Colegiul „Emil Negruțiu”

str. Agriculturii, nr. 27, loc. Turda, jud. Cluj, 401100

tel./fax: 0264312637
e-mail: emilnegrutiu@yahoo.com
www.emilnegrutiu.ro

MINISTERUL EDUCAȚIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN CLUJ
COLEGIUL „EMIL NEGRUŢIU” TURDA

DOMENIUL DE PREGĂTIRE: PROTECȚIA MEDIULUI

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: TEHNICIAN LABORANT PENTRU
PROTECȚIA CALITĂȚII MEDIULUI

EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

ABSOLVENȚILOR ÎNVĂȚĂMÂNTULUI POSTLICEAL

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:
POPA RAREȘ

ELEV:
ANCA D.I.MĂDĂLINA-ANGELA

TURDA
2021
 MINISTERUL EDUCAȚIEI
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN CLUJ
COLEGIUL „EMIL NEGRUŢIU” TURDA

DOMENIUL DE PREGĂTIRE: PROTECȚIA MEDIULUI

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: TEHNICIAN LABORANT PENTRU
PROTECȚIA CALITĂȚII MEDIULUI

INFLUENȚA POLUANȚILOR DIN AER ASUPRA MEDIULUI

INCONJURATOR

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:
POPA RAREȘ

ELEV:
ANCA D.I.MĂDĂLINA-ANGELA

TURDA
2021

2
 CUPRINS

ARGUMENT ............................................................................................................................. 4

CAPITOLUL I. Introducere ..................................................................................................... 5

CAPITOLUL II. Poluanți sistemici…......................................................................................8

.CAPITOLUL III. Efectele poluanților sistemici asupra sănătății organismului uman...........15

CAPITOLUL IV. Poluarea aerului în românia… .................................................................... 26

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 247

ANEXA A ................................................................................................................................ 25

3
 ARGUMENT

Poluarea aerului poate fi considerată o importantă agresiune a omului modern asupra

mediului. Odată cu revoluţia industrială de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, amprenta omului
asupra învelişului atmosferic s-a făcut tot mai simţită.

În fiecare zi, fiecare dintre noi respiră între 15.000 și 20.000 de litri de aer – suficient
pentru a umple, într-un an, volumul a trei baloane cu aer cald. Un om poate supraviețui mai mult
de 30 de zile fără mâncare, în jur de două, trei zile fără apă, însă, fără aer, nu poate trăi mai mult
de câteva minute.

Deși din ce în ce mai mulți oameni oferă o atenție sporită alimentației, prin grija cu care
aleg mâncarea și apa pe care le consumă, destul de puțini se gândesc și la calitatea aerului pe
care îl respiră.

Ce respirăm, ce este în compoziția aerului, cum a ajuns acolo si ce înseamnă asta pentru
sănătate? Acestea sunt întrebări foarte importante, pentru că, atunci când aerul devine dăunător
pentru respirație, afectează semnificativ viața, așa cum o știm noi, pe Pământ.

Aerul pe care îl respirăm este un amestec de gaze compus în principal din azot (78%) și
oxigen (20%), dar și urme de dioxid de carbon, argon, hidrogen, metan, heliu și altele.

Fenomenele naturale și dezastrele (incendii, activitatea vulcanică etc.) au influențat

întotdeauna conținutul de praf și alte substanțe nocive în aer. Dar, odată cu dezvoltarea
economică de-a lungul ultimelor două secole, activitatea umană se numără printre cele mai
importante surse de poluare a aerului. Producția de energie și căldură care utilizează combustibili
fosili (cărbune, petrol, gaz), transportul și agricultura sunt printre activitățile cele mai poluante.

Poluarea aerului este o problemă invizibilă. Cu toate acestea, consecințele pentru

sănătatea și confortul nostru de zi cu zi sunt grave. O bună calitate a aerului este o condiție
prealabilă pentru sănătate și prosperitate. Un aer murdar cauzează disconfort, dificultăți de
respirație, tuse și senzație de arsură la ochii. Deteriorarea pe termen lung a calității aerului poate
duce, de asemenea, la consecințe mai grave pentru sănătatea noastră, cum ar fi astmul, bolile
cardiovasculare, cancer pulmonar, boli legate de sistemul nervos și cel de reproducere. Conform
unui studiu realizat în 2016 de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), 92% din populația
lumii respiră un aer poluat.

4
 În același timp, calitatea aerului din România continuă să fie un motiv de îngrijorare.
Agenția Europeană de Mediu a estimat că, în 2013, numeroase decese premature au fost asociate
concentrațiilor de particule atmosferice în suspensie, de ozon și oxizi de azot. Acest lucru se
datorează și depășirilor standardelor UE privind calitatea aerului.

Toți suntem responsabili de poluarea produsă și doar împreună putem contribui la

reducerea emisiilor nocive și la îmbunătățirea calității aerului pe care plămânii noștri îl absorb.

CAPITOLUL I.

Sursele de poluare artificială sunt o mare problemă a epocii moderne. Pe lângă efectele
negative asupra sănătăţii oamenilor, poluarea distruge stratul de ozon, ce ne protejează de
efectele negative ale radiaţiilor ultraviolete. Ozonul filtrează cea mai mare parte a ultravioletelor
de tip C, care au proprietăţi mutagene asupra celulelor pielii, însă datorită găurilor din strat, tot
mai multe astfel de radiaţii ajung pe Pământ.

