Introducere în dreptul tratatelor

Unitate de învăţare Nr. 1

INTRODUCERE ÎN DREPTUL TRATATELOR

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1…………………………………………….......... 2

1.1 Definiţia şi clasificarea tratatelor............................................................................... 2
1.2 Rezervele la tratate.................................................................................................... 3
1.3 Respectarea şi aplicarea tratatelor de către statele părţi............................................ 4
1.4. Interpretarea tratatelor ……………………………………………………………. 5
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1……………………………………....... 6
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............................ 7
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1………………………………………………..... 7

Dreptul internaţional public II

 Introducere în dreptul tratatelor

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 să cunoască importanţa şi rolul tratatelor internaţionale;

 să cunoasca efectele tratatelor fată de părţi şi faţă de terţi;

1.1 Definiţia şi clasificarea tratatelor

Tratatul internaţional este, aşadar, acordul de voinţă intervenit între

subiecte ce au capacitatea de a îl încheia în mod valabil (state sau
organizaţii internaţionale), cu intenţia de a stabili raporturi juridice în
conformitate cu dreptul internaţional.

Clasificarea tratatelor se face după mai multe criterii. Astfel, după efectele
tratatelor faţă de părţi, se disting: tratate-legi (cu valoare normativă) şi
tratate-contract (cu efecte comparabile cu cele ale contractelor din dreptul
privat).

După criteriul numărului subiectelor, întâlnim tratate bilaterale şi tratate

multilaterale. Aplicarea criteriului calităţii subiectelor determină distincţia
dintre tratate între state, tratate între state şi organizaţii internaţionale şi
tratate între organizaţii internaţionale.

Un alt criteriu este cel al obiectului tratatului: tratate politice, militare,

economice, culturale etc.

După criteriul aplicării în timp, tratatele pot fi cu termen sau nelimitate în

timp. După criteriul aplicării în spaţiu, distingem tratate universale şi
tratate regionale.

În sfârşit, după criteriul formal sau al denumirii, apar o multitudine de tipuri

de tratate:
- tratatele propriu-zise: tratate de pace, tratate politice etc.
- convenţiile reglementează un domeniu determinat: drepturile omului,
eliminarea discriminării rasiale, dreptul mării etc;
- pactele desemnează acorduri cu caracter solemn: Pactul Ligii Naţiunilor,
Pactul Briand-Kellogg, Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi
Politice;
- acordurile sunt înţelegeri încheiate la un nivel mai concret: acorduri
economice, ştiinţifice, culturale;
- chartele şi statutele sunt, de regulă, acte constitutive ale organizaţiilor
internaţionale sau instituţiilor internaţionale: Charta ONU, Charta
Organizaţiei Statelor Americane, Charta Uniunii Africane, Statutul
Consiliului Europei, Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie etc.;

Dreptul internaţional public II

 Introducere în dreptul tratatelor

- alte tratate şi acorduri ca: protocoale, memorandumuri, concordate,

agremente etc.
1.2. Codificarea dreptului tratatelor - Convenţia de la Viena privind
dreptul tratatelor (1969)

