Rogozea Contributii La Repertoriul Aseza

SARGETIA
FONDATOR: OCTAVIAN FLOCA
I, 1937, 214 p.
II, 1941, 164 p.
III, 1956, 231 p.
IV, 1967, 272 p.
V, 1968, 662 p.
VI, 1969, 319 p.
VII, 1970, 313 p.
VIII, 1971, 275 p.
IX, 1972, 283 p.
X, 1973, 447 p.
XI-XII, 1974-1975, 504 p.
XIII, 1977, 620 p.
XIV, 1979, 739 p.
XV, 1981, 540 p.
XVI-XVII, 1982-1983, 749 p.
XVIII-XIX, 1984-1985, 464 p.
XX, 1986-1987, 740 p.
XXI-XXIV, 1988-1991, 942 p.
XXV, 1992-1994, 982 p.
XXVI/1, 1995-1996, 688 p.
XXVI/2, 1995-1996, 800 p.
XXVII/1, 1997-1998, 896 p.
XXVII/2, 1997-1998, 758 p.
XXVIII-XXIX/1, 1999-2000, 577 p.
XXVIII-XXIX/2, 1999-2000, 600 p.
XXX, 2001-2002, 949 p.
XXXI, 2003, 469 p.
XXXII, 2004, 880 p.
XXXIII, 2005, 390 p.
XXXIV, 2006, 956 p.
XXXV-XXXVI, 2007-2008, 923 p.
SERIE NOUĂ
I (XXXVII), 2010, 606 p.

II (XXXVIII), 2011, 564 p.
III (XXXIX), 2012, 576 p.
IV (XL), 2013, 620 p.
V (XLI), 2014, 560 p.
VI (XLII), 2015, 386 p.
VII (XLIII), 2016, 394 p.
SUMAR SOMMAIRE INHALT CONTENTS
Iosif Vasile Ferencz Téglás Gábor (23 martie 1848-4 februarie 1916) …… 7
Téglás Gábor (23 March 1848-4 February 1916)
ARHEOLOGIE
STUDII ŞI ARTICOLE
Cătălin Cristescu, Noi descoperiri privind sfârşitul primei epoci a

Ioan Alexandru Bărbat fierului în Transilvania. Contextele funerare de la
Bacea (jud. Hunedoara) ……………………………. 11
New Discoveries Regarding the End of the Early
Iron Age in Transylvania. The Funerary Contexts
from Bacea (Hunedoara County)
Valentina Cetean, Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de

Iosif Vasile Ferencz roci de pe şantierul arheologic Ardeu – Cetăţuie,
jud. Hunedoara……………………………………… 45
Preliminary Mineralogical Study on the Types of
Rocks from Ardeu – Cetăţuie Archaeological Site,
Hunedoara County
Marius Gheorghe Barbu Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa? …………………………………….. 67
Opus incertum or opus mixtum at Ulpia Traiana
Sarmizegetusa?
Ana-Cristina Hamat Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei romane 85

Signet Rings Discovered on the Territory of Roman
Dacia
Beatrice Ciută Consideraţii privind grădinile romane în anticul

Apulum …………………………………………….. 109
Remarks about Roman Gardens from Ancient
Apulum
RAPOARTE ŞI NOTE ARHEOLOGICE
Dinu Ioan Bereteu Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului

Cluj (II) ……………………………………………. 129
Contributions to the Archaeological Repertory of
Cluj County (II)
4
Octavian-Cristian Rogozea, Contribuţii la repertoriul aşezărilor atribuite epocii

Petru Rogozea bronzului din vestul României (I) ………………….. 139
Contributions to the Repertory of Bronze Age
Settlements from Western Romania (I)
Dinu Ioan Bereteu Fortificaţia din a doua epocă a fierului de la Sebiş

(jud. Bistriţa-Năsăud) …..………………………….. 201
The Late Iron Age Fortification from Sebiş (Bistriţa-
Năsăud County)
Claudiu Munteanu A Roman Age Votive Offering in the Archaeological

Feature C 018 from Cristian I, Sibiu County ……… 231
O depunere votivă de epocă romană în complexul
arheologic C 018 de la Cristian I, judeţul Sibiu
Oana Tutilă, Fibule romane de pe valea Târnavei Mici …………. 239

Ioan Alexandru Bărbat Roman Brooches from Târnava Mică Valley
Timea Varga, A Roman Settlement at Cojocna (Cluj County) …… 247

Dinu Ioan Bereteu O aşezare romană la Cojocna (jud. Cluj)
ISTORIE
STUDII ŞI ARTICOLE
Tudor-Radu Tiron Din nou despre corbul cu inel în cioc. Reprezentări

ale stemelor Hunedoreştilor într-un manuscris din
colecţia Bibliotecii de Stat Bavareze ………………. 255
De nouveau sur le corbeau tenant une bague dans
son bec. Les illustrations des armes de la famille de
Hunedoara dans un manuscrit faisant partie de la
collection de la Bibliothèque d’État de Bavière
Cornel Tatai-Baltă Receptarea xilogravurii lui Albrecht Dürer, Regele

David, 1499, în tipografii de la Iaşi şi Bucureşti din
secolele XVII-XVIII ………………………………. 275
The Echo of Albrecht Dürer’s Woodcut, King
David, 1499, in Printing Houses from Iaşi and
Bucharest during the 17th-18th Centuries
Mircea-Gheorghe Abrudan Georg Paul Binder (1784-1867): viaţa, activitatea şi

opera unui superintendent uitat al Bisericii
Evanghelice C.A. din Transilvania ………………… 281
Georg Paul Binder (1784-1867): The Life, the
Activity and the Work of a Forgotten Superintendent
of the C.A. Evangelic Church from Transylvania
5
Maxim (Iulius-Marius) Despărţământul Astra Bistriţa de la înfiinţare şi până

Morariu la Marea Unire ……………………………………... 303
Bistriţa Department of Astra from the Foundation
and until the Great Union
Marin Pop Evoluţia organizaţiilor Partidului Naţional Român

din Ardeal şi Banat în perioada 1923-1925. Alegeri
parlamentare parţiale ………………………………. 313
The Evolution of the Romanian National Party
Organizations in Transylvania and Banat from 1923-
1925. Partial Elections
Minodora Damian Noi informaţii asupra învăţământului din Valea

Dunării în perioada interbelică (cazul aşezărilor
Berzasca şi Belobreşca) ……………………………. 333
Des nouvelles informations concernant l'enseignement
de la Vallée du Danube de la période d'entre les
deux guerres (la situation des localités Berzasca et
Belobreşca)
Eugen Mioc Germanii din Banat în primele două decenii de

regim comunist (1945-1965) ……………………… 347
Les allemands de Banat dans le deux premières
décennies du régime communiste (1945-1965)
Camelia Gabor Lucrări semnate Irimie Nicolae în Colecţia de Artă

a muzeului devean …………………………………. 359
Irimie Nicolae Works in the Museum of Dacian and
Roman Civilization's Art Collection
RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ
Alin Henţ Valeriu Sîrbu, Cătălin Borangic, Pumnalul sica în

nordul Dunării (~200 a. Chr. – 106 p. Chr.):
Semiotica marţială a puterii [Le poignard sica au
nord de Danube (~200 av. J.-C. – 106 ap. J.-C.):
Sémiotique martiale du pouvoir], Brăila, Ed. Istros a
Muzeului Brăilei „Carol I”, 2016, 247 p., (ISBN
978-606-654-188-6) ……………………………….. 371
Cătălin Cristescu Mariana-Cristina Popescu, Hellenistic and Roman

Pottery in pre-Roman Dacia, Bibliotheca Musei
Napocensis, XL, Bucureşti, Ed. A.R.A. –
„Arhitectură. Restaurare. Arheologie”, 2013, 280 p.,
(ISBN 978-973-88645-7-9) ………………………... 377
6
Daniel I. Iancu Petre Ugliş Delapecica, Jurnal de război din anii

1914-1919 [War Diary from the Years 1914-1919],
editori Ioana Rustoiu, Marius Cristea, Tudor Roşu,
Smaranda Cutean, Seria Memoriale, I, Alba Iulia,
Ed. Altip, 2015, 245 p., (ISBN 978-973-117-561-4) 383
IN MEMORIAM
Adriana Pescaru In memoriam Olimpia-Florica Palamariu (1950-2016) 387
Lista abrevierilor ………………………………………………………………….. 391

CONTRIBUŢII LA REPERTORIUL AŞEZĂRILOR ATRIBUITE
EPOCII BRONZULUI DIN VESTUL ROMÂNIEI (I)
OCTAVIAN-CRISTIAN ROGOZEA
Universitatea de Vest din Timişoara
rogozeaoctavian@yahoo.com
PETRU ROGOZEA
Timişoara
rogozeapetru1953@yahoo.com
Cuvinte cheie: cercetări de suprafaţă, Banat, grupul Corneşti-Crvenka, Cultura Mureş,

cultura Cruceni-Belegiš
Keywords: field survey, Banat, Corneşti-Crvenka group, Mureş culture, Cruceni-
Belegiš culture
Prezentul studiu îşi propune să introducă în circuitul ştiinţific 31 de puncte

atribuite epocii bronzului, identificate sau reidentificate în urma cercetărilor de teren
desfăşurate în perioada 2006-2016 în vestul României. Materialele descoperite acoperă
în linii mari intevalul cuprins între epocile timpurie şi târzie a bronzului.
Necesitatea unei localizări exacte a unor situri arheologice, din motive

administrative sau pur ştiinţifice, a determinat o accelerare a cercetărilor de suprafaţă a
căror menire era identificarea sau reidentificarea unor puncte arheologice. Un factor
major care a uşurat procesul de cartare arheologică a fost, fără nici un dubiu, evoluţia
mijloacelor tehnice. Pe lângă factorul amintit anterior, o contribuţie semnificativă a
avut-o şi îmbunătăţirea legislaţiei privind protejarea patrimoniului arheologic şi în mod
deosebit aplicarea acesteia. Aspectul legislativ şi-a adus aportul prin mutarea parţială a
acestui gen de cercetare din sfera pur ştiinţifică în sfera administrativă. În acest context
au fost descoperite sau redescoperite şi siturile la care vom face referire mai jos, în
intervalul cuprins între anii 2006-2016, într-o încercare de repertoriere a obiectivelor
arheologice care pot fi atribute epocii bronzului din zona Banatului.
Repertoriul arheologic a fost organizat alfabetic, în câmpurile sale fiind

introduse următoarele informaţii: A. Istoricul cercetărilor, B. Coordonate geografice
(centru aproximativ sit), C. Coordonate STEREO 70 (centru aproximativ sit), D. Repere
geografice, E. Repere hidrografice, F. Forma de relief, G. Materialul arheologic.
1. Alioş – 2 (com. Maşloc)

A. Situl arheologic denumit convenţional Alioş – 2 a fost identificat de către
Leonard Dorogostaisky în 01.05.2008. După descoperire, locaţia respectivă a mai fost
cercetată perieghetic în numeroase rânduri de către colective conduse de Liviu Măruia.
Materialele recoltate cu ocazia acestor cercetări au fost introduse în circuitul ştiinţific
prin publicarea unor studii punctuale care tratează aspecte legate de metodologia
Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 139-200.

140 Contribuţii la repertoriul aşezărilor atribuite epocii bronzului
cercetării de teren şi utilitatea imaginilor satelitare1 sau lucrări care abordează în

ansamblu descoperirile arheologice din arealul respectiv2.
B. Lat. 46° 3' 52.00" N, Long. 21° 30' 18.00" E, Alt. 147 m.
C. 229814.00118, 513129.15440.
D. Situl se află la 3,39 km NE de biserica romano-catolică din Alioş, la 5,36 km
SE de biserica catolică din Frumuşeni şi la 8,86 km SV de biserica ortodoxă din Păuliş.
E. Situl se găseşte la 180 m E de pârâul Valea Alioşu.
F. Situl este amplasat pe o terasă bine profilată, dezvoltată în versantul drept al
Pârâului Valea Alioşu. Terasa domină cu o diferenţă de nivel de cca. 15 m talvegul văii.
Extremitatea nordică are aspectul unui bot de terasă, cu pante abrupte pe laturile de N, E
şi V. Caracteristicele morfologice ale reliefului au fost speculate prin construirea unei
fortificaţii circulare cu şanţ şi val de pământ, cu un diametru de cca. 110 m3 (Fig. 1).
Fig. 1. Alioş – 2, com. Maşloc (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
ediţia 1975, şi Google earth) (Accesat: 01.06.2016)
G. Numeroasele periegheze din acest punct au permis colectarea unei cantităţi

impresionante de materiale ceramice. Printre formele de vas care au putut fi
reconstituite şi implicit determinate sunt castroanele lobate cu toarte semicirculare
(Pl. II/3-4, III/8, V/1), ascuţite (Pl. II/3) sau teşite (Pl. III/5). În cazul unor castroane
toartele sunt amplasate sub buză şi sunt doar schiţate (Pl. III/4). Alte forme de vas
întâlnite destul de frecvent sunt fragmentele de căni decorate cu diverse combinaţii de
incizii (Pl. IV/7-9, 12), căniţele (Pl. IV/4) sau străchinile simple (Pl. V/2) sau cu toartă
semicirculară dispusă sub buză şi decorate cu incizii (Pl. V/3). Un alt tip de castron,
prezent între descoperirile din acest punct, este şi cel cu buza dreaptă uşor evazată,
decorat cu arcade umplute cu incizii oblice (Pl. V/7-8). Printre materialele ceramice
descoperite sunt întâlnite şi fragmente perforate provenite de la vase strecurători
(Pl. IV/2) sau fragmente din vase aproximativ ovale cu vârful uşor ascuţit (Pl. V/10).
Repertoriul formelor este completat de recipiente cu buzele evazate pe care le încadrăm,
cu rezervele de rigoare, în categoria oalelor (Pl. III/2, 10). Decorurile caracteristice
1
Dorogostaisky 2008-2009, p. 256-274.
2
Măruia 2011, p. 400.
3
Măruia 2011, p. 400.
Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 141
fragmentelor atribuite vaselor din această categorie sunt brâurile alveolare, uneori în
combinaţie cu incizii orizontale, aplicate sub sau pe buză. Sub aspectul tehnicii de
decorare, incizarea este cel mai des întâlnită. Numeroase fragmente sunt decorate cu
incizii frânte, înlănţuite, încadrate de incizii orizontale (Pl. II/1), incizii verticale lungi
cu incizii scurte, fine, perpendiculare (Pl. III/3), incizii liniare oblice, verticale, asociate
cu incizii frânte înlănţuite (Pl. III/1, 7), meandre ascuţite (Pl. III/6), crestături fine
organizate sub forma unor triunghiuri cu vârfurile unite umplute la rândul lor cu incizii
(Pl. III/11), dar şi diverse incizii semicirculare cu aspectul unor arcade umplute cu
incizii scurte (Pl. V/4-6). Tot rar, în comparaţie cu decorurile din arcade incizate, apare
şi ornamentaţia compusă din incizii frânte umplute cu puncte (Pl. V/9) şi sub forma
unui „şnur fals” (Pl. III/9).
Elementele realizate prin modelarea plastică a pastei, cum sunt toartele sau
butonii, contribuie şi ele la îmbunătăţirea aspectului vaselor. În cazul butonilor
semisferici sunt aplicate şi caneluri circulare concentrice (Pl. III/12, V/11). Toartele
semicirculare dispuse perpendicular pe vas au modelată în relief o nervură
(Pl. III/13-15). În unele cazuri aceste toarte sunt mai plate (Pl. III/14, IV/5).
Decorurile realizate prin incizare sunt prezente chiar şi pe unele funduri inelare,
pe partea inferioară a vasului (Pl. IV/1, 3) sau pe interiorul unor buze evazate
(Pl. IV/6).
Printre materialele de interes arheologic din acest punct se numără şi o fusaiolă
confecţionată dintr-o pastă semifină arsă într-o atmosferă oxidantă (Pl. V/12). Tot din
argilă mai este elaborată şi o piesă interpretată de unii specialişti ca fiind o rotiţă de car4
(Pl. V/13).
În completarea materialelor arheologice vin şi piesele litice şlefuite. Sub aspect
tipologic sunt întâlnite diferite tipuri de topoare perforate. Dintre acestea amintim
varianta cu muchia patrulateră confecţionată din microdiorit (Pl. VI/3) sau versiunea cu
muchia circulară realizată din acelaşi tip de rocă (Pl. VI/1). Pentru confecţionarea
topoarelor a mai fost folosit şi riolitul. Din această rocă a fost realizată şi piesa ilustrată
la (Pl. VI/4). Din categoria obiectelor litice şlefuite mai face parte şi o altă piesă
interesantă realizată din amfibolit (?), triunghiulară în secţiune, cu o şănţuire puţin
adâncă în apropierea unei extremităţi (Pl. VI/2). În ceea ce priveşte funcţionalitatea
acesteia, presupunem că piesa ar fi putut fi utilizată drept cute. O altă posibilă utilizare
ar putea fi cea de amuletă/pandantiv suspendat pe o sfoară, dat fiind aspectul falic.
Un motiv mai rar întâlnit, aplicat pe un fragment ars oxidant şi degresat cu nisip
cu bobul mare, este cel compus din meandre incizate dispuse în două benzi orizontale
(Pl.VI/5), aparţinând mai degrabă primei epoci a fierului.
2. Băile Călacea – 2 (com. Orţişoara)

