DIVERSITATEA LUMII VII

3.1. Noţiuni introductive

Sistematica sau taxonomia este ştiinţa care se ocupă cu clasificarea vieţuitoarelor. Grupele de organisme se
încadrează în mai multe categorii sistematice (taxoni):
– Regn
– Încrengătură
– Clasă
– Ordin
– Familie
– Gen
– Specie
Fiecare organism are pe lângă denumirea populară şi o denumire ştiinţifică compusă din două cuvinte:
primul se notează cu literă mare şi reprezintă genul iar al doilea se notează cu literă mică şi reprezintă
specia. Aceasta este cunoscută sub denumirea de nomenclatură binară. Exemplu: măceşul (Rosa canina),
musculiţa de oţet (Drosophila melanogaster).
Sistemul actual de clasificare grupează organismele în  5 regnuri:
– regnul Procariota (Monera)
– regnul Protista
– regnul Fungi
– regnul Plante
– regnul Animalia

3.2. Virusurile
Sunt entităţi infecţioase lipsite de metabolism şi de enzime proprii. Sunt formaţiuni acelulare şi
se înmulţesc numai pe seama unui organism viu.
Structura:
capsidă = înveliş format din capsomere (proteine)
genomul viral reprezentat de ADN sau ARN
Clasificarea virusurilor se realizează în funcţie de tipul de acid nucleic din structura genomului:
– adenovirusuri (au genom ADN): virusul herpetic, virusul hepatic, bacteriofagi
– ribovirusuri (au genom ARN): virusul gripal, virusul HIV.
Bolile provocate de virusuri se numesc viroze (ex.: gripa, SIDA, turbarea, hepatita)

3.3.1. Regnul Procariota

Din acest regn fac parte bacteriile şi algele albastre verzi ce au organizare celulară de tip
procariot.
Bacteriile sunt organisme unicelulare sau coloniale răspândite pretutindeni în natură: în sol, în
apă, în aer, în corpul plantelor, animalelor şi al omului.
Forma bacteriilor poate fi:
– sferică = Coci (exemplu: stafilococ, streptococ)
– de bastonaş = bacili (ex.: bacilul lui Koch)
– de spirală = spirili (ex: Spirocheta pallidum)
Majoritatea bacteriilor au nutriţie heterotrofă:
saprofită – se hrănesc cu substanţe organice pe care le descompum până la produşi simpli
parazită – se hrănesc cu substanţe organice extrase din organisme vii. Bacteriile parazite produc
boli numite bacterioze: tuberculoza (TBC), pneumonia, sifilisul, tetanosul, etc..
Unele bacterii respiră aerob (cu O2) iar altele anaerob (fără O2).
Se înmulţesc prin amitoză – diviziune celulară directă.
În condiţii nefavorabile formează spori de rezistenţă, formă prin care bacteriile rezistă la
temperaturi extreme.
 
Importanţă:
– rol în mineralizarea solului deoarece descompun materia organică moartă
– produc fermentaţia alcoolică şi lactică
– determină alterarea alimentelor şi a nutreţurilor
3.3.2. Regnul Protista
Cuprinde organisme eucariote unicelulare sau pluricelulare care populează, în special mediul
acvatic. Unele protiste trăiesc în mediul umed sau în corpul plantelor şi animalelor.
După modul de nutriţie se clasifică în:
1. protiste asemănătoare cu plantele (flagelatele şi algele unicelulare):
Încrengătura Flagelate cu reprezentantul Euglena verde
– organisme acvatice ce prezintă 1-2 flageli cu rol în locomoţie, stigmă ce este un organit de
culoare roşie cu rol în captarea luminii, o vacuolă pulsatilă cu rol în excreţie şi o vacuolă
digestivă cu rol în digestie.
– la lumină se hrănesc autotrof iar la întuneric heterotrof
– reproducerea se realizează prin diviziune directă – amitoză
Alge unicelulare
Reprezentanţi:
– verzeala zidurilor – algă verde unicelulară care trăieşte pe scoarţa copacilor
– Volvox este o algă verde colonială (colonia formată din 120-22000 de indivizi)
2. protiste asemănătoare cu animalele
Sporozoarele sunt protozoare unicelulare, parazite ce produc boli grave la bovine, iepuri, păsări
şi la om Au proprietatea de a forma spori de rezistenţă în mediul extern de unde vine denumirea
de sporozoare Nu au organite de mişcare şi nici vacuole pulsatile.
Reprezentant: Plasmodiul malariei ce produce malaria (frigurile) la om prin intermediul
înţepăturii femelei ţânţarului anofel
 
