EXPLORARI FUNCTIONALE RENALE

1. Endoscopia
Endoscopul este alcatuit dintr-un tub rigid sau (mai frecvent) flexibil, cu o
lungime ce poate ajunge de la cativa zeci de centimetri la aproape doi metri
(ca in cazul colonoscopului) si o grosime medie de 0,5 cm (existand insa
endoscoape mult mai fine, cum ar fi cele auriculare sau mai groase).

Endoscoapele moderne functioneaza pe baza unui sistem de fibre optice.

Ele sunt formate din doua-trei cabluri optice (fiecare cuprinzand zeci de mii
de fibre optice, din sticla sau plastic, cu dimensiunea de 10 micrometri).
Endoscopul are un capat intern (care va fi introdus in organul examinat) si
altul extern, la care priveste si actioneaza medicul care conduce investigatia.
Unul sau doua cabluri optice transporta lumina (de la o sursa externa) de-a
lungul endoscopului.

La capatul intern exista o lentila, de la care lumina (si practic imaginea)

va fi reflectata si preluata de alt cablu de fibre optice, fiind condusa spre o
lentila aflata la capatul extern, unde imaginea obtinuta va fi studiata de
medic. Alteori, secventele vor fi preluate de o camera video si transmise pe
un monitor, de unde pot fi urmarite. Endoscopul este introdus printr-un
orificiu natural al corpului (de exemplu, cavitate bucala, nas, uretra) sau
printr-o incizie intr-o cavitate in mod normal inchisa (de exemplu, cavitatea
abdominala, toracica sau articulara).

La capatul extern, endoscopul mai are inserat un tub, prin care pot fi
introduse instrumente (forceps, foarfeca, perie, necesare pentru realizarea
unei biopsii sau manevre chirurgicale). Se poate introduce aer sau
medicamente sau se poate aspira. Exista numeroase tipuri de endoscoape,
de marimi si forme diferite, adecvate organului pe care il investigheaza.
Atunci cand e posibil, se prefera un endoscop rigid (care permite o rezolutie
optica mai buna), dar in majoritatea a cazurilor endoscopul trebuie sa fie
flexibil.

1
 In afara de acuratetea vizuala, endoscopul trebuie sa prezinte
biocompatibilitate, adica materialul din care este construit nu trebuie sa
determine reactii alergice, inflamatorii, toxice la nivelul tesuturilor cu care
vine in contact. Exista si endoscoape electronice, care nu folosesc fibre
optice, ci au montate trei computer chip-uri (pentru lumina rosie, verde,
albastra) in varf. Endoscopia cu magnificatie permite marirea imaginilor
obtinute (in timp real) si astfel vizualizarea in detaliu a tesuturilor.

Rolul

Endoscopia este folosita in scop diagnostic, pentru precizarea originii,

localizarii unei afectiuni si a naturii acesteia, atunci cand exista simptome
persistente si suspecte, ca tuse, hemoragie digestiva, diaree sau constipatie
cronica etc. sau pentru stadializarea unei maladii. Endoscopia nu se rezuma
insa la o simpla constatare, ci are si rol terapeutic. In interiorul endoscopului
se pot introduce instrumente, care permit biopsia unei structuri suspecte (de
exemplu, o formatiune tumorala, o zona de inflamatie sau necroza), dar si
indepartarea unor corpi straini, excizia unei tumori sau oprirea unei
hemoragii. Sonde laser introduse endoscopic permit realizarea unor
manevre chirurgicale de mare finete.

Practic fiecare organ intern, de la tractul digestiv, primul care a

beneficiat de aceasta tehnica revolutionara (de exemplu, excizia unor tumori,
extirparea unui organ cum ar fi colecistul, repararea unor hernii, tratarea
diverticulilor sau a afectiunilor inflamatorii cronice, plasarea unor stenturi
care impiedica blocarea canalului biliar sau intestinului etc.), la maladii
neurologice sau afectiuni ale colonei vertebrale, boli ginecologice (cancere
ale uterului sau colului uterin, polipi, fibroame, endometrioza), la tumori
pulmonare, tratarea unor fracturi dificile sau interventii articulare, operatii
ORL sau renale, toate pot fi realizate astfel, prin metode mai putin
traumatizante pentru pacient si care permit o recuperare mai rapida.
Tot pe cale endoscopica se pot realiza si investigatii complementare.
De exemplu, ecografia endoscopica presupune montarea unui transductor
de ultrasunete la varful endoscopului. Astfel, se poate realiza o mai buna
investigare in cazuri complexe, cum ar fi stadializarea unor tumori pulmonare
sau ale sistemului digestiv. Endoscopia se face cu anestezie locala sau
sedare (rar anestezie generala) si este in general lipsita de riscuri (rareori
pot aparea hemoragii, perforatii de organ sau infectii).

