Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
REFERAT
La tema: Relațiile Republica Moldova – Uniunea Europeană
Chișinău 2018
Cuprins
Introducere..................................................................................................................................................3
CONCLUZII ŞI PROPUNERI..................................................................................................................22
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................25
2
Introducere
Vectorul european al politicii externe al Republicii Moldova reprezintă astăzi cel mai în
vogă subiect atât în cercurile politice cât şi în cele academice.
Relaţiile dintre Republicii Moldova şi Uniunea Europeană sînt, cel mai adesea, privite prin
prisma reformelor, a proceselor de transformare a unei foste economii de comandă. Dar mai
există o perspectivă, nu mai puţin elocventă, pentru examinarea acestei relaţii; este ceea ce
numim „procesul de ajungere din urmă” (catching-up), de reducere a marilor discrepanţe de
dezvoltare faţă de Europa Occidentală – în cele din urmă fiind modernizarea Republicii
Moldova. Din acest punct de vedere, trebuie să ne raportăm la teoria şi practica politicilor
economice occidentale, cât şi a proceselor şi fenomenelor care reprezintă dezvoltarea economică
pentru a face faţă aspiraţiilor de integrare europeană.
Relaţiile de colaborare dintre UE si Republica Moldova s-ar putea dezvolta mult mai rapid
daca ar exista o unitate de idei şi o cooperare fructuoasă între elitele politice. Moldova ar trebui
să profite de toate oportunităţile ce i se oferă nu doar declarativ dar şi practic indiferent de
conjunctura politică internă. Un efort depus din partea tuturor structurilor guvernamentale şi
neguvernamentale ar reprezenta o fortificare a acţiunilor şi un efect neîntârziat.
3
1.Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană
În relaţiile cu Comunitatea Europeană, Republica Moldova a moştenit cadrul juridic al
relaţiilor dintre CE şi URSS – un Tratat de Comerţ şi Cooperare care acorda URSS statutul de
cea mai favorizată naţiune în relaţiile comerciale cu CE în schimbul angajamentului primei de a
continua reformele politice şi economice. În plus, în 1991 Moldova a devenit beneficiară a
programului Comunităţilor Europene de Asistenţă Tehnică pentru Comunitatea Statelor
Independente (TACIS). Includerea Moldovei în programul TACIS a fost un prim semnal al
politicii diferenţiate pe care CE urma să o poarte vizavi de statele baltice (incluse într-un
program de asistenţă conceput special pentru statele cu o perspectivă clară de aderare, PHARE)
şi RM, care aderase de curînd la Comunitatea Statelor Independente (CSI).
4
APC s-a înscris, fără îndoială, în eforturile Moldovei de a consolida fragila sa independenţa.
Analizat din această perspectivă, putem spune că acest acord a consacrat ţara noastră în calitate
de partener al UE. De asemenea, prin APC Moldova a reuşit să imprime pondere statutului său
de actor al vieţii internaţionale şi credibilitate imaginii sale de stat adept al valorilor democratice.
Acceptând să semneze primul acord de cooperare cu Moldova, UE a acordat tânărului stat
moldovean o notă pozitivă pentru eforturile în domeniul democratizării. De fapt, APC a fost mai
mult decât un simplu acord ce a stabilit regulile ce au guvernat evoluţia relaţiilor moldo-
comunitare în ultimii zece ani. El a reprezentat, mai întâi de toate, un angajament încheiat între
Moldova şi UE în numele afirmării valorilor democratice. Astfel, prin intermediul APC, UE s-a
angajat să susţină eforturile Republicii Moldova orientate spre consolidarea democraţiei sale şi
finalizarea tranziţiei spre economia de piaţă. La rândul său, Moldova s-a angajat să respecte
valorile democratice, principiile dreptului internaţional, ale drepturilor omului şi ale economiei
de piaţă, toate fiind declarate elemente esenţiale ale APC. Totodată, APC a imprimat o
dimensiune politică cooperării noastre cu UE, reuşind, astfel, să transcende obiectivele pur
economice ale Acordului de cooperare economico-comercială semnat de UE cu URSS şi
moştenit apoi de Moldova. Pentru a da substanţă cooperării în domeniul politic, părţile au
convenit să promoveze un dialog politic menit să consolideze apropierea dintre Republica
Moldova şi Uniunea Europeană, să sprijine schimbările politice şi economice din Moldova, să
contribuie la o mai mare convergenţă a poziţiilor în probleme internaţionale de interes reciproc,
să încurajeze cooperarea lor în probleme cu privire la respectarea principiilor democratice şi
consolidarea stabilităţii şi securităţii în Europa.
