În acest tutorial este prezentat procedeul de calcul a încărcării limită pentru câteva secțiuni tubulare de

tip SHELL cu diferite profiluri generatoare:

- secțiune circulară,
- secțiune pătrată cu colțuri rotunjite,

Cele două profiluri se vor încadra în dimensiunea maximă a secțiunii de 120 mm. Lungimea tubului este
aceeași pentru toate secțiunile și anume 240 mm. Condițiile pe frontieră sunt:

- muchia inferioară este încastrată,

- muchia superioară este încărcată cu o forța distribuită uniform pe toată circumferința
superioară.

Vor fi comparate valorile sarcinii critice la flambaj pentru cele două cazuri. Calculul sarcinii critice se face
în domeniul liniar elastic și este implementat prin procedeul de calcul a valorilor proprii.

Modelarea s-a făcut folosind elemente finite de tip SHELL. Tipul de analiză selectată în programul
ABAQUS este BUCKLE ANALYSIS.
Partea I. Secțiune tubulară circulară

Modelarea geometrică

În arborele modelului Abaqus (Model Tree) este construită o nouă parte (Click dreapta pe Parts) care are
definite următoarele atribute:

După închiderea ferestrei de definire a atributelor părții este construită secțiunea generatoare care este
un cerc cu raza de 60 mm. Pasul următor al construcției geometrice este extrudarea secțiunii
generatoare prin apăsarea butonului Done și definirea lungimii de extrudare de 240 mm, în fereastra de
definire a extrudării:

Structura extrudată este:

Definirea materialului și proprietăților secționale

Proprietățile de material si secționale sunt definite în modulul Property.

Materialul oțel este definit prin fereastra de administrare a materialelor (Material Manager) din care
este lansată fereastra pentru definirea celor două proprietăți elastice asociate materialului OTEL.
Atributele materialului sunt:

- denumirea (Name) – OTEL,

- din meniul care asociază comportarea materialului (Material Behaviors) este selectată grupa de
caracteristici mecanice (Mechanical), comportarea elastică (Elasticity / Elastic) și sunt definite
modulul de elasticitate longitudinal (Young’s Modulus) cu valoarea de 2.1E5 MPa și coeficientul
lui Poisson (Poisson’s Ratio) cu valoarea de 0.3.

Proprietățile secționale sunt definite lansând fereastra de administrare a secțiunilor (Section Manager)
din care este lansat modulul de creare a secțiunii (Create). În acest modul este definită secțiunea de tip
SHELL. Atributele secțiunii sunt:

- denumire (Name): SECT_TUB,

- categoria (Category) – Shell / Homogenous,
- integrarea secțiunii (Section integration) – Before analysis,
- grosimea (Thickness) –cu valoarea (Value) de 0.8 mm,
- materialul asociat secțiunii (Material) – este selectat materialul definit anterior – OTEL.
Atribuirea secțiunilor părții modelate se face lansând fereastra de administrare a atribuirii secțiunilor
(Section Assignment Manager). Secțiunea este atribuită prin butonul Create după care este selectată în
fereastra modelului (Viewport) întreaga piesă tubulară căreia îi este asociată proprietatea SECT_TUB.

Instanțierea părții modelate în cadrul ansamblului

Modelarea în vederea analizei cu elemente finite continuă cu activarea părții curente. Instanțierea se
poate face prin deschiderea modului ansamblu (Assembly) și selectarea instrumentului Create Instance,
sau prin dublu click pe submeniul Assembly / Instances din arborele modelului. În fereastra de creare a
instanței Create Instance, aceasta este creată din parte (Parts).
Discretizarea cu elemente finite a structurii

Discretizarea structurii se face în modulul Mesh din programul Abaqus. Modulul Mesh poate fi lansat
prin selectarea directă din List Box-ul, care conține lista modulelor sau prin Dublu Click pe componenta
Mesh din arborele modelului, subcomponenta Part(1), anume TUB_CIRC10. Pentru discretizare se
parcurg pașii:

- din meniul principal Mesh, opțiunea Controls… se definesc elementele de control ale
discretizării:
o este selectată întreaga structură de discretizat,
o este selectată forma patrulateră a elementelor finite – Element Shape de tip Quad,
o tehnica de discretizare selectată este structurată – Sweep ;

