Ultima revizie: 28.06.

2017

Regim de ocupare discontinuu, încălzirea/răcirea intermitentă (Discontinuous occupancy regime, intermittent heating)
Regimul de ocupare [1] al unei clădiri poate fi: continuu sau discontinuu
 clădiri cu ocupare continuă – clădirile a căror funcționalitate impune ca temperatura mediului interior să NU
scadă, în intervalul ora 0 – ora 7 (7 ore pe zi) cu mai mult de 70C sub valoarea normală de exploatare;
 clădiri cu ocupare discontinuă – clădirile a căror funcționalitate permite ca abaterea de la temperatura normală
de exploatare să fie mai mare de 70C pe o perioadă de 10 ore pe zi, din care 5 ore în intervalul ora 0 – ora 7.

Regimul de încălzire/răcire al unei clădiri poate fi:

 continuu
 cvasi-continuu (quasi-continuous heating and/or cooling)
 intermitent (intermittent heating or cooling)
încălzire/răcire intermitentă - program de încălzire/răcire în care perioadele normale de încălzire/răcire alternează cu perioade în
care încălzirea/răcirea este diminuată sau nu există deloc {3.3.5 SR EN ISO 13790:2008}

NOTA 1. Moduri de intermitență pentru încălzire. {SR EN ISO 13790:2004}

În timpul încălzirii intermitente, instalația de încălzire funcționează într-unul din următoarele moduri:
- mod normal – instalația de încălzire funcționează astfel încât să asigure temperatura interioară la o valoare corespunzătoare încălzirii continue
- mod oprire – instalația de încălzire nu furnizează căldură
- mod de funcționare cu putere redusă - instalația de încălzire furnizează un flux termic inferior celui corespunzător încălzirii normale
- mod de funcționare de gardă – fluxul termic este reglat astfel încât să asigure o temperatură de gardă
- mod restabilire – instalația de încălzire funcționează la putere termică nominală în scopul atingerii temperaturii interioare conven ționale de calcul la sau
înaintea momentului de sfârșit a intervalului de funcționare cu putere redusă
NOTA 2. În funcție de sistemul de reglare, modul de restabilire începe conform următoarelor două strategii (ver. 2004):
a) restabilirea la un moment fixat: începutul modului de restabilire este fixat de către utilizator
b) restabilire optimizată –momentul la care este atinsă din nou temperatura interioară conven țională de calcul este fixată de către utilizator, iar sistemul de
reglare optimizează începutul modului de restabilire ținând seama de temperatura exterioară și interioară

Note 1- Clasificări instalații de încălzire

extras din Clasificarea instalațiilor de încălzire (Anexa Nr. II.1.A Mc001-2006)
criteriul de tipul instalației
subtipul instalației de încălzire observații/exemple
clasificare de încălzire
- de confort θi0
încălzire continuă
Modul de asigurare - tehnologică
a microclimatului încălzire discontinuă - conform unui program f ≤ 16h ≥
încălzire de gardă - pe perioada de inocupare a spațiilor interioare Δ θ ≤ 3oC

Sistemele care asigură mai mult de 16 ore pe zi temperatura de confort (temperatura setată) sunt clasificate ca sisteme
cu un regim de încălzire continuă.
În cazul unei încălziri intermitente, pentru calculul Qinc se va aplica un factor de reducere de 15%, însă acesta poate fi
redus în funcție de eficiența clădirii.

Pentru clădirile publice cu program discontinuu de funcționare [2], încălzirea intermitentă constituie regimul rațional de adoptat
pentru reducerea consumului de energie. Pentru adoptarea acestui regim de funcționare trebuie avute în vedere inerția termică a
clădirii, puterea termică a sursei şi temperatura interioară de confort necesară de asigurat pe perioada de funcționare.
Ciclul zilnic de funcționare pentru încălzirea cu intermitență al unei clădiri se caracterizează prin 4 perioade succesive de timp:
 f – timpul de funcționare al clădirii (ore/zi) în care sursa termică de putere Q asigură temperatura interioară de confort, θi0
 o – timpul de răcire naturală a clădirii prin oprirea încălzirii
 g – timpul de menținere a temperaturii interioare la o valoare de gardă , qg, sursa termică furnizând puterea Qg
 r – timpul de reîncălzire pentru aducerea clădirii la temperatura de confort qi0 în momentul reluării activității, puterea termică
furnizată de sursa termică fiind Qr, mai mare decât puterea furnizată în funcționarea curentă
temperatura medie interioară pe durată de 24 ore, θ*i0, denumită temperatură interioară corectată; această temperatură
nu este definitorie pentru stabilirea consumului de energie pentru încălzire, consum dictat de regimul de putere al sursei
termice.

