C}-IOGYAM TRUNGPA

EL1BERAREA DE
MATER1AL1SMUl
SP1R1TUAL
Cuvânt inainte de Sakyong Mipham

Traducere de
Octav BozÎntan

Editura Dharana
:\duITudorVladamjresc'J~nr. 31 , ~ Bucureşti
't!(;\or 5. Oucureş!l, ROMANIA ~
2008
fedprint
tipografie
Tel.: 411.00.55; 411.47.76 led@promo.lo
 © 1973 by Chbgyam Trungpa
IIustrations © 1973 Shambhala Publicati o ns, lnc.
Y:oreword © 2002 by Sakyong Miphan
"C utting Through spiritual materialism "

TransJation Copyright © 2008 Editura DHARANA lui iVlarpa Chokyi-lodră

Toate drepturile asupra versiunii în limba română aparţi n Părinte allini.ei. spirituale Kagyu
Editurii DHARANA. Reproducerea integral ă sau p arţ ială a tex-
tului este posibil ă numai cu acordul Editurii DHARANA.

P,ditura (])fÎarana (}3ucurest/:

Str. Sfanta IF,caten'na M.15, sectA, o.P. 53
<J'er: 021-337 24 24
a-maiC: editu.ra@gmaif.com

Coparta cofecţie i: :Mi/iai :.,11an/ll!scu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionllle Il României

TRUNGPA, CHOGY AM
Eliberarea de mutcrialismul spiritual / Chogyulll
Trungpa ; trad : Octav BozÎntan. - Bucureşti: Dharana , 2 008
ISBN 978-973-8975-23-1

1. BozÎntan, Octav (trad.)

294 .3
 Cuvânt înainte

Dorinţa de a afla adevărul , de a descoperi realitatea, de a

duce o viaţă corectă la apoge ul căreia să descoperi , poate, ilu-
minarea sunt trăsă turi specifice ale oricărei căl ători i spiritua le.
Oricum, angajarea Într-o astfel de călătorie este rareori atâ t de
si mplă pe câ t ne-am dori-o. Odată dobândită ilumi narea, c ăl ă t o­
ria poate doved i atât profunzime cât ş i spiritualitate, Însă proce-
sul de înţ e l ege re a acestei s implit ăţ i are va l enţe multidimensio-
nale, fiind uneori de-a dreptul complicat. Pentru a porni pe
drumul afl ării un ei căi spirituale este necesar să ne descoperim
şi să ne înţelegem propri a minte . Trebuie să lă să m de-o parte
toate prejud ecăţ il e şi precon cepţiile legate de abordarea unei
practici spiritua le pentru a nu ne îngreuna drumu l din ca uza
unei idei eronate.
Pentru a atinge inspiraţia iluminării , egolll şi m iriadele sale
de tertipuri vor fi tot timpul atent supravegheate.
Pentru a înţe l ege caracteristicele esenţ i a l e ale unei căi sp iri -
tua le, mai a les obs tacole le şi capcane le ce se pot ivi pe parcurs,
avem nevoi e de un simţ al orientării bine dezvoltat. Sunt nece-
sare învăţăturil e ş i că I ău z irea cuiva care a parcurs calea şi , prin
urmare, poate oferi sfaturi pertinente şi de mne de încredere ce-
lor care urm ează acelaş i drum. Iată ce ne oferă p ărintele meu,
Chogyam Trungpa în "Eliberarea de materiali smul spiritual".
Aceste prelegeri ş i l ecţii au fost ţinut e la începutul anil or
şaptezeci , Într-un moment de răscruce a l treziri i şi înăl ţării spi -
ritu ale din Statele Un ite. Orientul înc epea s~\ Înt â ln ească Occi-
dentul. Îndepărtată de nevo ile tradiţi o nal e , o În trc;)g~i ge n e raţ i e

7
 era î n căutarea uno r valori spiritualc. chiar dacă multe nu erau
aş a de noi. Oamen ii voiau o cale p rin care să se ri di ce dcasupra
micilor probleme cotidiene, voiau o v iziu ne mai cupr in ză t oare,
o vizi une care să Înlăture sentimentul de alienare ş i să le a rale
adevăratul sens al existenţei. În acelaşi timp, mulţi din aceşt i
căutători încercau să-şi imagineze cam cum ar arăta adevărata
cale înspre eliberare. Apăruse o not ă de prospeţim e, ex uberanţă,
emoţie ş i tinereţe, dar în ace l aşi timp ş i de mare nai vitate.
Oamenii erau neştiutori în ce pri ve şte multitudinea de pie-
di~i aflate pe orice potecă s piritu a l ă . Deştept area spiritu a lă nu
seamănă cu un voiaj de pl ăcere . Calea spre ade văr este extrem
de dific il ă; la fel sunt pied icile şi posib ilităţile de a fi dezamăgit.
lndiferent ce experienţă şi ce cunoştinţe posezi, egoul stă la
pândă gata să se apere şi să triumfe în lupta cu spiritualitatea.
Chogyam Trungpa, abia sosit În State din Scoţia , a Încercat să
clarifice aceste aspecte. El a vrut să ridice conştiinţ a oamenilor
la un nivel de la care să poată face diferenţa între adevăratul
progres spiritual şi egoul confiscând spiritualitatea în propriul
să u scop. A dorit să -i ajute să recunoască capcanele celor trei
Lorzi ai Materia li smului - tertipuri pe care egoulle poate folosi
oriu nde şi oricând pentru a ne amăg i să acceptăm nişte perspec-
tive uutolimi tante în defavoarea unei viziuni atotcuprinzătoare.
Încă din copilărie, maestrul a primit o educaţie severă în
m ăn ăstirile din Kham, zonă aflată în regiunea estică a platoului
tibetan, Nici chiar cultura medievală a Tibetului nu era imun ă la
primejdiile materialismului spiritual. Profesorii l-au instruit
cum să rec unoa scă vicl eniile egoului şi să ev ite tentaţia de a se
l ăsa antrenat în iluzia unor activităţi aparent benefice, dar care,
în esenţă, sunt tot aspecte ale unui mate rialism travestit. Ca
unul ce fusese bine instruit în vechea înţelepciune a trecutului , a
Înţeles clar dilema materiali stă a căii spirituale putând , de ase-
menea, să înţeleagă nu anţ e le blocajului spiritual din existenţa
cotidiană a occidentalil or. Învă ţăturil e din această carie repre-
zintă o piatră de hotar în introducerea buddhadharmei , a Înte- .
8 9
lepciunii budiste în s iste mu l c ultural americ an.
Această carte a de\'eni l c l as ică ş i datorit ă caracterului ludi c
cu care părintel e meu ob i şnuia s ă - şi prezinte învăţături l e în faţa
cursanţi l or americani. Pentru accas tEl parte a au ditorului care
era obişnuită să lase de-o parte problemele sociale pentru a ur-
ma o cale id ea l ă, transcendental ă, învăţături le sale au pus efor-
tul lor de eliberare într-o nouă lumină conform contextului so-
cial, familial ş i cultural al fiecăruia . Din po stura sa de nou sosit
plin de entuziasm cât şi din cea de maestru spi ritual, el a reu ş it
să le arate principiile de b a ză ale adaptării propriei poziţii ca
parte a c ă ii spirituale. Soluţia nu era să respingă totul, în bloc .
Antrenând mintea, trupul şi vorbirea cuiva în raport c u adevăru l ,
se putea aj unge la înţe l eg ere a şi înţelepc iunea care aduceau pa-
cea. Mulţi dintre cursanţi i-au urmat sfatul deve nind în ace l aş i
timp părinţi, profesori, oameni de afaceri ş i chiar maeştri spiri-
tuali . Acele persoane sunt acum maeştri ai noilor minţi în cău ta­
re; de adevăr.
D eşi, la un anumit moment dat, m esajul aces tei cărţi a fost
adresat unui anumit grup, el nu se limi tează doar la generaţia
respectivă. Aceste învăţături nu vor fi nici odată depăşi te sau
clasate. În uJ timii treizeci de ani, în continua încercare de a găsi
mUloacele care să ne înd e p ărteze de adevărul durerii ş i al sufe -
rinţei, am devenit şi mai m aterialişti. Pe tărâmul spirituali tăţii
există acum chiar mai multe că i şi posibilităţi de explorare de-
cât atunci când această carte a fost publicată pentru prima oară.
N u e vorba de vechi discipline spirituale ci, m ai mult, de o ple-
i adă de hibri zi. Această carte continuă să aibă puterea de a ne
asc u ţ i mintea în faţ a primejdiei materiali smului spiritual. Deoa-
rece mesajul său este astăzi mai valabi l decât ori când, a borda-
rea ei ne va soli ci ta întreaga atenţ i e.
Sakyong Mipham Rinpoche
octombrie 2001

