Sunteți pe pagina 1din 9

UNITATEA DE INVATARE 8

SISTEMUL DE FRÂNARE AL AUTOVEHICULELOR

În scopul opririi, obținerii unui control sigur asupra vitezei autovehiculului sau asupra
păstrării poziției acestuia în stare de repaus, sunt utilizate două sau mai multe sisteme
de frânare, în funcție de necesități,după cum urmează:
 sistem de frânare principal
 sistem de frânare pentru staționare
 sistem de frânare de siguranță
 sistem de frânare suplimentar

Sistemul de frânare principal, cunoscut sub denumirile de frană de serviciu sau


frană de picior, după felul în care este acționat, are sarcinile de a reduce viteza
autovehiculului, de a păstra viteza autovehiculului la o valoare constantă, de a opri
autovehiculul și a-l lăsa în stare de repaus, indiferent de viteză, încărcare și unghi de
pantă, în limitele pentru care autovehiculul a fost construit. Sistemul de frânare principal
acționează asupra tuturor roților autovehiculului.
Sistemul de frânare pentru staționare, cunoscut după modul de acționare sub
denumirea de frână de mână are rolul de a imobiliza autovehiculul pe timp nelimitat în
absența conducatorului auto. Acest sistem are un mecanism de comandă independent
de cel al frânei principale.
Sistemul de frânare de siguranță, cunoscut și sub denumirea de frână de avarie
trebuie să înlocuiască sistemul principal de frânare la defectarea acestuia. Frâna de
siguranță trebuie sa aibă un mecanism de comandă independent de frâna principală
care să poata fi acționat fără a lua ambele mâini de pe volan. Pentru majoritatea
soluțiilor constructive actuale, frâna de mână este și frână de siguranță și poate acționa
toate roțile autovehiculului sau doar roțile din spate.
Sistemul de frânare suplimentar are rolul de a disipa o parte din energia cinetică a
autovehiculului care este frânat în scopul evitării supraîncălzirii sistemului de frânare
principal. Necesitatea sistemului de frânare suplimentar apare la autocamioane și
autobuze grele la coborarea pantelor lungi, sau în cazul automobilelor de curse pentru
frânarea la viteze mari. Sistemul de frânare suplimentar mai este cunoscut și sub
denumirea de dispozitiv de încetinire.
Aceste sisteme de frânare pot fi prevăzute cu sau fără comandă pentru remorcă.
Sistemul de frânare de serviciu şi sistemul de frânare de staţionare au dispozitive de
acţionare şi instalaţii de transmitere independente.

Clasificarea sistemelor de frânare se face pe baza elementelor active. Astfel se pot


deosebi:
 sistem de frânare cu saboţi care acţionează asupra unui tambur din interior;
 sistem de frânare cu plăcuţe care acţionează asupra unui disc fixat pe butucul
roţii.

După tipul instalaţiei de transmitere a energiei sistemele de frânare pot fi:

1
 sisteme de frânare cu transmitere mecanică;
 sisteme de frânare cu transmitere hidraulică;
 sisteme de frânare cu transmitere pneumatică;
 sisteme de frânare cu transmitere electrică;
 sisteme de frânare cu transmitere mixtă.

La automobilele destinate tracţiunii unei remorci se mai face o clasificare în funcţie


de numărul conductelor de legătură care duc la remorcă. În acest caz se deosebesc
sisteme de frânare cu una, două sau trei conducte.

8.1. Frâne cu saboţi


Schema unei instalaţii de frânare cu saboţi este prezentată în Fig. 8.1. În acest
caz tamburul de frână este legat de roată. În interiorul tamburului de frână se află un
joc inelar în care se montează saboţii de frână, căptuşiţi cu material de fricţiune. Saboţii
se pot roti în jurul bolţurilor fixaţi pe discul de reazem al frânei, care, la rândul său, este
fixat rigid de flanşa punţii din spate sau de fuzetă. Când se apasă pedala de frână,
legată prin intermediul unui tirant de o pârghie, se roteşte cama de desfacere care,
depărtând saboţii, îi presează pe tamburul de frână, făcând să apară între saboţi şi
tambur o mişcare de rotaţie şi forţe de frecare, care dau naştere unui cuplu de frânare
care împiedică rotirea roţii. Forţele care apasă saboţii pe tamburul de frână sunt mult
mai mari decât forţa aplicată la pedală. În mod corespunzător, cursa este mai mare
decât cea a saboţilor.