A. Localitatea Băile Călacea este bine cunoscută arheologilor datorită punctelor
aflate lângă Ferma Avicola şi la intrarea în staţiunea balneară lângă o staţie de ţiţei,
ambele atribuite neoliticului dezvoltat5. Cu prilejul unor cercetări de suprafaţă ce vizau
reidentificarea siturilor arheologice amintite mai sus, desfăşurate în 05.09.2014, a fost
descoperit un nou punct arheologic între Băile Călacea şi Hodoni.
B. Lat. 45° 55' 17.32" N, Long. 21° 5' 5.73" E, Alt. 97 m.
C. 196557.00025, 498765.17252.
4
Schuster 1996, p. 117-138; Nemeth 2012, p. 15-32.
5
Draşovean 1989, p. 37, 44; Lazarovici 1991, p. 49; Luca 2006, p. 61.
D. Situl se află la 4,5 km SE de primăria comunei Satchinez, la 2 km N de

biserica ortodoxă din Hodoni şi la 5,2 km NVV de biserica catolică din Carani. Din
punct de vedere administrativ, situl intră atât în hotarul comunei Orţişoara, cât şi în cel
al comunei Satchinez.
E. Situl se află la 150 m vest de pârâul Iercici.
F. Situl este amplasat în Câmpia Înaltă a Vingăi, subunitate a Câmpiei de Vest,
şi ocupă o terasă morfologică aflată pe versantul vestic al pârâului Iercici (Fig. 2).
Fig. 2. Băile Călacea – 2, com. Orţişoara (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. Majoritatea fragmentelor ceramice preistorice6 colectate de pe suprafaţa

acestui sit sunt din păcate atipice. Analiza facturii, arderii şi a decorurilor puţinelor
materiale tipice ne permite atribuirea sitului epocii bronzului. Un decor, realizat cu
măturica, de pe un fragment de vas modelat dintr-o pastă grosieră, degresată cu nisip cu
bobul mare şi ars într-o atmosferă reducătoare (Pl. VI/6), alături de fragmentul de
strachină cu buza invazată, cu caneluri, modelată dintr-o pastă fină, degresată cu nisip şi
arsă într-o atmosferă oxidantă (Pl. VI/7) permit încadrarea acestor materiale, cu
rezervele de rigoare pornite din condiţiile de descoperire, în bronzul mijlociu. Chiar
dacă aşa-numitul „decor cu măturica” apare în bronzul timpuriu acesta este destul de
comun şi perioadei mijlocii a epocii7.
3. Becicherecu Mic – 3 (com. Becicherecu Mic)

A. Aşezarea a fost descoperită la data de 04.10.2006 de către L. Măruia şi
Adrian Cântar în contextul unui demers care viza identificarea sitului arheologic Dealul
Crucii aflat în hotarul localităţii Becicherecu Mic din Lista Monumentelor Istorice8.
B. Lat. 45° 52' 26.00" N, Long. 21° 2' 21.00", Alt. 90 m.
C. 192747.72559, 493655.85166.
6
În acest punct au fost identificate şi fragmente ceramice care pot fi atribuite evului mediu.
7
Nicodemus, O'Shea 2015, p. 697.
8
Măruia et al. 2011, p. 60.
D. Situl se află la 4,5 km NNV de biserica ortodoxă din Becicherecu Mic, la

5,16 km SV de biserica ortodoxă din Hodoni, la 7,23 km S de biserica romano-catolică
din Satchinez şi la 5 km E de şoseaua Becicherecu Mic – Biled (DN6).
E. Situl se găseşte la 2 km V de pârâul Apa Mare şi la 2,39 km N de pârâul
Iercici, la nordul unei zone mlăştinoase, care capteză mai multe pâraie semipermanente
fără nume.
F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 3).
Fig. 3. Becicherecu Mic – 3, com. Becicherecu Mic (prelucrare după harta Direcţiei
Topografice Militare, ediţia 1975, şi Google earth) (Accesat: 01.06.2016)
G. Fragmentele ceramice descoperite în acest punct sunt caracterizate prin

decoruri compuse din: arcade umplute cu incizii scurte fine (Pl. VII/1, 9); incizii scurte,
dispuse vertical pe buza evazată (Pl. VII/3); incizii frânte asociate cu incizii orizontale
(Pl. VII/2, 8); decoruri realizate cu piaptănul (Pl. VII/6-7); brâuri duble, modelate
plastic, cu alveole (Pl. VII/4) sau incizii scurte, verticale (Pl. VII/10), organizate
imediat sub buză sau pe corpul vasului. Printre materialele colectate de aici se numără şi
un fragment dintr-un topor din diorit (Pl. VII/11), dar şi un fragment dintr-un fierăstrău
din bronz (Pl. VII/12).
4. Cheglevici – 1 (com. Dudeştii Vechi)

A. Bibliografia de specialitate aminteşte o aşezare de epoca bronzului undeva în
hotarul localităţii9. Situl de epoca bronzului de la Cheglevici cu indicativul 1 a fost
descoperit de către Gheorghe Drăgoi din Dudeştii Vechi. O nouă cercetare de suprafaţă,
care a avut ca scop reidentificarea sitului şi înregistrarea coordonatelor geografice, a
fost întreprinsă la 08.06.2016 de către Octavian-Cristian Rogozea, G. Drăgoi şi Francisc
Mirciov. Lipsa unor repere în cazul aşezării menţionate în bibliografie ne împiedică să
afirmăm cu certitudine că aşezarea tratată de noi este una şi aceeaşi cu situl edit.
B. Lat 46° 8' 5.37" N, Long. 20° 25' 59.53" E, Alt. 77 m.
C. 147411.80630, 525143.05698.
D. Situl se află la 2,5 km NV de biserica catolică din Cheglevici, la 4,1 km NE
de biserica catolică din Cherestur şi la 11,7 km E de biserica ortodoxă din Cenad.
9
Gudea, Moţu 1983, p. 192; Soroceanu 1991, p. 133, Taf. 85; Luca 2006, p. 69.
E. Situl se găseşte la cca. 94 m V de cursul unui meandru fosil, foarte vizibil

în teren.
Fig. 4. Cheglevici – 1, com. Dudeştii Vechi (prelucrare după harta Direcţiei Topografice
Militare, ediţia 1975, şi Google earth) (Accesat: 01.06.2016)
G. Puţinele fragmente ceramice recoltate de pe suprafaţa acestui punct sunt, din

păcate, atipice. Pe suprafaţa celor care sunt totuşi ornamentate este întâlnit „decorul cu
măturica” (Pl. VII/14). Din elementele plastice, poate fi consemnată şi o toartă plată
uşor convexă (Pl. VII/13).
5. Cherestur – 1 (com. Beba Veche)

A. În teritoriul administrativ al acestei localităţi sunt amintite descoperiri
atribuite eneoliticului timpuriu (cultura Tiszapolgár)10, bronzului mijlociu/târziu (cultura
Cruceni-Belegiš)11, secolelor II-V (sarmatice)12, dar şi o movilă de pământ13. În
completarea acestor descoperiri vine şi situl atribuit epocii bronzului descoperit în
08.06.2016.
B. Lat. 46° 7' 35.53" N, Long. 20° 22' 25.91" E, Alt. 78 m.
C. 142778.02077, 524487.75229
D. Aşezarea se află la 598 m NVV de biserica catolică din Cherestur, la 5,8 km
SEE de biserica ortodoxă română din Bebea Veche, la 13,7 km N de biserica ortodoxă
română din Valcani, la E de şoseaua Cherestur – Beba Veche (DJ682).
E. Situl este înconjurat de un meandru fosil (pârâul Cociohatu curge astăzi la
2 km N de sit).
10
Lazarovici 1975, p. 22; Lazarovici 1979, p. 190; Lazarovici 1983, p. 14; Gudea, Moţu 1983, p. 191;
Luca 1998-2000, p. 312-313; Luca 2006, p. 69.
11
Gumă 1993, p. 195, 287; Luca 2006, p. 69.
12
Dörner 1971, p. 687; Gudea, Moţu 1983, p. 195; Luca 2006, p. 69.
13
Medeleţ, Bugilan 1987, p. 121; Luca 2006, p. 69.
Fig. 5. Cherestur – 1, com. Beba Veche (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. În acest punct au fost descoperite, alături de materiale care pot fi atribuite

neoliticului dezvoltat (cultura Tisa) şi fragmente ceramice decorate cu caneluri
(Pl. VIII/3) sau „cu măturica” (Pl. VIII/1), motive care aparţin epocii timpurii a
bronzului. În cazul unui singur fragment s-a putut determina tipul vasului. Acesta a
aparţinut unei oale, modelate dintr-o pastă semifină, cu buza evazată (Pl. VIII/2).
6. Chişoda – 1/Livezi/Gomilă (com. Giroc)

A. Tell-ul de la Chişoda a fost descoperit în 1976 de către Ortansa Radu. În
toamna aceluiaşi an a fost făcută şi o ridicare topografică, continuată anul următor de
trasarea unei secţiuni orientate SE – NV, lungă de 100 m şi lată de 1 m14. Odată cu
publicarea unui mic studiu dedicat plasticii neolitice descoperite în acest punct, situl
intră în circuitul ştiinţific. Cercetările invazive ale Ortansei Radu, sau cele ulterioare de
suprafaţă, făcute de către aproape toţi arheologii bănăţeni, au dus la descoperirea unor
materiale arheologice care pot fi atribuite neoliticului dezvoltat şi târziu, mai exact
fazelor IIa şi III ale grupului Bucovăţ15, culturii Tisa16, fazei C a culturii Vinča17,
grupului cultural Foeni18, dar şi culturii Tiszapolgár din eneoliticul timpuriu19. Pe lângă
descoperirile aparţinând neoliticului şi eneoliticului menţionate anterior, în acest punct
am identificat, în urma unor cercetări de suprafaţă din anii 2012-2013, şi materiale care
pot fi atribuite epocii bronzului.
B. Lat. 45° 41' 50.66" N, Long. 21° 11' 36.69" E, Alt. 85 m.
C. 203785.68727, 473472.97753.
D. Situl se află la 1,62 km SV de biserica romano-catolică din Chişoda, la 5,70
km SVV de biserica ortodoxă din Utvin şi la 5,81 km NE de biserica ortodoxă din Şag.
14
Radu 1978, p. 67.
15
Lazarovici 1979, p. 145, 190.
16
Lazarovici 1993, p. 259; Draşovean 1991, p. 209; Lazarovici, Lazarovici 2006, p. 596-597.
17
Draşovean 1996, p. 109.
18
Draşovean 1999, p. 6; Gligor 2008, p. 11.
19
Diaconescu 2009, p. 96.
E. Situl se găseşte la 4,9 km SSE de actualul versant stâng al canalului Bega şi la

6,2 km N de actualul versant drept al râului Timiş.
F. Obiectivul arheologic ocupă un spaţiu geografic mai înalt, ferit de inundaţii
sau înmlăştinire, speculând o terasă morfologică profilată cu cca. 2 m faţă de terenul din
jur20 (Fig. 6, Pl. I/1-2).
Fig. 6. Chişoda – 1/Livezi/Gomilă, com. Giroc (prelucrare după harta Direcţiei Topografice
G. Fragmentele ceramice colectate din acest punct, confecţionate dintr-o pastă

degresată cu nisip fin şi materie organică, sunt decorate cu incizii oblice care formează
o reţea sau cu elemente plastice semisferice ordonate în şiruri paralele verticale. Această
manieră de ornamentare a ceramicii ne permite să atribuim materialele de aici culturii
Baden din perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului21 sau bronzului
timpuriu (în opinia unor autori22).
7. Chişoda – 3 (com. Giroc)

A. Situl arheologic denumit convenţional de noi Chişoda – 3 a fost descoperit la
data de 07.04.2015 cu prilejul unor cercetări de suprafaţă determinate de întocmirea
Planului Urbanistic General al Municipiului Timişoara în anul 2016. În acest context s-a
trecut la verificarea perimetrelor din sudul municipiului Timişoara (în zona cunoscută în
bibliografia de specialitate sub denumirea de Hladik)23.
B. Lat. 45° 41' 13.36" N, Long. 21° 11' 31.65 " E, Alt. 85 m.
C. 203621.82281, 472327.55113.
D. Situl se află la 1,64 km E de Calea Şagului (DN 59), la 3,63 km SV de
biserica ortodoxă din Giroc, la 4,84 km NV de biserica ortodoxă din Şag şi la 400 m V
de calea ferată care alimenteză C.E.T.-ul Timişoara.
20
Măruia et al. 2011, p. 91.
21
Roman, Németi 1978, p. 58-63.
22
Băjenaru, Popescu 2012, p. 407, nota 2.
23
La periegheză au mai participat doctorandul Remus Dincă şi studentul Mihai Borchescu.
E. situl se află la 1,26 km NE de pârâul Nivelda. Pe hărţile topografice iosefină

şi franciscană zonele din jurul sitului apar ca fiind mlăştinoase.
F. Situl este amplasat pe un mic grind, nu foarte înalt (Fig. 7).
Fig. 7. Chişoda – 3, com. Giroc (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. Puţinele fragmente ceramice descoperite în acest punct (Pl. VIII/4-6) au fost

modelate dintr-o pastă fină, degresată cu nisip fin, cu suprafeţele lustruite şi arse într-o
atmosferă reducătoare.
8. Dudeştii Noi – 4 (com. Dudeştii Noi)

A. Materialele arheologice din această locaţie au fost descoperite în primăvara
anului 2013, într-o cercetare de teren care viza identificarea siturilor arheologice din
arealul aflat la N de municipiul Timişoara, la SV de localitatea Sânandrei şi la SE de
localitatea Dudeştii Noi24.
B. Lat. 45° 50' 4.68" N, Long. 21° 9' 4.06" E, Alt. 87 m.
C. 201222.04170, 488870.66092.
D. Aşezarea se află la 2,47 km SV de biserica ortodoxă din Sânandrei, la 3,97
km SE de biserica romano-catolică din Dudeştii Noi şi la 9 km NE de biserica ortodoxă
din Săcălaz. Materialul ceramic a fost recoltat de pe ambele părţi ale căii ferate
Timişoara-Sânandrei.
E. Situl se găseşte la 700 m SE de cursul pârâului Bega Veche.
F. Situl este amplasat pe un grind, nu foarte înalt, dar vizibil în teren (Fig. 8).
24
Periegheză Octavian-Cristian Rogozea şi doctorandul R. Dincă.
Fig. 8. Dudeştii Noi – 4, com. Dudeştii Noi (prelucrare după harta Direcţiei Topografice
G. Fragmentele ceramice descoperite în acest punct sunt caracterizate de

ornamente realizate prin modelarea plastică a buzei (Pl. VIII/8), incizii dispuse în jurul
unui mic buton semisferic (Pl. VIII/9) şi faţetarea pereţilor pentru obţinerea unui aspect
torsadat (Pl. VIII/10).