1n-Lro ducere
Prezenta se ri e de conferinţe a fost s u sţ inută în Boulder, Co-
lor<ldo În toamna anul ui ] 970 ş i primăv<lra lui 1971. În acea
vreme tocmai organizam Karma Dzong, centrul nostru de medi-
ta ţie din Boulder. Deşi cei mai mulţi dintre studenţi erau sin-
ceri în dorinţa lor de a păşi pe calea spiritualităţii, purtau cu e i o
multitudine de confuz ii, lucruri greşit înţelese şi speranţe. Prin
urmare, am considerat că este n ecesar să le fac o prezentare ge-
n erală a căii şi să le atrag atenţia asupra pericolelor ce se ivesc
pe parcurs .
Observ că şi publicarea acestor conferinţe poate fi de folos
celor interesati de disciplinele spirituale. Să păşeşti cum se cu-
vine de-a lungul c[lii spirituale este un proces foarte subtil. Nll
este ceva în care să te implici în necunoştinţă d e cauză. Există
n e numărate trasee colaterale care duc la o versiune deforulată,
egocentristă a spiritualităţii. Ne putem amăgi crezând că ne
de zvo ltăm spiritual când , de fapt, ne întărim egocentrismul cu
ajutorul telmicilor spirituale. Această denaturare fundamentnlă
este ceea ce numim materialismul spiritual.
Primele conferinţe pun în discuţie diversele moduri prin ca-
re oamenii interaqionează cu materialismul spiritual şi multele
forme ale dec epţiei pe care aspiranţii pot să le re simtă. După ce
parcurgem li sta pi edicilor posibile, ne vom ocupa de principal e-
le repere ale adevăratei căi spirituale .
Modul de observare folosit aici este unul tipic budi st, nu în
sens formaL ci în se nsul prezentării esenţei budismului în apro-
pierea sa de spi ritualit ak. Deşi calea lui Buddha nu este tei stă,
10
(:a IllI se află jn eo ntl'"diqil' C li d iS ' iplin c l . ;\:\ :llc pe e x i s t enţa
unei d i ' inităti cent rale. Di1l-n:: 1l1c1 c de ahll rd a r..: sunt mai mult
unele de aCC~IJtllare şi de metod~1. Problemele l'ulldal1lent"dt' ale
materialismului spiritual sun t comune tuturor disciplinelor spi-
rituale. Doctrina budi s t ă are ca e lement ele pornire confuzia şi
s uferinţa care ne învăluie ş i ne îndreaptă paşii către de zvă luirea
cauzelor ce stau la ba za ac sto ra. Abordările teiste înccp c u
preamărirea unei divinită[ i conducând apoi la o asemenea ÎnăI ­
tare a conştiintei încât să intre în contact cu divinul. Dar CUJll
~bstacolele în ;'el~tia cu divillitatea sunt erorile noastrc, abord5-
riI e tei s te mai au ele lu cru cu acestea. Mândria spirituală. de
exemplu, este mai mult O prob l e mă tei stă decât una budi stă.
Conform tradi [iei budistc, cal ea spirituală este procesu I eli-
berării de stări confuziona le, de descoperire a stării de trezire
s pirituală . Când starea de tre zire spirituală este cople ş it ă de ac-
ţiunea egoll]lli şi a s lugii sa le credincioase, obsesia, ea devine o
s tare ins tinetuală. ascunsă , subLiminală . Aşa că problema nu es-
te să c reăm noi în ş ine o spiritu alitate trează, ci să o eliberărn din
con [uzia care o împre soară. Procesul lnlătLlr[lrii confuziei duce
la atingerea iluminării. Dacă nu ar fi aşa, starea de de:;;tcptarc
spiritu;Iă ar fi un simp lu produs dependent de · cauză ş i clL: c L
prin urmare susceptibilă de dezagregare. Orice esk creat trebu -
ie m ai devreme saul11ai târzi u, să dispară. Dacă iluminarea <.11' fi
un prou llS ele creaţ ie, atunci ego ul ar avea posibil ita1ea să iasfl
i a răş i la iveală , producând întoa rcere la starea de confuzie:. Sta-
rea de iluminare este permane ntă deoarece nu noi am produs-o.
Noi doar a m descoperit-o . în tradiţia budistă , analogia cu soare-
le c e apare din spatele n ori lor este fo l osi tă adesea pentru CI ex-
pli ca descopel irea ilul11inftrii . În practicile de meditaţie, pentru
a atinge deşteptarea spiri tual ă, trebuie să î nd epărt ă m confuziile
produ se de ego. Înlăturarea i g n o ranţe i , a agllltinării şi a obses iei
lle oferă o viziune încântătoare. Se poate descoperi un n ou mod
de viaUL
E~enţa confuziei provine elin ex iste rl!a lI1Jui se ntim ent a l s i-
11
nelui pe care omul îl cons ideră so lid şi in des trlJC ti bil. Când apar
un gâncl, o emoţie sau se în t â mplă cev<)., ai sentimentul că eşt i
conş ti ent de eveniment. Ai sentirn entu\ c ă (u cite ş ti aceste rân-
duri . Acest sent iment al sinelui este , de fapt, o se n za ţie trec8-
toare care, datorită stării de confuzie pare să fie destul ele so lid ă
ş i neî nt r e ruptă. Odată ce considerăm starea de confuzi e ca fiind
reală, ne străduim s-o menţinem ş i s-o intensi ficăm. Încercăm
să- i facem pe plac şi s-o ferim de dureri . Experienţa ne amenin-
ţă permanent cu relevarea 'con d i ţie i noastre trec ătoare, aşa că
facem tot ce ne stă în put inţ ă să îndepărtăm orice posibilitate de
a o descoperi pe cea adevărată. Dar, am putea în treba, dacă sta-
rea noast ră non71ală es te cea de spiritualitate trează , de ce ne
străduim atâta încercând să nu devenim conştienţi de aceasta?
Deoarece suntem atât de pătrllnşi de v iziunea noa stră greşită
as upra lumii , încât am aj uns s-o consideră m singura reală, sin-
gura posib il ă. Efortul de a menţin e sentimentul unui si ne solid
şi continuu se datorează acţiunii egoului.
Oricum, ego ul nu r e uşeşte decât parţial să ne ferească de
sufe rinţă . Nemulţumirile produse de activitatea ego u\lli ne în-
d eamnă să încercăm s ă vedem ce-i de făc ut. Od a tă ce au desco-
perit că există nereguli constante, introspecţia devine posibilă.
Pentru a descrie funcţionarea egoului , în budi sm ul tibetan se fo-
l oseşte interesanta m et aforă a celor trei "Lorzi ai Materialismu-
lui ": Lordul Formei, Lordul Limbajului şi Lordul Minţii. În ce-
le ce vor urma referitor la cei trei, termen ii "materialism" şi
"psihotic" se raporte ază la acţiunea egou lui.
Lordul Formei d ese mnează d or inţ a ob ses i vă de confort fi-
zic, de a te simţi apărat şi de a dobândi plăcerea . Bine organiza-
ta noastră soc ietate tehnologică reflect2'l preocuparea de modifi-
care a mediului astfe l încât să ne ferească de aspec tele dureroa-
se, aspre ş i n eprevăz ute ale v i e ţii. E levatoarel e automate, car-
nea preambalată, aeml cond iţion at, toaletele cu apă curentă, fu -
n eraliile private, programele de pen..<;, i.ollure, producţia de masă ,
sa teli ţii meteo, buldozerele, slujbe le de la nouă la cinci, televi-
12
zi unea , toate sunt încerc ări ele a crea o l'u me cont rol'l bi Iă. s i gură ,
p revizibilă ş i plăcutfl.
Lordul Formei nu semn i fică bogăţia fi z ic ă ş i si.tuaţiile de
protejare il vieţi i În sin e. Sc rere r ă mai mult la preocuparea ob-
ses i vă care ne în d eamnă să le c r eăm, la încercarea de a ne con-
trola n atura. Egoul are ambi ţ i a ele a se pune la adăpos t şi de a se
m e nţin e încercând să evite toate nep l ăceri le. Aşa că ne agăţăm
de pl ăcer i şi posesiuni, nc teme m de schimbare sau de for ţa
schi mbări'Î , încercă m să ne fac em un adăpost sau o zonă ele
ag rement.
Lordul Li mbajului trimite la utilizarea in telectului în relaţ ii­
te cu lumea înconjurătoare. Adoptă m o serie de criterii care ne
servesc drept suport, drept modalităţi de a controla faptel e . Cele
mai dezvoltate produse ale preze ntei situaţii sunt ideologii le,
sisteme de idei care ne raţ ion alizează, justifică şi sanctifică
existenţa. Naţionalismul , comuni smul , existenţialismul, creş ti­
ni smul , budi smul, toate ac es tea ne furni zează identit ăţi , reg uli
de acţiune şi int erpretări despre cum şi de ce lucrurile se întâm-
plă într-un anume fe l şi nu în altul.
Din nou , utilizarea intelect ului nu este ea, în sine, Lordul
Li mbajului. Aces ta repre zintă înclinaţia unei părţi a egoului de
a interpreta ori ce i se pare am e ninţ ător sau supărător , astfel În-
cât să anihile ze ameninţarea sa u s-o transforme în ceva "pozi-
tiv" din punctul său de vedere . Lordul Limbajului reprezintă fo-
losirea conceptelor drept filtr e pentru a c rea un ecran care să ne
separe de perceperea directă a realităţii. Conceptele sunt luate
prea în serio s. Sunt folosite ca un elte în m enţinerea ideii de so-
liditate a lumii în care trăim şi a noas tră în sine. Dac ă exi stă o
lume a c ărei lucruri pot fi numite , atunci "e u", ca unul din lu-
crurile ce pot fi numite , exist ă ca atare. Nu vrem să l ăsăm
niciun pic de loc pentru înfrico şăt oarea îndoială, pentru incerti-
tudin e sau dezordine.
. Lordul Minţii repre z int ă efortul acesteIa de a-şi menţine
conştiinţa de sine. Lordul Minţii îşi face resimţită preze nţa când
13
f l o s c ş t c 11lijl oill'vk s pil itunk ş i ps ihi ce pe ntru mellţ in e r~'(l
a utoc o n.:li c ilti /d i ii. pc ntr u IX1stra rc.:a sentilll e ntului d e sine. Me-
dicumcnLe le. yo g <.1. rll gdc iullc8, med i taţia. tran sa. d ive rse le rsi-
!lOlcrarii. toilte po t sC I'\'i accs tui scop.
Egou l e 'le cap ab il să conv ertească ori ce înspre propriul fo-
los, c hia r ş i spir illI alitCltca . De exempl u, d a că ai auz it desp re o
al1lU11e teh ni c ă d e: m e dit a ţ i e sau practi c ă spiritua l ă cu efec te be-
nefice, at un ci i ~,t;l cum se compor t ă egoll!: l11:\ i Întâi o co n s id e ră
fasci n antă. iar ulterio r Începe s-o cercetcl:c . În fin al, odată ce
egou1 pare bine stru cturat da r, ele fap t, nu poate SH ma i absoa rbă
nimic , începe doar să mim eze. Prin urm are , cgo ul 111c ea rcă să
examineze şi ~ă imite practi ca de m ed i taţ i e ş i stilul ele v i aţă
meditativă. Câ11e1 am Î n văţa t toate trucuril e ş i s ubtilităţ il e j ocu-
lui spiri tua l, încercăm automat să imit ăm spiritualitatea, p e
când implicarea adevărată so li cită o completă aba nd o nare a
egoului . De fapt, ultimul luc ru pe care vrem să- I fac e m este re-
nunţarea co mpl etă la ego. Oricum, nu vom reu ş i să trăim expe-
rienţa a ce Încercăm să imităm. Putem doar să găs im o zo n ă
a s emănă t oa re aflată În interiorul graniţe l o r sale. Ego ul traduce
tot ce întâln eşt e în termenii propriei sale stări de bine, a proprii-
lor tr;sături im an e nte . El are o s enzaţie de lT13re mu l ţum ire şi
încântare reuşind să creeze asemenea tip a re. Tntr- un cuvânt, ş i-a
c re at o stare de mulţumir e palp<lbiIă, o confirmare a pro priei in-
dividualită~i.
D acă r e u şim să ne menţ i n e m c u succes conş tiinţ a de sine
prin tehnici spi ritu ale , atunci adevă rata de7.vo ltare sp iritu a l ă
devine aproape imp osibi l ă. Preconce pţiil e au devenit atât de pu-
terni ce încât abia cu gre u ar mai putea fi clintite. Am putea să
me rgem chiar a~a de departe încât să dobândim s tarea absolut
d e m on ică a " ego la tri e i'·.
C hiar dacă , în Ce priv eş t e iniluenţa asupra spi ritu a lită ţii ,
Lo rdul Min~ii es ll: c '1 m,li pute rnic. ce il a l ~ i doi a u rolul lor în
inllue nprca pncti c il )1' s pirituale. Retragerea În mij locu l naturii ,
izo la rea. tăC erea , tO ~ lt c po t deve ni că i de evitare a nepl5cerilor,
14
to a te fiind m a nife s tă ri a le Lordului Form e i. Sau poatc rel ig ia s[\
ne ofere varianta ra ţion al ă a cre ă ri i unui cămin s igur, s imp lu
clar confortabiL a dobândirii unui partener pe mă s m ă sau a ullui
serviciu comod şi stabi l.
Lordul Limbaj ului este şi el implicat în practica s piritu ală.
În urmărirea unui ţel sp iritual, putem să sub stituim o n o u ă ideo -
logie r e li g i oasă credin ~ e lor anterioare, dar să continu ăm să le
folo si m obses iv , a ş a c um făceam Înai nte. Jndi ferent cât d'
sublime ar fi id ei le noas tre, dacă le dăm prea mare important ;'
ş i le fo los im ca să ne menţinem egoul , sunte m încă în puterea
Lordului Limbajului.
Cei mai mulţi dintre noi , dacă ne-am examin a fapte le , a m fi
probabil de acord că suntem condu ş i de unul sau de m ai multi
dintre Lorzi. " E i, am zice, şi ce-i cu asta? Este pur ş i simplu în
firea naturii um a ne. Da, ş tim că tehnol ogia nu ne poate pune la
adăpost de război , crime, boli, nesi g ura n ţă econom ică, muncă
din răsp ut er i , îmbătrâni re ş i moarte. Ştim şi că ideo logiil e nu ne
feresc de îndoi eli , n esig uranţă , confuz ie ş i dezorientare. Că tra-
ta mentele terapeu tice nu ne protej ează faţă de tulburările men-
ta le temporare, de dezi Iuz iile şi an goasele care le urm ează . Dar
ce altc e va am ave a de făcut? Cei trei Lorzi par prea pute rn ic i
pentru a-i Învi nge şi nu ştim cu ce să-i înlocuim. "
Buddha, fră m â ntat de aceste probleme, a examinat proces ul
prin care cei trei îşi exercită influenta. , A ce rceta t de c m iillil
, '
noast re li se s upun ş i dacă nu există v reo a lt ă cale. E l a desco-
perit că Lorzii ne sedu e prin crearea unui mit fundamental: c ă
suntem fiinţe bine structurate. În esenţă , mitul este fals, o mi s ti -
fic are g ig antic ă, o fr a ud ă de proporţii , fiind răd ăci n a propriei
noastre suferinţe. Pentru a fac e această descoperire , e l a trebuit
să străpungă complicatele z iduri de apăra re rid icate de cei trei
Lorzi pentru a ne împiedica să descoperim decepţia fu nd a men-
t ală - sursa directă a fOl1ei lo r. Nu vom scă pa cu niciun ch ip de
sub influenţa celor tre i până câ nd nu vo m înd e părta , st rat după
strat, sc uturil e lor de apăra re .
 r
Si stemele lor defensive sunt alcătuit e din 1118 terialul propri-
ei noastre minţi. Materialul mental este fo losit ele Lorzi astfe l
încât să menţină mitul ancestral al so lidit ăţ ii. Pentru a vedea
cum a c ~jon ează aces t proces trebuie să ne a n a li zăm propria ex-
peri e n ţă. "Dar cum , am întreba noi, cum să procedăm? Ce me-
todă sau ce unelte să folosim ?" Metoda descoperită de Buddha
este meditaţ i a. EI a descoperit că efortul de a găs i r ăsp unsuri nu
dă ro ade . Acestea apar do ar în momentele de acalmie, când in-
trospecţia se p oa te desfăşura în lini şte . A început să~şi dea sea-
ma că în interiorul său există o anumită stare de sănătate, de
trezire p ermanentă care se manifestă nmnai în absenţa efortului
de a gândi. Pl~ n urmare practica medit aţ i ei implică starea de
" las-o să vină de la sine".
Ex i stă o sumă de orientări greşite în ce priveşte meditaţia.
Unii o con si deră un fel ele transă mentală. Alţii şi-o imaginează
drept un fel de antrenament, în sensul unei gimnastici a minţii .
Meditaţia nu este niciuna dintre acestea, deşi chiar are de-a face
cu stările mentale obsesive. Nu e greu, nici imposibil să lucrezi
asupra stărilor obsesive. Acestea au energie, viteză de reacţie şi
LIn tipar bine pus la punct. Practica meditaţiei incluzând " las-o
să vină de la si ne" încearcă să se adapteze tiparului, energiei şi
vitezei. Astfel învăţăm cum să abordăm aceşti factori, cum să
stabilim o re laţie, dar nu în sensul de a-i adapta propriei voinţe,
ci în cel al cunoaşterii rolului jucat de aceştia şi acţionării asu-
pra tiparelor.
Iată o poveste referitoare la Buddha în care se istoriseşte
despre felul în care, pe vremuri , l-a îndrumat pe un vestit cântă ­
reţ din sitar dornic să practice meditaţi a. Muzicianul a întrebat :
"Trebuie să-mi controlez mintea, sau s-o las complet în voia ei?
Buddha a răsp un s : De vreme ce eşti un mare muzician, spune-
mi cum îţi acordezi corzi le instrumentului. Muzicianul i-a zis:
Nici nu le strâng prea tare, nici nu le las prea libere . Exact aşa ,
i-a spus Buddha, în practica meditaţi ei nu trebuie nici să impui
minţii ceva cu de-a sila, nici s-o l aş i s-o ia razna ." Aceasta este
]6
leqi a despre cllm să-ţi la ş i mintea lib eră şi deschi si'i. despre
cum să si mţi fluxu l energeti c fără să înce rc i '5-1 li mitezi, dar
fără a-l Ji'isa neco ntrolat ş i despre cum să co laborezi cu tiparul
energ iei mentale. Aceasta este m e d i taţ i a.
În general, aceas tă practic ă este ne cesară deoarece tipare le
noastre de gândire, m od ul preconceput de a ne ordona v iaţa
sunt fi e prea manipulati ve impun ându-se în faţa lumii, fie prea
li bere şi dezordonate. Prin urmare, practica m ed it aţie i trebui e să
înc eap ă cu lucrul asupra primului strat care învălui e egoul , c u
gândurile strict logice care ne um blă permanent prin minte, cu
bârfa n oas tră mental ă. Lorzii folosesc gâ ndirea stri ct l og ic ă
drept primă linie de apărare , drept pion î n efortul lor de a ne
amăgi. Cu cât o vom genera mai multe gânduri, cu atât mintea
noastră va fi mai ocupată , şi cu atât vom fi mai conv inşi de
propria ex i s te nţă . Aşa că Lorzii încearcă permanent să activeze
aceste gând uri încercând să creeze o suprapunere a lor astfe l În-
cât nimic să nu mai răzbată dincolo de el e. Adevăr ata m ed i taţie
nu-şi doreşt e nicio eferve sce nţ ă mentală , nici suprimarea gândi-
rii. Gândurile lăsate să apară de la sine devin o expresie a sănă ­
tăţii mentale. E le devin o expres ie a prec iz ie i şi clarităţii ce de-
t e rmin ă starea de trez ire spiritu a l ă.
Dacă strateg ia creării perman ente a gândurilor suplimentare
este anulată , atunci Lorzii, pentru a continua amăgirea , recurg
la emoţii .
Caracterul incitant, plin de culoare ş i dramatism al e moţii­
lor ne captează atenţia ca şi cum am fi spec tatorii unui film pal-
pitant. În practica meditaţiei nici nu încuraj ăm emo ţiile, nici nu
le reprim ăm . Identificându-le, I ăsâ ndu-l e nemodificate, nu le
mai permitem să fie folosite drept mijloc de amuzament şi dis- .
tragere. Altfel, devin o sursă inepuizabilă de energie care ali-
mentează acţiuni l e egoului.
În absenţa gândurilor şi emoţiilor, Lorzii aruncă în luptă o
armă şi mai puternică - concepţiil e. Ideile preconcepute induc
senzaţia unei lumi a "lucrurilor" bine definite . O lume atât de
17
 , ol it!;1 11(' 1111. 11 1",' 11' l' II'c!III[ ,1
(' (1 :;;i Ilpi s llntem la fe l ele bine defi-
niti , I lIll1 L'.1 l''\I,1.1 pliii lIlll1d1'C, c u, cel ca re o percep, exisl.
Mcdit'lli~1 I l ' ~ 1.i111 ; 1 S: I \ L'l i t l';J 11 S pare nţ a cOllcep!iil or, as tfel Încil l
,. aC l,,, tl',1 :;;-1 11 11 11 1:li se l \'l' ;ISCi'i dre pt mij loc de înt~lril'e a imag inii
lu mii ~ i s iilelu i, I'l ecP ll cejJlclc se tr ansfo rm ă pur ş i s implu
Într-o problc l1l J de di scc m ;1I11ânl. L o rz ii ma i a u ş i alte m eca-
ni sme de arii rare , (!:t I' ar fi Ixea comp licat să le tratăm în aces t
con tex l.
Ce rccl ;1.nu u -ş i g8 11Llurile , emo ţiil e, conce pţiil e ş i alte prod u-
se ale mint ii, B uclc.lha a descoperi t că nu es te nevoie să ne tră­
duilll să ne dovedim exi s t enţa, că nu treb uie să de ve nim subiect
de manipul a re p entru ce i tre i Lorzi a i ma te riali smului, Reali za-
rea lui Buddha es te lipsa egocent ri s mului, Proces ul de tran s-
form are a mate ri a li smului m e ntal din expresie a ambiţi e i egou-
lui în cea d e gândire săn ă t oasă ş i ilumina re prin practica medi-
" taţi ei, aceasta s-ar putea sp un e că este adevărata cale spirituală,

IR
 r
Materiahsmul spiritual

Ne-am adunat aici ca să vorbim despre spiritualitate. N-am

dubii în legătură cu veridicitatea acestui studiu însă trebuie să-i
cercetăm substanţa. Problema este că egoul poate transforma
orice înspre propriul folos, chiar şi spiritualitatea. Acesta reu-
şeşte în mod constant să confişte şi să aplice învăţăturile spiri-
tuale pentru sine. Învăţăturile sunt tratate ca un lucru venit din
afară, exterior "mie", concepţie pe care încercăm s-o imit ăm.
De fapt, chiar nu vrem să ne identificăm cu învăţăturile. Prin
urmare, dacă maestrul ne vorbeşte de renunţarea la ego, noi în-
cercăm să mimăm renunţarea. Parcurgem mişcările, facem ges-
turi asemănătoare , dar în esenţă nu vrem să sacr ificăm nimic
din modul nostru de viaţă. Devenim actori pricepuţi care în
timp ce interpretează orbi şi surzi ad e văratul sens al învăţături­
lor, descoperă un oarecare confort în presupusa urmare a căii.
Ori de câte ori începem să simţim vreo discrepanţă sau vreo
nepotrivire între acţiunile noastre şi învăţături , interpretăm situ-
aţia astfel încât să aplanăm conflictul. Interpretul este egoul ca-
re Îşi asumă rolul de îndrumător spiritual. Situaţia seamănă cu
cea a unei ţări în care statul şi biserica sunt separate. Dacă poli-
tica statului nu este conformă cu învăţăturile bisericii atunci re-
acţia automată a regelui este să meargă la capul bisericii, În-
drum ătorul său spiritual şi să ce-ară binecllvântarea . JvIai-marele
prelaţilor inventează o justificare şi-şi dă binecuvântarea politi-
cii sub pretextul că regele este apărătorul credinţei . La nivel
mental, lucrurile stau cam tot aşa , egoul fiind ş i regele şi mai-
marele biseri·;;ii.
I

