Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Drept

Lucru Individual
La disciplina Drept Constituţional şi Instituţii Politice
Tema: „Modalităţi de scrutin”.

Studentă Steţiuc Jana (GR2016)

Conducător ştiinţific Cuciurca D.

Chişinău, 2020
 Modalităţi de scrutin
Principalele obiective:

1. Definirea scrutinului, diversitatea modalităţilor de scrutin.

2. Particularităţile generale ale scrutinului majoritar şi scrutinului reprezentării
proporţionale.
3. Modalitatea de scrutin in Republica Moldova şi formularea propunerii.

1. Definirea scrutinului, diversitatea modalităţilor de scrutin

Prin ,,scrutin” (de la lat. scrutinium), autorii menționați înțeleg de fapt modalitatea în care aleg ătorii
desemnează deputații, senatorii, consilierii etc.

Înainte de toate trebuie să facem diferenţa dinte „vot” şi „scrutin”. Dacă votul este, mai degrabă
o noţiune teoretică, care reprezintă manifestarea opţiunii unei persoane intr-o anumită privinţa
atunci când are de ales din mai multe variante, atunci scrutinul este o noţiune ce defineşte un act
practic, acela de a vota, iar modurile de scrutin repreyintă diferite modalităţi de
prelucrare(procesare) a voturilor depuse, in urma acestei prelucrări apărând rezultatele votului1.

În dreptul electoral, conceptul de scrutin desemnează modul de convertire legală a voinţei

alegatorilor în mandate parlamentare. Altfel spus, el reprezintă ansamblul actelor care constituie
operaţiunea electorală propriu-zisă. Datorită diversităţii înfaţişărilor sale, noţiunea de scrutin este
mai rar folosită ca atare şi de obicei în sens generic. Majoritatea covârşitoare a teoreticienilor
vorbesc despre modurile de scrutin, modalitatea desemnând în acest caz “felul de a exista”,
maniera in care este concretizat şi aplicat actul electoral.Modul de scrutin oficial este decis de
interese de partide, de proiecţia pe care fiecare formaţiune politică şi-o elaborează privitor la
audienţa pe care o deţine in rândul electoratului sau de concluziile repetate ale propriului
marketing politic. Asfel, teoriticienii ţin sa precizeze că, în principiu, criteriile potrivit carora s-ar
cuveni operată alegerea unui mod de scrutin sunt: simplitatea, echitatea şi eficacitatea.

Modul de scrutin, elementul fundamental al sistemului electoral determină într-o largă masură
conţinutul real al noţiunii de reprezentare şi funcţia instituţiei reprezentetive. Prin însaşi
semnificaţia intrinsecă a noţiunii, scrutinul se incheie odată cu finalizarea votării, iar ceea ce
urmează nu mai aparţine de scrutin, ci îl succede acestuia. De fapt noi trebuie să raportăm
scrutinul ca parte a sistemului electoral la doua elemente substanţial hotarâtoare în context:
structura buletinului de vot şi perioada corespunzătoare votului.