2.INCHEIEREA TRATATELOR
Odată îndeplinite unele condiţii de fond şi de formă pentru încheierea
tratatelor, aceasta poate avea loc, urmând cele trei etape tradiţionale:
negocierea, semnarea şi exprimarea consimţământului statelor de a fi
obligate prin tratat.
2.1. Condiţii de fond şi de formă ale tratatelor
Pentru existenţa tratatelor este necesară îndeplinirea unor condiţii de fond
care privesc manifestarea de voinţă a părţilor, obiectul şi scopul tratatului,
calitatea subiectelor, precum şi intenţia acestora de a produce efecte
juridice.
a) exprimarea liberă a acordului de voinţă al părţilor
b) obiectul tratatului să fie realizabil şi licit
c) Părţile care încheie tratatul trebuie să fie subiecte ale dreptului
internaţional.
d) Acordul de voinţă al părţilor tratatului trebuie să intervină cu intenţia de
a produce efecte juridice: stabilirea unor norme de conduită general
obligatorii.
e) Acordul de voinţă al statului trebuie să fie guvernat de normele dreptului
internaţional.
2.2. Negocierea tratatelor
Negocierea reprezintă prima etapă a procesului de încheiere a unui tratat,
în care se elaborează conţinutul acestuia.
2.3. Autentificarea tratatelor
După adoptare, tratatul este semnat, în scopul autentificării textului.
2.4. Exprimarea consimţământului statului de a fi legat prin tratat
2.4.1. Ratificarea este cea mai frecventă modalitate de exprimare a
consimţământului statelor.
2.4.2. Acceptarea, aprobarea şi aderarea sunt modalităţi alternative de
exprimare a consimţământului statelor.
2.4.3. Un alt mod de exprimare a consimţământului statelor de a fi legate
prin tratat este cel prevăzut de art. 13 al Convenţiei, schimbul de
instrumente constituind tratatul.
2.5. Intrarea în vigoare a tratatelor
Intrarea în vigoare a tratatelor este momentul de la care acestea produc
efecte şi are loc la data şi după modalităţile stabilite prin dispoziţiile
tratatului sau prin acordul statelor participante la negociere. În cazul
tratatelor multilaterale, de regulă, intrarea în vigoare se stabileşte în funcţie
de depunerea unui anumit număr de instrumente de ratificare pe lângă unul
din guvernele statelor părţi sau pe lângă o organizaţie internaţională special
desemnată ca depozitar.

Dreptul internaţional public II

 Introducere în dreptul tratatelor

2.6. Legislaţia română privind încheierea tratatelor

Constituţia României şi Legea nr. 590/2003 privind tratatele 1 stabilesc
normele privind încheierea tratatelor internaţionale de către statul român.

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Intrarea în vigoare a tratatelor?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 3.

1.2 Rezervele la tratate

Art. 2 alin.1 lit. d al Convenţiei din 1969 defineşte rezerva ca fiind acea
declaraţie unilaterală, oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa, făcută de un
stat atunci când semnează, acceptă sau aprobă un tratat, ori aderă la acesta,
prin care îşi manifestă intenţia de a exclude sau modifica efectul juridic al
unor dispoziţii din tratat cu privire la aplicarea lor faţă de statul respectiv.
Această definiţie se aplică rezervelor la tratatele multilaterale.

Art. 19 al Convenţiei prevede că un stat, în momentul în care semnează,

ratifică, acceptă, aprobă un tratat sau aderă la el, poate formula o rezervă, cu
condiţia ca:
- rezerva să nu fie interzisă de tratat;
- tratatul să nu dispună că pot fi făcute numai anumite rezerve printre care
nu figurează rezerva respectivă;
- în alte cazuri decât cele prevăzute anterior, rezerva să nu fie incompatibilă
cu obiectul şi scopul tratatului.
Rezervele şi obiecţiile la rezerve pot fi oricând retrase.

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Rezervele la tratate?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 4.

1.3 Respectarea şi aplicarea tratatelor de către statele părţi

1
Publicată în M.Of. nr. 23/12.01.2004.
4

Dreptul internaţional public II

 Introducere în dreptul tratatelor

Potrivit principiului pacta sunt servanda, orice tratat în vigoare leagă părţile
şi trebuie să fie executat de ele cu bună credinţă. O parte nu poate invoca
dispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat.

Alte reguli:
- regula neretroactivităţii tratatelor;
- tratatele se aplică cu privire la întreg teritoriul statului, cu excepţia cazului
când din cuprinsul său reiese o intenţie diferită (art. 29).

