lOMoARcPSD|8315514

Curs 7 - Note de curs 7

Fiziologie (Universitatea Dunarea de Jos din Galati)

StuDocu nu este sponsorizat sau avizat de nicio universitate

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)
 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

- SANGELE (2) -
GRUPELE SANGVINE

Grupele sangvine diferentiaza persoanele in functie de prezenta sau

absenta unui antigen ereditar pe suprafata celulelor rosii ale sangelui.
In prezent, sunt descrise 29 de sisteme de grupe sangvine
recunoscute de ISBT (International Society of Blood Transfusion), cele mai
importante in clinica fiind sistemele ABO si Rh care sunt considerate sisteme
majore.
Sistemul ABO este determinat de antigenele care se gasesc pe
suprafata hematiilor care se numesc aglutinogene si se noteaza: A si B.
Acestea apar inca din timpul vietii intrauterine si se mentin apoi nemodificate
toata viata. In plus, pe toate eritrocitele, indiferent de grupa sangvina din
care fac parte, se mai gaseste antigenul H, precursorul antigenelor A si B.

In functie de repartizarea acestor antigene A si B pe hematii rezulta

grupele sanvine :
GRUPA O: cuprinde indivizii care se caracterizeaza prin lipsa
antigenelor A si B pe suprafata hematiilor dar cu prezenta
precursorului : antigenul H. In plasma indivizilor cu grupa O pot
coexista ambele aglutinine anti – A (alfa) , anti – B (beta)
Page 1 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE
GRUPA A: cuprinde indivizi care au pe suprafata hematiilor
aglutinogenul A iar in plasma aglutinina anti – B
GRUPA B: cuprinde indivizii care au prezent aglutinogenul B pe
suprafata hematiilor si aglutinina anti – A in plasma
GRUPA AB: cuprinde indivizi care au ambele aglutinogene: A si B pe
hematii si nicio aglutinina in plasma.
Din totalul populatiei ce apartine grupei A, 80 % face parte din
subgrupa A1 cu antigenicitate puternica si 20 % din subgrupa A2 cu
antigenicitate redusa. Cunoasterea antigenelor A2 slabe este foarte
importanta in practica deoarece, la determinarile de grupa sangvina A2 si
A2B, aceste variante aglutinogenice pot fi confundate cu alte grupe : O in loc
de A2 sau B in loc de A2B.
In serul persoanelor care nu au antigene A sau B pe eritrocite apar
anticorpi specifici. Acestia se numesc aglutinine si se noteaza : anti-A si anti-
B. Apar la sfarsitul primului an de viata.
Combinatia dintre cele doua antigene A si B cu aglutininele anti-A si
anti-B defineste grupele sangvine in cadrul sistemului ABO.
Deoarece grupele sangvine au mai fost notate si cu litere romane,
astazi se foloseste o combinatie a celor doua moduri : O (I), A (II), B (III),
AB (IV).

Genotip Grupa Frecventa Aglutinogene Aglutinine

sangvina In populatia eritrocitare serice
generala ( % )

OO O(I) 32 – 36 H anti-A si anti-B

OA sau AA A ( II ) 41 – 43 H si A anti-B

OB sau BB B ( III ) 16 – 17 H si B anti-A

AB AB ( IV ) 7 – 8 H, A si B nu are
aglutinine

Page 2 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog, nu pot

exista indivizi posesori de aglutinogen si aglutinina omoloaga. Intalnirea lor
ar conduce la un conflict imun antigen-anticorp si la distrugerea hematiilor.

Singurele combinatii si coexistente posibile , tolerate imunologic, sunt

cele patru grupe sangvine in care se poate repartiza populatia globului pe
baza sistemului OAB.
Cunoasterea apartenentei la una din grupele sangvine are mare
importanta in cazul transfuziilor de sange.

Page 3 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

Determinarea grupelor sanguine

Metoda Beth-Vincent
-consta in determinarea aglutinogenelor primitorului
-se pune in contact singele cu antigen necunoscut cu seruri hemotest ce
contin titruri cunoscute de aglutinine O (anti A,anti-B), A (anti-B), B (anti-A).
-dacă apare aglutinare (lipirea antigenului şi anticorpului urmată în final de
hemoliză), rezulta că grupa primitorului conţine antigen opus anticorpului
care a aglutinat.
Metoda Simonin
-consta in determinarea aglutininelor primitorului
-se pune in contact serul cu aglutinine necunoscute cu eritrocite test O,A,B.