A. Cercetările de suprafaţă efectuate pe raza comunei Dudeştii Noi, mai exact în
perimetrul care urma să fie inclus în Planul Urbanistic General din anul 2015, au fost
demarate în luna octombrie de către un colectiv de la Universitatea de Vest din
Timişoara coordonat de către Dorel Micle. Situl Dudeştii Noi – 6 a fost descoperit în
data 16.07.2015 de către Alexandru Ionescu şi Adrian Ardelean.
B. Lat. 45° 50' 36.78" N, Long. 21° 7' 26.66" E, Alt. 87 m.
C. 199169.97613, 489962.67333.
D. Situl se află la 1,87 km NVV de biserica romano-catolică din Dudeştii Noi, la
7,3 km SSV de biserica ortodoxă din Hodoni, la 3,64 km SVV de biserica ortodoxă din
Sânandrei şi la doar 12 m S de drumul Dudeştii Noi – Sânandrei (Calea Sânandreiului,
692A), vizavi de o fermă izolată.
E. Situl se găseşte la 1,75 km N de pârâul Bega Veche şi la 1 km S de pârâul
Surduc.
F. La fel ca în cazul sitului amintit mai sus, aşezarea Dudeştii Noi – 6 este
amplasată pe un mic grind (Fig. 9).
G. În timpul cercetărilor de teren au fost descoperite fragmente ceramice

modelate dintr-o pastă grosieră ce pare degresată cu cioburi pisate, arsă într-o atmosferă
oxidantă, dar şi ceramică care poate fi atribuită speciei fine, arsă într-o atmosferă
reducătoare, degresată cu nisip fin. Presupunem că în cazul ceramicii fine suprafeţele au
fost lustruite. Din numărul mic de fragmente ceramice colectate, foarte puţine sunt
decorate. Rarele ornamente întâlnite sunt butonii circulari (Pl. VIII/11) sau semisferici
asociaţi cu incizii (Pl. VIII/12). În afară de piesele ceramice amintite în locaţia Dudeştii
Noi – 6, a mai fost descoperit şi un fragment dintr-un topor din piatră cu perforaţie
(Pl. VIII/13).

A. Situl a fost descoperit în data 05.10.2015 de către O.-C. Rogozea, A. Ionescu
şi A. Adrian cu ocazia unor cercetări de suprafaţă, care se concentrau pe zona din sudul
perimetrului ce urma să fi inclus în Planul Urbanistic General al comunei Dudeştii Noi.
B. Lat. 45° 49' 7.12" N, Long. 21° 7' 17.75" E, Alt. 88 m.
C. 198843.26706, 487206.22092.
D. situl este amplasat la 2,86 km SE de biserica catolică din Dudeştii Vechi, la
5,27 SV de biserica ortodoxă Sânandrei, la 9,93 km NVV de biserica reformată din
Dumbrăviţa, în sudul căii ferate Timişoara – Dudeştii Noi.
E. aşezarea se află la 260 m V de pârâul Bega Veche.
F. amplasarea sitului pe un grind, aproape înconjurat de un meandru al pârâului
Bega Veche, pare să fi fost făcută cu grijă de către comunitatea preistorică, după o
analiză atentă a reliefului (Fig. 10).
G. De pe suprafaţa acestui sit au fost colectate fragmente din castroane cu sau

fără butoni semisferici (Pl. IX/1-2), străchini adânci tronconice (Pl. IX/4), vase cu buza
multilobată (Pl. IX/5) sau uşor evazată (Pl. IX/3). Puţinele decoruri sunt realizate în
tehnica pseudoşnurului (Pl. IX/6). În completarea materialului ceramic vine şi un
nucleu multipolar din „silex de Banat” (Pl. VIII/14).

A. Situl Dudeştii Noi – 47 a fost descoperit în data de 08.10.2015 tot în
contextul întocmirii Planului Urbanistic General al comunei Dudeştii Noi25.
B. Lat. 45° 51' 7.56" N, Long. 21° 5' 33.04" E, Alt. 86 m.
C. 196766.97413, 491031.80259.
D. Situl se află la 1,52 km NNV de biserica catolică din Dudeştii Noi, la 5,8 km
S de biserica ortodoxă din Hodoni şi la 3,71 km NE de biserica catolică din Becicherecu
Mic.
E. Situl se găseşte la 1,18 km S de pârâul Iercici şi la 440 m N de pârâul Surduc.
F. Situl este amplasat pe un grind între pârâul Surduc şi pârâul Iercici, în teren
fiind bine profilat (Fig. 11).
25
La periegheză au mai participat Alexandru Ionescu, Adrian Ardelean şi studenta Ruth Pospişil.
G. Fragmentele ceramice fine sunt caracterizate prin lustruirea suprafeţelor,

arderea în mediu oxidant şi degresarea cu nisip fin. Decorurile comune în acest punct
sunt inciziile curbe (Pl. IX/10), canelurile, întâlnite pe corpul vasului (Pl. IX/11) sau pe
unele toarte plate (Pl. IX/7). Fragmentarea materialului nu a permis reconstituirea unor
forme de vas certe, însă printre materialele ceramice există şi fragmente de la buze
lobate (Pl. IX/8-9).

A. În paralel cu identificarea de noi puncte arheologice cu prilejul redactării
Planului Urbanistic General s-a trecut şi la reidentificarea unor situri deja consacrate în
literatura arheologică. Situl denumit de noi Dudeştii Noi – 49 era cunoscut datorită
descoperirilor de sec. III-IV26, dar cu ocazia verificării acestuia din data 08.10.2015 s-a
constatat, la prima vedere, că materialele care pot fi atribuite epocii bronzului le
depăşesc cantitativ pe cele postromane.
B. Lat. 45° 51' 24.34" N, Long. 21° 5' 40.99" E, Alt. 86 m.
C. 196963.71660, 491541.02048.
D. Situl se află la 1,98 km N de biserica catolică din Dudeştii Noi, la 4,13 km
NE de biserica catolică din Becicherecu Mic şi la 5,31 S de biserica ortodoxă din
Hodoni, în estul drumului care merge înspre Hodoni (înspre N).
E. Situl se găseşte la 750 m S de pârâul Iercici, la 1 km N de pârâul Surduc. La
300 m SV de sit există astăzi o mică baltă.
F. aşezarea se află amplasată pe o mică terasă aflată la N de un izvor (pârâu
semipermanent), care alimentează ochiul de apă amintit mai sus (Fig. 12).
26
Micle 2011, p. 188-200, pl. 1.
G. Decorurile ceramicii sunt realizate de cele mai multe ori prin canelare
(Pl. IX/12-14, X/9-10), prin trasarea unor incizii orizontale (Pl. X/3, 8), ori prin
aplicarea unor elemente plastice cum ar fi brâurile alveolare amplasate sub buză
(Pl. X/13), butonii semisferici amplasaţi sub buză (Pl. X/12) sau pe corpul castroanelor
(Pl. X/7). Pe ceramica grosieră apar şi alveole dispuse într-un şir orizontal (Pl. X/5).
Tipurile de fund de vas cunosc o mare varietate. Sunt întâlnite des subvariante de
funduri inelare (Pl. X/1), funduri drepte cu diverse unghiuri de îmbinare (Pl. X/2) etc.
Din totalul fragmentelor ceramice care permit reconstituirea formelor amintim un
fragment de cană cu toarta plată supraînălţată (Pl. X/4).
Dudeştii Vechi (fost Beşenova Veche) (com. Dudeştii Vechi)

A. Potenţialul arheologic însemnat al zonei Dudeştii Vechi (Beşenova Veche) a
fost remarcat încă de la începutul secolului XX de către arheologul amator Kisléghi
Nagy Gyula care, în anul 1909, întreprinde o serie de cercetări arheologice în acest
areal27. Descoperirile de sec. IX-XI făcute de Nagy în pusta Bucova vor fi publicate
după 93 de ani28. Săpături arheologice au fost realizate şi în punctul Movila lui
Dragomir, aflat tot pe teritoriul localităţii Dudeştii Vechi, unde au fost descoperite
materiale preistorice, de sec. III-V p.Chr., dar şi medievale29. Tot lui Nagy i se
datorează şi impulsionarea cercetării preistoriei în zona Dudeştii Vechi – Sânnicolaul
Mare. Pentru neoliticul timpuriu, dezvoltat şi eneolitic amintim cercetările de la Pusta
Bucova III30 şi Movila lui Deciov31.
27
Nagy 2015, p. 113-126, 157-164.
28
Bejan, Mare, 1997, p. 139-158.
29
Tănase 2002-2003, p. 233-244.
30
Rusu 1971, p. 79; Lazarovici 1971, p. 411; Lazarovici 1976, p. 214; Lazarovici 1979, p. 156-157;
Lazarovici 1981, p. 184; Lazarovici 1986, p. 36; Luca 1998-2000, p. 308; Lazarovici, Lazarovici 2006,
p. 596; Luca 2006, p. 99.
31
Lazarovici, Ciobotaru 2001, p. 129-130; Lazarovici et al. 2004, p. 143-144; Maillol, Ciobotaru,
Moravetz 2004, p. 21-36.
În ajutorul şi completarea acestor cercetări intruzive au fost întreprinse şi

numeroase cercetări de teren32, ultimele realizate de noi în intervalul 27.05.2016 –
15.06.201633.
13. Dudeştii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (com. Dudeştii Vechi)34

B. Lat. 46° 3' 13.25" N, Long. 20° 21' 12.41" E, Alt. 76 m.
C. 140729.00524, 516490.94954.
D. Situl se află la 6,6 km NV de biserica ortodoxă din Valcani, la 8 km SV de
biserica catolică din Cherestur şi la 9,5 km SE de biserica ortodoxă din Beba Veche.
E. Analiza imaginilor satelitare arată că la E de sit a existat un curs de apă
dispărut în urma îmbunătăţirilor funciare moderne.
F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 13)
Fig. 13. Dudeştii Vechi – 25, com. Dudeştii Vechi (prelucrare după harta Direcţiei Topografice
G. Materialele arheologice atribuite epocii timpurii a bronzului din acest punct,

alături de cele neolitice timpurii (Starčevo-Criş), postromane (sec. III-V) şi medievale
(sec. X-XIII), indică un sit deosebit de complex. Ceramica din epoca bronzului poate fi
divizată în trei categorii distincte: ceramica grosieră (degresată cu cioburi pisate şi nisip,
arsă preponderent într-o atmosferă oxidantă, suprafeţe lustruite), ceramica semifină
(modelată puţin mai îngrijit, degresată cu nisip fin şi suprafeţe lustruite) şi ceramica fină
(arsă într-o atmosferă reducătoare, modelată dintr-o pastă frământată bine, cu
suprafeţele lustruite intens). Sub aspectul decorurilor în cazul ceramicii grosiere
întâlnim decorul realizat „cu măturica” (Pl. X/16) sau aşa-zisul ornament „scoarţă de
copac” (Pl. X/17). Nu lipsesc nici motivele decorative obţinute prin incizare aplicate
împreună cu o toartă (Pl. XI/7), brâurile alveolare (Pl. XI/6) sau şirurile orizontale din
împunsături (Pl. XI/4).
32
Kalciov 1999, p. 153-161; Ciocani, Josza 2015, p. 9-52.
33
În cercetările noastre de suprafaţă din hotarul comunei Dudeştii Vechi am beneficiat de cunoştinţele
legate de topografia arheologică a comunei ale domnilor Gheorghe Dragomir şi Francisc Mirciov. Le
mulţumim şi pe această cale pentru sprijinul acordat.
34
Situl a fost cercetat preventiv de către un colectiv condus de Călin Timoc în iulie-august 2016. Ne
exprimăm mulţumirile pentru accesul la materialul provenit din periegheză.
Pe ceramica semifină sunt întâlnite ornamente compuse din incizii orizontale

plasate sub buza puternic evazată (Pl. XI/3), motive din incizii orizontale intercalate
care formează romburi (Pl. XII/4) sau incizii orizontale pe corpul vasului (Pl. XII/3).
Decorurile aplicate pe elementele modelate plastic sunt întâlnite destul de frecvent. În
această categorie includem toartele decorate cu linii punctate (Pl. XI/10) sau linii
punctate şi incizii orizontale paralele (Pl. XI/8). Prin modelare au fost obţinuţi butoni
triunghiulari orientaţi cu vârful în jos aplicaţi imediat sub buza vasului (Pl. XI/2) sau
toarte plate, ovale în secţiune (Pl. XI/9). În cazul unor castroane cu buza invazată
decorarea s-a făcut prin executarea unor faţete pe peretele vasului (Pl. XI/1). Mai sunt
întâlnite şi brâurile aplicate orizontal cu incizii verticale făcute cu unghia aplicate pe
corpul vasului (Pl. XII/1).
Pentru fragmentele ceramice descoperite de noi, care au fost elaborate dintr-o
pastă fină, sunt caracteristice decorurile formate din diverse combinaţii de caneluri
(Pl. XII/2, 7, 9), incizii orizontale asociate cu un şir paralel de împunsături (Pl. XII/6),
şiruri de impresiuni cu unghia întâlnite pe o strachină lobată (Pl. XII/8) şi diverse
motive din incizii frânte (Pl. XII/5, 10). În cazul unor vase presupunem că lustrul intens
al suprafeţei, alături de forma elegantă, suplinea decorul propriu-zis (Pl. XII/13).
La materialul arheologic prezentat mai adăugăm şi unele fragmente ceramice
circulare debitate din pereţi de vas, dintre care unele neperforate (Pl. XII/11-12, 14).
Demne de menţionat sunt şi cele două piese litice şlefuite, mai exact un fragment de
topor perforat din riolit cu „cioc de raţă” (Pl. X/15) şi un mic pandantiv dreptunghiular
din granodiorit macrocristalin cu aspect de riolit (?), cu două perforaţii în partea
superioară35 (Pl. X/14). Culoarea verzuie a rocii, de o nuanţă foarte apropiată de patina
pieselor de bronz, ne îndeamnă să speculăm că această podoabă imita o piesă din metal.
14. Dudeştii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom (com. Dudeştii Vechi)

B. Lat. 46° 2' 53.95" N, Long. 20° 23' 47.59" E, Alt. 76 m.
C. 144026.59149, 515701.88874.
D. Situl se află la 5 km N de biserica ortodoxă din Valcani, la 8,6 km S de
biserica catolică din Cherestur şi la 17,8 km SV de biserica catolică din Cenad.
E. Analiza imaginilor satelitare ne relevă existenţa în trecut a unor meandre
fosile în vecinătatea sitului.
35
Pandantivul are următoarele dimensiuni: grosime 7 mm, lăţime 19 mm, lungime 48,5 mm şi diametrul
orificiilor 2,5-3 mm.
Fig. 14. Dudeştii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom, com. Dudeştii Vechi (prelucrare
după harta Direcţiei Topografice Militare, ediţia 1975, şi Google earth) (Accesat: 01.06.2016)
G. Materialul arheologic: În acest punct, la S de tumulul aflat aici, au fost

descoperite alături de fragmente ceramice cenuşii postromane şi materiale care aparţin
epocii timpurii a bronzului. În rarele situaţii în care acestea au un decor, acesta este compus
din şiruri de mici alveole orizontale (Pl. XIII/1) sau crestături pe buză (Pl. XIII/2).
15. Dudeştii Vechi – 37 (com. Dudeştii Vechi)

B. Lat. 46° 1' 1.58" N, Long. 20° 28' 26.90" E, Alt. 77 m.
C. 149827.46104, 511891.88762.
D. Situl se află la 2,8 km SV de biserica catolică din Dudeştii Vechi, la 8,4 km
NV de biserica ortodoxă din Nerău, la 6,9 km NEE de biserica ortodoxă din Valcani şi
la 2 km E de şoseaua Dudeştii Vechi – Valcani (DN 69F).
E. Situl se găseşte la 1,5 km E de cursul actual al Arancăi.
G. Materialul arheologic: În acest punct au fost descoperite, pe lângă numeroase

fragmente cenuşii aparţinând secolelor III-V p.Chr., şi fragmente ceramice care pot fi
atribuite preistoriei, mai exact epocii timpurii a bronzului. Ceramica fină, preistorică,
degresată cu nisip fin, arsă într-o atmosferă oxidantă, are suprafeţele lustruite decorate
minuţios cu incizii şi puncte fine încrustate cu pastă albă (Pl. XIII/3). Fragmentele
ceramice obţinute dintr-o pastă grosieră degresată cu cioburi pisate, descoperite aici,
sunt, din păcate, neornamentate.

B. Lat. 46° 3' 12.20" N, Long. 20° 22' 2.09" E, Alt. 76 m.
C. 141793.84915, 516396.31441.
D. Situl se află la 6,1 km NV de biserica ortodoxă din Valcani, la 10 km SE de
biserica ortodoxă din Beba Veche şi la 9 km SV de biserica catolică din Cheglevici.
E. Situl se găseşte într-o zonă afectată puternic de lucrările de îmbunătăţiri
funciare începute în sec. XVIII şi continuate chiar şi în momentul de faţă, după cum ne
arată fotografiile satelitare. Acestea din urmă fiind şi printre puţinele imagini utile în
reconstituirea paleomediului, după cum ne indică meandrelele vechi, dispărute în
prezent, vizibile pe capturile foto din satelit.
G. Pe cuprinsul sitului au fost descoperite pe lângă materiale care aparţin

neoliticului timpuriu (cultura Starčevo-Criş), epocii postromane (sec. III-IV) şi
numeroase fragmente care pot fi încadrate în epoca timpurie a bronzului. Ceramica
modelată dintr-o pastă grosieră este decorată cu brâuri alveolare oblice pe buză
(Pl. XIII/8), brâuri alveolare orizontale pe corpul vasului (Pl. XIV/5) sau prin brâuri
orizontale cu incizii verticale (Pl. XIV/2). Tot pe ceramica grosieră este întâlnit şi aşa-
zisul decor „scoarţă de copac” (Pl. XIII/4-5) sau cel realizat „cu măturica”
(Pl. XIII/7, XIV/3). Pe singurul fragment modelat dintr-o pastă fină apar caneluri
(Pl. XIV/6). Formele de vas care au putut fi reconstituite şi implicit determinate sunt
oala cu buza evazată (Pl. XIV/1) şi diverse variante de amforă (Pl. XIII/6, XIV/4).