1
Teodor Cârnaţ „Drept Constituţional”, Chişinău 2010, p.350
Din cele menționate, putem ajunge la concluzia că unii cercetători înțeleg prin sistem electoral
întreg spectrul de relații sociale și norme care le reglementează, în procesul de desfășurare a
alegerilor, începând cu drepturile electorale ale cetățenilor și terminând cu repartizarea
mandatelor, iar alții limitează noțiunea de sistem electoral la modul de repartizare a mandatelor
între candidați sau liste de candidați. Noi, în prezentul articol, vom analiza sistemul electoral în
sens îngust și vom enumera și explica tipurile de sisteme electorale existente. Un sistem electoral
este strâns legat de democrație, căci exprimă valorile acesteia, constituindu-se astfel întrun
indicator al caracterului democratic al unei societăți și, totodată, el contribuie la fortificarea
democrației. Deși există diferite realități, iar procedurile electorale diferă de la stat la stat, totuși
se poate spune că, în dependență de modul în care sunt repartizate (câștigate)mandatele pentru
funcțiile eligibile, există trei modalități de sistem electoral:
a) sistem electoral majoritar;
b) sistem electoral proporțional;
c) sistem electoral mixt.
Termenul ,,majoritar” indică metoda prin care în cadrul unei circumscripții candidatul sau lista
de candidați care are cele mai multe voturi, cu sau fară majoritate absolută, este declarat
învingator. De obicei, acest mod de sistem electoral este practicat în circumscripții uninominale,
adică țara este împărțită în atâtea circumscripții câte locuri sunt în parlament. Acest tip de sistem
electoral este cel mai vechi, dar și cel mai utilizat (conform datelor Uniunii Interparlamentare, nu
mai puțin de 83 de țări au la baza legislației electorale acest sistem de alegeri) și asigură o
legătură directă între candidați și persoanele care își dau votul. Sistemul electoral majoritar, sau
al votului majoritar, cum mai este numit, la rândul său, are trei subtipuri: sistemul electoral
majoritar cu un singur tur de scrutin, sistemul electoral majoritar cu două tururi de scrutin; și
sistemul electoral majoritar alternativ. În doctrina dreptului constituțional, mai există și alte
clasificări, cum ar fi, raportat la modalitatea de propunere a candidaţilor, în sistem electoral
majoritar uninominal, sistem electoral majoritar plurinominal sau de listă2.

2. Particularităţile generale ale scrutinului majoritar şi scrutinului

reprezentării proporţionale.
În fiecare tip de sistem destingem diferite modalităţi de scrutin.În conformitate cu regulile
sistemului electoral majoritar, se consideră ales pe circumscripţia electorală candidatul sau lista
de candidaţi care au acumulat majoritatea de voturi stabilită. Distingem 2 forme principale ale
sistemului majoritar: majoritatea absolută, majoritatea relativă3.

2
Andrei Racu „ Revista Naţională de Drept”, p.60
3
Teodor Cârnaţ „Drept Constituţional”, Chişinău 2010, p.350
Sistem majoritar relativ este c el mai simplu sistem electoral conform căruia este considerat
ales candidatul care a intrunit cel mai mare număr faţă de orice adversar.

În cadrul sistemul majoritar absolut , în cadrul căruia pentru obţinerea mandatului

reprezentativ este necesară acumularea majorităţii absolute de voturi(50+1). În acest sistem
electoral, de obicei, se stabileşte nivelul minim de participare a alegătorilor la alegeri.Dacă acest
nivel de participare nu este atins, se consideră ca alegerile nu au avut loc sau nu sunt valabile. De
obicei, in urma efectuării alegerilor, nici un candidat nu obţine majoritatea necesară de voturi. În
aşa caz se utilizează scrutinul în 2 tururi şi votarea alternativă.

În sistemul majoritar există:

1) Scrutin uninominal – când votul este acordat unui singur candidat, într-o singură
circumscripţie electorală. Acest sistem prevede o organizare mai simplă, dar putând fi
practicat într-unul sau două tururi de scrutin. Actualmente, în state se practică acest scrutin,
iar teritoriul ţării se impartă in atâtea circumscripţii electorale câte mandate
sunt(corespunzător numărului de deputaţi). Sistemul majoritar uninominal cu un singur tur
de scrutin este caracterizat de faptul că învingător este acela dintre candidaţi, care a obţinut
majoritatea voturilor, absolută sau relativă, după caz. Englezii au şi un termen care defineşte
sistemul şi, mai mult, care-i conferă denumirea, respectiv „ first-past-the-post system”, ceea
ce mai pe româneşte ar însemna că „ învingător este cel care trece primul linia de sosire”.
Numărul candidaţilor care se propune depinde, hotărâtor, de numărul partidelor politice, în
concurs, şi de organizarea acestora în alianţe sau coaliţii. În sistemele politice compuse din
două formaţiuni (partide, coaliţii ori alianţe), numărul candidaţilor, de regulă, nu este mai
mare de doi. Dar, până a se ajunge la o asemenea performanţă este necesară o suită de
redefiniri şi restructurări, care să asigure consolidarea, cu adevărat, a sistemului de partide.
Ceea ce reprezintă interesul acestui tip de scrutin este că, acestuia i se poate aplica cel mai
bine, în raportarea locurilor, parametrii aşa -zisei „legii a cuburilor”. Pierre Martin mai
defineşte scrutinul uninominal cu un tur ca fiind scrutinul cu majoritate relativă, din
considerentul că nu se cere majoritatea absolută. Acest tip de scrutin se practică în
circumscripţiile electorale sau colegiile electorale uninominale. Este de origine anglo
-saxonă, fiind etichetat ca cel mai simplu şi cel mai răspândit, dintre toate tipurile de scrutin
cunoscute. Funcţionează în Marea Britanie şi, cu câteva corective, în Australia şi Irlanda.
Alături de acestea, alte cazuri mai interesante sunt cele ale Canadei, Indiei şi Statelor Unite.
Votul cu un singur tur de scrutin este folosit, de asemenea, de câteva ţări din Carraibe, în
America Latină – Belize, în Asia de 5 state: Bangladesh, Burma, India, Malaysia şi Nepal; şi
 de către multe state -insulă mici din Sudul Pacificului. În Africa 15 state, mai ales fostele
colonii britanice, folosesc sistemul votului cu un singur tur de scrutin. Specialiştii apreciază
că din totalul statelor lumii (inclusiv state transnaţionale şi statele care nu au alegeri directe),
22% folosesc sistemul votului cu un singur tur de scrutin.

