Cum e corect?

– cu i, ii, iii

Scrierea substantivelor cu i, ii, iii:

– dacă forma de plural a substantivului e cu i, cuvântul articulat e cu ii.
– dacă pluralul e cu ii (respectiv cuvântul are un i în temă), când îl articulăm, va
fi cu iii.
 

sg. crin / pl. crini / pl. articulat crinii

sg. plop / pl. plopi / pl. art. plopii
sg. membru / pl. membri / pl. art. membrii
sg. copil / pl. copii / pl. art. copiii
sg. fiu / pl. fii / pl. art. fiii

Ex: Are doi copii care au terminat facultatea. /Copiii lui sunt ingineri.

Ex: Biserica are două sute de membri. La întâlnirile duminicale, participă

toţi membrii bisericii.  / Membrii majori sunt mai mulţi
decât membrii minori. / Membrii noştri sunt mai mulţi decât ai voştri. /Cei mai
mulţi membri sunt din acelaşi cartier.

Adjectivul antepus preia articolul substantivului:

Ex: temerile proprii / propriile temeri
copiii proprii / propriii copii
tipii scandalagii / scandalagiii tipi

copiii proprii – antepunem adjectivul şi obţinem: propriii copii; – introducem

posesivul: propriii săi copii; la fel, pentru alţi posesori: propriii-
mi copii, propriii-ţi copii…

Alte exemple: – refuzul propriilor fii

– termenii noştri proprii / impropriii voştri termeni
– peştii săi vii / viii săi peşti
– ochii ei albaştri / albaştrii-i ochi.
Cum e corect? – Fii, nu fi, să fii, să fi, va fi, ar fi
Imperativul (modul care exprimă un îndemn, un ordin, o poruncă…)
verbului A FI se scrie cu ii la afirmativ şi cu i la negativ:
Fii bun! / Nu fi rău!
Fii înţelegător! / Nu fi nerecunoscător!

Explicaţia e că forma negativă se construieşte cu infinitivul, respectiv A FI.

Alte verbe: Rosteşte! Nu rosti! Condu atent! Nu conduce cu viteză! Fă bine!
Nu face prostii!

Conjunctivul verbului A FI se scrie la persoana a doua sing. cu ii la prezent şi

cu i la perfect, indiferent că e afirmativ sau negativ.
Nu e chiar floare la ureche să fii un model, să nu fii ca ceilalţi derbedei.
Bine-ar fi să fii acolo la timp, să nu fii în întârziere!

În componenţa conjunctivului perfect, (să+ fi + part. trecut) intră auxiliarul A

FI la infinitiv, de aceea FI e invariabil în această construcţie, atât la afirmativ,
cât şi la negativ:
Să fi fost de aur, tot nu mi-ar fi trebuit.
Nici nu s-a pus problema să fi protestat.
Mai rău era să nu fi descoperit adevărul.

Viitorul simplu al verbului A FI se construieşte cu auxiliarul (voi, vei, va, vom,

veţi, vor) şi infinitivul. Adică: eu voi fi, tu vei fi, el/ea va fi, noi vom fi, voi veţi
fi, ei/ele vor fi.
Forme greşite: v-a fi, vor fii, ve-ţi fi.

Viitorul perfect are în componenţa sa auxiliarul

a FI (invariabil): va fi ajuns, vor fi aşteptat etc.

Condiţionalul prezent: eu aş fi, tu ai fi, el/ea ar fi, noi am fi, voi aţi fi,
ei/ele ar fi.
Forme greşite: a-ţi fii, aşi fi.

Condiţionalul perfect (aş…, ar + fi + part. trecut): eu aş fi citit, tu ai fi citit,

el ar fi citit…
!!Cuvintele care sună ca şi cum ar avea doi i la final, dar, de fapt, se scriu cu un singur i:
 noştri şi voştri
 pantaloni albaştri, ochi negri. În acest caz, adjectivele sunt la plural, nearticulate.
“Roșu”, indiferent de sensul pe care îl are, la plural (ca-i leguma, ca-i culoarea) se scrie cu doi
i, întodeauna!

Când sunt articulate cu articolul hotărât -i, (cel care e aşezat la sfârşitul cuvântului), se scriu
cu doi i. În acest caz, adjectivul preia, prin inversiune, articolul de la substantiv:
Albaştrii pantaloni din vitrină mi-au plăcut.
Am văzut croiul acelei roşii  rochii.
Negrii  ochi m-au tulburat.

Atenţie!Dacă  se face referinţă la negrii, ca oameni de culoare, atunci, la plural se scrie cu doi
i.

 mândri, membri, miniştri, maiştri –  sunt cuvinte care se scriu tot cu un

singur i când sunt la plural şi nearticulate. Când sunt însă articulate cu articol hotărât, se
scriu cu doi i:
Mândrii feciori din sat au trecut pe la noi.
Membrii comisiei au greşit.
Miniştrii guvernului au fost felicitaţi.
Toţi maiştrii  şi-au făcut norma.

!!  vi-vii-viii
vi - pronume personal, persoana a II-a, numărul plural, formă neaccentuată: Vi s-a spus ce să
faceţi.
vii - verbul "a veni", modul indicativ prezent, persoana a doua, numărul singular: Tu vii cu
mine.
- la fel la modul conjunctiv: Vreau să vii cu mine.
- pluralul adjectivului "viu": Mamiferele nasc pui vii.
- pluralul substantivului "vie": Bunicul are două vii pe acest deal.
viii - pluralul substantuvului obţinut de la adjectivul "viu" prin articulare: Bunicul mereu
spunea: "Viii cu viii şi morţii cu morţii".

!!  mi-mii/mi-i

mi - pronume personal, persoana I, numărul singular, formă neaccentuată: Mi s-a spus ce să

fac.
mii - formă a numeralului cardinal: Am avut două mii de lei.
mi-i - pronumele de mai sus + formă pronominală neaccentuată de persoana a III-a plural: Mi-
i amintesc pe aceşti băieţi.
!! ţi-ţii/ţi-i

ţi - pronume personal la persoana a doua singular: Ţi s-a spus asta de multe ori.
ţii - verbul a "ţine" la indicativ prezent sau conjunctiv prezent la persoana a doua singular: Văd că
ţii cum trebuie arma.; Vreau să ţii minte ce am vorbit.
ţi-i - pronumele de mai sus + formă pronominală neaccentuată de persoana a III-a plural: Nici tu
nu ţi-i aminteşti, nu-i aşa?