Bazele contabilității - Curs – 07.05.

2020

CONTUL ŞI DUBLA ÎNREGISTRARE

Noţiunea și necesitatea contului

Procesele şi fenomenele economice din cadrul activităţilor zilnice ale întreprinderilor supun
elementele de activ şi de pasiv unor operaţii care duc la creşterea sau micşorarea acestora.
Contabilitatea a trebuit să recurgă la un alt procedeu specific metodei sale de lucru, care să
permită înregistrarea, urmărirea şi controlul atât al existentului, cât şi al modificărilor care s-au produs,
după fiecare operaţie economică, în decursul unei perioade de gestiune asupra fiecărui element
patrimonial al întreprinderii. Acest procedeu poartă denumirea de cont şi este cel mai reprezentativ
dintre toate procedeele metodei contabilităţii, de la care derivă însăşi denumirea ei.
Contul poate fi definit ca un procedeu specific al metodei contabilităţii ce reflectă existenţa şi
mişcarea fiecărui element patrimonial ca efect al modificărilor produse de operaţiile economice ce au
loc într-o perioadă de gestiune.
Noţiunea de cont înglobează cele două laturi ale procesului cunoaşterii contabile: activitatea de
ordonare şi sistematizare a informaţiilor contabile şi activitatea practică de înscriere, respectiv de
înregistrare a datelor, pe baza principiilor impuse de cerinţele de grupare şi ordonare specifice
contabilităţii.
Spre deosebire de bilanţ, care reflectă situaţia sintetică în expresie valorică a tuturor
elementelor patrimoniale la un moment dat, contul serveşte la evidenţierea unui singur element
patrimonial modificat de operaţiile economice.

Fiecare dintre conturile contabilităţii curente are un anumit conţinut economic, determinat de
elementul patrimonial a cărui situaţie o reflectă şi a cărui natură determină tipul de cont, astfel
- Conturi de activ (A) sunt acele conturi al căror conținut economic este reprezentat de un
element patrimonial de activ
- Conturi de pasiv (P) sunt acele conturi al căror conținut economic este reprezentat de un
element patrimonial de pasiv.

Regulile de funcționare a conturilor depind de natura conturilor, respectiv:

- reguli de funcționare pentru conturile de activ
- reguli de funcțiinare pentru conturile de pasiv.

Totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curentă pentru reflectarea obiectului său de

studiu constituie sistemul conturilor.

În România este obligatorie folosirea pentru înregistrarea în contabilitate a operațiilor

economice a Planului de conturi general (vezi documentul transmis pe e-mail)

1
 Forma şi structura contului

Urmare a necesităţilor de evidenţiere a celor două tipuri de modificări produse de operațiile

economice asupra elementelor patrimoniale, respectivi creşteri (intrări) şi micşorări (ieșiri), contul a
trebuit să îmbrace o formă care să permită înregistrarea separată a acestor modificări pentru a putea
cunoaşte şi explica numărul, mărimea şi totalul fiecărui sens de modificare.
S-a considerat astfel că forma care răspunde cel mai bine necesităţilor respective este aceea
bilaterală, de balanţă, a cărei prezentare simplificată se aseamănă cu litera “T”.
În felul acesta, se înregistrează într-o parte a contului creşterile, care se adună între ele, iar în
partea opusă micşorările, care, de asemenea, se adună între ele.
Deci, în fiecare parte a conturilor, se fac adunări de valori, nu şi scăderi.
Elementele principale ale contului sunt: titlul contului, debitul şi creditul contului, explicaţia
operaţiei înregistrate, rulajul contului, totalul sumelor şi soldul contului.

Titlul contului

Pentru a se identifica de celelalte conturi, fiecărui cont i se atribuie o denumire stabilă cât mai
aproape sau, dacă este posibil, chiar identică cu denumirea elementului patrimonial a cărui evidenţă o
ţine.
Exemple:
- pentru elementul patrimonial „Materii prime”, se deschide contul cu aceeaşi denumire, cont de
activ pentru că materiile prime sunt elemente de activ, bunuri;
- pentru furnizori se deschide contul „Furnizori”, cont de pasiv pentru că elementul patrimonial
furnizori este de pasiv, datorii.
Totodată, fiecare cont are un simbol cifric, care uşurează munca practică de contabilitate.
Pentru exemplele de mai sus: 301 „Materii prime” , respectiv 401 „Furnizori”
Cunoaşterea cu exactitate a titlului contului prezintă o importanţă deosebită întrucât el indică
conţinutul economic al acestuia, care, la rândul său îi determină funcţia contabilă.
Titlul şi simbolul conturilor se utilizează în mod unitar, prin Planul de conturi general elaborat
pe întreaga economie naţională, despre care găsiți detalii la finalul acestui material.

