Învăţământul elitelor – învăţământul pentru copiii şi tinerii

supradotaţi
din România

Prof. Niţu Gabriela-Lăcrămioara

Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Focşani, judeţul Vrancea

1. Necesitatea şi implicaţiile psihosocioeducative ale învăţământului pentru copiii

şi tinerii supradotaţi
Pedagogia – ştiinţa educaţiei, în concordanţă cu principiile democraţiei, ale dreptului
la educaţie a tuturor cetăţenilor, susţine nu numai principiul şanselor egale la educaţie, ci şi
valorificarea la maximum a potenţialului diferenţiat al fiecărei individualităţi – ca personalitate
în devenire. Ea porneşte de la faptul incontestabil că diferenţierile individuale reprezintă o
realitate obiectivă, care necesită sisteme educative diferite. În acest context, orice neglijare a
instruirii specifice copiilor şi tinerilor supradotaţi reprezintă frustrare a acestora şi un deserviciu
adus societăţii.
Demersul psihosocioeducativ trebuie să contribuie la înlăturarea nepăsării, neîncrederii sau
invidiei faţă de învăţământul pentru supradotaţi şi să creeze o atmosferă şi condiţii favorabile
pentru ca sistemul nostru de învăţământ să includă şi să dezvolte treptat un învăţământ al
elitelor, care să asigure o instruire adevărată şi eficientă pentru copiii şi tinerii supradotaţi,
această realizare fiind atât în beneficiul supradotaţilor, cât şi în beneficiul societăţii, deoarece
aceştia vor putea contribui la progresul societăţii. Acesta presupune atât o renunţare la restricţiile,
rigidităţile şi reţinerile ideatice şi practice manifestate până acum faţă de supradotaţi, cât şi o
modificare a mentalităţilor în direcţia acceptării conştiente a învăţământului elitelor.
2. Caracterizarea şi identificarea copiilor şi tinerilor supradotaţi
Copiii şi tinerii supradotaţi se caracterizează şi pot fi identificaţi, în principiu, printr-un
potenţial intelectual, aptitudinal şi de alte naturi deosebit de ridicat. Acesta implică printre
altele:
coeficient de inteligenţă mare, de la 95 - 150 şi chiar mai mare;
gândire divergentă, flexibilă şi creativă;
rezultate remarcabile la învăţătură;
imaginaţie creativă;
precocitate pe diverse planuri;
cunoştinţe generale şi de specialitate dezvoltate şi temeinice;
aptitudini valoroase, talent şi manifestări geniale în anumite domenii;
 curiozitate investigatorie;
ingeniozitate, inventivitate, creativitate, originalitate;
spirit de observaţie independentă şi spirit critic dezvoltat;
spirit competiţional;
afectivitate pozitivă;
caracter civilizat şi voinţă puternică;
responsabilitate personală şi socială;
adaptabilitate socială;
capacitate managerială;
uneori, superioritate în dezvoltarea fizică şi multe altele.
Printre procedeele de identificare a elementelor ce constituie potenţialul ridicat al
supradotaţilor, pot fi menţionate următoarele: observaţia, testele docimologice, de inteligenţă, de
creativitate, de aptitudini, de abilităţi practice, de opinie şi interese etc., analiza proceselor teoretice şi
aplicative, analiza rezultatelor de la diverse concursuri (competiţii) interne şi internaţionale,
îndeosebi de la olimpiadele, concursurile pe profesii etc.
3. Alternative şi strategii de instruire a supradotaţilor
Printre alternativele de instruire se pot evidenţia următoarele:
admiterea precoce în treptele de învăţământ superioare;
promovarea a doi ani de studiu într-un an calendaristic, prin trecerea la o clasă (an de
studiu) de nivel superior, imediat ce a îndeplinit condiţiile de promovare a clasei (anului de
studiu) de nivel anterior, avându-se la bază programe de studiu diferenţiate, care să-i permită această
trecere;
admiterea într-o treaptă de învăţământ de nivel superior fără concurs;
organizarea de clase (ani de studiu) diferenţiate în funcţie de coeficientul intelectual, de
interese, de genul şi nivelul de aspiraţie, de nivelul de reuşită etc.;
obiective şi curriculumuri elastice, stabilite în funcţie de performanţele însuşirilor, de
nivelurile aptitudinilor, de ritmurile de progres etc.;
instruire în clase (ani de studiu) obişnuite, bazate şi pe programe specifice supradotaţilor;
clase, laboratoare şi şcoli speciale pentru supradotaţi, cu durate limitate de 1 - 2 ore pe zi
sau 1 - 2 zile pe săptămână;
centre complexe separate, cu program complet de instruire a supradotaţilor, pe trepte de
învăţământ etc.
Printre strategiile de instruire a supradotaţilor menţionăm:
metodele şi formele didactice activ-participative, euristice şi interactive;
studiul individual bazat pe tehnica de a învăţa şi reînvăţa singur cu cartea şi calculatorul;
 învăţământ asistat de calculator;
documentare bibliografică şi investigaţii practice;
acţiuni de autoinstrucţie, autoformare, autocontrol, autoevaluare şi autoreglaj, însoţite de
fenomenul de feedback şi altele.
Strategiile didactice folosite în învăţământul supradotaţilor trebuie să transforme, treptat,
elevul şi studentul în subiect al educaţiei, iar pe profesor, într-o măsură sporită, într-un consultant,
oferindu-le acestora autonomie în învăţare.
4. Curriculum pentru instruirea copiilor şi tinerilor supradotaţi
Pentru instruirea supradotaţilor este absolut necesar să se selecteze şi să se pună „în operă”
conţinuturi didactice de nivel ştiinţific ridicat, flexibil, mereu înnoit, în pas cu cele mai noi
cuceriri ştiinţifice, diferenţiat în funcţie de particularităţile, interesele, ritmurile de studiu şi
nivelurilor de progres la învăţătură ale supradotaţilor, conţinuturi obiectivate în planuri,
programe şi manuale şcolare (universitare) specifice potenţialului supradotaţilor.
5. Concluzii
În concluzie, concomitent cu crearea condiţiilor pentru un învăţământ al elitelor, printre
care şi profesori specializaţi pentru acesta, este necesar ca acesta să nu ducă nici la desconsiderarea
copiilor şi tinerilor din învăţământul obişnuit, nici la izolarea, îngâmfarea şi ruperea de aspectele
sociale a celor supradotaţi, ci învăţământul elitelor trebuie să fie un model deosebit de instruire,
care să influenţeze creşterea calităţii şi eficienţei învăţământului obişnuit, realizarea înţelegerii,
respectului, cooperării şi ajutorului dintre copiii şi tinerii supradotaţi şi copiii şi tinerii majoritari
din învăţământul obişnuit. Până la realizarea unui învăţământ al elitelor, instruirea specifică a
supradotaţilor trebuie realizată în mod flexibil, inteligent şi eficient în cadrul învăţământului
obişnuit, cu luarea în considerare a celor prezentate mai sus.

Bibliografie:
1) BONTAŞ, Ioan, Pedagogie, Editura ALL EDUCATIONAL; Bucureşti, 1998.
2) JIGĂU, Mihai, Copiii supradotaţi, Editura Societatea Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti,

1994.

320