Importanţa:
– algele sunt folosite la fabricarea hârtiei şi ca îngrăşământ în agricultură.
– protistele asemănătoare cu plantele sunt producători de substanţă organică fiind o componentă
importantă a fitoplanctonului iar protistele asemănătoare cu animalele sunt componente de bază
ale zooplanctonului
– multe protiste sunt parazite producând boli grave la animale şi om.
3.3.3. Regnul Fungi (ciuperci)
Sunt organisme eucariote unicelulare sau pluricelulare ce se aseamănă cu plantele datorită
imobilităţii lor.
Prezintă un corp numit miceliu format din numeroase ramificaţii numite hife. Au celule ce
prezintă perete celular de natură chitinoasă iar în citoplasmă se află glicogen. Nutriţia este
heterotrofă, saprofită (la majoritatea) sau parazită.
Clasificare:
Clasa Ascomicete.
– formele unicelulare sunt reprezentate de drojdia de bere şi drojdia vinului ce se înmulţesc prin
înmugurire.
– formele pluricelulare sunt:
a. saprofite reprezentate de mucegaiul verde – Penicillium notatum
b. parazite reprezentate de cornul secarei
c. comestibile reprezentate de sbârciog
d. prezintă spori specializaţi numiţi ascospori ce se formează în ască (organ sporifer)
Clasa Bazidiomicete
– sunt ciuperci superioare care au miceliu septat, ramificat, diferenţiat în pălărie şi picior. Unele
sunt parazite reprezentate de rugina grâului şi tăciunele porumbului, altele sunt saprofite
reprezentate de ciuperca de bălegar iar multe sunt comestibile reprezentate de hribi şi bureţii
galbeni
– prezintă spori specializaţi numiţi bazidiospori ce se formează în bazidie (organ sporifer)
 
Importanţă:
– constituie principalii descompunători, având rol în circuitul materiei în natură.
– realizează diferite tipuri de fermentaţie utilizate la fabricarea pâinii, a brânzeturilor, etc..
– sunt utilizate în industria de medicamente (ex.: penicilină, antibiotic obţinut din mucegaiul
verde).
– unele ciuperci sunt otrăvitoare (ex.: pălăria şarpelui şi hribul ţigănesc) producând de multe ori
moartea celor care le consumă.
3.3.4. Regnul Plante

Alge pluricelulare:
– Verzi: Mătasea Broaștei, Lâna Broaștei, Salata de Mare
– Roșii: Ceramium
– Brune: Fucus
Încrengătura Briofita (muşchii)
– sunt primele plante verzi de uscat. Sunt întâlniţi frecvent în locuri umede şi umbroase
– sunt plante avasculare deoarece nu au ţesuturi conducătoare specializate
– corpul lor se numeşte tal el fiind lipsit de organe vegetative adevărate.
Clasificare:
Muşchi hepatici – inferiori au talul lăţit, târâtor şi ramificat. Reprezentant: fierea- pamântului
Muşchi frunzoşi – superiori au talul diferenţiat în rizoizi, tulpiniţă şi frunzişoare. Reprezentanţi:
muşchiul de pamânt, muşchiul de fântână.
 
Importanţa:
– micşorează acţiunea de eroziune a solului prin reţinerea apei
– împreună cu lichenii formează o pătură de sol pe roca mamă
– muşchiul de turbă formează turba ce este folosită drept combustibil şi îngrăşământ în
agricultură.
Încrengătura Pteridofita (ferigile)
– se întâlnesc de regulă în păduri în locuri umbroase şi umede
– sunt primele plante superioare al căror corp numit corm este alcătuit din organe vegetative
adevărate
– sunt plante vasculare, ele prezentând vase conducătoare lemnoase (imperfecte numite traheide)
şi liberiene
– cormul este diferenţiat în rădăcină, tulpină subterană numită rizom şi frunze mari peţiolate cu
numeroşi lobi divizaţi.
Clasificare:
Licopodiate: pedicuţa sau brădişorul
Equisetate: coada-calului
Filicate (ferigi propriu-zise): feriga comună, feriguţa dulce.
 
