Jurnalul lui Adam si al Evei

Sambata

Eva :

Am implinit aproape o zi. Am venit pe lume ieri. Sau cel putin asa mi se pare. Si de fapt
asa trebuie sa fie, deoarece a existat si o alaltaieri, dar nu am fost acolo cand s-a intamplat asta,
pentru ca altfel, mi-as aminti. Desi s-ar putea sa se fi intamplat fara ca eu sa-mi dau seama. Ei
bine, de aici inainte voi fi foarte atenta si daca va mai veni vreo alaltaieri, imi voi aminti de ea.
Dar cel mai bine ar fi sa incep direct sis a nu permit ca amintirea sadevina confuza, deoarece
instinctual imi spune ca aceste amanunte vorfi importante candva pentru istorie. Deoarece ma
simt de parca as fi un experiment, da, exact ca un experiment, imposibil sa se simta cineva ca
un experiment mai mult decat mine, si astfel incep sa devin din ce in ce mai convinsa de faptul
ca exact asta sunt, un experiment, doar un experiment si nimic mai mult.

Dar daca sunt un experiment, oare sunt unul complet? Nu, cred ca nu. Cred ca partea
nefinalizata a experimentului face parte din experiment. Eu sunt partea principal a
experimentului, dar cred ca si restul de experiment, nerealizat inca, isi are si el importanta sa in
rezultatul intregului experiment. Oara pozitia mea in cadul experimentului este asigurata, sau
trebuie sa-l urmaresc sis a am grija de desfasurarea sa? Probabil ca ambele. Ceva imi spune ca
eternal vigilenta este pretul platit pentru castigarea suprematiei. (Iata o fraza foarte reusita
pentru cineva atat de tanar).

Azi totul arata mai bine decat ieri. In graba de ieri de a se termina totul, muntii au fost
lasati intr-o stare neingrijita, iar unele dintre campii erau atat de pline de gunoaie si resturi incat
aratau dezastruos. O capodopera atat de nobila nu ar trebui facuta in graba, iar aceasta
majestuoasa lume noua este cu adevarat cea mai nobila si mai frumoasa capodopera. Si cu
adevarat minunata, aproape perfecta, cu toate ca a fost conceputa intr-un rastimp atat de
scurt. Mai sunt inca prea multe stele in unele locuri si prea putine in altele, dar asta se poate
rezolva, sunt sigura. Noaptea trecuta s-a pierdut luna care a alunecat in joss i a iesit din schema,
o mare pierdere, mi se rupe inima cand ma gandesc la asta. Nu exista niciun alt ornament care
sa se compare cu ea, ca frumusete si finisaj. Ar fi trebuit sa fie mai bine fixata. Bine ar fi daca am
putea-o recapata.

Dar nu se stie nimic despre locul in are ar putea fi. Si in afara de asta, oricine ar gasi-o, ar
ascunde-o. Sunt sigura de asta pentru ca la fel as proceda si eu. Cred ca pot recunoaste asta
pentru ca realizez ca esnta firii mele este dragostea pentru frumos. Ador lunile fiindca sunt asa
de dragute si de romantice. Mi-as fi dorit sa avem cinci, sau chiar sase. Cred ca nu m-as mai fi
culcat. N-as fi oboist niciodata sa stau intinsa pe patul de muschi si sa privesc la ele.

Si stelele sunt bune pentru asta. Mi-ar placea sa pot lua cateva sa mi le pun in par. Dar
presupun ca asta nu se va intampla niciodata. Ai fi surprins sa stii cat de departe sunt ele, desi
nu par. Atunci cand au aparut prima oara, in noaptea trecuta, am incercat sa dobor cateva cu o
prajina, dar nu e-am ajuns, ceea ce m-a uluit. Pe urma am aruncat in ele cu bulgari de pamant
pana cand am ostenit, dar nu le-am nimerit niciodata. Cred ca din cauza ca sunt stangace si nu
sunt buna la aruncari. Asa incat am plans putin, ceea ce este foarte normal la varsta mea,
presupun, si dup ace mi-am tras sufletul, am luat un cos si am plecat sa culeg stelele de la
marginea cercului, acolo unde ele erau aproape de pamant si de unde le puteam aduna cu
mainile, ceea ce era mai bine, deoarece puteam astfel sa le iau cu delicatete, fara sa le sparg.
Dar nici asa nu am reusit sa le culeg, astfel incat, intr-un tarziu, m-am dat batuta.