- din meniul principal Mesh, opțiunea Element Type este selectat tipul elementului finit:
o este selectată întreaga structură de discretizat,
o este selectată biblioteca standard (Element Library) de elemente finite,
 o se validează opțiunea element finit de ordinul întâi – liniar (Geometric Order - Linear),
o din familia de elemente finite (Family) este selectat elementul finit de tip Shell – S4R;
- din colecția de instrumente (Tools) este selectată opțiunea de însămânțare a părții prin care este
definită dimensiunea medie a elementelor finite din structură, de 8 mm:
- din colecția de instrumente este selecta opțiunea de discretizare a părții și se obține, după
selectarea întregii părți, structura complet discretizată:

Configurarea analizei

Definirea noului pas (Step) se poate face prin deschiderea modului pas (Step) și selectarea
instrumentului de administrare a pasului (Step Manager) urmat de Create Step, sau prin dublu click pe
submeniul Steps din arborele modelului. Pasul nou creat va avea următoarele atribute:

- denumirea pasului (Name) – TUB_CIRCULAR_Bifurcation,

- este inserat după pasul Initial,
- este selectată procedura de perturbare liniară (Linear Perturbation) din lista procedurilor din
Procedure Type și anume Buckle.
În opțiunile de configurare a pasului curent TUB_CIRCULAR_Bifurcation se definesc:

- algoritmul de extragere a valorilor proprii (Eigensolver) – Subspace iterations,

- numărul de valori proprii calculate este 6,
- numărul de vectori folosiți pe iterație (Vectors used per iteration) este 12,
- numărul maxim de iterații (Maximum number of iterations) va fi 300.

Definirea condițiilor pe frontieră

Definirea condițiilor pe frontieră se face după definirea pasului de încărcare TUB_CIRCULAR_Bifurcation.

Condițiile de deplasare aplicate structurii sunt o încastrare pe zona circumferențială a tubului. Aplicarea
condițiilor de deplasare se poate face prin selectarea instrumentului de administrare a condițiilor pe
frontieră (Boundary Condition Manager) urmat de Create, sau prin dublu click pe submeniul BCs din
arborele modelului Steps (2) / TUB_CIRCULAR_Bifurcation. Pentru definirea articulației se parcurg pașii:

- se denumește condiția de deplasare (Name) – INCASTRARE,

- se asociază pasul în care se aplică condiția de deplasare (Step) – TUB_CIRCULAR_Bifurcation,
- este selectată categoria (Category) – Mechanical,
- este selectat tipul de condiție de deplasare – Displacement/Rotation,
după care, se continuă cu selectarea circumferinței inferioare a tubului și definirea tuturor gradelor de
mobilitate blocate.

Condițiile de încărcare aplicate structurii sunt reprezentate de o forță concentrată aplicată într-un punct
de referință asociat modelului geometric. Punctul de referință (Reference Point) este construit din
meniul Tools, opțiunea Reference Point... prin selectarea centrului cercului superior al tubului, opus
încastrării:

Zona de încărcare este definită printr-un set de noduri prin opțiunea Sets... din meniul Tools, cu
următoarele atribute:

- nume (Name) – SET_FORTA,

- tipul (Type) – Node,
- după care sunt selectate cu o fereastră de selecție nodurile de pe capătul opus încastrării:
Punctului de referință RP-1 și nodurilor din setul SET_FORTA le sunt asociate o constrângere aplicată
modelului prin modulul Interaction, instrumentul Create Constraint cu următoarele atribute:

- denumire (Name) - ZONA_FORTA,

- tipul (Type) – Rigid body,
- tipul Region type – Pin (nodes),
- sunt selectate nodurile prin opțiunea Sets din setul SET_FORTA definit anterior,
- este selectate punctul de referință (Reference Point) RP-1.

După definirea rigidului se poate aplica încărcarea pe toată zona circumferențială prin intermediul
punctului de referință opțiunea Create Load cu următoarele atribute:

- denumire (Name) - FORTA_CONCENTRATA,

- pas de încărcare (Step) – TUB_CIRCULAR_Bifurcation,
 - categoria (Category) – Mechanical,
- tipul încărcării (Types for Selected Step) – Concentrated force,
- se închide fereastra Region Selection fără nicio selecție - Dismiss,
- este selectat punctul de referință RP-1,
- se definește încărcarea după direcția axei Z, cu valoarea de -1 .