Determinismul genetic al grupelor sangvine

Grupul sangvin O este
determinat de gena l, o gena
recesiva. Grupele A si B sunt
determinate de genele LA si
respectiv LB, gene dominante. In
cazul acestor grupe sangvine sunt
prezente genele LA si l pentru
grupul A si LB si l pentru grupul B
dar datorita faptului ca gena l este
recesiva se manifesta fenotipul
(grupul sangvin) determinat de
gena dominanta.
Page 4 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

In cazul grupului AB apare un fenomen aparte, denumit codominanta,

in care doua gene dominante (in acest caz genele LA si LB) conlucreaza
pentru a determina aparitia unui nou fenotip si nu se observa o dominanta a
uneia dintre gene asupra celeilalte. In figura este reprezentat un scenariu de
transmitere a grupelor sangvine de la parinti cu grup O si respectiv AB, la
copii.
Exista si exceptii de la aceste reguli, ca de exemplu, fenomenul
Bombay. Persoanele la care se manifesta acest fenomen au grup sangvin
ascuns. Desi genotipic exista cel putin una dintre genele dominante (LA, LB),
fenotic, in urma testarii, se determina grupul sangvin O.
Acest lucru se intampla deoarece este inhibata exprimarea enzimei H
care catalizeaza formarea antigenului H (precursor al antigenelor A si B).
Daca antigenul H nu este sintetizat nu se vor sintetiza nici antigenele A
si B si prin urmare, chiar daca sunt prezente genele pentru acesti antigeni,
acestia nu se exprima. Fenomenul Bombay este unul din motivele pentru
care testele de paternitate pe baza determinarii grupelor sangvine au fost
inlocuite cu teste genetice.
In afara sistemului antigenic ABO, s-au mai descris pe hematii si alte
sisteme antigenice cum ar fi, de exemplu, sistemele M, N, P, S, Kelly, Lewis,
Duffy.
Aceste antigene sunt de obicei prezente la hematiile grupei OI. Ele se
caracterizeaza prin antigenicitate redusa si sunt utilizate la identificari de
sange si stabiliri de paternitate in medicina judiciara.
S-a observat ca uneori, chiar in cadrul compatibilitatii de sistem ABO
pot aparea, la indivizii ce primesc transfuzii repetate, accidente
posttransfuzionale.
Acest fapt a fost explicat de Landsteiner in 1937 care descopera, pe
suprafata hematiilor de maimuta si umane, un antigen, numit Rh, care da si
numele sistemului sangvin.

Sistemul Rh
Persoanele care au în sânge factorul Rh (aglutinogenul D) se numesc
Rh(+) - 85%, iar cei care nu il au sunt Rh(-) - 15%.
Denumirea Rh provine de la antigenele Rh care se gasesc si pe
suprafata hematiilor maimutei Macaccus Rhesus.
Oamenii Rh(-) nu au in sânge anticorpi anti Rh (aglutinine anti-D), dar
pot să le sintetizeze, prin izoimunizare, dacă primesc o primă transfuzie cu
sânge Rh(+).
La a doua transfuzie cu sânge Rh(+), acesti anticorpi vor reactiona cu
aglutinogenele Rh de pe suprafata hematiilor si vor produce aglutinarea
hematiilor şi hemoliza lor în prezenţa unui factor numit complement.
O alta modalitate de izoimunizare consta in nasterea fetilor Rh pozitivi
de catre mamele R negative.

Page 5 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE
In cazul mamelor Rh (-) al caror sot este Rh (+), datorita caracterului
dominant al genei care codifica sinteza aglutinogenului Rh, copiii rezultati vor
mosteni caracterul Rh (+).
Prima sarcina poate evolua normal, deoarece, in mod obisnuit,
hematiile Rh(+) ale fatului nu pot traversa placenta si deci nu ajung in
circulatia materna.
La nastere insa, prin rupturile de vase sangvine ce au loc in momentul
dezlipirii placentei de uter, o parte din sangele fetal trece la mama si
stimuleaza productia de aglutinine anti Rh.
La o noua sarcina, aceste aglutinine patrund in circulatia fetala si pot
distruge hematiile fatului, uneori ducand chiar la moartea acestuia, atunci
cand aglutininele sunt in concentratie mare.