Temperatura planetei creşte tot mai mult. Acest fenomen, cunoscut şi sub denumirea de
efect de seră, poate avea consecinţe grave asupra societăţii: fiecare grad în plus va dilata apa din
oceane, astfel nivelul mării va ajunge deasupra oraşelor de coastă. Nivelul oceanului planetar va
creşte şi datorită topirii gheţarilor.

Principalul poluant artificial al planetei este industria. Necesare unui stil de viaţă modern,
uzinele sunt prezente în mai toate oraşele lumii. În jurul termocentralelor (produc energie
electrică prin arderea combustibililor fosili) sau al uzinelor metalurgice există zone întinse, pe
zeci de km, unde, pământul conţine sustanţe toxice emanate de coşurile de fum al uzinelor
(Tabelul nr. 1). Aceste substanţe, odată ajunse în atmosferă, se întorc pe pământ cu apă de ploaie,
astfel ajung în pânza freatică şi pe plantele cultivate.

5
 Tabelul nr. 1. Agenţi poluanţi ai atmosferei

Substanţa Aer nepoluat Prag de poluare (ppm)

CO 10-15 25

NO 0-0,5 0,5

NO2 0-0,1 0,1

oxidanţi 0-0,15 0,15

hidrocarburi 0-2 2

SO2 0-0,12 0,2

fluoruri 0-0,04 0,08

H2S 0-0,005 0,9

Pb 0-10 30 g/m3

În marile oraşe, autoturismele constituie totuşi sursa principală de poluare a aerului.

Poluanţii emişi în gazele de eşapament sunt: CO, NOx, SO2, hidrocarburi nearse, aldehide, oxizi
de plumb în cazul arderii benzinei reformate cu plumb tetraetil. Substanţele rezultate din arderea
unui kilogram de carburant (benzină, sau motorină) sunt prezentate în Tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2. Substanţele poluante rezultate prin arderea 1 kg de carburant

Poluant Emisia din benzină (g) Emisia din motorină (g)

CO 465 21

NOx 23 27

RH nearse 16 13

SO2 0,8 7,8

aldehide 0,9 0,8

6
 La acestea se mai adaugă cantităţi de fum la arderea motorinei, PbO din arderea benzinei
etilate cu plumb.

Motoarele cu scânteie emit: gaze de evacuare (65%); gaze din carter (20%); benzină
evacuată din carburator (9%); benzină evacuată din rezervor (6%).

Din arderea cărbunilor se elimină în aer cantităţi foarte mari de praf, cu conţinut de Al, Si,
Mg, Na, S, K, Ca, Fe, Pb, As, Cu, Zn, elemente ce se regăsesc apoi şi în sol (tabelul 7.3).

Dintr-o serie de procese industriale, sau din eroziunea solului, rezultă pulberi ce pot fi:

a. de natură anorganică, conţinând compuşi metalici de Zn, Pb, Mn, Fe, Cu, minerale
(SiO2, azbest, silicaţi etc.), substanţe rezultate din procese de sinteză (ciment, sodă, sticlă,
coloranţi anorganici etc.);
b. de natură organică, care conţin: vegetale (lemn, in, bumbac, făină etc.), animale (lână,
păr, os etc.), sintetice (coloranţi organici, pesticide etc.).
După dimensiuni, pulberile se denumesc (conform lui Gibbs) ca: praf (φ >10 µm), nor (φ =
0,1-10 µm şi fum (φ < 0,1 µm). Pot avea diverse acţiuni fizice, chimice, biologice şi rază mare de
acţiune. Rază foarte mare o au gazele. De exemplu, SO2 şi CO2 s-au regăsit şi la peste 1.000 km
distanţă de locul de producere.Agenţii poluanţi se pot caracteriza prin:

a) Limita de concentraţie, pentru care o substanţă poate prezenta un efect poluant. Se mai
numeşte şi concentraţie maxim admisă. Limitele de concentraţii sunt diferite, în funcţie de natura
poluantului, de natura producătorului şi de ţara de emisie. De exemplu, SO2 are limitele: 0,25
mg/m3 în aerul din România, 0,3 mg/m3 în Canada, 0,35 mg/m3 în Polonia, 0,365 mg/m3 în SUA,
0,50 mg/m3 în Elveţia.

Limitele sunt prezentate în standarde şi au caracter obligatoriu, astfel încât depăşirea lor de
către întreprinderile poluante atrage după sine plata unor penalităţi.

Acetona are limita de concentraţie de 2 g/m3 în 24 ore, NOx: 0,1 mg/m3, compuşii cu fluor:
0,005 mg/m3, fenolul: 0,03 mg/m3, funinginea: 0,05 mg/m3, benzenul: 0,8 mg/m3.

Concentraţiile maxime admise pot fi exprimate şi în alte unităţi: g/l, %, ppm, ppb, ppt, Cm
(Curie), dB (decibeli).

Unii poluanţi pot prezenta toxicitate pentru organisme, deci producerea de efecte acute,
manifestate la timp scurt după contactul organism-agent poluant, sau de efecte cronice,
manifestate pe o durată mare de timp, de la expunere. In afară de concentraţ ia maxim admisă,
aceşti poluanţi se caracterizează prin: doză letală, concentraţie letală şi timp letal.