2. Metode de calcul ale consumului de energie pentru încălzire la clădiri cu ocupare discontinuă

1
Mc 001/1-2006 → I.8.1 Clasificarea clădirilor în funcție de regimul lor de ocupare
2
birouri, școli, grădinițe, spații comerciale ș.a.
Ultima revizie: 28.06.2017

2.1. cazul A Calculul consumul de energie pentru încălzire continuă

Acest caz constituie o situație de referință şi nu trebuie adoptat la certificarea energetică a clădirilor cu funcționare
discontinuă.
2.2. cazul B Calculul consumului de energie pe baza temperaturii interioare corectate, q*i0
Se impune o temperatură de gardă θg pe perioada de nefuncționare a clădirii, fără a se lua în considerare inerția
termică a clădirii.
Temperatura interioară corectată, θ*i0 se determină ca o medie ponderată a temperaturilor interioare pe perioada de
funcționare, θi0 şi pe perioada de nefuncționare (de gardă), θg.
Cu temperatura θ*i0 astfel determinată se calculează consumul de energie cu metoda de la încălzirea continuă.
De exemplu, pentru o durată de timp de o săptămână (24*7=168 h), cu funcționare 12 ore/zi, 5 zile pe săptămână,
având θi0 = 20oC şi θg = 16oC, rezultă:
¿ θi 0 τ f +θg τ g 20∗60+16∗108
θi 0 = = =17,43 ° C
168 168
2.3. cazul C Calculul consumului de energie prin adoptarea unui factor de reducere a consumului de la încălzirea
continuă {vezi extras din BS EN ISO 13790:2008} SR EN ISO 13970:2005
Metoda este tratată în cap. 13.2.2.1. din SR EN ISO 13790-2008, dând corecția pentru intermitență aplicată
consumului de energie de la încălzirea continuă.
În cazul încălzirii intermitente care nu îndeplinește condițiile din clauza anterioară, necesarul de energie pentru
încălzire, QH,nd,interm, exprimat în megajoule (MJ), se calculează utilizând ecuația
Q*inc=ared * Qinc [kWh/an]
în care:
 Q*inc – consumul anual de căldură pentru încălzirea cu intermitență Q*inc = ared * Qinc
 Qinc – consumul anual de căldură pentru încălzirea continuă
 ared – factorul adimensional de reducere pentru încălzirea cu intermitență

 a ¿=1−b¿∗ ( ττ )∗γ∗( 1−f )

0
cu valoare minimă ared = f și valoare maximă ared =1

în care:
- bred – factor de corelare empiric bred = 3 (BS EN ISO 13790:2008)
- 0 – constanta de timp de referință [ore]
- constanta de timp a zonei de clădire sau a clădirii [ore] caracterizează inerția termică interioară a zonei
condiționate atât pentru perioadele de încălzire, cât și pentru perioadele de răcire. Se calculează ca raport dintre
capacitatea termică interioară a zonei clădirii sau a clădirii Cm [J/K] (calculată în conformitate cu punctul 12.3.1) şi
coeficientul pierderilor termice a zonei clădirii sau a clădirii H :
C m /3600
τ=
H tr ,adj + H ve ,adj
unde:
H tr,adj [W] - este o valoare reprezentativă
a coeficientului global de transfer de
căldură prin transmisie, ajustat pentru
diferența de temperatură între interior și
exterior, calculată în conformitate cu
punctul 8.3;
H ve,adj [W] - este o valoare reprezentativă
a coeficientului global de transfer de
căldură prin ventilație, ajustat pentru
diferența de temperatură între interior și
exterior, calculată în conformitate cu
punctul 9.3;
Valorile reprezentative ale lui Htr,adj și Hve,adj sunt valori care sunt reprezentative pentru sezonul dominant (încălzire
sau răcire) care urmează să fie determinat în conformitate cu o procedură care poate fi specificată la nivel na țional.
De ex., valoarea lunară pentru o lună medie de iarnă în cazul unui climat dominant de încălzire sau valoarea lunară
pentru o lună medie de vară în cazul unui climat dominant de răcire.
Alternativ, se poate decide la nivel național, pentru aplica ții specifice și tipuri de clădiri, să se utilizeze valori
implicite în funcție de tipul de construcție. În absen ța valorilor na ționale, valorile de la punctul 12.3.1.2 pot fi
utilizate. Valorile pot fi aproximative și o incertitudine relativă de zece ori mai mare decât cea a transferului de
căldură este acceptabilă.
Ultima revizie: 28.06.2017

- γ – raportul adimensional de bilanț termic pentru regimul de încălzire; se calculează ca raport dintre
aporturile de căldură Qg şi pierderile de căldură QL, ale clădirii.
- f – raportul dintre numărul de ore de funcționare pe săptămână cu temperatura convențională pentru
încălzire normală şi numărul total de ore al săptămânii f =
∑ τf [-]
148
este constanta de referință pentru modul de încălzire

