Istoria , legenda comunei Lozova

Cînd spunem cuvîntul sat, fie ne gîndim la afirmaţia lui Blaga că “Veşnicia s-a născut la
sat” fie la păduri, ţarine, curţi pline cu animale domestice şi păsări, oameni robotind
pămîntul, şi multe alte asocieri.

Fiecare sat din Republica Moldova are cu ce se mîndri. Fie prin oameni de vază, fie prin locuri
de o frumuseţe răpitoare, fie prin alte minunăţii. Un exemplu este şi comuna Lozova, din raionul
Străşeni care, pe lîngă faptul că are una din cele mai importante rezervaţii ştiinţifice din ţară, are
și nişte peisaje pline de încîntare şi legendă.

Lozova este atestată documentar la 1420, ca fiind parte componentă din moşiile mănăstirii Căpriana. E
un sat cu tradiţii, cu oameni gospodari , care merită pe deplin acest calificativ.

Situată la distanţa de aproximativ 40 km de capitală, comuna Lozova are cu ce se lăuda. Nu

doar cu gospodari şi infrastructură tînără şi în continuu progres, dar şi prin multe locuri pitoreşti..

Legenda spune că era un boier care avea o fată, cu numele Lozana. Aceasta fiind foarte frumoasă, a
robit inimile multor bărbaţi , dar mai ales a unui baci cu numele Pintilie. Adevărul e că şi fata l-a îndrăgit
pe baci. Dar de frica boierului , cei doi se întâlneau pe ascuns, într-o mică pădurice numită Fundătura.
Însă boierul, observând ieşirile tot mai dese ale fetei, şi-a trimis oamenii să o urmărească. Cei doi
îndrăgostiţi se întâlneau la un izvor din apropiere. Oamenii boierului, văzând din ce cauză fata tot mai
mult lipseşte de acasă, l-au prins pe păstor şi l-au ucis, iar pe tânăra domniţă au dus-o cu forţa acasă.
Fata plângea şi îşi blestema zilele. Apoi s-a dus de s-a înecat într-un râu. Izvorul unde a fost ucis Pintilie
îi poartă numele până în zilele noastre, iar satul a fost numit Lozana, în cinstea fetei, ulterior fiind
modificat de nişte ruşi pribegi,care s-au stabilit cu traiul definitiv în aceste ţinuturi după moartea boierului.

În zona numită Năzdragi sunt terenuri pentru practicarea unor sporturi extreme. Dealul din regiune se
numeşte „Dealul lui Avram” în memoria unui moşier. Imaginile vorbesc de la sine.