Relațiile româno-ruse

1878-1914

Există mai multe perioade în relațiile româno-ruse din timpul secolul al XIX-lea

1878-1883

Relațiile româno-ruse între 1878 și 1883 au fost tensionate și marcate de o neîncredere

reciprocă. Izbucnirea unui conflict armat româno-rus a fost evitat în ultimul minut, când în
februarie 1879 Bulgari a ocupt Silistra.

Între 1879 și 1880 Prințul Mihail Sturdza a încercat să creeze o opinie favorbilă Rusiei
dar acest lucru a crescut suspiciunile lui Carol și a liderilor politici față de politica externă a
Rusiei cu România.

Un alt aspect tensionat al Relațiile româno-ruse era problema despăgubirilor de război,

potrivit căreia Rusia trebuia să plătească despăgubiri de război ca o consecință de trecere a
armatelor sale pe teritoriul României. În realitate, diplomația rusă a folosit diferite trucuri pentru
a evita plata.

In ceea ce priveste proclamarea Regatului României, Rusia, împreună cu Austro-Ungaria,

au fost printre puținele țări care au condiționat recunoașterea actului din 14/26 martie 1881
cerând satisfacerea unor pretenții. Impunând legea „străinilor”, votată de Parlamentul României
și publicat în Monitorul Oficial, în 7/19 aprilie 1881, Rusia a luat măsuri de precauție împotriva
celor care au sărbătorit asasinarea țarului Alexandru al II-lea.

Nici măcar în „chestiunea” Dunării, Rusia nu a oferit sprijinul așteptat de factorii de

decizie din Bucureşti. Guvernul rus avea propriile sale obiective în partea de jos a Dunării, în
conflict cu cele ale statului român.

1883-1893

Semnarea Tratatului de Alianță cu Austro-Ungaria, la 30 octombrie 1883, la care

Germania a aderat în aceiași zi, a fost un moment important în orientarea politicii externe a
României până în 1916. În aceste condiții, relațiile dintre România și Rusia au început să se
schimbe în primul deceniu de după semnarea Tratatului.

Diplomații ruși acreditați la București bănuit că România se apropie de blocul central-

european, dar nu au fost niciodată siguri dacă vecinul lor a făcut „pasul decisiv” spre o alianță. În
plus la Petersburg se consideră că politica externă a României este bazată pe antagonismul dintre
Rusia și Austro-ungaria, iar în cazul unui conflict dintre cele două România va rămâne neutră.

Primul moment care a testat relațiile dintre cele două state a fost criza bulgară. În
contextul evenimentelor din sudul Dunării, relațiile româno-ruse au avut câteva momente
tensionate, cauzate de mișcări a trupelor ruse din Basarabia, dar acestea au fost rezolvate de către
reprezentanți ai celor două cabinete.

Între 1888 și 1893 relațiile dintre cele 2 state se înrăutățesc și asistăm la cea mai
tensionată perioadă a relațiilor dintre cele 2 monarhii de după 1878. Totul începe de la
suspiciunea autorităților RO că membrii ai delegației rusești în România s-au implicat în răscoala
țărănească de la 1888.

1893-1914

În 1893 Ferdinand și Maria sunt au fost bine primiți în Rusia cu ocazia încoronării lui
Nicolae al II-lea pe tronul rus, în același an avem și prima vizită a unui suveran român în capitala
Rusiei, eveniment ce a generat reacții negative dar și pozitive (din partea presei rusești).

Punctul culminant al relațiilor dintre cele două state poate fii considerat vizita Țarului
Nicolae al II-lea la Constanța în 1914.