Debitul şi creditul contului

Sunt denumirile celor două părţi opuse ale contului care permit separarea creşterilor de
micşorări. În mod convenţional, partea stângă a contului a fost denumită debit (D), iar partea dreaptă
credit (C).

DEBIT (D) CREDIT (C)

2
 Rulajul contului

Sumele înregistrate într-un cont, într-o perioadă de timp, respectiv mișcările, fără existenţele
iniţiale, elementului patrimonial ca urmare a implixcării acestuia în operații economice ce pot
determina intrări (creșteri în patrimoniu) sau ieșiri (micșorări în patrimoniu) formează rulajul
contului.
În funcţie de partea în care se înregistrează sumele într-un cont, vorbim de RULAJ DEBITOR,
prescurtat RD (totalitatea mișcărilor întregistrate în debitul contului) și RULAJ CREDITOR,
prescurtat RC (totalitatea mișcărilor întregistrate în creditul contului)
IMPORTANT: mișcările elementelor se înregistrează în conturi diferit (în debitul sau în
creditul contului), în funcție de tipul contului de Activ, sau de Pasiv folosind regulile de
funcționare specifice fiecărui tip de conturi.

Totalul sumelor

În funcţie de partea în care sunt înregistrate sumele în cont se disting, așadar mişcări debitoare
şi mişcări creditoare.
Dacă la totalul mişcărilor debitoare, respectiv RD (rulaj debitor), se adaugă Soldul Inițial
Debitor, prescurtat SID se obţine TOTAL SUME DEBITOARE, prescurtat TSD.
Dacă la totalul mișcărilor creditoare, respectiv RC (rulaj creditor), se adaugă Soldul Inițial
Creditor, prescurtat SIC, se obține TOTAL SUME CREDITOARE, prescurtat TSC:

Soldul contului

Înregistrarea distinctă în cele două părţi ale contului, pe de o parte, a creşterilor unui element şi
pe de altă parte, micşorărilor aceluiaşi element, face posibilă stabilirea în orice moment a situaţiei
elementului respectiv. Acest lucru se exprimă cu ajutorul Soldului Final al Contului, prescurtat SF.
Pentru conturile de activ: obligatoriu soldul final este DEBITOR, determinat:

SFD (sold final debitor) = TSD – TSC unde:

TSD = SID + RD
TSC = RC
Observație: pentru că soldul final de la sfârșitul unei luni devine sold inițial al lunii următoare, logic
este faptul că soldul inițial al conturilor de activ este obligatoriu DEBITOR (SID).

Pentru conturile de pasiv: obligatoriu soldul final este CREDITOR, determinat:

SFC (sold final creditor) = TSC – TSD unde:

TSC = SIC + RC
TSD = RD
Observație: pentru că soldul final de la sfârșitul unei luni devine sold inițial al lunii următoare, logic
este faptul că soldul inițial al conturilor de pasiv este obligatoriu CREDITOR (SIC).

În ambele cazuri, dacă TSD și TSC sunt egale, atunci sodurile finale vor avea valoarea zero, fie
că este vorba de SFD, fie SFC.

3
 Soldul contului la începutul unei perioade de gestiune (luna calendaristică) atunci se numeşte
Sold iniţial, care în cazul conturilor de Activ este SID, Sold Inițial Debitor, iar în cazul conturilor de
Pasiv, este SIC, Sold Inițial Creditor.
Reguli de funcţionare a conturilor

Înregistrarea operaţiilor cu ajutorul conturilor se face după anumite reguli. Acestea reprezintă
modul de debitare (înscrierea în debit a sumelor reprezentând mișcări ale elementului respectiv) şi
creditare a conturilor (înscrierea în debit a sumelor reprezentând mișcări ale elementului respectiv).
Am stabilit deja că avem două categorii de conturi: conturi de Activ şi conturi de Pasiv.
Conturile de Activ reflectă existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale de activ, inclusiv a
cheltuielilor.
Conturile de Pasiv înregistrează existenţa şi mişcarea elemente patrimoniale de pasiv, inclusiv
a veniturilor.
Modul de urmărire a mişcării activelor şi pasivelor cu ajutorul contului se face pe baza
regulilor de funcţionare a conturilor, astfel:
Reguli de funcționare pentru Conturile de ACTIV:
-încep să funcţioneze prin debitare şi se debitează cu existentele iniţiale de active,
preluate din bilanţul iniţial;
-se mai debitează cu creşterile de active şi cheltuieli, determinate de operaţiile
economice, consemnate în documentele justificative;
-se creditează cu micşorările de active şi cheltuieli, determinate de operaţiile
economice, consemnate în documentele justificative;
-pot prezenta numai sold final DEBITOR şi reprezintă existentele de active la un
moment dat sau se soldeazează (SFD = 0).