7
 Doza letală este dată de cantitatea maximă de substanţă ce poate omorî 50% din animalele
experimentate, după 14 zile. Se notează cu DL50, şi se exprimă în mg/kg corp. Poate fi orală sau
dermală, după modul în care se ajunge în contact cu poluantul.

Concentraţia letală reprezintă concentraţia substanţei în soluţ ie apoasă ce provoacă

moartea a 50% dintr-o populaţie acvatică, după o expunere de 24-96 ore. Se

notează CL50/24-96 ore şi se exprimă în mg/l.

Timpul letal este durata (în ore) în care toxicul de o concentraţie dată este letal pentru 50%
dintr-o populaţie imersată.

b) Gradul de persistenţă în mediu diferă de la poluant la poluant şi poate fi influenţat de

condiţ iile meteo (de exemplu starea de calm şi ceaţa împiedică dispersarea). Timpul de
staţionare (sau de persistenţă) în mediu poate fi scurt (NH3

persistă 2 zile, SO2: 4 zile, NOx: 5 zile) sau lung, de câţiva ani. De exemplu:

CO persistă 2- 3 ani în atmosferă, CO2: 4 ani, hidrocarburile RH: 16 ani, freonii:

100 ani, fierul aproximativ 100 ani, Al aproximativ 500 ani, masele plastice 250 ani, sticla 4-
5000 ani etc. În acest timp, poluanţii se concentrează, se amestecă, interacţionează între ei şi cu
mediul, atrăgând efecte deosebite asupra biocenozelor.

c) Influenţele reciproce dintre poluanţi pot fi multiple şi analiza lor se efectuează la

lansarea de noi produse, la amplasarea de noi unităţi economice, la stabilirea măsurilor de protecţ
ie a mediului. Se pot observa următoarele efecte, în cazul prezenţei mai multor poluanţi într-o
zonă:

- efecte sinergetice, deci o amplificare a efectelor poluante, mai mare decât

simpla însumare a efectelor individuale ale poluanţilor (de exemplu, ploile acide,
provenite din emisii de SOx sau NOx şi apă, produc la plante, vieţuitoare, om şi
construcţii, efecte nocive mai puternice decât gazele uscate, sau apa, luate separat);

- efecte antagonice, respectiv anihilarea reciprocă a efectelor poluante între agenţii

poluanţi (de exemplu, situaţia în care un agent economic elimină apă acidă, altul apă
bazică în acelaşi râu);
- anergism, respectiv lipsa unor influenţe reciproce între acţiunile poluanţilor (în
mediu există aruncate mase plastice, lemn, metale, care nu se influenţează);
- eutrofizare - intensificarea poluării secundare. În ape cu circuit ridicat de azot şi
fosfor şi sub influenţa căldurii proliferează vegetaţia, producând scăderea

8
conţinutului de O2 din apă, reducerea faunei. Iarna, plantele putrezesc, elimină gaze
(H2S, CH4, CO2 etc.). În cazul apelor staţionare (bălţi, iazuri, lacuri), condiţiile de
viaţă acvatică se diminuează până la zero.

9
 CAPITOLUL II.

POLUANȚI SISTEMICI

Substanțele nocive din aer se găsesc în formă solidă, lichidă sau gazoasă și sunt împărțite în două
categorii: poluanți primari și secundari. Poluanții primari rezultă în mod direct dintr-un proces
provocat de om sau natură, în schimb poluanții secundari se formează ca urmare a unor reacții
din atmosferă între poluanții primari și alte particule. Ozonul format la nivelul solului este un
exemplu important de poluant secundar.

Principalii poluanți atmosferici:

 Dioxid de Sulf (SO2)

Dioxid de sulf (SO2) este un gaz iritant, cu un miros înțepător, fiind emis în principal din arderea
combustibililor ce conțin sulf – cărbune, petrol, etc.

Sectorul producerii de energie este cel mai mare emițător de oxizi de sulf (SOx), contribuind cu
58% la totalul emisiilor din Uniunea Europeană în 2014.

 Dioxid de Azot (NO2)

Dioxidul de Azot este un gaz toxic cu un miros caracteristic ascuțit fiind un proeminent poluant
al aerului.

10
Sursele principale de NO2 sunt procesele de ardere. În Europa transportul contribuie cu 46% la
totalul emisiilor de noxe (NOx)

 Pulberi in suspensie (PM)

Pulberile în suspensie (PM) reprezintă un amestec de particule de aerosoli (solide și lichide) care
cuprind o gamă largă de dimensiuni și compoziții chimice. PM10 se referă la pulberile cu un
diametru de 10 micrometri iar PM2,5 la pulberile cu un diametru mai mic de 2,5 micrometri.

PM sunt emise de numeroase surse umane, inclusiv arderea combustibililor fosili.

 Monoxid de Carbon (CO)

Monoxidul de carbon este un gaz asfixiant, toxic, incolor și inodor, care ia naștere din arderea
incompletă a combustibililor fosili.

Cea mai mare sursă de CO este transportul rutier.

 Dioxid de Carbon (CO2)

Dioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră, care este emis prin arderea combustibililor fosili.