1.4 Interpretarea tratatelor

Interpretarea tratatelor are ca scop asigurarea aplicării lor corecte şi

uniforme de către toate statele părţi. Competenţa principală de a
interpreta tratatele internaţionale revine statelor părţi, dacă acestea nu
recurg la interpretarea unui tribunal ad hoc sau a unei instanţe
internaţionale.

Convenţia din 1969 stabileşte regulile generale de interpretare, în art. 31:

- un tratat trebuie interpretat cu bună credinţă potrivit sensului obişnuit;
- interpretarea unui termen general însoţit de un termen special este
limitată la înţelesul indicat de termenul special (doctrina ejusdem generis
sau a aplicării termenilor de acelaşi fel);
- o prevedere expresă exclude orice altă interpretare (expressio unius est
exclusio alterius).

În toate cazurile, interpretarea textului tratatului este supusă principiului

efectivităţii: atunci când o normă este susceptibilă de două sensuri,
trebuie înţeleasă în acel sens în care produce efecte, şi nu în cel contrar
producerii acestor efecte.

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Aplicarea tratatelor de statele părţi?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 20.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Dreptul internaţional public II

 Introducere în dreptul tratatelor

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Tratatele internaţionale?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.1
Intrarea în vigoare a tratatelor este momentul de la care acestea produc efecte
şi are loc la data şi după modalităţile stabilite prin dispoziţiile tratatului sau
prin acordul statelor participante la negociere. În cazul tratatelor
multilaterale, de regulă, intrarea în vigoare se stabileşte în funcţie de
depunerea unui anumit număr de instrumente de ratificare pe lângă unul din
guvernele statelor părţi sau pe lângă o organizaţie internaţională special
desemnată ca depozitar.

Răspuns 1.2
Art. 2 alin.1 lit. d al Convenţiei din 1969 defineşte rezerva ca fiind acea
declaraţie unilaterală, oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa, făcută de un
stat atunci când semnează, acceptă sau aprobă un tratat, ori aderă la acesta,
prin care îşi manifestă intenţia de a exclude sau modifica efectul juridic al
unor dispoziţii din tratat cu privire la aplicarea lor faţă de statul respectiv.
Această definiţie se aplică rezervelor la tratatele multilaterale.
Art. 19 al Convenţiei prevede că un stat, în momentul în care semnează,
ratifică, acceptă, aprobă un tratat sau aderă la el, poate formula o rezervă, cu
condiţia ca:
- rezerva să nu fie interzisă de tratat;
- tratatul să nu dispună că pot fi făcute numai anumite rezerve printre care
nu figurează rezerva respectivă;
- în alte cazuri decât cele prevăzute anterior, rezerva să nu fie incompatibilă
cu obiectul şi scopul tratatului.
Rezervele şi obiecţiile la rezerve pot fi oricând retrase.

Răspuns 1.3
Potrivit principiului pacta sunt servanda, orice tratat în vigoare leagă părţile
şi trebuie să fie executat de ele cu bună credinţă. O parte nu poate invoca
dispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat.
Alte reguli:
- regula neretroactivităţii tratatelor
- tratatele se aplică cu privire la întreg teritoriul statului, cu excepţia cazului
când din cuprinsul său reiese o intenţie diferită (art. 29).

Dreptul internaţional public II

 Introducere în dreptul tratatelor

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Florica Brașoveanu, Instituții fundamentale ale dreptului internațional

public, Editura Sitech, Craiova, 2016.
2. Bianca Selejan - Guţan, Drept internaţional public. Editura Universităţii
„Lucian Blaga” din Sibiu, 2003.
3. Dumitru Mazilu, Drept internaţional public, vol. I si II, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2008.
4. Al. Bolintineanu, Adrian Năstase, Bogdan Aurescu - Drept internaţional
contemporan : Editura All Beck, Bucureşti 2000.
5. Raluca Miga – Beşteliu - Drept internaţional. Introducere în dreptul
internaţional public. Ediţia a III-a : Editura All Beck, Bucureşti 2003.

Dreptul internaţional public II