Bazele contabilității - Curs 3 – 19.03.

2020

Prezentarea elementelor patrimoniale - continuare

B) Activele circulante
Un activ se clasifică ca activ circulant când:
- se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare
- este deținut în principal pentru a fi tranzacționat
- se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni (perioadă mai mică de 1 an)
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.
Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide,
care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a
valorii.
Într-un ciclu de exploatare, diferitele elemente de active circulante sunt înlocuite continuu cu
elemente de aceeași natură astfel:
1. faza de aprovizionare: activele circulante sub formă de bani se transformă în materii prime,
materiale, etc.
2. faza de producție: stocurile de materii prime, materiale se transformă în produse (sau producție
în curs de execuție)
3. faza de desfacere: produsele sunt vândute clienților (creanță) care, în urma încasării se
transformă în bani.
În raport cu forma concretă pe care o îmbracă și de destinația pe care o capătă în cadrul ciclurilor
de exploatare, activele circulante se grupează în:
I. Stocuri
II. Creanțe
III. Investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
I. Stocurile sunt active circulante:
- deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității
- în curs de producție (execuție) în vederea vânzării
- sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în
procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.
Stocurile cuprind următoarele categorii:
1. Mărfurile: bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării lor ca atare, sau
produsele predate spre vânzare magazinelor proprii de desfacere;
2. Materiile prime: bunuri care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produs
integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformate;
3. Materiale consumabile: bunuri care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de
exploatare (de regulă nu se regăsesc în produsul rezultat). Cuprind:
a) materiale auxiliare;
b) combustibil;
c) materiale pentru ambalat;
d) piese de schimb.
4. Materiale de natura obiectelor de inventar: bunuri ce au o durată utilizare mai mare de 1 an și
o valoare de intrare mai mică decât cea prevăzută de legislația fiscală pentru a fi considerate

1
imobilizări corporale sau au o durată de utilizare mai mică de 1 an indiferent de valoare de
intrare.
5. Produsele:
a) semifabricatele: produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de fabricație și
care trec într-o altă fază de fabricație sau pot fi vândute terților;
b) produsele finite: produsele care au parcurs în întregime toate fazele procesului de producție
putând fi depozitate în vederea livrării ulterioare sau livrate direct clienților;
c) rebuturi, materiale recuperabile, deșeuri;
d) produsele agricole rezultate în urma recoltării de la activele biologice ale entității;
6. Active biologice de natura stocurilor: acele active care urmează a fi recoltate ca produse
agricole sau care vor fi vândute terților ca atare, fiind caracterizate prin faptul că se transformă
biologic (creștere sau degenerare cantitativă sau a calității unui animal sau a unei plante, sau
reproducere a activelor biologice sau transformare în produse agricole).
7. Ambalajele: se referă la ambalajele refolosibile, destinate produselor vândute care în mod
temporar pot fi păstrate la terți cu obligația restituirii în condiții contractuale.
8. Producția în curs de execuție: este reprezentată de producția care nu a trecut prin toate fazele
de prelucrare, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice. Cuprinde de asemenea,
lucrările, serviciile sau studiile în curs de execuție sau neterminate.

II. Creanțele sau valorile în curs de decontare reprezintă valorile economice avansate temporar
de către titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice pentru care urmează să
primească un echivalent valoric într-o perioadă mai mică de un an.
creanță = drept → opusul datoriei = obligație
Creanțele se grupează în:
1. Creanțe comerciale
2. Debitori diverși
3. Decontări cu asociații privind capitalul (creanțe aferente părților din capitalul social subscris,
dar nevărsat)
4. Sume de încasat de la entități afiliate și sume de încasat de la entitățile de care entitatea este
legată în virtutea intereselor de participare
5. Alte creanțe
Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valori avansate și care urmează să dea
un echivalent corespunzător sunt delimitate prin noțiunea generică de debitori (opusul
creditorilor).
1. Toți debitorii entității sub forma creanțelor comerciale legate de vânzarea bunurilor, lucrărilor
și serviciilor sunt delimitate patrimonial prin structura clienți și conturi asimilate, structură ce
cuprinde:
a) clienți
b) efecte comerciale de primit (cambie, bilet la ordin = titluri de valoare negociabile care atestă
existența unei creanțe în cadrul relațiilor comerciale ce poate fi decontată imediat sau pe termen
scurt)
c) avansuri acordate clienților pentru cumpărare de bunuri de natura stocurilor sau pentru prestări
de servicii: reprezintă sume avansate furnizorilor înainte ca datoria față de aceștia să existe).
2. Debitorii diverși cuprind toate creanțele entității asupra terților, alții decât personalul propriu
și furnizorii.

2
În categoria alte creanțe se vor înregistra drepturile entității economice rezultate din diverse
tipuri de decontări: avansuri acordate personalului, sume de încasat de la bugetul de stat, de la
bugetul asigurărilor sociale.
III. Investițiile pe termen scurt cuprind titlurile achiziționate în vederea realizării unui câștig pe
termen scurt rezultat din diferența între prețul de vânzare și prețul de cumpărare al acestora
(acțiunile cumpărate cu scopul de a fi revândute în momentul în care prețul crește).
IV. Casa și conturile la bănci reprezintă numerarul aflat în casieria unității precum și
disponibilitățile bănești aflate în conturi la bănci, în lei sau în valută. De asemenea, se cuprind și
valori financiare care, datorită naturii lor sunt convertibile imediat în disponibilități bănești
(timbre fiscale și poștale, bilete de odihnă și tratament, tichete de masă). Cu ajutorul acestor
mijloace bănești se efectuează operațiuni de încasări și plăți care pot fi în numerar sau prin
decont.
C) Cheltuielile în avans: sunt reprezentate de cheltuielile plătite sau de plătit în cursul
exercițiului financiar curent (perioada curentă de gestiune), dar care privesc exerciții financiare
următoare (perioada de gestiune viitoare) – ex. chiria. Acestea sunt creanțe ale perioadei curente
asupra perioadei viitoare.

DE REȚINUT!!!!
 Terenurile și imobilizările financiare nu se amortizează (durata lor de utilizare economică
este nelimitată)
 Cheltuielile de constituire, cheltuielile de dezvoltare și cele înregistrate în avans sunt
elemente de activ patrimonial, respectiv imobilizări necorporale și cheltuieli în avans care
NU se iau în calcul la determinarea rezultatului (rezultat=venituri-cheltuieli)
 Acțiunile (titlurile) deținute cu scopul de a obține dividend pe o perioadă mai mare de 1
an reprezintă imobilizări financiare comparativ cu acțiunile (titlurile) achiziționate cu
scopul de a obține un câștig pe termen scurt (achiziționate cu un preț, vândute cu un preț
mai mare – scop speculativ).