Acest tutorial conține modelarea pierderii stabilității laterale la torsiune a unei grinzi având profilul HEA

200 ca urmare a aplicării unei presiuni uniforme pe talpa superioară a grinzii. Cotele secțiunii grinzii
sunt: s=6.5 mm, t=10 mm, h=190, b=200.

Grinda este modelata ca o structură de tip SHELL obținută prin extrudarea pe o lungime de 6000 mm a
unui profil generator care este forma schematizată a profilului HEA 200, redus la un profil H desenat din
linii, având cotele originale de 190 mm x 200 mm.

Grinda este articulată la un capăt și rezemată simplu la celălalt capăt. Modelul de bază constă din grinda
SHELL căreia îi sunt aplicate condițiile pe frontieră descrise.

Vor fi analizate deasemenea alte trei modele derivate din cel de bază, pentru a scoate în evidență
efectul întăririi structurii cu elemente sudate pe capete, respectiv în lungul grinzii.

Modelarea s-a făcut folosind elemente finite de tip SHELL. Tipul de analiză selectată în programul
ABAQUS este BUCKLE ANALYSIS. Prin acest procedeu sunt calculate valorile proprii structurii analizate
pentru încărcarea aplicată, care se asociază valorilor încărcării exterioare la care se produce pierderea
stabilității – bifurcarea.
Partea I. Grinda simplă –modelul de bază, fără întărituri

Modelarea geometrică

În arborele modelului Abaqus (Model Tree) este construită o nouă parte (Click dreapta pe Parts). În
fereastra de dialog prin care este creată noua parte sunt definite atributele sale:

După închiderea ferestrei de definire a atributelor părții este construită secțiunea generatoare din 5 linii,
cu cotele corespunzătoare profilului HEA 200. Se trece la pasul următor al construcției geometrice,
extrudarea secțiunii generatoare prin apăsarea butonului Done și definirea lungimii de extrudare în
fereastra de definire a extrudării:

Structura extrudată este:

În modelul geometric vor fi create două seturi (Sets) care simplifică procedeul de aplicare a condițiilor de
deplasare. Acestea pot fi creat selectând opțiunea Tools / Sets / Manager din meniul principal, sau prin
dublu click pe Sets în arborele modelului:

- din fereastra Create Set se denumește primul Set ARTICULATIE de tipul (Type) geometric
(Geometry),
- este selectată muchia inferioară a tălpii care corespunde articulației grinzii.

Se procedează similar pentru celălalt capăt al grinzii unde este rezemată grinda folosind Setul
REZEMARE.

Definirea materialului și proprietăților secționale

Proprietățile de material si secționale sunt definite în modulul Property.

Materialul este definit prin fereastra de administrare a materialelor (Material Manager) din care este
lansată fereastra pentru definirea celor două proprietăți elastice asociate materialului OTEL. Atributele
materialului sunt:

- denumirea – OTEL,
- din meniul care asociază comportarea materialului (Material Behaviors) este selectată grupa de
caracteristici mecanice (Mechanical), comportarea elastică (Elasticity / Elastic) și sunt definite
modulul de elasticitate longitudinal (Young’s Modulus) cu valoarea de 2.1E5 MPa și coeficientul
lui Poisson (Poisson’s Ratio) cu valoarea de 0.3.

Proprietățile secționale sunt definite lansând fereastra de administrare a secțiunilor (Section Manager)
din care este lansat modulul de creare a secțiunii (Create). În acest modul sunt definite cele două
secțiuni, pentru inima, respectiv pentru talpa profilului HEA 200. Atributele secțiunii sunt:

- denumire (Name): INIMA, respectiv TALPA,

- categoria (Category) – Shell / Homogenous,
- integrarea secțiunii (Section integration) – Before analysis,
- grosimea (Thickness) –cu valoarea (Value) de 6.5 mm pentru INIMA, respectiv 10 mm pentru
TALPA,
- materialul asociat secțiunii (Material) – este selectat singurul material definit – OTEL.
Atribuirea secțiunilor părții modelate se face lansând fereastra de administrare a atribuirii secțiunilor
(Section Assignment Manager). Secțiunea este atribuită prin butonul Create după care sunt selectate pe
rând în fereastra modelului (Viewport) inima profilului HEA 200 căruia îi este asociată secțiunea INIMA,
respectiv cele patru suprafețe care modelează tălpile profilului cărora le sunt asociate proprietatea
TALPA.

