PCr canes Partea intunecata a cautatorilor de lumina, Secretul umbrei gsi Divortul i Reinet MARIANNE WILLIAMSON, autoarea NEALE DONALD WALSCH, autorul seriei Cow ul Umbre Dysap ees eae Meer ten MeN ai fai a a ea SO) (120.000 LED a) [nea fan) = =) =] =) ira wal in iS) ta) ip) DEBBIE FORD DEBBIE FORD \¥ S Sz mi atollsEdifia in limba englezi Copyright © 2002 by Debbie Ford ‘THE SECRET OF THE SHADOW: The Power of Owning Your Whole Story Published by Agreement with HarperCollins San Francisca, an imprint cof HarperCollins Publishers, Inc. Copyright © 2006, Editura For You ‘Tehnoredactare Doina Vasilescu Coperta George Acu Deserierea CIP a Bibliotecii Nationale a Roméniei FORD DEBBIE Secretul umbrei : Puterea de a-ji asuma propria poveste / Debbie Ford - ‘Bucuresti : For You, 2006 ISDN (10) 973-7978-60-9; ISBN (13) 978-973-7978-60-8 2658 ‘Toate drepturile asupra versiunii fn limba roménd apartin Ecituri For You, Reproducerea integral& sau partial, sub orice forma, a toxtului din aceasté carte este posibilé mumal cu acardul prealabil al Editurii For You Tel/fax. 021/6656223; 0311001455, mobile phone 0744352963; 0724212690; e-mail monica.visan@kx.ro;edituraforyou@bastral,ro Website http//mwedituraforyou.r0 Printed in Romania ISBN (10) 973-7978-60.9; ISBN (13) 978-973-7978-60-8 DEBBIE FORD SECRETUL UMBREI Puterea de a-fi asuma propria poveste Traducere Daria Vastlesen EDITURA FOR YOUCelui care mi-a fost al doilea tata si pe care |-am iubit mult, medicul Howard J. Fuerst. Am primit un dar imens, atunci cand ai intrat in viata mea. Iti multumesc pentru Sija, iubirea si Sratia pe care mi le-ai adus mie, familiei mele si lumii in care traim. Ne este foarte dor de tine. SECRETUL UMBRET Capitolul 1 TU SI POVESTEA TA Imaginati-va cA afi fi stiut la nastere ca sunteti maestri, cc sunteti peste masura de puternici, ca detineti daruri imen- se sica dorinta ar fi unicul lucru de care afavea nevoie pen- tru a va oferi darurile personale in lume. Inchipuiti-va cé ati venit in aceasta lume cu inima plina de puterea vindecdtoare a iubirii gi cd singura voastra dorinta este sa dati aceasta dra- goste tuturor celor din jurul vostru. Imaginati-va ca sunteti inzestrati cu capacitatea innascuta de a crea, ca aveti tot ce va doriti si tot ceea ce aveti nevoie. Este, oare, posibil ca, la un. moment dat in viaté, s fi constientizat c4 nu mai exista ni- meni altcineva pe lume, asemenea voua? Si ci, in fiecare fi- bra a fiintei voastre, s& fi stiut nu numai ca detineti lumina lumii, ci cA suntefi lumina lumii? Este oare posibil ca, la un moment dat, sa fi inteles cine sunteti la cel mai profund nivel gi sd va fi bucurat de darurile voastre? Ganditi-va o clipa si ‘vedeti daca va puteti aminti acel moment cand ati stiut ade- varul despre cine sunteti voi cu adevarat. ‘Apoi s-a intamplat ceva. Lumea voastra s-a schimbat. Ceva sau cineva a aruncat 0 umbra peste lumina voastra. Din acea clipa, ati inceput sa va temeti c voi si pretioasele voastre daruri nu mai sunteti in siguranta in aceasta lume. Ati simtit c4, daca nu va veti ascunde darul sacru, s-ar putea abuza de el, ar putea fi lezat sau furat. Induntrul vostru, ati stiut c& acest dar este ca un copil iubit, inocent, care v-a fost dat pentru a-l proteja. Astfel incat ati facut ceea ce ar face orice parinte: ati ascuns toata aceasta maretie, adanc inaun- trul vostru, pentru ca nimeni sa nu o descopere vreodata, SA 5Debbie Ford nu o poaté vatdma sau Iua de lang voi. Apoi, cu creativit diamd,o paves atlinctte eee saa ma, , astfel incat nimeni sa : di gary nae ace une «hist selipitri ina va ascunde secretl. Nu numai cd val determina at peceilalti sa creada c& nu sunteti minunati; v-ati convins si pe vol ingiva - si asta doar pentru cd v-ati dove- lit a fi parinti_ buni. A fost secretul vostru foarte bine ascuns Peete doar voila Aji fost chiar indeajuns de reatvi ca. sh afsai exact opusul a coea ce erat cu adevrat, atl Inca vi pute proteja de cei care arf putut suparat sau dat de dare voasre nndscute, lupa zile, luni si ani in care v-ati ascuns comori oaste prefioase af nceput 8 va credeti povesten. A in pentpenom pe care ati creat-o pentru a va apara secretul. Inacel moment, af tat ci voi insva v.ai ingropat candva dara neprefuit. L-afi ascuns atat de bine, incat n-ati mai stiut locl exact af itt chiar faptl cd Fai fascur, Iie, lumina, maretia $i lusetea voastra ie ini i- oral overt Afi uitat cA a avut ee Laine ____Dinacel moment, ati trait sentimentul de a fi pierduti Segu izlat si speriati, Pe neasteptate, ati devenit const nic ceva lipsea - cova ce era adevirat, Durerea separa fe comoara voasta v-a facut s& va simtiti ca si cum v-ati fi {ira snll ves Sderot nate ek eee ees re , levarat, fel incat ati A ca takin exterige, ceva care sd va umple golul " aay facava iti mai bine. Ati cautat ceea ce lipsea, in relat, in alti amen, in realize voasr. Afi cutat n performanle 2ice satin contul din banc, ncercind si avidin now acel sentiment. Poste i, asemeni mie ai fst condusi de sent- mente de nevredniie care se infg tat de addncin subcon- stientul nostru, incét ne petrecem cea mai mare parte din viata cautand frenetic ceva care si ne imy lineasca’ Dar i unde ati cautat, nu ati gasit nimic, Z any on ‘SECRETUL UMBREI La varsta de cinci ani, eram deja obisnuita cu vocea din capul meu care imi spunea ca nu sunt destul de buna, ca nu cram dorita si ca nu apartineam nimanui. Dorind cu dispe- are sA mA simt iubita si acceptata, mi-am impus sarcina ex tenuanta de a-iface pe ceilalti oameni sé-mi valideze propria valoare. inauntrul meu credeam ca ceva era in neregula cu mine si m-am straduit mult sé-mi ascund defectele. Am in- vatat repede cum sa multumesc ‘oamenii, afisnd un zambet larg, pentru avi face sA ma remarce. Credeam cé, daci as fi fost mai talentaté decat sora mea mai mare, sau mai des- teapta decat fratele mai in varsta, m-as fi adaptat mai bine si familia mea m-ar fi coplesit cu iubirea si acceptarea pe care mi le doream. Nutream convingerea cA, daca ei m-ar fiiubit Suficient, nu ar mai fi trebuit sa ascult gandurile groaznice care-mi umpleau mintea, sau sé indur sentimente dureroase, epuizandu-mi trupul firav. sur ce anii treceau, am devenit experta in a gasi de a ascunde durerea - de mine insami si de cei- Talfi, Cand nu géseam pe cineva care sa ma aprobe sau s&-mi spund ca sunt in regula, ma furisam la magazinul de alaturi $i cumparam un pachet de prijituri gio sticla de Coca-Cola. ‘Acea doza de zahar parea, intr-adevar, sa ma mulfumeasca. Dar, la varsta de doisprezece ani, durerea devenise wea maré ca s4 0 pot ascunde: ma simfeam prea inaltd, ex- Prom de ciudata si foarte proasta. Le invidiam pe fetele care pareaua fi normale, purtau hainele corespunzatoare si aveau. familiile potrivite. Ani de zile am plans in fiecare 2), incer- ‘cand sa cliberez acea durere interioara care ma consuma. Lacrimile mele de tristete aveau intotdeauna acelasi mesaj: , De ce nu ma iubeste nimeni? Ce este in nereguld cu mine? Va rog, nu vine cineva sa ma ajute?” ‘Apoi, pentru a inréutati lucrorile si mai mult intt-o simbaté dupd-amiaza, pe cand aveam doisprezece ani, ma- ‘ma ne-a spus, mie si fratelui meu ca, in timp ce eram|a pla tata s-a mutat. Mariajul lor se terminase si urmau sa di-Debbie Ford vorteze. Dezintegrarea familiei a adaugat fricii mele inrada. cinate profund, faptul cd aveam defecte si cd imi at un destin nefavorabil. Si at ame set Divortul parintilor a dezlantuit toata durerea pe care o gazinasem inauntrul meu. intr-o clip, toate centimen. tele negative Pe care credeam ca le am sub control, m-au inundat. Suferinfa era atét de coplesitoare, incat pentru ao amorti am inceput si ma drogher, s& fumez sisi am prieteni dp omni ieee disperata de a ma integra, de a primi si siguranta pe care nu le gi familie, tables ae pe ww le gaseam in >, sau in Lupténdu-ma s& dau un sens spatiului gol dina : spatiului gol dinduntrul meu, am decis cA succesul este ultimul bilet spre libertate. Am inceput sd lucrez la varsta de treisprezece ani, iar cand am implinit nouasprezece, detineam deja primul meu maga- zin de imbracdminte. Aveam un ochi pentru moda si imi Plices s 3 schitex noi toalete pentru femei, ; purta haine la moda m-a facut intotdeauna si mA simt mai bine. Simteam ca fn felul acesta puteam ascunde tusinea macar pentru o zi, purtand ceva ce placea tuturor, MA straduiam sa fiu cat mai indrazneata, mai hippy, mai la mods, pentru a simti cd ma integrez. Si, dup toate aparen- tele exterioare, reusisem: aveam masina adecvats, hainele in Dn cu moda gi ceea ce considera a fi grupul de prieteni triviti. In sfarsit, izbutisem sa devin ire al erupulal, ___ Dar, in pofida tuturor succeselor si a faptului ca aveam Prieteni, incd ma simfeam pierduta si foarte singur’. Nu Conta cat am realizat in lumea exterioaré, pream sa nu mai scap de vocea interioara care imi spunea cA nu ma voi ridica cede sic viata mea nu avea nici un sens. fn linistea noptii, disperarea m-a coplesit. Ma simteam mica, neinsem- nati siextrem de singursy Spinal ae Obsesia din mintea mea devenise o slujba a ( t sjba.cu norma in- treaga. Am inceput prin incercarea de a aduce la tacere zgo- ‘motul interior, constant, prin consumul de droguri. Am fost SECRETUL UMBREL hipnotizata de acel dialog intern continuu, de povestea pe care mi-o repetam iar si iar - cd nu voi reusi niciodata si nu voi avea niciodaté iubirea, siguranta si pacea interioara pe care le doream cu atata disperare. Acea voce mi-a umplut ca- pul zi si noapte, criticdnd fiecare migcare pe care 0 faceam $1 sabotand cdutarea succesului si a fericirii mele. ‘Am crezut cd daca ramaneam destul de ocupatd, man- cam destule prajituri, ingurgitam suficiente chimicale, sau cumparam destule aparate gi haine, as fi putut s4 ma ridic deasupra disperari si a inutilitatii care pareau intotdeauna sé-mi apara pe neasteptate in minte, dupa un moment de bucurie, Dar nu a mers. Banda care mi se derula in cap se auzea tot mai tare, aratndu-mi cusururile si accentuandu-mi limitarile auto- impuse. Acel glas launtric imi facea in continuu observatie, unandu-mi cd nu merit iubire gi ca voi fi intotdeauna sin- gura. Incele din urmé, epuizaté, cedam in fata tiranului meu interior, spunand: ,,/n regulé, ai cstigat”. Dupa aceea, luam o punga de M&M, o tigaré sau un calmant si imi potoleam, temporar, suferinta. Dar acest paleativ dura doar cateva mo- mente si dispretul de sine se intorcea, iar povestea despre cat de ingrozitoare eram, se relua de unde ramasese. Pe cand aveam douazeci de ani, la reteta mea pentru alinarea durerii am adaugat si barbatii. Din nefericire, relatii- le mele cu acestia se finalizau intotdeauna cu un esec. Ince- peau la inaltime, detinand promisiunea salvarii, si se sfar- seau la pamént, adncindu-ma din ce in ce mai mult in amd: raciune. intre timp, abuzul de droguri ajunsese la un punct in care stiam ca nu voi mai trai prea mult, daca voi continua pe acest drum. Am petrecut ani intregi intrand gi iesind din cen- tre de dezintoxicare, incercand sé-mi redresez viata. Apoi, intr-o zi, pe cind ma aflam in cel de-al patrulea centru de tratament, participand la inca o sedinti de terapie in grup, am avut o revelatie colosala. Stand acolo si asculténdu-i pe ceilalti impartisindu-siDebbie Ford durerile, am fost fascinata de cuvintele lor. in timp ce mem- ‘brii grupului isi impartaseau incercarile gi suferintele, egecu- rile gi dezamégirile, auzeam o tema comuné - subiectul unei povesti — iesind din gura fiecaruia. ‘Am ramas uimita de cat de fidela era fiecare persoand dramei sale individuale, cata siguranta afiga in sensul cd po- vestea sa relata adevarul, tot adevarul si numai adevarul. Am vazut oameni din grup care sacrificasera iubirea pentru a omagia sia ramAne devotati povestii lor negative. ‘Am remarcat alti oameni care tineau ca la viata lor la aceast poveste dramatic, incercdnd sa ne convinga cat de {ingrozitoare si de adevarata era. Unii erau mandri de patani- ile lor, de parca stradaniile si sacrificiile ti facusera oarecum superior celorlalti. Altii tsi dideau dreptate prin virtutea ab- soluta a profunzimii durerii pe care au simfit-o. Deodaté, intr-un moment de claritate, am auzit in spa tele fiecdrei povesti personale: Povestile lor erau doar niste basme, a caror stereotipie reprezenta o diversiune ce masca un adevér mult mai adénc. Imi amintesc cu precizie o anumita gedinta de grup. Jessica era o femeie draguta, blonda, in varsta de douazeci si opt de ani, a carei figura exprima amaraciune si infrangere. A inceput sedinta din acea zi, repetandu-ne aceeasi poveste [pe care ne-o tot spusese in ultimele opt sau noua saptamani. Era cam asa: , Mama nu ma iubeste, tata m-a parasit cind aveam trei ani, prietenul meu nu stie cine sunt...” Stateam acolo, cu un sentiment de frustrare, dorind s8- mi smulg parul din cap. Pur si simplu, nu mai suportam sa aud aceeasi poveste, nici macar un minut. Suna ca un pate- fon vechicare canta, iar si iar, aceeasi melodie uraté. Ma gan- deam ca putea cel putin sa redea un céntec nou. Voiam sa mA ridic gi sa strig: , lesi din povestea asta! Nu infelegi? Nu vezi cé iff repeti fie insafi o poveste care vesnic se termina in acelasi fel?!” Doream atat de mult ca Jessica sa priceapa ca se blocase in interiorul povestii ei. Dar, desigur, eram ingradita 10 SECRETUL UMBREI de limitarile a ceea ce stiu acum ca era propria-mi poveste, care imi spunea: ,. Nu stif nimic. Habar nu ai despre ce vor- esti, asa ca stai la locul tau $i fine-ti gura”. Supunandu-ma acelei voci, m-am pleostit la loc in scaunul meu si am alunecat inapoi in povestea proprie. Ta- cerea era insisi dovada ca aceasta ma controla in intregime. De vreme ce nu mai puteam suporta nici macar un moment sa 0 ascult pe Jessica smiorcaindu-se, am schimbat canalul si mi-am concentrat toata atentia asupra mea. Pe ma- surA ce vocea Jessicai se diminua pe fundal, am inceput sa aud propriul dialog intern: , Nur md iubeste nimeni. Nu pot sa fac asta. Nu voi fi niciodata fericita. Sunt prea slaba si uré- 14, Viata mea nu conteaza” si obisnuitul: , Nimadnui nu-i pasé de mine” Cum stateam acolo, am constientizat brusc c&, ase- meni acelei tinere dragute, repetam si eu, iar si iar, acelasi dialog intern, recitand 0 versiune a vietii mele pe care 0 auzi- sem de milioane de ori inainte. Am fost socata s descopar a subiectul povestii mele nu era cu mult diferit de cel al Jessicai; doar cd ea fl rostea pe al ei, cu voce tare, ‘Cum stateam acolo, ascultandu-ma pe mine insimi, am auzit tema povestii mele, incantaté ca o mantra in minte: ,Biata de mine, biata de mine, biata de mine”. Apoi, deo- dati, luminile s-au aprins si am inteles: ,Oh, Doamne, viata mea nu este altceva decat o relatare a peripetiilor prin care am trecut”. Cat timp am locuit in West Palm Beech, Florida, am fost prizoniera propriei povesti. O lasasem s&-mi conducd viata, fara sa fiu constienta. Tot ceea ce faceam era in confor- mitate cu aceasta poveste, iar actiunile mele erau tentative disperate de a face ca temnita povestii mele sa fie putin mai confortabila, mai placuta la gust, mai acceptabila. Aduceam intotdeauna unele ajustari - un prieten nou, un alt serviciu, ‘0 noua tunsoare - in incercarea de a-mi ingropa durerea $i de a-mi ascunde ,,dovezile” neadapt imi confundasem atat de mult povestea cu realitatea, incat toate schimbarile pe ulDebbie Ford care le faceam erau ca si cum ag fi rearanjat scaunele de pe puntea Titanicului Vasul se scufunda, in timp ce eu, nefiind in stare sa vad realitatea situatiei, eram ocupata incercand s& o infrumusetez ca sé ofere un sentiment placut, in timp ce pierea in adancuri. In cele din urmé, mi-a trecut prin minte c4 trebuie s& existe mai mult decat povestea pe care mi-o spuneam. Tot asa cum Jessica ~ chiar daca era adancita in povestea ei - era mai mult decat ceea ce credea cd este, am inteles ca gi eu reprezint mai mult decat imi spuneau gandurile mele negative cd sunt. Prin urmare, in acel moment, am recunoscut ca, degi ani intregi incercind sd-mi consolidez povestea, nu reusisem. Intr-adevar, constituia o parte din mine, dar, cu siguranté, nu eram eu, in intregime. Cu toate cA nu aveam, nici un indiciu despre ce se afla in spatele dramei personale, inacea zi am pomit intr-o calatorie spre a intelege de cecrea- sem aceasta poveste si carui scop ii servea ea. POVESTEA, TEMA $I UMBRA Povestile noastre au un scop. Chiar daca ne stabilesc limite, aceste scenarii de fapte si intamplari ne ajuta totusi sa definim cine suntem, astfel incét si nu ne simtim complet pierduti in lume. A trai in interiorul lor este ca si cum ai fi ‘induntrul unei capsule transparente. Peretii subtiri, stravezii, se comport ca carcasa care ne tine blocati induntru. Chiar daca putem privi afara si vedea lumea din jur, stam in sigu- rant inchisi induntru, simtindu-ne confortabil pe un teren cunoscut, limitati de ideea interioara ca, indiferent ce am face, am gAndi sau am spune, nu putem merge mai departe. Povestile noastre ne separa si traseaz4 granite intre noi, ceilalti si lume, Ne limiteazA capacitatile si ne inchid po- sibilitatile. Povestile noastre ne fac s4 ne separm de restul, chiar daca noi imploram s4 ne adaptam sau sa ne integram. Ele ne secatuiesc de energie vital, facandu-ne sa ne simtim SECRETUL UMBREI obositi, epuizati si fara speranta. Previzibilul din povestile noastre hraneste resemnarea si ne garanteaza destinul. Cand traim fn interiorul acestor povesti, demonstram comporta- mente repetitive si dialoguri interne dure. ‘Asemeni tuturor povestilor, cramele personale au o te- mA care se tot repeta pe parcursul vietii. Ne putem descifra temele, ascultand cu atentie concluziile pe care le-am tras despre evenimentele traite. Aceste concluzii decisive ne contureaza experienta si ne formeaza personalitatea. Concluziile noastre devin con- vingerile umbrei, convingerile inconstiente care ne contro- leaz4 mintea, cuvintele si comportamentele. Convingerile umbrei ne stabilesc limitele, spunandu-ne de cat de multa iubire, fericire gi succes suntem vrednici, ne modeleaza pro- cesele gandirii si ne definesc limitele. Deghizandu-se in ade- ‘var, convingerile umbrei ne jefuiesc de capacitatea de auto- exprimare si ne distrug visele. Dar ceea ce ar fi important si intelegem este c aceste convingeri ale umbrei cuprind toata intelepciunea de care avem nevoie pentru a ne depasi limitarile actuale si nemul- fumirea pe care o simtim. Ele ne motiveaza si ne com- pensam defectele si ne conduc spre a fi exact opusul a cea ce credem ca suntem. Convingerile noastre umbra ne in- deamna sa dovedim ca suntem vrednici, demni de iubire si importanti. Dar, lasate netratate, aceste convingeri ale um- brei se intorc impotriva noastra, sabotand chiar lucrul pe care ni-l dorim cel mai mult, lasandu-si mesajele negative sA ne limiteze viata. MOTIVUL PENTRU CARE ,,Al NEVOIE” DE POVESTEA TA Stam invaluiti in povestea noastra - agezati in siguran- {ain capsuld - astfel incat sa ne putem pastra confortul a ceea