Principalele avantaje :

- principalul avantaj al votului cu un singur tur de scrutin este axat pe principiul

simplicităţii şi a tendinţei acestuia de a duce la desemnarea unor câştigători
reprezentativi;
- conferă alegătorilor o opţiune clară, între două mari partide politice. Partidele mici, de
obicei, dispar şi aproape niciodată nu ating nivelul de sprijin necesar din partea
populaţiei;
- determină formarea unei opoziţii coerente.
Teoretic, aspectul negativ al unui sistem de guvernare puternic, cu un singur partid, este
acela că şi opoziţiei îi sunt conferite suficiente locuri pentru a -şi putea exercita rolul de
verificare şi de critică, şi de a se prezenta pe sine însăşi, ca o alternativă realistă la
guvernare. În unele societăţi sever divizate etnic şi regional, votul cu un singur tur de
scrutin este apreciat pentru încurajarea partidelor politice să - şi asigure un larg sprijin,
cuprinzând mai multe elemente ale societăţii, mai ales atunci când sunt doar două partide
mari şi o mare varietate de grupuri sociale. Aceste partide pot prezenta o listă variată de
candidaţi în alegeri. În Malaysia, de exemplu, Guvernul Naţional Barisan este format din
candidaţi din partea: Malaysia, China şi India, dintr -o zonă cu o complexitate etnică
deosebită.

Dezavantaje:

- exclude partidele mici de la reprezentare, în sensul că, dacă un partid întruneşte,

