UN PORT LA RĂSĂRIT

de Radu Tudoran

Romanul este despre un tânăr inginer venit din București într-un oraș-port de pe malul Limanului, lac
de pe Nistru. Tânărul, al cărui nume nu apare deloc de-a lungul acțiunii, este trimis aici pentru a instala
un motor nou la o uzină electrică. Deși vine plin de inițiativă, energic și cu chef de muncă, se lovește de
indiferența și plafonarea localnicilor, inclusiv a șefului uzinei, Igor Ronsky. În acest mic portuleț uitat de
lume, timpul parcă se scurgea mai încet decât ăn alte părți, lumea era plictisită, aveau loc în fiecare zi
aceleași evenimente, vedeai pe stradă mereu aceleași fețe pasive.

Astfel, tânărul ajunge în scurt timp să se identifice cu aceeași basarabeni care foloseau băutura pe post
de analgezic și la bine și la rău și începe să ducă o viață tumultoasă, băutura fiind în meniul zilnic, la fel
ca aventurile cu cât mai multe femei, care se schimbau în fiecare seară. După câteva luni trăite în modul
acesta, este cules de pe stradă de comandorul Maximov, șeful tuturor porturilor din zonă și un bătrân lup
de mare la pensie. Cei doi s-au cunoscut pe teren când a venit inginerul în București, dar comandorul
fiind tuberculos și neconsumând alcool, nu se numără printre prietenii tănârului. Maximov îl lecuiește de
băutură dându-i altă ocupație: navigația. Comandorul avea un mic yacht, Ludmila, care fusese al fiicei
sale. Aceasta se înnecase la șaisprezece ani și de atunci vasul nu a mai ieșit în larg. Cei doi îl
restaurează, îl redenumesc Miladul, și după ce inginerul învață toate tainele navigației, pleacă de-a
lungul Limanului, dorind ca la un moment dat să iasă pe mare și să meargă până în Mediterană. Dar se
oprește la Bugaz, o stațiune balneoclimaterică, unde o cunoaște pe Nadia, o tânără foarte frumoasă,
venită acolo cu familia,pentru a sta cu fratele ei, Ștefănel, care avea nevoie de anumite operații la
coloană și la genunchi. Cei doi se îndrăgostesc ăi petrec toată vara împreună hotărând să rămână
amândoi pentru totdeauna și să plece pe mare. Însă în urma unei furtunii, când se întorceau pe mare la
Bugaz de la Sulina, Nadia se îneacă. Deși era campioană la înot și iubea marea, soarta face ca vasul să se
lovească de geamandură chiar când se apropiau de plaja de la Bugaz, este lovită, cade de pe punte și
trupul ei se pierde în mare. Moartea ei este defapt moartea a două persoane, el murind spiritual odată cu
ea. Se reîntoarce în orașul de la Limanul Nistrului și reîncepe aceeași viață pe care o avea înainte de a o
cunoaște pe Nadia.

Povestea este una veritabilă, dar tristă. Se descrie cadrul basarabean, punându-se accent pe
succesiunea anotimpurilor și cum acestea schimbă înfățișarea peisajului natural. În paralel, este urmărit
destinul personajului-narator; putem spune ca această carte este scrisă sub forma unui "jurnal" întrucât
eroul rememorează fapte trecute care i-au marcat existența.

Îi invit pe toți cei care vor sa descopere ceva nou despre natura umană, respectiv despre dragoste,
viață și puterea de a nu te complăcea într-un mediu "nociv" pentru cei care doresc să-și păstreze sufletul
curat.