ce stim gi sd ne odihnim in sentimentele certe gi familiare deDebbie Ford a fiacasa. Cand viata devine dificila gi ne confruntam cu du- rerea produsa de propriile limitari sau de dezamagirea ca tra- im sub standardele fixate de noi insine, putem, cel putin, s& contam pe un lucru ~ si anume, pe previzibilul din povestile noastre. Acestea ne oferd ceva si pe cineva cu care sa ne iden- tificém. Cel mai neplacut sentiment pentru o fiinti ome- neasca este sa simta cA reprezinta un ,nimic”, ca viata si ex- perientele personale nu conteaza. Cei mai multi dintre noi am indura mai degraba sé nu fim iubiti, decat sa fim total invizibili. Astfel inc&t, in incerca- rea disperata de a da un sens vietii, ne cream gi apoi ne re- etm povestile; si in timp ce ne agatém cu putere de cea ce credem ca suntem, ne perpetuam dramele. Apoi, treptat si in necunostinta de cauza, devenim, la propriu, dramelenoastre. Ne jucam rolurile si le ciram dupa noi ca pe niste in- signe de onoare. Facem investitii pentru a le mentine in viata ~ dar, pe parcursul procesului, devenim in mod inconstient victimele povestilor pe care Je-am creat pentru a ne apara secretul. Devenim chiar victimele propriei noastre vieti. Cand ne dam seama ca ne-am identificat cu povestile create de noi si nu cu Sinele nostru mai vast, mai adénc si au- tentic, primul impuls este s8 scpam de acestea. Dar, fiindca am devenit ceea ce ele reprezinta gi le-am permis s ne dicteze scopul si cursul vieti, se ridicd o intre- bare inspaimantatoare: Daca noi nu suntem povestile noastre ~ cine suntem, de fapt? fn afara lor, viata pare infricosatoare si de necontrolat. Are un iz de incertitudine si de imprevi- zibil. Ne e teamé cd, daca renuntam la dramele personale, ne vom pierde identitatea si locul pe care il detinem in lume. Cine ne va proteja? Cine ne va iubi? Unde ne vom integra? até o perspectiva devastatoare pentru orice fiinté ome- neasca. Frica inconstienta din spatele povestilor noastre este a, daca ne abandonam identitatile, daca incetinim gi ne in- dreptm spre interiorul nostru, vom fi inghititi de acel spatiu gol. impotrivirea noastra la ,,a nu fio nulitate”, la ,anu avea 14 SECRETUL UMBREI nnimic” ila ,a fi un nimeni” int insasi esenta zbuciu- ‘mului omenesc. Teama de nefiinté ne este atat de mare, incat majoritatea dintre noi ne multumim cu o versiune reamba- Jata a Sinelui pe care il cunoastem, decat sa trezim necunos- cutul launtric, Mi-am petrecut majoritatea timpului incercand din greu si fiu ,cineva”, 54 am un scop $i 0 viafé semnificativa. Totusi, de-a lungul anilor, cdutarea spirituala m-a invatat ca, pentru a putea ajunge femeia unica si deosebita care tind sa fiu astazi, trebuie si imbratisez. atat imensitatea Divinitatii, cat si lipsa de important naturii mele omenesti. Sa accept faptul cA sunt totul si nimic. Rabinul meu, Moshe Levin, mi-a spus odata o poveste din Talmud. O persoani este rugata sa scrie pe o bucatica de hartie cuvintele: Nu sunt decét praf si cenusd, sa o pun’ in buzunar si sA mediteze asupra Sa. Apoi, i s-a adresat o alta rugaminte, si anume de a asterne pe o alta bucaticd de har- tie cuvintele: fntreg Universul a fost creat doar pentru mine, si sa o puna in celalalt buzunar. Cum cdutatorul medita la ambele realitati in acelasi timp, el a inteles ca amandoua sunt adevarate. Daca privim viata din perspectiva cea mai larga, ve- dem cd suntem doar niste fire de praf. and nu ne imbratisim nefiinta absoluta si lipsa de im- portanté, vom alerga pentru totdeauna dupa experienta dea ficineva, Dar odat ce ne predam faptului ca suntem fotul si nimic- odata ce integram ambele povesti, mai presus de um- bra si de lumina - devenim fiinte omenesti intregi si inte- grate. Ne deschidem catre lume - dincolo de ceea ce stim. Putem avea grandioasa experienta de a vedea cA apartinem sisuntem o parte vitalé a intregului Univers. Vom fi capabili s& ne minunam, constientiz4nd ca intregul Univers a fost cre- at doar pentru noi, Atunci ne vom infelege pe deplin imensi- tatea adevaratei esente. Stiu ca pentru unii dintre voi acesta poate fi un concept 15Debbie Ford dificil si s-ar putea s4 nu fiti pregititi si-l acceptati sau sé nu va simtiti prea comod in sfera sa. Dar va promit cd, daca va veti permite sa va deschideti acestei idei si sa o explorati, va rasari o noua posibilitate. Cand veti imbratisa atat victoriile, cat si infrangerile, fragilitatea si forta, vastitatea si nefiinta, va veti simfi in siguranta pentru a permite secretului vostru Divin sa iasa la suprafata. Doar prin reintoarcerea la starea de plenitudine veti avea convingerea cA sunteti vrednici gi cA meritati s expri- mati adevarul suprem despre voi insiva. SINELE FALS Povestile noastre sunt ca niste prieteni vechi. Chiar da~ cA vorbesc prea mult, cel putin stim la ce s8 ne asteptam - 0. alternativa care pare mai putin amenintatoare decat sa te asociezi unui grup de necunoscuti. Majoritatea dintre noi alegem confortul a ceea ce stim, stand inauntrul realitatii noastre limitate, doar ca si nu fie nevoie s4 infruntam spai- ma de ceea ce nu cunoastem. Dar dedesubt fierbe o nemul- fumire profunda cu privire la sinele fals pe care l-am creat i Ia povestea care debuteaza o data cu acesta. Aici incepe lup- ta. Aceasta mahnire ne pedepseste mereu, soptindu-ne la u- reche: ,, Trebuie sa existe mai mult decit atat”. in scopul de a imbratisa imensitatea a ceea ce suntem in realitate $i a face calatoria dincolo de povestile noastre limi- tate, pentru a ne regasi adevaratul Sine, trebuie s4 infruntam adevarul suprem, care, in majoritatea cazurilor, ne dezvaluie realitatea cea mai dureroasa - aceea ci, de fapt, nu am fost niciodata separati de Divinitate. Reprezentim o pies a mo- zaicului Divin. Putem parea diferiti, ne putem comporta dis- tinct, iar cei mai multi dintre noi vor pardsi aceasta viata cre- zand ca suntem separati unii de altii, insa individualitatea noastra nu este decat o iluzie - 0 confuzie dureroasa care ne tine inchisi intr-o cdutare fara sfargit a ceva mai mult, mai bun. 16 SECRETUL UMBREI sau diferit de ceea ce avem deja, ori o goana zadamnica, fiind- cae bazata pe concluzia incorecta ca am fi ,plini de defecte”. separarea noastra, ne straduim sa cream o versiune mai bund gi mai extinsd a ceea ce suntem, incercand cu dispe- rare sA repardim ceea ce credem ci este stricat. Ne abandonam Sinele Divin natural si cdutim frenetic sa ne impamantam in jdentitatile noastre unice. Renuntam la Sinele Divin doar pentru 0 imaginea sinelui individual. : Dar aceasta infatigare a sinelui - identitatea dupa care alergam - nu este cine suntem noi cu adevarat, ci sinele fals pecare lam creat ca sa ne defineasca personajul principal din povestile noastre. Mai mult, credem, in mod eronat, ca sun- tem acea persoand, cea careia fi faurim un contur vremelnic pentru ane oferi nou’ insine o:identitate distinctd. lar povesti- Ie sunt incercdri disperate de a da un sens existentei, dea defi- ni ceea ce nu poate fi explicat. Acestea salasluiesc acolo unde locuieste sinele fals. Sinele nostru fals este eroul si victima, | starul dramelor noastre, cel care pastreaza povestea intacta si ne linisteste printr-un sentiment ingelator de securitate si de previzibil. SEPARAREA DE DIVINITATE momentul in care ne identificdm cu sinele fals si cre- de ay povestile noastre, cadem din mainile Divini- tat intram in maruntailuzie a pronumelut nine art care se simte singur si separat. Apoi incepe jocul “Tate la Mine, Sunt Separat de Tine”, Ne antrenam in aceasta sarada, ne permitem sa pastram iluzia cé traim, real- mente, ca fiinte separate si individuale. Chiar daca in acest punct al calatoriei noastre spirituale infelegem, pe plan inte- lectual, ca reprezentam cu tofii o singura fiinté, continuam, la un nivel inconstient, sa luptam pentru viata separata cu care suntem obisnuiti - si sa evitam experientele unimii. ‘Credem ca daca infruntam adevarul suprem - con- 7Debbie Ford fruntindu-ne cu Tot ceea ce suntem ~ atunci, acea unicitate de care ne agatam va muri. Dar infruntarea acelui adevar este sarcina noastra, fiindca existenta in cadrul povestilor proprii siin iluzia separarii nu ne reflecta viata adevarata, ci reprezin- td unjoc nesfarsit al asteptarii ~ ne este frica si zabovim. Este o partida pe care nu o puteti castiga, intrucat se axeaza pe niste variante ipotetice: ,, Daca as fi fost bogat, fai- mos, sanatos, mai destept, mai intelept, mai rapid, mai ager sau mai ténar, as fi capabil 8 castig acest joc si sa gasesc feri- cirea pe care o merit”. , Dacd as cunoaste mai multi oameni, ag avea un serviciu mai bun sau as demara propria afacere ori as obtine ceea ce am nevoie, atunci m-as simti fericit”. » Cand voi avea 0 casa nous, o masind noua, o noua prietend sau niste haine noi, ma voi simti mai bine”. ,, Daca as fi apre- ciat, respectat, iubit sau remarcat, mi-as indeplini cele mai ascunse dorinte”. Sau poate jocul vostru este de a va desco- torosi de ceva. , Daca nu as fi atat de egoist, de gras, de lenes, de furios, de inversunat, de obosit sau atat de falit ...” ,, Dac soful meu, copiii sau mama mea ar inceta s& se poarte asa ” Ori varianta: ,, Cand voi avea greutatea perfecta sau cand voi gasi scopul vietii, voi fi mulfumit”. Acesta este un joc care mu poate fi castigat. Mai degraba, el reprezinta 0 cap- cana, un labirint fara iesire, Muncim zi si noapte incercand s& manipulam, si ela- bordm o strategie si si gasim modalitati de a castiga partida Daca’. Dar aceasta traieste in interiorul povestii noastre. A fost conceputa sa ne fina ocupati si activi si sa ne dea un punct de referinta pentru identitatile individuale. Dar daca esti dispus sa te uiti mai atent, vei observa ca jocul const tuie doar 0 capcana, ascunzand cea ce este real, acoperin- dune adevarata esenta. Pentru a pune capat acestei lupte, trebuie sa intelegem cd o mare parte din ceea ce credem des- Pre noi ingine se afla fesuta intr-o poveste. Pentru multi din- tre noi, este una care ne las far puteri. Ne-am creat aceste drame pentru a ne da noua ingine o identitate si a ne prote- 18 SECRETUL UMBREI ja inviolabilitatea adevaratei esente. Si vom avea nevoie ca povestile noastre gi secretul pe care il relateazé sa ne condu- ca inapoi inspre prezena Divinitatii noastre si sa ne dezva- luie scopul vieti. ACCEPTAREA POVESTI PERSONALE Povestile noasire au un scop Divin. Ele constituie parte reall si necesara a evolutiei proprii. Pana cand nu le vom intelege imporianta, vom raméne captivi in cercul vi- cios al incercarilor de a repara partile din noi pe care le ve- dem ca fiind defecte. in interiorul dramelor personale se afl ascunse informatii semnificative, perle de infelepciune, pe care trebuie si le extragem gi care detin cheia indeplinirii contributiei noastre unice in aceasta lume. Aceste povesti contin exact ingredientele de care avem nevoie pentru a des veni camenii care am tanjit dintotdeauna sa fim. Inauntrul fiecdreia dintre povestile posers se gaseste un remediu Divin pentru o viata exceptionala. ‘Erimul pas in descoperirea refetei personale este acela dea infelege ca suntem cei care ne-am creat povestea, nu nu- mai pentru ane proteja pe noi insine, ci si, fara a ne da seama, in scopul de a aduna intelepciunea si experientele de care avem nevoie, astfel incat sd ne atingem telul in viata, dar si de a invata lectiile pe care aceasta le are de predat. Sunteti ca un. maestru bucatar sef. V-ati petrecut viata in bucatarie, adu- nand ingredientele necesare pentru a va manifesta Sinele ex- traordinar. Insd povestea voastra ~ cu toate dramele si cu du- rerea sa neprelucrati - este cea care ascunde aceasta refeta. Multi dintre noi suntem atat el uma = rane in povestile noastre, cA nu ne mai amintim cd aver Sree Santer atét de preocupati de durerea din trecutul nostru si de a-i condamna pe ceilallti, incat nu constientizim 4 toata durerea noastré are un scop. Te © fraz ce merita repetata: Toatd durerea noastra 9Debbie Ford are un scopl Exista cu rolul dea ne invata, a ne cilauzi si ane da intelepciunea de care avem nevoie pentru a ne aduce darurile in lume. Multi dintre noi ne folosim traumele $i Tinie ca si ne autopedepsim, sa rémanem blocati si mic Dar cand ne examinam durerea si dezamagirile gi le folosim ca instrumente de invatare, acestea ne impartasesc lectii sa- cre de viata, care ne pot fi predate doar pe aceasta cale. Traifi pe Pamant pentru a contribui cu propria voastr fiinta si sa slujiti lumii int-un mod personal. Una dintre pro- fesoarele de la gradinita fiului meu, doamna Knight, a demonstrat la ora ei acest principiu. in prima zi de scoala, doamna Knight a dat tuturor copiilor care au intrat in clas .© piesa a unui joc de puzzle cu un numar pe spate. Pe ma- sura ce fi striga dupa numaér, fiecare elev isi aducea piesa din puzzle, iar doamna Knight o punea in pozitia corecté pe ra- ma de carton care tinea jocul. Erau douazeci de copii in clasa si tot atatea piese de puzzle. Cand doamna Knight a chemat si numérul douazeci, puteai vedea intreaga imagine a jocu- lui, cu exceptia unei piese care lipsea. Baiefelul care primise piesa nouasprezece nu a venit in acea zi la gcoald, iar clasa avea nevoie de contributia lui pentru ca intreaga imagine s& fie dezvaluita. Astfel, doamna Knight le-a demonstrat copi- ilor, intr-un mod superb, cat de important era rolul fiecdruia dintre ei pentru completarea intregului. Stateam acolo, cu lacrimi in ochi, gandindu-ma la felul incare fiecare om isi aduce o contributie vitala pentru binele intregii omeniri. Fiecare dintre noi define o piesa important cu care participa la definitivarea tabloului vietii. Cand ri- ménem pringi in trecut, urandu-ne vietile, povestile si pe noi {insine, devine imposibil sa ne revendicim piesa de puzzle gi so punem in locul care-i este destinat. Pana nu vom ajunge la o impacare cu povestile noas- tre, va fi imposibil sa extragem ingredientele de care avem nevoie pentru a ne exprima Sinele nostru Divin. Drama personala ~ fiecare dintre experientele traite, 20 SECRETUL UMBREI artile din noi ingine pe care le iubim si cele pe care le uram Prete ceea ce face ca piesele noastre sa fie amie Unii dintre noi au primit piesa din mijloc, altii pe cea din margine, in timp ce altora li s-a oferit piesa mare $i rotunda. Nu exista in jocul de puzzle o alta piesa ca a noastra. Nici una. Sunt unele asemanatoare, dar nici una ca a voastra. Propria contribute exista intr-o stare latenta, asteptan- du-va sa adunati toata experienta de care aveti nevoie pen- trua deveni acea piesa de puzzle. in fiecare zi va atrageti ex- periente perfect potrivite pentru a aduna intelepciunea nece- sar producerii refetei-voastre unice - a piesei voastre din jocul de puzzle. PROCESUL Secretul Umbreiva va caliuzi in aga fel, incat sa intele- geti cd povestea personala nu are drept scop s4 defineasca ine sunteti cu adevarat. Este doar o mica parte din voi, care va fine blocati in tipare repetitive si va limiteaza capacitatea de a iubi, pacea interioara gi succesul pe care il puteti doban- di, Pentru a reusi sa va vedeti sinele intreg si sa va contem- plati adevarata maretie, trebuie sa pasiti in afara povestii personale. O asemenea actiune ne permite sa renuntam la zi- durile care ne inconjoara inimile deschise. Pentru a trai in afara acestor drame, trebuie si ne vindecam ranile si s ne impacdm cu trecutul nostru, sa ridicam valul de pe durerea din noi si s4 imbratisim defectele si imperfectiunile care fac fanaa ajungem sa intelegem cea ce reprezentam si care este motivul pentru care ne aflam pe Pamant - si nu in- felegem lectiile cumplite pe care ni lé da viata, vor ramane blocati in interiorul micimii dramelor personale. Pentru a va putea transcende povestea, aah a a dispusi s& experimentati lupta zilnica a experi deoarece.vd. veh deprinde cu viata exact asa cum este ea, aDebbie Ford doar in clipa in care veti avea posibilitatea s-i schimbati directia. A trai o existenta in afara granitelor dramei perso- nale va va invata, in primul rand, sa discerneti toate modu- rile prin care va mentineti separati, inchisi in propria poves- te. Veti manifesta bunavointa de a ajunge sa intelegeti toate modalitatile prin care evitati sa constientizati si sa acceptati cu iubire nefiinta care zace in voi. Veti invata toate metodele prin care incercati sA va autodefiniti - astfel incat nimeni sa nu va mai confunde cu altcineva - prin care va straduiti sa va completati identitatea, in asa fel incat sA nu mai simti golul adanc din spatele dorintelor voastre. Aceasta carte va va arata cum sa vA utilizati povestea, pentru a va putea valorifica traumele gi slabiciunile, sau pen- tru a cAstiga infelepciune de pe urma ranilor. Va va oferi pro- cesul prin care sa va extrageti reteta unica gi sd eliberati taina ce zace ascunsa in umbra propriei povesti. A sosit momen- tul sd infelegeti cum va puteti folosi secretul umbrei ca s8 va imbogati viata voastra si pe a celorlalti. Acesta este motivul pentru care il detineti - insa veti fi capabili s4-l utilizati, nu- mai atunci cand veti reusi sa pasiti in afara povestii numite tu”. in capitolele care urmeaza, vom identifica nesfarsitele modalitati prin care am urmérit implinirea si fericirea. Ori de cate ori alergam orbeste dupa ceva, trebuie si ne oprim gi 4 ne intrebam de ce facem acest lucru; in acest fel, vom gsi indicii importante. De fiecare data cind fugim dupa iubire, atentie, res- pect sau succes lumesc, trebuie si fim dispusi s4 recunoas- tem cd toata alergatura noastra este o incercare de a umple goluri sau lipsuri ce sdlasluiesc adanc inauntrul fiintei noas- tre. Trebuie s& constientizam motivul pentru care strategiile au dat gres in ane gasi implinirea. Apoi, putem analiza toate modalitatile prin care ne-am agresat, toate locurile in care ne-am vandut sufletul, in timp ce fncercam sa ne imbuna- tatim pe noi ingine si povestile noastre. ‘Secretul Umbreiare ca subiect descoperirea adevaratei SECRETUL UMBREI esente. Va va servi ca un ghid care sa va conduca inapoi aca- sa - acolo unde, in interiorul fiintei, stiti cd va integrati. Stand in prezenta adevaratei voastre fiinte, fara a fi stanjeniti de povestea proprie, va veti recunoaste pe voi insiva ca fiind totalitatea Universului - atat lipsa de insemnatate a sinelui vostru inferior, cat si deplinatatea naturii voastre omenesti. Pasind in afara experientei personale, veti descoperi ca acel , tu” care v-ati dorit dintotdeauna sa fiti nu traieste in cadrul povestii voastre. Odata ce ati iesit din sfera acesteia, veti constata ca va asteapta viata visurilor voastre si im- plinirea celor mai profunde dorinte. Jn acea clipa, va veti simti obligati s4 impartagiti lumii secretul care a stat ascuns in umbra acestei povesti. Atunci veti sti cum este s4 fiti in prezenta gloriei Sinelui vostru magnific. PASI ACTIVI PENTRU VINDECARE 1. fncepeti prin a cumpara un jumal frumos ¢i intitula~ til: |, Mareafa si Tater poveste despre Mine”. Luati-va angajamentul de a utiliza pentru a va nota sentimentele, gAndurile gi ideile care apar pe masura ce faceti exercitile pla- nificate in aceasta carte. In acest timp, incercati sa nu corectati J va in schimb, permiteti-va sd expri- mati liber orice descoperiti in mintea sau in inima voastra. 