Nu m-am putut intoarce acasa, eram prea departe si se lasase frig, dar am intalnit in
drumul meu niste tigri si m-am cuibarit intre ei unde ma simteam extreme de confortabil,
mangaiata derespiratia lor dulce si placuta, in care se simtea aroma capsunilor mancate. Nu ma
vazusem tigri pana atunci dar imediat mi-am dat seam ace sunt datorita dungilor de pe blana.
Daca as putea avea si eu o astgel de blana, mi-as face o haina superba din ea.

M-am invartit in jurul celuilalt experiment, ieri la pranz, pastrand insa distanta, pentru a
vedea daca pot sa-mi dau seama la ce este bun. Dar nu am reusit sa-mi dau raspunsul. Cred
totusi ca este un barbat. Nu am mai vazut pana acum un barbat, dar el arata ca un barbat si
sunt sigura ca asta este. Mi-am dat seama pentru ca el mi-a trezit curiozitatea mai mult decat
oricare alta reptila. Asta in cazul in care este o reptile, si cred ca asta este pentru ca are o claie
neingrijita de par, ochii albastri, si arata ca o reptile. Nu are solduri, are bustul conic, cand sta in
picioare este desirat ca o turla, deci cred ca e o reptile, desi ar putea fi si altceva.

L inceput mi-a fost tema de el, fugeam de cate ori se intorcea spre mine, deoarece
credeam ca vrea sa ma vaneze, dar incetul cu incetul mi-am dat seama ca voia doar sa plece de
acolo, asa incat dup ace mi-am infrant timiditatea, l-am urmarit peste tot, de la o distanta de 20
de iarzi, timp de mai multe ore, ceea ce a sfarsit prin a-l nemultumi si enerva. In cele din urma,
suparat de-a binele, s-a urcat in copac. Am asteptat destula vreme sa coboare, dar vazand ca nu
are de gand s-o faca, l-am lasat in pace si am plecat acasa.

Si azi s-a intamplat acelasi lucru. L-am lasat cocotat in acelasi copac.
Duminica

Eva:

Este tot acolo. Aparent se odihneste. Dar eu stiu ca este un siretlic pentru ca nu Duminica
este zi de odihna, ci sambata. Mi se pare ca este o creatura pentru care odihna este mai
importanta decat orice altceva. Pe mine m-ar obosi sa dorm atat de mult. Ma oboseste sis a
stau mereu in jurul lui, pandind copacul in care doarme. Ma intreb pentru ce a fost creat,
pentru ca nu l-am vazut niciodata facand ceva.

Am fost asa de fericita ca au adus luna inapoi ieri noapte! Cred ca a fost foarte cinstit din
partea lor. Dupa un timp insa ea a coborat inapoi si a cazut de pe bolta, dar nu-mi fac griji stiind
ca am vecini atat de cumsecade care o vor adduce inapoi. Mi-as dori sa le pot arata cumva
recunostinta mea. Mi-ar placea sa le trimit niste stele, pentru ca noi avem mai multe decat ne
trebuie. Cand spun mi-ar placea, ma refer la mine, intrucat, dupa cate vade u, reptile nu-I pasa
de astfel de lucruri.