aproximativ 10% din voturi, ar trebui să primească 10% din mandate. În cadrul alegerilor
federale din Canada din 1993, Conservatorii Progresivi au întrunit 16% din voturi dar
numai 0,7 % din mandate iar la alegerile generale din 1998 din Lesotho, Partidul
Naţional Basotho a întrunit 24% din voturi şi a primit doar 1% din mandate. Acest tipar
se repetă mereu, cu ocazia desfăşurării fiecăror alegeri în sistemul cu un singur tur de
scrutin;
- nu conferă minorităţilor naţionale posibilitatea de a fi corect reprezentate. Ca regulă în
cadrul sistemului votului cu un singur tur de scrutin, partidele propun într -o anumită
circumscripţie, candidatul care se bucura, acolo, de cel mai mult sprijin, pentru a -şi
atrage majoritatea alegătorilor. Mai rar se întâmplă, de exemplu, ca un candidat de
culoare să fie propus de către un partid important într -o circumscripţie din Anglia sau
SUA unde majoritatea alegătorilor sunt albi. Este evident faptul că este dificilă de realizat
reprezentarea minorităţile etnice sau rasiale în legislatură. În consecinţă, cu excepţia
cazului în care comportamentul alegătorilor coincide cu diviziunea etnică, excluderea de
la reprezentare a membrilor grupurilor minoritare etnice poate fi destabilizată pentru
sistemul politic, ca întreg;
- exclude femeile de la reprezentare în cadrul legislaturii. Sindromul „candidatului care se
bucură de cel mai mult sprijin” afectează posibilitatea femeilor de a fi alege în legislatură,
fiind mai puţin probabil ca acestea să fie alese de pe listele unui partid unde
preponderenţi sunt bărbaţii. S -a ajuns la concluzia că este mai dificil de realizat
reprezentarea femeilor prin votul cu un singur tur de scrutin decât pe baza reprezentării
proporţionale;
- exagerează fenomenul de fiefuri regionale, conform căruia un partid politic câştigă
toate voturile la nivelul unei regiuni. Dacă un partid se bucură de sprijin deosebit într -o
anumită parte a ţării, câştigând majoritatea voturilor, acestuia i se vor atribui toate, sau
aproape toate mandatele în legislatură, pentru zona respectivă. Se exclud, astfel,
minorităţile naţionale din zona respectivă, şi consolidează percepţia că politica este un
câmp de luptă definit de cine eşti şi unde locuieşti, mai degrabă de ceea în ce crezi. În
Canada, acesta este un argument solid împotriva votului cu un singur tur de scrutin;
- rămân un număr mare de voturi nefolosite care nu au servit la numirea nici unui
candidat. Acest fenomen, combinat cu fiefurile regionale, poate fi extrem de periculos,
deoarece cei care sprijină partidele minoritare în regiune pot simţi că nu au o şansă reală
de a alege un candidat care să -i reprezinte. De asemenea, poate fi periculos pentru că
poate cauza o înstrăinare faţă de sistemul de partide politice sporind posibilitatea ca
extremiştii să poată mobiliza mişcările anti -sistem;
- poate cauza separarea voturilor. Unde două partide sau candidaţi similari concurează în
cadrul sistemului votului cu un singur tur de scrutin, votul potenţialilor suporteri ai
acestuia, este deseori împărţit între ei, conferind, astfel, posibilitatea ca un partid mai
puţin popular să câştige un mandat. Cazul din Papua – Noua Guinee este edificator în
acest sens; - un tipar al concentrării geografice a sprijinului electoral într -o ţară înseamnă
că un singur partid poate deţine controlul executiv exclusiv asupra unei părţi
semnificative din sprijinul populaţiei, în general. În unele democraţii, sub sistemul
votului cu un singur tur de scrutin, o cădere de la 60% la 40% în ceea ce priveşte
 procentul de voturi naţionale obţinut de către un partid politic, poate rezulta într -o cădere
de la 80% la 60% în numărul de mandate care îi sunt atribuite, ceea ce nu afectează,
totuşi, poziţia dominantă pe care o deţine. În concluzie, acest sistem poate fi insensibil la
schimbările intervenite în opinia publică.
În final, sistemul votului cu un singur tur de scrutin depinde de delimitarea
circumscripţiilor electorale. Delimitarea circumscripţiilor electorale are consecinţe
politice: nu există nici un proces tehnic capabil să ducă la un singur răspuns corect,
independent de consideraţii politice sau de altă natură. Delimitarea circumscripţiilor
poate necesita un interval de timp considerabil precum şi resurse materiale, dacă se
doreşte. acceptarea rezultatelor ca legitime. Ar putea exista presiuni pentru manipularea
delimitării circumscripţiilor de către diverşi candidaţi. S -au întâlnit cazuri concrete în
alegerile din Kenya din 1993 când disparităţile dintre dimensiunea circumscripţiilor
electorale – cea mai mare circumscripţie având de 23 de ori mai mulţi alegători decât cea
mai mică – a contribuit la ajungerea la conducere a Partidului Naţional African Kenyan,
partid care a obţinut majoritatea mandatelor în legislatură, cu doar 30% din voturile
naţionale.