APC nu a satisfăcut, însă, aşteptările clasei politice de la Chişinău, chiar dacă atât
structura, cât şi conţinutul său au fost inspirate din acordurile europene de asociere semnate în
anii 90 de UE cu statele din Europa Centrală şi de Est. Analiza comparativă a ambelor acorduri
ne demonstrează că APC a preluat majoritatea din obiectivele generale prezente în Acordul
european, a fost fundamentat pe respectarea şi promovarea aceloraşi principii democratice,
cuprinde aceleaşi domenii de colaborare şi dezvoltă acelaşi model de instituţionalizare a
dialogului politic etc. Mai mult decât atât, obiectivele APC se înscriu perfect în tiparul criteriilor
de aderare la UE enunţate de Consiliul European de la Copenhaga din iunie 1993. În pofida
acestor elemente comune, APC nu a oferit Moldovei o perspectivă clară de integrare europeană,
aşa cum a fost în cazul acordurilor europene, ci a iniţiat dezvoltarea unui parteneriat pe
orizontală între ţara noastră şi UE. Altfel spus, obiectivul final al APC a fost cu totul altul decât
cel prezent în acordurile europene. Acestea din urmă nu s-au limitat doar la crearea unui nivel
5
comparabil de dezvoltare în domeniile politic, juridic, economic, financiar, cultural de natură să
favorizeze apropierea graduală a statelor semnatare de o mai largă arie de cooperare în Europa,
aşa cum se afirmă în APC, dar au urmărit pregătirea ţărilor asociate/candidate din Europa
Centrală şi de Est pentru aderarea lor finală la UE [34].
În perioada următoare intrării în vigoare a APC are loc o activizare vădită a diplomaţiei
moldoveneşti pe vectorul european, în special în vederea aderării RM la Pactul de Stabilitate
pentru Europa de Sud-Est, eforturi încheiate cu succes în 2001, cînd Moldova aderă la această
iniţiativă. Participarea la Pact este văzută de autorităţile moldovene drept o posibilitate de a
include Moldova în Procesul de Stabilizare şi Asociere al UE pentru Balcanii de vest, o
„scurtătură” pentru procesul de aderare a RM la UE [48].
La 24 martie 2005, în prima şedinţă a Parlamentului ales în scrutinul din 6 martie 2005,
acesta a adoptat unanim Declaraţia cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea
obiectivelor integrării europene. “Noi pornim de la faptul că dezvoltarea de mai departe a
Republicii Moldova nu poate fi asigurată decît prin promovarea consecventă şi ireversibilă a
cursului strategic spre integrarea europeană, spre soluţionarea paşnică şi democratică a
problemei transnistrene, spre funcţionarea eficientă a instituţiilor democratice şi garantarea
drepturilor minorităţilor naţionale. Realizarea acestor sarcini este posibilă în condiţiile unei
cooperări responsabile a puterii şi opoziţiei, ale stabilităţii vieţii politice interne, ale unor garanţii
democratice pentru dezvoltarea liberă a mijloacelor de informare în masă şi ale unei asigurări
riguroase a independenţei Republicii Moldova în relaţiile ei reciproce cu statele vecine,” se
menţionează în declaraţia adoptată [7, p. 19].
6
Oportunitatea şi urgenţa realizării acestui deziderat este cu atît mai mare în contextul
regional favorabil existent la momentul actual: România a devenit membru al UE în 2007, iar
autorităţile ucrainene alese în urma revoluţiei „oranj” din 2004 şi-au exprimat clar dorinţa de a
adera la UE şi de a continua reformele politice şi economice necesare pentru realizarea acestui
deziderat.
În aceste condiţii, APC – acord semnat în 1994, care pune accentul pe relaţiile economice
şi comerciale dintre UE şi RM şi care, important, nu recunoaşte aspiraţiile europene ale RM –
este un acord care în mare parte nu corespunde actualei conjuncturi politice interne şi regionale.