Rularea analizei cu elemente finite

Rularea se face în modulul Job care este deschis din lista modulelor programului Abaqus. Din lista de
instrumente este deschisă administrarea job-urilor (Job Manager) în care este creat job-ul curent:

- se denumește job-ul curent JOB_TUB_CIRCULAR,

- se adoptă parametrii de lansare impliciți în fereastra de editare a job-ului (Edit Job),
- este lansată rularea prin comanda Submit,
- se recomandă deschiderea ferestrei de monitorizare a rulării prin comanda Monitor... ,
- după terminarea rulării (Completed) este lansată comanda Results pentru vizualizarea
rezultatelor.
Vizualizarea rezultatelor

În modulul de vizualizare pot fi reprezentate grafic modurile proprii ale structurii analizate. Desenarea
modurilor proprii este activată prin instrumentul Plot contours on deformed shape.

Algoritmul de extragere a valorilor proprii (Subspace iterations) a extras primele șase valori proprii și
vectorii proprii asociați.

- primul mod propriu are o valoare proprie calculată de 5.14229E+05, adică tubul circular poate
suporta o forță distribuită pe circumferința liberă, cu o valoare de 5.14229E+05 N înainte de a-și
pierde stabilitatea.
- al doilea mod propriu are o valoare proprie calculată de 5.16446E+05.
Partea II.A. Secțiune tubulară pătrată cu colțurile rotunjite fără întărituri

Modelarea geometrică

În arborele modelului Abaqus (Model Tree) este construită o nouă parte (Click dreapta pe Parts) care are
definite următoarele atribute:

După închiderea ferestrei de definire a atributelor părții este construită secțiunea generatoare care este
un pătrat cu latura de 120 mm având colțurile rotunjite cu o rază de 20 mm. Pasul următor al
construcției geometrice este extrudarea secțiunii generatoare prin apăsarea butonului Done și definirea
lungimii de extrudare de 240 mm, în fereastra de definire a extrudării:

Piesa extrudată este:

Definirea materialului și proprietăților secționale

Proprietățile de material si secționale sunt definite în modulul Property.

Materialul oțel este definit prin fereastra de administrare a materialelor (Material Manager) din care
este lansată fereastra pentru definirea celor două proprietăți elastice asociate materialului OTEL.
Atributele materialului sunt:

- denumirea – OTEL,
- din meniul care asociază comportarea materialului (Material Behaviors) este selectată grupa de
caracteristici mecanice (Mechanical), comportarea elastică (Elasticity / Elastic) și sunt definite
modulul de elasticitate longitudinal (Young’s Modulus) cu valoarea de 2.1E5 MPa și coeficientul
lui Poisson (Poisson’s Ratio) cu valoarea de 0.3.

Proprietățile secționale sunt definite lansând fereastra de administrare a secțiunilor (Section Manager)
din care este lansat modulul de creare a secțiunii (Create). În acest modul este definită secțiunea de tip
SHELL. Atributele secțiunii sunt:

- denumire: SECT_TUB,
- categoria (Category) – Shell / Homogenous,
- integrarea secțiunii (Section integration) – Before analysis,
- grosimea (Thickness) –cu valoarea (Value) de 0.8 mm,
- materialul asociat secțiunii (Material) – este selectat materialul definit anterior – OTEL.

Atribuirea secțiunilor părții modelate se face lansând fereastra de administrare a atribuirii secțiunilor
(Section Assignment Manager). Secțiunea este atribuită prin butonul Create după care este selectată în
fereastra modelului (Viewport) întreaga piesă tubulară căreia îi este asociată proprietatea SECT_TUB.

Instanțierea părții modelate în cadrul ansamblului

Modelarea în vederea analizei cu elemente finite continuă cu activarea părții curente. Instanțierea se
poate face prin deschiderea modului ansamblu (Assembly) și selectarea instrumentului Create Instance,
sau prin dublu click pe submeniul Assembly / Instances din arborele modelului. În fereastra de creare a
instanței Create Instance, aceasta este creată din parte (Parts).