Fig. 8.1. Instalație de frânare cu saboţi

Când apăsarea pe pedală încetează, un arc depărtează saboţii de frână de tambur


şi frânarea încetează. Construcţia cu camă de desfacere montată între saboţi se
utilizează la acţionarea mecanică şi pneumatică a frânelor. În cazul acţionării hidraulice

2
a frânelor între saboţii în locul camei se montează un cilindru de lucru prevăzut cu două
pistoane care acţionează asupra celor doi saboţi.

Fig. 8.2. Exemplu de sistem de frânare cu saboți

În timpul frânării automobilului, energia lui cinetică se transformă în energie calorică,


astfel suprafeţele în frecare se încălzesc, ajungând la temperaturi considerabile, ceea
ce face ca coeficientul de frecare dintre saboţi şi tambur să se micşoreze. La uzura
materialului de fricţiune, jocul dintre saboţi şi tambur se măreşte, ceea ce face ca
fiecare sistem de frânare să fie prevăzut cu un dispozitiv de reglaj care permite
restabilirea jocului iniţial al frânei. Garniturile saboţilor de frână se execută din materiale
cu stabilitate termică mare, rezistenţă la uzură şi cu un coeficient de frecare mare. Cele
mai răspândite sunt garniturile de mase plastice presate, care constau îndeosebi din fire
de azbest cu lianţi organici. De obicei acestea se prind de saboţi prin nituire, iar în
ultimul timp se lipesc de saboţi cu substanţe speciale, ceea ce simplifică mult procesul
de fabricaţie.

Fig. 8.3. Montarea unui sistem de frânare cu saboți

3
8.2. Frâne cu plăcuțe
Frânele cu plăcuțe care acționează asupra unui disc, utilizate în prezent în
construcţia de automobile, sunt de tip deschis. Discul, care reprezintă suprafeţele de
frecare, este legat de butuc şi se află în cea mai mare parte în contact nemijlocit cu
aerul atmosferic. Avantajele utilizării frânelor cu disc la automobile sunt:
 eficacitatea mai mare la aceleaşi dimensiuni exterioare ca a frânelor cu saboţi;
 capacitatea de a disipa sub formă de căldură energii mai mari decât frânele cu
saboţi;
 posibilitatea de autoreglaj, ceea ce simplifică foarte mult construcţia;
 echilibrare perfectă prin dispariţia forţelor perpendiculare pe ax;
 efectul de amplificare a frânei este constant şi independent de mărimea uzurii.

La autocamioane şi autobuze uşoare frâna cu plăcuțe care acționează asupra unui


disc oferă un răspuns eficace la cerinţele severe ce se impun frânelor ca elemente
primordiale în asigurarea securităţii circulaţiei.
Construcţia unei frâne cu plăcuțe care acționează asupra unui disc este prezentată
în Fig. 8.4.

Fig. 8.4. Construcţia frânei cu plăcuțe care acționează asupra unui disc

După cum rezultă din construcţia prezentată, momentul de frecare la frâna cu


disc se realizează cu ajutorul a două plăcuțe de frână, simetrice în raport cu discul, ce
acţionează pe cele două suprafeţe ale acestuia. Distribuţia presiunilor pe suprafaţa
plăcuțelor poate fi considerată uniformă când sunt noi. După utilizare, ca urmare a
simetriei date de componenta tangenţială a interacţiunii dintre plăcuțe şi disc, și ca
urmare a variaţiei pe rază a vitezei liniare de la alunecarea plăcuțelor pe disc, acestea
se uzează asimetric iar presiunile variază invers proporţional cu distanţa de la centrul
discului.

4
8.3. Sisteme de acționare a frânelor
Sistemele de acţionare a frânelor trebuie să asigure funcţionarea simultană a tuturor
frânelor montate la roţile automobilului, o repartiţie corespunzătoare a efortului de
frânare pe roţile automobilului şi un efort minim pentru acţionare depus de conducătorul
auto. În scopul micşorării efortului depus de conducătorul auto în timpul frânării, la unele
sisteme de acţionare se prevăd mecanisme de amplificare a forţei de frânare
(servomecanismele) prin utilizarea unei surse de energie externe.

Sistemele de acţionare ale frânelor de automobil pot fi:


 sisteme de acţionare de tip mecanic;
 sisteme de acţionare de tip hidraulic;
 sisteme de acţionare de tip pneumatic;
 sisteme de acţionare combinate (pneumo-hidraulice, pneumo-mecanice,
electro-pneumatice, etc).