Are gusturi proaste si nu e prea bun la suflet. Cand m-am dus la el acasa, ieri seara, cand
asfintea soarele, l-am gasit dat jos din copac, stand langa iaz si incercand sa prinda pestii pestriti
din el. A trebuit sa arunc cu bulgari de pamant in el pentru a-l face sa lase pestii in pace sis a se
urce din nou in copac. Ma intreb daca asta era scopul pentru care fusese creat. Dar oare nu
avea pic de inima? Nu avea pic de mila pentru acele biete creature? Cum e posibil sa fie
proiectat si fabricat pentru un scopa tat de brutal? Si totusi se pare ca asas stau lucrurile. Unul
dintre bulgarii pe care i-am aruncat in el il nimerise in spatele urechii si asta l-a facut sa
vorbeasca. Am fost socata pentru ca era prima oara cand auzeam pe cineva vorbind in afara de
mine. Nu am inteles ce spunea dar cuvintele pareau ca-I exprima sentimentele.

Dup ace am inteles ca poate vorbi am simtit un interes nou pentru el deoarece ador sa
vorbesc, vorbesc cat e ziua de lunga, si chiar si in somn, ceea ce este foarte interesant, dar daca
as avea pe altcineva cu care sa vorbesc ar fi de doua ori mai interesant, si as vrea, as putea sa
nu ma mai opresc din vorbit deloc.

Daca reptile este un barbat, ineamna ca nu este un lucru, nu-I asa? Ei bine, voi considera
creatura ca fiind un barbat, si in loc de “asta” ii voi spune “el”. Cu aceste notiuni voi putea
opera mai usor, eliminand incertitudinile de pana acum.
Duminica urmatoare

Eva:

Toata saptamana asta m-am invartit in jurul lui incercand sa facem cunostinta. A trebuit sa face
u conversatie pentru ca el era timid, dar asta nu m-a deranjat. Parea multumit sa ma aiba in jur
iar eu am folosit sociabilul pronume “noi” pentru cap area flatat ca-l include sip e el.

Luni

Adam:

Aceasta noua creatura cu parul lung imi sta tot timpul in cale. E tot timpul prezenta si ma
urmareste. Nu-mi place, nu sunt obisnuit sa am companie. Mi-ar placea sa stea cu animalele.
Azi e innorat, bate vantul dinspre rasarit. Cred ca o sa si ploua… Noi… De unde am invatat
cuvantul asta? Il foloseste noua creatura.

Marti

Adam:

Am cercetat marea cascada. Este, cred, cel mai frumos loc de pe domeniu. Noua creatura
o muneste Cascada Niagara. De ce? Nu stiu. Spune ca “arata precum Cascada Niagara”. Darasta
nu e un motiv, e maidegraba un capriciu si imbecilitate. Niciodata nu am sansa sad au si eu
nume lucrurilor. Noua creatura boteaza tot ce intalneste inainte ca eu sa pot protesta si
intotdeuna cu acelasi pretext, “arata ca acel lucru”. Sa luam pasarea Dodo de exemplu. Spune
ca atunci cand te uiti la ea poti vedea dintr-o privire ca “arata ca un Dodo”. Dodo…. Nu arataa
Dodo mai mult decat mine….
Miercuri

Eva:

Acum ne simtim foarte bine impreuna si incepem sa ne cunoastem. El nu mai incearca sa

maevite, ceea ce este n semn bun, si arata ca ii place sa ma stie in jurul lui. Asta ma bucura si
am invatat sa-I fiu de ajutor in orice mod posibil, astfel incat sa-I captez atentia. In timpul
ultimelor doua zile am inceput sa denumesc toate lucrurile din jur ceea ce a parut a fi o usurare
pentru el, deoarece nu avea nicio inzestrare in acest sens, fiindu-mi evident recunoscator
pentru asta. Nu putea sa dea niciun nume rational lucrurilor din jur, dar am avut grija sa nu-l
lasa sa observe ca sunt constienta de acest defect al sau. Astfel, de cate ori intalneam o noua
creatura, eu ii dadeam prima nume, inainte ca el sa-si arate neputinta prin lunga tacere pe care
o pastra. Asa l-am salvat din multe situatii stanjenitoare. Eu nu aveam un astfel de defect. Din
clipa in care puneam ochii pe un animal, stiam deja ce este. Nu trebuia sa ma gandesc deloc.
Numele imi venea in cap instantaneu. Atunci cand pasarea Dodo a venit langa noi, el a crezut ca
este o pisica salbatica. Am vazut asta in ochii lui. Dar l-am salvat. Si am facut-o astfel incat sa nu-
I ranesc mandria. Am spus doar, pe un ton cat se poate de firesc, “Ei bine asta este chiar o
pasare Dodo”… Era destul de evident ca ma admira.

