Considerații cu privire la dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor...

Considerații cu privire la dreptul special

de moștenire al soțului supraviețuitor
asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic,
precum şi dreptul de abitație special
al acestuia
Avocat, Lector univ. dr. Szilard SZTRANYICZKI
Universitatea Sapientia din Cluj-Napoca

ABSTRACT
The article analyzes the special right of inheritance of the surviving spouse on
furniture and home appliances, as well as the special right of habitation, as provided
by the former Civil Code and by the new Civil Code. The focus is on the innovations
brought by the current Code and the analysis deals with the reasons lying at the
basis of these modifications.

Keywords: special right of inheritance of the surviving spouse, home appliances, right
of habitation of the surviving spouse, the new Civil Code

REZUMAT

Articolul analizează dreptul special de moștenire a soțului supraviețuitor asupra

mobilierului și obiectelor de uz casnic, precum şi dreptul de abitație special al
acestuia, astfel cum a fost acesta reglementat în vechiul Cod civil și cum este
reglementat în prezent, în Noul Cod civil. Sunt subliniate elementele de noutate
aduse de regelementarea actuală și sunt analizate rațiunile care au stat la baza
acestor modificări.

Cuvinte-cheie: dreptul special de moștenire al soțului-supraviețuitor, obiecte de

uz caznic, dreptul de abitație al soțului supraviețuitor, Noul Cod civil

Legislaţie relevantă: Noul Cod civil, art. 974

DOCTRINĂ | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | 47

 Szilard SZTRANYICZKI

Acest drept special a fost reglementat prima dată prin Legea nr. 319/1944 cu privire la drepturile
de moștenire ale soțului supraviețuitor, care la art. 5 a prevăzut următoarele: „În cazurile în care
vine la moștenire împreună cu clasele II-IV, soțul supraviețuitor va moșteni, în afară de partea sa
doctrină

succesorală mobilele şi obiectele aparținând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă”.

În Noul Cod civil[1] s-a hotărât păstrarea acestor prevederi însă cu minime modificări.

Rațiunea păstrării acestor dispoziții au fost efectele pozitive care se produc, soțul supraviețuitor
având posibilitatea de a păstra aceste bunuri, bunuri ce pot avea și o încărcătură emoțională,
care poate pentru ascendenți ori colaterali ar fi fără nicio valoare. Pe lângă acestea textul mai
are finalitatea de a nu-l priva pe soțul supraviețuitor de bunurile pe care le-a folosit împreună cu
soțul decedat, în caz contrar condițiile de viață ale acestuia ar fi modificate fără vreo justificare
temeinică[2] și având în vedere că „munca constituie izvorul primordial al tuturor drepturilor,
dreptul special al soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitorii din afara familiei, care nu au
nicio contribuție la dobândirea bunurilor pretinse, apare cu atât mai legitim”.[3]

În Noul Cod civil acest drept este prevăzut de art. 974: „Când nu vine în concurs cu descendenții
defunctului, soțul supraviețuitor moștenește pe lângă cota stabilită potrivit art. 972, mobilierul
și obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților.”

Comparând cele două texte, putem observa următoarele modificări: a fost modificată sintagma
„mobilele și obiectele aparținând gospodăriei casnice” în „mobilierul și obiectele de uz casnic care
au fost afectate folosinței comune a soților” şi a fost exclus dreptul asupra darurilor de nuntă.

Prima modificare ar părea că restrânge puțin sfera de aplicare a dreptului având în vedere că
gospodăria casnică este mai cuprinzătoare decât bunurile afectate folosinței comune a soților
iar pe lângă aceasta este evident faptul că mobilele sunt o categorie mult mai largă de bunuri
decât mobilierul. Spre exemplu dacă ar fi să înclinăm spre a da o interpretare foarte restrictivă
textului vom constata că în noțiunea de mobilier nu are cum să intre obiecte precum: televizorul,
radioul etc. chiar dacă au fost afectate folosinței comune a soților și nici la categoria obiectelor
de uz casnic. Clarificarea acestui aspect va fi însă lăsat pe mâna doctrinei și jurisprudenței să
decidă dacă legiuitorul într-adevăr a vrut să restrângă acest drept sau doar a actualizat limbajul
prevederii legale. Foarte probabil ca intenția legiuitorului să nu fi fost înspre a îngrădi această
prevedere, iar părerile apărute în doctrină după intrarea în vigoare a Noului Cod civil înclină spre
această soluție.[4]

[1]
Noul Cod civil.
[2]
Legiuitorul a avut în vedere natura şi destinaţia acestor bunuri, urmărindu-se ca soţul supravieţuitor să nu fie privat
în mod nejustificat de unele bunuri pe care le-a folosit împreună cu soţul decedat, modificându-i-se condiţiile de viaţă,
a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 237/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 30 C. fam. şi ale art. 1 lit. c) şi art. 5 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor;
L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 73; F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept
succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 259.
A se vedea H.A. Ungur, În legătură cu dreptul de moștenire special al soțului supraviețutior asupra mobilelor și
[3]

obiectelor aparținând gospodăriei casnice I, Revista Română de Drept nr. 1/1988, p. 11.
[4]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 259;
L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 73; I. Genoiu, Drepturile succesorale ale
soțului supraviețuitor, Revista Dreptul nr. 1/2011, p. 87.