B. Lat. 46° 3' 34.60" N, Long. 20° 21' 51.19" E, Alt. 74 m.
C. 141600.08472, 517100.77766.
D. Situl se află la 6,8 km NV de biserica ortodoxă din Valcani, la 7,6 km SV de
biserica catolică din Cherestur şi la 9,3 km SE de biserica ortodoxă din Beba Veche.
E. La fel ca în cazul sitului descris anterior singurele informaţii legate de
hidrografie pot fi obţinute numai pe baza analizei imaginilor satelitare. Pe acestea sunt
vizibile o serie de meandre fosile.
G. În acest punct, unde predomină materiale care pot fi atribuite evului mediu
(sec. X-XIII), au fost identificate şi câteva fragmente preistorice, mai precis ceramică
databilă în epoca timpurie a bronzului. Formele de vas (Pl. XV/1-4) alături de tehnologia
ceramicii permit această încadrare, chiar şi în lipsa unor decoruri.

B. Lat. 46° 3' 10.12" N, Long. 20° 29' 4.37" E, Alt. 76 m.
C. 150857.69696, 515810.49599
D. Situl se află la 1,36 km N de biserica catolică din Dudeştii Vechi, la 10,8 km
SV de biserica romano-catolică din Sânnicolau Mare şi la 7,32 km SE de biserica
catolică din Cheglevici.
E. Situl se găseşte la cca. 550 m de cursul actual al pârâului Ţiganca.
F. Situl este amplasat pe un mic grind (Fig. 18).
G. Un vas fragmentar, alături de alte materiale ceramice, a fost descoperit cu

ocazia excavării unei fosei septice, de către proprietarul terenului, la o adâncime de cca.
1,9 m de la nivelul actual de călcare. Vasul aparţine speciei grosiere, suprafeţele de
culoare negru-cenuşiu sunt netezite şi păstrează un „decor” compus din amprentele
liniare ale degetelor. Degresarea pastei a fost făcută cu un amestec de cioburi pisate şi
materie organică36 (Pl. XV/5-7).
19. Ghiroda – 3 (com. Ghiroda)

A. Odată cu cercetarea perimetrului aflat la est de municipiul Timişoara pentru
întocmirea Planului Urbanistic General au fost verificate şi zonele aflate în hotarul
localităţii Ghiroda. Cu această ocazie a fost descoperit şi situl Ghiroda – 3, în data de
05.04.201537.
B. Lat. 45° 46' 56.84" N, Long. 21° 18' 0.67" E, Alt. 87 m.
C. 212524.29343, 482527.86512.
D. Situl se află la 590 m N de calea ferată Timişoara – Lugoj, la 1,71 km SSV de
biserica ortodoxă din Giarmata Vii, la 620 m V de aleea Überland şi la 4,5 km SVV de
biserica reformată din Dumbrăviţa.
E. Aşezarea este poziţionată la 190 m S faţă de un pârâu semipermanent fără
nume.
36
Dimensiunile vasului sunt următoarele: diametrul fundului – 18 cm, diametrul de la gura vasului –
18 cm, iar pereţii recipientului ceramic au grosime care variază între 0,7-0,8 cm.
37
Cercetarea de teren a fost efectuată de către O.-C. Rogozea, Bogdan Craiovan şi Sofia Bertea.
Fig. 19. Ghiroda – 3, com. Ghiroda (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. Pe ceramica din acest punct decorurile apar rar. În puţinele cazuri când
acestea există sunt formate din brâuri alveolare (Pl. XVI/1) sau caneluri înguste
(Pl. XVI/3). Cu excepţia unei căniţe (?), deosebit de mici (Pl. XVI/2), nu au fost
determinate alte tipuri ceramice.
20. Giulvăz – 4 (com. Giulvăz)

A. Situl a fost descoperit de către O.-C. Rogozea şi Bogdan Craiovan în urma
unor cercetări de suprafaţă, determinate de întocmirea Planului Urbanistic General al
Comunei Giulvăz, în data de 01.03.2016.
B. Lat. 45° 31' 55.26" N, Long. 20° 59' 31.61" E, Alt. 76 m.
C. 187190.43207, 455875.10723.
D. Situl se află la 1,7 km SSE de biserica ortodoxă din Giulvăz, la 4,9 km N de
biserica ortodoxă din Crai Nou, la 10 km NE de biserica ortodoxă din Foeni, de-o parte
şi de alta a şoselei Giulvăz – Rudna (DC192).
E. Aşezarea este amplasată pe malul unui meandru vizibil în teren, secat în urma
lucrărilor de îmbunătăţiri funciare începute încă din secolul al XVIII-lea.
F. Aşezarea ocupă un mic grind, nu foarte înalt (Fig. 20).
Fig. 20. Giulvăz – 4, com. Giulvăz (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. Puţinele materiale arheologice din acest punct aparţin epocii timpurii a

bronzului. Decorurile sunt realizate prin trasarea unor incizii cu aspect haotic pe
suprafaţa fragmentelor (Pl. XVI/4). În afară de fragmente ceramice în această zonă au
fost recoltate şi numeroase bucăţi de chirpici vitrifiat care păstrează, în unele cazuri,
amprenta nuielelor din structura peretelui.
21. Hodoni – 4 (com. Satchinez)

A. Cercetările de suprafaţă relizate de către arheologii Direcţiei Judeţene pentru
Cultură Timiş38, din data 02.04.2014, într-o zonă cunoscută pentru potenţialul său
arheologic39 şi implicit supusă braconajului arheologic, au dus la descoperirea a trei
puncte arheologice, unul atribuit neoliticului40, unul caracteristic epocii postromane şi
secolelor X-XIII şi situl denumit Hodoni – 4 cu materiale specifice epocii bronzului şi
secolelor III-IV.
B. Lat. 45° 53' 3.80" N, Long. 21° 6' 18.32" E, Alt. 101 m.
C. 197918.34742; 494569.73608.
D. situl se află la 2,54 km SE de biserica ortodoxă din Hodoni, la 5,44 km NNE
de biserica romano-catolică din Dudeştii Noi şi la 6,4 km NV de biserica ortodoxă din
Sânandrei.
E. situl se află la 650 m E de pârâul Iercici (Fig. 21).
F. situl este amplasat în Câmpia Înaltă a Vingăi, pe o terasă înaltă, la E de pârâul
Iercici (Fig. 21).
38
La periegheză au mai participat, alături de Victor Bunoiu şi O.-C. Rogozea de la DJCT, Bogdan
Muscalu şi R. Dincă.
39
Moga 1969, p. 295; Moga, Radu 1977, p. 231-245; Bejan, Moga 1979, p. 159-168; Bejan, Benea
1985, p. 187-202; Bejan 1995, p. 376-392; Draşovean 1995, p. 53-137; Draşovean, Ţeicu, Muntean 1996;
Mare 2004, p. 37, 179-180; Măruia et al. 2011, p. 215-236.
40
Rogozea 2015, p. 125-127.
Fig. 21. Hodoni – 4, com. Satchinez (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. În teren au fost descoperite, pe lângă numeroase materiale postromane (sec.

III-IV p.Chr.), şi fragmente ceramice care pot fi atribuite epocii bronzului. Decorurile
întâlnite sunt inciziile (Pl. XVI/8), canelurile dispuse orizontal (Pl. XVI/6) sau
nervurile (Pl. XVI/5). Din categoria elementelor modelate plastic sunt întâlnite toarte
tubulare (Pl. XVI/9) şi butoni semisferici aplicaţi pe castroane (Pl. XVI/7).
22. Pişchia – 14 (com. Pişchia)

A. Demararea unor lucrări de infrastructură rutieră, mai exact o şosea care
urmează să lege DN 69 de autostrada A1, a dus la realizarea unor cercetări de suprafaţă
conduse de către D. Micle, pe viitorul traseu al acesteia. Cu acest prilej au fost
descoperite şapte situri arheologice aflate în hotarele localităţilor Covaci (două atribuite
secolelor XVII-XVII) şi Cerneteaz (trei atribuite secolelor II-IV şi unul atribuit
secolelor XVIII-XIX) şi punctul de la Pişchia, discutat în studiul de faţă.
B. Lat. 45° 52' 33.38" N, Long. 21° 15' 44.06" E, Alt. 113 m.
C. 210062.61777, 493047.33234.
D. Situl se află la 3,83 km N de biserica ortodoxă din Cerneteaz, la 5,35 km NE
de biserica ortodoxă din Covaci şi la 5 km SE de biserica ortodoxă din Corneşti.
E. Situl se găseşte la 600 m SE de pârâul Măghieruş.
F. Situl este amplasat pe o terasă înaltă (Fig. 22).
Fig. 22. Pişchia – 14, com. Pişchia (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. Decorurile fragmentelor din acest punct sunt compuse din incizii fine dispuse
orizontal (Pl. XVII/2) sau brâuri alveolare (Pl. XVII/3). Din repertoriul formelor de
vase a putut fi determinat un singur tip, mai exact o strachină tronconică (Pl. XVII/1).
23. Satchinez – 13 (com. Satchinez)

A. Situl a fos descoperit de către L. Măruia şi A. Cîntar.
B. Lat. 45° 54' 29.43" N, Long. 21° 0' 26.84" E, Alt. 91 m.
C. 200448.07635, 449561.70566.
D. Situl se află la 4,4 km SV de biserica romano-catolică din Satchinez, la 3,95
km NE de biserica catolică din Biled, la 6,37 km V de biserica ortodoxă din Hodoni şi
la 2,56 km S de drumul judeţean DJ693.
E. Situl se găseşte la 1,58 km SV de pârâul Apa Mare, chiar pe malul sudic al
zonei mlăştinoase Râtu Mare.
F. Din punct de vedere al formei de relief, situl este amplasat pe un grind ceva
mai înalt (Fig. 23).
Fig. 23. Satchinez – 13, com. Satchinez (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. Fragmentele care fac parte din categoria fină a ceramicii sunt decorate cu
arcade umplute cu incizii scurte (Pl. XVII/6, 8) asociate cu benzi orizontale umplute cu
incizii verticale (Pl. XVII/9) sau, în cazul castroanelor, cu incizii verticale sau uşor
oblice pe buză (Pl. XVII/4-5). Singurul fragment grosier decorat are suprafaţa
exterioară acoperită cu grupuri de incizii semicirculare (Pl. XVII/7).
24. Sânmartinu Sârbesc – 9 (com. Peciu Nou)

A. Situl arheologic aflat în sud-vestul localităţii Sânmartinu Sârbesc a fost
descoperit în data de 29.01.2009 de către studenţii Universităţii de Vest din Timişoara
coordonaţi de către L. Măruia şi D. Micle. Materialele atribuite epocii bronzului de aici
au mai fost amintite41, fără a fi însă discutate sau ilustrate.
B. Lat. 45° 35' 53.00" N, Long. 20° 56' 25.00" E, Alt. 78 m.
C. 183517.73455, 463412.48385.
D. Zona vizată de cercetarea de teren se află la 1,45 km SV de biserica ortodoxă
din Sânmartinu Sârbesc, la 3,42 km N de biserica ortodoxă din Ivanda şi la 4,97 km SE
de biserica catolică din Sânmartinu Maghiar.
E. La 270 m SE de sit se află pârâul Ţeba (astăzi canalizat).
F. Sub aspect morfologic, aşezarea speculează un grind mai înalt cu aproximativ
2 m, bine evidenţiat în comparaţie cu terenul din jur, acesta fiind înconjurat de foste
meandre de divagare ale râului Timiş şi ale Begăi (Fig. 24).
41
Rogozea 2015, p. 128, nota 62.
Fig. 24. Sânmartinu Sârbesc – 9, com. Peciu Nou (prelucrare după harta Direcţiei Topografice
G. În locaţia de faţă au fost descoperite, pe lângă materialele neolitice şi

postromane, şi fragmente ceramice care aparţin cu siguranţă epocii bronzului. Ceramica
modelată dintr-o pastă fină prezintă o suprafaţă neagră, lustruită puternic, cu aspect
metalic. Decorul este realizat prin incizarea unor motive compuse din triunghiuri
umplute cu incizii scurte, orientate cu vârful înspre baza vasului, dispuse circular
(Pl. XVII/12). Alte decoruri întâlnite în acest punct, pe ceramica grosieră de această
dată, sunt brâurile cu crestături oblice care dublează buze uşor evazate, ornamentate cu
incizii oblice (Pl. XVII/10). Tot dintr-o pastă grosieră este confecţionat şi un fragment
ceramic care păstrează o toartă cu un orificiu foarte îngust (Pl. XVII/11).
25. Timişoara – 3 (municipiul Timişoara)

A. Situl Timişoara – 3 a fost descoperit în urma unor cercetări de teren din
primăvara anului 2013. Rezultatele acestor periegheze, mai exact ceramica atribuită
culturii Banatului, a fost prezentată într-un mic articol cu caracter de repertoriu42. După
publicarea materialelor de aici situl a mai fost cercetat perieghetic de către
L. Dorogostaisky, care descoperă şi ceramică specifică epocii bronzului43.
B. Lat. 45° 48' 6.00" N, Long. 21° 7' 56.00" E, Alt. 87 m.
C. 199576.78748, 485280.71582.
D. Situl se află la 4,9 km SE de biserica catolică din Dudeştii Noi, la 6,39 km
SV de biserica ortodoxă din Sânandrei, la 10 km NV de biserica ortodoxă din Beregsăul
Mare şi la 640 m S de şoseaua Timişoara – Sânnicolau Mare (DN6).
E. Situl se găseşte la 800 m E de pârâul Niarad.
F. Obiectivul arheologic este amplasat pe un grind, bine profilat, având formă de
platou (Fig. 25).
42
Rogozea 2013, p. 119-121.
43
Mulţumim şi pe această cale domnului Leonard Dorogostaisky atât pentru amabilitatea cu care ne-a
cedat materialele, cât şi pentru informaţiile oferite.
Fig. 25. Timişoara – 3 (municipiul Timişoara) (prelucrare după harta Direcţiei Topografice
G. Printre materialele arheologice colectate cu ocazia perieghezelor din acest

punct au fost identificate şi fragmente ceramice care pot fi atribuite epocii bronzului, pe
baza canelurilor dispuse în jurul unor toarte-buton conice (Pl. XVII/13) şi a inciziilor
care formează ghirlande (Pl. XVII/14).

A. Situl a fost descoperit în luna decembrie a anului 2015 în urma unor cercetări
de teren menite să identifice zonele cu potenţial arheologic din viitorul Plan Urbanistic
General al municipiului Timişoara.
B. Lat. 45° 47' 14.13" N, Long. 21° 12' 37.59" E, Alt. 88 m.
C. 205576.29590, 483388.77632.
D. Situl se află la 340 m SV de Calea Aradului (DN69), la 700 m NE de Calea
Torontalului (DN6) şi la 4 km N de Catedrala Mitropolitană ortodoxă din Timişoara.
E. Situl se găseşte la 100 m S de o mlaştină asanată în prezent, aflată în zona
actualului aeroport utilitar (Cioaca/Aviasan).
F. situl este amplasat pe o terasă mai înaltă cu cca. 3-4 metri faţă de terenul din
jur (Fig. 26).
G. Fragmentarea puternică a materialelor ceramice din acest punct nu ne-a

permis decât o determinare aproximativă a cronologiei, dar pe baza cumulului
caracteristicilor morfologice putem să le încadrăm în rândul celor definitorii pentru
epoca bronzului.