În februarie 2005 acesta nu a fost înlocuit, ci suplimentat prin Planul individual de Acţiuni UE –
RM, care acoperă golurile din APC reieşind din realităţile respective şi acordă mai multă
substanţă şi urgenţă prevederilor din APC.
Deşi negocierile asupra Planului de Acţiuni UE-Moldova s-au sfîrşit în iunie 2004, datorită
intenţiei UE să încheie documente similare cu un grup de state în acelaşi timp, Planul pentru
Moldova a fost semnat, aşadar, cu aproape un an mai tîrziu decît se promisese iniţial. Aceasta
contrazice evident principiul diferenţierii anunţat de UE spre a fi utilizat în cadrul PEV. O altă
problemă pe care procesul de negociere a PAUEM a scos-o în evidenţă a fost lipsa reciprocă de
cunoştinţe a UE faţă de evoluţiile politicilor din Moldova şi a ultimei faţă de politicile şi
standardele UE. De exemplu, PAUEM a formulat sarcini care, chiar înainte de finalizarea
negocierilor pe marginea conţinutului acestuia în iunie 2004, erau deja realizate de Moldova
7
[37]. Pe parcursul negocierilor UE a trebuit să mizeze în mare măsură pe informaţiile furnizate
de Guvernul moldovean, în timp ce ultimul a trebuit să aştepte feedbackul UE în ce priveşte
standardele şi cerinţele sale.
Planul de Acţiuni recunoaşte aspiraţiile europene ale Moldovei, dar specifică, de asemenea,
că pentru viitorul apropriat APC rămîne o bază validă pentru cooperarea UE- Moldova. În acest
fel, PAUEM nu substituie APC-ul existent, dar îl suplimentează.
De aici, Planul de Acţiuni nu este un document juridic, precum APC, ci unul politic.
PAUEM stabileşte un set comprehensiv de priorităţi în domeniile cuprinse de APC. Şapte
priorităţi din cele zece vizează dimensiunea politică a procesului de cooperare dintre UE şi
Moldova.
8
Dincolo de acestea, în cazul unor obiective şi acţiuni/ măsuri formulate de PAUEM este
dificil de văzut care parte este responsabilă pentru realizarea lor. Uneori, chiar dacă acest lucru
este clar, datorită lipsei unor repere precise pentru evaluarea implementării documentului, nu
este clar cum se măsoară progresul, fiind dificil de demonstrat că unele sarcini au fost sau nu
îndeplinite.
De asemenea, deşi este clar că PAUEM trebuie implementat într-o perioadă de trei ani, nu
există cerinţe exacte cantitative sau referitoare la timpul în care anumite obiective şi acţiuni
trebuie îndeplinite.
Toate acestea conduc la ideea că PAUEM este departe de a fi un document foarte bine
elaborat. Un motiv în acest sens este faptul că Documentul de Strategie al PEV şi Raportul de
Ţară – Moldova au fost publicate atunci cînd Planul pentru Moldova era la etapa finală de
elaborare.
Planul prevede o serie de perspective noi pentru dezvoltarea relaţiilor de parteneriat dintre
UE şi RM:
9
• Introduce mai multă claritate şi precizie în ceea ce priveşte domeniile de cooperare
bilaterală şi stabileşte nişte acţiuni prioritare în acest sens;
• Ia act de aspiraţiile europene ale RM, dar în acelaşi timp conţine un puternic element de
condiţionalitate: parteneriatul dintre UE şi RM urmează a fi construit în baza valorilor comune,
perspectiva de integrare europeană fiind pusă în relaţie directă cu mersul şi succesul reformelor
interne.
Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită tuturor priorităţilor
Planului de Acţiuni, iar pînă în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială îndeosebi
priorităţilor din acest document [40].
10
Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova cuprinde un set bine definit de domenii
prioritare prevăzute de Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Republica Moldova, precum şi o
serie de domenii care nu erau menţionate în APC.
Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită tuturor priorităţilor
Planului de Acţiuni, iar pină în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială îndeosebi
priorităţilor din acest document.