Adam:

Mi-am construit un adapost impotriva ploii dar nu m-am putut bucura de el in pace, noua
creatura l-a invadat. Cand am incercat sa o dau afara, a inceput sa verse apa din gaurile c care
se uita, stergandu-se cu dosul labelor, si a scos un zgomot ca acelaal animalelor cand sunt in
pericol. Mi-as dori sa nu vorbeasca, vorbeste intr-una.

Joi

Eva:

Prima durere. Ieri m-a evitat sip area ca nu doreste sa-I vorbesc. Nu-mi venea sa cred. Am
socotit prima oara ca este o greseala, pentru ca mie imi placea sa fiu cu el sis a-l ascult vorbind.
Dar nu era nicio greseala, intr-adevar nu voia sa ma vada. Cand s-a lasat noaptea, m-am dus la
adapostul sau cel nou, pe care si-l construise, ca sa-l intreb ce facusem atat de grav ca sa merit
p astfel de atitudine din partea lui si cum as putea repara ceea ce am gresit, dar el m-a dat afara
in ploaie, si atunci am simtit prima oar ace este durerea.

Vineri

Adam:

Botezul lucrurilor continua nesabuit in ciuda a orice as putea face eu. Imi venise ideeea
unui nume foarte bun pentru domeniu, si chiar era foarte musical si dragut “gradina Raiului”.
Personal continui sa-l numesc asa, dar nu o mai fac in public. Noua creatura spune ca e plin de
paduri si de stanci si de peisaje sic a de aceea nu seaman cu o gradina. Spune ca arata ca un
parc sic a nu arata a nimic altceva decat a parc. Consecventa si fara a se consulta cu mine a
botezat domeniul cu un nou nume “Parcul Cascada Niagara” si deja a aparut si o inscriptie “NU
CALCATI IARBA”.

Viata mea nu mai e la fel de fericita ca inainte.

Sambata

Adam:

Noua creatura mananca prea multe fructe. Cel mai probabil noi vom ramane fara fructe.
“Noi” e cuvantul ei…. Si al meu acum, din cauza ca-l aud prea des.

In dimineata asta este o ceata deasa. Eu nu prea obisnuiesc sa ies pe ceata. Creatura insa,
da. Iese indifferent de vreme dupa care da buzna cu picioarele pline de noroi. Si vorbeste…. Ce
liniste si placut era aici…

Duminica

Adam:

Ziua asta incepe sa fie din ce in ce mai plictisitoare. A fost selectata si diferentiata anul
trecut ca fiind o zi speciala.

In dimineata asta am prins creatura incercand sa ia mere din copacul interzis.

Eva:

El este din nou dragut cu mine si sunt fericita.

Am incercat sa-I aduc cateva din merele acelea dar nu am invatat nca sa arunc bine. Asa ca
nu am reusit sa dobor niciunul dar cred ca intentia mea ii va placea. El imi spusese camerele
sunt interzise sic a incercand sa le culeg voi sfarsi prin a face un rau. Dar daca, facand raul
acesta reusesc sa-l multumesc, ce rost are sa-mi fac griji din pricina asta?

LUNI

Adam:

Noua creatura imi spune ca se numeste Eva. Mi-a spus sa o strig pe acest nume atunci cand
vreau sa vina. I-am spus ca, in acest caz, ii este inutil.

