Sunteți pe pagina 1din 9

CURS 2 – DERMATOLOGIE

SEMIOLOGIA DERMATOLOGICĂ

 Stabilirea unui diagnostic necesită o anamneză corectă, o examinare atentă, precum şi


utilizarea unor mijloace de laborator.
 Anamneza: Se va interoga pacientul asupra istoricului, antecedentelor personale şi familiale,
patologia, date epidemologice, medicamentele utilizate prescrise sau autoadministrate cutanat
sau pe cale internă.
 Examenul obiectiv: Necesită o iluminare bună, de preferat naturală, eventual cu o lupă.
Trebuie urmărite: distribuţia, morfologia şi configuraţia leziunilor.

Leziunile cutanate elementare sunt:


1. Macula – modificare circumscrisă a culorii sau texturii pielii cu dimensiuni sub 0,5 cm;

2. Pata – maculă cu dimensiuni peste 0,5 cm;

3. Telangiectazia - dilataţia vizibilă a vaselor de sânge din piele


4. Papula – elevaţie palpabilă circumscrisă cu diametrul mai mic de 0,5 cm;

5. Placa – arie tegumentară elevată cu dimensiuni mai mari de 2 cm

6. Nodulul – masă solidă observabilă ca zonă elevată sau palpabilă, cu dimensiuni peste 0,5 cm

7. Vegetaţia – masă papilomatoasă grupată


8. Lichenificare – ingroşarea epidermului şi/sau dermului cu accentuarea cadrilajului normal al
pielii ca urmare a unui grataj prelungit;

9. Tumora – creşterea în dimensiuni a ţesuturilor, produsă de celule sau material extracelular.


Poate fi benignă sau malignă. Dimensiunea este peste 1 cm.

10. Vezicula sau bula – acumulare vizibilă de fluide intra sau subepidermice, vezicula fiind sub
0,5 cm, bula mai mare de cât 0,5 cm

11. Pustula – acumulare vizibilă de puroi; poate fi foliculară sau nefoliculară


12. Eroziunea – leziune cu pierdere de substanţă a cărei adâncime nu depăşeşte membrana
bazală.

Se vindecă fără cicatrice.

13. Ulceraţia - leziune cu pierdere de substanţă a cărei adâncime depăşeşte membrana bazală.

Se vindecă cu cicatrice.
(Ulcerul = fără tendinţă de vindecare spontană);

14. Fisura – pierdere de substanţă cu dispoziţie liniară

15. Escoriaţia – pierdere de substanţă liniară produsă prin gratare


16. Scuama – agregate de celule cornoase exfoliate.
Poate fi fină (furfuracee), groasă, lamelară (psoriaziformă), formată din agregate mari
poligonale(ihtioziformă);.

17. Crusta – uscarea unei serozitati sau a unui exudat

18. Sfacelul – zonă de piele necrozată

19. Escara – necroză ischemică neagră, uscată


20. Cicatricea – sechelă cutanată rezultată din înlocuirea zonei afectate de către un ţesut fibros

21. Atrofia – subţierea pielii

22. Poikilodermia - asocierea unor hipo şi hiperpigmentari cu atrofie şi telangectazii


 După precizarea tipului de leziune se urmăresc: mărimea, forma, culoarea, marginile,
suprafaţa
(ex. ombilicată, lenticulară), textura (aspră, catifelată), temperatura locală.
 De cele mai multe ori, leziunile elementare se intrica. În acest caz, când leziunile sunt
numeroase, se foloseşte termenul de erupţie. Erupţia poate fi monomorfă sau polimorfă, iar
după extindere, poate fi localizată, diseminată sau generalizată.
 Configuraţia: În funcţie de modul de organizare a leziunilor, ele pot fi: izolate, confluate,
grupate, liniare, numulare, inelare, circulare, arcuate, serpiginoase.

NOŢIUNI GENERALE DE TERAPIE DERMATOLOGICĂ

Tratamentul dermatologic cuprinde:


a) Tratamentul medicamentos (topic şi sistemic);
b) Tratamentul prin agenţi fizici;
c) Tratamentul chirurgical;
d) Tratamentul balnear (helioterapie).