Scrutinul uninominal cu două tururi sau cu dublu scrutin se caracterizează prin două aspecte
distincte:

- în primul tur de scrutin este declarat câştigător numai acela dintre candidaţi, care a
obţinut majoritatea absolută, adică peste 50% din totalul voturilor exprimate;
- în situaţia că nu se obţine această majoritate absolută, chiar dacă se obţine majoritatea
relativă, în raport cu ceilalţi candidaţi, dar nu se depăşeşte 50%, se organizează şi cel de
al doilea tur de scrutin. În cadrul acestui sistem, legiuitorul poate prevedea, însă, în mod
diferit, modalităţile de desemnare a câştigătorului. Profesorul Ion Deleanu, în
caracterizarea acestui tip de scrutin, afirmă că are ca inspiraţie adagiul francez: „ în
primul tur se alege, în cel de al doilea tur se elimină”. Acest sistem a funcţionat în Franţa,
încă din 1889, cu intermitenţe în perioada interbelică şi imediat postbelică, până în 1986
când, pentru alegerile din martie, s -a optat pentru sistemul reprezentării proporţionale. Se
apreciază că favorizează existenţa mai multor partide, dependente, însă, şi nevoite să se
circumscrie partidului cu cele mai mari şanse de câştig, bipolaritate politică constituind
finalitatea. Şi, în cadrul acestuia se poate distinge între două tipuri: turul dublu deschis şi
turul dublu închis, după modul ulterior de admitere al candidaţilor. Sistemele cu două
tururi de scrutin sunt folosite pentru alegerile legislative naţionale din 22 de state şi sunt
cea mai comună metodă utilizată pentru alegerea preşedintelui. Pe lângă Franţa, multe
 alte state folosesc sistemul de vot cu două tururi de scrutin datorită faptului că au fost
teritorial dependente de Republica Franceză sau au fost istoric influenţate, într -o
oarecare modalitate, de Franţa. În alegerile legislative, sistemul de vot cu două tururi de
scrutin este folosit de Republica Africa Centrală, Congo, Gabon, Mali, Mauritania şi
Togo în Africa Sub - sahariană francofonă, de Egipt în Africa de Nord, de Insulele
Comoros, Haiti, Iran, Kiribati şi Vietnam şi de către câteva foste republici sovietice
(Belarus, Kyrgyzstan, Turkmenistan şi Uzbekistan). Câteva alte state, ca, de exemplu,
Georgia, Kazahstan şi Tajikistan folosesc, de asemenea sistemul de vot cu două tururi de
scrutin pentru alegerea reprezentanţilor în administraţia publică locală.

Avantaje:

- dă alegătorilor o a doua şansă să -şi voteze candidatul preferat, sau chiar să -şi schimbe
opţiunea între primul şi al doilea tur de scrutin. Astfel, are unele trăsături comune cu
sistemele preferenţiale ca, de exemplu, Votul Alternativ, unde alegătorilor li se cere să
stabilească ordinea candidaţilor în funcţie de preferinţele lor, dar nu acordă posibilitatea
ca alegătorii să facă o cu totul altă alegere, în al doilea tur de scrutin, dacă doresc asta;
- poate încuraja contopirea intereselor candidaţilor care se bucură de succes în primul
tur, în vederea candidării în al doilea tur de scrutin, fiind astfel încurajate înţelegeri între
partide şi candidaţi;
- elimină problema „împărţirii voturilor”, cea mai comună situaţie în multe sisteme
pluralitare/majoritare unde doi candidaţi sau două partide similare îşi împart între ele
votul obţinut, permiţând, astfel, unui candidat care se bucură de mai puţin sprijin din
partea alegătorilor, să câştige un mandat.

Principalele dezavantaje:

- plasează o povară considerabilă în sarcina autorităţilor care se ocupă cu desfăşurarea