A. Situl a fost descoperit în data de 07.04.2015 tot în cadrul cercetărilor care
vizau cartarea siturilor din zonele ce urmau să fie introduse în noul Plan Urbanistic
General al municipiului Timişoara44.
B. Lat. 45° 42' 13.43" N, Long. 21° 10' 47.84" E, Alt. 85 m.
C. 202763.35879, 474225.85436.
D. Situl se află la 0,26 km V de drumul naţional 59 Timişoara – Şag, la 5,40 km
N de biserica ortodoxă din comuna Şag şi la 2,43 km E de drumul judeţean 591
Timişoara – Utvin.
E. Situl se găseşte la 2,43 km N de pârâul Nivelda şi la 3,8 km S de cursul actual
al Canalului Bega. Pe hărţile realizate în secolul al XVIII-lea zona aflată la N de sit a
fost marcată ca fiind mlăştinoasă.
F. Situl este amplasat pe un grind natural de mici dimensiuni (Fig. 27).
44
Cercetarea de suprafaţă a fost efectuată împreună cu R. Dincă şi M. Borchescu.
G. Decorurile ceramicii constau în caneluri circulare dispuse în jurul unui buton

conic (Pl. XVII/16) sau caneluri late, paralele, dispuse orizontal pe corpul vasului
(Pl. XVII/15).
28. Utvin – 11 (com. Sânmihaiu Român)

A. Situl a fost descoperit în anul 2014 de către O.-C. Rogozea, R. Dincă,
B. Craiovan cu ocazia unor cercetări de suprafaţă desfăşurate în hotarul localităţii Utvin.
B. Lat. 45° 44' 28.01" N, Long. 21° 9' 9.20" E, Alt. 81 m.
C. 200831.62576, 478479.78020.
D. Situl se află la 4 km SE de biserica ortodoxă din Săcălaz, la 4,48 km V de
Gara de Nord din Timişoara, la 2,87 km NV de biserica ortodoxă din Freidorf şi la 2,27
km S de şoseaua Timişoara – Săcălaz (DN 59A).
E. Situl se găseşte la 1,5 km N de cursul actual al canalului Bega, într-o zonă
brăzdată de numeroase meandre fosile şi braţe de divagare.
F. Situl este amplasat pe un grind mai înalt cu 1,5 m faţă terenul înconjurător
(Fig. 28).
Fig. 28. Utvin – 11 (com. Sânmihaiu Român) (prelucrare după harta Direcţiei Topografice
G. Fragmentele ceramice colectate de la Utvin (Pl. XVIII/1-2), mai exact din

punctul denumit de noi convenţional Utvin – 11, aparţin cu certitudine epocii bronzului,
însă o atribuire etno-culturală mai exactă nu este posibilă din cauza fragmentării
puternice a materialelor.
29. Utvin – 13 (com. Sânmihaiu Român)

A. Punctul a fost identificat în 27.04.2015 de către O.-C. Rogozea şi R. Dincă în
contextul continuării cercetărilor de teren începute în hotarul localităţii Utvin în anul
2014.
B. Lat. 45° 43' 52.68" N, Long. 21° 8' 4.19" E, Alt. 83 m.
C. 199374.63581, 477457.84356.
D. Situl se află la 2 km NE de biserica ortodoxă din Utvin, la 6,75 km NV de
biserica ortodoxă din Chişoda şi la 3,63 km SE de biserica catolică din Utvin.
E. Zona în care este aşezat situl este brăzdată de numeroase meandre fosile şi
braţe de divagare ale râului Bega aflat în prezent la doar 1 km N.
Fig. 29. Utvin – 13, com. Sânmihaiu Român (prelucrare după harta Direcţiei Topografice
G. La fel ca în cazul sitului Utvin – 11, obiectele ceramice sunt foarte puţine şi
fragmentate. Pe o singură piesă ceramică figurează un decor compus din caneluri late
dispuse orizontal (Pl. XVIII/3).
30. Valcani – 4 (com. Valcani)

A. În bibliografia de specialitate sunt amintite la Valcani trei movile de
pământ45, un denar republican emis de L. Antestius Gragulus46, dar şi o aşezare
postromană47. Sărăcia informaţiilor legate de topografia istorică a zonei cuprinsă în
hotarul actual al localităţii Valcani ne-a determinat să întreprindem o cercetare de
suprafaţă. Astfel, în data de 04.06.2016 a fost reidentificat acest punct48.
B. Lat. 46° 0' 12.79" N, Long. 20° 25' 30.22" E, Alt. 76 m.
C. 145944.58782, 510604.37535.
D. Situl se află la 1,8 km E de biserica ortodoxă din Valcani, la 5,8 km SV de
biserica catolică din Dudeştii Vechi, la 7,6 km NV de biserica romano-catolică din
Teremia Mică şi la 418 m S de şoseaua Dudeştii Vechi – Teremia Mică (DN59F).
E. –
F. Situl este amplasat pe un grind înconjurat din trei direcţii de un meandru fosil
(Fig. 30).
45
Medeleţ, Bugilan 1987, p. 276; Luca 2006, p. 263.
46
Medeleţ 1994, p. 290; Luca 2006, p. 263.
47
Muscalu 2015, p. 47-71.
48
Punctul a fost descoperit de domnul Gheorghe Drăgoi din Dudeştii Vechi. Îi mulţumim şi pe această
cale pentru amabilitate.
Fig. 30. Valcani – 4, com. Valcani (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. Fragmentele ceramice din acest punct pot fi împărţite în trei categorii/specii

distincte: ceramica grosieră degresată cu cioburi pisate, arsă într-o atmosferă oxidantă
de obicei, cu suprafeţele netezite, lipsită de ornamente propriu-zise, fiind întâlniţi doar
butoni (Pl. XVIII/5), ceramica semifină, arsă într-o atmosferă reducătoare, degresată cu
cioburi pisate şi nisip, cu suprafeţele lustruite şi ceramica fină, arsă într-o atmosferă
reducătoare, degresată cu nisip fin, cu suprafeţele lustruite şi decorată prin caneluri
(Pl. XVIII/6-11). Din repertoriul formelor de vas întâlnim: strachina lobată
(Pl. XVIII/9), castronul (Pl. XVIII/12), oala (Pl. XVIII/13), oala cu buza evazată
(Pl. XVIII/14). În cazul unui fragment modelat dintr-o pastă semifină este întâlnită o
perforaţie, de cca. 5 cm, realizată înainte de ardere (Pl. XVIII/4).
31. Vinga – 6/Izvor (com. Vinga)

A. Aşezarea atribuită epocii bronzului de la Vinga – Izvor a fost descoperită în
anul 1970 de către Eugen Pădurean49. Situl a fost reidentificat de noi în 21.03.2015 cu
ocazia unor cercetări care vizau delimitarea în teren a locuirii neolitice din apropierea
acestui punct50. Numeroasele materiale tipice recoltate cu acest prilej, alături de
posibilitatea precizării unor coordonate geografice exacte, ne-au determinat să amintim
şi această locaţie, cunoscută deja în bibliografia de specialitate51.
B. Lat. 45° 59' 58.32" N, Long. 21° 11' 33.67" E, Alt. 120 m.
C. 205323.69594, 507028.69760.
D. Situl se află între calea ferată Timişoara – Arad şi drumul European E71
(şoseaua Timişoara – Arad), la 1,32 km SV de biserica romano-catolică din Vinga, la
3,9 km NNE de biserica ortodoxă din Orţişoara şi la 622 m N de silozurile firmei
Smithfield.
E. Situl se găseşte la 630 m S de pârâul Valea Viilor.
F. Pentru amplasarea sitului a fost aleasă o terasă înaltă la S de pârâu (Fig. 31).
49
Pădurean 1985, p. 41; Pădurean 1988, p. 514; Crişan 1999, p. 133.
50
Mulţumim şi pe această cale domnului Eugen Pădurean care ne-a sprijinit şi în acest demers.
Fig. 31. Vinga – 6/Izvor, com. Vinga (prelucrare după harta Direcţiei Topografice Militare,
G. De pe suprafaţa acestui sit au fost colectate numeroase fragmente decorate cu

incizii care compun ghirlande (Pl. XIX/1-3, 11) şi diverse benzi umplute cu linii scurte
(Pl. XIX/4-7). Alte tipuri de decor întâlnite sunt alveolele lunguieţe dispuse sub buză
(Pl. XIX/8) sau brâurile alveolare (Pl. XIX/10). Formele de vase care au putut fi
determinate sunt străchinile cu buza dreaptă (Pl. XIX/10, 12) sau evazată (Pl. XIX/13)
şi un vas cu gura îngustă şi buza evazată (Pl. XIX/9).
Concluzii
Materialele arheologice din punctul Giulvăz – 4 pot fi încadrate în epoca
timpurie a bronzului. Cele mai apropiate analogii pentru ceramica din acest punct le
întâlnim la Foeni – Cimitirul Ortodox52. Tot epocii de tranziţie de la eneolitic la bronzul
timpuriu, mai exact culturii Baden, îi aparţin şi materialele de la Chişoda – 1/Livezi.
Prezenţa unor materiale Baden în aşezarea de la Ghiroda este cât se poate de firească,
materiale de acest tip fiind descoperite în imediata apropiere în siturile Timişoara –
7/Freidorf/Barum53 şi Parţa – Tellul V54. Culturii Vatina considerăm că îi aparţin
materialele descoperite pe suprafaţa sitului Alioş – 2.
Bronzului mijlociu, mai exact grupului Corneşti-Crvenka, atribuim materialele
din siturile Becicherecu Mic – 3, Satchinez – 13, Vinga – 6 şi posibil Călacea – 2.
Aceste materiale îşi găsesc analogii în siturile de la Aluniş – 1/Dealul Molizilor55,
Aradu Nou – Bufniţ56, Arad – Uzina Nouă de Apă57, Arad – Sere58, Cicir – Spinul lui
52
Gogâltan 1992, p. 97; Gogâltan 1993a, p. 51-64. Coordonate GPS: Lat. 45° 29' 44.76" N, Long. 20°
52' 0.50" E, Alt. 87 m.
53
Ardeţ 1988, p. 121-133; Draşovean 2011, p. 31-40. Coordonate GPS: Lat. 45° 43' 14.44 " N, Long.
21° 11' 6.73" E, Alt. 85 m.
54
Oprinescu, Kalmar 1986, p. 199; Ardeţ 1988, p. 122, nota 13. Coordonate GPS: Lat. 45° 37' 27.34"
N, Long. 21° 6' 25.88" E, Alt. 81 m.
55
Pădureanu 1973, p. 395-397; Crişan 1999, p. 32; Măruia 2011, p. 523-548. Coordonate GPS: Lat.
46° 6' 7.76" N, Long. 21° 29' 19.26" E, Alt. 142 m.
56
Pădurean 1985, p. 29; Pădurean 1988, p. 507; Crişan 1999, p. 37; Gogâltan 2004, p. 103; Sava,
Matei 2013, p. 94. Coordonate GPS: Lat. 46° 8' 44.88" N, Long. 21° 16' 37.34" E, Alt. 107 m.
Stanca59, Ciuta – Cornul Dealului60, Corneşti – Cornet61, Cruceni – La Sondă62,

Cuvin63, Diniaş – Gomilă64, Dubova – Peştera lui Climente65, Foeni – Gomila
Lupului66, Frumuşeni67, Gornea – Pod Păzărişte68, Herculane – Peştera Oilor69, Horia –
La Slatini70, Macea – Topilă71, Moldova Veche – Ostrov72, Peciu Nou – Steizel73,
Socodor – Căvăjdia74 şi Zădăreni75. Epocii mijlocii a bronzului, mai precis culturii
Mureş, îi aparţin materialele de la Cheglevici – 1, Cherestur – 1, Dudeştii Vechi – 25,
Dudeştii Vechi – 32, Dudeştii Vechi – 42, Dudeştii Vechi – 43 şi Valcani – 4.
Materialele din siturile Sânmartinu Sârbesc – 9, Dudeştii Noi – 5, Dudeştii Noi –
5, Dudeştii Noi – 27, Dudeştii Noi – 47, Dudeştii Noi – 49 şi probabil Hodoni – 4 îşi
găsesc analogii, mai mult sau mai puţin exacte, în siturile cu descopeririri Cruceni-
Belegiš de la Aradu-Nou76, Bobda77, Cruceni78, Deta – Dudărie79, Dragşina80, Foeni –
57
Pădurean 1985, p. 29; Pădurean 1988, p. 509; Crişan 1999, p. 37. Coordonate GPS: Lat. 46° 11'
25.16" N, Long. 21° 23' 26.63" E, Alt. 109 m. Microtoponimul corect al acestui punct este Uzina Nouă de
Apă. Facem această precizare pentru a se evita confuzia cu cartierul Aradul Nou sau cu vechea Uzină de
Apă aflată în cartierul Grădişte al municipiului Arad (informaţii amabile: E. Pădurean).
58
Pădurean 1985, p. 29; Crişan 1999, p. 36. Coordonate GPS: Lat. 46° 11' 44.42" N, Long. 21° 21'
0.57" E, Alt. 107 m.
59
Pădurean 1973, p. 399-340; Pădurean 1985, p. 31; Gumă 1997, p. 44; Crişan 1999, p. 53.
Coordonate GPS: Lat. 46° 9' 42.15" N, Long. 21° 29' 49.04" E, Alt. 114 m.
60
Petrescu 1995, p. 589-617; Gumă 1997, p. 43, 45, 203-208; Gogâltan 2004, p. 103; Luca 2006, p. 73.
61
Popescu 1969, p. 530; Radu 1972, p. 271-283; Morintz 1978, p. 17; Gumă 1997, p. 43, 214-215;
Gogâltan 2004, p. 103. Coordonate GPS: Lat. 45° 53' 57.00" N, Long. 21° 13' 3.00" E, Alt. 121 m.
62
63
Pădurean 1988, p. 510; Crişan 1999, p. 64.
64
65
Gumă 1997, p. 43, 217, pl. XLV. Coordonate GPS: Lat. 44° 35' 44.79" N, Long. 22° 15' 40.38" E,
Alt. 144 m (Coordonate aproximative, peştera fiind inundată în prezent de apele Dunării).
66
Gumă 1997, p. 43-44; Gogâltan 2004, p. 103; Gogâltan 2014, p. 104-110. Coordonate GPS: Lat.
45° 31' 30.62" N, Long. 20° 52' 16.53" E, Alt. 75 m.
67
Pădurean, 1985, p. 33-34; Crişan 1999, p. 71. Coordonate GPS: Lat. 46° 5' 38.90" N, Long. 21° 27'
7.15" E, Alt. 139 m.
68
Petrovszky 1975, p. 375; Lazarovici 1977, p. 92-93; Săcărin, Lazarovici 1979, p. 71-105;
Lazarovici et al. 1993, p. 299-301; Gumă 1997, p. 47-48. Coordonate GPS: Lat. 44° 39' 43.98" N, Long.
21° 51' 42.18" E, Alt. 101 m.
69
Gumă 1997, p. 43, 45, 213, pl. XLI.
70
Pădurean, 1985, p. 34; Pădurean 1988, p. 510; Crişan 1999, p. 76. Coordonate GPS: Lat. 46° 12'
3.63" N, Long. 21° 27' 50.51" E, Alt. 115 m.
71
Sava 2008, p. 25-26, 28; Sava, Matei 2013, p. 94. Coordonate GPS: Lat. 46° 22' 38.83" N, Long.
21° 21' 15.28" E, Alt. 100 m.
72
Popescu 1969, p. 537; Lazarovici 1977, p. 92; Morintz 1978, p. 21; Gumă 1997, p. 216, pl. XLIV;
Gogâltan 1999, p. 96-97; Gogâltan 2004, p. 102; Luca 2006, p. 173. Coordonate GPS: Lat. 44° 41' 45.00"
N, Long. 21° 37' 44.00" E, Alt. 69 m.
73
Marţiş 2008, p. 37-46; Gogâltan 2004, p. 103. Coordonate GPS: Lat. 45° 35' 29.94" N, Long. 21° 3'
20.05" E, Alt. 78 m.
74
Sava 2008, p. 24. Coordonate GPS: Lat. 46°28'46.92" N, Long. 21° 27' 36.98" E, Alt. 94 m.
75
Gumă 1997, p. 44-45; Crişan 1999, p. 138; Gogâltan 1999, pl. 10-12.
76
Pădurean 1988, p. 508, pl. III/8-11.
77
Morintz 1978, p. 44.
78
Moga 1969, p. 296; Popescu 1969a, p. 512; Popescu 1969b, p. 467; Radu 1973; Morintz 1978,
p. 41; Munteanu-Dumitru 1988, p. 57; Lazarovici, Sfetcu 1990, p. 50; Medeleţ 1995, p. 297, 299; Gumă
1993, p. 152-155; Gumă 1997, p. 57; Szentmiklosi 2005a, p. 115; Szentmiklosi 2005b, p. 646;
Coordonate GPS: Lat. 45° 28' 6.09" N, Long. 20° 52' 54.88" E, Alt. 75 m.
79
Szentmiklosi 2005a, p. 113, 115; Stavilă 2015, p. 239. Coordonate GPS: Lat. 45° 23' 17.88" N,
Long. 21° 13' 47.09" E, Alt. 91 m.
80
Szentmiklosi 2005a, p. 111-126.
Gomila Lupului81, Fratelia82, Liebling83, Livezile (Tolvădia)84, Moşniţa Nouă85,

