Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conexiunea management –
motivaţie în sistemul
administraţiei publice
Definiţii
În management, sensul adevărat al acţiunilor angajaţilor
nu poate fi descoperit fără cunoaşterea motivelor care le-
au generat.
Din punct de vedere etimologic, motivaţia provine din
cuvântul latin "movere" şi înseamnă deplasare, mişcare.
Prin urmare, motivaţia reprezintă suma forţelor interne şi
externe care iniţiază şi dirijează comportamentul spre un
scop care odată atins va determina satisfacerea unei
necesităţi.
Rezultatul unei motivaţii este întotdeauna acţiunea.
Definiţii
Motivaţia reprezintă procesul
antrenării personale
şi a altora
către activitate
pentru a atinge
obiectivul
personal şi
organizaţional
Puţină psihologie
Aceşti trei angajaţi au acelaşi motiv, dar
comportamente diferite pentru a-şi realiza dorinţa.
Angajatul 1 doreşte promovarea, îşi va propune
obţinerea unei performanţe excelente în munca sa.
Angajatul 2, care doreşte de asemenea
promovarea, poate încerca să-şi "perie" şeful
pentru a-şi atinge obiectivul,
Angajatul 3, care doreşte acelaşi lucru, îi
discreditează pe 1 şi 2 în ochii şefului.
Ce concluzie tragem din exemplul de mai sus?
Modelul managerial al motivării
Factori care motivează/demotivează
Teorii ale motivaţiei în muncă
şi implicaţii manageriale în
sectorul public
Nevoile umane
Teoria lui Maslow – nevoi fiziologice (apă,
mâncare), nevoi de apărare, nevoi sociale (de
apartenenţă), nevoie de respect, nevoie de
autorealizare.
Teoria lui McClelland – nevoie de putere, nevoie
de succes, nevoie de afiliere
Concluzie?
Putere asupra omului are acela şi numai acela
care îi poate satisface o nevoie, sau îi poate
încurca la satisfacerea unei nevoi.
Teoriile motivaţiei
Teoriile motivaţionale se împart în teorii primare şi
contemporane.
Teorii primare privind motivarea. Dezvoltarea teoriilor
motivaţionale a început sub influenţa lucrărilor lui
Sigmund Freud, care a înaintat ipoteza că acţiunile
oamenilor nu sunt întotdeauna raţionale. Cea mai celebră
teorie primară este teoria pedepselor şi recompenselor.
Prevede: pentru ca salariatul să lucreze bine, el trebuie
recompensat în cazul lucrului eficient, iar în cazul când
salariatul are încălcări de disciplină, el trebuie pedepsit.
Teoriile motivaţiei
Primele cercetări – ale lui Elton Mayo, care, studiind
situaţia la fabrica textilă din Philadelphia, a tras
concluzia că pentru a înţelege motivaţia personalului
trebuie luată în consideraţia psihologia salariaţilor,
în special, faptul că comportamentul individului este
deseori nelogic.
Teoria lui McGregor, numită şi teoria X-Y: X este
muncitorul leneş, Y – muncitorul sârguincios.
Pedeapsa sau recompensa îl va motiva doar pe X.
Concluzia?
2 tipuri de motivare
Convingerea (motivare pozitivă)
aprecierea reuşitei angajaţilor
încurajarea iniţiativei
stabilirea unui climat productiv
relaţii bune în colectiv
satisfacţia în muncă
Constrângerea (motivare negativă)
sancţiuni
ameninţări
Motivare pozitivă a funcţionarilor
Financiară
Salariu
Premiu
Nefinanciară
mulţumire
diplomă de onoare
distincţii de stat.
Salarizarea funcţionarilor
Potrivit Legii 158/2008, salarizarea asigură
funcţionarului public condiţii necesare pentru
exercitarea eficientă a atribuţiilor şi contribuie la
completarea autorităţilor publice cu personal
competent.
Salarizarea funcţionarilor publici se stabileşte în
condiţiile legislaţiei privind sistemul de salarizare
în sectorul bugetar.