alegerilor, întrucât necesită desfăşurarea celui de - al doilea tur de scrutin la scurt timp
după primul. Astfel, cresc semnificativ atât costurile generale necesare pentru
desfăşurarea procesului electoral cât şi intervalul de timp care se scurge între
desfăşurarea votării şi aflarea rezultatelor;
- poate duce la instabilitate şi incertitudine şi poate crea o povară şi pentru alegători,
uneori ducând la scăderea prezenţei la vot între primul şi al doilea tur de scrutin;
- are multe dintre dezavantajele întâlnite la sistemul de vot cu un singur tur de scrutin.
Studiile demonstrează faptul că în Franţa, acest sistem duce la rezultate mai
 neproporţionale decât în orice altă democraţie vestică şi putându-se ajunge chiar la
fragmentarea partidelor politice.
- una din cele mai mari probleme întâlnite în cadrul sistemului de vot cu două tururi de
scrutin decurge din implicaţiile care derivă din folosirea acestuia în societăţile divizate. În
1992, în Angola, în ceea ce se dorea a fi o alegere în scopul încheierii păcii, liderul rebel
Jonas Savimbi a ieşit al doilea în primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, cu 40%
după Jose dos Santos care a întrunit 49% din voturi. Întrucât era evident că acesta va
pierde al doilea tur de scrutin, nu mai avea interes să joace rolul opoziţiei democratice aşa
că a reâceput războiul civil în Angola, care a mai durat o decadă. Din cazul prezentat mai
sus rezultă clar că faptul că una dintre părţi va câştiga alegerile ceea ce a dus la violenţă.
În Algeria, în 1992, candidatul Frontului Salvării Islamice a fost plasat pe primul loc în
primul tur de scrutin iar armata a intervenit pentru a anula al doilea tur de scrutin4.

 2) Scrutin plurinominal presupune ca electoratul să aleagă mai mulţi candidaţi. În scrutinul de
listă, fiecare alegător votează un număr de candidaţi egal cu numărul de mandate de care dispune
organul reprezentativ. Scrutinul de listă poate fi complicat prin aplicarea panaşatului şi al votului
preferenţial.Panaşatul (panasajul) este posibilitatea alegătorului de a întocmi chiar ele
listacandidaţilor alegând din mai multe liste prezentate.Votul preferenţial (vot transferabil) oferă
alegătorului posibilitatea de a modifica ordinea numerelor de pe lista de candidaţi.Atunci când
nu este acceptat nici panaşatul, nici votul preferenţial, sântem în prezenţa unei „liste blocate”:
alegătorul nu o poate modifica şi este obligat să voteze lista în întregime5

Sistemul reprezentării proporţionale

Sistemul electoral al reprezentării proporţionale este cea mai democrată metodă de determinare a
rezultatelor alegerilor. Conform acestui sistem, mandatele din fiecare circumscripţie electorală se
repartizează între partide în corespundere cu numărul de voturi acumulat de fiecare partid.
Sistemul electoral proporţional asigură reprezentarea chiar pentru partidele relativ mici, însă
acest fapt se poate reflecta negativ asupra formării guvernului în republicile parlamentare, cu
condiţia că nici un partid nu beneficiază de majoritatea absolută în partid. Sistemul proporţional
se poate aplica doar în circumscripţiile electorale cu mai multe mandate: cu cât e mai mare
circumscripţia, cu atât un mai înalt grad de proporţionalitate poate fi obţinut.

4
MUNTEANU ANA MARIA” DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE” p.279
5
Teodor Cârnaţ „Drept Constituţional”, Chişinău 2010, p.351
În practica constituţională sânt cunoscute foarte multe sisteme de reprezentare proporţională, şi
anume: sistemul câtului rectificat, sistemul celor mai mari resturi, sistemul d’Hondt, sistemul
numărului unic, etc.

Actualmente, în marea majoritate a sistemelor reprezentării proporţionale, atribuirea mandatelor

începe prin determinarea coeficientului electoral în circumscripţia dată. Acest coeficient se
obţine prin împărţirea numărului de voturi exprimate la numărul de mandate atribuite unei
circumscripţii electorale. După aceasta se procedează la repartizarea mandatelor între listele de
candidaţi aflate în competiţie în circumscripţia dată. Repartizarea are loc prin împărţirea
numărului de voturi obţinute de fiecare listă la coeficientul electoral.6

3. Modalitatea de scrutin in Republica Moldova şi formularea

propunerii.
Voința poporului constituie baza puterii de stat. Această voință se exprimă prin alegeri libere,
care au loc periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat. De la declararea
independenței în 1991, în Republica Moldova se desfășoară toate tipurile posibile de alegeri și
referendumuri. Alegerea în funcțiile elective la nivel local, regional, național, precum și
participarea la referendumuri, reprezintă dreptul fundamental al cetățenilor de a alege și de a fi
aleși. Alegerile ordinare de orice tip au loc cu o periodicitate de 4 ani. Dacă încetează înainte de
termen mandatul Parlamentului sau Președintelui republicii pot avea loc alegeri anticipate. În
cazul intervenirii vacanței funcțiilor de deputat și primar, se organizează alegeri noi pentru
suplinirea funcțiilor vacante, aceștia exercitându-și atribuțiile până la desfășurarea alegerilor
generale.