Timişoara – Pădurea Verde86, Peciu Nou87, Şag88, Sânnicolau Mare – Selişte89 şi
Voiteg90.
Epocii târzii sau mijlocii a bronzului îi aparţin, în opinia noastră, din acest
moment, materialele colectate din punctele Chişoda – 3, Timişoara – 3 şi Timişoara – 17.
În cazul punctelor Ghiroda – 3, Pişchia – 4, Utvin – 11, Utvin – 17 şi Timişoara
– 12, fragmentarea puternică a materialelor ceramice alături de numărul redus al
acestora nu ne permit decât încadrarea largă în epoca bronzului fără a se putea preciza o
atribuire culturală exactă.
Din punctul de vedere al tipului de aşezare presupunem că punctele Ghiroda – 3
şi Timişoara – 12, dar şi cele două situri din hotarul Utvinului, sunt aşezări sezoniere
sau locuiri-satelit ale unor aşezări mai mari aflate în zonă. Restul siturilor, cu excepţia
celui de la Alioş – 2, care este posibil fortificat, sunt probabil aşezări deschise.
Noile materiale arheologice descoperite contribuie, sperăm, la completarea hărţii
punctelor care pot fi atrbuite epocii bronzului. În mod sigur cercetările viitoare intruzive
sau de suprafaţă vor confirma sau infirma datările şi atribuirile culturale făcute de noi
sau vor aduce completări.
Bibliografie
Ardeţ 1988 – A. Ardeţ, Consideraţii privind aşezarea Baden de la

Timişoara – Freidorf, în Tibiscum, VII, 1988, p. 121-133.
Băjenaru, Popescu – R. Băjenaru, A. D. Popescu, Pumnalele de metal cu limbă la
2012 mâner din bronzul timpuriu şi mijlociu din spaţiul carpato-
dunărean, în vol. ed. V. Sârbu, S. Matei, Un monument cu
reprezentări din Preistorie şi Evul Mediu, Nucu-„Fundu
Peşterii”, judeţul Buzău, BiblM, IV, Brăila, 2012,
p. 363-433.
Bejan 1995 – A. Bejan, Ceramica romană târzie din aşezarea de la
Hodoni (jud. Timiş), în AnB (S.N.), IV, 1995, p. 376-392.
Bejan, Benea 1985 – A. Bejan, D. Benea, Şantierul arheologic Hodoni – Pusta.
Raport preliminar (1979-1984), în Banatica, VIII, 1985,
p. 187-202.
Bejan, Mare 1997 – A. Bejan, M. Mare, Dudeştii Vechi – Pusta Bucova.
Necropola şi morminte de înhumaţie din secolele VI-XII (I),
81
Szentmiklosi 2005a, p. 113-114; Gogâltan 2014, p. 68.
82
Medeleţ 1995, p. 288-302; Szentmiklosi 2003, p. 84; Szentmiklosi 2005a, p. 113; Szentmiklosi
2006, p. 233; Rustoiu, Szentmiklosi 2015, p. 21; Stavilă 2016, p. 239. Coordonate GPS: Lat. 45° 42'
47.93" N, Long. 21° 12' 6.82" E, Alt. 85 m.
83
Stavilă 2015, p. 239.
84
Milleker 1897, p. 112-113; Morintz 1978, p. 41; Gogâltan 1998; Szentmiklosi 2005b, p. 646.
85
Măruia et al. 2012, p. 614-678. Coordonate GPS: Lat. 45° 44' 9.90" N, Long. 21° 18' 30.90" E, Alt.
88 m.
86
Popescu 1969, p. 498; Popescu 1970, p. 437; Gumă 1993, p. 55, 257, 296; Stavilă 2015, p. 32.
Coordonate GPS (aproximative): Lat. 45° 46' 30.32" N, Long. 21° 15' 10.95" E, Alt. 89 m.
87
Medeleţ 1995, p. 288-302; Gumă 1993, p. 293; Gumă 1997, p. 15. Coordonate GPS: Lat. 45° 36'
32.43" N, Long. 21° 1' 15.23" E, Alt. 79 m.
88
Szentmiklosi 2003, p. 233-244; Szentmiklosi 2005a, p. 113; Szentmiklosi 2005b, p. 646.
89
Stavilă 2015, p. 229-254. Coordonate GPS: Lat. 46° 4' 5.00" N, Long. 20° 39' 26.00" E, Alt. 84 m.
90
Medeleţ 1995, p. 288-302.
în AnB (S.N.), V, 1997, p. 139-158.

Bejan, Moga 1979 – A. Bejan, M. Moga, Necropola feudal-timpurie de la Hodoni
(jud. Timiş), în Tibiscus, V, 1979, p. 159-168.
Ciocani, Josza 2015 – P. Ciocani, A. Josza, Discontinuity in the Archaeological
Research: Neolithic and Eneolithic Sites in the Surroundings
of Dudeştii Vechi, în ReDIVA, III, 2015, p. 9-52.
Crişan 1999 – I. H. Crişan (coord.), Repertoriul arheologic al Mureşului
inferior, Timişoara, 1999.
Diaconescu 2009 – D. Diaconescu, Cultura Tiszapolgár în România, BB, XLI,
Sibiu, 2009.
Dörner 1971 – E. Dörner, Dacii şi sarmaţii din sec. II-III e.n. în vestul
României, în Apulum, IX, 1971, p. 681-692.
Dorogostaisky 2008- – L. Dorogostaisky, Utilizarea imaginilor satelitare,
2009 ortofotogramelor, hărţilor topografice, GPS-ului şi
fotografiei digitale la realizarea perieghezelor. Studiu de
caz: descoperirea fortificaţiei preistorice de la „Valea
Alioşu”, Alioş (comuna Maşloc, judeţul Timiş), în SIB,
XXXII-XXXIII, 2008-2009, p. 256-274.
Draşovean 1989 – F. Draşovean, Observaţii pe marginea unor materiale inedite
privind raporturile dintre culturile Starčevo-Criş, Vinča A şi
lumea liniară în nordul Banatului, în Apulum, XXVI, 1989,
p. 9-47.
Draşovean 1991 – F. Draşovean, Connections Between Vinča C and Tisa,
Herpály, Petreşti and Bucovăţ Cultures in Northern Banat,
în Banatica, XI, 1991, p. 209-212.
Draşovean 1995 – F. Draşovean, Locuirile neolitice de la Hodoni, în Banatica,
XV, 1995, p. 53-137.
Draşovean 1996 – F. Draşovean, Cultura Vinča târzie (faza C) în Banat,
BHAB, I, Timişoara, 1996.
Draşovean 1999 – F. Draşovean, Cultura Petreşti în Banat, în Studii privind
aşezările preistorice în arealul Tisa – Mureşul Inferior,
Timişoara, 1999, p. 5-20, 53-74.
Draşovean 2011 – F. Draşovean, Locuirea eneolitică târzie, în vol. ed.
M. Mare, D. Tănase, F. Draşovean, G. El Susi, S. S. Gál,
Timişoara – Freidorf. Cercetările arheologice preventive din
anul 2006, Cluj-Napoca, 2011, p. 31-40.
Draşovean, Ţeicu, – F. Draşovean, D. Ţeicu, M. Muntean, Hodoni. Locuirile
Muntean 1996 neolitice şi necropola medievală timpurie, Reşiţa, 1996.
Gligor 2008 – M. Gligor, Contribuţii la repertoriul descoperirilor
aparţinând grupului Foeni pe teritoriul României, în PA,
VII-VIII, 2008, p. 11-18.
Gogâltan 1992 – F. Gogâltan, Foeni, An Early Bronze Age Settlement in the
South-West of Romania, în SympThrac, IX, Bucureşti, 1992,
p. 96-97.
Gogâltan 1993 a – F. Gogâltan, Foeni, Eine Frühbronzezeitliche Siedlung aus
dem Südwestern Rumäniens. Vorläufiger Bericht, în TD,
XIV, 1-2, 1993, p. 51-64.
Gogâltan 1993b – F. Gogâltan, Materiale arheologice aparţinând culturii
Cruceni-Belegiš, în Tibiscum, VIII, 1993, p. 63-74.

Gogâltan 1998 – F. Gogâltan, The Cruceni-Belegiš Cemetery of Livezile
(Tolvădia), Commune Banloc, District Timiş (Romania), în
vol. ed. P. Roman, The Tracian World at the Crossroads of
Civilizations, II, Bucharest, 1998, p. 181-205.
Gogâltan 1999 – F. Gogâltan, The Southern Border of the Otomani Culture, în
MFMÉ StudArch, V, 1999, p. 51-76.
Gogâltan 2004 – F. Gogâltan, Bronzul Mijlociu în Banat. Opinii privind
grupul Corneşti-Crvenka, în vol. ed. P. Rogozea, V. Cedică,
Festschrift für Florin Medeleţ. Zum 60 Geburtstag,
Timişoara, 2004, p. 79-153.
Gogâltan 2014 – F. Gogâltan, Foeni – Gomila Lupului, Timiş County, în vol.
ed. F. Gogâltan, C. Cordoş, A. Ignat, Bronze Age Tell, Tell-
Like and Mound-Like Settelments on the Eastern Frontier of
the Carpathian Basin. History of the Reserch, Cluj-Napoca,
2014, p. 104-110.
Gudea, Moţu 1983 – N. Gudea, I. Moţu, Observaţii în legătură cu istoria Banatului
în epoca romană, în Banatica, VII, 1983, p. 151-202.
Gumă 1993 – M. Gumă, Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul
României, BiblThrac, IV, Bucureşti, 1993.
Gumă 1997 – M. Gumă, Epoca bronzului în Banat, BHAB, V, Timişoara,
1997.
Kalciov 1999 – C. Kalciov, Repertoriul arheologic al comunei Dudeştii
Vechi -fost Beşenova Veche- (jud. Timiş), în SIB, XIX-XX,
1999, p. 153-161.
Kalmar, – Z. Kalmar, A. Oprinescu, Descoperiri Baden-Coţofeni în
Oprinescu1986 Banat, în Tibiscum, VI, 1986, p. 199-209.
Kisléghi Nagy 2015 – G. Kisléghi Nagy, Jurnal arheologic, D. Tănase (ed.),
Timişoara, 2015.
Lazarovici 1971 – G. Lazarovici, Faza a IV-a a culturii Starčevo-Criş în Banat,
în ActaMN, VIII, 1971, p. 409-422.
Lazarovici 1975 – G. Lazarovici, Despre eneoliticul timpuriu din Banat, în
Tibiscus, IV, 1975, p. 9-32.
Lazarovici 1976 – G. Lazarovici, Fragen der Neolithischen Keramik im Banat,
în vol. ed. H. Mitscha-Märheim, Festschrift für Richard
Pittioni zum Siebzigsten Geburtstag, Wien, 1976, p. 203-234.
Lazarovici 1977 – G. Lazarovici, Gornea. Preistorie, Caiete Banatica, 5,
Reşiţa, 1977.
Lazarovici 1979 – G. Lazarovici, Neoliticul Banatului, BiblMN, IV, Cluj-
Napoca, 1979.
Lazarovici 1981 – G. Lazarovici, Die Periodisierung der Vinča-Kultur im
Rumänien, în PZ, 56, 2, 1981, p. 169-196.
Lazarovici 1983 – G. Lazarovici, Principalele probleme ale culturii
Tiszapolgár în România, în ActaMN, XX, 1983, p. 3-32.
Lazarovici 1986 – G. Lazarovici, „Şocul” Vinča C în Transilvania. Contribuţii
la geneza eneoliticului timpuriu, în ActaMP, XI, 1987, p. 33-56.
Lazarovici 1990 – G. Lazarovici, Les Carpates Meridionales et La
Transylvanie, în vol. ed. J. Kozlowsky, P. L. Van Berg, Atlas
du Néolithique Européen, 1, L’Europe Orientale, Liège,

1993, p. 243-284.
Lazarovici 1991 – G. Lazarovici, Fratelia – Fabrica de Cărămidă (oraş
Timişoara jud. Timiş), în vol. ed. G. Lazarovici,
F. Draşovean, Cultura Vinča în România, Timişoara, 1991,
p. 49.
Lazarovici, Ciobotaru – G. Lazarovici, D. Ciobotaru, Dudeştii Vechi, jud. Timiş,
2001 punct Movila lui Deciov (Őstelep), în CCA, campania 2000,
Suceava, 2001, p. 129-130.
Lazarovici, Sfetcu – G. Lazarovici, O. Sfetcu, Descoperiri arheologice de la
1990 Silagiu-Buziaş, în Banatica, X, 1990, p. 45-58.
Lazarovici et al. 1993 – G. Lazarovici, Z. Maxim, D. Ţeicu, A. Oprinescu, Şantierul
arheologic Gornea 1989, în Banatica, XII, 1993,
p. 295-320.
Lazarovici et al. 2005 – G. Lazarovici, F. Draşovean, D. Ciobotaru, I. Moravetz,
Dudeştii Vechi, jud. Timiş, punct Movila lui Deciov
(Őstelep), în CCA, campania 2004, Mangalia, 2005,
p. 143-144.
Lazarovici, Lazarovici – M. -C. Lazarovici, G. Lazarovici, Arhitectura neoliticului şi
2006 epocii Cuprului, I, Neoliticul, BiblAM, IV, Iaşi, 2006.
Luca 1999-2000 – S. A. Luca, Répertoire de découvertes de la culture
Bodrogkeresztúr sur le territoire de Roumanie, în CA, XI,
1-2, 1999-2000, p. 305-316.
Luca 2006 – S. A. Luca, Descoperiri arheologice din Banatul Românesc,
BS, XVIII, Sibiu, 2006.
Maillol, Ciobotaru, – J. Maillol, D. L. Ciobotaru, I. Moravetz, Prospecţiuni
Moravetz 2004 geofizice în situl arheologic Movila lui Deciov, comuna
Dudeştii Vechi, în PB, III, 2004, p. 21-36.
Marţiş 2008 – F. Marţiş, Locuirea de epoca bronzului de la Peciu Nou, în
Banatica, 18, 2008, p. 37-46.
Măruia 2011 – L. Măruia, Cercetări arheologice interdisciplinare vizând
reconstituirea geografiei istorice a Dealurilor Lipovei,
Timişoara, 2011.
Măruia et al. 2011 – L. Măruia, D. Micle, A. Cîntar, M. Ardelean, A. Stavilă,
L. Bolcu, O. Borlea, P. Horak, C. Timoc, C. Floca, L. Vidra,
ArheoGIS. Baza de date a siturilor arheologice cuprinse în
Lista Monumentelor Istorice a judeţului Timiş. Rezultatele
cercetărilor de teren, Cluj-Napoca, 2011.
Măruia et al. 2012 – L. Măruia, D. Micle, C. Floca, A. Stavilă, A. Berzovan,
L. Bolcu, O. Borlea, O. Rogozea, S. Forţiu, A. Magina,
E. Pîrpîliţă, I. Vedrilă, P. Horak, L. Vidra, A. Gogoşanu,
Geografia istorică a zonei Moşniţa Veche. Rezultatele
cercetărilor arheologice de teren, Cluj-Napoca, 2012.
Medeleţ 1994 – F. Medeleţ, Contribuţii la repertoriul numismatic al
Banatului, Epoca Latène. Secolul IV î.Chr. – 106, în AnB
(S.N.), III, 1994, p. 239-308.
Medeleţ 1995 – F. Medeleţ, Câmpurile de urne funerare din Banat, în
ActaMN, 32, I, 1995, p. 288-302.
Medeleţ, Bugilan 1987 – F. Medeleţ, I. Bugilan, Contribuţii la problema şi la