Importanţa:
– ferigile fosile au format zăcămintele de cărbuni superiori (huilă, antracit)
– ceaiul din rizomul speciei coada-calului are efect vermifug.
– multe dintre ferigi se cultivă ca plante decorative.
Încrengătura Spermatofita
a. Gimnosperme (conifere)
– sunt plante lemnoase (arbori şi arbuşti) bine dezvoltate adaptate la viaţa terestră
– au frunze aciculare ce sunt persistente şi iarna
– tulpina produce o substanţă cleioasă şi lipicioasă numită răşină (de aici şi numele de răşinoase)
– sunt primele plante cu flori iar seminţele sunt neînchise în fruct (nu au fruct)
– florile sunt lipsite de învelişuri florale; ele nu au ovar, stil şi stigmat
– vasele lemnoase sunt reprezentate de traheide dar mai perfecţionate decât la ferigi
– florile sunt grupate în conuri bărbăteşti (fiecare reprezintă o floare) şi conuri femeieşti (care
reprezintă o inflorescenţă)
– fecundaţia este simplă în urma ei formându-se seminţe libere, unele aripate
– embrionul prezintă mai multe cotiledoane.
Reprezentanţi: arbori (pinul, molidul, bradul, zada, tisa)
arbuşti (ienupărul şi jneapănul)
Importanţa:
– influenţează clima, umiditatea şi calitatea aerului
– prezintă importanţă industrială fiind folosite pentru construcţii la fabricarea mobilei; constituie
materie primă pentru fabricarea celulozei.
– unele sunt plante decorative sau folosite în medicină.
b. Angiosperme
– prezintă seminţe închise în fruct
– sunt cele mai răspândite şi evoluate plante superioare
– sunt plante erbacee sau lemnoase (arbori şi arbuşti)
– majoritatea sunt plante  autotrofe; puţine sunt parazite
– au vase lemnoase perfecte numite trahee care uşurează circulaţia sevei brute
– majoritatea florilor sunt hermafrodite
– floarea prezintă:
învelişuri florale reprezentate de sepale ce formează caliciul şi petale ce formează corola
organe de reproducere reprezentate de androceu (♂) format din totalitatea staminelor şi de
gineceu (♀) format din totalitatea carpelelor
– fecundaţia este dublă; un gamet masculin fecundează oosfera formându-se zigotul principal
din care se va diferenţia embrionul iar celălalt gamet masculin fecundează nucleul secundar
luând naştere zigotul accesoriu din care se va diferenţia albumenul sau endospermul seminal
(ţesut ce hrăneşte embrionul)
– prezintă fructe ce protejează seminţele.
Clasificare:
Clasa Dicotiledonate
– prezintă embrion cu două cotiledoane ce au rol de hrănire
– în cilindrul central din tulpină se află fascicule libero-lemnoase dispuse ordonat, concentric
– învelişul floral dublu diferenţiat în caliciu şi corolă
Reprezentanţi:
Familia Rosacee: măceş, frag, măr, păr, gutui, cireş
Familia Leguminoase: mazăre, fasole, salcâm, trifoi
Familia Asteracee: floarea soarelui, margareta, crizantema, dalia
Familia Fagacee: stejarul, fagul.
Clasa Monocotiledonate
– prezintă embrionul cu un singur cotiledon ce are rol de hrănire
– în cilindrul central din tulpină se află fascicule libero-lemnoase dispuse neuniform
– învelişul floral nediferenţiat în caliciu şi corolă
Reprezentanţi:
Familia Graminee: grâu, porumb, orz, ovăz
Familia Liliacee: ceapă, usturoi, laleaua, crinul, zambila, vioreaua.
Importanţa:
– alături de gimnosperme constituie principalii producători de substanţă organică din majoritatea
ecosistemelor terestre
– numeroase specii sunt utilizate şi cultivate de om având valoare nutritivă, medicinală,
decorativă
– în industria lemnului
3.3.5. Regnul Animalia
1. Nevertebrate
Încrengătura Celenterate
– majoritatea sunt animale marine dar şi specii de apă dulce
– sunt animale didermice adică peretele corpului este format din două straturi ectoderm şi
endoderm
– ectodermul prezintă celule urzicătoare ce produc o substanţă cu rol de a paraliza prada; sunt
animale de pradă, captând hrana cu ajutorul tentaculelor
– au un singur orificiu buco-anal înconjurat de tentacule
– nu au sistem respirator, circulator şi excretor 
Clasificare:
Clasa Hidrozoare – hidra
Clasa Scifozoare – meduza fără văl 
Importanţa:
– rol în lanţurile trofice ale ecosistemelor acvatice