Toate tipurile de alegeri – parlamentare, prezidențiale, locale, precum și referendumurile, se

desfășoară în baza dreptului de vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Cetățenii
Republicii Moldova pot vota la orice tip de alegeri de la vârsta de 18 ani împliniți. Prevederile
privind desfășurarea oricărui tip de alegeri sunt standardizate în Codul electoral, adoptat prin
Legea nr. 1381-XIII din 21.11.1997, cu modificările ulterioare.

Alegerile parlamentare se desfășoară în conformitate cu prevederile Titlului III al Codului

electoral. De la declararea independenței Republicii Moldova, în perioada 1994–2014, au avut
loc 8 scrutine, dintre care 4 au fost anticipate – în 1994, 2001, iulie 2009 și 2010. Pentru toate
cele 8 scrutine parlamentare a fost utilizat sistemul electoral proporțional.

6
Teodor Cârnaţ „Drept Constituţional” Chişinău 2010, p.351-352
Alegerile parlamentare ordinare din 24 februarie 2019 s-a desfășurat în baza unui sistem
electoral nou. La 20 iulie 2017, cu votul deputaților fracțiunilor Partidului Socialiștilor din
Republica Moldova, Partidului Democrat din Moldova și grupului parlamentar al Partidului
Popular European din Moldova, Codul electoral a fost modificat. Sistemul electoral proporțional
a fost schimbat cu sistemul electoral mixt (combinat: proporțional și majoritar), alegerile
desfășurându-se într-o circumscripție națională și în circumscripții uninominale. În
circumscripția națională se aleg 50 de deputați în baza votului reprezentării proporționale iar în
circumscripțiile uninominale se aleg 51 de deputați în baza votului majoritar. La alegerile
parlamentare ordinare din februarie 2019 s-a votat în 51 de circumscripții uninominale, dintre
care 3 în străinătate, stabilite în baza unor criterii geografice, și în 2 constituite în Transnistria.

Alegeri prezidenţiale

De la declararea independenței au avut loc trei scrutine prezidențiale directe – în 1991, 1996 și
2016, în urma cărora cetățenii au ales șeful statului. În perioada 2000–2012 președintele a fost
ales de către Parlament. În această perioadă au avut loc 7 tentative de alegere a președintelui,
dintre care doar trei s-au soldat cu succes: în 2001, 2005 și 2012. Imposibilitatea alegerii șefului
statului a provocat în trei cazuri dizolvarea Parlamentului și organizarea alegerilor parlamentare
anticipate, potrivit prevederilor Constituției.

Curtea Constituțională a adoptat la 4 martie 2016 Hotărârea nr. 13 prin care a dispus, după o
perioadă de 16 ani, revenirea la alegerea directă a președintelui Republicii Moldova. Parlamentul
a acționat în consecință, restabilind Titlul IV al Codului electoral, referitor la alegerea directă a
șefului statului, cu o întârziere de mai bine de jumătate de an după expirarea mandatului
președintelui în exercițiu. Alegerile ordinare ale președintelui Republicii Moldova s-au
desfășurat la 30 octombrie (13 noiembrie) 2016. În rezultatul scrutinului, candidatul Partidului
Socialiștilor din Republica Moldova, Igor Dodon, a fost ales președinte al Republicii Moldova,
învingând-o în al doilea tur de scrutin pe reprezentanta Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia
Sandu.