2
 2. Cistoscopia

Cistoscopia permite examinarea uretrei si vezicii urinare. Se face sub

anestezie locala si este indicata in caz de hematurie (sange in urina),
incontinenta urinara, retentie de urina, infectii repetate, durere la urinare etc.

Poate indeparta calculi sau tumori dezvoltate la acest nivel si poate

informa asupra starii prostatei (indicand o prostata marita, care ingusteaza
uretra la trecerea la acest nivel). De asemenea, cu ocazia acestei examinari
se poate monta un stent care sa faciliteze curgerea urinei.

3. Laparoscopia

Laparoscopia se face prin introducerea endoscopului printr-o incizie

abdominala, sub anestezie generala. Ea permite vizualizarea organelor
abdominale (inclusiv a organelor genitale feminine), informand asupra
formei, dimensiunilor si culorii. Permite depistarea de zone de hemoragie,
infectie sau inflamatie, tumori, obstructie, precum si efectuarea unei biopsii,
extirparea unui organ (vezica biliara, rinichi, uter, ovar, splina, apendice,
portiuni din intestin) sau tratarea unei hernii.

4. Ecografie abdominala
3
Pregatirea pacientului pentru ecografie abdominala

Pregătirea pacientului pentru ecografie abdominală constă în post

alimentar (inclusiv băuturi acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de
investigație, astfel ca stomacul să fie gol și conținutul gazos intestinal să fie
redus, permițând vizualizarea adecvată; se vor bea 1-1.5 litri lichide (apa
plată, ceai) inaintea examinarii.

Cu 24 de ore înainte, se recomanda sa nu se consume dulciuri, se

evită alimente care pot fermenta (fructe, lapte), iar cina din ziua precedentă
trebuie să fie ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora 18.00-19:00.

În cazul în care sunteți balonat, se recomandă ca în ziua precedentă

investigației să se administreze medicamente ca Espumisan ( 2 cp de 3 ori
pe zi), Carbocit ( 2 tb de 3 ori pe zi), eventual un supozitor intrarectal cu
glicerina sau Sab simplex (1-2 tablete de 3ori/zi sau 1 lingură în seară
dinaintea examinării și 1 lingură cu 3 ore înaintea examinării).

Reguli inainte de ecografia abdominala:

Nu manca inainte de ecografia abdominala :

• datorita faptului ca ecografia se realizeaza pe principiul trimiterii de

ultrasunete de catre aparat, si apoi captarii ecourilelor ultrasunetelor
folosind efectul piezoelectric ultrasunetelor, ce se intorc dinspre organul
examinat, acest proces este ingreunat de meteorism abdominal
(balonare), asa ca de obicei se recomanda efectuarea acesteia pe
nemancate, insa nu este neaparat obligatoriu acest lucru;
• cel putin limitati alimentele care va pot balona cu o zi inainte de
programarea ecografica – fructe, legume (ce fermenteaza)
Nu consuma alimente cu un continut ridicat de grasimi in seara de
dinaintea ecografiei.

Cum se realizeaza ecografia abdominala?

4
 In primul rand trebuie sa te programezi la un medic care este
specializat in executarea ecografiei si in interpretarea imaginilor ecografice.
In timpul consultului, medicul iti va spune sa indepartezi de pe abdomen
hainele si sa te asezi pe spate pe un pat. Pentru ca transductorul (sonda) sa
alunece mai usor si sa asigure calitatea transmiterii undelor ultrasonore se
aplica pe abdomen un gel. Transductorul (sonda) va fi presat pe piele si
miscat pe toata suprafata, unde se afla organul abdominal care trebuie
evaluat, fara a provoca durere. In timplul examinarii se vor realiza si fotografii
ecografice ce vor fi inmanate pacientului.

Imediat ce procedura a fost realizata, gelul va fi inlaturat de pe

abdomen si te vei putea imbraca.

IMPORTANT.

Recomandam pacientului sa realizeze un dosar ce monitorizeaza

starea lui de sanatate pe parcursul vietii, sa pastreze toate rezultatele
ecografice realizate in timp, alaturi de analize clinice si biochimice sau alte
investigatii efectuate, si sa se prezinte la medic de fiecare data cu acest
dosar – pentru a se putea realiza o evaluare personala in dinamica. Astfel
se observa eventualele imbunatatiri sau inrautatiri ale starii de sanatate, si
se poate pune un diagnostic corect. Un diagnostic complet nu se realizeaza
pe baza unei singure investigatii, ci pe evolutia in dinamica a modificarilor
clinico-biologice.

Este mai usor sa previi decat sa tratezi! Descopera orice modificare in

stadiul incipent !

Bucura-te de sanatate!