Sursele majore sunt producția de energie electrică, industria prelucrătoare și industria

metalurgică.

 Compuși Organici Volatili (COV)

Compuși Organici Volatili sunt acele gaze din vaporii degajați de combustibili sau solvenți.

Principalele emisii de COV provin din procese ce folosesc lacuri și vopsele, benzină, kerosen și
alte substanțe volatile.

 Benzen

Benzenul este un lichid incolor, cu un ușor miros caracteristic, ce este un constituent natural al
petrolului. Este folosit în principal ca materie primă în industria chimică. Acesta ajunge in aer
din emisiile autovehiculelor și din benzinării și rafinării petroliere. Este una dintre substanţele cu
efect cancerigen, conţinute de fumul de ţigară. Este folosit pe scară largă în industria alimentară,
drept conservant. Efectele sale sunt durerile de cap, greţuri, boli ale inimii sau cancer.

 Ozon de la nivelul solului

11
Ozonul de la nivelul solului este un poluant secundar format prin interacțiunea dintre lumina
soarelui cu oxizii de azot (NOx) și compusii organici volatili (COV).

Amplasarea ridicată a stratului de ozon are funcție de protecție împotriva razelor ultraviolete, în
timp ce prezența acestuia la nivelul solului, poate avea efecte adverse.

 Metale grele

Metale grele reprezintă termenul general folosit pentru metalele toxice, reziduurile acestora
producând poluarea mediului înconjurător.

Emisiile antropogene de metale toxice provin în principal din arderea combustibililor fosili,
producția de metale și incinerarea deșeurilor.

Substanţele care ajung în atmosferă şi efectul negativ asupra sănătăţii umane sunt
descries în continuare:

1. Cadmiul – folosit în fabricile ce produc baterii şi în industria plasticurilor. Odată ajuns în

atmosferă, este inhalat de oameni. Se va depozita la nivelul rinichilor, afectându-i. Se elimină
într-o perioadă lungă de timp, iar semnele intoxicaţiei cu cadmiu sunt: durerile de cap, febra,
stări de voma şi boli ale rinichilor.

2. Plumbul – folosit în trecut ca aditiv în benzină, se mai foloseşte în industria vopselurilor şi la

fabricarea bateriilor. Efectele principale ale intoxicaţiei cu plumb se produc asupra sistemului
nervos. Se poate depune, ca şi cadmiul, la nivelul rinichilor.

3. Mercurul – utilizat în fabricarea neoanelor colorate sau alte industrii, mercurul este extrem
de toxic. Poate produce paralizii, afecta sistemul nervos sau vederea şi auzul. În trecut era folosit
ca tratament pentru sifilis.

Deasupra oraşelor mari, pluteşte „smogul”, o combinaţie de fum şi ceaţă şi o formă

particulară de poluare a aerului. Denumirea provine din englezescul „smoke” – fum şi „fog” –
ceaţă. De smogul din Londra toată lumea a auzit.

Aerul e al tuturor şi este obligaţia noastră să ne asigurăm că acesta va rămâne respirabil şi pentru
generaţiile viitoare. Toţi putem face câte ceva pentru natură: să stingem luminile care ard inutil,
să limităm risipa de apă. Planeta nu este numai a noastră, a generaţiei prezente, ci şi a urmaşilor
noştri (Figura nr. 1).

12
Figura nr. 1 Poluarea aerului

Dupa efectele asupra sanatatii, poluantii se clasifica în:

· poluanti iritanti: pulberi netoxice precum si gaze/vapori (SO2, NO2, Cl, NH3);

· poluanti fibrozanti, dintre care SiO2; oxizi de fier, bariu, cobalt;

· poluanti toxici sistemici: poluanti anorganici (plumb, mercur, cadmiu, mangan,

vanadiu, fosfor, fluor, seleniu) si poluanti organici (pesticide organofosforice si organoclorurate);

· poluanti alergizanti: naturali (polen, fungi, par, fulgi, produse de descuamare) si

artificiali - în special emisii ale industriei maselor plastice sau farmaceutice (de sulf, substante
din evantaiul gazelor de esapament, compusi berilici sau cobaltici);

· poluanti cancerigeni: organici (hidrocarburi policiclice aromatice, epoxizi, unele amine

si nitrozamine) sau anorganici (cromul, arsenul, cobaltul, beriliu, nichel, seleniu si sarurile lor -
compozitii simple, sau în compozitii minerale complexe - azbestul).

Dupa starea de agregare, poluantii sunt fie aerosoli (numite uzual pulberi, ceata sau fum:
particule solide sau lichide intre 100 si 0,01 microni dispersate în mediu gazos; sedimenteaza
rapid sau persista îndelungat în functie de dimensiune: pulberile mari sedimenteaza mai lesne),
fie gaze/vapori (vaporii provin din substante în stare lichida la temperaturi si presiuni obisnuite).

13
Concentratiile maxime admise pentru pulberi în suspensie pentru zonele locuite sunt (in mg/m3)
0,15/ pe un interval de 24 h si 0,5/30 minute - specificate in STAS 12574/87.