48 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | DOCTRINĂ

 Considerații cu privire la dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor...

A doua modificare a fost probabil un ecou al jurisprudenței, deoarece această categorie de bunuri
nu prea a avut aplicare practică. Justificarea acestei inaplicații a fost faptul că, în primul rând
de obicei soțul moare la mulți ani după căsătorie, foarte rar știindu-se care sunt bunurile care
ar intra în această categorie sau chiar dacă se știe este foarte mare probabilitatea ca ele să fi
fost înstrăinate. Iar în al doilea rând, conform tradiției, darurile de nuntă sunt obiecte care vor fi
utilizate în gospodăria casnică sau sunt obiecte de mobilier.[5]

I. Natura juridică a dreptului special de moștenire

Sub imperiul Vechiului Cod civil[6] au fost elaborate două opinii. Prima opinie susținea că soțul
supraviețuitor culege aceste bunuri în virtutea unui legat prezumat de către lege, aceasta
presupunând că de cujus a voit să îi lase bunurile în cauză peste porțiunea sa de moștenire
legală.[7] A doua opinie a fost elaborată în baza Deciziei de îndrumare nr. 12/1968 a Plenului
Tribunalului Suprem, conform căreia dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor este
un drept de moștenire legală cu destinație specială.[8] Această a doua concepție s-a impus și a
rămas unanim acceptată atât în doctrină, cât și în practica judiciară.

A fost foarte important a se stabili natura juridică a acestui drept pentru că are consecințe
deosebite în practică. În concepția legatului prezumat legal, în primul rând, soțul supraviețuitor
dacă vine la moștenire în concurs cu ascendenții privilegiați atunci dacă bunurile aparținând
gospodăriei casnice și darurile de nuntă depășesc cotitatea disponibilă și încalcă rezerva părinților
atunci acest drept special de moștenire al soțului supraviețuitor va putea fi redus pentru întregirea
rezervei. În al doilea rând soțul supraviețuitor poate opta diferit asupra dreptului special de
moștenire și asupra moștenirii legale: astfel el de exemplu poate accepta doar moștenirea legală
și să renunțe la dreptul special de moștenire. În al treilea rând, sub imperiul Vechiului Cod civil era
importantă modalitatea de acceptare a moștenirii deoarece se putea opta pentru acceptarea pură
și simplă[9] sau pentru acceptarea sub beneficiu de inventar[10]. Atunci când acceptarea moștenirii
ar fi una pură și simplă atunci moștenitorii legali ar trebui să contribuie la pasivul succesiunii,
dar în cazul în care dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor este un legat prezumat
(legat particular) el nu va contribui la pasiv.[11] În al patrulea rând, în ceea ce privește sancțiunea
pentru „dosire sau dare la o parte”[12] a unora din aceste bunuri nu s-ar putea aplica fiind vorba
despre un legat.

Dacă luăm în vedere concepția conform căreia acest drept special de moștenire este unul legal cu
destinație specială avem consecințe practice mult diferite: în primul rând, fiind vorba de un drept
[5]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 258.
[6]
Vechiul Cod civil.
A se vedea M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul R.S.R., Ed. Academiei Republicii Socialiste Române,
[7]

București, 1966, p. 140.

[8]
Decizia de îndrumare nr. 12/1968 a Tribunalului Suprem.
[9]
În acest caz se răspundea chiar și peste activul moștenirii.
[10]
Răspunderea pentru pasivul moștenirii era limitat la activul acesteia.
A se vedea M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul R.S.R., Ed. Academiei Republicii Socialiste Române,
[11]

București, 1966, p. 142.

[12]
Sustragerea sau ascunderea unor bunuri din patrimoniul succesoral sau ascunderea unei donații supusă raportului
sau reducțiunii, termeni preluați din Noul Cod civil.

DOCTRINĂ | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | 49

 Szilard SZTRANYICZKI

legal nu contează dacă va încălca rezerva ascendenților, bunurile vizate vor intra în patrimoniul
soțului supraviețuitor, chiar și în cazul în care acestea sunt singurele bunuri care alcătuiesc
patrimoniul succesoral și părinții nu-și vor primi nici măcar rezerva, aceasta fiind calculată doar
doctrină

în raport de celelalte bunuri.

În al doilea rând deoarece avem o moștenire legală și în acest caz, ea va fi indivizibilă față de cota
de moștenire ce îi este prevăzută de către lege, deci dacă a acceptat moștenirea legală, implicit
a acceptat şi partea specială de moștenire ce vizează bunurile din gospodăria casnică și darurile
de nuntă.[13]

În al treilea rând, dacă nu acceptă moștenirea sub beneficiu de inventar soțul supraviețuitor va
răspunde și cu aceste bunuri pentru pasivul moștenirii. Iar în al patrulea rând, credem că în cazul
în care soțul supraviețuitor ar fi ascuns sau ar fi dat la o parte bunuri din patrimoniul succesoral
cu intenția de a le păstra va putea fi sancționat conform art. 703 Vechiul C. civ. și va fi decăzut
din dreptul de a accepta moștenirea sub beneficiu de inventar.