5. Urografia
5
 Urografia este o tehnica radiologica folosita pentru evaluarea sistemului
genitourinar: rinichii, ureterele si vezica urinara. Desi a fost efectuata initial
folosind radiografia simpla, modernizarea modalitatilor imagistice permit
acum si realizarea urografiei CT si RMN.

Indicatiile procedurii

• evaluarea prezentei unei obstructii ureterale suspectate sau cunoscute

• evaluarea integritatii tractului urinar post-trauma
• evaluarea tractului urinar pentru anomalii congenitale suspectate
• evaluarea tractului urinar pentru leziuni care pot explica hematuria sau
infectia.

Pregatirea preoperatorie

Anestezia nu este in general necesara pentru adultii care pregatiti

pentru examinarea urografica, indiferent de modalitate. Totusi, copiii care
sunt pregatiti pentru urografie RM necesita adesea sedare. Pacientul va bea
o sticluta de citrat de magneziu in noaptea premergatoare procedurii.
Substanta actioneaza ca un laxativ, asigurind ca subtilele calcificari renale,
ureterale sau vezicale nu sunt mascate de cantitati mari de scaun.

Pacientul este sfatuit sa nu consume lichide sau solide in dimineata

examinarii.

Studiile de laborator efectuate inainte de procedura trebuie sa asigure

functia renala normala si testul negativ de sarcina. Medicul va intocmi o lista
completa a medicamentelor si alergiilor pacientului. Procedura va fi explicata
pacientului.

In cazul urografiei CT pacientul trebuie sa fie bine hidratat pentru a

reduce riscul nefropatiei induse de contrast. Se vor inlatura obiectele de

6
metal inconjuratoare. Se asigura un abord venos inainte de inceperea
examinarii. Pacientul va fi asezat in supinatie pe masa CT cu bratele ridicate
deasupra capului.

Tehnica procedurii

Pacientului i se va injecta printr-un ac sau canula venoasa o substanta

de contrast, de obicei intr-o vena a bratului. Contrastul este excretat sau
inlaturat din singe prin rinichi, iar mediul de contrast devine vizibil la
radiografie aproape imediat dupa injectie.

Se efectueaza radiografia abdomino-pelvina la momente diferite de

timp pentru a prinde contrastul eliminat prin diferitele segmente ale tractului
urinar.

Aceasta tehnica imagistica ofera o vizualizare completa a anatomiei

pacientului si aduce informatii asupra functionarii sistemului renal.

Imediat dupa administrarea contrastului acesta apare pe radiografie ca

opacitate renala, corespunzind filtrarii contrastului prin cortexul renal. La
interval de 3 minute, opacitatea renala este inca evidenta (cu intensitate mai
redusa) dar acum sunt vizibile calicele si pelvisul renal. La 9-13 minute
contrastul incepe sa se goleasca in uretere si merge spre vezica, pe care
incepe sa o umple. Pentru a vizualiza corect vezica urinara, se va face o
radiografie postmictiune, pentru a nu masca nici o patologie. O urografie
intravenoasa poate fi efectuata in urgenta sau de rutina.

Urografia intravenoasa in urgenta

7
 Procedura este efectuata pentru pacientii din sectia de urgente, cu
colica renala severa si hematurie pozitiva. In aceste circumstante, medicul
doreste sa afle daca pacientul are un calcul renal care determina obstructia
sistemului urinar sau nu. Pacientii cu calculi renali dar fara obstructie sunt de
obicei programati la un urolog. Pacientii cu calcul blocat in sistemul urinar
ramin in spital pentru monitorizare si tratament.

Urografia in urgenta cuprinde urmatorii pasi:

✓ radiografia abdominopelvina
✓ injectarea mediului de contrast, 50 ml
✓ radiografie abdominopelvina tardiva, la 15 minute dupa injectie.

Daca nu este evidenta obstructia pe primul film se va efectua o

radiografie postmictiune. Daca se observa o obstructie radiografia
postmictiune va fi urmata de o serie de radiografii la interval dublu de timp:
30 minute postinjectie, o ora, 2 ore, 4 ore pina se rezolva obstructia.

Urografia intravenoasa de rutina

8
 Aceasta procedura este efectuata pentru pacientii cu hematurie
microscopica sau macroscopica inexplicabila. Este folosita pentru a
evidentia prezenta unei tumori sau a altor anomalii anatomice.

Urografia de rutina cuprinde urmatorii pasi:

radiografie abdominopelvina de control

injectare substanta de contrast
radiografie imediata doar a zonei renale
radiografie la 5 minute doar a zonei renale.