Discretizarea cu elemente finite a structurii

Discretizarea structurii se face în modulul Mesh din programul Abaqus. Modulul Mesh poate fi lansat
prin selectarea directă din List Box-ul, care conține lista modulelor sau prin Dublu Click pe componenta
Mesh din arborele modelului, subcomponenta Part(1), anume TUB_PATRAT01. Pentru discretizare se
parcurg pașii:

- din meniul principal Mesh, opțiunea Controls… se definesc elementele de control ale
discretizării:
o este selectată întreaga structură de discretizat,
o este selectată forma patrulateră a elementelor finite – Element Shape de tip Quad,
o tehnica de discretizare selectată este structurată – Structured;
din meniul principal Mesh, opțiunea Element Type este selectat tipul elementului finit:

o este selectată întreaga structură de discretizat,

o este selectată biblioteca standard (Element Library) de elemente finite,
o se validează opțiunea element finit de ordinul întâi – liniar (Geometric Order - Linear),
o din familia de elemente finite (Family) este selectat elementul finit de tip Shell – S4R;
- din colecția de instrumente (Tools) este selectată opțiunea de însămânțare a părții prin care este
definită dimensiunea medie a elementelor finite din structură, de 6 mm:
- din colecția de instrumente este selecta opțiunea de discretizare a părții și se obține, după
selectarea întregii părți, structura complet discretizată:

Configurarea analizei
Definirea noului pas (Step) se poate face prin deschiderea modului pas (Step) și selectarea
instrumentului de administrare a pasului (Step Manager) urmat de Create Step, sau prin dublu click pe
submeniul Steps din arborele modelului. Pasul nou creat va avea următoarele atribute:

- denumirea pasului (Name) – TUB_PATRAT01_Bifurcation,

- este inserat după pasul Initial,
- este selectată procedura de perturbare liniară (Linear Perturbation) din lista procedurilor din
Procedure Type și anume Buckle.

n opțiunile de configurare a pasului curent TUB_PATRAT01_Bifurcation se definesc:

- algoritmul de extragere a valorilor proprii (Eigensolver) – Subspace iterations,

- numărul de valori proprii calculate este 6,
- numărul de vectori folosiți pe iterație (Vectors used per iteration) este 12,
- numărul maxim de iterații (Maximum number of iterations) va fi 300.

Definirea condițiilor pe frontieră

Definirea condițiilor pe frontieră se face după definirea pasului de încărcare TUB_PATRAT01_Bifurcation.

Condițiile de deplasare aplicate structurii sunt o încastrare pe zona circumferențială a tubului. Aplicarea
condițiilor de deplasare se poate face prin selectarea instrumentului de administrare a condițiilor pe
frontieră (Boundary Condition Manager) urmat de Create, sau prin dublu click pe submeniul BCs din
arborele modelului Steps (2) / TUB_PATRAT01_Bifurcation. Pentru definirea articulației se parcurg pașii:

- se denumește condiția de deplasare (Name) – INCASTRARE,

- se asociază pasul în care se aplică condiția de deplasare (Step) – TUB_PATRAT01_Bifurcation,
- este selectată categoria (Category) – Mechanical,
- este selectat tipul de condiție de deplasare – Displacement/Rotation,
după care, se continuă cu selectarea curbelor și liniilor de pe zona încastrată și definirea tuturor gradelor
de mobilitate blocate.

Condițiile de încărcare aplicate structurii sunt reprezentate de o forță concentrată aplicată într-un punct
de referință asociat modelului geometric. Punctul de referință (Reference Point) este construit din
meniul Tools, opțiunea Reference Point... prin selectarea unui punct construit în centrul zonei opuse
încastrării. Pentru construcția punctului ajutător este folosit instrumentul Creat Datum Point: Midway
Between 2 Points pentru selecția a două puncte mijloace de laturi opuse ale pătratului

Acest punct este folosit pentru crearea punctului de referință RP-1:

 c

Zona de încărcare este definită printr-un set de noduri prin opțiunea Sets... din meniul Tools, cu
următoarele atribute:

- nume (Name) – SET_FORTA,

- tipul (Type) – Node,
- după care sunt selectate cu o fereastră de selecție nodurile de pe capătul opus încastrării:

Punctului de referință RP-1 și nodurilor din setul SET_FORTA le sunt asociate o constrângere aplicată
modelului prin modulul Interaction, instrumentul Create Constraint cu următoarele atribute:

- denumire (Name) - ZONA_FORTA,

- tipul (Type) – Rigid body,
 - Region type – Pin (nodes),
- sunt selectate nodurile prin opțiunea Sets din setul SET_FORTA definit anterior,
- este selectate punctul de referință (Reference Point) RP-1.