Așa cum afirmam mai sus după apariția deciziei de îndrumare majoritatea doctrinei și
jurisprudenței au fost de acord cu această soluție conform căreia dreptul special de moștenire al
soțului supraviețuitor este un drept legal.

Argumentele au fost următoarele: art. 650 Vechiul C. civ. prevedea că moștenirea nu poate fi
deferită decât prin lege sau prin voința omului astfel trebuia admis faptul că este un drept legal
cu destinație specială.[14] Legatul prezumat de către lege ar fi fost o undeva o combinație între
cele două (o voință umană prezumată de către lege), ceea ce era inacceptabil în conformitate
cu prevederile legale. Nu se putea admite că legea prezumă cum ar vrea de cujus să dispună de
propriile sale bunuri. Al doilea argument a fost că nu ar fi fost indicat ca să se considere soțul
supraviețuitor moștenitor testamentar în această cauză deoarece legea favorizează moștenitorii
legali, ei fiind rudele de sânge.[15] Un al treilea argument a fost că această concepție ar satisface
mai mult voința legiuitorului mai ales în ipoteza concursului cu ascendenții privilegiați [16],
deoarece voința legiuitorului a fost ca în concurs cu aceștia bunurile din gospodăria casnică și
darurile de nuntă i-se cuvin soțului supraviețuitor.

În Noul Cod civil se pare că s-a ținut cont de părerea majoritară și dreptul special de moștenire
al soțului supraviețuitor a primit natura de moștenire legală. Argumentele care susțin această
idee sunt: includerea articolului care consacră acest drept la capitolul privind moștenirea legală,
alături de cota de moștenire a soțului supraviețuitor.[17] Noul Cod civil consacră doar două feluri

[13]
Obligaţia pentru instanţă de a acorda soţului supravieţuitor dreptul special instituit prin art. 5 din Legea nr. 319/1944,
chiar dacă acesta nu l-a cerut, atâta timp cât a optat pentru acceptarea succesiunii, iar opţiunea este indivizibilă. Prin
urmare, dreptul recunoscut de lege ca drept special asupra bunurilor mobile aparţinând gospodăriei casnice îşi produce
efecte aşa încât aceste bunuri nu se vor cuprinde în masa succesorală, a se vedea Încheierea din 28 iulie 2010 pronunţată
în procedura împărţelii judiciare în temeiul art. 6736 C. pr. civ., http://lege5.ro/Gratuit/gmydanbwgu/incheierea-din-
28072010-pronunta-in-procedura-imparteli-judiciare-in-temeiul-art-6736-din-codul-de-procedura-civila; F. Deak,
R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 268; D. Chirică, Drept civil.
Succesiuni și testamente, Ed. Rosetti, București, 2003, pp. 102-103.
[14]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 268.
[15]
Idem, p. 268.
[16]
Idem, p. 268.
[17]
Idem, p. 268.

50 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | DOCTRINĂ

 Considerații cu privire la dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor...

de moștenire: cea legală și cea testamentară, deci argumentele aduse sub imperiul Vechiului
Cod civil pot fi transpuse și sub noua reglementare. Pe lângă acestea, dreptul special de moștenire
este privit ca un drept complementar, accesoriu cotei legale de moștenire al soțului supraviețuitor
la fel ca dreptul de abitație, de aceea va trebui să aibă aceeași natură juridică ca și dreptul
principal, adică un drept legal de moștenire.

Consecințele practice ale dreptului special de moștenire având natura juridică de moștenire legală
sunt aceleași care au fost sesizate sub lupa Vechiului Cod civil.

II. Condiții speciale pentru a putea beneficia de dreptul special

de moștenire
Pentru ca soțul supraviețuitor să poată culege bunurile prevăzute la art. 974 Noul C. civ., el
trebuie să îndeplinească anumite condiții.

Prima este ca soțul supraviețuitor să nu vină la moștenire în concurs cu descendenții defunctului,

deci ca moștenitorii cu care vine la succesiune să fie cei din clasa a II-a, a III-a, sau a IV-a. Pentru
ca această condiție să fie îndeplinită defunctul trebuie să nu fi lăsat descendenți, sau ca aceștia să
fie renunțători și ei să nu aibă alți descendenți care să poată veni la moștenire prin reprezentare,
sau descendenții să fie nedemni. Această opțiune a legiuitorului, în primul rând credem că ține din
nou de tradiția legislativă în materia succesiunilor, aceea de protecție a descendenților. Această
protecție, de această dată credem că este pe deplin justificată mai ales în cazul în care aceste
bunuri sunt singurele care fac parte din patrimoniul succesoral.[18]

În al doilea rând trebuie să pornim de la intenția legiuitorului de a consacra acest drept: voința de
a nu schimba condițiile de viață ale soțului supraviețuitor după moartea lui de cujus, deoarece ar
fi o schimbare prea bruscă și nejustificată. Mergând pe acest fir de gândire ajungem la concluzia
că nici descendenților nu ar fi justificat să li se schimbe condițiile de viață după moartea
ascendentului lor, deoarece la fel ca soțul supraviețuitor și ei se folosesc de acele bunuri.[19] Acest
argument stă în picioare mai ales în cazul în care soțul supraviețuitor chiar trâind împreună cu
descendenții nu este părintele acestora, în această ipoteză protecția lor fiind chiar mai justificată.