Eva:

In dimineata asta i-am spus numele meu, dar lui nu i-a pasat de asta.Ciudat! Daca el mi-ar fi
sus numele lui, eu as fi fost foarte interesata. Cred ca mi s-ar fi parut cel mai frumos cuvant
auzit vreodata. Am incercat sa-mi ascund dezamagirea. Presupun ca nu am reusit. Am plecat si
m-am dus sa ma asez pe patul de muschi,cu picioarele in apa. Acolo merg de fiecare data cand
simt nevoia unui tovaras la care sa ma uit si caruia sa-I vorbesc. Nu este de ajuns fata aceeea
alba si frumoasa care ma priveste din apa, dar este totusi ceva. Cel putin fata vorbeste de cate
ori vorbesc eu, este trista cand sunt si eu trista si ma incurajeaza spunandu-mi “nu mai fi trista
biata fata fara prieteni, pentru ca eu voi fi prietena ta”. Si intr-adevar, este cea mai buna si
singura mea prietena. De fapt, este sora mea!

MARTI

Adam: A impanzit domeniul cu nume execrabile si expresii ofensatoare:

Pe aici catre bulboana.

Pe aici catre insula Caprei.

Pestera vanturilor in directia aceasta.

Spune ca locul asta ar fi ideal pentru o statiune de vara. Dar ce-I aia o statiune de vara? Mai
bine nu o intreb. Ii place atat de mult sa explice!

Nu ma simt deloc in largul meu aici. Ce- mi trebuie este o schimbare de peisaj.

Eva: Toata dimineata am muncit sa-mi imbunatatesc adapostul. Am stat departe de el in

speranta ca simtindu-se singur, ma va cauta. Dar nu a facut-o.
(intamplarea cu focul p 83 - 84)

Lui nu-I pasa de mine. De cerul pictat in culorile amurgului. De fapt, nu-I pasa de nimic in afara
de adapostul lui pe care-l apara de rafalele ploii, de culesul de pepeni si de struguri.

Vineri

Eva: L-am vazut din nou, pentru o clipa, luni, la caderea noptii. Speram ca ma varuga sa-l
ajut sa-si imbunatateasca adapostul la care mncisem din greu. Totusi, el nu a fost multumit de
rezultatul muncii mele si m-a parasit. Nemultumirea I se mai tragea si de la faptul ca incercasem
din nous a-l conving sa nu se mai duca la cascada. Oricum, nu l-am putut convinge sa nu plece,
neputand sa ma inteleaga.

Vineri, Marti, Joi si azi

Eva: Atatea zile fara nimeni…. Este prea mult sa fiu singura atata timp. Totusi, mai bine
singura decat nedorita. Trebuia sa fiu cu cineva, eram facuta pentru asta, cred, asa incat m-am
imprietenit cu animalele.
Sambata

Adam: Am evadat martea trecuta, noaptea. Am calatorit doua zile, mi-am construit un alt
adapost intr-un loc retras si mi-am sters urmele cat de bine am putut, dar m-a urmarit cu
ajutorul unei fiare pe care a imblanzit-o si careia ii zice “lup” si a venitsa faca din nou zgomotul
Acela enervant sis a verse apa prin gaurile cu care se uita. Am fost obligat sa ma intorc, dar voi
emigra imediat ce mi se va oferi o noua ocazie. Se apuca de multe lucruri prostesti, de exemplu,
se intreaba de ce animalele numite lei si tigri mananca iarba si flori, cand, spune ea, dintii lor
indica faptul ca sunt facuti sa se manance intre ei. Ce idee stupida…

Duminica

Adam: Am supravietuit!

Luni

Adam: S-a urcat din nou in acel copac. Am dat-o jos de acolo. Spunea ca nu a vazut-o nimeni.
Pare sa considere acest lucru ca o justificare suficienta pentru fiecare lucru periculos pe care il
face. I-am spus asta. Cuvantul justificare i-a starnit admiratia.