Dintre gaze, bioxidul de sulf devine detectabil prin miros la concentratia de 0,75 - 2,5 mg/m3.
Concentratiile maxime admise erau la nivelul anului 1984 de 0,25 mg/m3/24 h si 0,75 mg/m3/30
min. Normele actuale sunt specificate în Ordinul Ministerul Apelor, Padurii si Mediului
(MAPM) nr. 592/2002 ce prevad o descrestere anuala constanta; astfel în 2005, norma era 0,125
mg/m3/24 h.

Emisiile extreme de bioxid de sulf asociaza pulberi (aerosoli) de acid sulfuric si sulfati care în
anumite conditii meteorologice (inversia termica) produc smogul acid raspunzator pentru poluari
catastrofale înregistrate în Belgia (valea Meuzei, 1930), SUA (Donor) - 1948, Anglia (Londra) -
1952.

În privinta oxizilor de azot, concentratiile maxime admise (mg/m3) sunt: 0,1 /24 h si 0,3 /30
minute - STAS 12574/87.

Monoxidul de carbon în zone locuite este admis în concentratie maxima de 6 mg/m3/30 minute
(1987). Monoxidul de carbon este un gaz poluant asociat cu fumatul. Legea nr. 349/2002 în
concordanta cu Normele generale de protectie a muncii (1996) admite în spatiile special
amenajate si ventilate destinate fumatorilor nivele ocupationale (valabile în mediul de munca)
pentru concentratia maxima admisibila de 20 mg/m3 de aer (durate lungi) si vârful maxim admis
de 30 mg/m3.

Numarul poluantilor atmosferici este foarte mare, azi reducându-se câtva sute de
elemente poluante clasificate dupa diferite criterii ca: originea, natura, starea de agregare etc. .

Una dintre clasificarile cele mai cunoscute împarte poluanti atmosferici în doua grupe
si anume:
· suspensii reprezentate de particulele solide sau lichide dispersate în atmosfera.
Principala lor caracteristica consta în faptul ca-n functie de marime sau greutate ele au o
stabilitate diferita în aer. Cele mai mari si mai grele se depun repede si se numesc pulberi
sedimentabile, iar cele mai usoare sau mici, pot persista timp nedefinit si se numesc pulberi în
suspensie;

14
 · gazele sub forma de poluanti în stare gazoasa raspânditi în atmosfera datorita
calitatii de a difuza cu usurinta, fiind purtati uneori la mari distante de locul unde au fost produsi
si eliminati.

15
16
 CAPITOLUL III.

EFECTELE POLUANȚILOR SISTEMICI ASUPRA SĂNĂTĂȚII

ORGANISMULUI UMAN

Acţiunea poluării aerului asupra sănătăţii poate fi directă şi indirectă.

Acţiunea directă este caracterizată prin efectul patogen al poluanţilor în funcţie de natura,
concentraţia şi timpul de acţiune a lor. Acţiunea directă a poluării aerului asupra sănătăţii poate fi
acută şi cronică.
Acţiunea acută se manifestă prin alterarea stării sănătăţii sub influenţa în timp scurt a unor
niveluri ridicate de poluare a aerului.
Acţiunea cronică sau de lungă durată este o influenţă a poluanţilor în concentraţii moderate
timp îndelungat.
Poluarea aerului este de obicei produsă de un complex de substanţe cu diferite acţiuni asupra
organismului.
Poluanţii atmosferei pot fi clasificaţi în funcţie de acţiunea lor asupra organismului sau în funcţie
de starea lor de agregare.
În acest sens există:
- poluanţi iritanţi, grupă în care intră pulberile netoxice şi o serie de gaze şi vapori, dintre care
cei mai importanţi sunt bioxidul de sulf, bioxidul de azot, clorul, amoniacul.
- poluanţi fibrozanţi ca bioxidul de siliciu, oxizii de fier etc.
- poluanţi toxici asfixianţi, dintre care cei mai importanţi sunt oxidul de carbon şi hidrogenul
sulfurat.
- poluanţi toxici sistemici, grup care cuprinde un mare număr de elemente anorganice (plumbul,
mercurul, kadmiul, fosforul, fluorul) sau substanţe organice (pesticidele organo-fosforice şi
organoclorurate).
- poluanţi alergizanţi, naturali, de origine vegetală (polen), animală (păr, produse de
descuamare), artificială (emanaţi de unele ramuri ale industriei chimice: industria farmaceutică,
industria maselor plastice etc).
- poluanţi cancerigeni, care pot fi de natură organică (hidrocarburile policiclice aromatice,
epoxizii), unele amine de natură anorganică (arsenul, cromul, kobaltul, selenul şi sărurile lor) sau
de natură minerală (azbestul).