1. Conflictul transnistrean
În acest context:
11
2. Democraţia şi supremaţia legii
12
S-a înţeles că măsurile incluse la sub punctul 2 (consolidarea democraţiei şi statului de
drept) şi 4 (Reforma administrativă şi reforma judecătorească) va ajuta la atingerea acestor
obiective. Adiţional urmau a fi intreprinşi următorii paşi :
13
Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni progresul spre un
sistem eficient şi cuprinzător de management al frontierei pe toate sectoarele hotarului Moldovei
inclusiv sectorul transnistrean,” concluziile GAERC din 14 iunie 2004 [48]: „Consiliul reafirmă
importanţa problemelor extraordinare de management al frontierei la hotarul moldo-ucrainean, în
particular pe sectorul transnistrean, adresate părţilor implicate. Consiliul solicită Moldova şi
Ucraina să-şi consolideze cooperarea în acest domeniu. Uniunea Europeană este disponibilă să
acorde asistenţa in acest proces.”
Energetică
Transport
14
Mediul înconjurător
Societatea informaţională
- Realizarea unor progrese semnificative spre stabilirea unui cadru în domeniul comunicaţiilor
electronice în conformitate cu noul cadru regulatoriu al UE.
- UE şi Moldova vor depune eforturi pentru iniţierea negocierilor privind facilitarea regimului
de vize.
Aproximarea legislaţiei
Sănătate Publică
15
Cultura
Contacte interumane
Observăm că, deşi, într-o perspectivă mai îndelungată, RM trebuie să întreprindă măsuri în
toate domeniile largi de acţiune ale PA, acţiunile prioritare vizează rezolvarea unui set de
probleme-cheie existente la momentul semnării PA şi care trezesc cea mai mare îngrijorare din
partea UE. Aceste probleme reprezintă deopotrivă obstacole importante pentru procesul de
democratizare şi dezvoltare economică a RM existente la momentul actual, dar şi surse majore
de insecuritate şi instabilitate atît pentru RM, cît şi pentru restul Europei. Se pare aşadar că în
perspectiva apropiată aceste priorităţi vor constitui obiectul relaţiilor dintre UE şi RM, iar
credibilitatea opţiunii europene a RM va depinde de voinţa şi coerenţa de care vor da dovadă
autorităţile Republicii Moldova în soluţionarea acestor probleme prioritare [50].
16
exploatarea mesajului pozitiv trimis Chişinăului de către UE, autorităţile moldovene nu au
remarcat însă că miniştrii de Externe ai UE au evitat în respectivele Concluzii să spună dacă şi
Moldova este, la rândul ei, pregătită să negocieze un nou acord cu UE. Miniştrii de Externe ai
UE au reiterat totuşi cât se poate de clar că ritmul şi calitatea reformelor în Moldova vor
influenţa natura relaţiilor cu UE. În acest context, autorităţile moldovene au fost, din nou,
invitate să întreprindă eforturile necesare pentru întărirea statului de drept, să îndeplinească
angajamentele lor cu privire la promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului şi, de asemenea, să acorde o atenţie prioritară desfăşurării şi organizării alegerilor
parlamentare din anul 2009 în corespundere totală cu principiile şi normele democratice
consfinţite în materie de alegeri libere.