Instanțierea părții modelate în cadrul ansamblului

Modelarea în vederea analizei cu elemente finite continuă cu activarea părții curente. Instanțierea se
poate face prin deschiderea modului ansamblu (Assembly) și selectarea instrumentului Create Instance,
sau prin dublu click pe submeniul Assembly / Instances din arborele modelului. În fereastra de creare a
instanței Create Instance, aceasta este creată din parte (Parts).
Discretizarea cu elemente finite a structurii

Discretizarea structurii se face în modulul Mesh din programul Abaqus. Modulul Mesh poate fi lansat
prin selectarea directă din List Box-ul, care conține lista modulelor sau prin Dublu Click pe componenta
Mesh din arborele modelului, subcomponenta Part(1), anume HEA_200. Pentru discretizare se parcurg
pașii:

- din meniul principal Mesh se definesc elementele de control (Mesh Controls)ale discretizării:
o este selectată întreaga structură de discretizat,
o este selectată forma patrulateră a elementelor finite – Element Shape de tip Quad,
o tehnica de discretizare selectată este structurată – Structured ;

- din meniul principal Mesh este selectat tipul elementului finit (Element Type):
o este selectată întreaga structură de discretizat,
o este selectată biblioteca standard (Element Library) de elemente finite,
o se validează opțiunea element finit de ordinul doi – pătratic – Quadratic (Geometric
Order),
o din familia de elemente finite (Family) este selectat elementul finit de tip Shell – S8R;
- din colecția de instrumente (Tools) este selectată opțiunea de însămânțare a părții (Seed Part)_
prin care este definită dimensiunea medie a elementelor finite din structură, de 20 mm:
 - din colecția de instrumente este selecta opțiunea de discretizare a părții și se obține, după
selectarea întregii părți, structura complet discretizată:

Configurarea analizei

Definirea noului pas (Step) se poate face prin deschiderea modului pas (Step) și selectarea
instrumentului de administrare a pasului (Step Manager) urmat de Create Step, sau prin dublu click pe
submeniul Steps din arborele modelului. Pasul nou creat va avea următoarele atribute:

- denumirea pasului (Name) – HEA_Bifurcation,

- este inserat după pasul Initial,
- este selectată procedura de perturbare liniară (Linear Perturbation) din lista procedurilor din
Procedure Type și anume Buckle.
În opțiunile de configurare a pasului curent HEA_Bifurcation se definesc:

- algoritmul de extragere a valorilor proprii (Eigensolver) – Subspace iterations,

- numărul de valori proprii calculate este (Number of eigenvalues) 6,
- numărul de vectori folosiți pe iterație (Vectors used per iteration) este 12,
- numărul maxim de iterații (Maximum number of iterations) va fi 300.

Definirea condițiilor pe frontieră

Definirea condițiilor pe frontieră se face după ce a fost definit pasul de încărcare HEA_Bifurcation.
Condițiile pe frontieră sunt condiții de deplasare și încărcări.

Condițiile de deplasare aplicate structurii sunt o articulație și o rezemare pe muchiile inferioare, de

capăt ale profilului HEA200. Aplicarea condițiilor de deplasare se poate face prin selectarea
instrumentului de administrare a condițiilor pe frontieră (Boundary Condition Manager) urmat de
Create, sau prin dublu click pe submeniul BCs din arborele modelului Steps (2) / HEA_BIfurcation. Pentru
definirea articulației se parcurg pașii:

- se denumește condiția de deplasare (Name) – ARTICULATIE,

- se asociază pasul în care se aplică condiția de deplasare (Step) – HEA_Bifurcation,
- este selectată categoria (Category) – Mechanical,
- este selectat tipul de condiție de deplasare – Displacement/Rotation,

după care, se continuă cu selectarea Setului geometric anterior definit ARTICULATIE și definirea
mobilităților translațiile după X, Y, Z blocate, singura rotație permisă în jurul axei X. Selectarea Setului se
face prin butonul Sets din ecranul principal. Pentru verificare este indicată activarea opțiunii Highlight
selections in viewport din fereastra Region Selection:
Se procează analog și pentru definirea rezemării:

- se denumește condiția de deplasare (Name) – REZEMARE,

- se asociază pasul în care se aplică condiția de deplasare (Step) – HEA_Bifurcation,
- este selectată categoria (Category) – Mechanical,
- este selectat tipul de condiție de deplasare – Displacement/Rotation,

după care, se continuă cu selectarea Setului REZEMARE și definirea mobilităților translațiile după X, Y
blocate iar după axa Z liberă. Singura rotație permisă în jurul axei X:
Condițiile de încărcare aplicate structurii sunt reprezentate de o presiune uniformă aplicată pe talpa
superioară a profilului HEA 200. Ca și în cazul condițiilor de deplasare, definirea încărcării (Load) se
poate face prin deschiderea modului de încărcări (Load) din lista modulelor programului Abaqus.
Aplicarea încărcărilor continuă prin selectarea instrumentului de administrare a încărcărilor (Load
Manager) urmat de Create, sau prin dublu click pe submeniul Loads din arborele modelului Steps (2) /
HEA_BIfurcation. Pentru definirea presiunii se parcurg pașii:

- se denumește condiția de încărcare (Name) – PRESIUNE,

- se asociază pasul în care se aplică condiția de deplasare (Step) – HEA_Bifurcation,
- este selectată categoria (Category) – Mechanical,
- este selectat tipul de ÎNCĂRCARE (Types for selected Step) – Pressure,

după care se continuă cu selectarea suprafețelor pe care este aplicată presiunea:

- sunt selectate cele două suprafețe ale tălpii superioare,

 - în cazul în care orientarea celor două suprafețe nu coincide, fapt evidențiat prin culorile diferite
ale celor două suprafețe selectate (una este roșie, iar cealaltă maron), se folosește opțiunea de
schimbare a orientării suprafeței (Flip a surface) pentru una dintre cele două suprafețe,

- daca cele două suprafețe au aceeași culoare, este selectată, în funcție de culoare, fața pe care
este aplicată presiunea. În modelul de față este selectată fața roșie (Purple),
- se definește valoarea presiunii (Magnitude) ca fiind unitară (1).

Rularea analizei cu elemente finite

Rularea se face în modulul Job care este deschis din lista modulelor programului Abaqus. Din lista de
instrumente este deschisă administrarea job-urilor (Job Manager) în care este creat job-ul curent:

- se denumește job-ul curent JOB_HEA200_01,

- se adoptă parametrii de lansare impliciți în fereastra de editare a job-ului (Edit Job),
- este lansată rularea prin comanda Submit,
- se recomandă deschiderea ferestrei de monitorizare a rulării prin comanda Monitor... ,
- după terminarea rulării (Completed) este lansată comanda Results pentru vizualizarea
rezultatelor.
Vizualizarea rezultatelor

În modulul de vizualizare pot fi reprezentate grafic modurile proprii ale structurii analizate. Desenarea
modurilor proprii este activată prin instrumentul Plot contours on deformed shape. Algoritmul de
extragere a valorilor proprii (Subspace iterations) a extras primele șase valori proprii și vectorii proprii
asociați.

- primul mod propriu are o valoare proprie calculată de 0.24311, adică grinda HEA 200 poate
suporta o presiune de 0.24311 MPa înainte de a-și pierde stabilitatea laterală.
- al doilea mod propriu are o valoare proprie calculată de -0.34159.
Partea II. Grinda cu întărituri aplicate pe capete

În continuare va fi analizată influența aplicării unor piese de întărire în golurile profilului HEA 200, asupra
limitei la care poată să apară bifurcarea laterală prin torsiune.

Primul model va fi completat cu câte patru “capace” aplicate pe capetele grinzii. Se folosește modelul de
bază:

Modelarea geometrică

Pentru a modela suprafețele asociate capacelor, se deschide modelul în modulul Part și se construiește
un plan de lucru folosind instrumentul Create Datum Plane, opțiunea prin 3 puncte (3 Points).

