Alunul de pământ 

(Arachis hypogaea - L.) este o plantă din

familia leguminoaselor.
Semințele sunt comestibile și se numesc alune americane, arahide sau alune de
pământ.
Această plantă erbacee anuală, originară din America de Sud, nu trece de 35 cm
înălțime. Florile au culoarea galbenă. Fructele, deși se formează în partea aeriană a
plantei, se coc în pământ.
Arahidele conțin apă, materii azotate, materii grase, materii amilacee, celuloză,
cenuși. Printre materiile azotate, întâlnim arahină și conarahină. Totodată, conține
aminoacizi (arginină, cistină, histidină, lizină, betaină, colină) și diverse substanțe
minerale, cum sunt diastazele (amilază).
Printre proprietățile arahidelor numărăm: foarte nutritivă, energetică, astringent
intestinal.
Uleiul de arahide obținut prin prima presare la rece are proprietăți anticolesterolice.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Arahidele cultivate (A. hypogaea) au apărut dintr-un hibrid între două specii sălbatice
de arahide, considerate a fi A. duranensis și A. ipaensis.Hibridul inițial ar fi fost steril,
dar dublarea cromozomului spontan i-a restabilit fertilitatea, formând ceea ce se
numește amfidiploid sau allotetraploid. Analiza genetică sugerează că evenimentul de
hibridizare a apărut probabil o singură dată și a dat naștere la A. monticola, o formă
sălbatică de arahide care are loc în câteva locații restricționate din nord-
vestul Argentinei și prin selecție artificială la A. hypogaea.Procesul de domesticire
prin selecție artificială a făcut A. hypogaea dramatic diferită de rudele sale sălbatice.
Plantele domesticite sunt mai stufoase și mai compacte, și au o structură diferită a
păstăilor și semințe mai mari. Domesticirea inițială s-ar putea să fi avut loc în nord-
vestul Argentinei sau în sud-estul Boliviei, unde arahidele cu cele mai sălbatice
caracteristici sunt cultivate astăzi.Din acest centru primar de origine, cultivarea s-a
răspândit și a format centrele secundare și terțiare ale diversității
în Peru, Ecuador, Brazilia, Paraguay și Uruguay.
În România[modificare | modificare sursă]

Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni,

care funcționează în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
Ionescu-Șișești” din București, pe scurt SCDCPN Dăbuleni, cu sediul
în Dăbuleni, județul Dolj, a întreprins studii, în urma cărora specialiștii au constatat
că nisipurile de la Dăbuleni sunt prielnice culturilor de alune de pământ. Cercetătorii
au experimentat încrucișări genetice în scopul de a obține producții cât mai mari.
Rezultatul muncii de cercetare a devenit marcă înregistrată. Pe terenurile stațiunii s-
au obținut recolte de 3.000 de kg pe hectar, iar avantajele constau în faptul că plantele
au un consum mai redus de apă și îngrășăminte. Calitatea de leguminoase le conferă
posibilitatea de a-și procura azotul în cea mai mare parte pe cale simbiotică.