În al treilea rând, trebuie să luăm în considerare ipoteza contrară de la al doilea argument,

și anume cazul în care descendenții nu mai locuiesc împreună cu soțul supraviețuitor.
S-a demonstrat de-a lungul timpului că în majoritatea cazurilor descendenții nu vor întreprinde
măsuri pentru a-l priva pe soțul supraviețuitor de bunurile folosite împreună cu de cujus,
deoarece la moartea acestuia bunurile oricum vor ajunge în patrimoniul lor, soțul supraviețuitor
în majoritatea cazurilor fiind părintele sau bunicul/bunica.[20]

În schimb, dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs chiar și cu ascendenții privilegiați
care la rândul lor sunt moștenitori rezervatari, aceste bunuri i se cuvin lui în totalitate și exclusiv
în virtutea dreptului special de moștenire prevăzut de lege, deci soțul supraviețuitor culege aceste

[18]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 260.
[19]
Idem, p. 260.
[20]
Idem, p. 260.

DOCTRINĂ | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | 51

 Szilard SZTRANYICZKI

bunuri peste cota sa legală de moștenire.[21] Dacă mai sunt alte bunuri în patrimoniul succesoral
atunci acestea vor fi împărțite între soțul supraviețuitor și moștenitorii cu care vine în concurs
la succesiunea defunctului.
doctrină

Interesantă este ipoteza în care cei doi soți erau separați în fapt. Profesorul Dan Chirică în
cartea sa din 2003 afirmă că „este necesar însă ca soții să nu fi întrerupt irevocabil conviețuirea
lor, căci în caz contrar soțul supraviețuitor nu poate moșteni decât bunurile dobândite până
la întreruperea în fapt a conviețuirii”.[22] În sprijinirea argumentului său el aduce o decizie
a Tribunalului Suprem din 1979[23] în care s-a decis această chestiune. Oare se justifică acest
argument conform Noului Cod civil?[24] Credem că nu. Starea de căsătorie nu încetează prin faptul
că soții nu conviețuiesc, iar legea nu impune starea de conviețuire pentru ca soțul supraviețuitor
să poată beneficia de dreptul său special de moștenire, ci impune ca persoana care reclamă acest
drept să aibă calitatea de soț la momentul decesului lui de cujus. Probabil argumentarea instanței
a fost că în cazul în care aceștia și-au întrerupt conviețuirea de o durată mai mare de vreme, textul
instituit pentru ocrotirea condițiilor de viață a soțului rămas în viață își pierde rațiunea, deoarece
dacă nu există conviețuire atunci la moartea lui de cujus, soțul supraviețuitor nu își schimbă
condițiile de viață și bunurile respective nici nu le-a folosit împreună cu defunctul, nefiind nici
atașat de ele. Într-adevăr acest fapt are logică și putem considera că poate ar fi și justă soluția
în cazul în care eventual soții și-au întrerupt conviețuirea, nu mai păstrează legătură și sunt
căsătoriți doar formal, însă textul legii pare a o contrazice, legea în sine cerând numai și numai
calitatea de soț nu și faptul conviețuirii, legiuitorul neprecizând faptul că dacă o durată de vreme
cei doi soți nu au locuit împreună atunci soțul supraviețuitor își pierde vocația la dreptul special
de moștenire, bunurile respective intrând în masa succesorală și fiind împărțite conform cotelor
legale și celorlalți moștenitori. Pe lângă acestea, credem că nu are rațiune nici să i se dea dreptul
soțului supraviețuitor dreptul la bunurile pe care le-a folosit împreună cu soțul supraviețuitor
până la momentul separației în fapt[25] pentru că acesta nu are cum să fie atașat de acele bunuri
și nu are cum să i se schimbe nici condițiile de trai în cazul în care au domicilii separate de o
perioadă îndelungată de timp. Această soluție intermediară nu își are locul și ar trebui să se aleagă
ori calea prin care i-se oferă dreptul la acele bunuri ori o cale prin care să nu aibă dreptul la ele
în cazul unei separații îndelungate. Însă dacă legiuitorul ar fi vrut să ia în considerare această
sancțiune, atunci ar fi prevăzut în mod expres această ipoteză, în cazul contrar credem că nu
avem o bază legală pentru a-l priva pe soțul supraviețuitor de dreptul consacrat în beneficiul său.