Alegeri locale

Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, orașe, raioane și
unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. Autoritățile administrației publice, prin care se exercită
autonomia locală, sunt consiliile locale alese și primarii aleși.
Modul de alegere a consiliilor locale și a primarilor este stabilit de Titlul V al Codului electoral.
De la declararea independenței, în Republica Moldova au avut loc 6 scrutine locale generale. Din
diverse motive, atunci când funcțiile de primari devin vacante, Comisia Electorală Centrală
organizează alegeri locale noi, de obicei de cel mult 2 ori pe an, primăvara și toamna, cu excepția
ultimului an de mandat al autorităților locale. La 20 octombrie (3 noiembrie) 2019 au avut loc
alegeri locale generale. Primar general al municipiului Chișinău a fost ales Ion Ceban, candidatul
Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, care a obținut 52,39% din sufragii.

Unitatea teritorială autonomă Gagauzia

În conformitatea cu Legea organică nr. 344-XIII din 23.12.1994 privind statutul juridic special al
Găgăuziei (Gagauz-Yeri), Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care,
fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte componentă a Republicii Moldova.
Găgăuzia soluționează de sine stătător, în limitele competențelor sale, în interesul întregii
populații, problemele dezvoltării politice, economice și culturale. Pe teritoriul Găgăuziei sunt
garantate toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituția și legislația Republicii Moldova.

Statutul de autonomie a Găgăuziei presupune alegerea organelor de conducere ale acesteia. De

aceea, în afara alegerilor de nivel național, în Republica Moldova se desfășoară scrutine
regionale pentru alegerea Adunării Populare (Halk Toplușu) – autoritate reprezentativă, și a
Guvernatorului (Bașcanului) – persoana oficială supremă a Găgăuziei, căruia i se subordonează
toate autoritățile administrației publice ale Găgăuziei.

După adoptarea Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei în regiunea autonomă au avut
loc 6 scrutine ordinare privind alegerea Adunării Populare, desfășurate în baza sistemului
electoral majoritar. Ultimele alegeri ale Adunării Populare din 2016 au scos în evidență
fenomenul camuflării candidaților partinici în reprezentanți ai unor organizații civice. Din 35 de
mandate de deputați, doar 7 au fost obținute de candidați partinici. În pofida rezultatelor
electorale, în Adunarea Populară a fost creată o majoritate partinică.

În aceeași perioadă au avut loc 5 scrutine ordinare pentru alegerea Guvernatorului Găgăuziei.
În 2002 au avut loc alegeri anticipate ale Guvernatorului, urmare a unui conflict între puterea
centrală și cea regională. Ultimele alegeri ale Bașcanului au avut loc la 30 iunie 2019, câștigate
din primul tur de scrutin de candidatul independent Irina Vlah.

Referendumuri
Cele mai importante probleme ale societății și ale statului sunt supuse referendumului, care se
desfășoară în conformitate cu prevederile incluse în Titlul VI al Codului electoral. Hotărârile
adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă.
De la declararea independenței Republicii Moldova au avut loc 3 exerciții referendare naționale,
în 1994, 1999 și 2010. Primele două au fost consultative, fără efecte juridice exprese. Acestea s-
au referit la atitudinea cetățenilor față de suveranitatea și, respectiv, față de forma de
guvernare. Referendumul din 2010 a fost unul constituțional, referindu-se la alegerea directă a
șefului statului. Rezultatele acestuia au fost invalidate, din cauza prezenței reduse a cetățenilor la
urnele de vot.7

La 24 februarie 2019 s-a desfășurat un referendum republican consultativ, în aceeași zi

cu alegerile parlamentare 2019. Cetățenii au fost invitați la urne pentru a se exprima în legătură
cu reducerea numărului deputaților de la 101 la 61 și introducerea mandatului imperativ, care să
permită revocarea (demiterea) deputaților dacă nu își îndeplinesc corespunzător obligațiile.
Conform hotărârii Curții Constituționale din 14 martie 2019, care a confirmat rezultatele
referendumului republican, condiția privind cvorumul de participare a fost îndeplinită,
majoritatea cetățenilor au votat pentru, la ambele întrebări supuse votului.

Cuprins
1. Definirea scrutinului, diversitatea modalităţilor de scrutin.....................................................2
2. Particularităţile generale ale scrutinului majoritar şi scrutinului reprezentării proporţionale. 3
3. Modalitatea de scrutin in Republica Moldova şi formularea propunerii...............................10

7
http://alegeri.md/w/Alegeri_%C3%AEn_Republica_Moldova