Încrengătura Platelminţi (viermi laţi)
– sunt animale tridermice – apare şi mezodermul (al treilea strat)
– au corpul moale, lăţit
– prezintă orificiu buco-anal plasat în mijlocul corpului
– nu au sistem respirator; respiraţia este cutanee
– sunt hermafrodiţi
Clasificare:
Clasa Trematode – planaria (formă liberă acvatică), viermele de gălbează (parazit la oi)
Clasa Cestode – tenia (parazită la om, porc, câine)
Încrengătura Nematelminţi (viermi cilindrici)
– majoritatea sunt paraziţi la om, animale, plante
– au corpul moale, cilindric, ascuţit la capete
– orificiul bucal este separat de orificiul anal
– sexele sunt separate; majoritatea au dimorfism sexual (femela mai mare decât masculul).
Reprezentanţi: limbricul, oxiurul, trichina
Încrengătura Anelida (viermi inelaţi)
– animale terestre sau acvatice, marine sau de apă dulce
– corp format din inele, cilindric sau turtit
– prezintă sistem digestiv cu orificiu bucal şi orificiu anal
– majoritatea sunt hermafrodite; unele au proprietatea de regenerare.
Clasificare:
Clasa Oligochete – râma ce prezintă pe partea ventrală cheţi – peri scurţi şi rigizi cu rol în
locomoţie
Clasa Hirudinee – lipitoarea este parazită ea hrănindu-se cu sângele broaştelor, peştilor şi
mamiferelor.
Importanţa:
– speciile parazite produc boli periculoase la om şi la unele vertebrate
– râmele contribuie la îmbunătăţirea calităţii solului.
Încrengătura Molusca
– majoritatea trăiesc în apa mărilor, puţine în ape dulci sau sunt terestre
– corpul este nesegmentat, moale, acoperit cu o manta care secretă cochilia
– corpul este format din cap, masă viscerală şi picior musculos
Clasificare:
Clasa Gasteropode – melcul de livadă, limaxul (melc fără cochilie)
– corpul are cap (cu două perechi de tentacule inegale), picior musculos şi masă viscerală
– au cochilie spiralată
– respiraţie „pulmonară”- prin mantaua bogat vascularizată
– inimă bicamerală formată dintr-un atriu şi un ventricul
– sunt hermafrodiţi.
Clasa Lamelibranhiate – scoica de lac, midia, scoica perliferă
– corpul este acoperit cu două valve
– sunt lipsite de cap (sunt acefale)
– se deplasează cu ajutorul unui picior musculos în formă de  lamă de topor
– respiraţia este branhială
– inima este tricamerală (două atrii şi un ventricul).
Clasa Cefalopoda – sepia, caracatiţa, nautilul
– animale de pradă foarte mobile
– piciorul este transformat în tentacule
– caracatiţa nu prezintă cochilie iar sepia are un rest de cochilie în interior
– vedere cromatică
– prezintă „punga cu cerneală” organ de protecţie pe care o golesc tulburând apa
– sexe separate, ouăle eliminate în pachete (struguri de mare).
Importanţa:
– numeroase specii sunt comestibile
– scoicile perlifere sunt valoroase deoarece produc perle
– melcii produc pagube importante în livezi
Încrengătura Artropoda
– animale bine adaptate mediului terestru; unele trăiesc şi în mediul acvatic sau sunt parazite
– au corpul segmentat. Picioarele sunt articulate
– prezintă un schelet extern (exoschelet) format din chitină.
Clasificare:
Clasa Arahnida – păianjenul cu cruce, scorpionul, căpuşa
– animale terestre
– corpul este format din cefalotorace şi abdomen
– prezintă patru perechi de picioare articulate
– respiraţia pulmonară.
Clasa Crustacee – racul, crabul, homarul, dafnia şi ciclopul
– sunt animale acvatice
– corpul este acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar
– corpul format din cefalotorace şi abdomen
– prezintă 5 perechi de picioare articulate; prima pereche este transformată în cleşti
– respiraţia este branhială
– sexele sunt separate.
Clasa Insecte – albina, musca, fluturele, gândacul, ţânţarul etc.
– specii terestre şi acvatice majoritatea capabile de zbor
– corpul format din cap, torace şi abdomen şi acoperit de chitină
– la nivelul toracelui, pe partea dorsală prezintă două perechi de aripi (majoritatea) iar pe partea
ventrală 3 perechi de picioare articulate
– respiraţia este traheală (sistem de tuburi permanent deschise)
– înmulţirea se face prin metamorfoză completă la fluture:

sau prin metamorfoză incompletă, cu trei stadii, la lăcustă ( lipsește stadiul de nimfă sau pupă ).
Importanţa:
– multe insecte sunt polanizatoare
– sursă de hrană pentru om (homarii, crabii)
– materie primă pentru industrie (mătasea fluturelui de mătase, ceara de albine)
– unele produc pagube: distrug plantele, transmit agenţi patogeni şi produc înţepături veninoase.
2. Vertebrate
Încrengătura Cordata cuprinde: urocordate, cefalocordate şi vertebrate.
Vetebratele cuprind mai multe clase: peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere
Clasa Peşti (osoşi):
– forma corpului hidrodinamică
– tegumentul este acoperit cu solzi
– înotătoarea codală are lobii egali
– au respiraţie branhială; branhiile sunt situate în camere branhiale acoperite de operculi
– au inimă bicamerală (un atriu şi un ventricul) şi circulaţie simplă
– sexe separate, fecundaţia este externă (în apă)
– femela produce gameţi numiţi icre ce sunt fecundaţi de spermatozoizi numiţi şi lapţi depuşi de
mascul
Reprezentanţi: crap, ştiucă, şalău, guvid, păstrăv, etc. 
Importanţa:
– în hrana omului – de la peşti se consumă carnea, icrele, uleiul de peşte bogat în vitamina D
– rol important în lanţurile  trofice acvatice.
Clasa Amfibieni
– vertebrate adaptate atât la mediul acvatic cât şi la cel terestru
– sunt animale tetrapode – au patru membre
– pielea este bogat vascularizată, subţire şi permanent umedă având rol în respiraţie
– inima tricamerală (două atrii şi un ventricul), circulaţia este dublă şi incompletă (sângele
oxigenat se amestecă cu cel neoxigenat)
– respiraţia:
a. pulmonară – plămâni slab dezvoltaţi
b. cutanee – prin piele
c. branhială – prin branhii externe – la mormoloc
– animale poichiloterme = au temperatura corpului variabilă
– fecundaţie externă (în apă)
– dezvoltare prin metamorfoză incompletă:

Clasificare: 
urodele – amfibieni cu coadă: tritonul şi salamandra
anure – amfibieni fără coadă: broasca de lac, broasca de pădure, brotăcelul.
Importanţa:
– sunt consumatori de moluşte şi insecte dăunătoare
– muşchii membrelor posterioare sunt comestibili
– servesc ca animale de laborator.
Clasa Reptile
– majoritatea sunt tetrapode, au patru membre scurte dispuse lateral, excepţie făcând şerpii ce nu
au picioare (sunt apode)
– au tegumentul uscat, îngroşat şi acoperit de solzi cornoşi; năpârlesc
– respiraţie pulmonară
– inimă tricamerală (la crocodil este tetracamerală); circulaţia este dublă şi incompletă
– sunt animale poichiloterme
– fecundaţia este internă, dezvoltarea fără metamorfoză
– sunt animale ovipare (se înmulţesc prin ouă), foarte rar vivipare (nasc „pui”).
Clasificare:
lacertilieni (şopârle): şopârla cenuşie, guşterul, şopârla de munte, varanul
ofidieni (şerpi): şarpele de casă, vipera, şarpele boa
chelonieni (broaşte ţestoase): broasca ţestoasă de uscat, broasca ţestoasă de apă, caretul
crocodilieni (crocodili): crocodilul de Nil, gavialul, aligatorul.
Importanţa:
– distrug insectele şi moluştele dăunătoare
– omul consumă carnea şi ouăle unor chelonieni
– în industria marochinăriei şi în medicină (veninul şerpilor).
Clasa Păsări
– forma corpului este aerodinamică adaptată la zbor
– corpul este acoperit de pene, puf şi fulgi
– sunt animale homeoterme (au temperatura corpului constantă)
– membrele anterioare transformate în aripi, membrele posterioare sunt adaptate pentru
deplasare sau pentru înot
– tegumentul este uscat lipsit de glande
– oasele sunt subţiri şi pline cu aer (pneumatice); prezintă carenă ce este o prelungire a sternului
de care se inseră musculatura pectorală foarte bine dezvoltată ce antrenează aripile
– respiraţie pulmonară; plămânii sunt în legătură cu sacii aerieni
– inima este tetracamerală iar circulaţia dublă şi completă
– sexe separate, dimorfism sexual
– fecundaţie internă; sunt ovipare, depun ouă pe care le clocesc.
Clasificare:
Acarenate (lipseşte carena), prezintă aripi slab dezvoltate
– struţul african, struţul american, pasărea kiwi
Carenate (prezintă carenă), cuprind mai multe ordine:
– paseriforme: rândunica, vrabia
– galiforme: găina, prepeliţa
– anseriforme: gâsca, raţa
– columbiforme: porumbelul, turtureaua. 
Importanţa:
– hrana omului
– unele specii insectivore distrug insectele dăunătoare şi larvele acestora
– unele specii sunt dăunătoare deoarece consumă seminţele sau fructele unor plante.
Clasa Mamifere
– animale homeoterme ce trăiesc în toate zonele geografice şi mediile de viaţă
– tegumentul prezintă producţii cornoase (păr, gheare, unghii, coarne, copite) şi glandulare
(glande sudoripare, sebacee, mamare)
– plămânii şi inima se găsesc în cavitatea toracică
– respiraţia este pulmonară
– circulaţie dublă şi completă, inimă tetracamerală
– dentiţia este diferenţiată în: incisivi, canini, premolari şi molari
– sunt vivipare (majoritatea), fecundaţia este internă, embrionul dezvoltându-se în uterul matern
– puii sunt hrăniţi cu laptele secretat de glandele mamare, de unde şi numele clasei.
Clasificare:
Monotreme – mamifere primitive care prezintă caractere de reptile şi mamifere; sunt ovipare dar
puii sunt hrăniţi cu lapte produs de glandele mamare, care se prelinge pe firele de păr
– reprezentanţi: ornitorincul şi echidna
Marsupiale – nasc pui vii ce sunt incomplet dezvoltaţi în uter (placentă slab dezvoltată);
dezvoltarea puilor se continuă în marsupiu (pliu al pielii)
– reprezentanţi: cangurul, lupul marsupial, ursul Koala
Placentare – sunt mamifere superioare vivipare cu placenta dezvoltată, iar embrionul se dezvoltă
complet în uterul matern. Prezintă mai multe grupe:
– chiroptere – liliacul, vampirul
– cetacee – balena, delfinul şi caşalotul
– pinipede – foca şi morsa
– edentate – leneşul, furnicarul
– insectivore – cârtiţa, ariciul
– rozătoare – hârciogul, veveriţa, iepurele
– carnivore – pisica sălbatică, leul, lupul, râsul
– primate – maimuţa, omul.
Importanţa:
– alimentaţie, marochinărie, blănărie, produse farmaceutice