După starea de agregare, poluanţii pot fi clasificaţi în 2 grupe:

- aerosoli, reprezentaţi prin particule solide sau lichide, dispersate în mediul gazos. Stabilitatea

17
lor în aer este determinată în special de mărimea particulelor, cele mai mari sedimentează repede,
iar cele mici persistă mult timp în atmosferă.
- gaze şi vapori - grupa cuprinde cele mai diverse substanţe chimice poluante, de natură
anorganică (bioxid de sulf, hidrogen sulfurat, oxid şi bioxid de carbon, oxizi ai azotului etc.) sau
de natură organică (hidrocarburi aromatice, aldehide, cetone, alcooli etc).
Acţiunea indirectă a poluării aerului asupra sănătăţii se caracterizează prin modificările de
mediu sub influenţa poluanţilor care se reflectă asupra sănătăţii şi a condiţiilor generale de viaţă.
Este cunoscută acţiunea produşilor poluanţi asupra microclimatului, asupra radiaţiilor luminoase,
asupra radiaţiilor ultraviolete, asupra plantelor, asupra animalelor, asupra condiţiilor de viaţă.
Factorii chimici ai mediului înconjurător se împart în naturali şi artificiali. Aerul atmosferic se
caracterizează printr-o componenţă constantă, destul de pronunţată a gazelor. Cu totul alta se
observă din partea factorilor chimici artificiali ai mediului aerian. Componenţa lor e foarte
diversă şi numărul lor sporeşte permanent. Îndeosebi s-a înrăutăţit componenţa chimică a
atmosferei şi mediului aerian din sfera de producţie a omului în condiţiile progresului tehnico-
ştiinţific.
Pentru aprecierea componenţei chimice şi a gradului de poluare a aerului atmosferic, a aerului
din încăperile de locuit, sociale, pentru copii, curativo-profilactice se aplică standardele de stat
(STAS), în care sunt date concentraţiile maxime admisibile (CMA) ale noxelor.Influenta poluarii
aerului asupra populatiei este variata. Studiile efectuate în diferite parti ale oraselor au scos în
evidenta o multime de situatii. Aceasta depinde, pe de o parte, de elementele poluate prezente în
atmosfera, iar pe de alta parte, de însasi populatia asupra careia aceste elemente îsi exercita
influenta. Bineînteles ca nici conditiile în care are loc aceasta actiune nu pot fii neglijate, asa cum
am vazut mai sus. Factorii care tin de poluarea aerului sunt reprezentati de natura elementelor
poluante, în sensul ca unii poluanti sunt mult mai activi, mai agresivi sau mai nocivi decât altii.
Un rol deosebit de important al are si numarul poluantilor concomitent în aer. În general, cu cât
numarul acestor poluanti este mai mare, cu atât influenta lor asupra populatiei este mai nociva.
De cele mai multe ori actiunea nociva creste, fenomen cunoscut sub numele de potentare (de
aceea se afirma ca, cu cât numarul poluantilor este mai mare, cu atât influenta lor este mai
ridicata ).

Un alt factor este reprezentat de starea de sanatate a populatiei expuse. În general bolnavii
sunt mai sensibili decât persoanele sanatoase, iar o serie întreaga de afectiuni, mai ales cronice,
ale plamânului, cordului, ficatului, rinichiului, etc. . Desigur exista si deosebiri individuale între
diferitele persoane expuse poluarii aerului, ceea ce reprezinta factorul constitutional sau genetic,
care face ca, în aceleasi conditii, unele persoane sa se îmbolnaveasca, în timp ce altele sa reziste

18
la actiunea nociva a aerului poluat. Fata de cele aratate mai sus rezulta ca efectele poluarii
aerului asupra populatiei îmbraca diferite forme de manifestare, de simple inconveniente,
deranjamente sau disconfort si pâna la influente puternice asupra organismului, manifestate prin
tulburarea unor functii, agravarea unor boli sau chiar producerea unor afectiuni. Din acest motiv,
organizatia Mondiala a Sanatatii a identificat o serie de actiuni grupând diversi poluanti dupa
actiunea lor specifica.

· poluanti cu actiune iritanta. Actiunea specifica iritanta este cea mai frecvent întâlnita,
organizatia Mondiala a Sanatatii stabilind o clasificare a acestor poluanti, dintre care îi
prezentam pe cei principali.

Pulberile, atât cele sedimentabile, cât mai ales cele în suspensie exercita o actiune puternica
asupra organismului, ea manifestându-se, în primul rând, asupra cailor respiratorii. Pulberile
foarte mari ( peste 50 µ ) sunt retinute la nivelul narilor, unde sunt filtrate prin perisorii nazali.
Pulberile mijlocii ( între 50 si 5 µ ) sunt retinute la diferite nivele ale cailor respiratorii, cele mai
mari în caile respiratorii extra pulmonare, iar cele mai mici în caile respiratorii intra pulmonare.
Pulberile foarte mice ( sub 5 µ ) patrund în alveolele pulmonare ( se considera ca pulberile
deosebit de mici - sub 0,1 µ - nu sunt retinute în aparatul respirator ci sunt vehiculate permanent
cu aerul inspirat si expirat ). Actiunea iritanta a pulberilor se manifesta la oricare dintre nivelele
la care acestea ajung.

Aerul are calitatea de a scapa de elementele poluant, calitate denumita autopurificare, la baza
caruia stau doua procese:

· sedimentarea sau depunerea, care se adreseaza în special suspensiilor ce se depun în functie de

marime ti greutate. Asa cum am vazut mai înainte, cele sedimentabile se depun rapid, pentru cele
în suspensie fiind necesar un timp mai îndelungat; de cele mai multe ori, suspensiile
conglomereaza, formând particule mai mari si se depun scazând concentratia lor în atmosfera cu
cât se departeaza de locul de eliminare sau emisie;

· dispersia sau raspândirea în aer este determinata de curentii de aer. Ea se adreseaza atât
suspensiilor, dar mai ales gazelor si vaporilor care se dilueaza ca urmare a dispersiei reducându-
si concentratia cu cât ne departam de locul emisiei.