În continuare se construiește suprafața de capăt în planul de lucru generat anterior, folosind

instrumentul Create Shell, opțiunea Planar:

- este selectat planul de lucru si linia inimii profilului conținută în planul de lucru,
- se construiește un dreptunghi între colțurile tălpilor cu instrumentul Create Lines: Rectangle,
- se iese din etapa de desenare cu butonul Done.
Suprafețele construite sunt copiate în celălalt capăt al grinzii folosind din meniul principal opțiunea Tools
comanda Geometry Edit:

- este selectată categoria (Category) Face,

- este selectată metoda Offset,
- sunt selectate cele două fețe de capăt,
- este validată opțiunea de măsurare a distanței de offset între punctele de capăt.

Definirea materialului și proprietăților secționale

Celor patru suprafețe li se atribuie proprietatea secțională deja definită TALPA, folosind procedeul
descris anterior.
Discretizarea structurii

Pentru eliminarea oricăror ambiguități în discretizarea structurii, mai întâi va fi ștearsă discretizarea
modelului inițial cu instrumentul Mesh Part Instance, opțiunea Delete Instance Native Mesh.

Dacă instanța de lucru (Assembly / Instances) este generată de tip Dependent, trebuie ca înainte de
ștergere să fie convertită în tipul Independent prin Click dreapta pe Instanța HEA_200-1 și lansarea
comenzii Make Independent.

În continuare este discretizată structura cu comanda Mesh Part Instance .

Rularea analizei cu elemente finite

Rularea noului model se face crearea unui nou job denumit JOB_HEA200_02.

Vizualizarea rezultatelor

În urma rulării s-au obținut următoarele rezultate:

- primul mod propriu are o valoare proprie calculată de 0.26133, adică grinda HEA 200 poate
suporta o presiune de 0.26133 MPa înainte de a-și pierde stabilitatea laterală,
- al doilea mod propriu este asociat unei valori proprii de -0.43634 .
Observație: Sarcina critică se îmbunătățește cu 7.49% prin aplicarea întăririlor de capăt.
Partea III. Grinda cu întărituri aplicate pe capete și la mijlocul grinzii

În continuare va fi analizată influența aplicării unor piese de întărire la mijlocul grinzii executate din
profil HEA 200, asupra limitei la care poate să apară bifurcarea laterală prin torsiune.

Modelul de la care se pornește este cel cu două capace pe capete:

Modelarea geometrică

Pentru a modela întăritura de la mijlocul grinzii, sunt copiate suprafețele care modelează capacele de
capăt în poziția de mijloc a grinzii, folosind din meniul principal comanda Tools opțiunea Geometry Edit:

- este selectată categoria (Category) Face,

- este selectată metoda Offset,
- sunt selectate cele două suprafețe fețe de capăt,
- este validată opțiunea de măsurare a distanței offset între punctele de capăt, respectiv de mijloc
ale grinzii.

Definirea materialului și proprietăților secționale

Deoarece grosimea întăriturilor este de 10 mm, celor două suprafețe generate prin offset li se atribuie
proprietatea secțională deja definită TALPA folosind procedeul descris anterior.
Discretizarea structurii

Ca și pentru modelul anterior, pentru eliminarea oricăror ambiguități în discretizarea structurii, mai întâi
va fi ștearsă discretizare modelului inițial cu instrumentul Mesh Part Instance, opțiunea Delete Instance
Native Mesh, iar în continuare este discretizată structura cu comanda Mesh Part Instance .

Aplicarea încărcării exterioare

Presiune uniformă aplicată pe talpa superioară a profilului HEA 200 va fi redefinită ca urmare a divizării
suprafețelor tălpilor superioară și inferioară în două, urmare a includerii întăriturii de la mijlocul grinzii.
Pentru redefinirea presiunii se parcurg pașii:

- se editează încărcarea selectând Edit din click dreapta pe Loads / PRESIUNE, sau prin dublu click
pe Loads / PRESIUNE,
- sunt selectate cele patru suprafețe ale tălpii superioare după selectare butonului asociat Region:
Surf-1 din fereastra Edit Load,
- în cazul în care orientarea suprafețelor nu coincide, fapt evidențiat prin culorile diferite ale celor
două suprafețe selectate (unele sunt roșii, iar altele maron), se folosește opțiunea de schimbare
a orientării suprafeței (Flip a surface),
Rularea analizei cu elemente finite

Rularea noului model se face generarea unui nou job JOB_HEA200_03.