21

l.
I
- -- -- - -
!\Cc:{\s t[1 rilf i()IIaliz<Jn..: a că ii spi rituale şi a clqillil il or indi vi -
duale trc:bui e "Î nd epă r tată: ' dac ă Hl::m sti atingem adev[lra ta spi-
ritualitate. Or ic um : nu este uşor să actionezi asupra r aţ i onaliză­
. rii deoa rece toate sun! văzute prin prisma logici i şi fi losofiei
egoullli părând foarte corecte, precisc ş i log ice. Pentru fiecare
Întrebare încercăm să găs im un răspun s justificato r. Pentru a ne
întări convingerile, ne stră duim să încadrăm în sC]lema noastră
intelectuală orice aspect cotidian asupra căru i a avem cât de cât
dubii. Iar efortul este a tât de serios ş i de so lemn, atât de direct
şi de s incer încât este greu să n c îndoim de corectitudinea aces-
tui a. Avem Întotdeauna înc redere În "integritatea" îndrumătoru­
lui nostru spirituaL
Nu are imp~rtal1ţă ce motive folo sim pentru autojustificare:
înţel epciunea cărţilor sacre, scheme sau diagrame, calcule ma-
It
tematice. formule ezoterice, religii fundamentaliste, psihologie
abisală sau orice alte argumente. De câte ori începem să evalu-
ăm situaţia cumpănind dacă ar trebui sau n-ar trebui să facem
ceva ori altceva, atunci deja ne-am încadrat activitatea sa u cu-
noştinţele în clişee suprapuse. Acesta este materialismul spiri-
tual , falsa spiritualitate a îndrumătorului spiritual. Când facem
o afirmaţie ambigLiăde genu l "Fac asta' deoarece vreau să obţin
o anumită stare mentală , o anumită stare a existenţei," a tunci ne
separăm automat de ceea ce suntem în realitate.
Dacă ne Întrebăm " Ce nu-i în re g ul ă cu evaluarea, cu dise-
carea lu c ruril or?" ră s punsul vine după ce formulăm al doilea
raţionament ,,/\ ş fi putut să fac asta, şi ar fi trebuit să evit astă­
laltă" . AstFe l, ajungem la un nivel de complicaţie care ne înde-
părtea ză Foa rte mult de s implitatea fundamental ă a ceea ce sun-
tem . Sil11]l lit <llc ~ 1 I11 c di! ~lliei Înseamnă doar să exper imen t ă min­
stin clu l priillordi ;d ;tI egoului. Dacă în modul nostr u de gând ire
intervin' (lri c ' ;tlt n'v; l, ,Ilunci se transformă Într-o mască groasă ,
copl q ito ;lrc , Îlltr ,) :1 k V; lr ~II EI armură.
l~ s ! ' illlJ (1 lt illlt (II' ş tiut că sco pul principal a l oricărei prac-
ti ci sp iritu<lk , " ;1, ' l' l ih~'li li '<1 din mrejele egoului . Aceasta 1n-
---- --
se amnă S21 le îl 'c k părt e zi
ele: dorin!,1 lui 'O II SlLlIl! ;Î de <l crea pro-
pria versiunc n:.ai înailă. mai spiritLlal iL m a i tran , ce lld e ntală - il
cunoaşterii, a religiei , a virtulii, a jud cc8\ ii, a con fortului sau {\
ori ce i se pare că îi este de fo los . Trebui e S21 ne c li be r ăm ele ma-
terialismul spiritual. Dacă nu o facem, dacă, de fap t, cont inu ăm
să- I ap li căm asupra propriei pe rsoane, ne vom trezi până la ur-
mă posesorii unei colecţi i impresionante de căi spi ritu ale . S-ar
putea s-o con side răm o colecţie extrem de preţioasă . Doar am
studiat atât d e multi Poate că am studiat filosofia apuseană sau
cea ori enta l ă , am practicat yoga sau am învăţat cu zeci de m a-
eştri. Am acumulat şi ne-am instruit. Suntem co n vinş i că am
devenit depozitarii unui întreg tezaur de cunoştinţe . Şi t otuşi ,
parcurgând atâtea etape , mai este încă ceva la care trebuie să
renunţăm. E un adevărat mister! E oare posibil? Nicidecum!
Dar, din nefericire, este. Vasta noastră colecţie de cunoaştere şi
experienţă este doar o parte a manifestării egoului, un fragment
din uriaşa sa prezenţă. O raportăm la lumea înconjurătoare şi ,
prin aceasta, ne întărim convingerea că existăm c u certitudine
ca p e rsoane "spirituale".
Din păcate, n-am creat decât o prăvălie, o prăvăli e de anti-
chităţi. Om fi noi spec i alizaţi în antichităţi orienta le, creşti n
medievale sau orice alt soi, indiferent d e civiliza~ie sa u mom c nl
istoric dar, rară îndoial ă, nu ne-am deschis decâ t un 'lnti cari'll.
Înainte de a fi umplut prăvălia cu atâtea lu c ruri , camertl '1'; 1
frumoasă: pereţii vărui ţi în alb, o podea simp l ă şi o l a lllp ă lu
minoasă agăţată în tavan. În mijlocul camerei e ra un s illlJur obi -
ect de artă , şi acela era frumos. Toţi cei care intrau îi aprec iClll
frumuseţea. Inc lu siv noi .
Dar nu ne-a fost ele a juns ş i ne-am Z lS: deoarece acest sin-
gur ob iect îmi face camera atât ele frumoasă, dacă am să adaug
şi a lte antichităţi, camera va deve ni mult mai frumo asă. Aşa că
am început să ad un ăm şi rezultatul a fo st un h aos.
Am st răbătut lumea în ci'\uta rea ace lor obiecte - lndia, Ja-
ponia, ţari ra ră număr. De fiec a re dată dind g ă s eam câte unul,
23
 deoarece în :fiecare moment dar eram int eresaţ i numai de un ul,
îi apreciam fruJ11userea şi credeam c ă locul lui e la noi în prăvă ­
li e. Dar când îl aduceam acasă ş i îl puneam acolo, devenea un
simplu adaos 18 colecţia noastră ele vechituri. Frumu seţea obiec-
tului înceta să mai radieze deoarece era înconjurată de atâtea
alte frumuseţi. Nu mai însemna nimic. În locul unei camere pli-
nă cu antichităţi am creat o prăvălie de vechituri!
Adevărata ştiinţă a expunerii nu solicită abundenţă de in-
formaţie şi frumuseţe, ci se manifestă punând în valoare fiecare
obiect. Este un amănunt foarte important. Dacă apreciezi cu
adevărat o operă de artă, atunci te identifici total cu aceasta şi
uiţi de tine. Este ca şi cum ai viziona un film fascinant şi uiţi că
faci parte din public. În acea clipă, lumea Încetează să mai exis-
te. Trăieşti sc'enele filmului cu toată fiinţa ta. Tipul nostru de
identificare înseamnă identificarea totală cu un singur obiect.
De fapt , am gustat, am rumegat şi am asimilat aşa cum trebuie
acel obiect de artă, acea învăţătură spirituală? Sau abia i-am
aruncat o privire considerându-l doar o parte a vastei noastre
colecţii?
Am insistat atât de mult asupra acestui subiect deoarece
ştiu că nu abordaţi cu toţii ÎnVăţăturile şi practica meditaţiei
pentru vreun scop l1Jercantil, ci pentru că vreţi din tot sufletul să
Învăţaţi , să vă desăvârşiţi. Dar, dacă privim cunoaşterea ca pe o
antichitate, ca pe "înţelepciun ea din bătrâni" numai bună să fie
tezaurizată , atunci ne aflăm pe un drum greşit.
Odată ce s-a constituit o lini e spirituală a maeştrilor, Învăţă­
tura nu este transmisă mai departe ca un simplu obiect. Mai
mult, maestrul experimentează adevărul învăţăturilor şi le
transmite învăţăceilor sub forma inspiraţiei. Această inspiraţie
luminează Învăţăcelul, aşa cum şi maestrul a fost luminat la
rândul său . Apoi, învăţăcei ul transmite şi el învăţăturile, proce-
sul desfăşurându-se fără Încetare. Învăţăturile sunt întotdeauna
actualizate . ~le nu sunt "înţelepciune din bătrâni' :, o legendă de
când lumea. Invăţăturile nu se trec unul altuia asemeni informa-
24
liiloL date mai departe aş<.l cum un bunic sp unc basme ne poţi lo r.
N u a;a funcţionează. Este u cxperi nţă trăită pc viu.
În sc rierile tibetanc e x i s t ă o zicală: cunoa ş terea trebelie tre-
cută prin foc, ciocănită ş i b ă tută asemeni aurului pur. Abia apoi
poate fi purtată aidoma unei podoabe. Aşa că atunci când pri-
meşti îndrumările spirituale din mâna cuiva, nu le iei pur şi
simplu, ci le treci prin foc, le baţi şi le ciocăneşti până când
apare nobila strălucire a aurului. Apoi le transformi Într-o po-
doabă alegând modelul car -~.i place, pe care după aceea, poţi să
o porţi. Prin urmare, dharma este valabilă pentru oricine, ori-
când. Este vie. Nu ajunge s ă-ţi imiţi maestrul sau guru-ul. Nu
încerca să devii o replică a învăţătorului. Învăţături le sunt o ex-
perienţă pers onală pornită chiar de la continuatorul doctrin ei în
momentul resp ectiv.
Poate că mulţi din cititorii mei cunosc poveştile despre
Naropa şi Tilopa şi Marpa ş i Milarepa şi Gampopa şi alţi învă­
ţători ai liniei spirituale Kagyi.i. Pentru că ei au reprezentat o
experienţă vie şi tot la fel este pentru actualii c?ntinuatori ai li-
nici. Diferite sunt doar amănuntele biografic e. Invăţ ăturil e Semt
precum pâinea caldă, abia s coasă din cuptor. Pâinea este încă
fi erbinte şi proaspătă. Fieca re brutar 1u crează asupra al uatului
aplicându-şi propriile cunoştinţe despre coacerea pâini·i. Pentru
a-i verifica frăgezimea, treb uie s-o guste el însuşi, aşa fierbinte
cum este. Învăţăturile trebuie să-i devină fireşti , iar apoi trebuie
să le aplice . Este un proces foarte viu. Acumularea cunoştinţe­
lor nu este în sine o amăgire. Trebuie să operăm cu propriile
exper ienţe. Când ne simţim de zor i entaţi , nu putem să ne Întoar-
cem la colecţia de învăţături încercând să găsim confirmări sau
consolări de genul: "maestrul şi Întreaga doctrină sunt de partea
mea." Calea spirituală are o altă direcţie. Este o cale a singură­
tăţii indi vid uale .
Î: Credeti că materiali smul spiritual este una din probleme-
le americanilor?
25
 I{ Ori li L' dte ori învăţătur i le din afnră aj ung În tr- o l ară.
proh lclllCl IllLlt e ri ~ ili s l1lului spiritual se i!1ten sifi~ă . l;ă ră n i ci~ în~
duialil, În acest mo me nt Ameri ca es te un teren fertil, gata să
prin C::lscă Înviîl ă tllri l . Şi, p e ntr u că America este atât de Înse-
ta t ă dc spiritu a litate. este propice apariţi e i şa rl a tanil or. Escroc ii
nu vo r Înce rca să devina escroc i până nu li se va ivi ocazia . A lt-
fc:l, ar putea de veni j efuitori de bănci sau tâlh ari. întruc fn to t ce-
ş i do resc su nt bani i ş i celebritatea. Deoarece America este a tât
de doritoare de spi ritu a lita te, r e ligi a devine un mijl oc simplu de
a obţi ne bani şi glor ie. Aşa că Întâlnim şarl ata ni atât în rolul În-
văţăcelu l ui, cheia, cât şi în ce l de g uru . C red că în acest m o-
m ent Americ a este o zo nă foarte int e re santă.
1: Ma i av~ţi vreun m aestru spiritual , vreun g uru , vreun mo-
del de v iaţ ă?
R: Acum nu m a i am pe nimeni. NIi-am lăsat maeştrii şi în-
" văţăt orii depaJ1e, î n Tibet, dar învăţăturile sunt cu min e, ele
continuă să lu c reze.
1: Aşadar, în principiu, dup ă ce vă gb idaţi ?
R: Vocea şi prezenţa maestrului s unt s ituaţ iil e de viaţă în
care mă afJ li.
g : T rebu ie să 1 8ş i ca pr illiui illlPld s S; I se s tin gn . Prima
chem illT Ill s pre spirilua li lille ar PUt L':1 să te PU Il<\ Într-o s ituaf ie
apar te; dacă îţi mlll cz i impulsu l, atun c i :Ices ta slăbeşte treptat
deve nin d pl ic ti sitor, monoton . Acesta es te un mesaj importan t.
Înţelegi că este important să te rapo rtezi la tine, la propria ta
experienţ ă, la ti ne cel adevă rat. D acă nu te raportez i la line,
atunci calea sp i rituală de vine periculoasă , devine m ai mult o
dis traq ie ex tr emă decât o exp e ri e n ţă intim ă. p e rsona l ă.
1: Dacă te hotărăş ti să urmezi un drum care să te scape de
ign o ranţă , atunci în s eamnă că aproape tot ce faci pentru a - ţi fi
bine , va fi b enefic egoulu i ş i , de fap t. îţi blochezi calea. Tot ce
ţi se pare că e bine va fi g reş it , orice nu te va schimba radical , te
va di struge. Ex i s t ă vreo portiţă ?
R: D acă după toate apare nţel e proce dezi bine, nu în se a mn ă
că a i gre ş it , din simplul motiv că noţiunea de bine şi de r ă u nu
i ntră în d i s cuţi e . N u te afl i de nicio patie , ni ci de cea a binelu i,
ni c i de cea a răului. Acţi on ezi asupra întregului ca un tol. din -
colo d e "aceas ta" ş i de " aceea" . A ş putea spune că este o aq iu-
n e completă. Nu există acţiune parţi a l ă, d a r orice facem În le gă­
tură Cll b inele sau cu răul pare să fi e o acţiune sepa ra t ă.

1: DLlpă ce Buddha Shakyamuni a atins iluminarea, i-a mai
rămas vreo urmă a ego ului , astfe l încât să - ş i transmi tă mai de-
p arte învăţăt u ri le?
R: În vi:iţUlurile a u venit de la si ne. E l nu dorea nici să le
transmită , ni c i să nu le transmită. A p etrecut şapte săptămâni
st<Î nd la umbra unui copac ş i plimbându- se pe malul un ui râ u .
Atullc i cinev,l <1 trec ut pe aco lo ş i el a început să vorbească. Nu
a i d c ales. T' ,llli und e te a fli , deschi s la orice . Apoi m o mentul
vine el e la s ill c ~ i Începi să tra nsmiţi cunoştinţele . Aceasta este
aşa IIUll lit:1 " ln c tud ă CI lui Buddha"' .
Î: I ~ g l'l'lI S, I IlU (ii înseta t de spiritllal itate. Această dorintă
de :1 ,ltL! L'.' tl' III1 ee \',l ca re se dezvălui e pe p arc LU's ul căii?
1: Dacă te simţi dezo ri entat şi v re i să i eş i din acea s t;1 .. t;11
ar p ărea că te: s trădui eşt i prea mult. Dar d acă nu Î ncerci tklol' ,
atunci să Înţ e l ege m că ne amăg im singuri?
R: Cam aş a, dar nu înseamnă că trebuie să abordăm li m ilL'k
extrcme, fie să ne străd uim d in greu, fie să nu acţionăm d c loc .
Trebuie să găseş ti un so i de "cal e d e mijl oc", starea abso lut ă de
"a fi ceea ce eş ti " . A m putea s-o descriem înt r- o mulţim e ele
vorbe, dar e s e nţi a lul es te că trebui e s-o dobând eş ti . Dacă ve i
începe cu ::ld evărat să urmezi calea de mijl oc, atun ci o vei găs i.
Trebuie să ai Încred ere În tine, În propri~ ta in te li ge nţ ă . S untem
nişt e fiinţe extraordin are, în inte r io rul n os tru s ă I ăş lui esc lucruri
nemaipome nite . Trebuie să ex i s tă m pur ş i s implu . Ajutoarele
'
din afa ră nu n e sunt el e niciun fol os. Da că IlU - ! i doreş ti o pe r-

26
ma n e ntă dezvoltare, atunci te p r ă bu şcşt i în starea auto-
d i stru ctivă a confuziei. Auto-di stru gerea este mai pericul o a s ă
decât cea pro ve nit ă din exterior. Este atât de efi cientă pentru că
este a ufo - di stru gere. .

