Elaborarea metodică N 8

( anul IV semestrul VII)

TEMA: Fracturile mandibulei: frecvenţa, etiopatogenie, mecanismul de
producere clasificare, simptomatologie, forme anatomo-clinice, evoluţie.

1. Date generale privind anatomia mandibulei: particularităţi constructive,

zone rezistenţă scăzută.
Date generale
mandibula este cel mai mare si rezistent os al viscerocraniului insa datorita pozitiei
saleproeminente este expusa cel mai frecventb traumatismelor cranio faciale. Particularitatile
anatomice si structurale ale osului, prezenta dintilor si ale complexelor musculare inserate pe os
au rol important inbiodinamica fracturilor de mandibula

Mandibula sau maxilarul inferior (Mandibula) este un os median și nepereche situat în

partea inferioară a feței; este singurul os mobil al scheletului visceral. Mandibula este formată
din două jumătăți simetrice, independente la făt și sudate pe linia mediană la adult. Prezintă
un corp și două ramuri. Corpul în formă de potcoavă are 2 fețe (externă, internă), 2 porțiuni
(superioară - porțiunea alveolară, inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară,
superioară); pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții
mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și
înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană,
inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul
condilian se articulează cu temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este
străbătută de canalul mandibulei

Zone de rezistenta scazuta:

- Apofiza condiliana
- Unghiul mandibulei
- Foramenul mentonier
- Parasimfiza mentoniera
- Apofiza alveolara.

2. Date statistice (în raport cu alte oase faciale, gen, localizare, după agentul
traumatic).

Fraturile de mandibula se intilnesc in 70 % dintre fracturile viscerocraniului.

Au frecventa maicrescuta la barbati 60-80% si afecteaza in special dultii tineri intre 20-45 ani.
Frecvent sunt asociate culeziuni ale partilor moi in special in regiunea labio mentoniera si in 20%
de cazuri cu alte fracturi aleviscerocraniului. 
Dupa Haug frecventa fracturilot mandibulare dupa localizare sunt:-corpul mandibulei 29%,
condilul 26%, unghiul mandibular 25%, simfiza mentoniera si zonaparasimfizara 17%, ramul 4%,
proces coronoid 1%

3. Clasificarea fracturilor de mandibulă (după mecanizme de producere, după

gradul de interesare a grosimii oaselor, după numărul liniilor de fractură, după
gradul de interesare a periostului, după relaţia focarului de fractură cu mediul
extern, după gradul de deplasare a fragmentelor oaselor).

Dupa mecanismul de producere: directe si indirecte

 - Prin flexie
- Prin tasare
- Prin forfecare
- Prin smulgere
- Prin torsiune
După gradul de interesare a grosimii oaselor:
- Partiale: desprind portiuni limitate de os. Pot fi fracturi a crestei alveolare,
fracturi ale portiunii bazilare.
- Totale- strabat osul in intregime. Pot fi: simple liniare; cominutive;
complete cu interesarea pwriostului; incomplete în lemn verde fara
interesarea periostului.
După numărul liniilor de fractură:
- Unice
- Duble
- Triple
- Cominutive.
După gradul de interesare a periostului:
- Complete, cuinteresarea periostului, asociate, de cele mai multe ori cu
deplasarea fragmentelor.
- Incomplete, ,,in lemn verde,,, fără interesarea periostului, intalnite mai des
la copii.

După relaţia focarului de fractură cu mediul extern:

- Inchise
- Deschise (focarul de fractura comunica cu cavitatea bucala sau cu mediul
extern).

După gradul de deplasare a fragmentelor oaselor:???????

 Plan vertical
 Plan orizontal (in sens sagital sau frontal)
 Se pot roti in axul longitudinal, rasturnandu-se vestibular sau oral
Se pot angula

4. Etiologie (cauzele traumatice, cauzele patologice, cauzele chirurgicale).

Traumatismele: pe primul loc se afla agresiunea. Urmeaza caderile
accidentale, accidentele rutiere, accidentele sportive, accidente provocate de
animale si intr-o mai mica masura leziuni produse prin arme de foc.
Cauzele patologice:
- Infectii osoase nespecifice (osteomielita) sau specifice (TBC, actinomicoza
etc.)
- Tumori benigne (chisturi voluminoase, tumora cu mieloplaxe) sau maligne
(sarcomul)
- Distrofii sau displazii osoase (boala Recklinghausen, cherubismul etc.)
Cauzele chirurgicale:
 - Pot fi iatrogene, aparute in timpul unor manevre chirurgicale (extractia
molarilor de minte, in special a celor inclusi, sau pt indepartarea tumorilor
endoosoase), sau planificate, in timpul unor interventii care presupun
sectionarea oaselor faciale.