repertoriul movilelor de pământ din Banat, în Banatica, IX,
1987, p. 87-198.
Milleker 1897 – B. Milleker, Délmagyaroroszág régiségleletei. A honfoglalás
előtti időkből, Temesvár, 1897.
Moga 1969 – M. Moga, Muzeul regional al Banatului, în RevMuz, III,
1969, p. 294-296.
Moga, Radu 1977 – M. Moga, O. Radu, Contribuţii la cunoaşterea culturii Tisa I
în lumina descoperirilor de la Hodoni (1959-1960), în
StComCS, II, 1977, p. 231-245.
Morintz 1978 – S. Morintz, Contribuţii arheologice la istoria tracilor
timpurii, I, Epoca bronzului în spaţiul carpato-balcanic,
Bucureşti, 1978.
Muscalu 2015 – B. Muscalu, Un nou sit arheologic reperat pe raza localităţii
Valcani (judeţul Timiş), în ActaCL, 3A, 2015, p. 47-71.
Munteanu-Dumitru – L. Muntean-Dumitru, Itinerarii arheologice bănăţene,
1988 Bucureşti, 1988.
Nemeth 2012 – R. E. Nemeth, Prehistoric Whell Models from the
Collections of the Mureş County Museum, în Marisia,
XXXII, 2012, p. 15-32.
Nicodemus, O’Shea – A. Nicodemus, J. M. O’Shea, From Relative to Absolute:
2015 The Radiometric Dating of Mureş Culture Ceramics at Pecica-
Şanţul Mare, în Arheovest, III, 2015, p. 691-702.
Pădureanu 1973 – E. Pădureanu, Noi descoperiri neolitice şi din epoca
bronzului în judeţul Arad, în Banatica, II, 1973, p. 395-402.
Pădurean 1985 – E. Pădurean, Contribuţii la repertoriul arheologic de pe
valea Mureşului inferior şi a Crişului Alb, în Crisia, XV,
1985, p. 28-51.
Pădurean 1988 – E. Pădurean, Noi aşezări din epoca bronzului în judeţul
Arad, în ActaMN, XXIV-XXV, 1987-1988, p. 507-528.
Petrescu 1995 – S. Petrescu, Aşezarea din epoca bronzului de la Ciuta (com.
Obreja, jud. Caraş-Severin), în ActaMN, 32, I, 1995,
p. 589-617.
Petrovszky 1975 – R. Petrovszky, Contribuţii la repertoriul arheologic al
localităţilor judeţului Caraş-Severin, din paleolitic până în
secolul al V-lea î.e.n. (partea II), în Banatica, III, 1975,
p. 365-378.
Popescu 1969a – D. Popescu, Les fouilles archéologiques de 1968 dans la
République Socialiste Roumaine, în Dacia (N.S.), XIII,
1969, p. 507-537.
Popescu 1969b – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă
România din anul 1968, în SCIVA, XX, 3, 1969, p. 471-502.
Popescu 1970 – D. Popescu, Les fouilles archéologiques de 1969 dans la
République Socialiste Roumaine, în Dacia (N.S.), XIV,
1970, p. 431-464.
Radu 1972 – O. Radu, Contribuţii la cunoaşterea culturii Vatina.
Săpăturile de la Corneşti, jud. Timiş, în SCIVA, XXIII, 2,
1972, p. 271-283.
Radu 1973 – O. Radu, Cu privire la necropola de la Cruceni (jud. Timiş),

în SCIVA, XXIV, 3, 1973, p. 503-520.
Radu 1978 – O. Radu, Plastica neolitică de la Chişoda Veche şi câteva
probleme ale neoliticului din nordul Banatului, în Tibiscus,
V, 1978, p. 67-76.
Rogozea 2013 – O.-C. Rogozea, Noi puncte arheologice în hotarele
localităţilor Timişoara şi Sânandrei (jud. Timiş), în
Arheovest, I, 2013, p. 119-134.
Rogozea 2015 – O.-C. Rogozea, Noi aşezări neolitice şi eneolitice descoperite
în judeţul Timiş, în Sargetia (S.N.), VI, 2015, p. 123-143.
Roman, Németi 1978 P. Roman, I. Németi, Cultura Baden în România, Bucureşti,
1978.
Rusu 1971 – M. Rusu, Cultura Tisa, în Banatica, I, 1971, p. 77-83.
Rustoiu, Szentmiklosi – A. Rustoiu, A. Szentmiklosi, Florin Medeleţ şi arheologia
2015 de la cumpăna mileniilor, în Arheovest, III, 1, 2015,
p. 15-28.
Săcărin, Lazarovici – C. Săcărin, G. Lazarovici, Epoca bronzului în „Clisura
1979 Dunării”, în Banatica, V, 1979, p. 71-105.
Sava 2009 – V. Sava, Descoperiri neolitice şi de epoca bronzului la
Macea „Topila” (judeţul Arad), în Crisia, XXXIX, 2009,
p. 17-40.
Sava, Matei 2013 – V. Sava, D. Matei, Prehistoric and Second – Fourth -
Century Discoveries on the Present - Day Territory of Aradu
Nou District, in the City of Arad, în Ziridava, XXVII, 2013,
p. 89-122.
Schuster 1996 – C. Schuster, Despre cărucioarele de lut ars din epoca
bronzului de pe teritoriul României, în TD, XVII, 1-2, 1996,
p. 117-138.
Soroceanu 1991 – T. Soroceanu, Studien zur Mureş-Kultur, IA, 7, Verlag
Marie L. Leidorf, 1991.
Stavilă 2015 - A. Stavilă, Consideraţii asupra locuirii de epoca bronzului
de la Sânnicolau Mare-Selişte, în Arheovest, III, 1, 2015,
p. 229-254.
Szentmiklosi 2003 – A. Szentmiklosi, Un mormânt de incineraţie aparţinând
culturii Cruceni-Belegiš descoperit la Şag (jud. Timiş), în
AnB (S.N.), X-XI, 1, 2002-2003, p. 81-92.
Szentmiklosi 2005a – A. Szentmiklosi, Materiale aparţinând culturii Cruceni-
Belegiš descoperite la Dragşina (jud. Timiş), în AnB (S.N.),
XII-XIII, 2004-2005, p. 111-126.
Szentmiklosi 2005b – A. Szentmiklosi, Cercetările arheologice de salvare din
2005 de la Deta-Dudărie. Raport de săpătură, în AnB (S.N.),
XII-XIII, 2004-2005, p. 637-656.
Szentmiklosi 2006 – A. Szentmiklosi, The relations of the Cruceni-Blegiš Culture
with Žuto Brdo-Gârla Mare, în AnB (S.N.), XIV, 1, 2006,
p. 229-269.
Tănase 2002-2003 – D. Tănase, Două morminte din secolele IV-V p.Chr.,
descoperite la Dudeştii-Vechi (jud. Timiş), în AnB (S.N.),
X-XI, 1, 2002-2003, p. 233-244.
Pl. I. 1. Chişoda – 1/Livezi/Gomilă, planul topografic 2D, curbe de nivel (după Măruia et al.
2011, p. 95, fig. 6); 2. Chişoda – 1/Livezi/Gomilă, planul topografic 2D, curbe de nivel (după
Măruia et al. 2011, p. 94, fig. 5)
Pl. II. 1-4. Ceramică de la Alioş – 2 (Desen: S. Saftu)

Pl. III. 1-15. Ceramică de la Alioş – 2 (Desen: S. Saftu, B. Pomorişaţ)

Pl. IV. 1-12. Ceramică de la Alioş – 2 (Desen: S. Saftu, B. Pomorişaţ)

Pl. V. 1-13. Ceramică de la Alioş – 2 (Desen: S. Saftu, B. Pomorişaţ)

Pl. VI. 1-4. Unelte din piatră şlefuită de la Alioş – 2; 5. Fragment ceramic de la Alioş – 2;
6-7. Ceramică de la Băile Călacea – 2 (Desen: S. Saftu, B. Pomorişaţ)
Pl. VII. 1-10. Ceramică de la Becicherecu Mic – 3; 11. Topor din piatră şlefuită de la
Becicherecu Mic – 3; 12. Lamă din bronz de la Becicherecu Mic – 3; 13-14. Ceramică de la
Cheglevici – 1 (Desen: S. Saftu, B. Pomorişaţ; Foto: O.-C. Rogozea)
Pl. VIII. 1-3. Ceramică de la Cherestur – 1; 4-6. Ceramică de la Chişoda – 3; 7-10. Ceramică de
la Dudeştii Noi – 4; 11-12. Ceramică de la Dudeştii Noi – 6; 13. Topor din piatră şlefuită de la
Dudeştii Noi – 6; 14. Nucleu din silex de la Dudeştii Noi – 27 (Desen: S. Saftu, B. Pomorişaţ,
F. Mărcuţi)
Pl. IX. 1-6. Ceramică de la Dudeştii Noi – 27; 7-11. Ceramică de la Dudeştii Noi – 47;
12-14. Ceramică de la Dudeştii Noi – 49 (Desen: S. Saftu)
Pl. X. 1-13. Ceramică de la Dudeştii Noi – 49; 14-15. Pandantiv şi topor din piatră şlefuită de la
Dudeştii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3; 16-17. Ceramică de la Dudeştii Vechi –
25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Desen: S. Saftu, B. Pomorişaţ)
Pl. XI. 1-10. Ceramică de la Dudeştii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3

(Desen: B. Pomorişaţ)
Pl. XII. 1-14. Ceramică de la Dudeştii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3

(Desen: B. Pomorişaţ)
Pl. XIII. 1-2. Ceramică de la Dudeştii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom; 3. Ceramică de la
Dudeştii Vechi – 37; 4-8. Ceramică de la Dudeştii Vechi – 42 (Desen: B. Pomorişaţ)
Pl. XIV. 1-8. Ceramică de la Dudeştii Vechi – 42 (Desen: B. Pomorişaţ)

Pl. XV. 1-4. Ceramică de la Dudeştii Vechi – 43; 5-7. Ceramică de la Dudeştii Vechi – 44;
(Desen: B. Pomorişaţ; Foto: O.-C. Rogozea)
Pl. XVI. 1-3. Ceramică de la Ghiroda – 3; 4. Fragment ceramic de la Giulvăz – 4; 5-9. Ceramică
de la Hodoni – 4 (Desen: S. Saftu, B. Pomorişaţ; Foto: O.-C. Rogozea)
Pl. XVII. 1-3. Ceramică de la Pişchia – 4; 4-9. Ceramică de la Satchinez – 13; 10-12. Ceramică
de la Sânmartinu Sârbesc – 9; 13-14. Ceramică de la Timişoara – 3; 15. Ceramică de la
Timişoara – 17 (Desen: S. Saftu, F. Mărcuţi, B. Pomorişaţ)
Pl. XVIII. 1-2. Ceramică de la Utvin – 11; 3. Ceramică de la Utvin – 13; 4-14. Ceramică de la
Valcani – 4 (Desen: S. Saftu, B. Pomorişaţ)
Pl. XIX. 1-13. Ceramică de la Vinga – 6/Izvor (Desen: S. Saftu)

Contributions to the Repertory of Bronze Age Settlements from

Western Romania (I)
Abstract
The present study has the purpose of introducing in the scientific circuit of 31
points assigned to the Bronze Age, identified or reidentified during the surface research
conducted within the period of 2006-2016 (Fig. 1-31, Pl. I). The archaeological
materials discovered cover the time frame between the Early Bronze Age and the Late
Bronze Age (Pl. II-XIX).
List of Illustrations
Fig. 1. Alioş – 2, commune Maşloc (processed after the map made by Military
Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016)
Fig. 2. Băile Călacea – 2, commune Orţişoara (processed after the map made by
Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed:
01.06.2016)
Fig. 3. Becicherecu Mic – 3, commune Becicherecu Mic (processed after the map made
by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed:
01.06.2016)
Fig. 4. Cheglevici – 1, commune Dudeştii Vechi (processed after the map made by
01.06.2016)
Fig. 5. Cherestur – 1, commune Beba Veche (processed after the map made by Military
Fig. 6. Chişoda – 1/Livezi/Gomilă, commune Giroc (processed after the map made by
01.06.2016)
Fig. 7. Chişoda – 3, commune Giroc (processed after the map made by Military
Fig. 8. Dudeştii Noi – 4, commune Dudeştii Noi (processed after the map made by
01.06.2016)
01.06.2016)
01.06.2016)
01.06.2016)
01.06.2016)
Fig. 13. Dudeştii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3, commune Dudeştii Vechi
(processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and
Google earth) (Accessed: 01.06.2016)
Fig. 14. Dudeştii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom, commune Dudeştii Vechi
(processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and
Google earth) (Accessed: 01.06.2016)
Fig. 15. Dudeştii Vechi – 37, commune Dudeştii Vechi (processed after the map made
01.06.2016)
01.06.2016)
01.06.2016)
01.06.2016)
Fig. 19. Ghiroda – 3, commune Ghiroda (processed after the map made by Military
Fig. 20. Giulvăz – 4, commune Giulvăz (processed after the map made by Military
Fig. 21. Hodoni – 4, commune Satchinez (processed after the map made by Military
Fig. 22. Pişchia – 14, commune Pişchia (processed after the map made by Military
Fig. 23. Satchinez – 13, commune Satchinez (processed after the map made by Military
Fig. 24. Sânmartinu Sârbesc – 9, commune Peciu Nou (processed after the map made
01.06.2016)
Fig. 25. Timişoara – 3, Timişoara city (processed after the map made by Military
Fig. 28. Utvin – 11, commune Sânmihaiu Român (processed after the map made by
01.06.2016)
Fig. 29. Utvin – 13, commune Sânmihaiu Român (processed after the map made by
01.06.2016)
Fig. 30. Valcani – 4, commune Valcani (processed after the map made by Military
Fig. 31. Vinga – 6/Izvor, commune Vinga (processed after the map made by Military
Pl. I. 1. Chişoda – 1/Livezi/Gomilă, topographic plan 2D, contour (after Măruia et al.
2011, p. 95, fig. 6); 2. Chişoda – 1/Livezi/Gomilă, topographic plan 2D, contour (after
Măruia et al. 2011, p. 94, fig. 5)
Pl. II. 1-4. Pottery from Alioş – 2 (Drawing: S. Saftu)
Pl. III. 1-15. Pottery from Alioş – 2 (Drawing: S. Saftu, B. Pomorişaţ)

Pl. IV. 1-12. Pottery from Alioş – 2 (Drawing: S. Saftu, B. Pomorişaţ)
Pl. V. 1-13. Pottery from Alioş – 2 (Drawing: S. Saftu, B. Pomorişaţ)
Pl. VI. 1-4. Polished stone tools from Alioş – 2; 5. Shard from Alioş – 2; 6-7. Pottery
from Băile Călacea – 2 (Drawing: S. Saftu, B. Pomorişaţ)
Pl. VII. 1-10. Pottery from Becicherecu Mic – 3; 11. Polished stone axe from
Becicherecu Mic – 3; 12. Bronze saw blade from Becicherecu Mic – 3; 13-14. Pottery
from Cheglevici – 1 (Drawing: S. Saftu, B. Pomorişaţ; Photo: O.-C. Rogozea)
Pl. VIII. 1-3. Pottery from Cherestur – 1; 4-6. Pottery from Chişoda – 3; 7-10. Pottery
from Dudeştii Noi – 4; 11-12. Pottery from Dudeştii Noi – 6; 13. Polished stone axe
from Dudeştii Noi – 6; 14. Silex core from Dudeştii Noi – 27 (Drawing: S. Saftu,
B. Pomorişaţ, F. Mărcuţi)
Pl. IX. 1-6. Pottery from Dudeştii Noi – 27; 7-11. Pottery from Dudeştii Noi – 47;
12-14. Pottery from Dudeştii Noi – 49 (Drawing: S. Saftu)
Pl. X. 1-13. Pottery from Dudeştii Noi – 49; 14-15. Stone pendant and polished stone
axe from Dudeştii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3; 16-17. Pottery from Dudeştii
Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Drawing: S. Saftu, B. Pomorişaţ)
Pl. XI. 1-10. Pottery from Dudeştii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Drawing:
B. Pomorişaţ)
Pl. XII. 1-14. Pottery from Dudeştii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Drawing:
B. Pomorişaţ)
Pl. XIII. 1-2. Pottery from Dudeştii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom; 3. Pottery
from Dudeştii Vechi – 37; 4-8. Pottery from Dudeştii Vechi – 42 (Drawing:
B. Pomorişaţ)
Pl. XIV. 1-8. Pottery from Dudeştii Vechi – 42 (Drawing: B. Pomorişaţ)
Pl. XV. 1-4. Pottery from Dudeştii Vechi – 43; 5-7. Pottery from Dudeştii Vechi – 44;
(Drawing: B. Pomorişaţ; Photo: O.-C. Rogozea)
Pl. XVI. 1-3. Pottery from Ghiroda – 3; 4. Shard from Giulvăz – 4; 5-9. Pottery from
Hodoni – 4 (Drawing: S. Saftu, B. Pomorişaţ; Photo: O.-C. Rogozea)
Pl. XVII. 1-3. Pottery from Pişchia – 4; 4-9. Pottery from Satchinez – 13; 10-12.
Pottery from Sânmartinu Sârbesc – 9; 13-14. Pottery from Timişoara – 3; 15. Pottery
from Timişoara – 17 (Drawing: S. Saftu, F. Mărcuţi, B. Pomorişaţ)
Pl. XVIII. 1-2. Pottery from Utvin – 11; 3. Pottery from Utvin – 13; 4-14. Pottery from
Valcani – 4 (Drawing: S. Saftu, B. Pomorişaţ)
Pl. XIX. 1-13. Pottery from Vinga – 6/Izvor (Drawing: S. Saftu)
LISTA ABREVIERILOR
AARMSI – Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti.