Abanclonarea

Într-un anumit moment ·vom, ajung~ la concluzia că suntem

copleşiţi de tot acel j oc al materiali sm ul ui spiritu al şi că , prin
urmare , ar trebui s ă ne oprim din încercarea de a ne ap ăra şi de
a ne îm bunătăţi sinele . Probabil ne-am dat seam a că lupta este
zadarnică , că ar trebui să renunţăm , s ă abandonăm complet
efOliul de autoapărare . Dar câţi dintre noi ar fi în stare de a şa
ceva? Nu-i nici atât de simplu , nici aşa de uşor pe cât ne-am
imaginat. La ce nivel am putea fi deschişi , lăsând lucrurile să se
desfăşoare de la sine? În ce moment ar trebui să ne apărăm?
În acest capitol vom aborda abandonarea, mai exact relaţia
dintre atitudinea faţă de starea mentală obsesivă şi cea faţă de
un guru personal sau maestru. Abandonarea în faţa unui "guru"
înseamnă să ne deschidem minţile la s i tu a ţiil e de v iaţă a ş a cum
o facem în faţa maestrului ales. Oricum, dacă in s piraţia şi stilul
nostru de viaţă converg înspre o dezvăluire a capacităţilor men -
tale, atunci e aproape sigur că ne-am găsit şi un guru. În cele ce
vor urma vom pune accentul pe relaţia cu maestrul ales .
Unele dintre dificultăţile abandonării constau în părerile
preconcepute faţă de guru şi ceea ce sperăm să fie el. Suntem
preocupaţi de ceea ce am vrea să experimentăm cu maestnl1:
"mi-ar plăcea să aflu asta; cel mai bine m-aş instrui dacă; aş
vrea să încerc această situaţie particulară deoarece este în de-
plină concordanţă cu aşteptările şi speranţele mele ."
Încercăm să clasificăm lucrurile pe categorii, încercăm să
adaptăm situaţiile propriilor aşteptări şi nu putem să renunţăm
la nimic din ceea credeam noi că aşa va fi. Dacă suntem în cău-
28
29
 tarea ul1ui gurll sau a unui maestru, ne <l Şi<:: Pi ăJll sC! fi e c\'I <1 \" 1'1:-'.
llJ1pilc iui toJ": tC!eut, un 0111 s implu dar în <l c c.:laşi timp înţelept.
Când descope r im c21 nu prea ne sat isface <lşlepUirile suntc m
dezamăgiţi, Începem să ne îndoim.
Pentru a d obândi o relaţi e so lidă maestru - Jn\'iltăcel trebuie
s ă renunţăm la toate prejudecăţile legate de acea rdaţie , trebuie
să ne des c hidem ş i să ne "predăm". Abandonarea În seamllfl
deschidere absolută încercâ nd să trece m dincolo de fascinatie , si
~
de aşteptări.
De asem e nea, abando narea Înseamnă descoperi rea caracte-
ri sti cilor primare: dure. greoaie şi şocante ale egoului, precum
şi "predare a" :acestora odată cu noi. În ge ne ral , c gre u să renun-
ţăm, să abandonăm aces te faţete ale egoului . C hiar dacă ne
atl8111 în situaţia ele a ne urî , în acelaşi timp gi'is im în această ură
d sine un fel de ocupaţie. Cu toate că nu n e place deloc discon-
fort ul produs el e descoperirea a ceea ce suntem, nu renunţăm la
el în totalitate. Da că vom începe să remlllţ 8 m la atitudinea criti-
că faţă de propri a persoană , s im ţim că nu m ai avem o preocupa-
re, ca şi cum am fi daţi afară de la serviciu. Nu vom mai avea
nimic de care să ne agăţăm. Autoevallmrea ş i a utocritica sunt în
fapt tendinţe obsesi"c care derivă din lipsa de încredere în sinc,
.,încredere" în se nsul d escoperirii a ceea ce su ntem. a conştien­
ti ză rii, a înţel egeri i capacităţii noastre de deschidere. Ne putem
permite să oferim pc t(lv ă aceas t ă trăs ătură as pră şi primitivă a
sinelui şi să re nunţăm la obsesii şi idei preconcepu te.
Trebuie S[I ;1 banc!onăIIl SfJeranţele ş i aş tept ăr i le. ele aseme-
nea ş i tem e rile . s5 Ile abordăm direct d eza m ăg iril e. să interacti-
onăm cu ele . .- ;'1 le pC!lrlllldcll1 Făcâ nd din aceas ta m odu l nostru
de viaţă. Un 11I crl i Imc "I"CU de rea li zat. De za măgirea semnal i-
zează fO<lrll' hill L' l' ,i s!\..'l l!(i unei int eligenţe natural e. Nu se
comparii CI I Ilil llil" ;dil"n ;1: cs te atat de pătrunzătoare, prec i să,
evidcnt:l "i <111 \"\" 1.1 I ) ; It" ;J PlIk"1ll ~ă ne deschidem. vom începe să
ob, crv;il1l illl l· dJ: 11 (." " ,; ivpl:ll ilc sunt nese mnificative În compa-
raţi e.: ·1 1 Silll;l\IIi ,' \ ,lllIl .1 Irl'hlli să le facem faţă. Astfel. apare
) ()
automat s enzaţiade dc za m ăg ire .
Dezamăgirea es te cel lll ai bun mij loc de locomoţie pc dnJ-
mul înspre dharma. d;).r nu confi rm ă ex i ste n ţa egou lui şi a vi e-
lo r sale. Deci, dacă s untem d om in aţ i de m at rialismul spiritu al,
dacă privim spi ritualitatea ca o parte a învăţăturilor şi virtuţilor
dobândi te, dacă s piritualitatea devine un simplu mijloc de a ne
alcătui ca fi inţă, atunci Înt reg procesul abandonării este defor-
mat. D acă privim spiritualitatea ca p e un mUloc ele a ne s imţi
mai bine, d e câte ori ni se va întâmpla ceva nepl8cut, eleranj clJl1.
vom Încerca să -I exp li căm astfel: " Bineînţeles că acesta este un
act ele înţelepciune din partea maestrului d eoarece şti u, s unt s i-
gur că el nu face ni mic care să m ă rănească. Guruj i este o fi intă
perfectă şi tot ce face el este corect. Orice face Guruji este În
folosul meu eleoarece el este d e partea mea. Aşa că îmi permit
să mă deschid. Mă pot abandona în siguranţă. Ştiu că am ales
calea cea bună." Ceva nu stă în picioare Într-o astfel de atitudi-
ne. În cel mai bun caz este credulă şi naivă. Suntem captivaţi de
înfăţişarea teribilă , in sp irată, elemnă şi luminoasă a lui "Guruji".
Nu mai îndrăznim să ne mai ima gi n ăm nicio altă variantă.
Avem convingerea că orice suferim este o parte a devenirii
noastre spiritua le. "Am Tac ut-o , mi s-a întâmplat, sunt un om
împlinit, ştiu cam tot ce se poate şt i deoarece am citit cărti care
Îmi confirmă credinţele. id eile, corectitudinea în gândire. Totul
coincide" .
Ne mai putem amăgi Într-un fel, fără să ne abandonăm CLi
adevărat deoarece credem că suntem nişte persoane preţioase ,
sofisticate şi impOJ1ante. "Ei, cu siguranţă nu vom accepta
această imagine de uliţă banală şi murdară a realităţii". Avem
senzaţia că fiecare pas tăcut de-a lun gul căii va fi o petal ă ele
nUIar şi punem la punc t O lo g ic ă, i nterpretâncl totul aşa cum ne
convine. Dacă vom cădea, ne asiourăm o atcriza re uşoară care
ne fereşte de şocul impactului. Abandonarea nu impli că pregăti­
rea une i aterizări confort a bile. Jn sea mn ă si! pi c i pllr ş i s il11Jllt1 în
ţărâna dură , banală , bolov5noa să ş i os i i IC! . ()dati! T Il C- illll dc s-
' 1
 chis. atc ri ză m pe c; e -(J fi
Conform tradit iei, abandona rea es le s imb o li zaLă de ace le
pr<lctici ele prostcma rc re pre7.enlft nd pr<1buşi rea la p~il1lf\nt Într- o
atilud in e dc renunţare. In acelaş i timp n desch idem ps ih icul
a ba ndonându-n e complet prin identi ficare a cu ul limul nimic de
pământ, rec ulloscându-n e josni c ia ş i nimi cnici a. N u ave m nimic
ele pierdut prin umilinţa ab so lută. Procedâ nd astfel, devenim llll
vas go lit, ga ta să primească În vătăt urilc .
în trad iţia budis tă, exi stă un~lătoarca formulă fu n dame ntală:
.,Găsesc salva re în Buddha. gasesc salvare în dharl1la, găsesc
sa lvare în sa ngha". Găs esc sa lva re în Duddha ca exemplu de
a bandonare, ~ exemp lu de re cunoaş tere a părţilor nega tive ca
e lem ent al a lci)tuirii noastre şi accep tarea lor. Găsesc salvare în
dh arma - dharma "Jege a ex i ste nţei ", viata ca v iată. Vreau să
văd viaţa aşa cum este ea. Vreau să înţel'eg si tuaţiil e de viaţă
aşa cum sunt ele în real itate. G ăsesc salvare în sa ngha .
"Sangha" înseamnă o comunitate de oam eni care păş esc pe ace-
I aş i drum, " tovarăşi". D oresc să -mi împ art întreaga experienţă
ele v i a ţă cu t ovarăş ii de pel erinaj , ele căuta r e . cu aceia care p ă­
ş es c În aceeaş i direcţi e. Dar nu v reau si) mi) spruin de ei ca să
găsesc un spriji n. Vrea u doa r si) pă şes c a l ă turi dc ei. Tcntatia de
a ne sprijini unul pe c e l ălalt pe parcursul că l ător i e i este foarte
pericul oasă . Dacă te sprijini unul de ce l ă l a lt ş i unul cad e, atunci
cădem cu to ţ ii. Aşa că nu ne V0 111 sp rijini de nimeni. Doar vom
păşi împre u nă , umăr la um ă r, colaborând cu celălalt însotindu-l
pe celălalt. Această abordare a abandonării , aceast~ idee' a sa l-
vări i este foarte profundă.
Căutarea sprijinului este o abordare greş ită - mun ţi care să
fi e veneraţi , zeităţi ale soare lui şi ale lunii , orice fel de alte zei-
tUf i doar pentru că par m ai pres us de noi. Această at itudine de
găs ire a unui sprijin este s imilară cu aceea a copiilor care zic:
"Dacă dai în mine te spLln m amei" considerând că mama este o
p ersoa nă arhetipală, m ăreaţă. D acă surn agresaţi se refugiază
in stinctiv la m ama, o perso nalitate atotştiutoare şi atotputernică.
Copi lul c rede că m ama poate să -I apere; că este s in gura perso a-
nă care poate s ă-I salveze . Găs irea rcfugi ului în pr in c ipiu l ma-
mei sa u al tată l ui es te un simplu acl de 31Jloapărare . Cel care
c a ut ă salvarea este cl e fGpt total li psit de putere, de in sp iraţie.
Este preocupat tot timpul de evaluarea unor forţe mai mari sau
mai mici . Dacă suntem mi ci, atunci cineva mai m are ne p oate
strivi. Căutăm refugiu pentru că nu ne permitem să fim mici şi
lipsiţi de ap ă rare. Avem tentaţia filosofării: "Eu sunt atât de ne-
înse mnat, dar îţi recunosc puterea. Sunt dispus să te venerez şi
să -ţi accept măreţia , aşa că, dacă te rog frumos, nu -i aşa c-o să
mă aperi?"
Abandonarea nu are nimic de-a face cu a fi umil şi neştiutor,
nici cu dorinţa de a deveni e levat şi profund. Nu are nimic de-a
face cu evaluările şi categorisiri le . Dimpotrivă , ne abandonăm
deoarece vrem să comunicăm cu lumea "aşa cum este ea". Nu
trebuie să ne clasificăm drept învăţăcei sau ignoranţ i. Ştim care
ne este poziţia, prin urmare vom accepta abandonarea şi des -
chiderea, în ceea ce Înse amnă relaţie, legătură şi comunicare cu
acela căruia ne "predăm ". N u trebuie să fim stânjeniţi de impre-
sionanta noastră colecţie de însuşiri bune şi rele. Le punem pe
toate la picioare le sale. Esenţa actului de abandonare nu implic ă
venerarea unei forţe din exterior. Dimpotrivă , Înseamnă colabo-
rare pe terenul gândirii astfel încât să devii un vas gol în care să
poată fi turnată cunoaşterea.
Această deschidere şi abandonare sunt pregătiri necesare
pentru relaţionarea cu un prieten spiritual. Mai bine să ne cu-
noaştem ad evărata valoare decât să ne plângem de sărăcia ima-
ginară a propriei fiinţe. Ştim că suntem capabili să primim învă­
ţătmile, ştim că putem să abordăm cu succes bogăţia de po sibi-
li tăţi de a învăţa.
33
 --- - ---- -- -- ---

i\ llaestrul (Guru)