TRANSFUZIA

Este o metodă de tratament biologic care constă în administrarea de

sânge şi preparate din sânge.
Pentru compatibilitate transfuzională este necesară cunoaşterea
aglutinogenelor donatorului şi a aglutininelor primitorului.
Aglutininele donatorului sunt neutralizate în organismul primitorului
prin fixare pe endoteliu şi eritrocite.

Page 6 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

REGULA TRANSFUZIEI cere ca aglutinogenul din sangele donatorului sa nu

se intalneasca cu aglutininele din plasma primitorului.
Conform acestei reguli, transfuzia de sange intre grupe diferite se face
astfel :
Grupa O poate dona la toate grupele (DONATOR
UNIVERSAL), dar nu poate primi decat sange izogrup
(de la grupa O).
Grupa AB poate primi de la toate grupele (PRIMITOR
UNIVERSAL)
Aceasta regula este valabila numai in transfuzii
unice si de cantitati relativ mici de sange, pana la 500
ml.
Grupa A primeşte de la A şi O, donează la A şi AB
Grupa B primeşte de la B şi O şi donează la B şi AB
In cazul transfuziilor mari si repetate se
recomanda sange izogrup deoarece exista
pericolul ca aglutininele donatorului sa
distruga hematiile primitorului sau ca indivizii de grup A, B sau AB, in cazul
transfuziilor repetate cu hematii zero, sa fabrice aglutinine antizero si la o
noua transfuzie sa nu mai tolereze sangele donat.

TEHNICA TRANSFUZIEI
1.-efectuarea testului de compatibilitate directa Jambreau dintre singele
primitorului si singele donatorului
2.-proba de compatibilitate directă se face prin amestecarea pe o lamă de
sticlă a unei picături de sânge de la primitor cu o picătură de 10 ori mai mică
de la donator
3.-in caz de aglutinare sângele este incompatibil.
4.-metoda pune în evidenţă anticorpii naturali.
5.-incalzirea singelui de transfuzat se face la termostat
6.-montarea unei truse de perfuzie prevazuta cu filtru standard de 140
microni
7.-inceperea transfuziei cu efectuarea probei Ochlecker-primii 20 ml de singe
se transfuzeaza in ritm rapid si se urmareste cu foarte mare atentie aparitia
semnelor si simptomelor reactiei de incompatibilitate
8.-ritmul de infuzie intravenoasa a singelui este de 60 picaturi /minut.
9.-acest ritm poate fi accelerat in caz de pierderi sanguine importante (soc
hemoragic,singerare activa)
10.-in cazul pacientilor cu afectiuni cardiopulmonare severe ritmul de infuzie
va fi mai lent,in functie de toleranta bolnavului
11.-in caz de necesitate se poate utiliza singe grup O Rh negativ
(donator universal).
12.- există si donatori universali periculoşi care au un număr foarte mare de
aglutinine, rezultând hemoliza.
Dacă trebuie administrate cantităţi mari de singe (mai mari de 1 l)
este indicat sa folosim numai singe izogrup izoRh.

Page 7 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

INDICAŢIILE TRANSFUZIEI
1. Hipovolemia: pierderi mai mici de 30%, se pot substitui cu soluţii
macromoleculare, in cele de peste 30% - se utilizează sânge
2.Refacerea capacităţii de transport a O2
în anemii acute
in anemii cronice – hemolitice, prin deficit de vitamina B12 – nu se
indică transfuzia. Importantă este viteza cu care se instalează
modificarea. În condiţiile unui volum corespunzător organismul
tolerează şi valori mai mici decat normalul ale Hb, Ht.
3.Tulburările hemostazei
tulburări de coagulare plasmatică – preparate de sânge
deficite trombocitare – trombocitopenii, trombocitopatii.

Reactii adverse la administrarea sangelui si a produselor derivate

din sange
- Pot aparea in timpul transfuziei sau postransfuzional
- Marea majoritate au etiologie imunologica

Cea mai severa complicatie este reprezentata de hemoliza acuta

intravasculara

Alte complicatii - reactii adverse:

• infectii bacteriene
• infectii virale
• reactii alergice
• reactii febrile
• efect imunosupresor
• hiperpotasemie
• intoxicatie cu citrat
• accidente transfuzionale tardive : insuficienta renala

Page 8 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

LEUCOCITELE

Generalitati:
sunt in numar de 6-8 mii/mm3
se impart in:
- mononucleare (monocite 5% si limfocite 27%) si
- polinucleare sau granulocite
(neutrofile 60-70%, eozinofile1-3%,bazofile0,5-1%).
numarul lor creste : spre seara,in perioada de graviditate, efort fizic,
boli infectioase.
membrana leucocitară este foarte plastică şi poate forma prelungiri
citoplasmatice (pseudopode) cu roluri multiple.
leucocitele inglobeaza corpi straini prin fagocitoza
parasesc torentul sangvin prin diapedeza indreptandu-se spre agentii
nocivi care au patruns in organism (chimiotaxie pozitiva).

