Opera literara Enigma Otiliei De George Calinescu, publicat în 1938, este un

roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinant prozei

interbelice.
Opera literara Enigma Otiliei este un roman prin creatia epica in proza, de
mare intindere, cu actiune complexa si complicata, la care participa un numar
mare de persoanje intre care se nasc conflicte puternice; actiunea romanului se
desfasoara pe mai multe planuri narative, intr-un spatiu vast si intr-un timp
indelungat si ofera o imagine ampla si profunda asupra vietii.
Titlul initial a fost Parintii Otiliei, ceea ce evident reflecta ideea paternitatii.
Fiecare personaj reflecta intr-un fel soarta Otiliei, ca niste "parinti". Din motive
editoriale, titlul se schimba in Enigma Otiliei, care evidentiaza comportamentul
misterios al protagonistei. Titlul reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca
fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia.Romanul, alcatuit
din 20 de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmaresc
destinul unor personaje. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru
obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei. Al doilea plan
prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a
studia medicina.
Prin tema, romanul este balzacian. Caracterul citadin este un aspect al
modernismului. Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-
lea, prezentata in aspectele esentiale, constituie fundalul pe care este proiectata
formarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii.
Roman al unei familii, este realist balzacian prin motivul mostenirii si paternitatii.
Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe
planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea
detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica etc.
Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui
Costache Giurgiuveanu si inlaturearea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta
destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia
medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.
Autorul acorda interes si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a
societatii citadine.
Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix in casa unchiului,
Costache Giurgiuveanu care este un rentier avar care locuieste cu Otilia, fiica sa
vitrega. Expozitiunea este realizata in metoda realist-balzaciana: situarea exacta in
timp si spatiu, descrierea strazii in maniera realista, detaliile topografice, notarea
detaliului semnificativ.Caracteristicile arhitectonice ale stazii si casei sunt surptinse
din perspectiva naratorului.
Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intersecteaza: mostenirea lui
Giurgiuveani si destinul tanarului Felix.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite. O
familie a lui Costache Giurgiuveani si Otilia Marculescu. Aici patrunde Felix care
vine la Bucuresti pentru a studia. Un alt intrus este Leonida Pascolopol, prieten al
batranului, care aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia.
Finalul romanului este realizat sub forma unui epilog si prezinta destinele
personajelor antrenate in conflictele centrale. Felix Sima a ajuns un medic renumit
si profesor universitar intrand in cercurile inalte ale societatii prin casatorie.
Acesta se intalneste intamplator pe tren cu mosierul pascalopol de la care afla ca i-
a redat libertaea Otiliei, femeia alegand sa se racasatoreasca cu un conte bogat
din Argentina. Mosierul ii arata lui Felix o fotografie cu Otilia, in care acesta nu mai
descopera fata enigmatica de odinioara, ci o femeie frumoasa. Romanul se incheie
circular, prezentandu-l pe Felix Sima pe strada Antim cu privirea atintita spre casa
parasita a batranului Costache, revenindu-i in minte replica acestuia cu care a fost
intampinat in urma cu aproximativ 10 ani, cand a venit in Bucuresti: „Nu, nu, nu,
aici nu sta nimeni!”.
Naratorul relateaza la persoana a III-a si este de tip obiectiv, nu se implica in
ceea ce povesteste. Deasemenea este omniscient si omniprezent.
Modurile de expunere intalnite sunt naratiunea, descrierea si dialogul.
Naratiunea are rol in relatarea evenimentelor din prisma inlantuirii temporale.
Descrierea are rol in detaliere tehnica detaliului semnificativ care confera
veridicitate si are functie decorativa si simbolica. Dialogul are rol in
individualizarea personajelor si evidentiaza psihologia personajelor. Naratorul
caracterizeaza personajele in mod indirect si dramatizeaza actiunea sau o
dinamizeaza.
In opinia mea „Enigma Otiliei” de geniul creator George Calinescu ramane
o creatie reprezentativa pentru viziunea despre lume a unui autor care si-a propus
sa umple golul din istoria noastra literara prin recurgere la metoa balzaciana.
In concluzie Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin: prezentarea
critica ale societatii bucurestene, motivul paternitatii si al mostenirii, structura,
detaliul semnificativ si naratiunea la persoana a III-a .