2. Alegeti-va un moment in care puteti fi singurri si ase- i-va confortabil. Creati-va un loc in care sa nu fiti deran- jati si tineti jurnalul in apropiere. Inchideti ochii si respirati de cateva ori lent si profund, simtind ca va afundati in inte- riorul vostru odata cu fiecare respiratie. Relaxati-va, stati in liniste si dedicati urmatoarele cateva minute progresului spiritual si descoperirii sinelui personal. Mai respirati o data lent gi profund si permiteti constiinfei voastre s4 se aseze in- cetigor in regiunea inimii. Pe masura ce respirati, simtiti c& ‘va conectati cu fiinfa launtricd - aspectul esential din voi, ca- re v-a insotit in fiecare moment al vietii.Debbie Ford Imaginati-va ca vizionati filmul viet. Va vedeti pe voi ingiva in ziua in care v-ati ndscut; cbpervatlietele celor care au avut grija de voi atunci cénd erati mic. Inchipuiti-va pri- mil ani de viata, cand afi invatat si mergeti sis vorbiti. Rea~ mintiti-va anii petrecuti in scoala, uitindu-va la fetele si au- zind vocile celor care v-au marcat - in mod pozitiv sau nega- tiv ~in timpul acestor ani de formare. Permiteti acestui film sa ruleze pe ecranul constiintei si ingaduiti-va sa simtiti si s& Va reamintiti toate iubirile, pierderile, dezamagirile, provo- carile $i realizarile. Aveti increderea ca tot ceea ce va vine in minte este perfect. Respirati adanc, pe masura ce reflectati la numeroase- le experiente pe care le-ati avut de cand ati venit pe Pamant, Considerati cd fiecare dintre aceste intamplari din via- {A s-au desfasurat in armonie cu un plan Divin. Deschideti-va posibilitatii ca fiecare persoana, eveni- ment si incident au fost atrase fn viata voastra pentru a Va trezi, pe voi insiva si infelepciunea interioara. Reflectati asu- pra ideii cd v-ati nascut cu scopul de a aduce o contributie unica si cd fiecare experienta din viata v-a instruit pentrua va Putea oferi lumii darul vostru special. Mai inspirati o data: cand sunteti pregatiti, deschideti incet ochii si petreceti cate- va minute scriind in jurnal despre fiecare dintre sentimentele sau géndurile descoperite in interior. 3, Fiecare capitol al acestei carti va include o contem- plare - 0 idee pe care si o savurati, la care sa cugetati si pe care so asimilati incet. Acordati-va timpul necesar - 0 sap- tamand sau chiar doua ~ si reflectati profund asupra cuvin- telor de la finalul fiecdrui capitol. Contemplare »Viafa mea are un plan Divin® 4 SECRETUL UMBREI Capitolul 2 PROPRIA TA RETETA UNICA In viata voastra ati gustat din dulceata iubi zamégirea acra a pierderii si din amarul ce ramane in uma prea multor frangeri de inima. Fiecare dintre aceste expe- riente face parte din reteta voastra unica, Nu ati fi voi insiva in lipsa lor. Aceste intamplari, atunci cand sunt integrate si infelese, va vor oferi tot cea ce aveti peo: {infelepciune, ie gi fort - pentru a va trai visul suprem. Pere in toatd perfectiunea sa, conspira pentru a ne oferi exact ceea ce avem nevoie ca sa ne completam reteta. $i arnume fericirea, nefericirea, dorinta, implinirea, dependen- ta, aspiratiile, disperarea, desparfirea. Ganditi-va la circum- stanfele unice in care fiecare dintre noi a vazut umina zilei Uni dintre noi s-au nascut afro-americani, alfii caucazieni, hispanici, asiatici sau multirasiali, Unii dintre noi au fost ras- fatati sau neglijati, batuti ori cocolositi. Altii au primit totul sau nimic, Fiecare experienté din viata a contribuit cu un in- gredient distinct si esential pentru refeta numita ,tu". Imaginafi-va ca Dumnezeu este un bucatar-sef a carui dorinta consté in a crea milioane de deserturi diferite, pen- tru a-si multumi si incanta copii. In infelepciunea sa, El stie cA sunt necesare multe ingrediente distincte ca sa pregateas- cA un asemenea ospat si ca o prajitura facuté doar din zahar nnu ii va satisface. Astfel ca ne-a dat toate produsele de care am avea nevoie pentru a deveni cel mai delicios desert posi- bil. Fiecare experienta de pierdere gi cAstig, de placere si du- rere a contribuit cu un ingredient esential.Debbie Ford __ Fiecare dintre aceste condimente este plin de intele- peiune si exista pentru a ne invata, a ne calduzi si a ne oferi © informatie vitala, menita s4 ne ajute sa devenim persoana care dorim cel mai mult sa fim. RETETA NUMITA DEBBIE FORD ____ Incadrul povestii dureroase despre mine, am descope- rit reteta perfecta pentru a o crea pe acea Debbie care as fi vrut sa fiu. Lista mea de ingrediente a inceput prin a fi cea mai tanira din familie, int-un context in care fratele gi sora mea nu erau tocmai incantati sa ma intalneasca. La refeta mea se adaugau o nevoie disperata de a fi placuta si accepta- tA si un sistem emotional extrem de sensibil. In plus, exista un dialog intern galigios care ma agresa, facandu-ma sa inteleg, ree dorea nimeni si nu meritam sa fiu iubita, . estecati toate acestea cu trei: ani de depen- denta de droguri, astfel tncat s4 pot invata adanetmile p pro- priului intuneric gi sa dezvolt o relatie profunda cu lipsa de putere, Adaugati putina impotrivire si o doza masiva de nevroza Combinati cu o cantitate mare de hotarare, in aga fel {incat si-mi pot dedica cinci ani din viata pentru a cauta ras- punsurile la unele dintre cele mai dificile intrebari existen- tiale. Completati lista cu o experienté de douazeci si cinci de ani de a da vina pe toti si pe toate - pe Dumnezeu, pe Uni- vers, pe parintii mei - pentru a sti cu certitudine ca aveam puterea de a ma victimiza pe toatd durata vietii. in final, turnati un strop de aroganta si credinta ca le cunosteam pe toate si vl avea reteta perfect cae si ma motiveze 8 des- copar felul in care puteam iubi si at artile dis eae hana pl ‘si accepta toate partile din Miau trebuit multi ani sa inteleg ci misiunea de a ma »Tepara” pe mine insami era o satcina fara sfarsit gi lipsit de recompense - o prapastie fara fund care nu ma ducea nicd- ieri. Chiar credeam ca ma voi simti mai bine, odata ce as fi 6 SECRETUL UMBREI scapat de aspectele mentionate din reteta mea pe care nu le agream. Insa lupta fara succes impotriva partilor nedorite din mine m-a facut si descopar ca nu era nevoie si scap de nimic. in schimb, trebuia sa integrez si sa accept totul. ‘Am mai constientizat ca, pentru a fi cine doream, imi trebuia fiecare ingredient care a format aluatul meu. Aveam nevoie de fiecare experienta de slabiciune si putere, de frica si curaj, de succes si esec. Atat timp cAt incercam sa-mi bag ména in aluat si sa scot anumite ingrediente-insusiri nedori- te - traumele, slabiciunea, indoiala de sine ~ ramaneam o masa necoapta de potential. Ins, daca mi le integram, le a- mestecam si le apreciam contributia unica pe care 0 aduceau, puteam recunoaste, in sfarsit, cf detineam tot ce aveam ne- voie pentru un ,eu” perfect. “Mi-am petrecut ani intregi incercénd sa devin altcine- -va, incdt constientizarea faptului ca tot ceea ce trebuia sa fac = si anume sa incetez de a incerca si fiu ceva ce nu eram - a fost eliberatoare. Am ajuns sa inteleg ca, pentru a face prajitu- ra perfect, avem nevoie uneori de putina sare, iar atunci cand depasesti cantitatea de zahar din aluat, prajitura devine indigesta. Fiecare dintre noi vine in aceasta ume cu 0 misiune specifics, iar in sufletele noastre a fost scrisa o reteta pentru indeplinirea sa, Aceasta reteta este diferita pentru fiecare dintre noi si nu exist, asadar, doua liste cu produsele nece- sare care sa semene in totalitate. Pentru a 0 descoperi pe cea numita ,,tu”, trebuie si vedeti ce ingrediente au fost folosite in aluatul vostru. Reteta mea mi-a cerut sa astept treizeci de ani pana s4 gsesc barbatul perfect cu care sé-mi traiesc viata. Apoi mi-a solicitat s4 dau nastere persoanei mele preferate din intregul univers, privind cum, intre timp, mi se destrama casnicia. ‘Unmatorul ingredient a fost un divort neasteptat care mi-a trezit trauma si durerea traite la divortul parintilor mei. Teama coplesitoare ca nu ma pot descurca singura a adau- 2Debbie Ford gat condimentul pentru a avea curajul i puterea de ami scrie prima carte, Partea intunecata a cautatorilor de lumi- na. Toate aceste traume — aceste ingrediente - mi-au oferit dorinfa si intelepciunea de a cobori adanc in sufletul meu si dea scrie aceasta carte, N-as fi ghicit cA toata durerea si tot intunericul, egois- mul meu si dorinfa nesfarsita de a crea o schimbare in lume se amestecau, astfel incat si-mi pot imbratiga versiunea cea ‘mai fnalta a cine sunt cu adevarat. Ins reteta perfecta a vietii mele astepta sé fie descoperité. Am invafat si am incredere in puterea de afi - si am ajuns la concluzia umilitoare ca ni- meni nu stie cuadevarat care sunt experientele de care avem nevoie pentru a ne putea oferi cel mai mare dar. fercdnd si fac ceea ce trebuie cu scopul de a-mi vin- deca problemele cu fostul sot, adunam fara si-mi dau seama intelepciunea ¢i ingredientele esentiale pe care aveam si le adaug la refeta mea. Scrierea celei de-a doua carti, Divorful Spiritual, m-a fortat s8 cresc, s4 ma extind si si-mi asum res- Ponsabilitatea pentru propria realitate, indiferent de ceea ce facea fostul meu sot - si oricine altcineva, de fapt. M-a deter- minat sa pornesc la drum si sa intreb: ,,Cum voi evolua dupa toate acestea? Cum pot folosi aceste ingrediente, pentru a mA transforma in Sinele meu Divin?” Bineinfeles cé aveam si alte optiuni: as fi putut si-mi urasc durerea ari si ma autocompatimesc, deoarece am su- ferit. In schimb, am ales s4 caut aurul, bijuteriile si s& spun: nDe ce ag avea nevoie? Ce pot extrage din aceasta situatie? Cuce pot contribui in prezent - si nuas fi putut-o face, daca mu as fi avut aceasta experienta?” Am trait viata perfecta, pentru a realiza ceea ce fac la ora actual ~ deoarece nu i-as putea ajuta pe altii si-si vinde- ce durerea gi sé-si creeze viata visurilor lor, daca mu as fi fina- lizat acest lucru mai intai pentru mine insami. * Publicata de Editura For You. N.T. SECRETUL UMBREL UN BUFET DIVIN Imaginati-va ca frunzititi cartea de bucate preferata si ca vedeti diverse retete pentru fiinfe omenesti pasionate, im- plinite, bogate si extraordinare. Uimiti, c&utati paginile indi- cate pentru a vedea care sunt ingredientele necesare unei asemenea capodopere, iar pe prima cititi: : Amestecati paisprezece traume, patru fréingeri de inima, o mama prea iubitoare, un tata care nu era dispo- nibil din punct de vedere emotional si un sof care va in- seala. Adaugati oportunitatea de a fi o mama singura cu doi copii, cat si patru doze de egoism, o convingere a um- brei care spune: ,. Nu sunt suficient de bund” si un ego re urla: , Voi demonstra tuturor cd sunt suficient de bund sivoila/O aveti pe Lynda, patruzeci si doi de ani - o ins- pectoare financiara a unei companii cu un buget de sapte- sprezece milioane de dolari! Sau incercati-o pe aceasta: leu ays Combinati doi parinti divortati cu doi frati gemeni care va sécdie in fiecare zi. Amestecati patru ani de cisni- ie nereusita si o afacere plina de succes, sase ani de de- presie si o boala de deficienta imunitara. Adaugati un dia- Jog interior zgomotos care sa va reaminteasca faptul ca, in mod cert, ceva nu este in regula cu propria persoand. Asortati o gamitura de cunoastere interioara profunda cu privire la faptul ca totul va fi bine daca suferiti suficient de mult. Completati cu o mare pasiune pentru muzica si arte, coaceti la temperatura ridicata timp de patruzeci si trei de ani gi presto! Il aveti pe Jeffrey, compozitor si producator al unei emisiuni de televiziune pentru copii care fi invata pe acestia cum sa se poarte frumos intre ei. Sau ce-ar fi daca ati gusta putin din: Incepeti cu doi parinti cu mari asteptari de la voi cu nevoia de a va controla fiecare migcare. Adaugati 0 doz de neadaptare, doisprezece ani de eforturi pentru a 29Debbie Ford deveni eleva perfect, saisprezece victorii uimitoare si sai- sprezece experiente de goliciune profunda. Combinati cu doua tentative de sinucidere si patra ocazii de a fi inge- nuncheata de viata. Presérafi o pasiune pentru matema- ticd gi stiinta si o tendinta de a avea compasiune pentru problemele celorlalti. Asortati cu o credinté in Dumne- zeu si amestecati-o cu dorinta de realizare de sine. Puneti la rece timp de treizeci si trei de ani. O aveti pe Pam, un medic psiholog pediatru, care trateaza holistic. E destul de simplu de vazut felul in care atributele po- zitive contribuie la reteta voastra unica. Recunoasteti, proba- bil, felul in care talentele voastre, aptitudinile native gi visu- rile din copilarie v-au creat viata si au format persoana care ati devenit. fnsa evenimentele traumatizante din viata - ex- perientele care au lasat rani sufletesti - sunt o parte la fel de importanta pentru combinatia care va va ajuta sa deveniti tot ce puteti fi. Fiecare grija, teama, tragedie, obsesie, relatie nereusiti si incident umilitor contine indicii care va conduc catre Sinele vostru cel mai maret. Amestecati-le - si va vor propulsa spre contributia unica pe care o puteti aduce in lu- me. Dac’ acceptati toate ingredientele din propria reteta si le Permiteti sd faca parte din aluat, ceea ce va iegi din cuptor va fi tocmai persoana care sufletul vostru tanjeste sa fie, UTILIZAREA INGREDIENTELOR PERSONALE Majoritatea dintre noi sufera la nesfargit din cauza pi tilor dureroase si nedorite ale retetei personale, ins exist unii oameni extraordinari care aleg si-5i foloseasca suferinta pentru a aduce o contributie in lume. Moartea unui copil re- prezinta unul dintre cele mai groaznice ingrediente pe care ar putea si-| aiba cineva in propria retetd, dar ce se intampla daca este un plan Divin de a utiliza aceasta experienta pen- trua salva vietile a mii de alti copii? John Walsh, gazda emi- siunii America’s Most Wanted, a facut acest lucru. Dupa ce 30 SECRETUL UMBREI fiul ui de sase ani a fost ucis, John a devenit un avocat al drepturilor victimelor si a atras atentia asupra unui subiect care fusese timp de multi ani ingropat in intuneric. Nepu- tand sa permita faptul ca moartea fiului sau a fost in zadar, John si-a transformat mania in actiune si a initiat un pro- ‘gram national viznd incarcerarea a zeci de mii de criminali siviolatori, El ar fi putut la fel de usor sa-gi permit s se cu- funde in suferinta ani de zile, insa, in schimb, a ales sé 0 folo- seasca pentru a aduce o contributie lumii in care traieste, Identificat ca fiind unul dintre cei mai grav abuzati co- pii din statul California, Dave Pelzer a fost batut cu brutali- tate si infometat de catre mama sa alcoolicé, lipsita de afec- tiune si extrem de instabila din punct de vedere psihic. Prin curajul, forta si capacitatea sa de a ierta, Dave si-a transfor- rat ranile in intelepciune gi a scris o carte captivanta despre povestea vietii lui, care a atins vietile a milicane de oameni. Lucrarea sa, Copilul faré nume, a fost publicata timp de trei ani in New York Times, devenind astfel un best-seller si find nominalizata la Premiul Pulitzer. Chiar daca putini dintre noi ar alege, in mod constient, un abuz fizic si emo- tional ca parte a retetei personale, trebuie s4-i mulfumim lui Dumnezeu ca Dave a decis si-si utilizeze experientele pen- tru a crea schimbari majore in vietile altora. ‘Cand avea doar nowasprezece luni, Helen Keller a or- bit gi a asurzit dupa o febra care i-a fost aproape fatal. Ri candu-se deasupra ignorantei acelor timpuri si a propriei frustrari, Helen era hotarata sa interactioneze cu lumea utili- zandu-si celelalte trei simturi care i-au mai ramas. A deve- nit 0 scriitoare talentata si pasionatd, autoare a treisprezece carti. Calatorind in toata lumea pentru a sprijini persoanele cu handicap si pe cei dezavantajati de soarta, aproape ca a distrus, de una singura, vechile mituri legate de orbire. Imaginati-va ce multe i-ar fi lipsit lumii, daci Helen Keller ar fi facut alegerea de a se cufunda in autocompati- ire, respingand ingredientele propriei retete. auDebbie Ford Viktor Frankl a fost intemnifat in timpul celui de-al dé ea razboi mondial la Auschwitz, pe o perioada de cinci ani. Dupa ce mama, tatal si sotia sa gravida au fost ucisi de na- Zisti, Frankl s-a agatat de ceea ce el numeste ,,suprema liber- tate omeneasca, aceea de a-ti alege atitudinea in orice circum- stanta data”. Acceptarea factorului devastator al mortii celor dragi La inspirat pe Frankl s8 scrie Omul in céutarea unui sens", 0 carte recunoscuté ca find printre cele mai influente lucréri ale literaturii umaniste. Trebuie sa ne examinam intregul trecut - inclusiv tra , esecurile gi circumstantele de viata - gi unem: , {fi mulfumesc Tie, Doamne, cd mi-ai dat toate astea”, intrucat ele au fost croite pentru a ne ajuta si ne ofe- vim propria contribute & doar. De ce unele intamplari v-au ranit de profund, cand pentru ceilalti membri aif nicl mie car nu au contat? Luati in considerare cé aveati nevoie de in- telepciunea Be care acel incident oficea accesibil, ate ci acea durere oferea o lectie i td ati fi ignorat-o, dacd nu ar fi fost iat dedick Posie cane buit sd va nasteti cu un handicap, pentru a demonstra inde- structibilitatea spiritului, Poate ca a trebuit sa treceti prin: perienta pierderii unui copil, pentru a putea salva alte mii. Poate cA a trebuit sa consumati droguri, alcool sis va adan- citi mn dispretul de sine, inainte de a va putea face curaj pen- tru a va asuma responsabilitatea propriei viet. _ Toate traumele si problemele noastre emotionale existd tocmai pentru a ne ajuta sa ne dezvaluim Sinele supe- rior. Multe dintre cele mai importante ingrediente se ascund dupa in val de durere ‘Aceasta suferinta este codificata cu rmatia si infelepciunea de care iota 1a epci avem nevoie pentru a ne Nimeni nu-i poate invata pe alfii ceea ce sunteti voi in stare gi nu este capabil:sa ofere perspectiva voastra unica. Pana cénd nu constientizati perfectiunea tuturor ingredien- 2 SECRETUL UMBREI telor, veti incerca in permanenta sa va schimbati, reparati si -vindecati povestea si nu o veti utiliza in scopul Divin pentru care a fost creata. DUREREA PRODUSA DE DETESTAREA PROPRIEI RETETE Multi dintre noi ne petrecem o mare parte din viata ju- decandu-ne ingredientele din reteté, in asa fel incat cele din interiorul nostru s4 para gresite. Spunem: ,,Am prea multe oud”, sau ,Nu este destul zahér”, sau ,,Dacd as fi avut mai multe condimente ...” Cu alte cuvinte, respingem unele as- pecte din noi insine, in timp ce acceptam altele. Prietenei mele, Shirley, i s-a spus dintotdeauna ca are o gura mare. Mereu avea probleme la scoala pentru ca vor- bea prea mult si se simfea respinsa in cercul ei de prieteni, deoarece nu era prea interesant sa ai atatea opinii. Pana si familia ei era jenata de sinceritatea sa si o atentionau adesea sa se stapaneasca. Shirley si-a petrecut peste douazeci de