Marti

Adam: Mi- spus ca a fost facuta dintr-o coasta luata din corpul meu. Acest lucru este cel
putin indoielnic, daca nu mai rau. Nu-mi lipseste nicio coasta.

Sambata

Adam: A cazut in lac ieri, in timp ce se oglindea in el, ceea ce face aproape intotdeauna.
Aproape ca s-a inecat si a spus ca a fost foarte neplacut. Acest lucru a facut-o sa-I para rau de
creaturile care traiesc acolo sip e care le numeste pesti, pentru ca da in continuare nume
tuturor lucrurilor care nu au nevoie de asta si care nu vin cand le strigi pe nume, lucru lipsit de
importanta pentru ea. Oricum, e foarte incapatanata, ca urmare a luat mai multe si le-a adus
noaptea in patul meu pentru a-mi tine de cald dar le-am observat si nu vad ca ar fi mai fericite
ca inainte, ci doar mai tacute. Cand se intuneca o sa le scot afara. Nu voi dormi din nou cu ele
pentru ca mi se par lipicioase si neplacute la atingere atunci cand nu ai nimic pe tine.

Duminica:

Adam: Am supravietuit!

Marti

Adam: A adoptat un sarpe acum. Celelalte animale se bucura, pentru ca facea tot timpul
experimente pee le tulburandu-le, iar eu ma bucur pentru ca sarpele vorbeste, ceea ce-mi
permite si mie sa ma odihnesc.

Vineri

Adam: Spune ca sarpele o sfatuieste sa incerce fructele copacului sic a rezultatul va fi o

educatie aleasa si fina s nobila. I-am spus ca va mai fi un rezultat – ca va adduce moartea in
lume. A fost o greseala, mai bine ar fi fost sa tin aceasta remarca pentru mine. Am sfatuit-o sa
stea departe de copac, mi-a spus ca nu o va face. Presimt ca vor fi probleme. Voi emigra.

Miercuri

Adam: Am avut o zi variata. Am evadat noaptea trecuta si am calarit un cal cat de repede a
putut alerga el, sperand sa ies din Parc sis a ma ascund in alta tara inainte ca necazurile sa
inceapa, dar n-a fost sa fie. La aproximativ o ora dupa rasarit, in timp ce calaream pe un camp
inflorit unde mii de animale pasteau, dormeau sau se jucau intre ele, conform obisnuintei,
dintr-o data au izbucnit intr-o furtuna de zgomote infioratoare si intr-o clipa, valceaua s-a
transformat intr-un camp de lupta disperata unde fiecare fiara o ucidea pe ce de langa ea.
Stiam ce insemna acest lucru, Eva a mancat fructul si moartea a patruns in lume. Tigrii mi-au
mancat calul si m-ar fi mancat sip e mine daca m-ai stateam pe acolo, ceea ce nu am facut, ci
am fugit in mare graba. Am gasit un loc in afara parcului si a fost foarte confortabil cateva zile,
dar m-a gasit. … De fapt, nu mi-a parut rau ca a venit, pentru ca nu prea era hrana pe aici, iar
ea a adus cateva din merele acelea. A fost impotriva principiilor mele, dar am aflat ca principiile
nu au o forta real ape stomacul gol. A venit invelita in crengi si Frunze, iar acnd am intrebat-o
ce inseamna prostia asta si I le-am smuls si I le-am aruncat, a chicotit si a rosit, ceea ec mi s-a
parut nepotrivit si stupid. A spus a in curand voi sti si eu cum e. Si asa a fost. Asa infometat cum
eram, am pus marul pe jumatate mancat jos, cu siguranta cel mai bun pe care l-am vazut, si m-
am invelit cu crengile si frunzele aruncate. Dupa care i-am vorbit destu de sever si i-am ordonat
sa aduca mai multa sis a nu se dea in spectacol. … Mi se pare ca este totusi o companie placuta.
Cred aca as fi singur si trist fara ea, acum ca mi-am pierdut domeniul.
Anul urmator:

Adam: I-a dat numele Cain. L-a prins in timp ce punea capcane pe malul Nordic al lacului Erie.
L –a prins in padurea aflata la vreo doua mile de sa;asul nostru. Ne seaman oarecum si ar putea
fi inrudit cu noi. Cel putin asta crede ea, dar dupa mine este o greseala. Diferenta de marime
indreptateste concluzia mea cum ca ar fi o noua specie de animal, un peste poate, desi cand l-
am bagat in apa ca sa vad, s-a scufundat, iar ea a plonjat si l-a scos inainte ca experimental sa
aduca lumina asupra faptului. Inca mai cred ca e un peste, dare i nu-I pas ace e si nu ma va laa
sa incerc. Nu inteleg. Venirea creaturii pare sa-I fi schimbat intreaga natura sis a o fi facut de
neclintit in ceea ce priveste experimentele. Se gandeste mai mult la aceasta decat la orice alt
animal, dar nu poate explica de ce. Mintea ei e tlburata, totul o demonstreaza. Uneori poarta
pestele in brate jumatate de noapte atunci cand plange si vrea sa ajunga la apa. In astfel de
momente apa iese din acele locuri de pe fata ei pe unde se uita, si mangaie pestele pe spate si
face zgomote blande cu gura pentru a-l linisti, aratandu-si tristetea si grija in o suta de feluri. Nu
am vazut-o niciodata asa cu un peste, iar acest lucru ma nelinisteste nespus. Obisnuia sa duca in
brate si puii de tigru sis a se joace cu ei, inainte de a ne fi pierdut domeniul, dar era numai in
joaca. Nu s-a ingrijorat la fel de mult pentru ei atunci cand nu le-a priit cina.

Duminica

Adam: Nu lucreaza duminica,ci leneveste foarte obosita. Ii place sa tina pestele asupra ei.
Scoate zgomote stupide pt a-l amuza si se preface ca-I rontaie labele, ceea ce-l face sa rada. Nu
am mai vazut pana acum un peste sa rada. Ma pune pe ganduri. … Si mie imi place duminica. Ar
trebui sa existe mai multe duminici.

Miercuri

Adam: Nu e peste. Nu prea pot sa-I dau seama ce este. Scoate zgomote curioase si diabolice
atunci cand nu este satisfacut, si gangureste atunci cand este multumit. Nu este ca noi pentru
ca nu merge si nu e nici pasare pentru ca nu zboara. Nu este broasca pentr ca nu sare, nu este
sarpe pentru a nu se taraste; sunt sigur ca nu e un peste, desi nu am avut ocazia sa vad daca
poate sa inoate. Nu face decat sa stea culcat, in mare parte pe spate, si cu picioarele in sus. Nu
am mai vazut vreun anmal care sa faca asta. Daca moare, il voi dezmemra sa vad cum e facut.

Trei luni mai tarziu

Adam: Perplexitatea se accentueaza in loc sa scada. A incetat sa mai stea culcat si acum
umbla in patru labe. In mare, este alcatuit cam ca noi, desi metoda sa de deplasare arata ca nu
suntem din aceeasi specie. Trebuie sa fi fost pui cand a venit pentru ca de atunci a crescut
cnsiderabil. Acum pare sa fie de cinci ori mai mare decat atunci cand a venit, iar cand e
nemultumit face cam de 20 de ori mai mult zgomot. Nu am fost acasa atunci cand a aparut, iar
ea mi-a spus ca l-a gasit in padure. Pare ciudat sa fi fost singurul, da rasa trebuie sa fie, pt ca mi-
am epuizat multe saptamani incercand sa mai gasesc unul la fel pt a-l adauga la colectie si
pentru ca acesta sa sejoace cu el, dar nu am gasit niciunul. Nicio urma. Trebuie sa traiasca pe
pamant. Prin urmare, cum s-a deplasat fara sa lase nicio urma? Am pus o duzina de capcane,
dar fara folos. Am prins toate animalele mici, mai putin pd acesta.