A doua condiție este ca soțul decedat să nu fi dispus de acele bunuri prin liberalități între vii sau
pentru cauză de moarte.[26] Aceste dispoziții nu îl împiedică cu nimic pe soțul decedat de a dispune
prin liberalități de cota sa parte din aceste bunuri, astfel privându-l pe soțul supraviețuitor de
dreptul special de moștenire, el nefiind moștenitor rezervatar în privința acestor bunuri.[27] Pentru
ca soțul supraviețuitor să poată fi lipsit de aceste bunuri defunctul trebuie să doneze bunurile
[21]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 260.
A se vedea D. Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, Ed. Rosetti, București, 2003, p. 101; Aceeași opinie o are și M. Eliescu,
[22]

a se vedea Moștenirea și devoluțiunea în dreptul R.S.R., Ed. Academiei Republicii Socialiste Române, București, 1966, p. 142.
[23]
A se vedea Decizia nr. 2139/1979 a Tribunalului Suprem.
[24]
Credem că acest lucru nu era justificat nici conform Vechiului Cod civil.
A se vedea H.A. Ungur, În legătură cu dreptul de moștenire special al soțului supraviețutior asupra mobilelor și obiectelor
[25]

aparținând gospodăriei casnice, Revista Română de Drept nr. 1/1988, p. 14.

[26]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București 2013, p. 260.
A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 237/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
[27]

art. 30 C. fam. şi ale art. 1 lit. c) şi art. 5 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.

52 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | DOCTRINĂ

 Considerații cu privire la dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor...

în timpul vieții sale sau prin testament dar numai printr-o dispoziție legală expresă[28], un legat
universal sau cu titlu universal nefiind suficient, în ultima ipoteză dacă soțul supraviețuitor
acceptă moștenirea legală bunurile de uz casnic și mobilierul revenindu-i în titlul dreptului special
iar legatarul universal ori cu titlu universal va moșteni doar ceea ce va rămâne din patrimoniul
succesoral după deferirea rezervelor.[29] În cazul în care de cujus dispune de aceste bunuri, ele
vor fi incluse în masa de calcul și vor putea servi pentru întregirea rezervelor în caz de nevoie.[30]
Însă pentru ca soțul supraviețuitor să fie lipsit de toate bunurile incluse în dreptul special de
moștenire defunctul trebuie să fi dispus de toate bunurile, altfel, dacă el a dispuse doar de unele
dintre acestea atunci celelalte vor reveni soțului supraviețuitor.[31]

Interesant este ce se întâmplă în caz de căsătorie putativă pentru bigamie. Dacă ambii soți
supraviețuitori sunt de bună-credință atunci aceștia beneficiază de dreptul special de moștenire și
se pune problema cum ar trebui împărțite aceste bunuri între ei. În tratatul profesorului Francisc
Deak este propusă soluția în funcție de afectațiunea concretă a folosinței bunurilor comune în
cadrul gospodăriei casnice.[32] Credem că este o soluție corectă și în concordanță cu rațiunea
instituirii acestui text, acela de a nu schimba condițiile de viață a soțului supraviețuitor: astfel
bunurile pe care soțul din căsătoria valabilă le-a folosit împreună cu de cujus îi vor reveni acestuia,
iar cele pe care le-a folosit soțul de bună - credință din căsătoria nulă le va păstra el. Este o soluție
echitabilă deoarece dacă am accepta de exemplu ideea împărțirii în mod egal a acestor bunuri
între ei am putea ajunge la soluții absurde unde ar putea surveni chiar și îmbogățirea fără justă
cauză.[33] Există autori care susțin ideea împărțirii în mod egal între soți[34], aplicând prin analogie
dispozițiile de la art. 972 alin. (3) Noul C. civ., însă nu aduc niciun argument de ce ar fi corect a
se proceda așa și în cazul descris.

III. Situația bunurilor care intră în categoria mobilierului,

precum și a obiectelor de uz casnic
Dacă acceptăm ideea că legiuitorul doar a actualizat limbajul de pe vechea legislație și nu a avut
intenția să restrângă acest drept atunci putem apela la doctrina și jurisprudența dezvoltată sub
imperiul Noului Cod civil, având în vedere că Noul Cod civil a intrat în vigoare destul de recent
și încă nu există o vastă doctrină și jurisprudență în această materie.

A se vedea M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea în dreptul R.S.R., Ed. Academiei Republicii Socialiste Române,
[28]

București 1966, p. 338.

[29]
Credem că trebuie să reiasă în mod expres faptul că defunctul a vrut să îl lipsească pe soțul supraviețuitor de mobilier
și bunurile de uz casnic, altfel voința lui ar fi ambiguă. De exemplu: în cazul unei persoane cu o avere mare faptul că a
lăsat un testament prin care a instituit un legatar universal nu comportă și voința de a-l priva pe soțul supraviețuitor de
bunurile care le-ar moșteni în virtutea dreptului special.
[30]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 262.
[31]
Idem, p. 262.
[32]
Idem, p. 263.
[33]
De exemplu: în cazul în care soțul de bună-credință nu a locuit împreună pentru un timp îndelungat cu defunctul,
ei încheind căsătoria, dar întâlnindu-se în mod ocazional, în cazul împărțirii în mod egal a bunurilor de uz casnic și a
mobilierului am putea ajunge ca el să dobândească dreptul asupra unor bunuri de o mai mare valoare din gospodăria
soțului supraviețuitor din căsătoria valabilă, fără a le fi folosit vreodată.
A se vedea I. Genoiu, Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor în reglementarea Noului Cod Civil, Revista
[34]

Dreptul nr. 1/2011, p. 86.

