Tehnologii de fabricație 1

Influența gradului de utilizare al materialului asupra selectării tehnologiilor de fabricație

Gradul de utilizare al materialului (ηu) se definește ca fiind raportul dintre masa piesei
finite (mpf) și masa semifabricatului (msf), exprimat în procente (relația 1).
𝑚𝑝𝑓
𝜂𝑢 = 100[%] (1)
𝑚𝑠𝑓

Acest indicator poate servi drept criteriu de selectare a tehnologiei de fabricație a unei
piese.
Ca regulă generală, se va adopta acea tehnologie de fabricație ce asigură un randament
de utilizare cât mai mare al materialului.
Pentru producțiile de serie mare și de masă, tehnologia de fabricație adoptată trebuie să
asigure un grad de utilizare al materialului cât mai mare. În acest caz, cantitatea de deșeuri
rezultate în urma procesului de fabricație va fi cât mai mic. Pentru aceasta, în cazul producțiilor
de serie mare și de masă se vor alege acele procedee de semifabricare care permit obținerea
unor semifabricate care să se apropie cât mai mult de forma și dimensiunile pieselor finite. De
exemplu, pentru o piesă finită ale cărei condiții referitoare la precizia dimensională sunt obținute
prin așchiere, ca procedeu de semifabricare poate fi optat pentru una dintre variantele: turnare
în forme coji cu modele ușor fuzibile, turnare în miezuri, turnare în cochilă etc.
În cazul producțiilor de unicat sau serie mică pot fi acceptate și valori mici ale gradului de
utilizare al materialului. În acest caz, cantitatea de deșeuri rezultate în urma procesului de
fabricație va fi mare. Totuși, pierderile înregistrate vor fi limitate prin numărul mic de piese
fabricate.
Gradul de utilizare al materialului poate fi îmbunătățit și prin modificarea construcției
piesei. În locul unei piese în construcție monobloc se poate opta pentru construcția piesei în
variantă asamblată.
Piesa prezentată în figura 1 poate fi obținută prin mai multe variante ale tehnologiei de
fabricație.
Una dintre variante poate respecta următoarele etape:
- Obținerea unui semifabricat tip bloc masiv cu dimensiunile: A x R x (B + R).
Semifabricatul poate fi obținut prin debitare din bară laminată rectangulară de
secțiune A x R. Dimensiunile indicate pot fi majorate ținând cont de valoarea adaosului
de prelucrare;
- Obținerea piesei finite prin operații de așchiere (frezare).
 Această variantă a tehnologiei de fabricație va conduce la obținerea unui randament de
utilizare mic al materialului. Cantitatea de deșeuri rezultate (așchii) va fi foarte mare.

R G

a x 45o
A
r

C E

Figura 1. Piesă confecționată din oțel.

Informativ: G = 5mm
O altă variantă de obținere a piesei din figura 1 este prelucrarea acesteia integral prin
procedee de deformare plastică la rece parcurgând următoarele etape:
- Debitare prin retezare din platbandă laminată cu ajutorul unui poanson profilat a unui
semifabricat cu dimensiunile de gabarit: A x G x [B + 0,5 x π x (R - 0,5G)];
- Perforare;
- Roluire.
Fiecare etapă din această variantă poate fi realizată cu ajutorul unei scule individuale
(ștanță de retezat, ștanță de perforat, matriță de roluit) sau poate fi realizată cu ajutorul unei
ștanțe combinate de roluit, perforat și debitat. Obținerea piesei integral prin deformare plastică
la rece asigură un randament de utilizare al materialului foarte mare. Deșeurile provin de la
perforare și retezare.
Ținând cont de aceste considerente, prima variantă prezentată poate fi adoptată în cazul
fabricării piesei în regim de unicat sau serie mică, iar cea de a doua variantă, în cazul producției
de serie mare și de masă.