ani din viata detestandu-si ingredientul din reteta ei si a incercat de multe ori fara rezultat, sa scape de acesta. {ntr-o 2i, la cursul ei preferat de sociologie de la facul- tate, Shirley a inceput sa peroreze, ca de obicei, cu multa pa- siune, Dupa ora, profesorul a luat-o deoparte si i-a spus: Norbesti atat de mult! Te-ai gandit vreodata sa faci o carie- ra la radio? Ai putea fi platitd ca sa vorbesti toata ziua!” Din- tr-o dati, mintea guralivei Shirley s-a luminat si a constatat c& acest ingredient oferea un dar imens despre care a consi- derat intotdeauna ca este un blestem. Shirley a creat apoi o emisiune radio care a castigat premii, iar in prezent se bucu- 14 de 0 cariera de moderator radio foarte apreciata. Nu este prea simplu de vazut perfectiunea ranilor sia lipsurilor noastre, ins trebuie sa stim ca nu exista accidente. Voi - sima refer Ia voi toti - sunteti Divini. Poate ca nu expri- mati Divinul in forma voastra actuala, dar va asigur ca, odata 3Debbie Ford ce va transformati ranile emotionale, le veti distinge is unea. Luaf ca exemple balegarul de cal Daca v-af “linea tard si ati descoperi o gramada de balegar in cale, probabil ca v-ati stramba si v-afi intoarce. insa, pentru un gradinar interesat sd cultive cei mai mari si mai frumosi trandafiri, sau 8 adauge o culoare frumoasa la ardeii lui, acea gramada de balegar ar fi aur curat. Ceea ce majoritatea dintre noi spunem cA este gunoi, gradinarul afirma ca reprezinta un potential adevarat, deoarece il recunoaste doar ca ingredientul de care are nevole pent asi imbunatat gridina f oricarei parti din propria refeta A cé vom aven parte de exporiente dureroae n vista noasta, Cese aseaména se adund, Durerea noastra nerezolvata si dis- pretul de sine vor atrage oameni si intamplari care ne vor re- flecta inapoi felul in care consideram ci suntem. Sub forma accidentelor,a relatilor abuzive, a ruinei financiare sau a sluj- belor nepotrivite, vom gsi mereu modalitati de a ne autope- depsi, intrucat avem convingerea fix c& nu suntem cine tre- buie sa fim sau cA ceea ce ni se intampla este gresit. Atunci cand nu putem vedea Divinul din refeté, suntem sortiti unei viefi de manie, dezamégire si dorinta. Traumele noastre, ra- nile, dezamagirile si suferinta detin daruri, ins vor rimane cocoloage neprelucrate ale aluatului nostru péna cénd nu vor fi integrate. Atunci cand extragem infelepciunea din aceste experiente, descoperim ingredientele unice pentru retet. De- -tinem toate calitatile, aptitudinile, infelepciunea, perfectiu- nea, imperfectiunea si mijloacele de care avem nevoie pentru a produce si oferi darul pe care numai noi il avem. In limbaj metaforic, acest proces tine de adunarea, cer- nerea, amestecarea si addugarea ingredientelor pe care le avem deja, pentru a face cel mai bun desert posibil. Vorbind in termeni universali, este legat de acceptarea si integrarea ficcdrei parti care a contribuit la realizarea noastra, asa cum suntem in prezent, astfel incat s& putem oferi lumii creatia noastra unicd. Acceptarea de sine la cel mai profund nivel si 4 SECRETUL UMBREI daruirea retetei noastre unice Universului reprezinta cel mai mare ospat al spiritului omenesc. Dramele noastre sunt o parte indestructibila a ceea ce suntem. Indiferent de ceea ce faptuim, sau cat de mult incer- cam, nu putem scapa de acestea. Unica alegere pe care tre- buie sa 0 facem este daca le vom folosi noi, sau Ie vom lasa s8 ne foloseasca. In ceea ce ma priveste, am ales si-mi utilizez povestea vietii pentru a scrie cart a-i inspira pe ceilalti si a-mi castiga existenta. Poate ca acesta a fost planul maret pentru ‘mine: sd sufar enorm pana la doudzeci si sase de ani si apoi sa nvat din trecutul meu, s&-mi vindec durerea $i sa ma intorc $i svi ajut pe altii si-si depageasca suferinta. ‘Astazi, sunt recunoscaitoare pentru durerea mea, stiind ca, daca nu ar fi fost, nu as fi putut preda vreodata cea ce fi invat pe alti, fi multumesc lui Dumnezeu pentru gunoiul si traumele din trecutul meu; fara acestea, jumatate din paginile cartilor mele ar fi goale. iviti-va atat reteta, cat si povestea si vedeti cea ce nu acceptati si nu binecuvantati, Acesta este un loc bun in care sA incepeti. Pand cand nu veti intelege necesitatea de a detine intregul a ceea ce sunteti, nu veti putea extrage pietrele pre~ tioase din fiecare experienta de viata, iar povestea personal va continua sa va foloseasca, sa va acopere si sa va faca sa va simtiti neinsemnati. Ins in clipa in care constientizati valoa- rea partilor pe care le detestati, cat si pe cea a acelora de care sunteti multumiti, in momentul in care recunoasteti ca acel eveniment dureros reprezinta ingredientul perfect pentru a va completa refeta, veti fi martorul magiei transformari ‘Veti binecuvanta ceea ce ati considerat in trecut cd este un blestem. Veti privi cum neplacutul devine sfant. Tineti minte, va puteti petrece urmatorii patruzeci de ani incercand si scoateti unele ingrediente din aluatul vostru - sau doar s8-1 amestecati si s4 permiteti ca traumele, victoriile, supararile si bucuriile 4 se imbine intr-un amestec numit ,tu”. 38Debbie Ford PASI ACTIVI PENTRU VINDECARE Uitati-va in urmi la viata voastra, amintindu-va sn a er rte preratt Seri le Heiaien victoriile importante, esecurile, le, supararile si dezamagirile ai ‘ata er 8a fie diferita de a altora. a ‘aceti o lista cu aspectele din fiinta sau din viata prie pe care le-ati acceptat cu dificultate - partile di set de care afi incercat s4 scapati. rete Poate v-ati impotrivit mult faptului ci nu aveti aptit dini atletice Hiei ca I pun aeionn din ite ao Perceptiei c sunteti mai putin atragatori V-ati simfit trédati sau invingi din cauza unui handi ~ mfit tre ui handi- cap, a pierderii unei relati sau de bani oriaunei traume care sa Pepecut ca multi ani in urma? ___Intocmiti o lista cu toate ingredientele din retet: prie care considerati ch nu au ici o valome saat ca on reprezentat 0 nemultumire. Contemplare ~Flecare aspect al meu st al vietit mele contribute cu un tgredlent. eel care tml permite sa-mt Indeplinesc scopul Divin” 36 SECRETUL UMBRET Capitolul 3 EXPLORAREA POVESTII TALE MINUNATE $I MISTERIOASE Fiecare dintre noi are o poveste unica. Precum o am- prenta digitala, ne deosebeste de cei din jur. in cadrul expe- Fientelor traite se afla gravata acumularea tuturor lucrurilor care ne-au marcat viata. Fiecare persoana, eveniment, circumstanta si situatie care ne-au atins ne las o urma adanca in psihic. Fie c4 vi ne-a fost atinsa de un parinte autoritar, 0 boal a copi un profesor care ne-a inspirat, sau de un adult neglijent, fie- care dintre aceste episoade ne raman, devenind o parte inte- grala a identitatii proprii. Concluziile pe care le tragem in le- gatura cu aceste evenimente, cat si semnificatiile pe care le atribuim ni se impregneaza in psihic, creéndu-ne subiectul dramelor personale. Doresc si ma asigur ca infelegeti ca povestea voastra mu este rea. De fapt, reprezinta, probabil, cel mai valoros lu- cru pe care il detineti. Insa, chiar dacd nu confine o latura sumbra, este limitatoare, deoarece va restrange existenta, li- mitand-o la o particicé nesemnificativa a naturii voastre ome- nesti si nu va permite sd accesati Sinele superior. ‘Dar, de indata ce va recunoasteti povestea, va impacati cu aceasta si ti extrageti ingredientele esentiale, puteti iesi din micimea gandurilor inferioare si 4 pasiti catre indepli- nirea celor mai fnalte visuri la care nazuiti. 37Debbie Ford DESLUSIREA POVESTII VOASTRE Povestile noastre sunt formate din amestecul de senti- mente, credinte si concluzii pe care le-am acumulat si le-am purtat dupa noi toata viata. Experientele traite atama greu, deoarece salasluiesc in cadrul ego-urilor proprii, care au aproape infotdeauna o tenta serioasa. Rareori sunt pline de lumina, iubire si de zbenguiala veseld a unui copil care se joaca, iar cel mai des se concentreaz asupra negativului. in- treaga baz a povestilor noastre exista in spatiul a cea ce ar fi trebuit sa fie, sau ar fi putut sa fie. Experientele ne sunt presarate cu durere, pierdere si regret, in plus fiind poleite cu speranta, dorinta si fantezie. Dramele locuiesc in memo- ria trecutului si in fantezia viitorului. Fiecare gand negativ cu privire la trecut care ne intra in minte traieste in cadrul povestilor proprii, la fel cum se intampla cu toate senti- mentele de pierdere gi de lipsa de speranfa, Fanteziile legate de ,, Cand se va intémpla asta’, sau , Cand imi voi atinge, in sférsit, scopul’, coexista in istorisirile in cauza. Rareori intamplarile traite apar in momentul prezent, atunci cand ne multumim, pur si simplu, cu cea ce exist’. Precum umbrele, povestile proprii ne urmaresc oriunde mer- gem, ascunzand adevarul despre cine suntem. Nu se afla niciodata departe, insa pot fi vazute numai atunci cand sunt examinate in lumina zilei. Recent, am indrumat un atelier de weekend ca parte a Programului de consiliere integrativa pe care il predau. ina doua noapte a atelierului, am decis sa organizim o petrecere fn pijama. Saizeci de persoane s-au imbracat in pijamaua Preferata si s-au pregatit pentru o sear amuzanta de ,spus povesti”. Eu purtam pijamaua mea preferata de culoarea mandarinei, in timp ce altii au venit in flanele, cmasi de noapte si haine de casa. Unii barbati au ales ca vestimentatie sumara tricouri largi si pantaloni scurti cu imprimeuri dra- gute. Avand in vedere ca scopul era sa ne concentram asu- 38 SECRETUL UMBREI a deslusirii si a impartasirii dramelor personale, mi-am ene oho eee compensa seriozitatea pe care majoritatea dintre noi o ata- seazA povestilor proprii. Le lum prea in serios, le-am expli- cat, deoarece credem ca reprezinta adevarul, Scopul petrecerii in pijama era de a explora si de a ex- pune atat povestile, cat si convingerile umbrei noastre, care facca povestile din trecut sa persiste. Le-am cerut tuturor s8-$i inchida ochii gi sa incerce s4-si aminteasc un moment in care au fost mici, inaintea varstei de cinci sau sase ani, cand s-au simtit pierduti, singuri, tristi sau speriati - o anumita perioa- da in care s-a intamplat ceva care le-a zguduit realitatea. Le-am mai solicitat sa observe fiecare episod care le ve- nea in minte si le-am explicat c& acest incident, chiar daca ei nu-i infeleg semnificatia, pastreaza un indiciu al temei dra- i personale. A aye mer Pam impartisit cu grupul ce mica yenit in minte prima oara cand am facut acest exercitiu. Incidentul care mi-a apa- rut era o scena din fafa casei in care am trait cand aveam trei ani, Puteam vedea multi oameni care alergau de colo-colo, uuitindu-se dupa tufiguri si vorbind incet unii cu alfii. Stateam langa casi, ascunsé fntr-an col de langa perete. Cineva toc ai jefuise un magazin din cartier, iar politia credea ca omul a fugit prin curtea noastra. Intreaga mea familie si vecinii cautau indicii pentru a ajuta la capturarea acestui hot, Sta- team deoparte, speriata si separata de grup. Nimeni nu parea s4 ma observe. Simfeam ca sunt prinsa intr-o lume in care nu aveam nici un rol. Tot ce puteam vedea prin ochii mei de co- pil de trei ani era un grup de adulti careia nuvi pisa unde ma a ce faceam. esas ‘flam $ cfeni dau seama, in acea zi am Iuato deciieim- portanta care avea sa-mi modifice pentru totdeauna felul in care ma percepeam pe mine gi pe altii. Am facut ca acest inci- dent sa insemne ca nimeni mu tine la mine. $i, ca orice om bun, trebuia sa inventez ceva care sa explice motivul pentru 39Debbie Ford care nimeni nu-mi dadea atentie. Am decis 4 consider ca nu eram destul de importanta pentru a le merita atentia - deoa- rece, la urma urmei, daca as fi fost, familia si rudele m-ar fi observat si le-ar fi pasat de faptul ca ma simteam singura i ignorata. Desigur, as fi ales oricare dintre interpretarile pe care le atribuisem, ins odatd ce am ajuns in interiorul po- vestii mele, a trebuit sa aleg explicatia care avea si-mi ia cea mai multa putere. S-a dovedit, bineinteles, ca ,nimanui nu-i pasa de mine” este una dintre convingerile esentiale ale um- brei mele si tema centrala in povestea personal. Chiar si dupa treizeci de ani, cand ma gandesc la acest moment inca imi amintesc cd ma simteam total exclusa si singura. Dupa ce am impartasit povestea, grupul a inteles ce trebuia sa facd pe parcursul serii, Fiecare s-a angajat s&-si descopere drama vietii, istorisirea care defineste cine sunt ei si care fi tine inchisi in interiorul capsulei realitatilor indivi- duale, Ne-am impartit in grupuri mai mici, adunandu-ne in cercuri stranse si am inceput. Peter, un barbat calm, de vreo treizeci de ani, a decis s& fie primul din grupul nostru care sa povesteasca. Statea in fa- fa noastra, cu ochi lipsiti de expresie. Iam cerut sa inchida Ochii si sé-si aminteasca un incident din trecutul sau. Dupa cateva momente, Peter a inceput sa descrie un episod in care avea sase ani, Mama lui intrase in camera sa in timp ce se juca impreund cu cel mai bun prieten al lui, John. Furioasa, aceas- tai-a mustrat pe baieti ca si-au lsat bicicletele pe veranda din fata. Deoarece Peter nu i-a réspuns, ea a devenit si mai mani- asa si a inceput sa tipe, plesnindu-l, spunandu-i c nu era bun de nimic si ca si-ar fi dorit si nu-1 fi ndscut. Peter a fost traumatizat. A ramas nemiscat, inecndu-se cu propriile la- crimi. In acea zi, el a decis ca vorbele si actiunile mamei lui aratau cera un baiat rau gi cd nu merita si fie in viata, Umilirea resimfita in urma acelei intamplari se vedea inc pe fata lui, dupa douazeci si noua de ani. Reiesea evi- dent din nivelul emotiilor lui Peter si din claritatea cu care si- 40 SECRETUL UMBREI a amintit acel eveniment, ca atinsese una dintre convin, rile fundamentale ale umbrei: , Nu sunt bun de nimic”. fm- Preund cu grupul, el a inceput s caute felul in care aceasta tema a fost fesuta in celelalte evenimente din viata. Intr-un timp foarte scurt, Peter a istorisit multe alte {intamplari in care mama sa abuziva si aroganta i-a confirmat credinfa ca era, in realitate, ,bun de nimic”. Ne-a povestit toate modalitatile prin care fusese dominat de ea, faptul ca nu avea putere sé-si ia apararea si modul in care, ca rezultat, nwa reusit niciodata si-si ia apararea in fata femeilor cu care a interactionat in viata. Peter a intalnit intotdeauna femei care ii reaminteau c& nu era destul de bun pentru a fi cu ele. indurerat, ne-a relatat cum acestea au profitat mereu de el gi cit de lipsit de putere se simfea ori de cate ori se afla in prezenta unei femei pe care © iubea. Ne-a spus cum se straduia si demonstreze intot- deauna cé era un om capabil, incercand din rasputeri sa nu fie el insusi in relatiile sale personale, ci folositor gi de ajutor. ‘ins, a adaugat, parea intotdeauna sa dea gres. Povestea lui confirma, in continuare, cé mama lui avea dreptate gi ca el este, de fapt, un om bun de nimic”. Elizabeth, o fata timida gi cea mai tanara din grupul nostru, a asteptat tcuta sa-i vind randul si a vorbit doar du- pa ce am asigurat-o din nou ca totul era in regula. Cu voce stinsa, Elizabeth ne-a spus ca era unica la parinti, cd tatal si mama sa aveau studii superioare si ca si-au pus intotdeauna sperante foarte mari in ea. Spre marea dezamagire a parinti- Jor ei, Elizabeth nu s-a descurcat niciodata bine la scoala. Pa- na si cei mai buni meditatori nu au reusit s-o ajute sa-si ma- reasc notele, iar la varsta de saptesprezece ani a primit ves- tea zdrobitoare ca nu fusese acceptata la universitatea pe ca- re parintii o alesera pentru ea. 41Debbie Ford Elizabeth a ales ca acest incident sa insemne ca ,ceva nu este in regula cu mine”, iar aceasta convingere a umbrei a devenit tema povestii vietii ei. S-a simtit ca o ratata si s-a resemnat cu gandul cd viata ei va fi mereu lipsita de valoare. Avand in vedere ca s-a decis deja ca nu este suficient de des- teapta pentru a céstiga aprobarea parintilor, a optat sa nu mai mearga la facultate si si-a concentrat toata atentia asupra ca- satoriei gi intemeierii unei familii, Ins, dupa trei ani in care a incercat s& ramana insarci- nata, doctorii i-au spus cd nu putea face copii. S-a confruntat, din nou, cu sentimentul coplesitor c_,ceva nu era in regula cu ea” si ca isi dezamagea sotul, familia si pe ea insasi. XN Povestile au continuat. Cu cét auzeam mai multe, cu atat devenea mai limpede cé fiecare dintre noi traia conform credintelor umbrei si care devenisera tema experientelor noastre. Ne petreceam timpul creénd intamplari si situatii care ne permiteau sa ne realizam temele dramelor. Nu conta cata durere incorjura povestea, sau ce decideam sa insemne ‘intémplarile din viatd; un singur lucru era valabil pentru toti ‘povestea avea intotdeauna o desfasurare dramatica, repel tiva si foarte personala, Temele principale, chiar daca putin diferite, evidentiau lait-motivul: ,, Ceva nu e bine la mine. Nu sunt destul de bun. Viata mea nu conteaza”. Refrenul co- ‘mun era: ,,bietu! de mine, bietul de mine, bietul de mine”. Pe masurd ce inaintam, am inceput sa extragem con- -vingerile umbrei care se infiltrasera in povestile personale. ‘Pana in acea noapte, majoritatea oamenilor care se afla acolo a considerat ca aceste certitudini reprezentau adevarul si nu ‘cea ce erau in realitate: convingeri ale umbrei care deveni- sera subiectul principal al dramelor lor. Le-am explicat ca fiecare are multe astfel de convin- ‘geri, ins doar una va ocupa locul central in drama perso- 2 SECRETUL UMBREI nala, cum ar fi tema lui Peter: , Nu sunt bun de nimic”, sau a timidei Elizabeth: , Ceva nu este in regula cu mine”. fn ultimii zece ani, am indrumat mii de oameni prin Procesul Umbrei, in ateliere trasformationale de trei zile. Am descoperit ca exista trei mari credinte ale umbrei, imparta- site de aproape fiecare fiinta omeneasca - $i anume: Nu sunt destul de bun(a). Nu am nici o important. Ceva nu este in regula cu mine. Totodata, am mai aflat cA existé nenumarate variatiuni ale acestor convingeri. in timp ce cititi lista de mai jos cu cer- titudini ale umbrei, vedeti daca sunteti capabili sa identifi- cati convingerea esentiala care este tema povestii voastre. Nimeni nu mé place, Nu mi integrez niciieri. Ceua este in nereguld cu mine, Sunt prea prost (proastd).. Sunt incompetent(d). Nu ma doreste nimeni. Nu ofer suficient. Sunt cileat(d) in picioare. Nu am nimic special. Sunt nevrednic(a). Nu merit nim Sunt nepotrivit(d). Sunt incompetent(d). Nu sunt important(). Nam valoare. psa f ‘ Viata mea nu creenzii nici o schimbare in jur. Sunt un nimeni. Sunt rinit(i). ai Sunt un nenorocit (o nenorocita). Sunt o greseald. Sunt réu (rea). ‘Nu sunt in reguld. Sunt incomplet(d). 