In acest moment poate sau nu fi aplicata compresia (contraindicata in

cazurile de obstructie):

In urografie, compresia implica presiunea pe abdomenul inferior

determinind distensia tractului urinar superior:

✓ daca compresia este aplicata: se va efectua o radiografie postinjectie

a zonei renale, urmata de o radiografie dupa eliberarea presiunii pentru
intregul sistem urinar
✓ daca compresia nu este aplicata: se efectueaza o radiografie standard
a sistemului urinar pentru a arata ureterele golindu-se, cu pacientul in
pronatie
✓ la sfirsit se efectueaza o radiografie postmictiune.

Urografia computer tomografica + CT

9
 Indicatiile urografiei CT sunt similare cu ale urografiei intravenoase.
Adesea acest studiu este folosit pentru evaluarea hematuriei, a carcinomului
celular tranzitional al tractului urinar superior, traumatismelor ureterale,
infectiilor complexe urinare recurente pentru a exclude o etiologie obstructiva
sau formarea unui abces. Mai poate fi folosita pentru a detecta litiaza renala
si in planificarea preoperatorie a nefrolitotomiei percutane. Este indicata in
evaluarea urinara postoperatorie dupa cistectomie.

Urografia prin rezonanta magnetica + RMN

Este folosita la pacientii cu dilatare a tractului urinar care nu pot primi

materialul iodat de contrast sau la care folosirea radiatiei ionizante nu este
de dorit. In aceasta categorie de pacienti intra copiii si gravidele. Urografia
RM este insensibila in detectarea calculilor renali si ureterali comparata fiind
cu scanarea CT.

Mai poate fi indicata in diagnosticul si stadializarea cancerelor

implicind rinichii, vezica si prostata, datorita rezolutiei superioare a tesuturilor
moi.

La copii, urografia RM poate fi utila in evaluarea preoperatorie

anatomica a vasculaturii, a sistemelor duplicat de colectare, displaziei
renale, ureterului ectopic, ureterului retrocav, megaureterului primar si
pentru a diferentia hidronefroza de boala renala chistica.

Urografia retrograda

10
 Este o procedura urologica in care se injecteaza contrast in ureter
pentru a vizualiza ureterul si rinichii. Fluxul contrastului este invers celui
urinar, de unde si termenul de retrograd. Indicatiile cuprind identificarea unor
defecte de umplere (tumori, calculi), asociata plasarii stenturilor ureterale
sau ureteroscopiei sau pentru a defini anatomia renala in pregatirea pentru
operatie. Este recomandata cind un studiu intravenos excretor (urografia
intravenoasa sau CT) nu poate fi efectuat datorita bolii renale sau a alergiei
la contrast.

Contraindicatiile relative cuprind prezenta urinei infectate, sarcina si

alergia la contrast. Procedura necesita cistoscopia si plasarea unui tub mic
in ureterul inferior pentru a injecta contrastul si opacifia ureterul si pelvisul
renal. Este folosita fluoroscopia sau radiografia in dinamica pentru a
vizualiza sistemul urinar superior. Procedura se efectueaza sub anestezie
generala sau regionala.

Contraindicatiile procedurii

• alergia la substanta de contrast iodata

• istoric de astm bronsic indicind o predispozitie pentru a dezvolta o
reactie la contrast
• atentie la pacientii cu boala cardiaca semnificativa (insuficienta
cardiaca congestiva, stenoza aortica, cardiomiopatie severa,
hipertensiune pulmonara), deoarece volumele mari si osmolalitatea
contrastului pot determina cresterea riscului de reactie la contrast
• insuficienta renala, nefrotoxicitatea de contrast reprezinta deteriorarea
rapida a functiei renale dupa administrarea contrastului
• creatinina serica peste 1,5 mg/dl si diabetul, deshidratarea, folosirea
diureticelor
• virsta inaintata (peste 70 de ani), hipertensiunea, hiperuricemia
11
 • contraindicatiile relative cuprind: feocromocitomul, siclemia, mielomul
multiplu.

Contraindicatiile manevrei de compresie abdominala

➢ evidentierea obstructiei la radiografia dupa 5 minute

➢ anevrism aortic abdominal sau alte mase abdominale\
➢ durere abdominala severa, chirurgie abdominala recenta
➢ trauma suspectata a tractului urinar, prezenta diversiunii urinare
➢ prezenta transplantului renal.

Complicatiile procedurii

Complicatiile sunt determinate de administrarea contrastului si de

folosirea compresiei, cuprinzind:

❖ infiltratia locului de acces venos, tratata prin aplicare de gheata, masaj

si ridicarea bratului pina la resorbtie in 2-4 ore
❖ contrastul iodat poate determina nefrotoxicitate la pacientii cu functie
renala afectata, fiind importante testele de laborator renale inainte de
administrarea contrastului
❖ complicatiile folosirii padelelor de compresie abdominala cuprind
disconfortul pacientului pina la urgente chirurgicale daca pacientul are
un anevrism abdominal aortic.

12