După definirea rigidului se poate aplica încărcarea pe toată zona circumferențială prin intermediul
punctului de referință opțiunea Create Load cu următoarele atribute:

- denumire (Name) - FORTA_CONCENTRATA,

- pas de încărcare – TUB_PATRAT01_Bifurcation,
- categoria (Category) – Mechanical,
- tipul încărcării (Types for Selected Step) – Concentrated force,
- se închide fereastra Region Selection fără nicio selecție - Dismiss,
- este selectat punctul de referință RP-1,
- se definește încărcarea după direcția axei Z, cu valoarea de -1 .

Rularea analizei cu elemente finite

Rularea se face în modulul Job care este deschis din lista modulelor programului Abaqus. Din lista de
instrumente este deschisă administrarea job-urilor (Job Manager) în care este creat job-ul curent:

- se denumește job-ul curent JOB_TUB_PATRAT01,

- se adoptă parametrii de lansare impliciți în fereastra de editare a job-ului (Edit Job),
- este lansată rularea prin comanda Submit,
- se recomandă deschiderea ferestrei de monitorizare a rulării prin comanda Monitor... ,
- după terminarea rulării (Completed) este lansată comanda Results pentru vizualizarea
rezultatelor.

Vizualizarea rezultatelor

În modulul de vizualizare pot fi reprezentate grafic modurile proprii ale structurii analizate. Desenarea
modurilor proprii este activată prin instrumentul Plot contours on deformed shape.

Algoritmul de extragere a valorilor proprii (Subspace iterations) a extras primele șase valori proprii și
vectorii proprii asociați.

- primul mod propriu are o valoare proprie calculată de 3.0641E+04, adică tubul circular poate
suporta o forță distribuită pe circumferința liberă, cu o valoare de 3.0641E+04 N înainte de a-și
pierde stabilitatea.
- al doilea mod propriu are o valoare proprie calculată de 3.2629E+04.
Partea II.B. Secțiune tubulară pătrată cu colțurile rotunjite cu întărituri

Modelarea geometrică

În arborele modelului Abaqus (Model Tree) este construită o nouă parte analog modelelor anterioare.
După închiderea ferestrei de definire a atributelor părții este construită secțiunea generatoare care este
un pătrat cu latura de 120 mm având colțurile rotunjite cu o rază de 20 mm, prevăzut cu elemente de
întărire la interior.

Pasul următor al construcției geometrice este extrudarea secțiunii generatoare prin apăsarea butonului
Done și definirea lungimii de extrudare de 240 mm, în fereastra de definire a extrudării:

Piesa extrudată este:

Definirea materialului și proprietăților secționale

Materialul, proprietățile secționale și atribuirea secțiunilor părții modelate se face similar modelului
prezentat anterior în Partea IIA..

Instanțierea părții modelate în cadrul ansamblului

Modelarea în vederea analizei cu elemente finite continuă cu activarea părții curente. Instanțierea se
poate face prin deschiderea modului ansamblu (Assembly) și selectarea instrumentului Create Instance,
sau prin dublu click pe submeniul Assembly / Instances din arborele modelului. În fereastra de creare a
instanței Create Instance, aceasta este creată din parte (Parts).

Discretizarea cu elemente finite a structurii

Discretizarea structurii se face identic ca și în modelul anterior prezentat în Partea IIA și se obține:

Configurarea analizei

Definirea noului pas (Step) se face similar modelului fără întărituri, cu următoarele atribute:

- denumirea pasului (Name) – TUB_PATRAT02_Bifurcation,

- este inserat după pasul Initial,
- este selectată procedura de perturbare liniară (Linear Perturbation) din lista procedurilor din
Procedure Type și anume Buckle.

