Conduita de urgenţă in

INFARCTUL MIOCARDIC ACUT

Faza de prespitalizare este intervalul de la debutul infarctului miocardic şi pînă în momentul sosirii
bolnavului în spital. Deoarece mortalitatea cea mai mare (2/3 din cazuri) are loc în această fază, sora
medicală trebuie să fie familiarizată cu principalele probleme de rezolvat în această perioadă. —
prevenirea morţii subite Aşezarea bolnavului în decubit dorsal şi interzicerea efectuării oricărei mişcării

Atenţie Să nu se uite psihoterapia — preîntîmpinarea altor complicaţii -

Sedarea durerii: (la indicaţia medicului)

-morfină 0,01g -0,02 g (1fiolă = 0,02g) subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos, încet, diluată
în ser fiziologic, sub controlul respiraţiei ;

-mialgin 0,10 g subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos, diluat în 10 ml ser fiziologic sau
glucoză 10%,

-fortral 30 mg intravenos sau intramuscular.

Atenţie: Morfina poate provoca o hipotensiune arterială şi deprimarea ventilaţiei pulmonare. Asocierea
cu atropină (1mg subcutan sau intramuscular, eventual 0,5mg i.v.) poate preveni aceste fenomene.

Dacă durerile sînt de mai mică intensitate se poate încerca liniştirea lor cu algocalmin, fenobarbital,
codeina. - Urmărirea T.A. şi P. Menţinerea T.A. cu perfuzii de glucoză 5%, dextran, marisang şi H.H.C.

Urmărirea pulsului şi corectarea extrasistolelor cu xilină de uz cardiologie. Menţinerea permeabilităţii

căilor aeriene prin aspiraţie. - Oxigenoterapie. — scurtarea timpului pînă la internarea în spital -
Transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitare şi obligator cu targa. Pentru
reducerea mortalităţii prin infarct miocardic, ideale sînt ambulanţele dotate cu aparatură de
monitorizare, defibrilare şi reanimare şi însoţite de un medic şi un cadru mediu — aşa-zisele „unităţi
mobile coronariene” .

Pentru a se acorda îngrijiri în unităţile spitaliceşti şi pentru a se putea interveni de urgentă, sora
medicală trebuie să aibă pregătită o trusă de prim ajutor, care să cuprindă :

medicaţie pentru calmarea durerii, sedative, anticoagulante, xilină, coronarodilatatoare(intensain),

hemisuccinat de hidrocortizon (HHC);

-seringi sterile, soluţii de perfuzat, aparat de perfuzie, deschizător de gură, pipe Guedel, aspirator de
secreţii, aparat de respiraţie artificială de tip Ruben, aparatură pentru monitorizare şi defibrilare. 2.3.3.
îngrijirea în unităţile spitaliceşti

1 - instalarea bolnavului în pat

Transportul bolnavului de la salvare se face direct în secţie (cardiologie, terapie intensivă sau interne), cu
targa, într-un timp cît mai scurt, Mutarea bolnavului de pe targă în pat o face personalul sanitar fără să
permită bolnavului nici o mişcare, pentru ca să nu i se agraveze situaţia, Sora medicală va avea grijă să-i
fie asigurat un climat de linişte, salon bine încălzit, aerisit. Poziţie cît mai comodă, în pat (este bine ca
paturile să fie prevăzute cu somiere reglabile pentru a se evita poziţiile forţate).
2 — aplicarea în continuare a măsurilor de prim ajutor

La indicaţia medicului:

- sedarea durerii: derivaţii de opiacee (morfină, mialgin), fortral sau amestecuri litice (romergan
+Largactil+ mialgin);

- combaterea anxietăţii: sedative (fenobarbital, diazepam). Pe cît posibil se evită administrarea

sedativelor concomitent cu a opiaceelor ;

- oxigenoterapie.

3 — supravegherea funcţiilor vitale — Urmărirea ideala a unui infarct este monitorizarea cu

supravegeherea permanentă în primele zile a E.C.G., şi T.A. şi a ritmului cardiac. In secţiile obişnuite de
boli interne, în lipsă de aparatură de 6 monitorizare, supravegherea constă în măsurarea T.A., frecvenţei
pulsului şi a respiraţiei la o oră, la nevoie mai des, în funcţie de starea bolnavului, înregistrarea zilnică a
E.C.G., precum şi a temperaturii, de cîte ori este indicat de medic.

