Introducere

Atunci când se vorbește despre trafic și tranzacții internaționale , ne ducem cu gândul la

corporații multinaționale care se ocupă cu afaceri legitime în domenii precum cel auto,
textile, electronicelor, sau petrol, etc. Totuși, există și o parte întunecată ale acestor
tranzacții regăsită în grupuri de crimă organizată care operează în ”domenii” precum cel
al narcoticelor, armament, falsificare, si răpirea femeilor pentru traficul de carne vie, ca
să enumerăm doar câteva dintre acestea.

Printre cele mai profitabile, mai organizate și mai sofisticate dintre aceste grupări de
crimă organizată se regăsesc gruparile japoneze, vechi de peste 300 de ani, numite
Yakuza. Majoritatea acestor organizații Yakuza operează atât in interiorul Japoniei dar și
în afara acesteia, însă există multe asfel de organizații care încearcă să-și extindă
activitatea în toate regiunile lumii. Această expansiune internațională a yakuzei probabil
că va lua amploare datorită implicării din ce în ce mai mare a acestora în traficul de
armament și de droguri, precum și datorită implicării acesteia în crime financiare foarte
sofisticate care au puterea de a afecta întreaga economie a țărilor străine. În principal,
organizațiile yakuza, spre deosebire de alte grupuri etnice de crimă organizată, sunt déjà
acceptate de societatea japoneză și au dezvoltat o legătură de interes puternic chiar și cu
cele mai înalte nivele guvernamentale., factori care ar face foarte dificilă, dacă nu chiar
imposibilă, orice încercare ce a-i elimina din scena națională și internațională.

Masculinitate și feminitate în lumea organizațiilor criminale

Una dintre caracteristicile perspectivei culturale asupra fenomenului criminal este

accentul asupra emoționalului, senzorialului și experienței.
Conform analizei asupra criminalității la nivel cultural, oamenii nu comit crime doar din
motive raționale sau din interese bazate pe beneficii materiale, ci sunt de multe ori
generate și de un sentiment de plăcere în momentul comiterii crimei. ( Ferrell, 1966,
p.316) sau alte experiențe de natură emoțională ceea ce ne îndraptă atenția către latura
feminină a criminalității.
Într-adevăr, criminologia, tinde să trateze activitățile ”masculine” ca principal punct de
interes, fapt rezultat din prioritizarea laturii masculine a crimei organizate. În acelasi timp
a dus la o perspectivă unilaterală asupra acesteia( doar din perspectiva masculină),
punându-se accent pe trăiri ( mândrie, nevoia de control și putere) asociate, de cele mai
multe ori și nu neapărat în mod fondat, cu masculinitatea.
Acest aspect este evidențiat și în cazul femeilor care aleg să facă parte din Yakuza
japoneză, o lume, în principal dominată de bărbați.
Femeile, astfel, sunt privite ca inferioare și insemnifiante, în cazul în care prezența lor
este luată in considerare. Acestea sunt asteptate să se conformeze rolulurilor feminine
tradiționale, acceptându-și rolul de mame si gospodine, deci să fie susținătoare
emoționale, uneori chiar și financiare. Cu toate acestea, deși femeile rareori se implică în
activitățile criminale, atunci când o fac, motivele acestora par să fie diferite față de cele
masculine. Acestea, fiind fascinate de partea luxuriantă a lumii din umbră a Yakuzei,
ajung ulterior să fie atrase de ”seducția crimei” insoțită de recompensele emoționale ale
acesteia, chiar și dacă participarea acestora nu se realizează în mod direct.
Ademenite de subcultura Yakuza, femeile care se alătură organizației, se găsesc în sitații
caracterizate de marginalizare și subordonare față de bărbații din această subcultură,
foarte patriahal organizată. Astfel, în loc de viețile tumultoase și pline de aventură la care
acestea aspirau, sunt condamnate la o viața monotona, de rutină, constrânse in sfera
domesticului.
Prin urmare , acestea ajung să caute variante alternative pentru a-și redobândi sentimentul
de control asupra propriilor alegeri. Femeile încep să adopte activitățile tradiționale
masculine din cadrul Yakuzei, precum anumite ritualuri exclusiv masculine( tatuajele).
Prin urmare din dorința de emancipare în cadrul organizației, femeile ajung să se
comporte ,printre femei.precum bărbații. Acest fenomen este similar cu o mimare
comportamentală din partea acestora, prin urmare nerămânând loc individualizării și
explorării experiențelor independente și poate chiar diferite de cele ale bărbaților.