În opțiunile de configurare a pasului curent TUB_PATRAT02_Bifurcation se definesc:

- algoritmul de extragere a valorilor proprii (Eigensolver) – Subspace iterations,

- numărul de valori proprii calculate este 6,
- numărul de vectori folosiți pe iterație (Vectors used per iteration) este 12,
- numărul maxim de iterații (Maximum number of iterations) va fi 300.

Definirea condițiilor pe frontieră

Definirea condițiilor pe frontieră se face după definirea pasului de încărcare TUB_PATRAT02_Bifurcation.

Condițiile de deplasare aplicate structurii sunt o încastrare pe zona circumferențială a tubului. Aplicarea
condițiilor de deplasare se poate face prin selectarea instrumentului de administrare a condițiilor pe
frontieră (Boundary Condition Manager) urmat de Create, sau prin dublu click pe submeniul BCs din
arborele modelului Steps (2) / TUB_PATRAT02_Bifurcation. Pentru definirea articulației se parcurg pașii:

- se denumește condiția de deplasare (Name) – INCASTRARE,

- se asociază pasul în care se aplică condiția de deplasare (Step) – TUB_PATRAT02_Bifurcation,
- este selectată categoria (Category) – Mechanical,
 - este selectat tipul de condiție de deplasare – Displacement/Rotation,

după care, se continuă cu selectarea curbelor și liniilor de pe zona încastrată și definirea tuturor gradelor
de mobilitate blocate.

Condițiile de încărcare aplicate structurii sunt reprezentate de o forță concentrată aplicată într-un punct
de referință asociat modelului geometric. Punctul de referință (Reference Point) este construit din
meniul Tools, opțiunea Reference Point... prin selectarea unui punct din centrul zonei opuse încastrării:

Zona de încărcare este definită printr-un set de noduri prin opțiunea Sets... din meniul Tools, cu
următoarele atribute:

- nume (Name) – SET_FORTA,

- tipul (Type) – Node,
- după care sunt selectate cu o fereastră de selecție nodurile de pe capătul opus încastrării:
Punctului de referință RP-1 și nodurilor din setul SET_FORTA le sunt asociate o constrângere aplicată
modelului prin modulul Interaction, instrumentul Create Constraint cu următoarele atribute:

- denumire (Name) - ZONA_FORTA,

- tipul (Type) – Rigid body,
- Region type – Pin (nodes),
- sunt selectate nodurile prin opțiunea Sets din setul SET_FORTA definit anterior,
- este selectate punctul de referință (Reference Point) RP-1.

După definirea rigidului se poate aplica încărcarea pe toată zona circumferențială prin intermediul
punctului de referință opțiunea Create Load cu următoarele atribute:

- denumire (Name) - FORTA_CONCENTRATA,

- pas de încărcare – TUB_PATRAT02_Bifurcation,
 - categoria (Category) – Mechanical,
- tipul încărcării (Types for Selected Step) – Concentrated force,
- se închide fereastra Region Selection fără nicio selecție - Dismiss,
- este selectat punctul de referință RP-1,
- se definește încărcarea după direcția axei Z, cu valoarea de -1 .

Rularea analizei cu elemente finite

Rularea se face în modulul Job care este deschis din lista modulelor programului Abaqus. Din lista de
instrumente este deschisă administrarea job-urilor (Job Manager) în care este creat job-ul curent:

- se denumește job-ul curent JOB_TUB_PATRAT02,

- se adoptă parametrii de lansare impliciți în fereastra de editare a job-ului (Edit Job),
- este lansată rularea prin comanda Submit,
- se recomandă deschiderea ferestrei de monitorizare a rulării prin comanda Monitor... ,
- după terminarea rulării (Completed) este lansată comanda Results pentru vizualizarea
rezultatelor.
Vizualizarea rezultatelor

În modulul de vizualizare pot fi reprezentate grafic modurile proprii ale structurii analizate. Desenarea
modurilor proprii este activată prin instrumentul Plot contours on deformed shape.

Algoritmul de extragere a valorilor proprii (Subspace iterations) a extras primele șase valori proprii și
vectorii proprii asociați.

- primul mod propriu are o valoare proprie calculată de 8.8441E+04, adică tubul circular poate
suporta o forță distribuită pe circumferința liberă, cu o valoare de 8.8441E+04 N înainte de a-și
pierde stabilitatea.
- al doilea mod propriu are o valoare proprie calculată de 9.3713E+04.