Abord ând studiul spir itu a lit ăţii, ne vedcm co nfruntaţi eu

prob lema relaţiilor dintrc no i şi ma es tru, lama sau guru, indife-
rent cum i-am spun e persoane i despre care presupun em că ne
va acorda înţelegere s piritual ă . Aceste cuvi nte, în special ter-
menul "guru" au dob ândi t în Occident înţ e lesuri şi asocieri ero-
nate, în general ad ăugân du-s e conf uziei în jurul sens ului a ceea
ce înseamnă să studiezi cu un îndrumător spirituaL N u vreau să
afirm eă orientalii înţeleg cum să colaboreze cu un g uru p e când
occidentalii n- ar fi in stare . Problema este universa l ă. De fieca-
re dată, oamenii se îndreaptă către studiul spiritu a lităţii eu idei
preconcepute despre ce au de câş ti gat şi cum trebuie să se COI11 -
porte faţă de persoana de la care cred că vor obţi n e aceasta.
Chiar no ţ iunea de a obţine. ceva de la un guru - fe ri circ , pace
sufl etească, înţelepciune sau orice altceva ne dorim - es te linii
din cele mai a lambicatc prejudecăţi. Prin urmare a m co ns ider: 11
ut il să examinăm modul În care unii discipoli celebri a u abord <l t
re l aţ i a cu spiritualitat ea ş i Îndrum ător ul spirituaL Poatc că <l CCS
te exemple vor avea o oarecare r e l evanţă în găs i rea un e i căi de
Înţe l egere .
Unul dintre cei ma i renumiţi maeştri tib etan i, t o t odată ş i
unul din g uru ş ij principali ai lini ei spiritu ale Ka gy li din care fac
parte ş i eu, a fost Marpa , discipol al m aestrului indi an Naropa ş i
, guru a l lui Milarepa, cc l mai ves tit dintre fiii să i spirituali .
Ma rp a este exemplu l tipi c a l celui carc şi-a urmat ea lea pentru a
deveni un om Împ l i11 it. S-a n ăsc ut în tr-o f ~ll11i Iie de agricultori
dar încă de t fm ă r era ambiţ i o s, a l e o[\ndu -ş i învăţătura ş i preoţia
 r
drept ca le de rea li zare in vi~l I ă. Ne jl\\tCIlJ iJ11<l !.! illi\ ce e fort si ce
I Pe cG nd s t r ăb~tca Nepalul, se întâmp lase ca Marp8 să au dă
hotărâ~c a,L1 fo s t nccesa re pent ru C:J fiul unui l~i ran să cţj:ll1gă
p:~ot. In 11betul sec ~ILllui a l X-l ea, ex is(; \u dom câtc'·a posibi li-
taţ l p entru ca un as tfel de om să a tin gă o poz i ţ i e Înaltă: ca ne -
gustor, ca bandit sa u, mai ales, ca preot Jn acea vre me , intrarea
în cinul preoţesc putea fi foarte bine echivalată c u z\ de~e ni doc-
tor, mag istrat şi profesor l aolaltă,
" Mar?a ~ în ceput studiin d tibetana, sanscrita, hindi ş i alte
cateva lImbI. După aprox im ativ trei ani , el era îndeajuns de
pregătit pentru a începe să dobândească venituri ca profesor. iar
cu aceşti bani să -ş i finanţeze studiile reli g ioase pentru a deven i
în final~p reot bl,u dis t. La vremea respectivă, aceasta era o pozil ie
de vaza, da r M ar?a :~ia mai mult aşa că, deşi era căsătorit şi
de-.acum avea o famIlie, a continuat să-şi economisea scă veni-
tunle până când a reuşit să strângă o cantitate impresionantă de
aur.
Ajuns aic i, Marpa şi-a anu nţat rud e le că intentionează să
~ătătorească în India pentru a dobândi şi mai multă î~ţelepciune.
In acel moment, India era centrul mondial al studiilor budiste
s~di.ul.~niver~ ităţi i Nalanda şi al celor m ai mari Învălaţi şi spe~
clahştI 111 budI sm. Marpa voia să studi eze şi să adune texte ne-
cunoscute în Tibet, să le aducă acasă şi să le traducă, devenind
astfel un mare înţelept - traducător. Pe atunc i, ca şi până destul
~e curâ.n ? , C.ăIătoria spre In dia era lun gă şi plină de primejdii,
Iar famJ! la Ş I superiorii săi au Încercat să-I abată din drum dar
hotărâre~.lui er~ luată aşa că a pornit la drum însoţit de Lln~rie­
ten care Il era ŞI coleg de studiu.
. După m ai multe luni de c ăl ăt o rie, a u reuşit să ajungă în In-
dia traversând munţii Hima laya şi s-au îndreptat către Benoal
de .u~lde. fiec.ar~ şi-a urmat propriul traseu. Ambii erau speci:li~
za ţl l~ Imgvl stICă şi ~tudii religioase aşa că au hotărât să -şi gă­
~ea~ca fiec are propl'lul m aes tru potrivit aşteptări lor personale.
Inall1te de a se d espărţi au deci s să se rcîntâlnească pentru a
parcurge împreun ă drumul de înapoiere.
36
de maestrul aropa, un om c u o fai m ă i eşită din comun. Naropa
fu sese co nducăt o r al Un i ve r s ităţi i Nalanda, poate cel ma i mare
cent ru de st udii budis te care a exi:;tat vreod a tă. Afla t în culmea
carierei, s imţind că a în ţe l es sensu l dar nu ş i valoarea rea l ă a
învăţăturilor şi - a abandonat po stul pl ecând în căut a rea unui gu-
ru . Timp de doispre zece ani a suferit pri vaţ iuni de neînch ipuit
din partea maestwlui să u Tilopa, pentru ca, în fin a l, să ajungă
acolo unde a dorit La momentul când Marpa aud e de el, acesta
era recunoscut drept cel m ai m are pu stnic budist în v i aţă . De la
sine înţe l es că Marpa a în ce put să- I caute,
Până la urm ă l-a găs it. Trăia în sărăci e, într-o colibă aflată
în inima pădurii bengale ze. Marpa se aştepta ca un maestru atât
de vestit să aibă r eşe dinţ a într-un soi de templu sau de sanctuar,
aşa c ă a fost destul de de zamăgit Oricum, era puţin dezorientat
de ciudăţeniile acestei ţări îndepărtate şi acordând circumstanţe
atenuante, şi-a spus că p oate acesta este felul în care trăiesc
m aeş trii indieni . De asemenea, stima faţă de faima lui Naropa
l-a făcut să depăşeas că m omentul dc dezamăgire, aşa că i-a dat
acestuia cea mai m are parte din aur rugându-l să-I înveţe. I-a
m ai explicat că s-a căsătorit , că e fermier dar şi preot şi învăţat
tib e tan, că nu vrea să renunţe la modul lui de viaţă şi că tot ce-şi
dorea era să adune învăţături p entru a le aduce înapoi în Tibet,
să le traducă şi să câştig e bani frumoşi. Naropa a acceptat des-
tul de uşor rugămintea lui Marpa, i-a spus ce are de făc llt ş i lu-
crurile au început să se d esfăşo are pe Îndelete.
Dup ă o vreme , Marpa a ajuns la concluzia că adunase des-
tule învăţături pentru a - şi re ali za sco pul şi s-a pregăti t să se În-
toat'că acasă. Ajunge la un h an dintr-un mare oraş und e îşi reîn-
t âln eş te tovarăşul de călătorie şi cei eloi încep să compare ceea
ce procurase ră, Când prietenul a vă zut cele aduse de Marpa, a
râ ş i a spus: "Tot ce ai aici e lipsit de v8loare! No i deja avem
aceste învăţături în Tibet. Trebui e ă găseşt i altele mai intere-
sante şi mai rare . E u am găs it învăţături extraord in are p e care
37
 -r
le -alll primii ci . 1,1 n' i Illai v e s tiţi pro iCsor i ."
I te înt orc i în Tibet şi Sfl prccbi. Nu iljllll gc 6 1 (li pr iillit în\ ;-q:i luri -
Des ig ur c;'\ tvlnrpa s-a s imţit destul de s tânj e nit ş i d e supărat
c1 eoarec<:: ci:iU'it(lria p â n ă nic i fu sese d eose bit de lungă , de obos i-
lO:1re ş i de sc ump:!. aş~l c ă a hotărât să se Întoarcă ld Na roj)a ca
să mai Încerce o dat ă . Când a ajuns la coliba lui Naropa şi i-a
cerut alte Înv;}ţătuI}, mai rare, mai exotice ş i mai profunde,
aces ta i-a răspuns: Imi pare rău, dar de la mine nu poţi să pri-
me, ti aceste Învăţă turi. Trebuie s ă pleci ş i să le primeşti de la
altcineva, ll11 om pe nume Kukuripa. Călătoria este grea, mai
al es pentru că ace s t Kukuripa trăi eşte pe o insulă în mijlocul
unui lac otrăvit. Cu toa te acestea, la el trebuie să ajungi dacă-ţi
vrei Învăţături l e.
Marpa era\ disperat, aşa că a hotărât să plece la drum. Pe
d e asupra , dacă Kllkuripa a vea învăţături pe care nu i le putea da
nici marele Naropa şi, mai mult , trăia în mijlocul unui lac otră­
vit , trebuie că era un învăţat extraordinar şi un mare mistic.
Ş i -aşa a ajun s Marpa la destinaţie, a traversat laClll şi a de-
barcat pe insulă începând să-I caute pe înţe lept. Tot căutând, a
dat peste un indian care trăia într-o mizerie de nede sc ris , încon-
jurat de sute de câini. Situaţia era cel puţin neobişnuită, ca să ne
exprimăm elegant dar, cu toate acestea, Ma rpa a încercat să stea
d vorbă cu Kukuripa. N-a obtinut ,
decât nişte bâiouieli
b ,
Kukuripa părând să vorbească absolut fără noimă.
Sit uaţia era aproape in s uportabilă. Nu numai că învătătorul
vorbea complet neinteligibil, dar Marpa trebuia să se pă ~ească
perm a nent de sut e le de câini . Imediat ce reuşea să se împriete-
:lească c u unul dintre ei, ceilalţi îl lătrau şi încercau să- I muşte.
Tntr-un târziu, aproape d eznăd ăjduit , Marpa a renunţat la toate ,
a renun~at la Încercarea de a nota ceva, la încercarea d e a obtine
ori ce fel de Înviiţ [ltură ne maiÎntâlnită. În ace l moment Kuku;ipa
a în ccp ut să vorhea scă abso lut coerent şi inteligibil , câ inii au
Înc e ta t h ii rţuiala iil!' Marpa ş i -a primit învăţăturile.
După ce Milrpil ,1 te rmin at de studiat cu Kukuripa, s-a reîn-
tors Iii ! rin lui ', IU !' lIl'1l. Na ropa, care i-a spus : Acum trebuie să
38
k În mod teoretic. Trebuie să treci pr il1 cxpe rienţe d e , - i aţă iIlk-
văra te, reale. Apo i p oţ i să vii elin IltlU ş i să st udi ez i mai departe .
Înc ă o dată, Marpa ş i -a întâl:lit tova răş ul ele că utare ş i au
pornit împreun ă p c lungul drum sp re Tibet. C ompaniol1ul său
studiase şi el din g reu, ambii duceau teancuri ele manuscri se ş i ,
cum mergeau ei a şa . a u p ornit să di scute d esp re ce Învăţ aseră.
Curând , Marpa a început să se simtă stânjenit d e prietenul să u
care încerca din ce în ce mai in s is te nt să afle ce învăţături adu-
nase. Conversaţia p ă rea să se învârtă to t mai mult în jurul aces-
tui subiect, pană c e tovarăşul SăLI a ajuns la concluzia că M a rpa
obtinuse lucr ări mai valoroa se decâ t ale sale ş i a Început să-I
ro~dă invidi a. Pe câ nd traversau cu bacul fluviul, tovarăşu l lui
Marpa a încep ut să se plângă că nu s tă bine , că e înghesuial ă
din cauza bagajelor. El şi-a schimbat poziţia, ca ş i cum şi-ar fi
făcut mai mult loc, reuşind astfel s ă arunce în apă manuscrise le
lui Marpa. Marpa a Încercat din răsputeri să le sa lveze, dar dis-
păruseră. Toate tex te le pentru care bătuse atâta cale se du sese ră
într-o clipă .
Marpa s-a întors în Tibet în căr cat de regrete amare . Avea
de spus o mulţime de p ovcş ti desp re că l ătorii l e ş i studiil e sa le,
dar nu avea nimic palpabil prin care să-şi dovedească experien -
ţa şi cunoştinţele . Cu toate aces tea, a petrecut câţiva ani lu c râ nd
şi predând când, spre surpriza sa, a începu t să -şi dea sea ma 'ii
scrierile nu i-ar fi fost de niciun folos , chiar daca ar fi. reu ~ it sa
le salveze . În timp ce se afla în India , îşi notase doar ace le p ărţi
ale învăţăturilor p e care nu le înţe l ege a. Nu aşternuse pe hâ rti e
acele învăţături care erau parte din propria experienţă. După
numai câţiva ani, descoperi se că, de fapt, acestea deveni seră o
parte din el.
Odată cu această revelaţi e, Murpa ş i- a pierdut toată dorinţa
de a profita de pe urma învăţături l or . Nu m a i era preocupat de
partea financiară, nici de dobâ nclircil J~lil1l e i dar, în schimb, se
simţea în stare să at in gă ilumin al·eel. Aşa d 't s trBn g c praf de aur
 ca ofrandă pentru Naropa şi iată - I pornind încă o el ată pe dru-
mul spre Indi a. De această dată e ducea l11âIJn1 dc do rinţa de
a-şi vedea maestrul şi de setea de cunoaştere.
Cu toate acestea, întâlnirea a fo st destul dc diferită de pre-
cedenta. Naropa i s-a părut foarte rece şi impersonal, aproape
ostil, primele sale cuvinte fiind: "Mă bucur să te văd. Cât aur
mi-ai adus în schimbul învăţăturilor?" Marpa adusese o cantita-
te impresionantă dar voia să-şi pună ceva de-o parte pentru
propriile cheltuieli şi călătoria de întoarcere aşa că şi-a desfăcut
bagajul dându-i lui Naropa o cantitate din ce avea . Naropa a
primit ofranda zicânel: "Nu ajunge. Învăţăturile mele costă mai
mult. Dă-mi tot aurul. Marpa i-a mai dat ceva, dar cum Naropa
voia to t, luclţurile s-au repetat până ce maestrul a râs şi i-a zis:
"Crezi că poţi să-mi cumperi învăţăturile cu o amăgire?" În
acest moment Marpa s-a elat bătut şi i-a dat lui Naropa tot auru l
pe care îl mai avea. Uluindu-l , Naropa a deschis sacii începând
să împrăştie praful de aur prin aer.
Dintr-o dată, Marpa s-a simţit complet dezorientat simţind
că-i fuge pământul de sub picioare. Nu putea să înţeleagă ce se
întâmp lă . Muncise atât de mult pentru aurul cu care urma să-şi
cumpere învăţăturile! Naropa îi dăduse de înţele s că are nevoie
de aur şi că Îl va învăţa în schimbul acestuia. Iar el îl răspândea
în cele patru vânturi! Apoi, Naropa i-a spus: Ce nevoie aveam
eu de aur? Aurul meu este întreg Universu l!
Pentru Naropa, acesta a fost un mare moment de deschidere.
S-a deschis, devenind capabil să primească învăţăturile . După
aceasta a stat Încă multă vreme în preajma lui Naropa instruirea
sa fiind destul de austeră, însă nu mai audia învăţăturile pur şi
si mplu , cum făcuse înainte. Trebuia să se străduiască să le pă­
trund ă înţe l esul. A trebuit să renunţe la tot ce avea, nu numai la
posesiunile materiale, dar şi la tot ce ştiuse până atunci. A fost
un proces continuu de deschidere şi abandonare.
În cazu l lui Milarepa, situaţia a fost CLi totul alta. Acesta era
ţăran , mult mai puţin învăţa t şi e levat decât era Marpa când îl
40
'.
Întâlnise pe Naropa. Comisese făr ădelegi fără nlll11ăr, inclusiv
crime. Era îngrozitor de nefericit, tânjea după iluminare şi era
gata să pl ă t ească oric ât i-ar fi cerut Marpa. Aşa că Marpa l-a
pus să plăt ească la propriu un pre ţ fizic. L-a pus să-i construias-
că o serie de case, una după alta şi când erau gata, 'ii spunea lui
Milarepa să le dărâme şi să aşeze pietrele în locul de unde le
luase, pentru a nu strica armonia peisajului. De fiecare dată
când îi ordona să dărâme o casă , Marpa găsea nişte scuze ab-
surde, cum că a fo st beat sau că el nu a comandat niciodată
construirea unei case. În acest timp, Milarepa, înse tat de dorinţ a
cunoaşterii , dărâm a casa şi o lua de la capăt.
În cele din urmă, Marpa a făcut planurile unui turn cu nouă
etaje. Milarepa a simţit c ă -şi dă sufletul cărând pietrele şi înăl­
ţând edificiul după care, când a terminat, a venit Încă o dată la
Marpa cerându-i să -I înv eţe. Dar maestrul a zis: "Ş i vrei să pri-
meşti Învăţăturile uite-aşa , pe dată , doar pentru că mi-ai con-
struit acest turn ? Păi , mă tem că va trebui să-mi aduci Încă un
dar ca taxă de iniţiere."
În această vreme, Milarepa sărăcise complet deoarece îşi
consumase tot timpul şi energia construind turnuri. Soţiei lui
Marpa, Damem a, i s-a făcut milă de el şi i-a zis: "Turnurile pe
care le-ai construit sunt o mare dovadă de credinţă şi devota-
m ent. Cu siguranţă că soţul meu nu se va supăra dacă am să-ţi
dau câţiva saci cu orez şi un val de pânză ca să-ţi plăteşti taxa
de iniţiere." Milarepa a dus orzul şi pânza în ringul de iniţiere
unde oficia Marpa depunându - şi ofranda printre daruri le aduse
de ceilalţi stu denţi. Când a recunoscut dar ul, 1Vlarpa s-a enervat
şi a strigat: "Ipocritule, lucrurile astea sunt de la mine! Ai În-
cercat să mă păcăleşti'" Şi l-a scos literalmente în brânci din
s paţiul und e preda.
Văzând cum stau lucrurile, Milarcpa ş i-a pierdut orice spe-
r a nţă de a mai învăţa vreodată ceva de la Marpa. Disperat a ho-
tărât să se sinuc id ă şi aproape că r e u ş i se cân I Marpa a venit la
el spunându-i că acum e ga ta să primea scă în vă ţături le.
41
 ----
1)(1 1);11 1(1 11 1" 01 111\ .Il.lll lr ii S l) li cil~'t ca neilli li ,llu l să dea ceva în
sc ilil lll ) 1 ~ ; I\" I IVI" '.', ;11,1 () <l ll lllllitfi abandonare p s ibică , un dar
cam e!c ; I l ' 's i )' l' ll 1:11 ,1 de ce trebuie să discută m problema
aballcloll<ll ii , dl'.L'1lIlk 1ii . rCI1U Il \i'lrii la aşt eptări Înainte de a p u-
tea vorbi des pl l' Ic l;qi,l dintre maeSlru şi învăţă ce l. Este mult
m et i illlporUlill sa le ' Ibn ndon ez i, să te de sc hi z i, să apari în faţa
unui g uru <Iş a Cliill qt i. decâ t să în ce rci să te prezinţi ca un elev
m e rit o riu . Nu contea ză câ t de mult e şti di s pus să plăteşti, cât de
corect te eO l11p ol'f i, cât de la obiec t s unt r ă sp unsuril e date maes-
trului. Nu este ca ş i e lim te-ai duce la un interviu sau cum ţi-ai
cumpăra o ma ş in ă n ouă. Da că îţi vei obţin e sau nu s 1t~jba de-
p ind e dc refer inţ e, de cât de bin e eşti îmbrăcat, de cât d e lustru-
il i 'iţi sunt palftofi i, de cât de corect vorbe ş ti şi de cât eşti d e
mani erat. Dacă Îţi Clll11peri o ma ş ină, problema se reduce la câţi
bani ai şi cât de cuprinzător ţi-e creditul.
Când însă e vorba de spiritualitate, se cere ceva mai mult.
Nu este ca atunci când te du ci la un interviu pentru o slujbă; te
îmbraci frumos ca să- I impresionezi pe potenţialul angajator.
Trucul nu merge la întâlnirea cu un guru deoarec e acesta vede
prin 110i. E l se amuză văzând că ne-am îmbrăc a t special pentru
interviu. E o ..s ituaţie în care nu-.şi au locul gesturile gratuite.
Sunt chiar inutil e. Trebuie să fim cu adevărat decişi pentru o
deschid ere totală. Trebuie să ne dorim să re nunţăm la toate pre-
jud ecăţ il e . Milarepa se aştepta ca Marpa să fie un mare învăţat ,
o persoan[l pio asă îmbrăcată după ritualul yoghin , purtând mă­
tănii , recitând mantre şi meditând. În schimb. I-a găs it pe Marpa
lu c rând la fermă, coorclonându-şi angajaţii ş i arând p ă mântul.
Mă tcm că în Occident cuv ântul "guru" a în cep ut să fie
prea des folosit. Mai bine am uza de sintagma "prieten
spiritual" eleoarece înv ă ţăturile duc la o cunoaştere recipro că a
două minţi. E stc mai mult o problemă de comunicare mutuală
d ecât o relaţi e s t ărân-sup u s între o j~il1ţ ă anată pe culmi şi alta
chinuită, dezorie n tat5. În relaţia stăpân-supu s fiinţa superioară
poate să ni se pară Il cve ro s imil ă, plutind , levitând, privi nelu-ne
42
- ~ ------- ~.
cit: sus. Vocca sa e ste pătru ll /'.ăto 'lrc. c uprind e îllt l'Cg spcqiul. l·j -
ecare c uvâ nt , Jic ca re silabă. fieca re mişcare este o manife stare
de Jl1fe lepciu ne Dar nu-i decâ t un vi s . Un gur u trebuie să fi e un
prieten spiritua l c u care comunicăm descoperindu-i calitălil e,
aşa cum M arpa a făc ut cu Mila repa şi Naropa Cll Marpa, Marpa
s-a anat 'in sitUC:l\ia de a fi fermicr-yoghin. Era căsătorit, avea
şapte copii , î ş i îngrijea ferma şi cultiva pământul pentru a-şi În-
treţin e famili a . Aces te activităţi erau Însă doar segmentul d e ru-
tină al vieţii sale . Avea gr ijă de discipoli aşa cum avea de reco l-
t ă ş i de familie. E ra atât ele m eticulos, dând importanţă fie căr ui
detaliu al v i eţii sa le, încât putea fi atât un profesor priceput, cât
şi ta tă şi fermier în aceeaşi măs ură.
În stilul său de viaţă nu ex istă nicio umbră de materialism
fizic sau spi ritual. Nu punea accent pe spiritualitate neglijându-
şi familia sau rel aţia fi zică cu lumea terestră . Dacă nu ai nimic
ele-a face cu materialismul , fie fizic ori spiritual , nu există acti-
vităţi duse la extrem.
Nu-ţi este de niciun ajutor să alegi pe cineva drept guru
doar pentru c ă este vestit, este celebru prin publicarea unui pe-
rete de cărţi sau convertirea a mii sau milioane de oameni , Re-
perul principal constă în capacitatea de a comunica împreun ă cu
acea persoană direct şi - cori1plet. Cât de tare ştii să te
autoamăgeşti? Dacă te deschizi cu adevărat în faţa priete nului
tău sp iritual, atunci sunteţi meniţi să colaboraţi. Eşti în stare să ­
i vorbeşti cu adevărat de schis? Ştie ceva despre tine ? Este dis-
pus să comunice? Poate să pătrundă cu adevărat dincolo de
măşti le tale, să comunice direct, fără ocolişuri? Cam acestea ar
fi j aloanel e directoare în căutarea unui maestru, nu celebritatea
sau înţelepciunea,
Ex i stă o istorioară interesa ntă despre un grup de oameni
deci şi să se ducă să studieze cu un mare maestru tibetan. Ei stu-
diaseră câte ceva cu alţi îndrumători , dar se hotărâ seră să încer-
ce să înveţe de la acea pers oană deo se bit~i . Erau n eră bd ă tori să- i
devină di scipoli, aşa că s-au du s în vi z it ă. dar ma rel e ma estr u
43
 nu a Hcceptar pe nimeni. Le-a %i s : ,.vă \ 'oi accepta cu o singura
Nu ne di stinge bine niCI t r ăsă turile. ExiSTă multe poveşti din
conditie . DaC[l sunteţi gato să \5 dezict?ţi ele profeso rii avuţi Îna-
inte ,, 'Toti mi fost ele acord spunânel cât îi sunt de devotaţi, cât trecut despre relaţia macstru-elisci pol În care învăţăcel ul între-
ele J~lare ~ste faima sa şi cât de 111 ult :11' vrea să st Ild ieze cu el.
prindea căliltorii lun gi şi Indura multe privaţiuni până ce fasc i-
naţia şi primele impul suri înccpcau să se estompeze. Aceasta
Cu toate acestea, el a deci s să nu-i accepte decât dacă îi vor În-
pare să fie problema: impul sul de a că u ta ceva este el însuşi o
deplini condiţia. Până la urm ă toţi cu excepţia unuia singur au
Clmânare. Când impulsul începe să se disipe ze, începe să ia să la
hotărât să-şi nege profesorii ele la care, de fapt: învăţaseră o
iveală goliciunea noastră naturală începând să înfiripe contactul
mulţime de lucruri. Maestrul a părut des tul ele mulţumit ,
dintre cele două minţi.
invitându-i să revină a doua zi. Când s-au Întors le -a spus:
Se zice că primul stadi u al întâlnirii cu un prieten spi ritual
"S unteţi ni şte ipocriţi. D ata viitoare, când veţi găs i lin alt maes-
seamăn ă cu o vizită la supermarket. Eşti încântat şi îp imagi-
tru -' vă veti, dezice de mine. Aşa c ă, lu aţi -vă tălpăşiţa!" I-a gonit
nezi l11ulţ' imea de lucruri pe care le vei cumpăra - bo găţia pri e-
pe toţi cu excepţia aceluia singur care pusese în practică ce În-
tenului tău spiritual şi caracterul stră lucitor al personalităţii sale.
văţase înain e. Cel ales nu mai era di sp us să facă jocuri minci-
Cea de-a doua etapă este ca şi cum te -ai prezenta în faţa unui
noase, nu voia să fie pe plaetll maes trului încercând să pară
complet de judecată de parcă ai fi infractor. Nu poţi să te ridici
altceva decât ce era. Dacă ai de gând să te împrieteneşti cu
la înălţimea aşteptărilor şi Începi să ai procese de conştiinţă de-
maestrul, fă-o direct, deschis, astfe l încât comunicarea să aibă
oarece îţi dai seama că el ştie despre ti ne tot atâtea cât ~tii şi tu,
loc ca Între egali, nu să încerci să-i captezi bunăvoinţa.
ceea ce este extrem de stânjenitor. În cel de-al treilea stadiu, În-
Pentru a fi acceptat de guru ca prieten, trebuie să te des-
cepi să - ţi vezi cu-adevărat prietenul spiritual, e ca şi cum ai ve-
chizi total. Iar pentru a te deschide trebuie să treci prin nişte în-
dea o vacă păscând fericită pe pajişte. Îi admiri liniştea, admiri
cercă ri la care te vor s upune atât prietenul tău cât şi situaţiile
peisajul şi apoi treci mai departe. În stadiul final, cel de-al pa-
obişnuite de viaţă. Toate aceste teste voi- fi dezamăgitoare. în
trulea alături de prietenul spiritual este ca şi cum ai trece peste
aceste momente te vei întreba dacă prietenul tău spiritual are
o piatră aflată pe drum. Nu-i dai nicio atenţie . Do ar treci şi îţi
vreo urmă de sentiment, de compasi une faţă de tine. Asta În-
vezi de drum.
seamnă să ai de-a face cu propria ipocriz ie. Ipocrizia, prefăcăto­
La început, îi faci maestrului un soi de curte , ca şi cum ai fi
rie şi escrocherie de ba ză a egoului este foarte dură, are pielea
îndrăgostit. Cât de mult vei încerca să i te bagi pe sub piele?
extrem de groasă. Obişnuim să purtăm mai multe armuri , unele
Există tendinţa de apropiere faţă de prietenul spiritual deoarece
peste altele. Ipocrizia este atât de den să şi de stratificată încât
chiar vrei să înveţi. Doar ai atâta consideraţie faţă de el! Dar în
imediat ce îndepărtăm o armură, su b ca găsim alta. Tot sperăm
acelaşi timp te sperie. Parcă eşti înţepenit. Ori situaţia nu coin-
că nu va fi nevoie să ne clezbrăcăm complet. Sperăm că dacă
cide cu ce te aştcptai să fie, ori există resentimentul că "nu voi
vom da jos doar câteva strClturi vom deveni mai prezentabili.
fi în stare să mă deschid total, fără nicio reţinere". Ia naştere un
Apă rem radioşi în noua armură. Însă prietenul nostru spiritua l
sentiment ură-d ragoste, un fel de proces concomitent de aban-
nu poartă nirnic. Este complet dezbrăcat. În c o mparaţie cu goli-
ciunea sa, noi sun tem învc şm ântaţ i În ciment. Armura este atât donare şi retragere. Cu alte cuvinte, începem să jucăm un joc,
de groasă încât ell1u poate să ne simtă tex tura pieli i, a trupului. joc în care vrem să ne deschidem, vrem să ne iubim maestrul,
iar apoi vrem să fugim de el. Dacă ne apropiem prea tare de
44
45
------ -- -- ---------
·F
pr ie lt.:1ll1i s pi ll lll ,li . IIICl'lll'nl s[î ile s im ţ im c ople;;iţ i , a şa cllm se
S pllll C În \ 'c hilil 1l1'O\'l'rh tibe l<.lJl: .,Un g uru es te 8se l11 eni fo cului.
D8di le up r(lj lii pr..:" 1I 1u ll. te: Hr/. i. Dac ă s tai prea departe, nu ca-
pcţi înd eajuns ti . Illul trl '[î luU IX" Curtarea e ste s pecifică învăţă­
ce lului. Tin z i 5[1 te 8prof) ii prea tare de ma estru şi câ nd O faci , te
arzi. Dup ă 8ecea . Î ţi vin e s-o ie i la fugă.
Până la urm ă, s itu a ţi a în cepe să devină foarte consi s tent ă ş i
fermă . Înccpi să- ţi dai seam a eă dorinţa de a fi a proape şi cea de
a fug i de g ur u IlU rep rez in tă de cill propriul tău j oc . Nu au nimi c
de-a fac e eu i tu a ţi a rea l ă, sunt simpl e ilu zii. Maes trul sau prie-
te nul spiritua l este întotd eaun a aco lo, arzâ nd, ca lin foc viu . P oţ i
să te joci sau sfl nu te joci Ctl el , e alege rea ta p er s onal ă .
Ulterior, re laţia cu priete nul spiritual începc să devină crca-
tivă. Accepţi s ituaţ i a de a fi atât copl eş it , cât şi ţinut la distanţă
de acesta. Dacă el hotără ş t e s ă joace rolul unei ape îngheţate,
accepţ i . Dac ă decide să fi e o vâlvătaie dogoritoare, accepţi .
Nimic nu poate să te clinte as că şi te împaci cu s ituaţia .
Pasul următor este că, acceptând tot ceea ce face prietenul
tău spiritual , înc epi să-ţi pi erz i din elan deoarece te-ai abando -
n at complet, ai rcnunţat la ·o rice . Te simţi redu s la dimensiunil e
unui fir de praf Devii ins ignifiant. Înccpi să crezi că sing ura
lume care exi s tă este cea a prietenului tău, a maestrului. Este ca
şi cum ai fi spectatorul unui film fascinant. Fi lmul este extrem
de interesant şi tu joci în el. Nu mai exi ş ti nici tu , nici sala de
cinema, nici scaunel e, ni ci spectatorii , nici pri e tenii cu care ai
vcnit la film . T ot ce m a i ex i s tă este filmul. Acesta se numeşt e
"perioada lunii de miere" în care totul se vede ca o parte a ace -
lei figuri centra le , maestrul. Nu eşti decât un individ mă runt ,
inutil, care se hrăne ş te continuu din ace a stă magnifică fiinţă
centrală, fa sc in a ntă. Ori de câte ori tc simţi slăbit , obosit sau
plictisit te du c i ~ i doa r intri în sala de cinematograf Imediat te
s imţi înveselit , rc vigora t, reîntinerit. în acest stadi u, cultul per-
sonalităţii de vin c evid c nt. Singura persoană care mai există pe
lume este gurll , viu ~ i <Ilotf)uternic . Chiar şi sensu l vieţii tale
46
~--
-----------
de pi nde el e e l. D acă e să-ţ i d a i v i aţa, o fac i pentru e L D "că t ră­
i eş ti, trăi eşt i p entru el ş i nic id ec um pentru tin e.
Oricum , aceastEl iubire pe ntru pri etenul sp iri tual nu poate să
dureze la n es fârşit. Mai de vreme sau mai târ ziu trebuie SEt dis-
pară şi te vez i în situaţi a de a fa ce faţă singur s itu aţiilor d c \ 'i a ! ă
şi propriil or probleme . Este ca ş i cum ai fi căsătorit ş i s-a ter-
minat lu na de mi e re. Persoana iu bită nu se mai află perm a ne nt
în centrul at enţi e i, ci începi să-i studiezi şi comportamentul. În -
cepi să observi ce îl face să fl e un maestru, dincolo d e lim ite le
individualit ă ţii şi p e rs onalit ă ţii sale . Prin urma re, intră în sc enă
ş i principiul " univers alităţii m aestrului" . Fi eca re pr o bl e m ă c u
care te confrunţi în vi a ţă este ca o parte a eăs niciei. De cB te o ri
întâ ln eş ti piedici, în urechi îţi răsu n ă cuvinte le maes trului.
Acesta este momentul în care începi să - ţi capeţi independ e nt a
fa ţă de g uru ca obiect al adoraţiei deoarece fiecare evenim ent
devine o expresie a învăţăturilor sale. Mai Întâi te-ai aband onat
total prietenului spiritual. Apoi aţi comunicat şi l-ai implicat
Într-un joc, iar acum ai ajuns la nivelul deschiderii totale. Drcpt
rezulta t al d eschiderii , înc epi să ve zi învăţ ă tura maestrului în
or ice situ aţi e , să vezi că toate s itu a ţiil e de vi aţă Îţ i - ofe ră pos ibi-
lit"tea d e a fi la fel de deschi s cum eş ti faţ ă de g uru, cum tot cc
te înconjoară devine guru.
Milarepa a avut o vi ziune covârşitoare a maestrului să u .
Marpa, în timp ce medita în s in g urătate ab s o lu t ă în Red 1 oc k
Valley (V a lea Stâncilor Rubinii). Sl ă bit de foame şi chinuit de
as primea vremii, a l eş in a t în timp ce ie ş i se din p eş teră înc er-
când s ă adune lemne d e foc. Când ş i-a re căpătat cuno ştinţ a, s -a
uitat spre est văzând ni ş te nori albi în directia unde locuia
Marpa. Cu mare greutate a intonat o od ă de implorare
spunându-i lui Marpa cât de mult îşi doreş t e să fi e alături el e el.
Apoi i-a apărut vi ziunea lui M::trpa că l ărind un leu alb ca zăpa­
da , care i-a spus ceva de genul: .,Cc- i Cll tin e') I\i în ce put să- ţi
pierzi minţile? Ai înţeles dharma , " ş a c ă nll -li Înll'c rup c medita -
ţia . " Milarepa s-a s imţit mai bine ş i S - (1 Înt ll rs 1;1 p -;; t c ră să-.: 1
47