4 — recoltarea probelor de laborator Sora medicală va recolta sînge pentru probe de laborator indicate
de medic(pt. dozările enzimatice, a fibrinogenului, glicemiei, determinarea leucocitozei, a V.S.H.,
colesterolului, acidului uric).

5 — prevenirea complicaţiilor tromboembolice Anticoagulante(heparină 300-400 mg/24 ore) (1f. = 50

mg), cîte 2 fiole la 4—6 ore; Concomitent — trombostop(4-6 tablete pe zi iniţial, apoi în funcţie de
timpul Quick).

6 — preîntîmpinarea hiperexcitabilităţii miocardului — Xilină -200mg intramuscular (20ml 1%) sau i.v.
ori în perfuzie

7 — administrarea medicaţiei Foarte important! Se va face cu mare punctualitate, deoarece întîrzie- rile
pot provoca bolnavului emoţii inutile. Tratamentul medicamentos se face la pat, în poziţie orizontală.
Sora medicală va avea pregătite medicamente pentru eventuale complicaţii. Deşi medicamentele se dau
strict la indicaţia medicului, în unele cazuri de urgenţă, cadrul mediu va trebui să intervină cu unele
medicamente (nitroglicerină) şi oxigen.

8 — alimentaţia bolnavilor Mesele vor fi fracţionate pentru a se evita consumul de cantităţi mari la o
masă. Se va face alimentaţie pasivă la pat, în primele zile în decubit dorsal. Treptat se va trece la
alimentaţie activă la pat (numai la recomandarea medicului în poziţie şezînda). După mobilizarea
bolnavului, i se poate servi masa în sala de mese. Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. In
primele zile va fi alcătuit din lichide şi piureuri date lent, cu lingura, ceaiuri, compoturi, supe, lapte,
sucuri de fructe, ouă moi, dar şi mai tîrziu vor fi ; evitate alimentele care produc gaze sau întîrzie
tranzitul intestinal. Se interzice total fumatul.

9 — urmărirea evacuărilor de urină şi fecale Se va servi bolnavul cu urinar şi bazinet, fără să fie ridicat în
poziţie şezîndă. Constipaţia trebuie combătută cu clisme uleioase sau laxative uşoare. - Diureza şi
scaunul se notează pe foaia de observaţie.

10 — igiena bolnavului - Baia generală sau parţială se face la pat fără să obosească bolnavul(în primele
zile fără să fie ridicat)
11 — mobilizarea bolnavului Repaus absolut la pat în prima săptămînă Durata imobilizării va fi adaptată
în funcţie de evoluţia simptomelor şi de prezenţa complicaţiilor. Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau
alte complicaţii, începînd chiar din primele zile, se pot face mişcări pasive ale degetelor de la mîini şi
picioare. Treptat se permit schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor. Mobilizarea se face
progresiv (şederea pe marginea patului, şederea în fotoliu, ridicarea din pat), sub controlul pulsului şi a
tensiunii arteriale, iniţial în prezenţa medicului.

12 — crearea mediului psihologic favorabil - Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon. -
Nu se permite vizitarea în grup. - Se evită vizitele lungi. - Nu se comunică veşti neplăcute. - Se va facilita
contactul cu bolnavii restabiliţi, cu efect psihic bun.

13 — educaţia sanitară Prin aceasta urmărim instruirea bolnavului asupra modului de viaţă la externare:
Modul cum trebuie luate medicamentele 6 Semnele supradozării digitalice Prezentarea la control
periodic. Atenţie! 0 bună educaţie a bolnavului reduce şansele unei descompensări sau agravări. Se va
încerca să se restabilească la aceşti bolnavi încrederea în sine şi capacitatea de muncă anterioară
îmbolnăvirii Se va insista asupra respectării regimului alimentar, nocivităţii fumatului, programului
raţional de muncă şi viaţă.