Reguli de funcționare pentru Conturile de PASIV:

-încep să funcţioneze prin creditare şi se creditează cu existentele iniţiale de pasive,
preluate din bilanţul iniţial;
-se mai creditează cu creşterile de pasive şi venituri, determinate de operaţiile
economice, consemnate în documentele justificative;
-se debitează cu micşorările de pasive şi venituri, determinate de operaţiile
economice, consemnate în documentele justificative;
-pot prezenta numai sold final CREDITOR, care reprezintă existentele de pasive la un
moment dat sau se soldează (SFC = 0).
Notă: Există conturi care pot prezenta fie sold final debitor, fie sold final creditor. Aceste conturi sunt
denumite conturi bifuncţionale (exemplu: contul 121 “Profit sau pierdere” care la sfărșitul unei luni
poate avea SFC, adică profit, iar la sfărsitul lunii următoare poate avea SFD, adică pierdere)

Deşi cheltuielile sunt elemente de activ, iar veniturile sunt elemente de pasiv, funcţiunea
conturilor de cheltuieli, respectiv a celor de venituri, are la bază regulile generale de funcţionare a
conturilor de activ, respectiv de pasiv, cu următoarele particularităţi:
Reguli de funcționare pentru Conturile de CHELTUIELI
- se debitează cu cheltuielile înregistrate în cursul unei perioade de gestiune;
- se creditează la sfârşitul perioadei de gestiune prin preluarea în contul 121 “Profit sau
pierdere”;
- nu prezintă sold final (implicit nici sold inițial)
Reguli de funcționare pentru Conturile de VENITURI
- se creditează cu veniturile înregistrate pe parcursul perioadei de gestiune;
4
 - se debitează la sfârşitul perioadei de gestiune prin prealuarea în contul 121 “Profit sau
pierdere”;
- nu prezintă sold final (implicit nici sold inițial)
Schematic, regulile de funcţionare a conturilor se prezintă astfel:

D Cont de Activ C
Sold iniţial SI

(1) Creştere 1 (3) Micşorare 1

(2) Creştere 2 (4) Micşorare 2

Rulaj Debitor RD = (1) + (2) Rulaj Creditor RC = (3) + (4)

Total Sume Debitoare TSD=SI+RD Total Sume Creditoare TSC=RC
Sold Final DebitorSFD=TSD - TSC

D Cont de Pasiv C
Sold iniţial SI

(3) Micşorare 1 (1) Creştere 1

(4) Micşorare 2 (2) Creştere 2

Rulaj Debitor RD = (3) + (4) Rulaj Creditor RC= (1) + (2)

Total Sume Debitoare TSD=RD Total Sume Creditoare TSC = SI+RC
Sold Final Creditor SFC=TSC - TSD

NOTĂ: de reținut aceste reguli; ele vor sta la baza înregistrării în contabilitate a
operațiilor economice.

PLANUL DE CONTURI GENERAL

Planul de conturi general este o clasificare, o listă sistematică şi simbolizată a conturilor,

obligatoriu de utilizat de către toate entităţile patrimoniale.
Conturile cuprinse în planul de conturi sunt simbolizate pe baza sistemului zecimal şi cuprind 9
clase de conturi din care 8 clase sunt utilizate de contabilitatea financiară şi o clasă (clasa 9) de
contabilitatea de gestiune.
Conturile formate din trei cifre formează simbolul unui cont sintetic de gradul I, în timp ce
conturile simbolizate cu patru cifre formează simbolul unui cont sintetic de gradul II.
Notă: fiecare entitate economică poate dezvolta, plecând de la conturile sintetice de grad II,
propriul sistem de conturi analitice în funcție de specificul activității și al necesității reflectării prin
conturi analitice. Fiind dezvoltate de fiecare entitate, în mod OPȚIONAL, conturile analitice nu
figurează în Planul de conturi general.
Pentru exemplificarea modului de codificare a conturilor, prezentăm situaţia unui cont de
stocuri:
3 – clasa 3 „Conturi de stocuri şi producţie în execuţie”
30 – grupa Stocuri de materii şi materiale
302 – cont sintetic de gradul I “Materiale consumabile”;
3022 – cont sintetic de gradul II “Combustibili”.
5
 Acest cont se poate dezvolta pe conturi analitice în funcţie de necesităţile de informare şi
specificul activităţii fiecărei entităţi. Orice cont sintetic de gradul I sau, dacă este cazul, de gradul II,
poate fi dezvoltat pe analitice.
3022.01 – cont analitic “Combustibili.benzină”
3022.02– cont analitic “Combustibili.motorină”
Conturile patrimoniale sunt grupate în clase de conturi după natura lor şi regrupate în funcţie de
rolul lor în patrimoniul entităţilor economice. Conturile de cheltuieli şi cele de venituri sunt identificate
mai întâi după natura lor, iar apoi regrupate după funcţia lor economică.
În Planul de conturi general, conturile corespunzătoare elementelor patrimoniale sunt grupate pe
clase, prima cifra a fiecărui cont reprezentând clasa din care face parte, astfel:
Clasa 1 - Conturi de capitaluri, provizioane, împrumuturi şi datorii asimilate 
Cuprinde sursele de finanțare atât proprii, cât și imprumutate pe termen lung.