8Debbie Ford Am defecte. Nu merit sd fiu iubit(d). Sunt un ratat (0 ratata). Niménui nu-i past de mine, Nu pot aven incredere in nimeni. Atunci cdnd credintele umbrei sunt declangate, acestea ne potenteaza povestile, demonstrandu-ne cat de ,,exacte” si de ,adevarate” sunt dramele pe care le traim. Fiecare gand pecareil avem ne declangeaza un raspuns emotional in corp, jar atunci cdnd traim in cadrul povestii, avem acces la o gama foarte redusa de trairi, Exista doar sentimentele experientelor ‘raite: resemnare, lipsa, resentiment, victimizare, singuratate, ménie, vind, rusine, disperare, deznadejde, tristete, fric’, ge- lozie, invidie, regret, autocompatimize si dispret de sine. Povestindu-ne dramele in acea sear, fiecare dintre noi a con- statat cum aceste emotii ne-au insotit mereu. in siguranta oferita de petrecerea in pijama, a fost sim- plu sa intelegem cat de mici am ales sa fim. Cu toate cd exista sio parte buna in povestile grupului nostru de saizeci de oa- meni, foarte putine dintre ele sugerau: , Uitafi-va la mine, Priviti-mé cat sunt de minunat!”, sau , lata ce flint umand extraordinara am ajuns sa fu!” Putine experiente erau calauzite de iubire, compasiune sau de multumire. Cu toate cd multi dintre cei din grup reali- zasera lucruri minunate si erau foarte bine priviti in domeni- ile lor de activitate, povestile nu se refereau la maretie gi pu- tere - ci, mai degraba, la frica unui copil care incepuse si creasca intr-o minciund a ceea ce este si a ceea ce poate face, _Inacea noapte nu a iesit la suprafata decat sentimentul de disperare - tot cea ce ne lipsea sau ne disparuse din viata. Mesajul pe care fiecare dintre noi il transmitea se axa Pe conjunctia ,, daca”: daca as fi avut altfel de parinti, iubiti, Prieteni, un corp, un creier sau un noroc diferit ~ daca as fi avut o educatie mai buna, sau o familie care sa ma sprijine mai mult - am fi fost oamenii care am vrut sa fim. 44 SECRETUL UMBREI Cu totii puteam observa cum renuntasem la maretie si la putere intr-un anumit domeniu al vietii, pentru a ramane inchisi in cadrul povestii proprii. Cu tofii puteam vedea anumite sfere din viata in care dramele igi jucasera rolul. Unele dintre povesti gravitau in ju rul carierei; altele montau drama pe scena relatiilor, a f liei sau a finantelor. Unele drame apareau in starile emotio- nale ale corpului fizic, iar deseori ne acopereau doua sau trei domenii din viata. insa ideea care a reiesit in acea noapte fan- tastica a fost cd, la un moment dat, am iesit din lumea posi bilitatii infinite si am pasit in cea a propriei realitati limitate. Din acest loc au inceput pentru noi neajunsurile si limitarile. Multi oameni puteau identifica problema avuta in co- pilarie, insé intampinau dificultati in observarea impactului pe care acea poveste o avea asupra lor, in prezent. Putini au spus ca vietile le erau complet lipsite de con- flict: povestea lor arata ca nu aveau nici o drama, nici un con- flict. Donna, un medic psiholog, a spus cA are o casnicie mi- nunata, doi copii si o activitate infloritoare, fiind uimita de felul in care intreaga idee a povestii avea legatura cu ea. Am rugat-o sa-mi povesteasca mai multe despre persoana sa. Ea mia zis: ,Am avut doi parinti extraordinari, o copilarie feri- ita gi totul este bine in prezent. De fapt, am fost intotdeauna co sténca in familia mea, cea la care vine toaté lumea pentru a se imbarbata. Am reprezentat mereu vocea cumpatarii”. In acea clipa, ochii nostri s-au intalnit, iar Donna si-a auzit propriile cuvinte. Erau, mai mult sau mai putin, exact aceleasi pe care le rostise de mii de ori inainte, pentru a-si descrie viata. fi ieseau in mod automat pe gura. Ui Donna a inteles ca descoperise, fara intentie, tema povesti ei: »Totul este bine”. Indiferent de ceea ce se intémpla in viata sa, putea mereu si afiseze un zambet pe fata, sa se ridice sis se autoconvinga cd totul era perfect. Este important s4 intelegem ca nu toate experientele sunt triste, traumatizante sau dureroase. Tema unora inclu- 45Debbie Ford de varianta , Totul este minunat’, sau ,E bine, mulfumesc’. {ins pana si acele povesti ,fericite” raman fara combustibil si prezinta limitari greoaie, Pentru Donna, faptul ca traia in ca- drul ipostazei , Totul este bine” o impiedica si-si asume orice risc care ar fi putut s4 0 faca sa vada ca viata nu se dovede intotdeauna perfect sau fericita. Povestea ei o tinea inchis intr-o realitate siguré, dar limitata. Cu toate cd traia in iluzia fericirii, gi-a sacrificat calitatile de a fi curajoasa, cu spirit de aventura sau chiar de a pasi stramb, iar aceasta himera o im- piedica si-si examineze dorintele cele mai profunde. REFRENUL POVESTII PERSONALE. Cum putem sd ne dém seama ca tréim fn interiorul povestilor noastze?” ,,Cum Ie putem auzi?” Acestea erau intrebarile la care fiecare dorea 84 cunoasca raspunsul. O ca- le sigura de a afla daca ne traim povestea, este de a analiza calitatea gandurilor si a dialogului interior pe care le avem frecvent. Multi oameni isi petrec o mare parte din viata fiind in alta parte decat in locul in care se gasesc in momentul pre- zent. Atunci cand se afla la serviciu, se gandesc ca si-ar dori 8 fie acasa. Atunci cand sunt acasa, mintea le zboard la va- canta. Cand se plimba cu copii lor in parc, isi imagineaz ci vizioneaza emisiunea preferatd de la televizor. Corpurile lor sunt prezente, ins mintile le zburda in alta parte. Mi-am pe- trecut primi treizeci de ani din viata, fiind in alta parte decat cea in care ma gaseam. Traiam pentru fanteziile din minte, visand la ceea ce m-ar putea face si ma simt mai bine, incer- cand mereu sa ofer finale fericite aspectelor din viata care nu erau deloc vesele. Cel putin douazeci de ani am visat la barbatul visurilor mele ila felul in care, in momentul in care il voi intalni, voi fi in paradis. Privirea 'n vitor este un semn clar cdi ne afizim adéinc ara- dacinagl hh povestea noastra. Cand nu visam la viitor, imi petreceam timpul gandindu-mé la trecut: la tot ce s-a intém- 6 SECRETUL UMBREL plat rau, la tot cear fi trebuit sa se petreaca altfel. Puteam sta ‘0 saptamana retraind o cearta pe care am avut-o cu cineva ntr-un magazin, referitoare la cine era primul la rand. Cand te afli in interiorul povestii personale, calitatea gandurilor avute poate varia de la frica si morbiditate - cum ar fi ‘pentru accidente stupide sau tragedii improbabile - la trivi- alitate si absurditate, ca de exemplu obsesia legats de un nasture lipsa de la bluz sau de céinele vecinului care isi face nevoile pe peluza voastra. ‘Atunci cAnd ne aflam th povestea personal, niciodata un And nu vine 0 singuré data. Nu ne gandim a: ,Mi-as dori sa am parte de o relatie minunata” si lasam lucrurile si fie aga. Din contra, gandim in felul urmator: , Of sper ca el sé aparé repede. Sper si nu aiba o fosta sofie. Mi-as dori fie blind si iubitor si si-mi cumpere un inel. Sper sé nu régéie, sau sa-mi imputé baia”. Putem visa ca stam pe o plajé din Hawaii, araténd mai bine decat in ultimii zece ani si facdind dragoste pasional, Apoi ne spunem in gand: ,. Nadgjduiesc si nu ma raneasca gi sé nu fie ca ultimul nememic mincinos”. Si cand ne gandim la ultimul ticalos cu care am avut 0 relatie, ‘incepem imediat si ne amintim cat de rau am fost tratati si cat de bine am fidus-o, daca nu ne-am fi intalnit cu acea per- soana. in cadrul povestilor, retraim aceleasi ganduri mereu = viitor, trecut, viitor, trecut, viitor, trecut, trecut, trecut ... povestea tot continua la nesfarsit. Nu oboseste niciodat Atunci cind ne complacem in micimea experientelor indi- viduale, adeseori devine atat de dureros, incat unicul mod prin care mintea poate face fata suferintei este visatul cu Ochi deschisi, sau trairea in trecut. INTALNIRE CU CEEA CE DEFINESTE CUTIA UMBREI Toate aceste dialoguri launtrice ajung in interiorul a cea ce eu numesc Cutia Umbrei, recipientul care pastreaza. nesfarsitul dialog intern ce traieste in mintea noastra. 47Debbie Ford Imaginati-va cel mai zgomotos casetofon sau CD play- ex care v-a de-ranjat linistea in timp ce va aflati pe plaja, iar apoi plasati tot acest vacarm in mintea voastra. Acest lucru va va da o idee despre zgomotul Cutiei Umbrei. Aceast caseta este plina cu fiecare gand pe care |-ati reprimat vreodata - toate judecaiti-le, momentele in care ati avut obligatoriu drep- tate, toate ranile emotionale neprelucrate si toate convinge- rile umbrei voastre. Dialogul interior negativ seamana cu 0 indigestie psihicd. Pana cand nu va digerati toate reflectiile gi sentimentele inconstiente care traiesc in interiorul psihicului, veti continua sa locuiti in zgomotul gi disconfortul creat de Cutia Umbrei. Opriti-va pentru o clipa si ascultati-va ideile din minte. Apoi permiteti-i atentiei s8 se concentreze asupra unui proiect neterminat, sau a unei relatii nepotrivite. Pe ur- ™mé, ascultati din nou. Dupa toate acestea, ar trebui sA va fie limpede ce anume reprezinta Cutia Umbrei. Aceste recipiente dainuie in cadrul povestilor persona- le sine insotesc oriunde mergem. Ne soptesc in permanenta care ne sunt defectele, dezamagirile si lipsurile, Cutiile Um- brei ne instiinteaz cu privire la felul in care gandim noi insine, atata vreme cat ne aflam in interiorul povestii. in timp ce intuitia incearcd cu disperare s4 ne capteze atentia, cel mai adesea ii intoarcem spatele, acordandu-ne increderea Cutiei Umbrei - acea voce cunoscuté, care gaseste o mare plicere in a ne reaminti cdre ne sunt esecurile, lipsurile si li- mitarile autoimpuse. Cu cafiva ani in urmé, am tinut 0 conferinta in fata unui auditoriu compus din o suta de oameni, in sala de bal a unui mare hotel. Cand am inceput, fiecare se asezase deja confortabil in sala. Apoi, dintr-o data, s-a declansat alarma de incendiu. S-a auzit 0 voce puternica prin difuzoare, cu un mesaj inregistrat care se repeta: , VA vorbeste pompierul-sef. Alarma de incendiu a fost declansata. Va rugam sa iesiti prin usa cea mai apropiata de voi. Trebuie sA evacuati cladirea imediat. Aceasta inregistrare nu se va opri, pana cand nu pa- 48 SECRETUL UMBREI rasiti cldirea”. Intrucat era a treia oara cand se declansase alarma in acea zi, nimeni nu s-a ingrijorat prea mult. Sala de bal se afla la parter si eram siguri cd putem iesi daca era vor- ba, intr-adevar, de un incendiu, via Mai aveam patruzeci gi cinci de minute si am decis s& ne adunam mai aproape intr-o parte a silii, astfel incat sd-mi pot incheia conferinta. Deoarece mesajul gefului de pompieri se tot repeta, trebuia s8 vorbesc mai tare, astfel incat toata lu- mea s& ma poata auzi. Chiar daca fi interesa mai mult cea ce spuneam si nu ce repeta mesajul inregistrat, acesta lea distras totusi atentia. Apoi mi-a venit idea c& aceasta inre- gistrare era un exemplu splendid pentru dialogurile interne care ne tortureaza. Am intrebat grupul: , Caf dintre voi ar sd asculte aceasta caseta toata ziua, pentru tot restul vi- etii voastre? Céti dintre voi ar achizitiona un mic aparat care i le repete acest mesaj si cAti lati asculta in timp ce lucrafi, va intélniti cu alti oameni, sau cand vizionafi un film? L-ar cumpéra vreunul dintre voi in mod voit, purtandu-I oriunde merge, tindnd Ia el ca la propria viata?” Desigur, tofi au raspuns negativ. rian aas Mouth chhevd let, eotfol cat publicul sa ‘mai asculte o datd mesajul repetat. Apoi, uitandu-ma pro- fund in ochii lor, am intrebat: , Céfi dintre voi petrec mai mult deo ord pe zi, ascultand flecdreala interné care se tot repeta in capul vostru?” Tot taceau, intelegand ceea ce rostisem. Fiecare putea vedea cé-si irosea in fiecare zi o mare parte din energia valoroasa prin ascultarea casetei repetitive din minte, afirmand: ,N-a fost bine. Nici prea inteligent. N-ar fi trebuit si zic aceasta. Despre ce vorbeste oare? De ce nu opresc inregis- trarea acum?”.S-ar putea sa se gandeasca: ,.-am plétit atétia bani pentrua veni la o conferinf si sé ascult toata ziuia aceasta alarma, Mi-as dori sé treacd, pur si simplu, la subject”. Sau este posibil sa te trezegti langa soful tau gi s& auzi in mintea ta: De ce nu se spal pe dinti inainte sé-si bea cafeaua? Dacé ar castiga si el mai mulfi bani, n-ar mai trebui sé muncesc etét 49Debbie Ford de mult”, Probabil cA din Cutia Umbrei voastre ies constatari precum: ,,Nimdnui nu-i pasé de ceea ce gandesc. Sunt atét de singur(@), nimeni nu vrea sé-mi ofere prietenia”. Sau poate nu v-ati terminat la timp un proiect, iar Cutia Umbrei va rea- minteste cu grijé , Vite ce-ai facut de data asta. Aidat-o in ba- 174, esti exact ca tata tux”. Dar faptul cel mai trist este ca, indi- ferent de cate ori ati auzit toate acestea inainte, incdle mai as- cultati, in continu, land foarte in serios acea voce. ati dintre voi ati petrecut mii de ore analizandu-va acest dialog din minte? Poate ati evitat chiar si mergeti la o pettecere sau sa va distrati in alt fel, tocmai pentru a sta aca- SA gia asculta ceea ce se afla in aceasta Cutie, Multi dintre voi mu afi avansat in cariera, bazandu-va actiunile numai pe me- sajele primite de la draga voastra Cutiufé a Umbrei. Cineva mi-a sugerat s inventez 0 Cutie a Umbrei - pentru doar 1485 de dolari, vi voi programa dialogul intem, astfel incat sé puteti asculta in fiecare zi. O puteti purta ca voi oriunde mergeti, sat folosi pe post de ceas cu alarma. Pur gi simplu, ii dati drumul dimineata si va zice: Bund dimineafa. Dumnezeule, ariti ingrozitor astizi!” in felul acesta nu tre- buie s-o spuneti voi. Cutia Umbrei va va aminti: ,. Nu fi se va intémpla nimic important. Nu ai calitétile necesare. Nu va fi niciodata mai bine. Pofi sa ramdi in pat azi, cd oricum nu te observ nimeni”. Poate ca te gandesti la o marire de salariu, ins Cutia Umbrei va striga: ,,-o sé tise intample niciodata! ‘Nue corect. Ei nu te apreciaza cu adevarat. Viafa e grea. Ce sti tu? Esti un ratat. N-ai sa reugesti niciodata”. Sau: ,, Bietul de mine, de ce nu pot lua si eu 0 pauza? Poate ca voi castiga Ja loterie saptamana asta si voi fi fericit”. Ori toate merg bine si simpaticul vostru tovaras intervine: , Dacd devii prea bun, atunci camenii n-o sa te mai placa. Nu le pofi avea pe toate. ‘Nu te intinde mai mult decat ffi este plapuma’. Am fost bucuroasa c am avut aceastA experienta cu alarma de incendiu, intrucat cei mai mulfi oameni nu infeleg cA dialogul lor interior este ca 0 casetd proastd care se tot re- 50 SECRETUL UMBREI peta in mod inconstient, fara schimbare. Majoritatea dintre noi alegem s ascultém acea voce in fiecare zi. Unii se con- centreaza atat de intens, incat nici macar nu aud ce le zic cei dinjur. Cutia Umbrei vorbeste cu certitudine si daca incepeti 8 0 ignorati, va va spune: ,Nu, asculta! Este important. Ni- meni nu te place. Nu, chiar asa, nimeni nu te place”. Sau: | N-ai sé ajungi niciodaté nimic. Serios, esti doar un ratat”. in ‘acest fel va absoarbe Cutia Umbrei. De fiecare data cand ac- ceptati ideile Cutiei Umbrei, le acceptafi si pe cele ale po- vestii voastre. Pentru a infelege natura repetitiva a acestor ganduri, ar fi bine s& va inregistrati dialogul interior timp de o luna de zile. Apoi, puteti privi in urma gi spune: ,Ah, am mai au- zit conversafia asta! Uite, pe 4 februarie 1999, si pe 14 aprilie 1998, 1984, 1981... am ascultat-o de patruzeci si doud de ori in acest an, de saizeci si patru de ori anul trecut...” Cate ore credeti c& petreceti pe zi audiind-o, analizind-o, tocmindu- va cu aceasta cutie? Este ca un labirint. Credeti ca sunt niste prajiturele la capatul acelui tunel. Aveti impresia cé, dacd as- cultati suficient de mult, o sa primiti vreun fel de si. Dar aceasta este marea minciund. Nu exista pr capatul tunelului si nu veti fi recompensati daca ascultati su- ficient de mult. Cu toate acestea, Cutia Umbrei voastre actio- neaza pe post de alarma. inregistrarea alarmei reda urma- toarea fraza: , Aceasta este o inregistrare. Tréiesti in interio- ral povestii numiteTu. Dacé vrei sa opresti aceasta alarma, trebuie sd faci pasul urias in afara povestii tale. De indata ce te vei afla in afard, aceasta inregistrare se va opti in mod au- tomat. [fi multumesc ca ai ascultat. O zi buna”. Dupa ce alarma de incendiu de Ja hotel a fost oprita, am ras de Cutiile Umbrei care fusesera scoase din intuneri- cul constiintelor noastre si oferite sub forma unui bufet imens de dialoguri interioare, pentru a fi privite de intregul grup. Cu tofii puteam observa cat de mult ne protejam Cutiile Umbrei, ca si cum expunerea gandirji negative con- stDebbie Ford stituia un fel de tnalta tradare. Multi au considerat ci dia- logul lor interior este unic gi special. Nimeni nu a indraznit sa admita cat de asemnatoare erau mesajele din Cutia Um- brelor lor, cu ale acelora care le stateau in preajma. Cu totii ne-am petrecut 0 buna parte din viata incercind s4 ne re- ducem la tacere conversatiile lduntrice si ne-am dat seama ci nu am reusit si facem acest lucru, Ne-am straduit s& ne im- pacam cu ele, s& ne tocmim si si le manipulm. Unii am in- cercat orice ca sa le reprimam gi sa le sedam - pentrua le in chide sia ne putea bucura, in sfarsit, de viata, iesind in afara povestilor nesfarsite si previzibile. Afi petrecut ani de zile incercand si modificati, si re- crea, sa corectati, sé ajustati gi sa va reparati povestea, fara 4 constientizafi cd aveti si alta alegere. Intentia mea este 6 va ofer o alté optiune, una care se bazeaza pe cunoasterea cA nu sunteti povestile voastre ~ oricare dintre ele. Chiar dac& aveti multe astfel de povesti, nenumarate convingeri ale umbrei si o Cutie a Umbrei prea vorbareati, toate acestea sunt inzestrate cu mari daruri ~ create pentru a va scoate din ovestea proprie si a va orienta spre expresia cea mai inalta cea ce puteti fi. Harurile exist cu scopul sa invatati si apoi sa va oferiti lumii contributia voastra unicd. Va asigur c& viata pe care v-o doriti se afla dincolo de ceea ce cunoasteti ~ si mult deasupra limitarilor povestii voastre. PASI ACTIVI PENTRU VINDECARE 1. Scrieti-va povestea viefii, cu toate detaliile dramatice pe care le confine. Puneti accentul pe cea ce nu a functionat si ce s-ar fi intamplat, ar fi trebuit sau ar fi fost mai bine s& aiba loc. Permiteti-va libertatea de a fi complet sinceri in le- gatura cu esecurile, pierderile, dezamagirile si regretele Voastre ~ cat sicu sperantele, dorinifele si visurile. Dati o voce gandurilor, sentimentelor gi credinfelor care trdiesc in inte- riorul acestei povesti. 