Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acest cuvânt reflectă o credinţă profundă în capacităţile naturale ale bebeluşului, îi respectă
ritmul unic de dezvoltare, îi satisface nevoia de a decide de unul singur, de a rezolva probleme în
mod creativ şi de a-şi exprima emoţiile (chiar şi acelea la care ne este greu să asistăm).
Acest cuvânt este un instrument simplu şi practic pentru a-i înţelege pe bebeluşi şi pentru a le
oferi dragoste, atenţie şi încredere ființelor omenești de toate vârstele. Este vorba despre
cuvântul AȘTEAPTĂ. Iată cum funcţionează:
Atunci când un bebeluş se chinuie să se rostogolească de pe spate pe burtică, încearcă să-l susţii
cu vorbe blânde de încurajare înainte de a interveni şi a-i întrerupe procesul. Apoi, dacă
frustrarea se agravează, ridică-l în braţe ca să ia o pauză, în loc să-l întorci pe partea cealaltă şi
să-i „rezolvi“ problema. Acest lucru îl încurajează pe bebeluşul nostru să încerce şi iar să încerce,
până când, în cele din urmă, va reuşi, în loc să se creadă incapabil şi să aştepte de la alţii să facă
treaba în locul lui. Acelaşi lucru e valabil şi pentru dezvoltarea deprinderilor motrice prin
străduința lor de a manevra jucăriile, puzzle-urile și echipamentele, şi chiar a capacităţilor de
autoalinare, de pildă prin suptul degetului în loc de a-i da o suzetă.
Aşteaptă copilul să descopere în loc să-i arăţi noua jucărie şi cum funcţionează.
„Când îl înveţi ceva pe copil, îi răpeşti pentru totdeauna şansa de a descoperi singur acel lucru.“
– Jean Piaget
Aşteaptă şi observă ce face, de fapt, copilul, înainte de a trage concluzii pripite. Poate că un
bebeluş care se întinde către o jucărie ar fi mulţumit doar să-ş i întindă braţul şi degetele, nu să
îndeplinească o sarcină anume. Poate că un copil mic care se uită printr-o uşă de sticlă exersează
statul în picioare sau admiră priveliştea, nu este neapărat nerăbdător să iasă din casă.
Aşteaptă rezolvarea conflictelor şi dă-i copilului ocazia de a-şi rezolva singur problemele cu
alţi copii, ceea ce şi face de obicei destul de uşor, cu condiţia ca noi să reuşim să ne păstrăm
calmul şi răbdarea. Și ceea ce unui adult i s-ar putea părea a fi un conflict este de multe ori doar
„joacă împreună cu alt copil“ din perspectiva unui copil mic.
Aşteaptă până când copilul este pregătit înainte de a introduce activităţi noi, pentru ca el
să poată fi participant activ, să primească noile experienţe cu mai mult entuziasm şi încredere,
să înţeleagă şi să înveţe mult mai mult.
Este greu să aşteptăm momentul în care să împărtăşim experienţele captivante din propria
noastră copilărie (cum ar fi spectacole, parcuri de distracţii sau cursuri de dans) cu copiii noştri,
dar mai devreme nu înseamnă aproape niciodată mai bine, iar răbdarea noastră este
întotdeauna răsplătită.
Aşteaptă până înţelegi mai bine ce nevoie are bebeluşul când plânge. Atunci când ne
urmăm impulsul – pe care-l avem cei mai mulţi dintre noi – de a potoli lacrimile copiilor noştri
cât mai repede, putem ajunge să presupunem că au anumite nevoi, în loc să înţelegem cu
adevărat ce încearcă ei să ne comunice.
Aşteaptă până când copilul îşi exprimă emoţiile, pentru ca şi el să şi le poată înţelege în
întregime. Plânsetele copilului nostru ne pot trezi şi nouă emoţii profund refulate; ne pot face să
ne simţim neliniştiţi, iritaţi, agitaţi şi chiar furioşi sau speriaţi. Dar copiii au nevoie să le
acceptăm emoţiile fără să-i judecăm, au nevoie să-i încurajăm să le lase să-ş i urmeze cursul
firesc.
https://www.printesaurbana.ro/2020/11/cuvant-magic-parenting-10-moduri-folosi-janet-lansbury.html