DOCTRINĂ | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | 53

 Szilard SZTRANYICZKI

Mihail Eliescu afirma că bunurile din gospodăria casnică (bunurile de uz casnic) sunt cele care
întrunesc următoarele condiții cumulative[35]: trebuie să fie bunuri mobile, ele nu pot fi imobile
nici măcar prin destinație și nu toate mobilele fac parte din gospodăria casnică.
doctrină

Trebuie ca aceste bunuri să fi fost afectate folosinței comune a soților – din această cauză autorul
a exclus bunurile care servesc unei profesii, chiar dacă cei doi soți au avut aceeași profesie, sau
bunurile de uz personal ale defunctului.

Afectarea bunurilor unui scop de gospodărie casnică să fi fost efectiv înfăptuită[36]. Această înfăptuire
este una subiectivă. Bunul respectiv trebuie privit ca aparținând și a fi util în gospodăria casnică de
către soți și să fi fost folosit în acest scop de către ei. Foarte importantă este precizarea că trebuie
să se țină seamă de nivelul de trai al soților, un bun poate aparține gospodăriei casnice chiar dacă
nu satisface o necesitate ci a fost achiziționat din motive de comoditate sau din plăcere.

Din aceste condiții reiese că Mihail Eliescu a considerat că ceea ce este determinant este criteriul
subiectiv: soții să fi considerat acel bun ca făcând parte din gospodăria casnică și ei să îl fi folosit
în acest sens. Însă credem că important este totuși și criteriul obiectiv, ca bunurile prin natura
lor să fi fost destinate a servi în cadrul gospodăriei casnice. Mai pe scurt, se spune că trebuie luat
în vedere – de la caz la caz – fie natura intrinsecă a bunurilor aflate în gospodăria casnică, fie
afectațiunea dată acestora iar pentru aceasta trebuie avute în vedere condițiile obișnuite de viață,
nivelul profesional și cultural, ocupația celor în cauză și gradul de necesitate a bunurilor din cadrul
gospodăriei casnice.[37] Acest ultim criteriu de necesitate credem că este unul care trebuie luat
în vedere doar la anumite obiecte care nu sunt indispensabile unui trai decent deoarece dacă se
va avea în vedere chiar și la anumite obiecte de lux, chiar dacă păstrează nivelul de trai al soțului
supraviețuitor, ar fi inechitabil față de a ceilalți moștenitori să fie incluse în dreptul special de
moștenire și s-ar ajunge la excese care ar depăși rațiunea textului.

Ceea ce pare nou este noțiunea de mobilier. Aceasta include bunurile care serveau efectiv la
mobilarea locuinței soților (canapea, masă, scaune, mobilier de bucătărie etc.).

Foarte important este că din cadrul bunurilor de uz casnic pot face parte și bunuri incorporale
cum ar fi o „creanță în despăgubire pentru stricăciunile cauzate unor bunuri făcând parte din
această categorie sau indemnizație de asigurară plătită de asigurator în virtutea contractului
de asigurare facultativă a gospodăriilor persoanelor fizice, sumele astfel obținute ocupând, în
virtutea subrogației reale cu titlu universal, locul bunurilor în cauză, prin efectul art. 974 Noul
C. civ. care divide aceste bunuri, la decesul unuia dintre soți, într-o masă de bunuri distinctă.”[38]

Având în vedere criteriile arătate mai sus următoarele bunuri nu vor intra în categoria mobilierului
și bunurilor de uz casnic[39]:

A se vedea M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul R.S.R., Ed. Academiei Republicii Socialiste Române,
[35]

București, 1966, p. 138.

[36]
Acest lucru este foarte important deoarece, de exemplu, o persoană poate fi colecționară de linguri, obiecte care
pot avea o valoarea pecuniară foarte mare, și care să nu fi fost folosite efectiv în gospodăra casnică, ele fiind obiecte de
colecție. Dacă există astfel de bunuri, ele nu pot fi incluse în categoria bunurilor vizate de art. 974 Noul C. civ.
[37]
A se vedea H.A. Ungur, În legătură cu dreptul de moștenire special al soțului supraviețutior asupra mobilelor și
obiectelor aparținând gospodăriei casnice, Revista Română de Drept nr. 1/1988, p. 11.
[38]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București 2013, p. 264.
[39]
Idem, pp. 265-266.

54 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | DOCTRINĂ

 Considerații cu privire la dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor...

– bunurile care, potrivit cu natura lor, nu pot și nu au fost folosite în cadrul gospodăriei casnice
propriu zise. (imobilele, automobilul, pian, bicicletă etc.) și bunurile necesare exercitării unei
profesii (laptop, birou, cărți etc.), bunuri care conform art. 340 Noul C. civ. fac parte din
bunurile proprii ale soțului;
– bunuri care nu au fost afectate folosinței comune al soților în cadrul gospodăriei casnice;
– bunurile aparținând gospodăriei tărănești.