32 SECRETUL UMBREI ‘Analizati-va drama personala si incercati sé destusiti ena ans ‘iota vreun par de baz care s-a epetat in permanenté pe parcursul vil voastre? Ajungeti de multe ori si va simtifi exclusi, abandonati tridatnerespetati me remarcati sau ci se profita de pe urma voastra? eae Specific al povestii , bietul de mine”? lescoperi convingerile umbrei care Va con- cope sels Ttocmito ist cu conclu pe care ila format din lec vei i emia arbuie ace Tor evenimente, Cif povestea pereonala pe care ai scs-2- apoi, pe masura ce reflectafi asupra fiecirei int4mplirisernni- featve dn vii itcbav Ce am des cl rsearind pe tru mine toate acestea?” Va poate fi de folos Leet oa ingerilor umbrei prezentati mai devreme 7 Frcoresti si descoperiti cee trei credinte principale ale umbrei. “Acest lucru va va ajuta 4 identificati tema povestii. icati cateva pagini din jurnalul personal pentru ee dalogal interior wepetity existent in Cutia Umibrel. Observati, fard sa judecati, conversatia purtaté in cadrul po- vestii voastre. Contemplare (Adovdrul cel mat profiad este ad am 0 poveste = hasd mat mad Mente cu ea”?Debbie Ford Caplitolul 4 MOTIVUL PENTRU CARE TE AGATI DE POVESTEA TA Frica noastra de schimbare, de a pési in i realitati, este atat de adancé, incat ne agaiem MS disperare de Jumea pe éare 0 cunoastem. Adeseori confundam f i- tatea cu siguranta. Confortul perceput a ceea ce este familiar ne face s& traim iluzia propriilor povesti. insa intrebarea asu- pra cireia ar trebui si meditim este: , Suntem cu adevarat in siguran{a, in cadrul acestor povesti?” in loc s& riscim, ne agatam de cea ce avem si ne opunem incertitudinii necu- noscutului, Am citit cdndva o poveste despre o femeie care a inotat de-a lungul unui lac, tinand o piatra in mana. Cand aceasta femeie s-a apropiat de mijlocul lacului, a inceput s& se scufunde din cauza greutatii pietrei. ,Arunca piatral”, i- au strigat niste oameni care priveau de pe mal. insa femneiaa continuat sa inoate, disparénd din cand in cand sub api. Arunca Piatra!”, strigau mai puternic cei care priveau. Fe- meia a ajuns in centrul lacului si parea ca nu mai are putere. Din now, oameni o indemnau: » Arunci pia!” fnclipa in ia a disparut sub apa a i ospunind: Nu pot steamer” ammietaeatnls _ Majoritatea dintre noi am t prea mult timp im- ponte ats art ae a fiecare dintre aspectele, credintele gi circumstantele nedori- te, Impotrivirea ne inchide in interiorul durerii emotionale a 54 SECRETUL UMBREI unei situatii, in realitatea pe care vrem cel mai mult s4 o schimbam. Rezistenta apare din dorinta ca situatia si circum- stantele din prezent sa fie diferite. Pana si cea mai mica na- zuinfé ca lucrurile sa se schimbe poate crea stari multiple de impotrivire interioara. Fie c ne opunem intregii povesti sau doar unei anumite parti, aceasta rezistenta ne creeaz deze- chilibre launtrice, Actioneaza pe post de lipici, atagandu-ne chiar de sentimentele gi credinfele de care vrem cel mai mult 4 scpim. Desi pare 0 actiune inversa, primul lucru pe care trebuie sé-l facem pentru a ne vindeca este sa acceptam tot ce am respins. In ultimii gapte ani, in apropare cincizeci de ora- se diferite, am repetat aceste cuvinte: Persistd ceea ce respin- ‘geti. Daca interpretati aceasta fraza cu inima, veti avea pute- rea de a face schimbari permanente $i sanatoase in toate do- meniile existenfiale. Chiar daca ti invat mereu pe ceilalti s se accepte in totalitate, majoritatea oamenilor continua sa-gi urascé unele aspecte din viata. Nu conteazA ipostazele des- pre care este vorba - relatiile, parinfi, felul in care arata tru- pul sau veniturile - deoarece impotrivirea si vindecarea nu se impaca. Asadar, in cazul in care alegeti sa respingeti ceva in viafd - daca judecati, urdti sau disprefuiti acel aspect ~ va garantez cA problema va persista. Iimpotrivirea ne neaga linistea interioara si finalul feri- cit pe care ni-l dorim. Este motivul pentru care ramanem me- reu la fel. A ne opune in a pasi mai departe gi in a ne infrun- ta problemele reprezintA cauza comportamentelor noastre repetitive. Respingerea a ceea ce este ne goleste de energie vitald gi ne blocheaza fluxul natural al evolutiei. COSTUL IMPOTRIVIRID Impotrivirea noastra este declangata orl de ciite ori con- siderdm cd ceva nu este th regula cu nol thgine, cu cellalfl gl cu lumea i care trdim, Credinta interioara care ne fixeaza impo- trivirea spune: ,,N-ar trebui ca lucrurile si arate asa”. Ne 58Debbie Ford cheltuim apoi toata energia straduindu-ne si ne modificam realitatea circumstantelor. Cand tin conferinte, imi place s&-i intreb pe oameni: , Cati dintre voi afi petrecut mai mult deo imie de ore incercénd sé-i schimbafi pe oamenii din jurul Vostru, intémplarile din trecut sau vreo trasétura care nu va Place ~ fie ci e vorba de fric, egoism, kilogramele in plus sau contul bancar?”Toata lumea, fara exceptie, ridicé mana. Majoritatea dintre noi considera ca, daca ne opunem condi- fiilor nedorite din viata suficient de mult sau de puternic, acestea vor disparea. Va pot spune cu siguranta un singur lucru: respingerea a ceea ce este nu va face ca problemele s dispara. Va poate. afunda mai mult in si in povestea voastrd, ins nu va schimba cea ce vi s-a intamplat, nu va va ajuta sa slAbiti zece Kilograme si nu va va face sa va aprecieze fostul sot. Cand am studiat karate, profesorul meu m-a invatat 4, uneori, cea mai buna cale de urmat intr-o situatie com- Promifatoare este de a renunta sa mai opui rezistent’. De exemplu, daca un atacator ma prinde de brat, in loc si-] in- cordez si sa ma trag fnapoi, trebuie sd ma indrept catre ad- versar $i s-mi relaxez complet bratul. Incercarea de a mA in- departa de atacator declanseaza in interiorul sau un rispuns natural de a ma prinde si mai strans. Agadar, pentru a putea scdpa de acesta, trebuie in primul rand sa ma predau in fata stransorii sale. In momentul in care nu mai opun rezistenta si mi relaxez, stransoarea oponentului meu va slabi in mod firesc, oferindu-mi ocazia de a scdpa de sub influenta sa. Reactia noastra initialA este intotdeauna de a ne impotrivi oricarei amenintari percepute. Cu toate acestea, reusim sa fim puternici gi sd ne acce- sam forfa interioara si puterea fizica, doar atunci cand respirdm profund, ne relaxim si ne abandonam experientei. Pentru a ne tranecende suferinta, trebule ed ne depagim Instinctul de a fine etréns $1, tovodata, 6d ne predém alterna- tivel de a nu mal opune reziotenta. Orice dorim sa schimbam, 56 SECRETUL UMBREI lucrurile de care ne este fric’, care ne supara sau refuzim si le acceptam, ne vor mentine legati de trecut, atasati de po- vestile noastre si de credintele umbrei care le conduc. ‘Abandonarea in fata a ceea ce este ne cere sa ne in- muiem inimile, s4 renuntim la asteptarile care subzista in povestile noastre si sa acceptam orice ne prezinté viata. Re- nuntarea in fata tuturor ingredientelor care ne alcatuiesc viata ne invitd s& ne ascultém cu urechi sincere mesajul mai adanc al durerii, fara s4 fim opriti de concluziile obisnuite emise de Cutia Umbrei. Numai atunci cand vom accepta faptul cd ne agatim de confortul povestilor noastre, vorn pu- tea renunta la a mai opune rezstent ia Font dobandi fnte- iunea provenita din experientele de viata. c ia Doar prin luarea unei noi decizii de ane folosi Ppovesti- le ca si ne iubim pe noi insine, mai degraba decat sd ne pe- depsim prin intermediul lor, vom reusi s8 ne eliberam pen- tru a le utiliza in scopul in care au fost create. Va promit ca, daca nu mai opuneti rezistenta, daca va dati demisia din po- zitia de Director General al Universului si renuntati la rolul principal al dramei voastre, viata vi se va simplifica si veti reusi sa va auziti chemarea profunda a sufletului. NU VA VENI NIMENI Nu exist un moment mai bun de a incepe procesul de a va vedea povestea aga cum este in realitate, cu toate limita- rile gi promisiunile sale, decat cel din prezent. Nimeni nu poate face acest lucru tn locul vostru. Nu va veni nimeni sé va salveze. Pentru mine, totul s-a schimbat din clipa in care am Infeles acest lucru. Timp de ani de zile am tot incercat sé-mi fmbunatitesc viata, insd nu am reusit niciodata s4 ajung la rezultatele dorite. Apoi, ee Zi, eee ae Podesta din apartament, compatimindu-ma, m-a igerat o lumi- nd siiam constientizat un adevar profund, care mi-a schimbat viata: nu va veni nimeni. Puteam continua s4 sufar, sma ‘7Debbie Ford cchinui, incercand s&-mi infrumusetez povestea, sé 0 fac amuzanta $i usoard, exact aga cum mi-o doream, sau s4 ma xidic de jos, si ma maturizez si s8 pricep cA nu va sosi ni- meni sa ma salveze. intr-un moment de gratie, mi-am dat seama cé am asteptat toata viata ca mama, tatal meu sau bar- batul viselor mele s4 vind si ma ridice de jos si sé-mi spund cd totul este in regula, ca existenta mea este perfecta, cd pu- team avea tot ce-mi doream si sé-mi promité ci, din acel moment, vom avea un trai de basm. Fara s4 constientizim, majoritatea dintre noi asteptam ca 0 persoand anume, sau un fapt oarecare sd ne salveze. insa va repet, nu va veni nimeni - nu vor sosi in fuga mama, tatdl vostru si nici printul de pe calul alb. Chiar daca cei mai mulfi dintre noi consideram c& va aparea cineva sine va salva, daca asteptam suficient de mult, adevarul trist este ca nu poate pasi nimeni pe cale, in locul nostru. in cazul in care ‘suntefi suficient de curajosi pentru a renunta la speranta ca va venicineva sa va salveze, veti face un pas important catre asumarea responsabilitatii pentru viata si fericirea voastra. CUPRINSI DE DEZNADEJDE Cei mai multi dintre noi petrec mult timp amagindu- se s& cread vechea poveste cA ,,intr-o zi imi voi indeplini visurile” si speram ca Vietile ni se vor imbunatati. Chiar daca avem nevoie de speranta in perioade de mare suferinta, este important si facem diferenta intre speranta autentica si fan- tezie. De multe ori ne singuri c& vom ajunge unde- va, cand, de fapt, stim pe loc. Speranta, gandirea pozitiva gi fanteziile placute se pot transforma, cu usurinté, in negare. Nadejdea mea m-a impiedicat si-mi asum responsabilitatea pentru propriile sentimente si si ma ocup de problemele ca- re apareau. in loc s-mi petrec timpul analizand optiunile si invatand din lectiile care imi erau prezentate, stateam ore in- tregi visdnd cu ochii deschisi ~ sperand ca intr-o zi, in mod 8 SECRETUL UMBREI miraculos, totul va fi bine. in loc 4 infrunt realitatea si dure- rea de a recunoaste c& avusesem inc 0 relatie esuata, m-am cufundat in negare, sau, daca preferati acronimele, NEGARE (Nici nu-mi dau seama c4 mint)*. Nadejdea mea mi-a acope- rit ochii gi mi-a astupat urechile, reusind doar sa améne ine- vitabilul. Realitatea se dovedeste a fi de multe ori dureroasa. Marele paradox gi ironia situatiei este cd, daca suntem dispusi s renuntam la credinfa cd ne putem schimba, repara si transforma povestile, ori la a simti deznadejdea de anu mai sti cine suntem, vom descoperi, din nou, speranta. Am descoperit de multe ori in activitatea mea cA oa- menii ar dori mai degraba sa se agate de o farima de spe- rant decat sa facd fata realitatii. Frica de a infrunta pierde- rea sau durerea ne fine legati de povestile noastre si ne face sa repetam lucrurile din trecut. Unii oameni fi gasesc nadej- dea in carti, casete si conferinte. Chiar daca acest tip de inspi- ratie poate fi de multe ori folositor, daca il folosim pentru a ne motiva circumstantele prezente, va deveni inca o pagina din povestea personala. Cu cdtiva ani in urma, am lucrat cu Margeret, o femeie bogati care, la o prima impresie, parea sa aiba totul. Calato- rea peste tot in lume, vizita locuri de recreere si meditatie $i avea posibilitatea de a-si permite cele mai bune sfaturi. Margaret mergea din atelier in atelier, sperand c4, prin timpul petrecut cu oamenii pe care fi considera importanti, va primi recunoasterea dupa care tanjea. Ins, in interior, co- plegité de nesiguranti, se simtea neremarcata gi lipsita de importanté. Un incident aparent neinsemnat, cum ar fi fap- tul ci nu a sunat-o cineva, fi crea o adevarata obsesie, zile intregi. Margaret igi cheltuia o mare parte din energie cau- tand ceva care sa o facd sd se simta ca apartine unui loc. ‘in timpul celei de-a treia sedinte, am remarcat ca Mar- garet devenise tot mai slabita: corpul ei era obosit si parea * in limba englez8, DENIAL - Don't Even Notice Am Lying, NT.Debbie Ford aproape ca delireazd. ILam sugerat si se detageze de toate gtupurile si camenii de care se agata in speranta ca va apar- {fine cuiva intr-o zi. Stiind ca ceea ce cduta putea fi gasit doar in interiorul ei, am sfatuit-o sd renunte la dependenta de ide- ea ca face totul singura gi sa-si indrepte atentia catre interior, Dar Margaret nu putea face asta. Era prea ingrozita de gan- dul de a fi singura, de a se lipsi de toate aceste aspecte care fi distrigeau atentia si ii promiteau recunoasterea si aparte- nenfa. A continuat in tiparul obisnuit de comportament, agatandu-se de speranta ci, intr-o zi, va fi recompensat. _ Margaret citea carte dupa carte, cdutand o filozofie ca- Te si-ijustifice actiunile, adundnd dovezi care sd-i sprifine in- tentia de a ramne la fel. Ori de cdte ori vorbeam cu ea des- pre tiparul autodistructiv pe care {l arata, imi cita un frag- men: din ultima lucrare citita: , Debbie, tocmai am citit 0 car- te in care se spune cé facem cu tofii tot ce ne sta in putere. Si eu procedez la fel”, _. Margaret era foarte creativ in a inventa modalitati de justificare a comportamentului ei. intr-o zi, a venit si-mi spund ca a fost jignita si abuzata verbal de catre familia ei. Cand am intrebat-o ce avea de gand sa faca in legatura cu acest fapt, mi-a raspuns: ,, Toful e perfect exact asa cum este”. Am privit cum Margaret igi continua aventura dureroasé, agitandu-se mereu de afirmatiile care fi promiteau speranta. Era mult mai angajata pe calea justificarii decat pe cea a explorarii problemelor fundamentale care o deranjau. Am rugat-o sa intocmeasca o list cu toate expresiile gi mesgjele pe care le folosea pentru a evita infruntarea realiti- tii. Era 0 persoand care citise orice carte de autovindecare ajunsa pe lista best-seller-urilor si care fusese la fiecare semi- nar ce oferea ptomisiunea fericirii, M In cdutarile ei, adunase 0 colectie impresionanta de aforisme care nu o lisau sa simté deznadejdea situatiei in ca- re se afla. lata unele dintre perlele de intelepciune cu care ‘obisnuia sé-si hraneasca speranta: ,/ntotdeauna este tntu- cc ‘SECRETUL UMBREI eric ihaintea rdedritulul de soare”, ,Ceea ce nu ma ucide ma va face mal puternica’, ,Fard durere, nu al cum ed cAstigl, .Exieta un motlv pentru toate”, ,Dumnezeu nu-mi da mal mult dec&t pot duce’, ,Totul este doar un th destapurare’, ,Se pot in- ‘téimpla miracole’, Univereul lucreaza prin mine”, Abandoneaza- te 6 lasd-te th vola lu! Dumnezeu”, Totul este o iluzie”, .Va trece ¢l ata’, ,intotdeauna exietd cineva care o duce mal rau deckt mine”, .FA ceea ce ffl place ¢1 banil vor ven de la sine’, ,Lucrurile 26 thdreapta tntotdeauna spre bine”, .Ceea ce este, cate — ol cea nu este, nu este’, ,Exlstd intotdeauna o eperanfa’, .Bucu- tla adevirata ec afid th calatorle, gl nu th deetinapie”, Aurul ¢¢ ascunde in intuneric”, ,Timpul vindecd toate ranile”, Astdzi cote prima zi din viapa mea”. Toata aceasta intelepciune pe care Margaret a adu- nat-o in ani intregi de cdutari devenise inca o parte a povestii ei, o alta incercare care nu a dat roade. Chiar daca au trecut trei ani in care am lucrat impreund, cand ma intalnesc cu ea prin oras, inca se mai scuza intr-un mod poetic, explicandu- mi de ce lucrurile nu ies asa cum isi doreste si de ce ramane blocata. Deoarece nu este dispusa sa infrunte: problemele fundamentale care o fac dependenta de unii oameni si de unele organizatii, Margaret ramane injepenita in aceleasi ti- pare repetitive pe care le cunoaste atat de bine. S-a convins pe ea insagi cé acesta este felul in care Dumnezeu vrea si fie viata ei si cd, daca Universul ar dori ca ea sa aibé mai mul- te, usile s-ar deschide ca prin minune. In loc si mediteze in. sine gi sa intrebe: , Oare este ceva din mine care face ca ace- Jeasi lucruri si se tot repete?”, Margaret continua sa se agate cu disperare de speranta, lasandu-i pe toti din jur s& se ocupe de deznddejdea ei. f V-am relatat povestea ei ca avertisment. Daca ati ra- mas inchistati intr-o situatie neplacuta sau intr-o relatie care va ia din putere, mai mult de un an, nu permiteti ca povestea voasira sa va convinga sa ganditi ca: ,, Totul se va termina cu bine”. Deoarece ¢i asta e, pana la urma, doar o poveste. aDebbie Ford MAREA INCERCARE Multi dintre noi am cazut in capcana de a incerca si ne reparam povestile, Unii dintre noi am petrecut ani din viata si prea multa energie pentru a rescrie subiectul gi a alege din nou personajele dramelor personale, sperand sa ne trans- formam modul de trai si sa scpam de Cutia Umbrei. ins, indiferent de cat de mult incercdm s& le reparam, ajungem intotdeauna sa ne lovim de limitarile mentinute de dramele personale. Chiar daci micile imbunatatiri ne vor ajuta si aratdm gi sd ne simtim mai bine, acele momente de bucurie sunt scurte. Daca nu lum decizia constienta de a pasi in afa- ra limitarilor povestilor noastre, senzatia temporara de liber- tate pe care o simfim dupa citirea unei carti care ne-a inspi- rat, va fi inlocuita de disperare, Pana cand nu infelegem ca miezul problemei este credinta gresita ca suntem povestea noastra, chiar si cel mai mare ajutor este sortit esecului. Recent, la cursurile mele am intalnit o tanara frumoa- sa, Am remarcat imediat mersul saltaret al Carolinei i per- sonalitatea ei vesela. In toate pauzele s-a plimbat pe langa mine, asteptind sa-mi capteze atentia si trimitandu-mi un zAmbet larg si frumos. Insd, in a doua zi a intAlnirii noastre, zAmbetul ei a inceput si se stearga incet, fiind inlocuit de o expresie trist’, de frica si de disperare. in cele din urmi, s-a apropiat de mine, intrebndu-ma daca putem discuta pen- tru cateva minute, Mai intai a vrut sa-mi stie parerea daca acest seminar o poate ajuta cu adevarat si a inceput si sus- pine, in timp ce-mi povestea cate incercari a facut pentru a descoperi pacea de lungé durata. Incercase sa mentind o ati- tudine pozitiva, iar cand acest lucru a eguat, a inceput sa facd terapie. Fusese la multe seminare de autodezvoltare, citise sute de carti de autovindecare si ascultase nenumarate case- te audio, care si o motiveze. Dar era distrusa ca, dupa atatia ani in care a incercat s se vindece, undeva, la marginea constiinfei sale, inca simfea o mare tristefe . a \SECRETUL UMBREI Am rugat-o si-si inchida ochii gi si-mi descrie cea mai dureroasa intamplare din viata sa. Ea mi-a spus cA atunci cand avea cinci ani, tatal sau a venit acasa, I-a luat pe fratele ei mai mare sia plecat. Nu i-a mai vazut timp de zece ani. Am intrebat-o cum a tratat durerea acelei traume, iar ea mi-a ris- puns cd mama sa i-a zis si gandeasca pozitiv si si zmbeasca. Pana la varsta de cincisprezece ani, Caroline experimentase atata durere, incat incepuse sa exploreze orice abordare - de laexercitiifizice, la practici spirituale - care si-i aline suferin- fa. Cauta o vindecare rapida, orice fel de motivatie sau inspi ratie de care se putea agata timp de 0 zi sau o saptamana. In- si alinarea nu dura mult timp; intr-un final, aluneca din nou in deznadejdea povestii ei. kam sugerat s& foloseasca acest weekend pentru a-si plange pierderea fratelui sia tatalui. S-a uitat la mine, fara interes: , Adicd, sd intru in durere?” fn acea sear, in drum spre casa, m-am gandit la toti anii pe care fiecare dintre noi fi petrecem in incercarea de ane schimba povestile, de a ne preface ca traumele sau umilirile noastre nu au avut loc gi de a ascunde durerea din trecut. Am chibzuit la cantitatea uriasd de energie pe care 0 cheltuim fiecare dintre noi, straduindu-ne si modificim felul in care im, ne