În concret – În Legea 270/2018 privind sistemul
unitar de salarizare în sectorul bugetar
Legea 270/2018
Salariul lunar al personalului din unităţile bugetare este constituit din:
a) partea fixă, compusă din:
– salariul de bază;
– sporul lunar pentru gradul profesional;
– sporul lunar pentru deţinerea titlului ştiinţific şi/sau ştiinţifico-didactic;
– sporul lunar pentru deţinerea titlului onorific (Artist al Poporului”, „Maestru în
Artă”, „Om Emerit”, „Maestru al Literaturii”, „Meşter-Faur”, „Maestru Emerit
al Sportului”, „Maestru Internaţional al Sportului”, etc.);
b) partea variabilă, care cuprinde:
– sporul pentru performanţă;
– sporuri cu caracter specific.
Suplimentar personalul unităţilor bugetare beneficiază, după caz, de:
– sporul de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile;
– sporuri pentru munca suplimentară, pentru munca de noapte şi/sau pentru
munca prestată în zilele de sărbătoare nelucrătoare şi/sau în zilele de repaus;
– supliment pentru participare în proiecte de dezvoltare;
– premii unice (cu prilejul sărbătorilor profesionale şi al zilelor de sărbătoare
nelucrătoare).
Stimulările
Funcţionarul public este stimulat pentru
exercitarea eficientă a atribuţiilor, manifestarea
spiritului de iniţiativă, pentru activitate
îndelungată şi ireproşabilă în serviciul public
Stimulările se aplică de conducere.
Stimulările se înscriu în carnetul de muncă şi în
dosarul personal al funcţionarului public.
Stimularea funcţionarului public poate fi sub
formă de: a) premiu; b) mulţumire; c) diplomă de
onoare.
Alte opţiuni de motivare nefinanciară
Menţionarea în public
Plasarea pe Panoul de onoare a fotografiei
Organizarea de programe de divertisment
Organizarea de excursii/activităţi în echipă în
timpul liber
Oferirea de oportunităţi de instruire peste hotare
(seminare, cursuri de instruire etc.).
Organizarea unor cursuri de învăţare a unei limbi
străine sau utilizare a calculatorului.
Opţiuni creative
“Funcţionarul public al lunii/trimestrului/anului”
Felicitare plasată în holul autorităţii publice cu
ocazia căsătoriei, naşterii primului copil, jubileelor
Ziua complimentelor - în perioadele de tensiune se
stabileşte o zi deosebită (de obicei, vineri sau 1
aprilie)
Premiul „Ideea strălucită”
Altceva?
Motivare negativă
Pentru comiterea abaterilor disciplinare, funcţionarului
public îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni
disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) mustrare aspră;
d) suspendarea dreptului de a fi promovat în funcţie în
decursul a doi ani;
g) destituirea din funcţia publică;
h) retrogradarea în funcţie şi/sau în grad de calificare.
Abateri disciplinare
a) absenţa sau întârzierea nemotivată la serviciu ori plecarea înainte de termenul
stabilit în program, admisă în mod repetat;
c) intervenţiile în favoarea soluţionării unor cereri în afara cadrului legal;
d) nerespectarea cerinţelor privind păstrarea secretului de stat sau a confidenţialităţii
e) refuzul nejustificat de a îndeplini atribuţiile de serviciu, dispoziţiile conducătorului;
f) neglijenţa şi/sau tergiversarea, în mod repetat, a îndeplinirii sarcinilor;
g) acţiunile care aduc atingere prestigiului autorităţii publice în care activează;
h) încălcarea normelor de conduită a funcţionarului public;
i) desfăşurarea în timpul programului de muncă a unor activităţi cu caracter politic
(exprimarea sau manifestarea publică a preferinţelor politice);
j) încălcarea prevederilor referitoare la obligaţii şi restricţii stabilite prin lege;
k) încălcarea regulilor de organizare şi desfăşurare a concursului, a regulilor de
evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici;
l) alte fapte considerate ca abateri disciplinare în legislaţia din domeniul funcţiei
publice şi funcţionarilor publici.
Proceduri
Sancţiunea disciplinară se aplică de către conducere în baza
recomandării Comisiei de disciplină
Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de
la data săvârşirii abaterii
Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată decât după cercetarea
prealabilă a faptei imputate şi după audierea echitabilă a
funcţionarului public de către comisia de disciplină
Comisia de disciplină este obligată să ceară funcţionarului public
o explicaţie scrisă privind fapta comisă
După cercetarea prealabilă, comisia de disciplină propune
autorităţii publice respective sancţiunea aplicabilă
funcţionarului public vinovat.
Vă mulţumesc pentru atenţie