Leucocitele se sintetizează în ţesutul limfoid şi în măduva osoasă.

Prezintă numeroase funcţii:
1)mobilitate;
2)marginaţie;
3)diapedeză;
4)fagocitoză;
5)imunitară;

Page 9 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

NEUTROFILELE
Cele mai active leucocite (viteza mare
de deplasare 3mm/ora) sunt
polimorfonucleareleneutrofile (PMN )
Neutrofilele au rol in fagocitoza
agentilor patogeni. Datorita vitezei de
diapedeza si deplasarii rapide prin
pseudopode , PMN-urile nu stau in
sange mai mult de cateva ore. Ele
ajung primele la locul infectiei , unde
fagociteaza microbii, distrugandu-i.
Numarul lor creste mult in infectii
acute .

Iesirea leucocitelor din vas este favorizata de incetinirea curgerii la

nivelul focarului inflamator (datorita vasodilatatiei), precum si alipirii
acestora de endoteliul capilar, fenomen denumit marginatie.
Marginatia, diapedeza si deplasarea prin pseudopode a leucocitelor
spre focarul inflamator sunt favorizate de atractia leucocitelor de catre unele
substante locale fenomen cunoscut sub denumirea de chimotactism pozitiv.
Ajunse in apropierea microbilor, neutrofilele emit pseudopode si cu ajutorul
lor ii inglobeaza , formand vacuole citoplasmatice, numite fagozomi.
Ulterior, lizozomii neutrofilelor se contopesc cu fagozomul.
In interiorul fago-lizozomului, microbul este digerat sub actiunea
enzimelor lizozomale. Cand leucocitele fagociteaza un numar prea mare de
microbi, ele sufera efectele toxice ale unor substante eliberate din acestia si
mor.
Amestecul de microbi, leucocite moarte si lichid exudat din vase
formeaza puroiul.

EOZINOFILELE
- eozinofilele sunt crescute in afectiunile alergice
sau in parazitozele intestinale. Au rol in reactiile
alergice. Granulatiile lor contin histamina.

Page 10 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

BAZOFILELE
- bazofilele au rol in coagularea
sangelui, prin intermediul unei
substante numita heparina, continuta
in granulatii. Tot datorita heparinei,
leucocitele bazofile au rol in
metabolismul lipidelor, heparina
favorizand dizolvarea chilomicronilor si
dispersia lor in particule fine ce pot fi
mai usor utilizate de catre tesuturi

LIMFOCITELE
-limfocitele au rol in reparare putandu-se transforma in celule conjunctive
(fibrocite).Sunt crescute in infectiile
cronice-TBC si sifilis.
Există 3 tipuri de limfocite:
-T (originea în timus) care dau
imunitatea celulară;
-B (origine în măduva osoasă) şi dau
imunitate umorală, mediata prin
anticorpi;
-nonT, nonB [ killer(K) şi natural killer
(NK)]

Apelativul T sau B provine de la organele limfoide centrale in care se

petrece “ instructajul diferentiat al limfocitelor”: timusul (T) si bursa limfatica
(B).
Toate limfocitele se dezvolta dintr-o celula cap de serie mica, celula
stem unipotenta limfopoetica. Dupa formare, o parte din limfocite se fixeaza
in timus, altele in maduva hematogena ( organ omolog cu bursa limfatica
prezenta la embrionul de pasari ). Aici are loc un proces de diferentiere si
specializare a limfocitelor.
In timus, se vor forma limfocitele T, capabile sa lupte direct cu
antigenele, iar in maduva osoasa se vor forma limfocitele B, capabile sa
lupte indirect cu antigenele prin secretia de anticorpi specifici.
Dupa nastere, limfocitele T si B migreaza din organele limfoide centrale
in ganglionii limfatici unde vor genera limfocitele necesare apararii specifice
a organismului.