simtim sau ne comportim - sperind ca, intr-o zi, ee suficient de mult, vietile ni se vor transforma si vom fi, in sférsit, fericit ‘De fiecare data cand am condus un seminar, am avut privilegiul de a sta in fata unora dintre cei mai extraordinari oameni de pe planeta. ‘Acestia sunt oameni care au lucrat mult cu vietile lor. Unii au studiat cu cei mai mari maestri spirituali contempo- rani; alfii au lucrat cu terapeuti si invatatori intelepti pentru a-si vindeca trecutul gi a aduce o contributie in lumea in care triesc. Cu toate acestea, au inca senzatia ca trebuie sa cu- noascd mai mult, si dobandeasca mai multa intelepciune, fnainte de a fi intregi. Vietile le sunt conduse de o lupta int rioard care fi face s caute incontinuu o viafa mai bund si mai 6Debbie Ford semnificativa. De-a lungul anilor, am tot intre ici unul dintre ei nu pare S8 giseasel coca os oak Decent toati cunoasterea, cu toaté infelepciunea pe care le aver, {ncd ne dorim mai mult? De ce se intampla lucruri rele unor oameni atat de buni? De ce bucuria permanenta e atat de greu de obtinut? De ce visurile noastre par si se indepirteze atat de mult? Unii dintre noi ne-am adancit in datorii, in Incerarea dea raspunde la aceteintebari - La una dintre intélniri, am enumerat toate metod tehnicile si abordarile pe care le-am folosit in incercarea on ne schimba pe noi ingine gi povestile noastre. Lista era imen- sa. Am fost la acupunctori, hipnoterapeuti si la nenumérati terapeuti. Am lucrat cu furia noastra, cu copilul interior si cu criticul launtric, iar cénd aceste metode au esuat, am probat dansul extatic. Am incercat ca prin vizualizari, afirmati, in- cantatii si meditatii s iesim din propria suferinta. Am cerut sfaturile nutritionistilor, instructorilor, profesorilor de yoga gi al invatatorilor, iar cand nu am obtinut ce ne-am dorit lean cerut medicilor nostri sa ne prescrie calmante. Ne-am cura tat chakrele, am inhalat uleiuri esentiale si am aprins lima. ‘is pafumate, pentru a ne int mint, Inii dintre noi ne-am imbaiat in apa echilibraté di ppunct de vedere energetic ascultand 0 muzica snrennacn ‘Am ars betisoare parfumate aduse special din India, ne-am pus magneti sub perne, am purtat amulete la gat si incle care Sa indice starea in care ne aflam. Ne-am cit vitor fn crf le tarot si am incercat s ne dedicém timpul pentru 2-iajuta pe aceia care par s4 0 duc mai réu. Unii dinire noi au incer- Cat si-si giseasca un sot bogat, sau o sotie tandrd si draguta, vrejrtila nossa contnuat si ehiar daca am rs cu oi joritatea am rémas in i iicarenu. major 8 ‘prezenta gi durerea povestii care nu Jar intrebarea care a aparut éra simplé: Exist veo sperania? net ‘SECRETUL UMBREI A PASI DINCOLO DE CUNOSCUT Cu tofii ne dorim sA ne reparim povestile. Tanjim s& ne intoarcem la starea naturala a intregului, la locul in care stim cé suntem imensitatea universului, si nu micimea dra- melor personale. in incercarea noastra dea descoperi utopia, trdmul pacii si al implinirii, ne cream relat, facem afaceri si participam la seminare. Petrecem sute de ore citind, studi- ind si acumuland cunoastere, in speranta ca ne va purta in. starea naturala de gratie. Insa chiar si atunci cand dobandi- rea de noi cunostinfe nu ne ajuté, continuam sa céutam. ‘Adanc in interiorul nostru, stim ca ne putem intoarce la in- treg. La urma urmei, daca am fi crezut cu adevarat cA este imposibil, nu ne-am fi petrecut atata vreme din viata, incer- cand si ajungem acolo; ne-am multumi, in schimb, cu drama repetitiva pe care o cunoastem foarte bine. insa majoritatea dintre noi nu se multumeste cu atét. Aceasta dorinta pro- funda ne impulsioneaz sa ne gasim drumul spre casa. Ne face s4 catutém, pana cand ne trezim la imensitatea sinelui nostru, aflat dincolo de povestea proprie. ‘Atunci cnd suntem pregatifi s4 ramanem constienti in interiorul acestei dorinte, trebuie s4 ne confruntam cu cel mai profund adevar: minfile nu ne pot purta acolo unde iniraille +tAnjeec ed ajunga. Candurile ne indeamna sa aflam raspun- suri, dar cele pe care le descoperim reprezinta adeseori exact ceea ce ne impiedica sa ne gasim adevarul mai profund. ‘De exemplu, expertii societitii contemporane stiu mai multe despre alimentatie si sdnatate decat inainte, insa po- pulatia continua sa sufere de probleme de sinatate si de gre~ utate, Cunoasterea a ceea ce trebuie s4 mancam $i de cat exercitiu fizic avem nevoie nu ne va oferi motivatia de a ne hrdni snatos gi de a face sport. Cu toate acestea, dacd ne conectam la sacralitatea si in- tregimea fiinfei interioare si simfim cum este sa fii santos $i puternic, ne vorn dori in mod natural sa ne alegem dieta po- 6Debbie Ford trivita si sa ne ingrijim cat de bine putem. Prie Patrick, spune: ,,A cunoaste calea ‘nu Taseamnd Sea _pasesti pe ea”. Cunoasterea este recompensa pe care o prim- im, traieste in mintea noastra; starea de A Fl dainuie in inima, Pentru a fi acel ,tu” care doresti, trebuie si renungi la acel tu” pe care-I cunosti. De fapt, renunti la tot ceea ce cunosti. ___ Sunt uimita in permanenta de barbatii si femeile care vin la seminariile mele si pot recita, la propriu, textele unora dintre cele mai importante cirti spirituale ale timpurilor noastre. Totusi, sunt foarte constienti, chiar si cu toata aceas- ta cunoastere si intelepciune, ca inca le lipseste ceva. FRICA DE A RENUNTA Faptul ca nu putem renunpa la coca ce cunoagtem este prtpll motiv pentru care raménem blocatl‘h povestile noas- tre. In calitate de oameni, vrem cu disperare sa credem ci stim cine suntem. Insa, gandirea cd stim cine suntem si din ce suntem formati este tocmai ceea ce ne fine inchisi in po- vestea personala. Gandurile ne sunt limitate; se manifesta in eae identitatii pe care ne-o atribuim, ‘iecare dintre noi are un ego care doreste neaparat s8 e sa cunoascé, dar nu doar de dragul cunoasterii; vrea s& ti, ast- fel incat s4 se simta superior fata de ceilalfi. Asa fac toate Fintle omenesti. Nu este rau, nici gresit. Este doar cea ce . Nu va petreceti timpul, inc 4 scapati eho Rpts ipul, incercand s& scapati de ego-ul Exact asa cum nu puteti scapa de povestea voastra Ego-urile sunt aspecte esentile ale reetei voasre divine, pe care le so explora mai tarziu. Pentru moment, trebuie si Tecunoasteti cine conduce spectacolul si i care va stimuleaz4 mereu vinta Ts 9b SOUET INE __Nevoia de cunoastere, de a controla, de a avea drepta- te si de a fi cineva, sunt elementele care ne tin inchisi in inte- riorul povestilor. Este un raspuns natural de a incerca $4 re- 66 SECRETUL UMBREI parm ceva care nu functioneaza, iar daca nu o putem face, urmatorul impuls va fi de a scpa de acel ceva. Dar indife- rent cum procedam, nu putem repara sau scapa de povestile noastre. Daca am reusi si facem acest Iucru, nu am descoperi niciodata cine suntem la cel mai profund nivel. fn cazul in care vom castiga jocul de a ne repara povestea, vom pierde ida mai mare de a ne cunoaste pe noi insine, deoarece am putea alege sA trim in cadrul acesteia, convingandu-ne ca nu este, de fapt, vorba de o poveste, ci ca ne reprezinta pe noi. Daca facem acest lucru, vom pierde ocazia de a con- tribui cu propria piesa la marele joc de puzzle al vietii. Ea si cum am céstiga batdlia, dar am pierde razboiul. Ceea ce gandim ci vom primi in cazul in care ne vom repara povestile, nu se compara cu ce vorn cstiga in momentul in care psim in afara lor, catre deplindtatea a ceea ce suntem cu adevarat. Ne este fricd sd renuntam la povesti, chiar si atunci cand nu ne mai folosesc, din cauza fricii cA, in lipsa lor, nu ‘yom mai sti cine suntem. , Cine as fi fard povestea mea?”, ne intrebam. ,.Mi-e feamd ci nu md voi recunoaste”. Eu zic sa ne bucurém ca nu ne vom recunoaste! Este atat de interesant si nu stii cine esti. Sinele pe care-1 cunosti este o parte limitata - 0 farama ~ a ceea ce sunteti cu adeva- rat. Seamand cu o imagine unica dintr-un caleidoscop imens, plin cu mii de culori. Ati crezut ca sunteti o singura repre- zentare pe un fundal de sticla rosie, cand, in realitate, repre- zentafi mii de nuante stralucitoare care se intrepatrund si danseaza impreund, pentru a crea imagini magice. De fiecare daté cand intoarceti caleidoscopul intr-o po- zitie diferita, o lume complet noua vi se deschide in fata. Mo- dificandu-va atentia, puteti vedea lucruri pe care nu le-ati observat inainte. Perspectiva pe care o aveti despre voi insiva nu este decat o imagine limitata a adevaratei voastre naturi. oDebbie Ford PASI ACTIVI PENTRU VINDECARE 1. Creati un mediu linigtit, fara lucruri care si vi di sraga brea un med t fara lucruri care s8 vi dis- ‘rag ate. Luafivajumalulsisciliber rspunsul la ur- ~ Cine ag fi, fara povestea mea? ~ Ce anume cred ca voi pierde, daca renunt la aceasta? 2. Faceti o lista cu toate lucrurile i i care | tnoercarea dea repara, sau dea scipa te pores | nnn 3. Intocmitio lista cu toate modalitatile i 1 to jalitatile in care v-a apa- rut sentimental de impotivire, pe parcursul viel. Ce com: portamente, emotii gi convingeri care va impiedica sA ac tati ceea ce este in prezent, mai pastrati inca? oa 4, Aleétuifio ist cu toate mij i s oscommerce exista nidejdea unui miracol care s+ inta schimbarl afi face astdi in visla voasta?e PY Contemplare Pot renunfa, ta Pawo (SECRETUL UMBREI Capitolul 5 REVENDICAREA PROPRIEI PUTERI Daca ag putea schimba doar una dintre problemele omenesti, as izbavi toata lumea de suferinta de nesuportat dea fi victima. Problema la aceasta dorinté este ca nu am pu- terea de a elibera pe nimeni de nimic, inclusiv de starea de a fio victima. Numai voi va puteti elibera pe voi ingiva. Orice persoand pe care am intalnit-o are o poveste despre cum a fost candva victimizata. Multi dam vina pe parintii nostri, in timp ce alti ii invinuiesc pe i, pe fostii parteneri, pe liderii religiosi, pe prieteni sau pe bunici. Multi consideram ca am fost tratati rau la serviciu, cA familia a profitat de noi, ‘ca.am fost abandonati de catre Dumnezeu, sau victimizati de viata in general. Povestea de a fi victima ne spune cA undeva pe par- cursul drumului ni s-a facut un rau ¢i cé aceasta este cauza durerii, lat un scenariu care ne va limita sine va lipsi de pu- terea 4, atat timp cat vom continua sa credem in el. ‘Multi am adunat dovezi serioase pentru a ne valida per- ceptia cA suntem o victima a viefi. lar aceasta este, cu sigue ranfé, una dintre modalitatile prin care ne putem privi exis: tenta, Daca o privim din perspectiva ca nu suntem co-cre- ii ‘ei realitati, atunci ni s-a creat o nedreptate. ins, daca ne schimbam viziunea, descoperim o realitate mai pu ternicd si mai ampla care ne spune ca suntem co-creatorii existentei noastre, Prin aceasta noua perspectiva, putem ac cepta tot ce ni s-a intamplat ca find exact ceea ce am avut ne” voie pentru a inflori la adevaratul nostru potential sia merge mai departe in viata. Cc)Debbie Ford Constiinta de victima este infricosdtoare, deoarece suai ne flim sin fora cet nu stim intotdeauna c§ Sie parte alt de mportant a poverty neat nil nano dam seama cat de profund ne afecteaza veil. Chiardacd nu ne simi ca nist vietime in lumea exterioara, multi victimele propriului abuz. In loc s& proiectim ian 2 a celolali 0 tndreptimn asupra noaste. Uni inte noi Creem ci suntem oameni mai bun dacd ne pedepsim decit 8 ivinuim pe cei din jurul nostra. Daca prefer si dam vina peat Insne, probabil cé aver sentimental i suntom aaa lect cei care dau vina pe altii. Ins, in orice caz, noi sunten victimele: fie ale altcuiva, fie ale propriei persoane. In gmbelecazurrémner nepatincios, far cdndnesimpim as- - a a i cc Prem rae le variante vom fi raniti In ambele cazuri vom pierde. COSTUL VINEI Atta timp cat vom dori si obtinem ceva de " lela povestile oastre nu vom reusi vreodats sf ieim din sera io, Fast nedim seama micar,majoritatea dinte noi ne simfim foarte bine atuncicind dim vina pe cella Exist osatisfacte inte Hoard ce pro ‘ne din aratarea cu degetul si din atribuirea vi- Hs oa tre. }oi am intra in mormént invit windu-i pe al- {i pentru conditile in cae trim. Facem orice pentru a evita of ne asumm responsabiliatea rolulul din drama noasta Dar a considera c cella gresesc si anu renunta la dureres en Sauna norco 14m la o viata de limitari si de e Si, re ct dam vit Hi peepee pe in legal de ace oameni si de'acele crcumstanje care me ne plac. Atdta timp cit vom purta acea simAnta a resent ui in inima, va trebui sa ne cream un fel de'durere, 0 SECRETUL UMBREI drama sau de nemultumire in viata pentru a mentine jocul Vinei, Multi dintre noi si-au luat un adevarat angajament in- terior dea spune: ,,Uite ce mi-ai facut!” Indiferent cét de mult ne luptam in lumea exterioara peniru 4 ne face vietile minunate, acest angejament interior Hari face pe ceilalti vinovati va invinge, in cele din urma. Ne Ya dirija comportamentul si ne va crea experienta care si ne demonstreze ca avem dreptate: ca ni s-a creat o nedreptate si &, intr-un fel, acea inechitate ne-a deteriorat capacitatea de a ne manifesta rezultatele dorite. Atata vreme cat suntem ho- tirati sa fim victimele altei persoane, va trebui sa gasim 0 cale dea ne autosabota, pentru a ne justifica resentimentele. Singura iesire din aceasta capcand este sa va asumati responsabilitatea. La un nivel mai profund, evitém sa ne lu- am intreaga raspundere pentru intamplarile din viat em acest lucru deoarece, prin asumarea responsabilitatii, simtim adesea ca absolvim de vind pe cineva care ne-a anit. {insi, in realitate, asumarea responsabilitatii este unica modalitate prin care ne putem absolvi noi ingine de acea vind, Daca o persoana ne victimizeaza - dar, de fapt, suntem cea mai puternica fiinta omeneasca ce a trait vreodata ~ am renunta in mod firesc s4 blamam acea persoana si nu va mai trebui, sau nu vorn mai simti nevoia sa-i reprosm pentru ceea ce ne-a facut. De fapt, vom constata ca aptitudinile pe care ni le-am dezvoltat, ca si durerea acuta, au fost partinece- sare ale procesului prin care am trecut. ‘Cand ma aflam in vizita la un prieten, am intalnit-o pe Jerry, o femeie atragatoare trecuta de cincizeci de ani. Vor- bind, am aflat ca Jerry este un consilier financiar de succes. Cand am in‘rebat-o ce persoand, sau ce intamplare au contri- uit la succesul ei, Jerry s-a uitat direct in ochii mei sia pre- cizat: ,Mama mea alcoolica”. Uimita de raspunsul primit, ‘am intrebat-o mai departe: ,Ce te-a invajat mama ta alcooli- ca despre managementul financiar?” Jerry mi-a relatat cA, dupa ce tatil i-a pardsit pe cdnd era adolescent, mama ei a nDebbie Ford devenit foarte iresponsabila in privinta banilor, cheltuind adesea tot venitul familiei pe cAteva seri destrabalate prin oras. Pentru a se asigura ca ea si fratele ei mai mic vor avea rechizite pentru scoala, haine de imbracat si mancare, Jerry a pus mana pe pensia mamei gia folosit banii ca sa cumpere cele de trebuinta familiei. ,Se pare cd te-ai priceput dintot- deauna in planificari financiare”, i-am spus eu. ,,Deloc, mi-a raspuns ea. Cand eram mai mic, tot ceea ce imi doream era 4 mi cdsatoresc cu un barbat care s4 mA intrefind ca sA pot sta acasa si s4 cresc familia. Nu voiam s& am nimic de-a face cu gestionarea banilor. Apoi, cand am divortat de soful meu, am fost nevoita sa-mi castig singura existenta. i! Confruntandu-mié cu situatia de a incepe o noua cari- era atat de tarziu in viata, am inceput sd caut ce aptitudini si talente aveam - si care si foloseasca altora. De abia atunci mi-am dat seama c& ma pri la gestionarea banilor gi aceasta datorita copilariei mele lipsite de stabilitate finan- ciard, in care mi-am dezvoltat acele aptitudini. Am hotarat sA ma fntorc la scoala pentru a-mi lua o diploma in contabili- tate si am infeles, dintr-o data, ci mama mea mi invatase multe. Ceva s-a modificat in interiorul meu, in mo- mentul in care am avut aceasta revelatie. Am reusit 58 elibe- rez ménia pe care o nutrisem pentru ea si nu am mai invi- nuit-o pentru faptul ca era iresponsabili cu banii. Cand am renunfat, in sfarsit, s4 o invinuiesc, am intre- zarit foarte limpede directia pe care viata mea a dorit sa 0 aiba. Din acea clipa, mi-a devenit clar c nu trebuia sa sufar si c& imi puteam oferi darurile vietii, in timp ce culegeam avantajele succesului obtinut”, A VAIERTA PARINTI Asumarea responsabilitAtii este un proces care vine de multe ori in straturi. Am cunoscut oameni care au ajuns la concluzia dureroasa ca inca isi mai invinuiau parintii pentru n ‘SECRETUL UMBREI neajunsurile din viata chiar gi dupa doisprezece ani de tera- pie sinenumarate seminarii de transformare. Ca s4 nu regre- te c au irosit atat timp gi bani, au adoptat 0 abordare spiri- tualé care le spunea c4 trebuie sé-si asume raspunderea pen- tru propria realitate. In loc s8-si exploreze cele mai profunde resentimente avute impotriva parintilor, ei au incercat sa-si imbunatateasca povestile prin afirmatii de genul: ,,.Paringit au facut tot ce au putut la nivelul cee are oa al aveau. [si purtau, ja povard grea. Nu este corect sa dam vina, peer Chay daca acete afirmatii pot fi adevarate, pen- tru cei aflafi in aceste situatii este important si-si facd timp pentru a vindeca problemele din trecut, descoperind binecu- vantarile oferite de aceste intamplari - gi nu doar sa inventeze noi povesti pe seama lor. raf mac spiritual, asumarea responsabilitatii a deve- nit onoua forma de autoabuz; ramanem inca inchisi in starea de victim oferité de povestea noastra. Este alt lucru prin care ne pedepsim singuri, ne invinovatim si care ne face sa fim ne- putinciogi. Reprezinta inca o forma subtila de victimizare. Ne transforma fuia exterioara in neliniste interioara. ‘Asumarea adevaratei responsabilitati constituie un proces sie unica modalitate de a iesi din postura de victima. Presupune si recunoastem ca suntem co-creatorii dramelor pe care le-am tra oe t eee jepciunea din experientele de viata si si desc Pardoner pe care lo Ge of crc up ca scat Jerry’= ssa invatam lectiile dureroase din fiecare experienta. Responsabilitatea este destinatia supremé, insa daca avem resentimente profunde, trebuie sa le gasim si sa le tratam. Alltfel, vor continua s4 ne otraveasca psihicul, teu a risotto ine gi s8 ne distuga viata visurilor noastre. ‘Seen straturi edevindecare in abordarea relate cu parintii nostri. Ne putem simti bine intr-un moment, apoi se tntampla eva pideosbperien alt nivel de durere. Dar daca nu prosperam in viaté, insemnd ca inca mai purtam du- BDebbie Ford pa noi reprosul: , Uite ce mi-ai facut" in ceea ce-i priveste pe parintii nostri, Resentimentele se inradacineaza foarte adanc in constiinta. Poate dura o viata s scapam de acestea. Ins daca nu le recunoastem, nu vom face niciodata progresul dorit. Daca suntem mereu blocati sau inchistati si nu putem gasi satisfactie in viata, inseamné ca inca avem resentimente. E posibil si recunoastem c4, in realitate, ne negam maretia, astfel incat sa ne putem justifica vina. Odata ce ne-am iertat parintii pentru defectele si lipsurile lor, cel mai mare dar pe care-l putem