5. Mecanismul de producere a fracturilor şi a deplasării fragmentelor

(fracturii directe şi indirecte, fracturi prin flexie, tasare, smulgere, forfecare,
forsiune), importanţa forţei loviturii şi direcţia ei şi a constricţiei grupelor
musculare.
-flexiunea : traumatismul produce o inchidere sau deschidere a arcului mandibular cu fracturarea
osuluila locul aplicarii fortei sau la distanta. Curbura mandibulei devine progresiv mai
torsionata, corticalainterna si externa fracturinduse independent si asincron.
- presiunea: fracturi directe la locul aplicarii fortei, osul cedeaza prin actiunea impactului.
-smulgerea: exceptional, o contractura musculara foarte puternica apta sa invinga
rezistenta osulu.
-de tasare: duce la fracturi indirecte ,osul primeste forta in axul lung. Ex: fractura intracapsulara
acapului condilului prin tasare in cavitatea glenoida, forta aplicata din jos in sus.
-de forfecare: fracturi indirecte bazat pe principiul actiunii si reactiunii. Ex: impact vertical pe
unghiulmandibulei produce fractura verticala a ramului 

-forta traumatismului produce deplasarea primara

-contractia muschilor inserati pe mandibula, ridicatorii ascensioneaza fragmentul pe care se
insera,suprahioidienii coboara avind si o actiune centripeda.
-locul si directia liniei de fractura pot duce la deplasari verticale, orizontale ducind la agrenare
saudeplasare exagerata.
-dintii implantati pe fragmentele fracturate sau arcada antagonista se pot opune deplasarilor
exagerate
6. Clinica fracturilor de mandibulă (simptomatologie generală prezentă la
toate fracturile şi locală specifică.

Simptomatologia subiectiva (acuzele) ,comuna tuturor fracturilor de mandibula.

*Durerea: este vie, puternica, se accentueaza la miscarile la mandibulei sau la presiuni exercitate
pe os.
*Hemoragii din cavitatea bucala sau din plaga prezenta in exterior la nivelul mandibulei
*Tulburari functionale: jena in deglutitie, dereglari de fonatie,imposibilitatea efectuarii
masticatiei.
*Tulburari estetice: deformarea fetei, prezenta edemului,prezenta plagilor
tesuturilor moi,hematomului, tumefactie.*Pierderea sensibilitatii
anestezii sau hipoestezii pe teritoriul nervului alveolar inferior.*Mobilitatea dintilor saua pierderea
lor in urma traumei.

Simptomatologia obiectiva, comuna tuturor fracturilor de mandibula.

*Semne de intreruere a continuitatii osoase: -deformari osoase a etajului inferior al fetei.
-mobilitatea anormala a fragmentelor osoase
-crepitatii osoase
-diminuarea sau absenta transmiterii miscarilor in ATM
-modificarea raportului de ocluzie

Tulburari functionale:
-durerea la efectuarea examenului clinic-dereglari in fonatie, jena in deglutitie
*Semne asociate leziunii:
 -edemul partilor moi, echimoze, hematoame, excoriatii sau plagi perimandibulare, hemoragii
-tulburari de sensibilitate pe traiectul nervului alveolar inferior, hipoestezii ,anestezii.
-luxatii sau fracturi dentare, hematoame, plagi ale mucoasei fixe si mobile la nivelul procesului
alveolarsi fundul de sac vestibular.
 
*Palpator:
-evidentierea punctelor dureroase
-discontinuitatea osoasa-infundari sau proeminente osoase
-decalaje intre fragmente
-mobilitate anormala a fragmentelor, uneori crepitatii osoase

OPG, radg axiala, profil, TC.

7. Evoluţie (vindecarea, factorii care influenţează evoluţia şi vindecarea).
Fracturile de mandibula reduse corect si imobilizate se consolideaza in 4-6
saptamani, refacandu-se integritatea osului; consolidarea este mai scurta la
copii (3-4 saptamani) si mai lunga la batrani (6-8 saptamani).
Inn cazul imobilizarilor instituite imediat după traumatism, consolidarea se
produce mai repede cu 8-10 zile decat in cazul fracturilor imobilizate tardiv.
După Kelsch si kiener, formarea calusului se produce in patru faze:
1. Calus fibrino-proteic (faza hemoragico-productiva) – dureaza 6-8 zile;
2. Calusul fibros sau condroid (faza fibro-condroida) – intre a 6-a si a 8-a zi si
a 16-a si a 18-a zi;
3. Calusul osos primitiv (faza osificarii provizorii) incepe sa se formeze dupa
a 16-asi a 18-a zi;
4. Calusul osos definitiv – după 4 saptamani, la copii mai repede.

Tratament:
imobilizare bimaxilara. NU se face in caz de edentatii, fracturi incomplete (linia de fractura nu
intretaie mandibula in totalitate).

Atela si ligaturile sa fie din metal biocompatibil (aluminiu - moale).

Atela individuala si prefabricata (care au carligele, dupa autor – atela Vasiliev, este traimatica pt
mucoasa)

Imobilizarea nu se va face dupa tratament terapeutic. Gura nu se va deschide timp de 28 de zile.

Alimentare prin pai

Deprinderi practice: aplicarea imobilizaţiei cu ligaturi LeBlank, Ivy, Ernst.