continue I1l cclita\ ia Ajutorul cerul ş i dcpencl c I1 ţn faţă ele T'vla rp a
arată că Încă nu sc elibcrase de noţiunea ele gur u ca înelrul115lor
persona l.
Cind Milarepa s-a Întors la peşteră, CI găsit -o plin ă de de-
moni cu trupuri mici şi ochii cât farfuriile. A încercat tot fel ul
ele manevre prin care să-i fa că să nu-l mai umil eas că şi să nu-l
mai tortureze, dar aceştia nu au di spărut dec ât când Milarepa
şi -a înceta t jocul, când şi-a recuno scut ipocri zia ş i a acceptat ca-
lea deschid erii totale. Din acest moment, în cântecele lui
Milarepa se p oate observa o sc himbare rad i cală a stilului deoa-
rece reuşis e si:"! se identifice cu adevărata s tare ele guru, în loc să
reelucă relaHa cu Marpa numai la una cu o per oa nă obişnuită.
Pri etenul spiritual devine o parte din tine, rămânând în ace-
laşi timp o pers oană externă , de sine stă t ătoare. Astfel, un guru,
prezenţă al,ll inter ioară cât şi exterioară joacă un rol foarte im-
p011a1)t în s trăpung e rea şi revelarea propriei ipocrizii. Maestrul
poate acţiona asemeni uilei oglinzi, reflectându-te, ori, pe de al -
t ă parte, inteligenţa ta primară poate lua forma prietenului spiri-
tual. Când acel guru interior începe să funcţioneze, atunci nu
mai p o ţi să scapi de nevoia de a te deschide. Inteligenţa primară
te mmează peste tot. Nu poţi să scapi de propri a ta umbră . "Fra-
tele cel Mare es te cu ochii pe tine". În fapt , nu există nicio enti-
tate exte rnă care să ne urmărească ş i să ne bântuie. Ne bântuim
singuri. Propria noastră umbră este cu ochii pe noi.
Am putea să abordăm subiectul din dou ă unghiuri. Am pu-
tea să considerăm maes trul ca fiind o stafie care ne bântuie şi
ne umil eşte p entru propria ipocrizie. Poate exista o notă demo-
l1ică în revelarea a ceea ce suntem. Există însă şi o însuşire po-
zitivă a prietenu lui spiritual devenit parte din noi. Inteligenţa
primară este o pre ze nţă continuă în situa~iil e de viaţă. Este atât
de ascuţită şi de p ătrun zătoare încât chiar d acă vrei să faci ab-
stracţie ele ea, nu poţi. Câteodată are un facie s amen inţ ător, a l-
teori poartă un zâ mbe t plin de îngăduinţă : În traditia tantTică se
spune că nu poţi vedea faţa maestrului dar s imţi expresia aces-
48
tui a tot timpuL Indiferent dacă e zâmbet, rânjet sau furie, este o
parte din fi ecare s itu aţie de viaţă. Inteligen ţa primară,
tathagata-garbha, esenţa primordială a lui Buddha se manifestă
invariabil în toate încercăril e la care ne supune viaţa. Nu ai cum
să scapi de ea. În învăţături se mai spune: "Mai bine să nu În-
cepi. Odată pornit, du-o până la capăt." Aşa că , mai bine nu
păşi pe calea spiri tuală până nu te vezi nevoiL Odată ce ai făcut
primul pas, el este bun făcut şi nu mai poţi să dai înapoi . Cale
de scăpare nu există .
Î: ÎnvâJ1indu-mă prin diverse centre spirituale, am constatat
că o personalitate ca a lui Marpa le-ar părea cititorilor drept
destul de bulversantă. Avem de-a face cu cineva care nu pare să
se conformeze deloc aşteptărilor. Nu pr actică nici asceza, nici
nu renunţă la cele pământeşti . Îşi vede de treburile zilnice. Este
un om normal şi, în acelaşi timp, un profesor remarcabil, o ca-
pacitate. Este Marpa singurul care a dovedit calităţi ieşite din
comun fără să treacă prin chinurile cumplite ale ascezei şi fără
să se supună disciplinei purificării?
R: Desigur că Marpa este un exemplu pentru posibilităţile
., careni se deschid. În orice caz, cât timp a studiat în .India, a. şu::
portat rigorile unor disciplinări şi ins truiri draconice. Studiind
din greu sub oblăduirea maeştrilor indieni, el şi-a pregătit calea,
însă cred că trebuie să clarificăm adevăratul sens al cuvintelor
"disciplină" şi "ascetism". Ideea de bază a ascetismului, să duci
o viaţă conform dharmei, înseamnă să fii sănătos din toate
punctele de vedere. Dacă îţi găseşti drumul du când o viaţă
obişnuită, nu-i nimic rău în asta, aşa îţi este dharma. În acelaşi
timp, poţi să constaţi că o viaţă de ascet yoghin aşa cum este
descrisă în cărţi, îţi poate fi nefavorabil ă. Depinde de la individ
la individ. Problema este ce anume ţi se potriveşte, ce este mai
aproape, mai benefic pentru propria ta ex i s tenţă. Buddha, d e
exemplu, nu a fost un fanatic religio acţionând ca şi cum ar fi
urmat vreun scop deosebit de înalt. Relaiia lui cu oamenii a fost
49
 simplă. deschisă ş i foarte înţeleaptă În[elcpeiu nea venea din
bunul să u sim[ transcendental. Învăţăturile sa le erau profll nde şi
de sc hise .
Problema care se iveşte este teama oam enilor de un conflict
Între sacru ş i profa n. Ei cred că e foane g reu să împaci aşa nu-
mitel e "g8nduri pioa se" cu activităţi l e ele z i cu zi. Structuri le
metafi z ic-teluric , sacru-profan nu se rel evă Însă ca benefice
unei abordări fundamental sănătoase a exi s t enţe i.
Marpa n-a fost decât un om obişnuit care şi-a trăit cu inten-
sitate fiecare moment a l existenţei. Niciodată nu a Încercat să
pară ieşit din comun. Când îşi pierdea cumpătul , pur şi simplu
se enerva şi lua oameni i la bătaie. O făcea pur şi simplu . Nu ştia
să se prefac~. Pe de altă paIie, fanaticii reli gioşi încearcă în
permanenţă să trăiască după un model pe care îl consideră .
demn de urmat. Încearcă să câştige adepţi prezentându-se drept
puternici ş i înspăimântători ca şi cum ar fi monumente de bună­
tate şi puritate. Eu cred că încercarea de a dovedi cât de bun eşti
conţine în sine un soi de frică. Marpa, după cum reiese, nu avea
nimic de dovedit. E I era doar un cetăţean tipic, foarte în banca
lui, fiind în acelaşi timp un ilumin at. De fapt, este părintele În-
tregii linii spilituale Kagyu:· Toate · învaţăturiJe pe care· le studi-
em şi le practicăm pornesc de la eL
Î: Există o zica l ă Zen: "La început, munţii au fost munţi şi
râurile râuri. Apoi munţii nu mai sun t munţi şi râurile nu mai
sunt râuri. În să , până la urmă, munţii devin din nou munţi şi râ-
urile râuri " . Prin lInn ~l re, nu ne aflăm cu toţii în s ituaţia în care
munţii nu ma i S UIlI 111111l[i ş i râuril e nu mai sunt râuri? Chiar aţi
pus accentul pc s tar~(l firească, obişnuită . E n ecesar să trecem
prin acea s tă I crio"d ;"1 " n eo bi şnuită" înainte de a fi cu adevărat
" normali ",?
R: '<î nt! filll S; llI :1 f·os t uei ., pe Marpa l-a Încercat o tristele
ieşită din l·O lllllll ( I/lul din disc ipo li i-a zis: "Obişnuiai să ne
spui cJ lo lul v.- k Il lI /. i l · . C'e zici de moartea fiului tău? E tot o
50
ilu zie?" Iar Marpa J-a rJsp un s: "Des igur, dar moartea fiului
meu es te o hiper-iluzie."
La primul contact , când explorăm banalitatea cotidiană,
descoperim ceva neobi şnuit de banal, ca şi cum am zice că
muntii nu mai sunt munţi sau râuril e nu mai sunt râuri deoarece
ni se' par a tât de obişnuite, aşa de preci se. aşa de "aşa cum sunt
ele". Această impresie i eşită din comun derivă din experienţa
de scoperirii. Până la urm ă această stare de super-normal , ~ceas­
tă amănuntime devine o întâmp lare cotidiană, ceva ce trăim tot
timpul, de~a dreptul nesemnificativă şi ne întoarcem de und e
am plecat: munţii sunt munţi şi râuril e s unt râuri. După aceasta,
putem să ne liniştim.
Î: Cum vă debarasaţi de armură? Cwn vă deschideţi ?
R: Problema nu este cum o faci. Nu există ritual, ceremonie
sau protocol pentru deschidere. Primul obstacol este "cum", în-
trebarea în sine. Dacă nu-ţi pui problema cum o faci, dacă nu
analizezi cum se desfăşoară o acţiune, atunci o faci pur şi sim-
plu. Nu analizăm felul în care vomităm. Vomităm pur şi simplu.
Nu avem timp să ne gândim. Ne vine şi gata. Dac ă ne concen~
trăm intens, durerea resimţită va fi copleşitoare şi nu vom mal
• I
fi în stare să vomităm ca lumea. Vom încerca să ne-o stăpânim,
să luptăm cu senzaţia. Trebuie să învăţăm ca, atunci ~ ând sun-
tem bolnavi, să l ăsăm lucrurile să se desfăşoare de la SJlle.
Î : Când situaţiile de viaţă încep să devină propriul tău guru,
mai contează în ce si tuaţi e te afl i?
R: Fii sigur că nu ai de ales. Orice s-ar întâmpla, este o ma-
nifestare a acelui guru. Situaţia poate fi dureroasă sau înălţătoa­
re, dar atât durerea cât şi plăcerea sunt una în deschiderea spre a
recepta situaţia în sine, ca ş i cum te-ar îndruma un gu ru .
51
 ~~-
~~---- -

lnitierea
,

Mulţi dintre cei care au venit să studieze cu mine au făcut-o

I pentru că aflaseră cine sunt sau auziseră de reputaţia mea ca
I
maestru de meditaţie şi lama tibetan, Dar câţi ar fi venit dacă ne
ciocneam întâmplător pe drum sau ne întâlneam în vreun res-
taurant? Prea puţini ar fi fost inspiraţi să studieze budismul şi