oferi este cel de a trai o viata extraordinara, de a straluci cat mai mult posibil. Dar daca tot mai vrem sa ne invinuim parintii sau pe cei care ne-au ingrijit, in mod in- constient ne vom razbuna pe ei, traind o viata nefericita. De mica, Lori visa s8 devina actrita. Profesorii ei i-au remarcat talentul de a se exprima si au incurajat-o s4 urmeze ocariera pe scena. Mama sa insa nu era de acord. Fiind 0 fe- meie orgolioasa si cu un caracter rigid, aceasta isi dorea ca Lori sa meargi la facultate si si-si faca o cariera respectabild gi responsabili, la fel ca fratii ei mai mari. Dupé ce a stat si sa gandit, Lori a ignorat parerile rigide ale mamei si a decis sa nu dea examen la facultate. insa si-a detestat intotdeauna mama, pentru cA nu a incurajat-o sé-gi urmeze pasiunea. Un an mai tarziu, cdnd Lori a facut novasprezece ani, a ramas insarcinata, nefiind casatorita. Era in anul 1964, lo- cuia intr-un oras conservator din vest, iar Lori s-a gandit ca cel mai bun lucru pe care il putea face era sa se cdsatoreasca. Din cauza educatiei pe care o primise, pentru ea era impor- tant sd se simtd ca o femeie demna decét sa indure rusinea de a fi o mama necasatorita care creste un copil de una sin- gura. Asadar, Lori a ales s8 se casatoreasca cu un barbat pe care nu il iubea, stiind cé pana la urma va avea si-si creascd singura copilul. S-a dovedit c a avut dreptate. La doar cate- va luni dupa ce s-a nascut fiul s4u, Joshua, sotul a plecat de acasa. Apoi, cand Joshua a implinit gase luni, mama ei i-a tri- mis un fragment dintr-un ziar care anunfa cd se cdutau actori 1” SECRETUL UMBREI pentru o noua piesd de teatru a carei trupa urma sa vind in oras. in piesa era nevoie de o actrita principala de douazeci de ani, iar mama ei i-a sugerat sd incerce s4 obtina rolul. Lori a fost uimitd de incurajarea neasteptata si a inceput si-si aminteasca de toate momentele in care mama ei a descura- jat-o, impiedicdnd-o sa-gi urmeze visul gi in care a discredi- tat-o pentru ca fgi dorea sa devina actrita. ,Sa te ia naibal”, a tipat Lori, in timp ce rupea ziarul. In acea ipa, Lori a dat vina pe mama ei, luand decizia de a nu mai juca vreodata - si pecetluindu-si, astfel, soarta. Vina si resentimentul sunt emotiile toxice care ne tin {inchigi in micimea povestii noastre gi sunt fesute in dramele personale, intr-o conversatie de fond care ar putea suna ast- fel: , Vite ce mi-ai facut. Mi-ai distrus viata. Sunt un nimeni, exact ca tine”; sau ,.Niciodata nu voi face nimic - exact asa cum mi-ai spus”. li facem pe altii responsabili de propriile lipsuri gi apoi incercdm si demonstram cé am fost, in reali- tate, tratati nedrept. Povestea ,, bietul de mine” devine dovada, aratand ca nu am fost tratati cum trebuie, ca am fost neglijati sau abu- zati. Si, ori de cate ori nu reugim si facem ce ne propunem, avem alibiul perfect. Incepem si spunem: , Dacé nu as fi avut un taté atét de furios, o prietend neserioasé, o mamé alco- olicé, sau nu as fi fost violata, répita, batuté, ignorata, aban- donaté, batjocorité, n-as fi ajuns in halul asta!” Apoi, folosim fiecare esec, fiecare dezamagire, fiecare relatie nereusita sau afacere proasta, pentru a ne intari convingerea cé am fost vic- time. Ne sabotém mereu eforturile de a avea succes, tocmai pentru a ne putea mentine resentimentele si a ne pastra nea- tins povestea. Esecurile sau nefericirea ne demonstreazé cA avem dreptate si ca cei pe care dam vina, gresesc. Este forte impértant s& incepem s4 identificim oame- nii din viata noastra pe care fi invinuim pentru c4 nu ne-am indeplinit visurile, Probabil ca este vorba de mama, de tata, de tatal vitreg, de maicutele si preotii care ne-au crescut, sau 6Debbie Ford de rabinul, guru, doctorul ori educatoarea. Am putea'si 0 invinuim pe sora noastra: daca nu mi-ar fi facut cutare lucru cand aveam gase ani, nu as fi ajuns in hall acesta. Poate batdusii care ne batjocoreau la scoala sunt cei care ne-au facut sa ne simtim exclusi. Oamenii pe care_dam_vina ne_ ofera 0 scuzA extraordinara “Pentre au ipsabotsjolsapral fi pedepsim inconstient, prin faptul cA nu avem succes sau nu suntem fericiti. Spunem - verbal, sau non-verbal: ,, ite, chiar sunt un ratat. Chiar m-ai ranit”. La un seminar, am intalnit-o pe Sunny, o scriitoare in devenire. Pe masura ce vorbea, Sunny mi-a povestit cA din clipa in care s-a nascut, a simtit ca nu facea niciodata nimic care si fie suficient de bine pentru tatal ei. Aceasta era tema Ppovestii sale. Ea era a treia fiica si a fost crescuta intr-un sat si invatata de catre tatal ei s& Iucreze la ferma, ajutdnd la in- grijirea vitelor. Sunny era o fetitd sensibilé, care avea in mod natural grija de alte lucruri, ins nu-gi dorea si devind fer- miera. Mi-a relatat cum obisnuia sa. fuga cu lacrimiin ochi de Ia ferma cand i se cerea sa bage un medicament pe gatul unei vaci sau cand vedea coarnele unui vitel. A ramas mereu cu senzatia ca este lipsita de valoare in ochii tatalui ei. Nu era baietelul care credea ea ca tatal si-ar fi dort si fie. Am afat apoi ca, timp de ani de zile, Sunny si-a dorit sa scrie 0 carte despre lectile pe care le invata femeile una de Iaalta. Cand am intrebat-o ce anume o impiedica si-si tncea- pa proiectul, a precizat: ,Simt in interior ca va fi un best-sel- ler national, iar in momentul in care tatal meu ma va vedea in emisiunile de televiziune si va citi numele meu tiparit in ziare, se va duce duminica dimineata la biserica sile va spu- ne oamenilor: Ja uitafi ce a ficut fetita mea. Nu-mi doresc sa am unasemenea succes, incat: ria mea ca fiind a lui”. Sunny ¢i-a irosit ani din viata fara sa- si indeplineasca dorinta inimii, numai pentru a lipsi pe ta- tal su de plicerea dea se lauda cu ea. La sfarsitul weekend-ului, Sunny a infeles cata putere 6 SECRETUL UMBREI si-ar fi dorit niciodata sa scrie. Sunt convinsa cé, in ziua in care ea se va decide s-si indeplineasca visul, ti va multumi lui Dumnezeu ca tatal siu nu a fost disponibil din punct de vedere emotional - deoarece aceasta lipsa de intimitate cu el i-a oferit acest vis. fi va multumi lui Dumnezeu pentru fiecare lucru care i s-a intémplat - inclusiv pentru faptul ca el, cu toate defectele sale, i-a fost tata. Ea are o alegere: s& atba resentimente pentru tot restul vietii, privandw-l pe tatal ei de dreptul de a fi mandru de ea. ins dacé- lipsea pe el de suc- cesul su, totodata facea acelasi lucru pentru ea insdgi. Si ast- fel, nu-i oferea lumii ceea ce avea de spus. Cei mai multi dintre noi am avut aceleasi resentimente, {intreaga viat. Daca vrem, le putem pastra pand la varsta de optzeci si doi de ani. Poate cd ne simtim bine cand dam vina pe mama, tatal, pe surorile gi fratii nostri. Uneori, ne simtim bine cand aratém cu degetul spre ceilalti. Este o modalitate prin care ne indepartém tensiunea de pe umeri. , Tu esti cau- za” sun mai bine decat ,,Eu sunt cauza”. insa intrebarea pe care trebuie si ne-o punem in prezent este: ,,Timp de cAti ani mi-am invinuit mama sau tatal? De cate ori am repetat ace- leagi comportamente nesdnatoase, in incercarea de a ma raz- buna? Cat timp mai vreau si fac acelasi lucru? Ce am sacri- ficat prin pastrarea resentimentelor mele?” Daca nu creém tot ce ne dorim in viata, probabil c& dam vina pe cineva sau pe ceva. Dac mu ne indeplinim toa- te dorinfele, inseamna ca, pe undeva, ne sabotam singuri. Suntem, in continuare, mai fideli ideii de a nu avea tot decat de a fi fericiti. Daca incepem sa ne indeplinim fiecare dorin- #4, nu va mai fi nimeni pe care s4-1 invinuim gi. vom fi liberi s& ne traim viata visurilor noastre fara acea legatura din tre- cut. Cand renuntim la dreptul de a fi o victima, vom intelege ca am avut parintii desavarsiti, care ne-au invatat lectiile perfecte. Nu-i vom mai uri, indiferent de cat de mult ne-au jignit sau au gresit fata de noi.Debbie Ford Eliberati de micimea starii de victima, ne vom fndlta in toaté puterea si gloria noastra si vom fi recunoscatori pentru fiece intamplare ~ att intunecaté, cét si luminoasa. CARE ESTE SCUZA TA? Ori de cate ori ii invinuim pe ceilalti, i folosim drept scuza pentru faptul ca nu ne traim vietile din plin. in calitate de fiinte omenesti, suntem maestrii in inventarea motivari- lor, in scopul de a ne justifica starea in care ne gasim. La fel cum un leopard se pierde in decorul junglei, dezvinovatirile ni se camufleaza sub forma de adevar, se ascund si ne sop- tesc usor in ureche ori de cate ori incercam sa ne depasim li- mitele povestii. Partea trista este cA noi consideram ca aces- te justificari reprezinta adevarul gi nu simple scuze. Pentru a ne putea elibera de povestile noastre, trebuie sa fim dispusi s& scoatem Ja suprafata motivarile care fac povestile si per- siste. Cu mult discernamént, ar fi necesar s ne privim dra- mele zilnice, s4 ne analizim lista de motive sialibiuri gis in- trebam: , Este acesta adevarul, sau doar 0 scuza?” care ne tin pe loc $i ne impiedica sA manifestam tot ce ne do- rim in viata. Dezvinovatirile actioneaza pe post de recipiente invizibile care ne inconjoara, fixand granitele pana unde pu- tem merge sau cat suntem capabili si dobandim. De aseme- nea, justificd starea in care ne aflam, in timp ce ne fac sa cre- dem ca nu putem merge prea departe pentru a obtine impo- sibilul. Imaginati-va ca ati fi inconjurati de un geam de sticla transparenta. Ori de cate ori vrem s& trecem dincolo de aceasta granita invizibila, ne lovim de sticla si ajungem ina- poi in locul de unde am pomnit. La fel se intampla atunci 4nd credem in scuzele noastre. Fara s4 ne dim seama, con- tinudm sA ajungem inapoi de unde am inceput, deoarece limitele au fost deja stabilite, programate adanc in mintea noastra si doar urmeaza instructiunile, ca orice sistem bun B ‘SECRETUL UMBREI de functionare. Motivarile ne tin blocati in realitatea curent si perpetueaza ciclul continuu al nemultumini Scuzele pot lua multe forme: Nu 0 Sa mi se intample niciodaté mie”, Nu le pot avea pe toate”. Nu sunt suficient de bun(@), de in varstd, de inteligent(a)”. Sau ce parere aveti de: ,Sunt prea in varsta, tea prost(proastd), prea gras(é), prea obosit(@), prea (com- Pletati cu ce credeti de cuviinta)”. Recunoasteti afirmatile: Sunt blocat{a). Nu ma descurc” sau Nu sti cum si fac”? Sunt prea lenes(é). Nu am destula energie. Aman mereu”. Ori ,,Se va intampla cénd va vrea Domnul, nu eu”. Poate ca scuza voastra este: ,Am nevoie de mai multa educatie, mai mult’ informatie sau mai mult ajutor”. ,. Nu sunt pregatit(), 2 nu voi finiciodata pregatit(a)”. Daca ag fiavut o copilérie diferité ... Ce bine ar fi fost daca as fi avut un exemplu mai bun. E vina lui, e vina ei, numai de sar schimba. Nu am calitafile necesare. Altcineva ar fi mai bun in Jocul meu”. Va sunt cunoscute? Ce ziceti de: ,Am nevoie de ajutor”. ,,Dacé spun ceea ce gandesc, nimeni nu o sé ma mai placa” sau ,,Dacé imi indeplinesc cele mai mari dorinte, ra- mén singur(4). N-am facut destule?” Cum suna aceste scuze? Dramele personale ~ durerea, lamentérile si nemultu- mirea - devin adeseori scuza pentru faptul ca nu ne manifes- tam Sinele magnific. Dramele ne ocupé atat de mult spatiu in viata, incat majoritatea dintre noi nu ne-am recunoaste in lipsa lor. Pentru a renunta la aceste intamplari tragice si a pi- sidincolo de perspectivele limitate, trebuie sa vedem ce cig- tigam daca nu renuntam la ele. ‘O metoda rapida prin care puteti vedea daca inventati vreo scuza este de a va pune urmatoarele intrebari: 1. Este acesta adevarul, sau doar o scuz pe care am auzit-o inainte? 2. (Numiti o persoand pe care o admirati si o respec- tat) Ea ar spune ca este adevar, sau doar o scuza? ~Debbie Ford 3, Sunt responsabil(4) pentru aceasta ale i peal Dumneseu sau view) responsable _ Punandu-va aceste intrebairi, veti descoperi daca justi- ficati starea in care va aflati in prezent prin inventarea unei scuze. Si va dau un exemplu, Una dintre scuzele mele prefe- Tate a fost cé eram prea ocupata pentru a ma distra si a ma re- Jaxa, Ma trezeam intotdeauna lamentandu-mi, invocdnd po- vvestea dramatica despre cat de mult aveam de lucru. Apoi, intt-o zi, prietena mea, Danielle, m-a intrebat: , Debbie, cine iti face programul?” Chiar daca gtiam ca imi alcatuiam pro- Priul program, aveam o mie de scuze pentru faptul cA eram atat de ocupaté: ,E vina editorului, A surorii mele. Colabora- torii mei sunt de vina. Au nevoie de mine”. Toate aceste mo- tivari ma faceau si ma sim lipsiti de putere si o mare victi- ma, Desigur, le acceptasem ca fiind adevarate. Apoi m-am. optit si miam pus intrebarea: ,Este acesta adevarul sau 0 scuza pe care am auzit-o inainte?” Dupa aceea m-am gandit la prietena mea, Cheryl, si m-am fntrebat: ,Ea ar spune c este adevar, sau scuza?” Am stiut imediat cA Cheryl ar zice c& nimeni in afar de mine nu se poate ocupa de bundstarea ‘mea gi cd fi foloseam pe altiica scuza pentru faptul c nu-mi asumam responsabilitatea in ceea ce priveste timpul meu. Pe uri, mi-am pus intrebarea: ,fi fac pe alfii (Dum- nezeu, viata) responsabili pentru circumstanfele mele?” Raspunsul meu? ,,Citegoric, da”. De abia atunci am inteles cf tate motivele mele erau doar o forma de scuz8 care ma faceau sd ma simt ca o victima utincioasa 2 iei vieti. Miam dat seama ci, daca imi doream si Ach GRASS sult distract de timp ber nu tebuia dec ncetexs8 ui inventez scuze ‘si sa-mi asum responsabilitat prop slge ian am sft eee Recent, in timp ce tineam o conferinta scuze- Jor, am avut alta ocazie de a analiza heade Deena justifi- cri in viata. Eram sigurd cé eliminasem aproape tot ce ma tinea pe loc si ma facea sa repet tipare cunoscute, ins am SECRETUL UMBREL mai examinat o dat. Apoi, lao siptamana de la aceasta ana- liza, am inceput sa simt simptomele unei raceli sau guturai, care par si fie intotdeauna la fel la in cazul meu - un gat care ustura si un corp obosit. Cunosteam prea bine acele senzatii. Raceam mai tot timpul, ceea ce ma scotea din ritm si sa ma tinea la pat cateva zile, Uneori, incercam sa 0 opresc, hranindu-mi corpul cu orice supliment vitaminic cunoscut, iar alteori, pur si simplu, ma predam si imi permiteam sa fiu bolnava. in mijlocul regimului meu obisnuit de consum de vitamina C, am avut o revelatie surprinzatoare: raceala era 0 scuza, Am fost uluita, Dintr-o data am putut constata ca, de fiecare data cind simteam nevoie de odihnd - ori de cate ori aveam prea multe de facut = raceam. ‘Aceasta imi era justificarea, motivul, alibiul - modalita- tea de a-i anunta pe toti ca nu sunt disponibila si nu mai pu- team continua. Mai mult decat atat, aceasta raceala semana cu.un panou pe care scria: , Sd nu te astepti Ja mai multe din partea mea”. Privind inapoi la copilaria mea, am putut ob- serva c& aveam un tipar al imbolnavirilor si cé, in felul aces- ta, primeam mai mult atentie din partea parintilor. M-am dus la culcare in acea seara, fiind uimita de cea ce descoperisem, ins simtind in continuare simptomele cu- noscute ale racelii. in timp ce stateam in pat, am intocmit 0 lista cu toate lucrurile pe care le-as putea face pentru mine ca Anu ma imbolnavesc. Am inchis ochii si m-am relaxat cate- va minute pentru a putea patrunde in interiorul meu, iar ast- fel am descoperit cu usurinta raspunsurile: trebuia doar sa ma sigur cd am suficient timp pentru mine insami in fiecare sdptamana. Intelepciunea interioara mi-a spus ca era optim s&-mi programez cel putin o ora pe zi doar pentru rugaciune si meditatie - iar, in plus, sa-mi stabilesc 0 zi pe luna, 0 »Zi Debbie”, in care sa fac lucruri menite sa-mi alimenteze starea de bine. Am remarcat ca, atunci cand nu mai folosesc scuzele iin schimb, imi urmez célauzirea interioara, rman sanatoa- sa si puternica. a1Debbie Ford Mai simt cd racesc din cand in cand, ins in momentul {in care constientizez ca aceasta e doar 0 scuzi ca si-mi ofer putina grija, pot alege sd-mi fac timp pentru a-mi acorda atentia de care am nevoie, chiar daca faptul in sine presupu- ne s-mi anulez planurile si si-i dezamagesc pe unii. Renun- {area la scuze ne propulseaz spre constiinta puternica de asumare a responsabilitatii pentru propre vieti. Cand ne asumam responsabilitatea, intram in puterea deplina a naturii noastre omenesti. Lasim in urmé limitele fixate de povestile noastre si trecem dincolo de convingerile umbrei, acele credinte care ne spun: , Nu poli”. Accesim cu- noasterea cd ne putem co-crea dorinfele gi visurile. Asuma- tea responsabilitatii a tot ceea ce suntem este cel mai mare dar pe care ni-l putem oferi, deoarece ne face sa fim intregi. Ne potenteaza sine sprijin pe masura ce ne indreptam catre potentialul deplin, hhideti-va ochii si respirati profund, meditand asu- pra acestui gand: fn aceasta cllpd, detin puterea iindecuta de arm schimba dlrecpla viepll. Va simtiti puternici sau slabi? Nu este nimic mai incitant pentru noi, decat cunoas- terea ca avem puterea de a schimba. Putem alege felul in care vedem lumea, fie cd suntem inspirati de posibilitatea de a fi co-creatorii fiecdrui eveniment din viaté, fie c& riménem victima credintelor umbrei noastre, care ne golesc de putere, spunandu-ne c& nu meritam sa avem totul. Chiar daca ati trait in interiorul povestii cd viata s-a razbunat pe voi, atunci cand veti putea afirma: ,,Eu sunt cau- za", veti avea puterea de a opri sau de a face totul altfel. Vocea puterii spune: ,Eu sunt cauza. Eu am creat to- tul. Eu sunt responsabil pentru tot. Eu pot schimba”. Glasul neputintei zice: , Nu pot face nimic. Ei sunt de vind. Nu-mi pot reveni”, infiecare moment din viata aveti prilejul de alege ince Tume veti trai. Aceasta este ocazia de a va defini lumea. Neputincios ....... Voi alegeti. 82 ‘SECRETUL UMBREI PASI ACTIVI PENTRU VINDECARE . intocmiti o list cu toate domeniile din viata in care experiment limitare ori frustrare sau in care nu Brim tot ceea ce va doriti. Inchideti ochii, respirati rofund) 7 ini, ‘ma, si dati-va voie sa fiti complet sinceri. Cu ss chi meditati asupra urmatoarelor intrebari - iar apol notatt ju i a in minte. a Jara ee dt vara entra starea tn cae se alt vista ws pranes, mea Pome ma izbun, de fiecare dati cind nus mani- tential? fn K fa ded ce ote tructive folosesc pentru a demonstra ca am fost ranit sau rau tratat? ibe erie i fac pe alti sa fie res- = Ce recompensa primesc daca fi al res- bili de realitatea mea? Ce primesc, in schimbul negarii as aie ats foate de hartie, faceti o lista cu toate scuzele pe care le folositi pentru a explica motivul pentru care nu va indepliniti dorinfa inimii, Cand terminali,cititi cu voce tare lista de motivari. Apoi inchideti ochii si patrundeti ese? riorul vostru. Respirati profund si puneti-va urmatoarele trebari, notand dupa aceea gandurile care va vin. = Timp de cAti ani am folosit aceste scuze? = Ce nevoie imi indeplinesc aceste justificari? = Daci renunt la scuze, la ce fel de sentimente $i expe riente as avea acces si care nu-mi sunt disponibile in prezent? Contemplare Astiiat aleg sd-mal asum Intreaga responsabilitate pentre, ‘propria realitate. 1 tal place sd 0 fac’