PETER ŞI FIRUL MAGIC

Peter era un bă ieţel foarte plin de viaţă . Toată lumea îl

iubea: familia, profesorii şi prietenii să i. Dar avea o
slă biciune. Peter nu putea tră i în prezent. Nu învă ţase să se
bucure de procesul vieţii: câ nd era la şcoală visa să fie afară
şi să se joace, câ nd era afară visa la vacanţa de vară .
Peter visa permanent cu ochii deschişi şi nu-şi fă cea
niciodată timp pentru a savura clipa prezentă .
Într-o dimineaţă , Peter se duse la plimbare în pă durea de
lâ ngă casă .
Simţâ ndu-se obosit, se hotă rî să se odihnească pe un colţ de
iarbă şi în cele din urmă adormi. După doar câ teva minute de
somn profund auzi o voce ascuţită strigâ ndu-l pe nume:
„Peter! Peter!”, se auzi. Deschise uşor ochii şi, spre
surprinderea lui, vă zu o femeie spectaculoasă deasupra sa.
Pă rea să aibă mai mult de o sută de ani, iar pă rul ei alb ca ză pada îi că dea pe umeri ca o pă tură
împletită de lâ nă .
În mâ na zbâ rcită a acestei femei se afla u glob magic mic, cu o gaură în centru, iar din
gaură atâ rna un fir lung auriu. „Peter!”, spuse ea. „Acesta este firul vieţii tale. Dacă tragi de fir
doar un pic, o oră va trece în câ teva secunde. Dacă tragi un pic mai tare, zile întregi vor trece
în câ teva minute, iar dacă tragi cu toată puterea ta, luni- chiar ani- vor trece în câ teva zile.”
Peter fu foarte entuziasmat de această descoperire. „Pot să -l pă strez?”, întrebă el. Bă trâ na se
aplecă şi îi dă du bă ieţelului globul cu firul magic.
A doua zi, Peter obosi cucurâ nd să mai fie bă iat de şcoală şi îşi dori să fie adolescent, cu
tot entuziasmul pe care această etapă a vieţii îl aduce. Aşa că scoase din nou globul şi trase
tare de firul auriu.
Deveni dintr-odată un adolescent care avea o prietenă foarte dră guţă , pe nume Elise.
Cu toate acestea, Peter tot nu era mulţumit. Nu învă ţase niciodată să se bucure de moment şi
să exploreze minunile simple ale fiecă rei etape din viaţa sa. În loc de asta, el visă să fie adult.
Aşa că trase din nou firul şi mulţi ani zburară într-o clipă . Acum se descoperi transformat într-
un adult de vâ rstă medie. Elise era soţia lui, iar Peter era înconjurat de copii. Însă Petre mai
observă ceva: pă rul lui, câ ndva negru ca smoala, începuse să albească , iar mama sa, câ ndva
tâ nă ră , pe care o iubea atâ t de mult, îmbă trâ nise şi slă bise.
Totuşi, Peter tot nu putea să tră iască în prezent. Nu învă ţase niciodată  „să tră iască în
acum”, aşa că trase încă o dată de firul magic şi aşteă ptă să apară schimbă rile. Peter se
descoperi acum un bă trâ n de nouă zeci de ani. Pă rul lui des şi negru se albise, iar frumoasa şi
tâ nă ra soţie, Elise, îmbă trâ nise şi murise cu câ ţiva ani înainte. Copiii lui crescuseră şi
pă ră siseră că minul pentru a-şi construi propriile vieţi.
Pentru prima dată în întreaga sa viaţă , Peter realiză că nu-şi fă cuse timp să pentru a
îmbră ţişa minunile vieţii. Nu fusese niciodată la pescuit cu copiii şi nu fă cuse niciodată o
plimbare sub clar de lună cu Elise. Nu plantase niciodată o gră dină şi nici nu citise acele că rţi
minunate care-i plă ceau mamei lui.
 În loc de aceasta, se gră bise prin viaţă , fă ră a se opri vreodată să vadă ceva bun pe
drum. Peter se întristă foarte mult la această descoperire. Decise să iasă afară în pă dure, acolo
unde obişnuia să se plimbe câ nd era mic pentru a-şi limpezi mintea şi a-şi alina spiritul.
Intrâ nd în pă dure, observă că arbuştii din copilă ria sa se transformaseră în stejari puternici.
Pă durea însă şi devenise un paradis al naturii. Se întinse pe un colţ de iarbă şi că zu într-un
somn adâ nc.După doar un minut auzi pe cineva strigâ ndu-l: „Peter! Peter!”. Se uită şi fu uimit
să vadă că nu era nimeni altcineva decâ t bă trâ na care cu mulţi ani în urmă îi dă ruise globul cu
firul de aur.
„Ţ i-a plă cut darul meu special?”, întrebă ea.
Peter fu foarte direct în ră spunsul să u.
„La început a fost distractiv, dar acum îl ură sc. Întreaga viaţă mi-a trecut prin faţa
ochilor fă ră a-mi acorda şansa de a mă bucura de ea. Cu siguranţă , au fost momente triste şi
momente minunate, dar n-am avut şansa să experimentez niciunul dintre ele. Mă simt golit pe
dină untru. Am ratat darul vieţii.”
„Eşti foarte nerecunoscă tor”, spuse bă trâ na. „Totuşi îţi voi împlini o ultimă dorinţă .”
Peter se gâ ndi o clipă şi apoi ră spunse gră bit: „vreau să mă întorc la perioada câ nd
eram un bă ieţel şi să -mi tră iesc viaţa din nou.”
Recă zu în somnul să u profund. Din nou auzi pe cineva care-i striga numele şi deschise
ochii. „Cine mai e de data asta?”, se întrebă .
Câ nd deschise ochii fu foarte încâ ntat să -şi vadă mama lâ ngă pat. Ară ta tâ nă ră ,
să nă toasă şi radioasă . Peter îşi dă du seama că femeia ciudată din pă dure îi îndeplinise dorinţa,
iar el revenise la viaţa de dinainte.
„Gră beşte-te, Peter. Dormi prea mult. Visele te vor face să întâ rzii la şcoală dacă nu te
trezeşti chiar acum”, îl certă mama sa.
Peter să ri din pat şi din acea dimineaţă începu să tră iască aşa cum îşi dorise. Peter tră i
o viaţă plenară , bogată în încâ ntă ri, bucurii şi victorii, dar totul a început câ nd a încetat să
sacrifice prezentul pentru viitor şi să tră iască clipa.