II meditaţia în urma unei astfel de întâlniri. Oamenii par să fie in-

fluenţaţi mai mult de faptul că sunt un învăţător venit din exoti-,
cuI Tibet, fiind cea de-a unsprezecea reîncarnare a lui Trungpa
",
Tulku.
Oamenii vin la mine căutând iniţierea, iniţierea în învăţătu­
rile budiste şi în sangha, comunitatea celor care meditează pe
I, parcursul căii, Dar ce înseamnă cu adevărat iniţierea? În linia
spirituală a lui Buddha există o tradiţie lungă şi renumită a
Ir transmiterii înţelepciunii de la o generaţie la alta, iar această
/ " I
(', ' \ J",,~'-'';
.. J" \"
transmitere este în strânsă legătură cu iniţierea. Dar despre ce
,.I,T /' \
( . :tr; '-, ._'
...., I este vorba?
/
~.
-, I
În această privinţă, am tot dreptul să fiu cinic. Oamenilor le
'1 face plăcere să fie iniţiaţi. Le place să se alăture unui grup, s ă
I
primească un titlu, să obţină înţelepciunea. Eu nu doresc să mă
joc cu slăbiciunile oamenilor, cu dorinţa lor de a dobândi ceva
I . \ \
extraordinar. Unii cwnpără un tablou de Picasso numai pentru
t)
I
L__ .______.____._ _.__ II numele artistului. Plăte sc sume impresionante rară să le pese
dacă ceea ce cmnpără are valoare artistică, Ei cumpără renume-
le tabloului, un nume, celebritatea acceptată şi vâlva creată
,.J
drept garanţie a valorii artistice, O astfel de acţiune nu denotă
prea multă inteligenţă.

53
 ----
.. Selll ' 1I1 eV,1 SC po alc alătura lInlli grup pentru a fi initiat
într- UJl dOIl1 L: nili O<l r"cu.lrC deoarece se simte înfometat şi r5ră
valoare. Gr upul este gras şi sănătos iar el are nevoie de cineva
care să î l hrăn ească . Primcş te hrana , devine gras aşa cum şi-a
dorit, dar după aceea? Cine pe cine d czamăgeşte? Es te învătăto­
rul sau gurul cel care se: amăgcşte şi îşi hrăn eşte egoul? ,',Iată
câtamai armata de discipoli am iniţi at !" Ori îşi amăgeşte Învă­
ţăceii racându-i să creadă că au devenit mai întelepti mai spiri-
tuali numai pentru că au aderat la acea comuni~ate ş'i 'au fost eti-
chetaţi drept că lugări, yoghini, sau orice titluri or mai fi primit?
Şi sunt atât de multe titulaturi de primi t. Ne sunt oare de vreun
real folos aceste nume, aceste referinte? Chiar ne folosesc la
ceva? O jum.ătate de oră de ceremonial nu ne ridică pe o treaptă
superioară a iluminării. Hai să privim lucrurile în faţă. Eu per-
sonal sunt devotat trup şi suflet credinţei în linia spirituală bu-
distă şi în puterea învăţăturilor sale, dar acceptarea lor nu are
nimic de-a face cu simpla credulitate.
Spiritualitatea trebuie abordată prin prisma unei judecăţi
extrem de sănătoase . Dacă ne hotărâm să mergem să ascultăm
ce spune un maestru, nu ar trebui să ne lăsăm influentati de re-
putaţia sau de carisma sa ci mai degrabă să avem' o ~x~erientă
clară, proprie, a fiecărui cuvânt din expunerea sa şi a fiecăr~li
aspect al tehnicilor de meditaţie care ne-au fost predate . Trebu-
ie să stabi lim o rel aţie clară şi bine gândită între noi, învătături
şi cel care n e Învaţă. O astfel de abordare inteligentă n~ are
nicio legătură cu senti mentali smul ori cu idealizarea maestrului.
Nu are nimic ele-a face cu acceptarea naivă a unui renume im-
presionant, ni c i C ll înscrierea într-un club în care am putea să ne
îmbogăţim.
Problcma nu cslL: găs irea unui guru înţelept de la care să
cumpără~ sa u .să fură m înţelepciunea. Adevărata iniţiere impli-
că o rclaţl c on es Ui :;; i dircc tă cu prietenul spiritual şi cu noi înşi­
ne. Va trebl ll S.; I dVPllllCIl1 un oarecare efort pentru a ne arăta aşa
cum s unt ' 111 .: 1 <1 Il l" sc oatc la iv ea lă autoamăgirile. Trebuie să
54
"~-~-
ne abandonăm etalând latura c ruc.l 5 ş i aspră a eguul ui .
Echi valentul sanscrit pcntru " initicrc"' estc ahisheka, ceea
ce înseanlnă "udarc", "turnare", "ungere" . Vadi acceptăm sen-
sul de "turnare", atunci trebui e să existe un vas în care să tur-
năm. Dacă ne implicăm cu adevărat Într-o deschidere tot ală.
completă faţă de prietenul nostru spiritual devenind un recipient
în care să curgă ceea ce el poate să ne coml1l1ice, atunci şi el se
va deschide iar iniţierea devine po sibilă. Aces ta este sensu l c u-
vântului abisheka sau "întâlnirea celor două minţi ", a maestrn -
lui ş i a Învăţăcelullli.
Aceas tă deschidere nu implică umilinţa, încercarea de a fa-
ce pe plac sau de a ne impresiona prietenul spiritu al. Situaţia
este similară cu aceea în care un doctor, dându-şi seama că su-
feri de ceva, te ia de acasă, cu forţa dacă este necesar, şi te ope-
rează imediat rară anestezie. Ar putea să ţi se pară că acest tip
de tratament este puţin cam violent şi dureros, dar apoi începi
să-ţ i dai seama cât de valoroasă este - putând chiar să-ţi salveze
viaţa - adevărata comunicare.
Donaţiile pentru o cauză spirituală, contribuţiile în munca
fizică, relaţia cu un anumit guru, niciuna din acestea nu în -
seamnă în mod necesar că deja ne-am angajat în actul deschide-
rii. Accste tipuri de implicări mai degrabă Înseamn ă s im ple
modalităţi de a ne dovedi că ne-am plasat de partea "bine lui".
Maestrul pare să fie o persoană înţeleaptă. EI ştie ce face şi nc-
ar plăcea să fim de partea lui, Într-o zonă protejată, în zona bi -
nelui, pentru a ne asigura bună s tarea şi succesul. Dar odată ce
ne-am ataşat de această parte, de partea sănătăţi i , a înţelepci uni i
şi a stabilităţii descoperim surprinşi că nu .am reuşit deloc să ne
protejăm, deoarece ne-am implicat numai la exterior, cu faţada,
cu armura. Nu ne-am implicat în totalitate noi înşine.
Mai târziu, ne vedem siliţi să i eş im la lumină. Cons tatăm
îngroziţi că nu avem unde să fugim. Nu mai avem după ce să ne
ascundem , suntem expuşi din toatc părţi lc. C ru sta ş i armura pe
care le-am purtat au fost date la o parlc . Numai a i un de să te
55
..-: - - . -
ascunz i. E şo c ant ! Se vă d toate - şi egoismul, şi meschin ă ria . În
acest moment inţelegem că încercarea stângace de a purta tot
timpul acesta o mas că nu a avut niciun rost.
Ne strădu im încă s ă găsim o logică a acestei situaţii j enante
Încercând să ne protej ăm cumva, să descoperim, spre satisfacţia
egoului, o explicaţie plauzibilă. Întoarcem problema pe toate
feţele şi mintea noastră devine extrem de ocupată. Egoul acţio­
nează cu multă pricepere, în felul său fiind copleşitor de efici-
ent. Când credem că am făcut câţiva paşi Înainte pe drumul eli-
berării noastre interioare, constatăm că dăm înapoi, că Încă în-
cercăm să ne punem la adăpost, împovărându-ne din nou. Con-
fuzia contim,Iă şi se intensifică până când, la un moment dat,
descoperim ~ă suntem complet pierduţi, că ne fuge pământul de
sub picioa'te, că nu mai există niciun punct de Început, nici mij-
loc, nici sfârşit deoarece mecanismul de autoapărare ne-a co-
pleşit complet mintea. Prin urmare tot ce ne rămâne de făcut es-
te să lăsăm lucrurile să se rezolve de la sine. Ideile strălucite şi
so luţiil e isteţe nu ne folosesc la nimic deoarece suntem copleşiţi
de un noian de gânduri; habar n-avem ce idei să aleaem b ,
care
dintre ele ne va furniza cea mai bună cale de a lucra cu noi În-
şine. Mintea ne este supraaglomerată de explicaţii ~are mai de
care mai inteligente, logice, extraordinare ori ştiinţifice. Cumva
sunt Însă prea multe ş i nu ştim pe care s-o alegem .
Până la urmă va trebui să renunţăm cu adevărat la toate
aceste speculaţii, ca să ne facem puţin-loc şi să ne lăsăm purtaţi
pur şi simplu. Acesta este momentul când abhisheka - ungerea
şi turnarea - se Întâmplă cu adevărat deoarece ne-am deschis şi
am renunţat definitiv la orice încercare de a mai face ceva , re-
nunţând la toate preocupările şi aglomerările interioare. Ne-am
văzut obligaţi să ne oprim cu-adevărat, ceea ce este Într-adevăr
o şansă destul de rară pentru noi.
A vem atât de mul te şi diferi te mecanisme de apărare pro-
duse de cunoştinţele acumulate anterior, .de lecturi , de experien-
ţe prin care am trecut, de visele care ne-au bântuit somnul.
56
~~---_._-----~---.. ~~----==---------
Într-un târziu, 'incepem s ă ne într ebăm ce este cu adevărat
spiritualitatea. E ste numai o cale de a încerca să fii credincios,
pios şi bun? Sau e încercarea de a cunoaşte mai mult decât
ceilalţi, încercarea de a afla mai multe despre sensul existenţei ?
Ea, spiritualitatea, ce este de fapt? Teorii le clasice ale credinţei
în care ne-am născllt, precum şi doctrinele sale sunt întotdeal1l1a
valabile dar, pe undeva, ră spunsurile oferite nu sunt cele
aşteptate. Sunt puţin cam ineficiente, inaplicabile. Drept urmare,
ajungem să ne îndepărtăm de dogmele ş i religia iniţială.
S-ar putea să fi ajuns la concluzia că spiritualitatea este ce-
va foarte incitant şi plin de culoare. Că ar fi o cale de a ne ex-
plora în tradiţia unei secte ori religii exotice, diferite. Adoptăm
un alt fel de spiritualitate, comportându-ne într-un anume fel ,
încercând să ne schimbăm tonul vocii, obiceiurile alimentare şi,
în general, Întreg comportamentul. După o vreme, observăm În-
să că aceste încercări conştiente de a atinge spiritualitatea devin
prea stângace şi forţate. Intenţion ăm să acceptăm aceste tipare
de comportament ca fiind fireşti, o a doua natură, dar cumva nu
devin în totalitate parte din fiinţa noastră. Oricât ne-am dori ca
aceste tipare de comportament "iluminat" să devină p~rte a a!-
cătuirii noastre, în mintea no astră continuă să persiste obsesiile.
Începem să ne întrebăm: "Dacă am acţionat în acord cu scrierile
sacre ale acestei tradiţii , cum de este posibil? Bineînţeles că to-
tul se datorează stării mele de confu zie. Dar de acum înainte, ce
ar trebui să fac?" Confuzia persistă, în ciuda cre dinţei fierbinţi
în litera scripturi lor. Obsesiile şi nemulţumirile continuă. Nu se
declanşează nimic; nu ne-am conectat cu aceste învăţături.
Ajunşi aici , chiar avem nevoie de "întâlnirea celor două
minţi". Fără abhisheka, în loc să fie o renunţare reală, încercări­
le noastre spirituale vor deveni do ar o colecţie impre sionantă de
doctrine. Ne trezim depozitarii unei colecţii de diverse tipare de
comportament, de exprimare, de vestimentaţie, de gândire, care
J.:.qai de care mai diferite. Iar totul nu-i decât o biată adunătură
pe care.Încercăm să ne-a impunem .
57
 J\ bhi sll cka, ad c V8 rata iniţi e re, se n aşte din re llunţare. Nc
desclli ck lllÎJl ("a!:1 s i t u aţi ei aşa cum. este ea ş i d up ă accc.;a pull:111
avea o COll1 ull icarc reală cu maestrul. În ori ce împrejurare, guru
se V;l alb dc:j a acolo, l â ngă noi, ga ta pr cg ătit. D ac ă ne desch i-
dcm ş i suntem gata s ă renuntăm , la colectia
, noastră " initierea
p oate să î nc e apă . N u cste ne c esară vreo ceremonie "s acră" . De
fapt, conside rarea iniţierii drept " s acră" este probabil ispita
produsă de ceea ce budiştii numesc "fii cele lui Mara" . Mara re-
prez intă te ndin ţa inspre obsesie a minţii, starea de dezechilibru
a fiinţ e i. El îş i t rimite fi icele Sfl ne seduc ă . Când fiicele lui Mara
iau parte la o i niţi ere in care chiar are loc o întâlnire intre cele
dou ă minţi , ele vor spune: "Te simţi cuprins de pace? Sigur, te
simţi aşa deQarcce primeşti in s trucţiuni s pirituale, deoarece ti se
întâmplă un fapt spiritual , ceva sacru ." Au voci catifelate şi
aduc un m esaj în cântător amăgindu-ne să credem că acea s tă
comunicare, a cc as tă "Întâlnire a celor două minţi" ar fi un lucru
"i eş it din comun" . Este similară ideii cre ştine a mărului. Este
tentaţia. Considerând abhisheka drept s acră, precizia şi ascuţi­
mea încep imediat să se diminueze deoarece începem să evalu-
ăm . Auzim vocile fiicelor lui Mara felicitându-ne că am reuşit
să facem un lucru de o asemenea sfinţenie . Dansează în jurul
no stru şi c â ntă preracându-se că ne sărbătore s c cu această oca-
zie de osebită.
Întâlnirea ce lor d ouă minţi se de sraşoară absolut fire sc.
Atât maestrul câ t ş i discipolul se întâlnesc intr-o stare de des-
chid ere în carc a mbii realizea ză că deschiderea este cel m ai
simplu lucru din lum e. Este nesemnificativ, de-a dreptul banal ,
un nimi c absolut. Când reuşim să ne vedem astfel atât pe noi
~ ât ş i î ntreilga lum e, atunci în s eamnă c ă l eg ătura a prins viaţă .
In tra di ţ i Cl tib c ( a n ă, acest mod de a vedea lucrurile se numeşte
"gâ ndire În s in c", tlwmal-gyi-shepa. Deschiderea completă este
simplitatc,1 L lb s o lll tă, lipsa oricărei "colecţii" ori evaluări . Am
put CI si! ;dirrll flill că aceas tă simplitate este extrem de reprezen-
ta ti vă , ·ii nCl:il s(;1 h::1Jlalitate este de-a dreptu l extraordinară, dar
58
n-ar fi decât o nou ă ispit ă a fi icclor lui M ara. Până la urm ă , tre-
buie să renunţ ăm la încercarea de a deveni ceva i e şit din comun .
Î: Se pare că nu pot să mă îndepăliez de tentativa de a mă
pune la adăpost. Ce-i de Tacut?
R: Vrei atât de mult s ă te simţi apărat încât ideea de a nu fi
la adăpost a devenit un joc, o glumă s upradimensionată, şi ast-
fel un mod de a te pune la adăpost. Eşti atât de preocupat de a
te ţine sub ob s ervaţie, de a te observa observându-te şi de a te
observa când te observi cum te observi. Şi aşa mai departe. Este
un fenomen obi ş nuit.
Cu adevărat necesar pentru tine este să te opreşti complet,
să nu-ţi mai pese, să renunţi definitiv la această preocupare. În-
treg lanţul de complicaţii, construirea unui detector de minciuni
extrem de sensibil şi, de asemenea, un detector al detectorului,
toată această structură trebuie conştientizată şi înlăturată. În-
cerci să te pui la adăpost construindu-ţi un adăpost, apoi incerci
să-I protejezi şi pe acesta. Acest tip de fortificaţii se pot extinde
la nesfârşit. Tu poţi să fii deţinătorul unui mic castel, dar scopul
protecţiei tale poate să se întindă pe întreg pământul. Dacă vrei
să te afli Într-un adăpost absolut, atunci efor turile tale chiar nu
vor cunoaşt e limite.
Este deci necesar să te debarasezi complet de ideea de apă ­
rare şi să Înţelegi ridicolul încercărilor de a te pune la adăpo s t ,
ridicolul structurilor succesive de autoapărare. Trebuie să rc-
nunţi la supraveghetorul care supraveghează supraveghetorul.
Pentru a reuşi , trebuie să înlături supraveghetorui principal , În-
săşi intenţia în sine de a te proteja.
Î: Nu ştim cărei natiuni
, vă adresati, dar dacă , de exemplu,
am fi indieni, nu ne-aţi vorbi astfel, nu-i aşa? Vreau să zic că ne
vorbiţi aşa deoarece suntem americani şi suntem atât de legaţi
de verbul "a face". Dacă datul nostru ar fi să nu facem nimic ,
doar să ne învâliim de colo-colo, nu ne-aţi spune acele a şi lu-
crun.
59
 R: E un punct de vedere fomie interesa nt. Cred că stilul în
care sunt prezentate învăţăturile depinde de c ât de mult este tri-
bu tară audienţa vitezei preocupărilor materiale. America a atins
un nivel extrem ~e sofisticat al materiali smului fizic . Oricum,
capacitatea de a fi implicat într-o astfel de cursă de viteză nu se
limitează la americani, este univers ală, a cuprins întreg pămân­
tuI. Dacă India atinge nivelul de dezvoltare economică la care a
ajuns America, loc unde oamenii au dobândit şi au fost dezilu-
zionaţi de materialismul fizic, atunci vor începe să vină să audi-
eze astfel de conferinţe. D eoc amdată însă, nu cred că există au-
ditoriu pentru astfel de conferinţe altundeva decât îh Vest deoa-
rece oamenij din celelalte zone nu sunt încă îndeajuns de isto-
viţi de viteta de manifestare a materialismului fizic. Ei încă
strâng bani să-şi cumpere biciclete, gândindu-se la automobilul
pe care îl vor avea cândva.