2.4. cazul D Calculul consumului de energie prin adoptarea unor coeficienți de corecție a numărului de grade-zile

3. STUDIU DE CAZ

4. COMENTARII ȘI CONCLUZII
După cum era de așteptat, consumul de energie la încălzirea discontinuă este mai redus decât în cazul încălzirii
continue. În consecință, pentru clădirile care nu sunt ocupate permanent, se impune adoptarea regimului intermitent de
furnizare a căldurii; în această situație, sursa termică trebuie să fie astfel dimensionată încât puterea termică furnizată în
perioada de reîncălzire (mai mare decât puterea la funcționarea curentă) să asigure realizarea temperaturii interioare de
confort la reluarea activității in clădire.
Referitor la metodele de calcul pentru determinarea consumului anual de energie pentru încălzirea intermitentă,
folosirea unei temperaturi interioare corectate, ca medie a temperaturii interioare de confort și a unei temperaturi de
gardă impusă fără a se avea în vedere inerția termică a clădirii (cazul B) conduce la o reducere nejustificat de mare a
consumului, comparativ cu încălzirea continuă, reducere realizată, cu siguranță, în detrimentul asigurării temperaturii
interioare de confort; în consecință, nu se recomandă adoptarea unei astfel de metode.
Metodele de calcul care folosesc factori de corecție a consumului de energie pentru încălzirea continuă, ținând
seama de inerția termică a clădirii, de bilanțul termic al regimului de încălzire și de regimul de funcționare al clădirii
(cazurile C și D) conduc la reduceri moderate ale consumului de energie (6÷19%), poate mai mici decât era de așteptat,
justificate de faptul că „trebuie ca clădirea să fie caldă” și în perioadele de nefuncționare, pentru a asigura regimul termic
corespunzător în perioadele de funcționare. Rezultatele diferite obținute prin cele două metode se datorează, în bună
măsură, faptului că metoda de la cazul C este o metodă mai generală de calcul sezonier care nu impune condiții privind
regimul de putere al sursei termice.

Nota 1 ---------------------------------
Pentru clădiri de locuit şi în general pentru clădiri cu ocupare continuă şi funcționare continuă a instalației de încălzire,
aporturile interne de căldură se determină ca valoare medie zilnică.
Pentru clădiri cu ocupare discontinuă, respectiv cu funcționare cu intermitență a instalației de încălzire (după un program
stabilit), aporturile interne de căldură se determină ca valoare medie pe perioada de ocupare a clădirii.
Corectarea necesarului anual normal de căldură pentru încălzirea cu intermitență în funcție de programul de utilizare a
clădirii se face numai pentru clădiri caracterizate de un program de ocupare discontinuu.

Mc001/2-2005
Efectele încălzirii intermitente a unei clădiri utilizând un dispozitiv ideal de programare pot fi calculate cu o metodă
detaliată în SR EN ISO 13790 şi sunt luate în considerare la determinarea necesarului de căldură, Q(h).
---------------------------------

Nota 2 ---------------------------------

1.5.5 Încălzire cu intermitență (Mc 001,2,3 pag 182)

1.5.5.1 Program de funcționare cu intermitență
În cazul în care se aplică încălzirea cu intermitență, perioadele (perioada) de calcul se împart(e) în intervale de
încălzire normală alternând cu intervale de încălzire redusă (de exemplu nopți, sfârșituri de săptămâna și vacanțe).
Ultima revizie: 28.06.2017

Toate intervalele de încălzire normală au aceeași temperatură interioară convențională de calcul. Pot fi mai multe
tipuri de perioade de încălzire redusă cu programe de funcționare diferite. În cadrul fiecărei perioade de calcul, fiecare
perioadă de încălzire redusă este caracterizata prin:
1. durata ei;
2. numărul de apariții ale acestui tip de perioadă într-o perioadă de calcul;
3. modul respectiv de funcționare cu intermitență ;
4. unde este cazul, temperatura interioară convențională sau puterea termică redusă;
5. modul de restabilire a încălzirii și puterea termică maxima în perioada de restabilire a încălzirii.
În figura 1.4 este prezentat un exemplu în care perioada de calcul include patru tipuri A de perioade de încălzire redusă
și un tip B de perioadă de încălzire redusă (sfârșit de săptămână).

Figura II.1.4 – Exemplu de program de funcționare cu intermitență

Legenda
- θ temperatura interioară convențională
- t timp
- tc perioadă de calcul
- N perioadă de încălzire normală
- A perioadă de încălzire redusă tip A
- B perioadă de încălzire redusă tip B
13.2.1.2 Încălzire și / sau răcire cvasi-continuă (Quasi-continuous heating and/or cooling) este tradus
---------------------------------
9.2.2 Constanta de timp a clădirii (2004)