Datorita mecanismelor de autopurificare aerul poate, sau mai exact, a putut primi mari cantitati
de poluanti. Pe masura însa ce numarul surselor de poluare a crescut, iar cantitatile de poluanti
eliminati au fost din ce în ce mai mari, capacitatea de autopurificare a început sa fie depasita.

19
La aceasta se adaoga si anumite situatii care împiedica autopurificarea aerului ducând chiar la
concentrarea poluantilor. Este cazul calmului atmosferic când,datorita lipsei curentilor de aer,
dispersia nu are loc. Un rol mai important îl are inversia termica. Se stie, de exemplu, ca, în mod
normal, aerul cald din apropierea solului se ridica spre straturile superioare ale atmosferei,
antrenând si poluantii prezenti în aer. În cazul inversiei termice, la sol se gaseste o masa de aer
mai rece, care nu se ridica, mentinând la nivelul emisiei poluantii prezenti în atmosfera.

În sfârsit, daca ploaia sau zapada antreneaza poluantii din aer favorizând autopurificarea, în
schimb ceata este un fenomen negativ, care predispune la concentratia poluantilor.
Autopurificarea aerului mai este influentata de configuratia terenului ( vai, munti, dealuri ), de
suprafetele de apa, de modul de amplasare a cladirilor, strazilor etc. .

Din cele aratate rezulta ca desi autopurificarea aerului este un element de care trebuie tinut
seama în cadrul masurilor de protectie fata de poluare, ea nu trebuie supraestimata, deoarece
aceasta a dus, în multe situatii, la cresterea nivelelor de poluare a aerului cu efecte grave asupra
sanatatii oamenilor.

Data fiind actiunea nociva, atât directa cât si indirecta, a aerului poluant asupra sanatatii
populatiei, s-au elaborat o serie de masuri de prevenire si combatere a poluarii aerului pe care le
putem împarti în doua grupe: masuri medicale si masuri tehnico-organizatorice.

Masurile medicale. Constau, în primul rând în stabilirea de norme sanitare sau de concentratii
maxime admise pentru diversi poluanti atmosferic. Acceptarea acestor concentratii are la baza
diversele nivele de actiune a poluantilor. Astfel, în functie de natura lor, diversii poluanti
atmosferici pot actiona diferit la diverse concentratii. În stabilirea concentratiei maxime admise
se iau în considerare toate aceste nivele, alegându-se ca limita cea mai mica concentratie care
produce un efect direct sau indirect asupra organismului uman. Stabilirea concentratiilor maxime
admise se face atât pe baza observatiile, anchetelor si studiilor în zone poluate, cât si pe baza
cercetarilor experimentale pe animale de laborator puse în conditii diferite de poluare a aerului.

În mod obisnuit se stabilesc doua norme sau concentratii maxime admise pentru fiecare poluant
atmosferic si anume: o norma maxima momentana, care nu poate fii depasita în nici un moment
deoarece este direct periculoasa organismului uman.

Masurile tehnico-organizatorice pot fii sintetizate în:

· construirea de întreprinderi industriale în afara zonelor de locuit;

20
· stabilirea, pe baza de calcul, a unor distante între întreprinderile industriale poluante si
locuinte, astfel încât poluarea sa nu depaseasca normele sanitare în zona protejata;

· tratarea prealabila a combustibilului folosit ( de exemplu desulfurizarea ) sau a unor materii

prime pentru reducerea concentratiilor de poluanti produsi;

· asigurarea unor arderi complete a combustibililor utilizati în industrie pentru reducerea

poluantilor rezultati în cantitati de oxigen reduse;

· înzestrarea întreprinderilor industriale cu instalatii de retinere sau neutralizare a poluantilor

atmosferici;

· construirea de cosuri cât mai înalte si, sau ridicarea presiunii de eliminare si a temperaturii
emisiilor pentru usurarea difuzarii în atmosfera a poluantilor;

· autocontrolul poluantilor eliminati în atmosfera la nivelul emisiilor chiar de catre

întreprinderile industriale însasi;

· asezarea industriilor poluante fata de zonele de locuit astfel încât vântul dominant ( cel mai
frecvent în zona ) sa bate de la locuinte spre industrie si nu invers;

· dotarea zonelor libere dintre întreprinderile industriale poluante si locuinte cu spatii verzi
alcatuite din arbori rezistenti la actiunea poluantilor ( stejar, salcâm, plop ) ;

· înlocuirea combustibilului inferior cu combustibil superior, mai putin poluant, pentru

încalzirea locuintelor si mai ales generalizarea sistemelor de încalzire prin termoficare;

· pavarea strazilor si întretinerea în bune conditii a acestora, inclusiv stropirea lor repetata în
perioada de vara;

· reglarea corespunzatoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea eliminarii poluantilor si

controlul periodic al acestora la teava de esapament;

· interzicerea circulatiei autovehiculelor cu defecte de ardere care elimina cantitati mari de

poluanti atmosferici în localitati;

· limitarea circulatiei autovehiculelor pe anumite zone sau strazi de mare aglomerare a cladirilor
de locuit sau populatiei;

· amplasarea judicioasa a garilor si autogarilor, de preferat la marginea locuintelor, si, sau

utilizarea de locomotive nepoluante.