Argumentele pentru ultima categorie de bunuri au fost următoarele: în primul rând acestea sunt
bunuri gospodărești, nu sunt intim legate de viața soților, iar bunurile aparținând gospodăriei
țărănești ne pot duce cu gândul la profesia de agricultor, iar așa cum am văzut mai sus conform
art. 340 Noul C. civ. bunurile acestea sunt bunuri proprii ale soțului și ele nu fac parte din
categoria bunurilor de uz casnic.[40]

În al doilea rând se susține că ar fi excesiv ca și acestea să fie incluse în dreptul special de

moștenire al soțului supraviețuitor deoarece ar fi inechitabil față de ascendenți, care foarte
probabil că au muncit împreună cu cei doi soți în gospodăria țărănească, să fie privați de uneltele
care servesc la realizarea acestei munci.[41]

În al treilea rând, în tratatul lui Francisc Deak se aduce un argument de ordine social-economică
conform căruia aceste bunuri chiar dacă nu sunt deferite soțului supraviețuitor pentru a păstra
integră o gospodărie țărănească, acest element nu va avea un impact negativ asupra gospodăriei
țărănești în ansamblu, deoarece soțul supraviețuitor pe lângă dreptul său special de moștenire
beneficiează de o cotă legală de moștenire, care va include ori o parte din terenul agricol ori o
parte din bunurile aparținând gospodăriei țărănești, ori ambele, bunuri cu ajutorul cărora va putea
înființa o nouă gospodărie țărănească.[42] Pentru continuarea raționamentului se arată că dacă ar
fi un pericol de destrămare a gospodăriei, legea nu ar fi permis defunctului să dispună de aceste
bunuri prin liberalități între vii sau mortis causa.[43] În al patrulea rând, se susține că având în vedere
că nici terenul agricol nu este inclus în dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor, fiind
unanim admis că imobilele nu vor face parte din aceste bunuri, atunci ar fi inechitabil ca cele care
ajută la lucrarea terenului să fie deferite conform unui drept special. De aceea aceste bunuri vor
intra în masa succesorală și se vor împărți conform cotelor legale de moștenire.

Contra acestei opinii se susține că, de principiu, animalele de muncă și de producție, precum și
uneltele specifice unei gospodării personale de țărani pot intra în categoria bunurilor prevăzute
la art. 974 Noul C. civ., în măsura în care sunt absolut necesare pentru asigurarea pe cât posibil
a unor condiții elementare de muncă și viață a însăși gospodăriei țărănești, însă ele să nu
depășească limitele firești ale unei gospodării individuale, deoarece dacă ar duce la ideea de
profesie atunci ele trebuie incluse în masa succesorală.[44] Suntem de acord cu această opinie

[40]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București 2013, p. 266.
[41]
Idem, p. 266.
Credem că acest argument era mai plauzibil pe vremea orânduirii socialiste, când aceste gospodării țărănești
[42]

trebuiau să contribuie la fondurile statului prin produse vegetale, de origine animală sau chiar cu animale.
[43]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 266.
[44]
A se vedea H.A. Ungur, În legătură cu dreptul de moștenire special al soțului supraviețutior asupra mobilelor și
obiectelor aparținând gospodăriei casnice, Revista Română de Drept nr. 1/1988, p. 11. În susținerea celor arătate mai sus,
autorul mai aduce ca și argument o decizie dată de Tribunalul Suprem care a statuat același lucru, a se vedea Decizia
nr. 185 din 4 februarie 1986.

DOCTRINĂ | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | 55

 Szilard SZTRANYICZKI

contrară și credem că toate situațiile trebuie analizate de la caz la caz, deoarece în unele cazuri
dacă aceste bunuri nu ar fi incluse în dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor,
condițiile de trai ale acestuia ar fi mult modificate, iar textul de lege și-ar pierde rațiunea.[45]
doctrină

IV. Considerații cu privire la dreptul de abitație special

al soțului supraviețuitor
Acest drept, la fel ca celelalte drepturi ale soțului supraviețuitor, a fost inclus pentru prima
dată în legislația noastră prin Legea nr. 319/1944 pentru drepturile de moștenire ale soțului
supraviețuitor. Având în vedere utilitatea sa el, a fost inclus și în Noul Cod civil, text care la
art. 973 prevede: „Soțul supraviețuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă
locuință corespunzătoare nevoilor sale beneficiează de un drept de abitație asupra casei în care
a locuit până la data deschiderii moștenirii, dacă această casă face parte din bunurile moștenirii.”

Spre deosebire de dreptul special de moștenire asupra mobilierului și a bunurilor de uz casnic,

acest drept este recunoscut și în cazul în care soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs
cu descendenții. Și acest drept de moștenire este prevăzut cu titlu de moștenire legală.[46]

Condiții pentru a beneficia de dreptul de abitație:

– la data deschiderii moștenirii soţul supravieţuitor să fi locuit în casa care formează obiectul
dreptului de abitație, deci și-a avut domiciliul efectiv acolo;[47]
– nu este titular al niciunui alt drept real de a folosi o locuință corespunzătoare nevoilor
sale. Noțiunea de locuință corespunzătoare trebuie analizată de la caz la caz, în funcție de
circumstanțe. Aspectul care trebuie avut în vedere este ca lui de cujus să nu i se schimba
condițiile de viață într-un mod brutal. Pentru ca aceasta perspectivă să fie realizată va fi avut
în vedere de exemplu: starea de sănătate, nivelul de trai al soților înainte de deces, vârsta,
profesia etc;[48]
– casa să facă parte din bunurile moștenirii, ceea ce înseamnă ca ea să fie proprietate exclusivă
a soțului decedat, proprietate comună cu soțul supraviețuitor sau cu o terță persoană;[49]
– defunctul să nu fi dispus altfel: la fel ca la dreptul special de moștenire și aici de cujus îl poate
lipsi pe soțul supraviețuitor de acest drept, el nefiind rezervatar decât în privința cotei sale
succesorale;[50]
– prin moștenire, soțul supraviețuitor să nu devină proprietarul locuinței care este obiectul
dreptului de abitație. Dacă se întâmplă așa, atunci dreptul de abitație își va pierde efectul

[45]
Spre exemplu: în cazul unei familii care își procură hrana exclusiv din munca în propria gospodărie, dacă soțul
supraviețuitor ar fi privat de animalele din gospodărie, atunci ar fi mare probabilitatea ca situația acestuia să fie mult
prea îngreunată, fiind împiedicat a-și procura cele necesare traiului zilnic. Pentru o contraargumentare, a se vedea
F. Deak, În legătură cu dreptul de moștenire special al soțului supraviețutior asupra mobilelor și obiectelor aparținând
gospodăriei casnice, Revista Română de Drept nr. 1/1988, p. 21.
[46]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 270.
[47]
Idem, p. 270.
[48]
Idem, p. 271.
[49]
Idem, p. 271.
[50]
Idem, p. 271.

56 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | DOCTRINĂ

 Considerații cu privire la dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor...

deoarece proprietarul exclusiv al unui bun nu poate fi și proprietarul unui dezmembrământ

asupra aceluiaș bun.[51]

Caracterele juridice ale acestui drept:[52]

– este un drept real, iar cel care beneficiează de acest drept va mai avea dreptul de a se folosi și
de terenul aferent locuinței și de dependințele acestuia;
– este un drept temporar, care se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la deschiderii
moştenirii conform art. 973 alin. (4) Noul C. civ. Dreptul de abitație se stinge și în cazul în care
soțul supraviețuitor se recăsătorește;
– este un drept exclusiv personal deci și inalienabil. Soțul supraviețuitor nu poate da în chirie
locuința care este obiectul dreptului de abitație. Pe lângă aceasta, descendenții sau ceilalți
moștenitori au dreptul să restrângă acest drept, atunci când consideră necesar, desigur fără a
deteriora condițiile de viață ale soțului supraviețuitor, ba chiar mai mult îi pot procura o altă
locuință corespunzătoare asupra căreia soțul supraviețuitor va avea tot un drept de abitație.
Din a treia caracteristică se desprinde și a patra, și anume că:
– dreptul de abitație este insesizabil, deci el nu poate fi urmărit de creditori;
– este un drept gratuit, în sensul că nu trebuie să se plătească chirie pentru perioada în care soțul
supraviețuitor locuiește acolo și profită de acest drept.

Problema gratuității dreptului de abitație a fost foarte controversată sub imperiul Vechiului Cod
civil, având în vedere tăcerea Legii nr. 319/1944 în acest sens. Au fost autori care argumentau în
sensul gratuității acestui drept și au fost autori care au optat pentru caracterul pecuniar al acestui
drept, adică ei afirmau că soțul supraviețuitor trebuie să plătească chirie cerlorlalți moștenitori
pentru cota parte a acestora sau pentru întreg bunul, în cazul în care soțul supraviețuitor nu era
coproprietar asupra acestuia. Noul Cod civil a optat pentru gratuitatea acestui drept pentru a-i
putea da efectivitate reală și să aibă într-adevăr un caracter protector al soțului supraviețuitor și
a condițiilor de viață a acestuia care nu trebuie perturbate chiar după decesul soțului.

Modalități de încetare al dreptului de abitație și efectele încetării:[53]

– prin realizarea partajului, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii succesiunii. În

acest caz, dacă soțul supraviețuitor devine coproprietar, şi dacă rămâne să locuiască acolo
va trebui să plătească chiria asupra cotei părți care nu este în proprietatea sa, sau dacă nu va
deveni nici coproprietar, fiind străin de bun, atunci dacă ar vrea să rămână, va trebui să încheie
un contract de locațiune cu proprietarul (sau cu proprietarii);
– recăsătorirea soțului supraviețuitor, indiferent când are loc căsătoria, în acest caz dacă va
rămâne în locuință, va trebui să plătescă chirie;
– consolidare, atunci când în urma partajului soțul supraviețuitor devine proprietar al locuinței,
în acest caz el va continua folosirea locuinței în calitate de proprietar.

[51]
A se vedea F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, pp. 270-271.
[52]
Idem, p. 271.
A se vedea D. Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, Ed. Rosetti, București, 2003, p. 107; F. Deak, R. Popescu,
[53]

Tratat de drept succesoral. Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 275.

DOCTRINĂ | PANDECTELE ROMÂNE NR. 4/2016 | 57

Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited without
permission.