ActaAC – Acta Archaeologica Carpathica, Kraków.
ActaCL – Acta Centri Lucusiensis, Timişoara.
ActaMN – Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca.
ActaMP – Acta Musei Porolissensis, Zalău.
ActaTS – Acta Terrae Septemcastrensis, Sibiu.
AIIAI – Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Iaşi, Iaşi.
AIIC – Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, Cluj-Napoca.
Almanah cultural-ştiinţific – Almanah cultural-ştiinţific „Virtus Romana Rediviva”,
Cluj-Napoca.
AM – Arheologia Moldovei, Iaşi.
AmS-Skrifter – AmS-Skrifter, Stavanger.
Analele ASTRA – Analele Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi
Cultura Poporului Român, Sibiu.
AnB (S.N.) – Analele Banatului (Serie Nouă), Timişoara.
Apulum – Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.
ArchÉrt – Archaeologiai Értesítő, Budapest.
Arheovest – Arheovest, Timişoara.
ArhSom – Arhiva Someşană, Năsăud.
Arta – Arta, Bucureşti.
AS – Analele Sighet, Bucureşti.
Astra năsăudeană – Astra năsăudeană, Năsăud.
AŞD – Anuarul Şcolii Doctorale, Istorie. Civilizaţie. Cultură, Cluj-Napoca.
AT – Ars Transsilvaniae, Cluj-Napoca.
AVSL (N.F.) – Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde (Neue Folge),
Hermannstadt.
BA – Biblioteca de Arheologie, Bucureşti.
Banatica – Banatica, Reşiţa.
BAR (S) – British Archaeological Reports (International Series), Oxford.
BB – Bibliotheca Brukenthal, Sibiu.
BBRF – Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg im Breisgau, Freiburg im Breisgau.
BC – Biblioteca şi Cercetarea, Cluj-Napoca.
BCŞS – Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, Alba Iulia.
BHAB – Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Timişoara.
BHAUT – Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis, Timişoara.
BiblAM – Bibliotheca Archaeologica Moldaviae, Iaşi.
BiblI-P SA – Biblioteca Istro-Pontică, Seria Arheologie, Tulcea.
BiblM – Bibliotheca Mousaios, Brăila.
BiblMA – Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia.
BiblMM SA – Bibliotheca Musei Marisiensis, Seria Archaeologica, Târgu Mureş.
BiblMN – Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca.
BiblMP – Bibliotheca Musei Porolissensis, Zalău.
BiblThrac – Bibliotheca Thracologica, Bucureşti.
Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde – Blätter für Geist, Gemüth und
Vaterlandskunde, Kronstadt.
392 Lista abrevierilor
BR – Budapest Régiségei. Budapesti Történeti Múzeum, Budapest.

Britannia – Britannia. A Journal of Romano-British and Kindred Studies, London.
BS – Bibliotheca Septemcastrensis, Sibiu.
BSNR – Buletinul Societăţii Numismatice Române, Bucureşti.
BSWC – Bulletin of Sugino Women’s College.
CA – Cercetări Arheologice, Bucureşti.
CAH – Communicationes Archaeologicae Hungariae, Budapest.
Caiete Banatica – Caiete Banatica, Reşiţa.
CCA – Cronica Cercetărilor Arheologice din România.
Cele Trei Crişuri – Cele Trei Crişuri, Oradea.
CN – Cercetări Numismatice, Bucureşti.
Crisia – Crisia, Oradea.
CŞ – Comunicări Ştiinţifice, Mediaş.
Cultura Creştină – Cultura Creştină, Blaj.
Dacia (N.S.) – Revue d’Achéologie et d’Histoire Ancienne (Nouvelle Série), Bucureşti.
Danubius – Danubius, Galaţi.
Din activitatea muzeelor noastre – Din activitatea muzeelor noastre, Cluj.
DissPann – Dissertationes Pannonicae, Budapest.
DIR – Documente privind Istoria României, Bucureşti.
DJA – Danish Journal of Archaeology.
DOCHLA – Dumbarton Oaks Colloquium on the History of Landscape Architecture,
Washington, D.C.
Dolgozatok – Dolgozatok. Az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem- és Régiségtárából,
Kolozsvár.
Drobeta – Drobeta, Drobeta Turnu-Severin.
EDR – Ephemeris Dacoromana-Annuario della scuola Romena di Roma, Roma.
EphNap – Ephemeris Napocensis, Cluj-Napoca.
ETF – Erdélyi Tudományos Füzetek, Cluj-Kolozsvár.
FI – File de Istorie, Bistriţa.
FolArch – Folia Archaeologica. Magyar Történeti Múzeum, Budapest.
Gallia – Gallia. Fouilles et Monuments Archéologiques en France Métropolitaine,
Paris.
Geogr Rev – Geographical Review. The Journal of the American Geographical Society,
New York.
G&R – Greece & Rome, Cambridge.
Historica – Historica, Craiova.
IA – Internationale Archäologie, Leipzig.
IDR – Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti.
IEC – Interferenţe Etnice şi Culturale, Cluj-Napoca.
ILD – Inscripţii Latine din Dacia, Bucureşti.
Illustrierte Zeitung – Illustrierte Zeitung, Leipzig.
Istros – Istros. Buletinul Muzeului Brăilei, Brăila.
Învăţătorul – Învăţătorul, Cluj.
JAHA – Journal of Ancient History and Archaeology, Cluj-Napoca.
JCA – Journal of Conflict Archaeology.
JCC – Jahrbuch der Central-Commission, Wien.
JFO – Journal of Fasti Online, Associazione Internazionale di Archeologia Classica,
Roma.
Lista abrevierilor 393
JRS – The Journal of Roman Studies, Cambridge.

JRMES – Journal of Roman Military Equipment Studies.
KölnerJahrb – Kölner Jahrbuch für Vor- und Frühgeschichte, Cologne.
KVSL – Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde,
Hermannstadt.
Luptătorul Bănăţean – Luptătorul Bănăţean, Timişoara.
MAGW – Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in Wien, Wien.
Marisia – Marisia, Târgu Mureş.
MatTermKözl – Matematikai és Természettudományi Közlemények, Budapest.
MCA – Materiale şi Cercetări Arheologice, Bucureşti.
MemAntiq – Memoria Antiquitatis, Piatra-Neamţ.
MFMÉ StudArch – A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve. Studia Archaeologica,
Szeged.
MMP – Materials and Manufacturing Processes, London.
PA – Patrimonium Apulense, Alba-Iulia.
Patria – Patria, Cluj.
PB – Patrimonium Banaticum, Timişoara.
PBF – Prähistorische Bronzefunde, München.
PEQ – Palestine Exploration Quaterly, London.
Peuce (S.N.) – Peuce (Serie Nouă), Tulcea.
Pisanii Sângeorzene – Pisanii Sângeorzene, Sângeorz-Băi, Jucu.
Pontica – Pontica, Constanţa.
Pril. Inst. Arheol. Zagrebu – Prilozi Instituta za arheologiju Zagrebu, Zagreb.
ProblMuz – Probleme de Muzeografie, Cluj.
Protestantische Jahrbücher für Öesterreich – Protestantische Jahrbücher für
Öesterreich, Pest.
PZ – Praehistorische Zeitschrift, Berlin.
RA – Revista Arhivelor, Bucureşti.
RB – Revista Bistriţei, Bistriţa.
RCAN – Revista de Cercetări Arheologice şi Numismatice, Bucureşti.
ReDIVA – Revista Doctoranzilor în Istorie Veche şi Arheologie, Cluj-Napoca.
RÉL – Revue des Études Latines, Paris.
RevMuz – Revista Muzeelor, Bucureşti.
Revista Familia – Revista Familia, Oradea.
RI – Revista Istorică, Bucureşti.
RIR – Revista Istorică Română, Bucureşti.
Românul – Românul, Timişoara.
RRH – Revue Roumaine d’Histoire, Bucureşti.
Sargetia (S.N.) – Sargetia. Acta Musei Devensis (Serie Nouă), Deva.
SASM – Studia Archaeologica Slovaca Mediaevalia, Bratislava.
SCB – Studii şi Cercetări de Bibliologie, Bucureşti.
Schul- und Kirchenbote – Schul- und Kirchenbote, Kronstadt.
SCIV(A) – Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), Bucureşti.
SCN – Studii şi Cercetări de Numismatică, Bucureşti.
SCŞ ŞS – Studii şi Cercetări Ştiinţifice Ştiinţe Sociale, Cluj.
SHD – Speculum Historiae Debreceniense, Debrecen.
SIB – Studii de Istorie a Banatului, Timişoara.
Siebenbürger Quartalschrift – Siebenbürger Quartalschrift, Hermannstadt.
394 Lista abrevierilor
Siebenbürger Wochenblatt – Siebenbürger Wochenblatt, Kronstadt.

Siebenbürgischen Volksfreund – Siebenbürgischen Volksfreund, Ein Wochenblatt für
Stadt und Land, Hermannstadt.
SMIM – Studii şi Materiale de Istorie Medie, Bucureşti.
SMO – Studii şi Materiale de Onomastică, Bucureşti.
Societatea de mâine – Societatea de mâine, Cluj.
Starinar (N.S.) – Starinar, Organ Srpskog Arheološkog Drustva (Nouvelle Série),
Beograd.
StComCS – Studii şi Comunicări Caransebeş, Caransebeş.
StComSibiu – Studii şi Comunicări Sibiu, Sibiu.
StComSM– Studii şi Comunicări Satu Mare, Satu Mare.
Studia UBB – Historia – Studia Universitatis „Babeş-Bolyai“. Seria Historia, Cluj-
Napoca.
SympThrac – Symposia Thracologica, Bucureşti.
TD – Thraco-Dacica, Bucureşti.
Telegraful Român – Telegraful Român, Sibiu.
The Archaeology of York: The Small Finds – The Archaeology of York: The Small
Finds, York.
Tibiscum (S.N.) – Tibiscum. Studii şi Comunicări de Etnografie şi Istorie (Serie Nouă),
Caransebeş.
Tibiscus – Tibiscus, Timişoara.
Transilvania (S.N.) – Transilvania (Serie Nouă), Sibiu.
Transilvania. Beiblatt des Siebenbürger Boten (N.F.) – Transilvania. Beiblatt des
Siebenbürger Boten (Neue Folge), Wochenschrift für Siebenbürgische Landeskunde,
Literatur und Landeskultur, Hermannstadt.
Transilvania. Beiblatt zum Siebenbürger Boten – Transilvania. Beiblatt zum
Siebenbürger Boten, Hermannstadt.
Tyragetia (S.N.) – Tyragetia (Serie Nouă), Chişinău.
Turul – Turul. A Magyar Heraldikai és Genealogiai Társaság Közlönye, Budapest.
Ţara Noastră – Ţara Noastră, Cluj.
Universul – Universul, Bucureşti.
Voinţa Banatului – Voinţa Banatului, Timişoara.
Zborník SNM – Zborník Slovenského Národného Múzea, Bratislava.
Ziridava – Ziridava. Studia Archaeologica, Arad.
Baia de Criş
łebea Brad
Aurel Vlaicu
Deva
Orăştie
Sarmizegetusa

Rogozea Contributii La Repertoriul Aseza

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rogozea Contributii La Repertoriul Aseza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SARGETIA

FONDATOR: OCTAVIAN FLOCA

I (XXXVII), 2010, 606 p.

Cătălin Cristescu, Noi descoperiri privind sfârşitul primei epoci a

Valentina Cetean, Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de

Ana-Cristina Hamat Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei romane 85

Beatrice Ciută Consideraţii privind grădinile romane în anticul

RAPOARTE ŞI NOTE ARHEOLOGICE

Dinu Ioan Bereteu Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului

Octavian-Cristian Rogozea, Contribuţii la repertoriul aşezărilor atribuite epocii

Dinu Ioan Bereteu Fortificaţia din a doua epocă a fierului de la Sebiş

Claudiu Munteanu A Roman Age Votive Offering in the Archaeological

Oana Tutilă, Fibule romane de pe valea Târnavei Mici …………. 239

Timea Varga, A Roman Settlement at Cojocna (Cluj County) …… 247

Tudor-Radu Tiron Din nou despre corbul cu inel în cioc. Reprezentări

Cornel Tatai-Baltă Receptarea xilogravurii lui Albrecht Dürer, Regele

Mircea-Gheorghe Abrudan Georg Paul Binder (1784-1867): viaţa, activitatea şi

Maxim (Iulius-Marius) Despărţământul Astra Bistriţa de la înfiinţare şi până

Marin Pop Evoluţia organizaţiilor Partidului Naţional Român

Minodora Damian Noi informaţii asupra învăţământului din Valea

Eugen Mioc Germanii din Banat în primele două decenii de

Camelia Gabor Lucrări semnate Irimie Nicolae în Colecţia de Artă

RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ

Alin Henţ Valeriu Sîrbu, Cătălin Borangic, Pumnalul sica în

Cătălin Cristescu Mariana-Cristina Popescu, Hellenistic and Roman

Daniel I. Iancu Petre Ugliş Delapecica, Jurnal de război din anii

Adriana Pescaru In memoriam Olimpia-Florica Palamariu (1950-2016) 387

Lista abrevierilor ………………………………………………………………….. 391

Cuvinte cheie: cercetări de suprafaţă, Banat, grupul Corneşti-Crvenka, Cultura Mureş,

Prezentul studiu îşi propune să introducă în circuitul ştiinţific 31 de puncte

Necesitatea unei localizări exacte a unor situri arheologice, din motive

Repertoriul arheologic a fost organizat alfabetic, în câmpurile sale fiind

1. Alioş – 2 (com. Maşloc)

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 139-200.

cercetării de teren şi utilitatea imaginilor satelitare1 sau lucrări care abordează în

G. Numeroasele periegheze din acest punct au permis colectarea unei cantităţi

2. Băile Călacea – 2 (com. Orţişoara)

D. Situl se află la 4,5 km SE de primăria comunei Satchinez, la 2 km N de

G. Majoritatea fragmentelor ceramice preistorice6 colectate de pe suprafaţa

3. Becicherecu Mic – 3 (com. Becicherecu Mic)

D. Situl se află la 4,5 km NNV de biserica ortodoxă din Becicherecu Mic, la

G. Fragmentele ceramice descoperite în acest punct sunt caracterizate prin

4. Cheglevici – 1 (com. Dudeştii Vechi)

E. Situl se găseşte la cca. 94 m V de cursul unui meandru fosil, foarte vizibil

G. Puţinele fragmente ceramice recoltate de pe suprafaţa acestui punct sunt, din

5. Cherestur – 1 (com. Beba Veche)

G. În acest punct au fost descoperite, alături de materiale care pot fi atribuite

6. Chişoda – 1/Livezi/Gomilă (com. Giroc)

E. Situl se găseşte la 4,9 km SSE de actualul versant stâng al canalului Bega şi la

G. Fragmentele ceramice colectate din acest punct, confecţionate dintr-o pastă

7. Chişoda – 3 (com. Giroc)

E. situl se află la 1,26 km NE de pârâul Nivelda. Pe hărţile topografice iosefină

G. Puţinele fragmente ceramice descoperite în acest punct (Pl. VIII/4-6) au fost

8. Dudeştii Noi – 4 (com. Dudeştii Noi)

G. Fragmentele ceramice descoperite în acest punct sunt caracterizate de

9. Dudeştii Noi – 6 (com. Dudeştii Noi)

G. În timpul cercetărilor de teren au fost descoperite fragmente ceramice

10. Dudeştii Noi – 27 (com. Dudeştii Noi)

G. De pe suprafaţa acestui sit au fost colectate fragmente din castroane cu sau

11. Dudeştii Noi – 47 (com. Dudeştii Noi)

G. Fragmentele ceramice fine sunt caracterizate prin lustruirea suprafeţelor,

12. Dudeştii Noi – 49 (com. Dudeştii Noi)

Dudeştii Vechi (fost Beşenova Veche) (com. Dudeştii Vechi)

În ajutorul şi completarea acestor cercetări intruzive au fost întreprinse şi