Page 11 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

MONOCITELE
-monocitele inglobeaza
elemente de dimensiuni mari si
formeaza tesut de granulatie si
cicatriceal.
Monocitele sunt leucocite
capabile de fagocitoza atat
direct, cat si in urma
transformarii lor in macrofage,
proces care are loc dupa iesirea
monocitelor din vase in tesuturi.
Monocitele si macrofagele formeaza un singur sistem celular care
fagociteaza atat microbii cat si, mai ales, resturile celulare
(leucocite, hematii) si prin aceasta contribuie la curatirea si vindecarea
focarului inflamator.
Limfocitele au rol considerabil in reactia de aparare specifica.

Page 12 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

Reglarea leucopoezei:
- se face prin mecanisme neuroumorale complexe
- centrii leucopoiezei sunt situati in hipotalamus
- activitatea acestor centri se intensifica atunci cand in sange creste
concentratia acizilor nucleici rezultati din distrugerea leucocitelor batrane.
- in cazul patrunderii in organism a unor agenti patogeni, are loc de
asemenea o stimulare prin antigene a leucopoiezei , urmata de cresterea
peste normal a leucocitelor, fenomen denumit leucocitoza.
- leucopoieza medulara se poate intensifica atat sub influenta stimulilor
nervosi plecati de la centrii de reglare cat si a unor substante chimice numite
leucopoietine.
- cresterea numarului de leucocite circulante poate avea loc si fara o
crestere prealabila a leucopoiezei, numai prin mobilizarea rezervorului
medular de leucocite. Acest mecanism asigura un raspuns precoce al
organismului fata de invazia agentilor straini.

IMUNITATEA –ALERGIA

Imunitatea
-stare de rezistenta a organismului fata de factori patogeni.
-confera organismului capacitatea sa reziste microorganismelor si toxinelor
ce au tendinta sa distruga tesuturile si organele.

Imunitatea innascuta = parte a imunitatii ce rezulta din procese generale.

Include urmatoarele:
fagocitarea de catre leucocite si celulele sistemului de macrofage
tisulare a bacteriilor si a altor agenti patogeni
distrugerea microorganismelor patrunse in stomac de catre secretiile
acide ale stomacului si de catre enzimele digestive.
rolul de bariera antiinfectioasa a pielii.
prezenta in sange a anumitor compusi chimici, care se ataseaza de
microorganismele straine sau toxine, care sunt distruse.

Imunitatea castigata = capacitatea organismului de a dezvolta mecanisme

de aparare puternice impotriva unor bacterii inalt patogene, virusuri, toxine,
tesuturi straine de specie.
acorda o protectie foarte mare (imunitate fata de toxina
botulinica,toxina tetanizanta obtinute prin vaccinare).

Cele doua tipuri fundamentale ale imunitatii castigate

IMUNITATE UMORALA (imunit. cu celule B) = organismul produce anticorpi
circulanti  molecule globulinice ce ataca microorganismele patogene.

Page 13 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE
IMUNITATE MEDIATA CELULAR (imunit. cu celule T) = Formarea unui numar
mare de limfocite activate, destinate sa distruga specific agentii patogeni
straini.

Antigenele
imunitatea castigata apare dupa ce organismul vine in contact cu
microorganisme straine sau toxine
fiecare toxina sau fiecare tip de organism contine intotdeauna unul sau
mai multi compusi chimici specifici in structura lor, care sunt diferiti de
toti ceilalti compusi; acestia sunt proteine sau polizaharide mari si sunt
cei care initiaza imunitatea castigata=ANTIGENE
o substanta sa fie antigenica: greutate moleculara mare; antigenitatea
depinde de grupuri care se repeta regulat pe suprafata moleculei mari
si care se numesc EPITOPI.

Rolul limfocitelor in imunitatea castigata

-limfocitele sunt localizate in ganglionii limfatici, dar si in splina,
regiunea submucoasa a tractului intestinal si maduva osoasa.
-tesutul limfoid din tractul intestinal este imediat expus antigenelor
ce patrund in intestin.
-tesutul limfoid din naso-faringe (tonsilele si corpii adenoizi)
intercepteaza agentii care patrund pe calea tractului respirator.
-tesutul limfoid din ganglionii limfatici vine in contact cu agentii ce
patrund prin tesuturile periferice.
-tesutul limfoid al splinei si maduvei osoase intercepteaza agentii
din sangele circulant.