Sistemul de acţionare mecanică a frânelor

În cazul acţionării mecanice a frânelor de automobil, transmiterea forţelor de la


pedala de acţionare la frânele propriu-zise se face printr-un sistem de tije sau cabluri şi
uneori combinat (tije şi cabluri). Frânele principale acţionate prin sistemul mecanic nu
se mai folosesc în construcţiile moderne de automobile, din cauza dezavantajelor pe
care le are sistemul de acţionare respectiv (randament scăzut, efort mare din partea
conducătorului auto pentru acţionarea frânelor de tip mecanic) se folosesc la frânele
pentru staționare.

Sistemul de acţionare hidraulică a frânelor

Sistemul de acţionare hidraulică a frânelor este cel mai utilizat pentru că prezintă
deformaţii elastice mici şi randament ridicat. Acest sistem echipează autoturisme,
autoutilitare, autocamioane şi autobuzele de mică capacitate şi o mare parte a
autobuzelor şi autocamioanelor de medie capacitate.
Sistemul de acţionare hidraulică a frânelor poate fi clasificat în următoarele trei
categorii:
 sistem de acţionare hidraulic cu un singur circuit;
 sistem de acţionare hidraulic cu două circuite;
 sistem de acţionare hidraulic cu servomecanism.

Elementul de comandă al sistemului de acţionare hidraulică a frânelor, indiferent de


structura lor, îl constituie pompa centrală de frână. La acționarea frânei, lichidul din
sistem îşi măreşte presiunea care se transmite prin conducte la cilindrii de lucru montaţi
la roţile automobilului de unde, prin intermediul pistoanelor, acţionează asupra saboţilor
sau plăcuţelor de frână. Cilindrul pompei centrale şi cilindrii de lucru montaţi la roţile
autovehiculului sunt prevăzuţi ventile pentru eliminarea aerului pătruns eventual în
masa lichidului de frână care scade eficacitatea frânării.

5
Fig. 8.5. Sistem de frânare cu acționare hidraulică, cu frâne cu plăcuțe pe puntea față și
frâne cu saboți pe puntea spate

Sistemul de servofrână este necesar în cazul unor autovehiculelor grele, de


competiții și a celor prevăzute cu frâne cu disc. Sistemele de acţionare hidraulice
prevăzute cu servomecanism asigură o creştere suplimentară a presiunii lichidului de
frână din conducte, atunci când presiunea realizată numai de forţa aplicată de
conducătorul auto asupra pedalei de acţionare a sistemului de frânare nu este
suficientă pentru frânarea roţilor.

Fig. 8.5. Sistem de frânare cu acționare hidraulică, cu frâne cu plăcuțe pe ambele punți

6
Sistemul de acţionare pneumatică a frânelor

Sistemul de acționare pneumatică a frânelor este utilizat la autovehiculele grele de


sine stătător sau în combinație după cum urmează:
 sistem de acţionare de tip pneumo-hidraulic;
 servofrână cu disc acţionată pneumo-hidraulic;

La autobuze, autotrenuri şi autocamioane se impune un al treilea sistem de frânare


(frână suplimentară) care să degreveze sistemul de frânare de serviciu şi să preia
frânările la coborârea pantelor lungi.

Fig. 8.6. Sistem de frânare cu acționare pneumatică

Prin apăsarea pedalei de frână se deschide o supapă și aerul comprimat din


rezervor este trimis în camera de frânare, acționând un piston. Pistonul presează pe
sabotul frânei.

Fig. 8.7. Exemplu de sistem de frânare cu acționare pneumatică implementat pe un


autocamion

7
8.4. Aplicații

8.1. Specificați elementele constructive ale instalației de frânare cu saboţi prezentată


în Fig. 8.8.

Fig. 8.8. Instalație de frânare cu saboţi

Elementele componente ale instalației de frânare cu saboţi sunt:

1 – ...............................................................................................
2 – ...............................................................................................
3 – ...............................................................................................
4 – ...............................................................................................
5 – ...............................................................................................
6 – ...............................................................................................
7 – ...............................................................................................
8 – ...............................................................................................

8
8.2. Specificați elementele constructive ale instalației de frânare cu plăcuțe care
acționează asupra unui disc prezentată în Fig. 8.9.

Fig. 8.9. Instalație de frânare cu plăcuțe care acționează asupra unui disc

Elementele componente ale instalației de frânare cu plăcuțe care


acționează asupra unui disc sunt:

1 – ...............................................................................................
2 – ...............................................................................................
3 – ...............................................................................................
4 – ...............................................................................................
5 – ...............................................................................................