17
De asemenea, la 25 noiembrie 2008, semnalele trimise de parlamentarii europeni au fost
nuanţate de şefii misiunilor statelor membre ale UE, Delegaţia Comisiei Europene şi Biroul
Reprezentantului Special al UE cu reşedinţa la Chişinău printr-o Declaraţie comună cu privire la
viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova. În această Declaraţie, se atrage atenţia
autorităţilor moldovene asupra unor evoluţii negative la capitolele asigurării unui mediu prielnic
pentru o competiţie politică echitabilă, libertăţii mass-media şi armonizării
În contextul mesajului încurajator trimis ţării noastre de către miniştrii de Externe ai UE, la
21 octombrie 2008, şeful diplomaţiei moldovene, Andrei Stratan, a chemat Comisia Naţională de
Integrare Europeană să demareze pregătirile pentru negocierea viitorului acord cadru moldo-
comunitar. În special, ministrul Andrei Stratan a propus elaborarea şi aprobarea proiectului
schematic al componenţei delegaţiei negociatorilor, elaborarea şi aprobarea programului de
instruire operativă a membrilor echipei negociatorilor, care ar urma să includă un program de
vizite de documentare la Bruxelles, în statele membre ale UE, precum şi în Croaţia, stat candidat
pentru aderare la UE. Propunerile enunţate de ministrul de Externe sunt, fără îndoială, necesare
şi oportune, mai mult decât atât, considerăm că ele ar fi trebuit să fie demarate odată cu lansarea
Planului de acţiuni UE – Moldova (PAUEM). PAUEM a fost, de la bun început, conceput de
diplomaţia moldoveană ca fiind pentru ţara noastră o etapă tranzitorie spre un nou cadru juridic
cu UE. Iată, însă, că după trei ani de la iniţierea procesului de implementare a PAUEM, volens-
nolens, iniţiativa ministrului de Externe, Andrei Stratan, scoate la iveală că potenţialii noştri
negociatori au nevoie urgent de o pregătire suplimentară. Această constatare nu ne surprinde,
dacă ne gândim că ea reflectă, de fapt, lipsa de funcţionari bine instruiţi şi motivaţi în materie de
cooperare cu UE, realitate ce se simte tot mai acut în instituţiile administraţiei noastre centrale şi
locale.
În mai 2009, la Summitul de la Praga a fost lansat Parteneriatul Estic, un nou aranjament
de cooperare regională în formatul „27+6” (statele-membre ale UE + şase state non-UE din estul
18
Europei, inclusive Moldova). Parteneriatul Estic prevede stabilirea unor relaţii aprofundate între
UE şi cele şase state din vecinătatea răsăriteană a comunităţii, având la bază o abordare
individuală [46]. Cu aceste state urmează a fi semnate Acorduri de Asociere, însă diferite de cele
încheiate cu statele din Balcani, care au perspectivă de aderare la UE.
Pe 15 iunie 2009, în cadrul reuniunii Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe
(CAGRE) de la Luxemburg au fost adoptate Concluziile privind Republica Moldova care vin să
confirme angajamentul Uniunii Europene pentru consolidarea relaţiilor cu Republica Moldova,
inclusiv prin adoptarea mandatului de negociere a noului acord UE-RM în schimbul Acordului
de Parteneriat şi Cooperare, dar şi să accentueze necesitatea respectării valorilor şi principiilor
democratice de către Moldova pentru avansarea dialogului moldo-comunitar.
Pe 12 ianuarie 2009, a avut loc prima rundă de negocieri cu privire la semnarea Acordului
de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, la care a participat ministrul de Externe
19
al Republicii Moldova, Iurie Leancă, şi şeful Direcţiei pentru politică externă a Comisiei
Europene, Gunnar Wiegand [50].
În mod normal Republica Moldova a trecut cu brio prima rundă de negocieri, în vederea
semnării Acordului de asociere cu Uniunea Europeană.
Experţii politici consideră că acest Acord va aduce Republicii Moldova doar beneficii. În
acest sens Republica Moldova va trebui să implementeze legile şi practicile europene, ceea ce va
duce la creşterea bunăstării populaţiei. Acest proiect de lege presupune o serie vastă de reforme.
Este un mic pas spre integrare europeană, pasul cel mare va fi realizat atunci când negocierile se
vor încheia.
Faptul că a avut loc prima rundă de negocieri arată că există o deschidere a UE pentru ţara
noastră. Relaţiile dintre RM şi Uniunea Europeană vor acoperi toate sferele vieţii moldoveneşti:
politică, infrastructură, energie, mediu, domeniu social, mediu înconjurător şi celelalte sfere.
Negocierile reprezintă un prim dialog dintre UE şi RM, în vederea ridicării nivelului de trai în R.
Moldova.
Următoarele negocieri cu Uniunea Europeană vor avea loc în a treia săptămână a lunii
martie 2010, adică după data de 15 a lunii. De data aceasta, oficialii se vor întâlni la Bruxelles.
În final putem spune că chiar dacă noul Acord de Asociere nu va oferi Republicii Moldova
o perspectivă clară şi imediată de aderare, vom avea în spate cîţiva ani buni de reforme
instituţionale şi integrare în politicile şi programele UE. Republica Moldova va fi un stat mult
20
mai democratic, mai dezvoltat şi mai competitiv pe arena mondială, deci un stat mult mai
pregătit să adere la UE şi cu argumente serioase în acest sens.