LIMFOCITELE T si B
-aceste doua tipuri de limfocite provin, la embrion, din celula
stem hematopoetica pluripotenta, care se diferentiaza si devine
celula limfoida.
-ele sunt diferentiate mai departe sau sunt preprocesate in
urmatoarele moduri:
 unele sunt procesate in timus si se numesc Ly.T-
responsabile de imunitatea celulara
 unele sunt preprocesate in ficat in perioada fetala si in
maduva osoasa in perioada tarzie a vietii fetale si dupa
nastere-se numesc Ly.B-responsabile de imunitatea
umorala.
Instruirea Ly.T si B
-rolul timusului in instruirea Ly.T apare putin inainte
de nastere si cateva luni dupa aceasta, de aceea indepartarea
timusului dupa aceasta perioada nu va afecta serios sistemul imun
al limfocitelor.
-hormonul timic creste activitatea Ly.T si determina
proliferarea acestora dupa ce au parasit timusul.

Page 14 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE
-instructajul Ly.B are loc in mijlocul perioadei fetale
in ficat si continua dupa nastere in maduva osoasa.
Rolul clonelor limfocitare
-cand in tesutul limfoid un Ag. vine in contact cu Ly.B sau T,unele Ly.T
se transforma in celule T, iar Ly.B formeaza anticorpi.
-exista un numar egal, cel putin cate un milion de tipuri diferite de
Ly.B si T preformate care, atunci cand sunt stimulate de un Ag.
corespunzator devin capabile de a forma anticorpi si cel.T
-cand limfocitul specific este activat de Ag. sau, el se multiplica cu o
rata mare formand un numar enorm de Ly. identice.
-fiecare grupare de limfocite capabile sa formeze celule de aparare
sunt clone limfocitare.

SISTEMUL LIMFOCITELOR B-IMUNITATEA UMORALA SI ANTICORPII

-inainte de a fi expuse antigenului specific, clonele de Ly.B se
gasesc dormante in tesutul limfoid.
-Ag. strain va fi fagocitat de macrofagele tisulare si prezentat apoi
Ly.B
-Ag. Va fi prezentat si celulelor T ”helper” activate
-Ly.B se maresc si iau aspectul de limfoblasti, unele se diferentiaza
in continuare si se transforma in plasmocite.
-celulele se divid cu o rata de diviziune la 10 ore, timp de noua
diviziuni dand nastere la o populatie de 500 de plsmocite in 4 zile.
-plasmocitele mature produc anticorpi(gamaglobuline) cu o rata de
2000 molec./s pentru fiecare plasmocit.

FORMAREA CELULELOR CU MEMORIE-RASPUNS IMUN PRIMAR SI SECUNDAR

-unii limfoblasti nu vor forma plasmocite, ci Ly.B noi, astfel populatia
de clone creste foarte mult.
-din punct de vedere imunologic ele raman dormante pana vor fi
activate inca o data de o noua cantitate din acelasi Ag. Sunt numite
celule cu memorie.
-expunerea ulterioara la acelasi Ag. determina un raspuns mult mai
rapid si mai puternic = raspuns secundar.
-vaccinarea explica acest fenomen.

NATURA ANTICORPILOR
-Ac. sunt gamaglobuline compuse din lanturi polipeptidice usoare
(L-light) si grele(H-heavy), cate doua lanturi din fiecare.
-un lant greu are in paralel un lant usor la unul din capete
reprezentand portiunea variabila.
-ceea ce ramane din fiecare lant este portiunea constanta
-portiunea variabila este cea specifica fiecaruia si se fixeaza de un tip
particular de Ag.
-portiunea constanta determina difuzibilitatea anticorpului in tesuturi,
aderenta, usurinta cu care trec prin membrane.
-fiecare Ac. este specific unui tip particular de Ag.
Page 15 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE
-cand Ac. este foarte specific exista mai multe situsuri de legare,
cuplajul Ac.-Ag. devenind extrem de puternic.

MECANISMUL DE ACTIUNE AL ANTICORPILOR

A. atacul direct al Ac. asupra Ag. strain:
1.aglutinare-sunt adunate intr-un complex mai multe particule
mari(bacterii, eritrocite)
2.precipitare-complexul Ag.-Ac. este mare insolubil si va
precipita(toxina tetanica)
3.neutralizare-acoperirea locusurilor toxice ale Ag.
4.liza-atacarea directa a membranelor Ag.
B. activarea sistemului complement.
-Complement=sistem de 20 proteine diferite(precursori enzimatici)
-actorii principali sunt 11 proteine notate cu C1 pana la C9,B si D.
-cand un Ac. se fixeaza de Ag., un locus reactiv specific din portiunea
constanta a Ac. se activeaza, se leaga direct de molecula C1, declansandu-se
cascada de reactii secventiale, C1 activand mai departe alte enzime.