Tratamentul medicamentos
Tratamentul topic are două avantaje:
 perimite aplicarea directă a medicamentului pe zona şi în concentraţia dorită;
 are efecte secundare mai reduse decât cel sistemic.
Rata de transfer a medicamentului din vehicul în stratul cornos depinde de coeficientul de partiţie
(solubilitatea substanţei în cele două componente: vehicul şi strat cornos).
Difuziunea prin stratul cornos este influenţată de:
 factori ce ţin de medicament (gradientul de concentraţie şi structura chimică);
 factori ce ţin de piele: grosimea, integritatea, tipul leziunii, temperatura.
Medicamentele aplicate cutanat sunt dizolvate sau suspendate în diverse baze.
Principalele tipuri de baze sunt:
 Pudrele – sunt cele mai adesea minerale (talc, oxid de zinc); au acţiune de suprafaţă,
reduc frecarea suprafeţelor în contact (se aplica in pliuri), au efect calmant şi răcoritor;
 Soluţiile – sunt indicate în tratamentul dermatozelor acute cu sau fără exudaţie, au acţiune
antiinflamatorie şi antipruriginoasă, efecte datorate evaporării apei după tamponarea
leziunii, urmată de scăderea locală a temperaturii şi vasoconstricţie;
 Mixturile (suspensii) – sunt soluţii cărora li s-au adăugat pulberi insolubile. Au efect de
suprafaţă, sicativ (de uscare), răcoritor şi calmant;
 Cremele – sunt amestecuri de substanţe lipo şi hidrosolubile (emulsii). Au proprietăţi
emoliente, limitează deshidratarea cutanată;
 Unguentele – au excipienţi lanolina şi vaselina, având proprietăţi emoliente şi ocluzive,
permiţând medicamentului să acţioneze în profunzime. Absorbţia lor se face
transepidermic şi transfolicular (pentru substanţele liposolubile). Se folosesc în
dermatozele cronice, uscate, exfoliative.
Moduri de aplicare a tratamentului topic:

 1. Băile – utile pentru îndepărtarea crustelor, scuamelor, contribuie la hidratare;


 2. Compresele umede – folosite pentru a limita un proces inflamator acut, pentru îndepărtarea
crustelor. Băile şi compresele se fac cu substanţe antiseptice (ex. acid boric, cloramina);
 3.Pansamente oclusive – constau în acoperirea zonei tratate cu un unguent, cu un material
impermeabil (ex. polietilenă). Sunt utile în dermatozele cronice, cu tegumente îngroşate,
lichenificate refractare la tratament uzual. Cresc gradul de penetrare transepidermică.

Cel mai important mijloc de tratament topic este reprezentat de dermato-corticoizi. Efecte:
1. Antiinflamator prin vasoconstricţie, reducerea permeabilităţii vasculare, diminuarea
migrării fagocitelor, scăderea activităţii fibroblastelor şi stabilizarea membranelor
lizozomale;
2. Imunosupresor local;
3. Reduc proliferarea epidermică.

În funcţie de potenţă, sunt patru clase de dermato-corticoizi:


Grupa I foarte eficace: Propionatul de clobetazol-DERMOVATE.
Grupa a II-a eficienţi: - Furoat de mometazona- 0,1% - ELOCOM
- Metilprednisolon aceponat 0,1% -ADVANTAN
- Hidrocortizon 17 – butirat 0,1%- LOCOID
Grupa a III-a moderat eficienţi: Pivalat de flumetazon;
Grupa a IV-a puţin eficienţi: Hidrocortizon acetat1%.
Pe măsura creşterii intensităţii activităţii, creşte şi incidenţa reacţiilor adverse: atrofia,
apariţia de telangiectazii, hirsutismul, foliculitele, erupţii acneiforme, favorizarea unor procese
infecţioase, absorbţia sistemică, tahifilaxia, rebound-ul la oprirea tratamentului,dependenta.

Principalele medicamente de uz sistemic sunt


 glucocorticoizii,
 imunosupresoarele,
 antihistaminicele,
 retinoizii,
 antiviralele,
 antifungicele,
 antibioticele,
 antimalaricele,
 antileproasele (DAPSONA).

Celelalte metode de tratament sunt :


 chirurgia,
 electrochirurgia,
 chiuretarea,
 crioterapia,
 fototerapia (UVA 320 – 400 nm;UVB290-320nm;UVB NARROW BAND THERAPY
311 nm.),
 laser terapia,
 peelingul ,
 microdermabraziunea,
 IPL,
 terapie Fotodinamica.