21
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Republica Moldova este vecinul apropiat al UE care şi-a manifestat interesul cu privire la
aderarea şi integrarea UE. Realităţile de azi au arătat că până la aderarea Moldovei la UE este o
cale lungă, aceasta este demonstrată şi prin faptul că ea face parte din Politica Europeană de
Vecinătate care se referă la statele care pe termen mediu nu vor adera la UE. Cu toate aceasta,
Republicii Moldova i s-au recunoscut aspirăţiile şi valorile europene şi depune efort pentru a
ajunge la nivelul statelor membre ale UE.
7. Contacte umane.
În anul 2009, eforturile au fost orientate spre lansarea negocierilor asupra Acordului de
Asociere RM-UE. În luna iunie, Consiliul UE a adoptat Liniile Directorii pentru negocierea
noului Acord cu Republica Moldova. Conform specialiştilor UE propune Moldovei un acord de
asociere trunchiat. În cadrul acestui acord, nu se va semna un acord politic ce ar deschide calea
spre integrare europeană a Moldovei. Proiectul doar va recunoaşte aspiraţiile europene ale
Moldovei, şi oferă anumite beneficii economice.
Implementarea PAUEM şi APC a adus numai beneficii Republicii Moldova, mai ales la
capitolul relaţii comerciale. 50 % din importurile Republicii Moldova vin din UE, iar principala
piaţă de desfacere a exporturilor reprezintă România, stat membru UE, cu care recent au fost
23
normalizate relaţiile. Chiar recent a fost semnat Acordul cu privire la micul trafic de frontieră cu
România ce prevede o serie de facilităţi pentru cetpţenii Republicii Moldova care se află pe o
rază de 30 de km de graniţă să-şi manifeste activităţile până la 50 km de la graniţa României.
Semnarea unui acord asociere trunchiat în 2010 a pus mai mult în evidenţă aspiraţiile
cetăţenilor Republicii Moldova cu privire la integrarea în UE.
Republica Moldova are nevoie de reforme structurale şi instituţionale pentru a-şi reduce
considerabilul handicap, în timp, cât şi decalajele economice faţă de ţările economice avansate.
Aşa cum anterior menţionam despre singularitatea ţărilor asiatice, tot astfel merită să enunţam
excepţionalitatea integrării europene. Ceea ce trebuie să preocupe cel mai mult oamenii politici
din Republica Moldova sunt trăsăturile structurale ale statului, care nu permit o apropiere rapidă
de Clubul European. Dar, cu perseverenţă şi multă muncă, cu inteligenţă politică şi economică,
visul poate deveni o realitate.
24
BIBLIOGRAFIE
Literatură de specialitate
11. Martin Carmela, Velazquez Francisco J., Funck Bernard – “European integration and income
convergence : lessons for Central and Eastern European Countries”, Washington : The World
Bank, 2001;
12. Pelkmans Jacques – “European Integration: Methods and Economic Analysis: 3rd illus”, FT
Prentice Hall, 2006;
13. Lewis A. “Moldova: Where Next ?”, in the book “The EU and Moldova”, London, 2004.
25
18. Railean V.Integrarea ţărilor este-europene în Uniunea Europeană: percepte pentru Moldova.
Chişinău, editura Civitas, 2000.
19. Railean V. Republica Moldova şi integrarea economică europeană, Chişinău, 2000. Adrese
web
28. http://www.ipp.md/public/biblioteca/92/en/Yerevan272.doc.
30. Comunicatul MAEIE cu privire la cea de-a 11-a Reuniune a Comitetului de Cooperare
Parlamentară RM–UE, http://www.mfa.gov.md/noutati/3717/
31. Parteneriatul Estic – oportunitate sau barieră pentru integrarea europeană a Moldovei?,
http://www.edemocracy.md/comments/political/200903312/.
26
33. http://www.azi.md , 19 ianuarie 2004.
34. www.europa.eu.int
35. www.mfa.gov.md
36. www.gov.md
37. www.statistica.md
27