EFECTELE ACTIVARII CASCADEI COMPLEMENTULUI

-opsonizarea si fagocitoza-unul din produsii cascadei C3b activeaza
fagocitoza facuta de neutrofile si macrofage
-liza-cel mai important produs al cascadei este complexul litic ce rupe
membranele bacteriene
-aglutinarea-aderarea microorganismelor unul de celalalt.
-neutralizarea virusurilor-virusurile isi pierd virulenta prin alterarea
structurii.
-activarea mastocitelor si a bazofilelor-fragmentele C3a, C4a si C5a au
acest rol. Celulele activate elibereaza histamina crescand fluxul sg.
local, producand reactii tisulare locale ce ajuta la imobilizarea Ag.

SISTEMUL LIMFOCITELOR T-IMUNITATEA CELULARA

-Ly.T raspund prin activare, celulele activate trecand in circulatie
ajungand in spatiile tisulare.
-celulele T cu memorie determina un raspuns ulterior la acelasi Ag.
mult mai rapid
-Ag. se leaga de molecule receptor de pe suprafata cel.T.
-pe suprafata unei singure cel. T exista cel putin 100.000 de situsuri
receptoare.
-tipuri de cel.T- 1.cel. T helper, 2. cel. T citotoxice, 3. cel. T supresoare

CELULELE T
1-cel. T helper
-cele mai numeroase (3/4), sunt reglatoare a functiilor imune, rol
indeplinit cu ajutorul limfokinelor (mediatori proteici)
-rolurile lor:
Page 16 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE
-stimularea cresterii si proliferarii cel.T citotoxice si supresoare
-activarea macrofagelor in tot organismul
2-cel. T citotoxice
-numite cel. Killer atacand direct microorganismele dar si celule din
propriul organism
-elibereaza perforine ce produc orificii mari in membrana celulelor
atacate, apoi elibereaza substante citotoxice in interiorul celulei atacate.
Pot ataca cel. canceroase, cel. miocardice transplantate si orice cel.
straina.
3-cel. T supresoare
-deprima functia cel.T citotoxice si helper, se evita reactii imune excesive.

TOLERANTA SISTEMULUI IMUNITATII DOBANDITE FATA DE PROPRIILE

TESUTURI
-mecanismul imun local recunoaste propriile tesuturi
-sunt formati cativa Ac. impotriva propriilor Ag.=TOLERANTA AUTOIMUNA
-fenomenul se creaza in timpul instructajului Ly.T si Ly.B, toate clonele de
limfocite specifice tesuturilor proprii organismului distrugandu-se din
cauza expunerii lor continue la antigenele proprii.
-Autoimunitate=pierderea tolerantei fata de propriile tesuturi
-bolile care apar in aceasta situatie :
1.febra reumatica (dupa expunerea la toxina streptococului,
organismul face Ac. impotriva tes. din articulatii si inima);
2.glomerulonefrita;
3.miastenia gravis (impotriva receptorilor de acetilcolina=paralizie);
4.lupus eritematos sistemic (imunizare impotriva mai multor tesuturi)

VACCINAREA
-determina imunitate castigata
-vaccinul contine microorganisme moarte ce inca mai au Ag. Chimici
-se face impotriva :febrei tifoide, tusei convulsive, difteriei etc.
-imunitatea se poate obtine si impotriva toxinelor, dar cu toxine tratate
chimic ptr. a li se inlatura toxicitatea:tetanos, botulism
-se mai poate face prin infectarea unei pers. cu un microorganism viu dar
atenuat: poliomelita, febra galbena, rujeola, rubeola, variola, etc.

ALERGIA(urticaria, febra fanului, astmul)

-se transmite genetic, prezenta unei cantitati mari de anticorpi
Ig.E=reagine
-are loc reactie alergen-reagina
-se pun in libertate mastocite si bazofile atasate de Ig.E.
-substante eliberate:
1.histamina,
2.SRSA-subst. anafilactoida cu reactivitate lenta,amestec de leucotriene,
3.subst. chemotactica ptr. eozinofile, ptr. neutrofile,
4.heparina

Page 17 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 7 06.11.2012

FIZIOLOGIE

Page 18 of 18

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)