Vizualizarea rezultatelor

În urma rulării s-au obținut următoarele rezultate:

- primul mod propriu are o valoare proprie calculată de 0.26288, adică grinda HEA 200 poate
suporta o presiune de 0.26288 MPa înainte de a-și pierde stabilitatea laterală,
- al doilea mod propriu este asociat unei valori proprii de -0.43954 .
Observație. Sarcina critică se îmbunătățește cu 8.13 % prin aplicarea capacelor de capăt și întăriturii de
la mijlocul grinzii.
Partea III. Grinda cu întărituri aplicate pe capete și cu trei întărituri echidistante în lungul grinzii

Al treilea model evaluează influența întăririi structurii cu trei piese de întărire echidistant dispuse în
lungul grinzii executate din profil HEA 200, asupra limitei la care poată să apară bifurcarea laterala prin
torsiune.

Modelul de la care se pornește este cel cu două capace pe capete si întăritura aplicată la mijloc:

Modelarea geometrică

Pentru a construi cele patru noi întărituri sunt copiate suprafețele capăt în poziția de mijloc a grinzii
folosind din meniul principal comanda Geometry Edit din opțiunea Tools:

- este selectată categoria (Category) Face,

- este selectată metoda Offset,
- sunt selectate cele două suprafețe de capăt,
- este validată opțiunea de măsurare a distanței de offset între punctele de capăt, respectiv de
mijloc ale fiecărei jumătăți de grindă.

Modelul geometric obținut este:

Definirea materialului și proprietăților secționale

Celor patru suprafețe generate prin offset, care au grosimea tot de 10 mm li se atribuie proprietatea
secțională deja definită TALPA prin editarea atribuirii secțiunii cu instrumentul Section Assignment
Manager:

Cel mai ușor sunt selectate suprafețele prin ajutorul mouse-ului, după așezarea grinzii în proiecție în
planul XY, cu perspectiva dezactivată:
Discretizarea structurii

Ca și pentru modelul anterior, pentru eliminarea oricăror ambiguități în discretizarea structurii, mai întâi
va fi ștearsă discretizare modelului inițial cu instrumentul Mesh Part Instance, opțiunea Delete Instance
Native Mesh, iar în continuare este discretizată structura cu comanda Mesh Part Instance .

Aplicarea încărcării exterioare

Presiunea uniformă aplicată pe talpa superioară a profilului HEA 200 va fi redefinită ca urmare a divizării
suprafețelor tălpilor superioară și inferioară în patru, urmare includerii întăriturilor echidistante. Pentru
redefinirea presiunii se parcurg pașii:

- se editează încărcarea selectând Edit din click dreapta pe Loads / PRESIUNE, sau prin dublu click
pe Loads / PRESIUNE,
- sunt selectate cele opt suprafețe ale tălpii superioare după apăsarea butonului de selecție
asociat Region: Surf-1 din fereastra Edit Load,
- în cazul în care orientarea suprafețelor nu coincide, fapt evidențiat prin culorile diferite ale celor
două suprafețe selectate (unele pot fi roșii, iar altele maron), se folosește opțiunea de
schimbare a orientării suprafeței (Flip a surface):
Rularea analizei cu elemente finite

Rularea noului model se face generarea unui nou job JOB_HEA200_04.

Vizualizarea rezultatelor

În urma rulării s-au obținut următoarele rezultate:

- primul mod propriu are o valoare proprie calculată de 0.27162, adică grinda HEA 200 poate
suporta o presiune de 0. 27162MPa înainte de a-și pierde stabilitatea laterală,
- al doilea mod propriu este asociat unei valori proprii de -0.45086 .
Se observă că sarcina critică se îmbunătățește cu 11.73 % prin aplicarea capacelor de capăt și a celor trei
întărituri în lungul grinzii.
Concluzii

Din analiza celor patru modele se poate constata îmbunătățirea comportării structurii de tip SHELL care
modelează profilul HEA 2000 prin sudarea unor elemente de întărire. În tabelul de mai jos unt
prezentate numeric concluziile.

Model Încărcarea critică Îmbunătățire

Model de bază 0.24311 0.00%
Model întărit pe capete 0.26133 7.49%
Model întărit pe capete și mijloc 0.26288 8.13%
Model întărit echidistant în trei zone 0.27162 11.73%