Trei luni mai tarziu

Adam: Cangurul continua sa creasca, ceea ce este foarte ciudat si curios. Nu am vazut
niciunul care sa creasca atat de incet. Acum are blana pe cap, nu ca blana de cangur ci exact ca
parul nostru, cu exceptia faptului ca este mai moale. Sunt cat pe ce sa-mi pierd mintile in fata
dezvoltarii capricioase si enervante a acestei ciudatenii zoologice neclasificabile. Daca as putea
sa mai prind unul – dar n-am nicio sansa. Este o noua specie si acesta este singurul exemplar, e
clar. Imi e si mila de acest animal zgomotos dar nu pot face nimic pentru a-l face fericit. Am vrut
sa-I dam drumul, are a nu a vrut sa auda.

Cinci luni mai tarziu

Adam: Nu este cangur. Nu, pentru ca se ajuta tinandu-se de degetul ei, facand astfel cativa
pasi pe picioarele din spate, dupa care cade. Este probabil un fel de urs, cu toate acestea nu are
coada, deocamdata si nici blana, mai putin pe cap. Ursii sunt periculosi, de cand cu catastrofa, si
nu-l voi lasa pe acesta sa amusine pe aici fara botnita. I-am propus sa ii iau un cangur daca
renunta la acesta, dar nu am avut success. Este dispusa sa ne expuna la tot felul de pericole
prostesti. Nu era asa inainte de a-si pierde mintile.

Doua saptamani mai tarziu

Adam: I-am examinat gura Inca nu e niciun pericol, are doar un dinte. Coada inca nu are.
Face mai mult zgomot decat inainte, mai ales noaptea. M-am mutat de acolo. Ma voi duce insa
acolo dimineata, pentru a vedea daca are mai multi dinti. Cand gura I se va umple de dinti va fi
timpul sa plece, pentru ca un urs n-are nevoie de coada pentru a fi periculos.

Patru luni mai tarziu

Adam: Am fost o luna plecat la vanat si pescuit in regiunea pe care ea o numeste Buffalo, nu
stiu de ce pentru ca acolo nu sunt bizoni. Intre timp ursul a invatat sa se miste incoace si incolo
pe picioarele din spate si spune “tata” si “mama”. Cu siguranta este o noua specie. Aceasta
asemanare cu cuvintele poate fi pur si simplu accidental dar este un lucru pe care niciun urs nu
poate sa-l faca. Sunt indicatii suficiente ca acesta este un nou fel de urs. Continuarea studierii
sale va fi deosebit de interesanta. Intre timp voi pleca intr-o lunga expeditie prin padurile din
nord si voi face o cercetare exhaustiva. Cu siguranta mai trebuie sa fie vreunul pe undeva. Iar
acesta va fi mai putin periculos cand va avea un companion din propria specie. Voi pleca
neintarziat, dar mai intai ii voi pune botnita acestuia.

Trei luni mai tarziu

Adam: A fost o vanatoare foarte, foarte obositoare, dar nu am avut success. Intre timp, fara
a plecade pe domeniul casei, ea a mai prins unul! Nu am vazut niciodata atata noroc! As fi putut
vana in aceste paduri o suta de ani si nu m-as fi intalnit niciodata cu acea creatura.

Zece ani mai tarziu.

Adam: Sunt baieti, am aflat asta demult. Venirea lor in acea forma mica si imatura ne-a
incurcat, nu eram obisnuiti cu ea. Sunt si cateva fete acum. Abel este un baiat bun, dar Cain
poate ar fi fost mai bine daca ramanea urs. Dupa toti acesti ani vad ca m-am inselat la inceput in
ceea ce o priveste pe Eva. Este mai bine sa traiesti in afara Gradinii cu ea, decat inauntru fara
ea. La inceput mi s-a parut ca vorbeste prea mult, dar acum mi-ar parea rau sa nu mai aud
aceasta voce sis a iasa din viata mea.