Clasa 2 - Conturi de imobilizări 

În mod firesc, economic vorbind, entitățile economice trebuie să-și procure bunurile de
folosință îndelungată. De aceea, clasa 2 este dedicată evidenței elementelor de imobilizări necorporale,
corporale, financiare, amortizări

Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie 

Urmează conturile de reflectare a tuturor categoriilor de stocuri, grupate de grupe (simbol din 2
cifre). Exemplul de mai sus face parte din această clasa (vezi Planul de conturi general)

30 – grupa Stocuri de materii şi materiale

302 – cont sintetic de gradul I “Materiale consumabile”;
3022 – cont sintetic de gradul II “Combustibili”.

Clasa 4 - Conturi de terţi 

În activitatea sa entitatea economică intră în relație cu terții: furnizori (grupa 40), clienți (grupa
41), personal, stat, etc

Clasa 5 - Conturi de trezorerie 

Această clasă refelectă elementele care au cel mai mare grad de lichiditate dela investițiile pe
termen scurt (activ), creditele pe termen scurt (pasiv) la bani și alte valori.

Clasa 6 - Conturi de cheltuieli 

Ține evidența cheltuielilor, grupate în funcție de natura acestora.

Clasa 7 - Conturi de venituri 

Ține evidența veniturilor, grupate în fucnție de natura acestora.

Clasa 8 - Conturi speciale 

Sunt conturi de evidență extracontabilă.

Acestea sunt clasele de conturi obligatoriu de utilizat pentru realizarea contabilităţii

financiare. Entităţile economice vor utiliza doar conturile din Planul de Conturi General (PCG),
desigur cu posibilitatea dezvoltării lor pe subconturi analitice potrivit necesităţilor de evidenţă.

Pentru realizarea contabilităţii de gestiune , Planul general de conturi cuprinde Clasa 9 -

conturi de gestiune, utilizarea acestora fiind opțională (facultativă, nu obligatorie).
6
 Deci, Planul de conturi general are un caracter maximal pentru clasele 1-7 şi un caracter
minimal pentru clasele 8-9.

Planul de conturi general prezintă următoarele caracteristici suplimentare:

- conţinutul fiecărei clase de conturi şi conţinutul fiecărei grupe figurează în Nomenclatorul
Conturilor şi este dezvoltat cu precizie;
- relaţiile dintre conturi sunt stabilite în conformitate cu procedurile contabile normalizate care
reglementează legăturile dintre conturi.
Codificarea conturilor asigură, prin poziţia unor cifre în cadrul simbolurilor conturilor, o
anumită semnificaţie:
- cifra 9, situată pe ultima poziţie a simbolului contului, semnifică funcţia conturilor inversă a
contului faţă de funcţia contabilă a grupei din care face parte (exemplu: contul 409 “Furnizori debitori”
este un cont de pasiv cu toate că face parte din grupa 40 “Furnizori şi conturi asimilate” care este
formată din conturi de pasiv);
- cifra 8, în poziţia a treia a simbolurilor conturilor de împrumuturi şi de trezorerie, reprezintă
dobânzi (exemplu: contul 168 “Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate”);
- cifra 8, în poziţia a doua a conturilor de imobilizări reprezintă amortizarea acestora (exemplu:
28 “Amortizări privind imobilizările”);
- cifra 8, în poziţia a treia a conturilor de stocuri şi comenzi în curs de execuţie, reprezintă
diferenţe de preţ (exemplu: contul 308 “Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”);
- cifra 8, în poziţia a treia a conturilor de terţi reprezintă datorii sau creanţe aferente perioadei
curente pentru care se primesc sau se întocmesc documente în perioada următoare (exemplu: contul
418 “Clienţi-facturi de întocmit”);
- cifra 8, în poziţia a doua a conturilor de cheltuieli şi de venituri semnifică cheltuieli cu
amortizările, provizioanele şi ajustările pentru deprecieri sau pierderi de valoare, respectiv venituri din
provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare (exemplu: contul 681 “Cheltuieli de
exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere”);
- simbolurile conturilor din clasele 6 şi 7 asigură, în majoritatea cazurilor, o corelaţie între
natura resurselor utilizate şi a rezultatelor obţinute;
- conturile din clasa a 9-a, conturi interne de gestiune, se utilizează pentru calculaţia analitică a
costurilor pe obiect de calculaţie (opţional).