CAPITOLUL IV.
POLUAREA AERULUI ÎN ROMÂNIA

21
 În România, legea calității aerului are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului
prin reglementarea măsurilor destinate îmbunătățirii calităţii aerului înconjurător.

Cele mai mari probleme se înregistrează în marile aglomerări urbane, acolo unde stilul de viață și
în special traficul intens generează emisii și noxe ridicate care își lasă amprenta pe sănătatea
tuturor.

Sursele majore de poluare a aerului din România sunt:

 arderea combustibililor fosili in sectorul energetic,

 procesele de producţie (industria metalurgică, industria chimică etc.),
 transportul rutier,
 şantierele de construcţii,
 haldele şi depozitele de deşeuri industriale şi municipale
 sisteme de încălzire individuale

Figura nr. 2 Poluare industrială în Copșa Mică

22
Figura nr. 3 Combinatul Azomures

Rolul Ministerului Mediului este de a evalua și monitoriza nivelul calității aerului, iar al
Primăriilor și Consiliilor Județene de a implementa măsuri concrete pentru îmbunătățirea calității
vieții populației.

Ministerul Mediului asigură monitorizarea calităţii aerului înconjurător prin cele peste 140 de
statii distribuite pe toata suprafața României, iar informarea publicului în timp real se face pe
site-ul www.calitateaer.ro (vezi Anexa A).

Agenția Europeană de Mediu a estimat că, în România, aproximativ 28.000 de decese

premature au fost asociate cu poluarea aerului în 2013.

Se estimează că, în total, costurile externe legate de sănătate, rezultate din poluarea aerului
în România se ridică la peste 10 miliarde EUR/an.

Costurile economice directe se referă la 4,5 milioane de zile lucrătoare pierdute în fiecare an din
cauza unor boli legate de poluarea aerului, cu costuri asociate pentru angajatori în valoare de 257
de milioane EUR/an, pentru asistența medicală de peste 31 de milioane EUR/an și pentru
agricultură (pierderi de recolte) în valoare de 106 milioane EUR/an.

23
 CAPITOLUL V.

CONCLUZII

Poluarea atmosferica a devenit al patrulea factor de deces prematur in lume. Poluarea

mediului inconjurator a ucis 2,9 milioane de oameni in 2013, potrivit unui raport publicat joi de
Banca Mondiala.Daca se adauga si efectele poluarii in case, mai ales cele legate de utilizarea
combustibililor pentru incalzire si pentru gatit, numarul deceselor se ridica la 5,5 milioane.Bolile
provocate de poluarea aerului (bolile cardiovasculare, cancer de plaman, maladii pulmonare
cronice, infectii respiratorii) sunt prin urmare responsabile de un deces din zece in lume, de sase
ori mai mult decat paludismul.

Aproximativ 87% din populatia planetei este mai putin sau mai mult expusa acestei
poluari. Aceste pierderi de vieti omenesti sunt sinonime cu pierderi in termeni de venituri si
obstacole in calea dezvoltarii economice, noteaza BM.

“Prin acest studiu care cifreaza costurile economice ale mortalitatii premature legate de
acest flagel, speram sa gasim ecou in randul factorilor de decizie, pentru a se consacra mai multe
resurse menite sa amelioreze calitatea aerului”, a declarat Laura Tuck, responsabila a Bancii
Mondiale.

Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului înconjurător şi de producere a

dezechilibrelor ecologice este denumit poluare. Polunt este socotit orice factor natural, sau
produs de om, care provoacă disconfort, sau are acţiune toxică asupra organismelor şi/sau
degradează componentele abiotice ale mediului, producând dezechilibre ecologice.

Poluanţii se caracterizează prin limită de concentraţie, doză letală, concentraţie letală, timp
letal, grad de persistenţă în mediu. Poluanţii prezintă influenţe diferite asupra mediului abiotic şi
asupra organismelor vii. Efectele se manifestă imediat, sau pe termen lung.

Activitatea industrială influenţează puternic mediul prin emisii gazoase, lichide, solide,
efecte termice, radioactive, vibraţii etc. Sunt exemplificate efectele unor domenii industriale
asupra mediului.

BIBLIOGRAFIE

24
1. Vişan S., Angelescu A., Alpopi C., „Mediul înconjurător-poluare şi protecţie”, Ed.Economică,
Bucureşti, 2000;

2. Angelescu A., Ponoran I., Ciobotaru V.,”Mediul ambiant şi dezvoltarea durabilă”, Ed.ASE,
Bucureşti,1999;

3. „Dezvoltarea economică şi protecţia mediului înconjurător”, INID, Bucureşti, 1990;

4. ”Environmental Science and Technology”, 1995 – 2000.

Internet:

http://www.scientia.ro/univers/terra/2902-poluarea-aerului.html

http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/schimbari-climatice-energie/poluarea-aerului/

http://www.scoalacantemir.ro/files/uploads/Igiena_aerului.pdf

https://ecologii.wikispaces.com/file/view/POLUANTI+SI+POLUARE.pdf

http://www.premere.ro/mediu

ANEXA A

Statie de tip urban din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calitatii Aerului (RNMCA),
pentru măsurarea indicilor de calitate a aerului

25
26