60
------ -- -- -- - ---

Auto arrtăgire a

Pe măsură ce ne deplasăm de-a lungul căii spirituale, pro-

blema autoamăgirii apare permanent. Egoul încearcă tot timpul
să dobândească spiritualitatea. Prin comparaţie, este ca şi cum
am vrea să fim martori la propriile funeralii. De exemplu, la în-
ceput ne apropiem de prietenul spiritual încercând să obţinem
de la el ceva minunat. Această abordare se numeşte "vânarea
maestrului" . Conform tradiţiei, se face similitudine cu vânarea
cerbului moscat. Vânătorul ia cerbul în cătare, îl răpune şi re-
coltează moscul. Putem avea aceeaşi atitudine faţă de guru şi de
spiritualitate, dar nu este decât autoamăgire . N-are nimic de-a
face cu adevărata deschidere sau cu abandonarea.
Pe de altă parte, am putea să privim iniţierea ca pe un
transplant, transplantare a forţei spirituale a învăţăturilor din
mintea maestrului într-a noastră. Această mentalitate abordează
învăţăturile drept ceva străin nouă. Este asemeni unui transplant
adevărat de cord sau, în cazul nostru, de cap . Ni se transpl an-
tează un element străin, din afara corpului. Suntem tentaţi să
evaluăm eficienţa transplantului. Poate că vechiul nostru cap nu
ni se mai potriveşte , poate că trebuie aruncat la gunoi. Avem
nevoie de un cap mai bun, de unul nou, unul mult mai inteligent
şi mai plin de creier. Suntem aşa de preocupaţi de rezultatele
operaţiei încât scăpăm din vedere medicul care urmează s-o ':
execute. Am încercat măcar un moment să aflăm ceva despre el?
Este competent? Capul ales ne va fi pe măsură? Ar putea docto-
rul să aibă vreo obiecţie în legătură cu noul cap? Poate capul
nu-l va tolera. Suntem aşa de preocupaţi de ce urmează să pri-

63
mim încât ignorăm ce se întâmplă în realitate, relaţia cu medicul,
cu suferinţa, cu ceea ce este de fapt noul cap .
Această abordare a procesului de iniţiere este foarte roman-
ti că şi lipsită de temei. Avem aşadar nevoie de cineva care să ne
spună cine suntem cu adevărat, cineva care să joace rolul oglin-
zii. De câte ori ne vedem confruntaţi cu auto amăgirea, este ne-
cesar ca întregul proces să fie dat la iveală. Trebuie conştienti­
zată până şi cea mai mică urmă de egoism.
Adevărata iniţiere are loc în condiţiile "întâlnirii celor două
minti".
,
rat şi ce este prietenul tău spiritual. Iniţierea adevărată poate
.
Este o problemă de relaţie între ceea ce eşti tu cu ade vă-
avea loc numai în această sit\aţie deoarece varianta unei opera-
ţii care să ne transforme fundamental nu are nimic de-a face cu
realitatea. Nimeni nu-ţi poate schimba complet personalitatea.
Nimeni nu te poate schimba atât pe dinăuntru cât şi pe dinafară.
Trebuie folosit materialul deja existent, ceea ce deja eşti. Tre-
buie să te accepţi aşa cum eşti , nu cum ţi-ar plăcea să fii, ceea
ce înseamnă să renunţi la auto amăgire şi la iluzii deşarte. Tre-
buie să-ţi recunoşti şi să-ţi accepţi întreaga alcătuire şi persona-
litate iar abia apoi vei şti ce-i de făcut.
Ajuns aici, dacă îţi exprimi dorinţa de a colabora cu medi-
cul, să-ţi dai acceptul pentru intrarea în spital, atunci cu sigu-
ranţă că doctorul îţi va rezerva un pat şi toate celelalte de care
ai nevoie. Prin urmare , situaţia de comunicare este o expresie a
ambelor părţi reprezentând sensul fundamental al "întâlnirii ce-
lor două minţi " . Este singura cale prin care intră în legătură bi-
necuvântarea, adevărata esenţă spirituală a maestrului,
adhisthana, cu propria ta existenţă spirituală. Profesorul de lân-
gă tine, maestrul, îşi deschide mintea şi, pentru că şi tu ţi-ai
deschis-o, pentru că eşti "treaz", are loc întâlnire a celor două
elemente care sunt identice. Iată adevărata abhisheka, iniţierea.
Nu seamănă deloc cu aderarea la vreo organizaţie, cu transfor-
marea într-un membru al turmei, Într-o oaie cu iniţialele propri-
etarului marcate pe spate .
64
Iar acum să vedem ce urm ează după ab hish eka . Experi-
mentând întâlnirea cel or d o u ă minţi , am stabilit o comunicare
reală cu prietenul nostru spiritual. Nu numai că ne-am deschis,
dar am simţit şi o lumină interioară , o înţelegere instantanee a
unei părţi din învăţături . Maestrul a creat starea, noi am trăit
iluminarea interioară şi totul pare să fie În regulă.
La Început suntem exaltaţi, frumu s eţea ne copleşe ş te . Des-
coperim că timp de câteva zile ne vom simţi fo arte "sus" şi
foarte emoţionaţi. Ni se pare că deja că am atins nivelul de ilu-
minare budistă . Nu ne mai supără niciuna din problemele pă­
mânteşti , toate merg lin, starea de meditaţie este permanentă.
Este o prelungire a momentului de deschidere faţă de guru. Ni-
mic neobişnuit. În acest moment, mulţi simt că nu mai au nevo-
ie să continue studiul alături de prietenul spiritual şi că pot să
plece, să-I părăsească. În Orient s-au întâmplat multe astfel de
poveşti: înv ăţăceii îşi cunosc maestrul, trăiesc experienţa unei
iluminări instantanee şi apoi pleacă . Încearcă să prelungească
efectul experienţei , dar ea deja nu mai este decât amintire, nişte
vorbe şi nişte gânduri pe care le tot repetă.
Este foarte posibil ca prima reacţie după o asemenea expe-
rienţă să fie încercarea de a nota totul, de a explica în cuvinte ce
s-a întâmplat. Prin notiţe şi amintiri, prin povestiri, ,prin discuţii
cu aceia care au fost martori la eveniment poţi să încerci să ră­
mâi ancorat de momentul respectiv .
O persoană vine în Orient, trăieşt e momentul , apoi se în-
toarce în Occident. Prietenii găsesc c ă s-a schimbat radical.
Arată mai calm, mai liniştit, mai înţelept. Mulţi oameni îl soli-
cită pentru aj utor şi sfat în problemele lor personale sau pot să-i
ceară părerea despre experienţele lor spirituale. La început chiar
îi ajută pe ceilalţi, raportându-le problemele la experienţa sa
orientală , povestindu-Ie oamenilor relatări adevărate despre ce a
trăit. Momentul poate fi înălţătoL
De la un anumit punct încolo, situaţia tinde Însă să scape de
sub control. Amintirea acelei iluminări instantanee îşi pierde
65
 din inICJ1 s il ;11 '. Îll cc l cm,ă s-o mai aibă deoarece o tratează ca pe
o experi ' Il pj 'x l 'r i oară s i eş i. Simte că momentul în care a trăit
clipa de g r8ţ i e I oa tef, încad rat în categoria minunilor, a înălţă­
rilor sp iritu a le . Ş i - a tră it ex perienţa cu intensitate iar apoi a co-
munica t-o ce lo r le acasă . tuturor prietenilor şi cunoscuţilor, ru-
delor şi părinţil o r d irora de-acum li se consideră superior. Şi
uite că experi e nţ a începe să se îndepărteze. Nu mai es te decât o
amintire. Mai mult, povesti ndu- ş i-o de atâtea ori nu mai poate
să dea înapoi, să re trac teze zicând că tot ce-a spus înainte e fals.
Nu are cum. Umilinţa ar fi prea mare. În plus, încă are încrede-
re în acea experienţă, chiar s-a întâmplat ceva deosebit. Din ne-
fericire , experienţa a Încetat să existe deoarece a uzat-o şi a ca-
talogat-o prin evaluare. În li nii mari, se întâmplă că imediat du-
pă "flash"-ul deschiderii. imediat ce ne dăm seama că ne-am
deschis, începem evaluarea. " Hei, e fantastic , trebuie să ţin
minte asta, trebuie s-o înşfac şi să nu-i mai dau drumul deoare-
ce e o experienţă atât de rară şi de preţioasă ! " Încercăm deci să
prelungim momentul experienţei trăite , şi toate problemele
pleacă de aici, de la aprecierea unui moment de deschidere tota-
lă ca fiind ceva cu adevărat pretios. , Imediat ce încercăm sa ti-,
nem cu dinţii de re specti va trăire, se declanşează o întreagă se-
rie de reacţii in lanţ.
Considerând ceva drept valoros şi extraordinar, atunci acel
lucru începe să nu mai facă parte din noi. De exemplu, nu ne
considerăm och i i. trupuL mâinile ori capul ca fiind de osebite,
deoarece ştim că s unt o p a rte din noi. D es ig ur, dacă le-am pier-
de pe oricare dintre e le, reacţia a utomată ar fi ca am pierdut un
lucru extrem de va loros. " Mi-am pierdut capul , n1i-am pierdut
braţul, sunt impos ibil de înlocuit!" Atunci ne dăm seama cât
erau de pre ţi oas '. !\hin câ nd pierdem ceva avem 'şansa să-i înte-
legem va loarc; l; tI ;lr '<Î llei face parte din ÎJltreaga noa s tră alcătui­
re, nu îl pul ' 111 'V; tlll ;1 separat. Există pur şi simplu. Proces ul
evaluării ci 'V ill l' <iill t ', lll1a de a fi separat, fiind chi ar eeea ce ne
face să n ' S '1'.11"1 11 1. ()I iec reve laţie este apreciată ca ex trao reli-
66
nar ele importantă deoarece ne tem em să 11 -0 pierdem. Aces ta
este punctul, acesta este exact m.om e ntul în care se ins talează
auto amăgirea. Cu a lte cuvinte. am pierdut c re dinţa în experien-
ta deschiderii şi în relaţia noastră cu ea.
. Cumva, am pierdut unitatea dintre deschidere ŞI ceea ce
suntem. Deschiderea devine un fapt separat ş i astfel începem
jocul amăgiriloL Evident că nu putem mărturisi că ne-am pier-
dut deschiderea. " Chiar am trăit-o , dar nu mai este ", e ceva ce
nu putem să z icem eleoarece ne-ar distm ge aura de fiinţe des~­
vârşite, aşa că una din manifestăril e de zamăgirii va fi repovestI-
rea la nesfârşit a momentului. În loc să retrăim deschiderea, mai
bine o povestim, deoarece povestirea este fom1e palpitantă şi
plăcută. "Pe când eram alături de guru, s-au întâmplat astea şi
astea; el a zis alea şi alea şi m-am deschis aşa şi aşa etcetera,
etcetera ... " Iată cum, în acest caz, autoam.ăgirea încearcă să re-
creeze iarăşi şi iară ş i o veche experienţă în loc s-o retrăiască
exact acum. Pentru a retrăi experienţa este nevoie să renunţi la
procesul de evaluare a mom.entului , întrucât chiar această amin-
tire îl îndepărtează de tine. Dacă experienţa ar fi trăită continuu,
ar deveni ceva d es tul de obişnuit şi chiar cu aceasta nu suntem
de acord. " Măcar o dată să mai trăiesc acea experienţă minuna-
tă! ", aşa că ne facem o preocupare din a nu o avea, doar din a
ne-o aminti. Acesta este jocul autoamăgirii.
Autoamăgirea se bazează pe ideea de evaluare şi pe o
memorie de foarte lungă durată. Gândind retroactiv, răsco lind
amintirile, ne simţim nostalgici , dar nu ştim CW11 stăm în pre-
zent. Retrăim "vremurile bune", " bunele vremuri de altădată " .
Ne reprimăm de.presiile cât putern şi nu lăsăm loc nici unei sus-
piciuni. Ori de câte ori apare posibilitatea unei depresii sau e
crata să se instaleze sentimentul de frustrare , natura defensivă a
~goului cheamă amintiri şi vorbe auzite în trecut pentru a ne li-
nişti. Prin urmare, egoul caută constant imagini care nu au legă­
tură cu prezentul. Es te o permanentă întoarcere în timp, fiind
una din cele mai complicate acţiuni a le autoamăgirii: nu l asă
67
 d e primării mCI cea mai mică şan s ă de manife stare. "Odată ce
a m primit acea mare binecuvântare şi a111 fost îndeajuns de no-
rocos să trăiesc ace le minunate experienţe spiritu~le , cum aş
putea să mă gâ ndesc că sunt deprimat? Impo sibil, nu-i loc pen-
tru niciun fel de depresie!"
Iată ce i s~a întâ~nplat marelui maestru tiberan. Marpa:
Când şi-a întâlnit prima dată maestrul , pe Naropa, acesta a
construit un altar despre care a zis că este întruparea înţelepciu­
nii unei zeităţi oarecare. Atât a ltarul cât ş i Naropa erau poseso-
rii unei imense energii şi forţe spirituale, iar Naropa l-a Întrebat
pe Marpa în faţa cui s-ar prosterna pentru a trăi experienţa unei
iluminări imediate. Marpa, care era un învătat a apreciat ' că au-
ru este o fiinţă din carne şi oase, un biet tr~lp 'omenesc, în ti~1p
ce creaţia sa, a ltarul, este manifestarea pură a întelepciunii ne-
avâ nd nimic de-a face cu imperfecţiunile omen~şti , aşa c~ s-a
proste rn a t în faţa acestuia. Naropa, văzându-l , i-a zis: " Mă tem
c ă te-a l ă sat inspiraţia. Ai a les greşit. Altarul este creaţia mea şi
:rară mine nu l-ai fi avut în faţa ochi.1or. Disputa dintre trupul
uman si trupul Înţelepciunii este nerelevantă. Imaginea materia-
l ă a acesteia nu- i decât biata mea creatie
, ".
. Ac~astă ?ovestire ilustrează principiile visului , speranţei şi
donnţel ca fill1d autoamăgire. Atâta timp cât te consideri pe tine
sau vreo parte din experienţa ta drept "vis devenit realitate" . ai
de-a face cu auto amăgirea. Aceasta pare să depindă întotdeaL~na
de lumea vise lor deoarece ţi-ar plăcea să vezi ceea ce încă n-ai
vă.zut , în loc să vezi ce ai în faţa ochilor. Nu vei accepta nici că ,
oncare ar fi prezentul este exact ceea ce este, nici că eşti de
acord să continui situaţia prezentă aşa cum este ea. Prin urmare.
auto amăgirea se manifestă întotdeauna prin încercarea de a cre~
sau de a re-crea o lume imaginară, prin nostalgia faţă de visul
unei experienţe. Opusul ei este tocmai acceptarea situatiilor de
viaţă reală. ' ca persoană. Este o abordare complet duală. Dorim să experi-
Dacă vei căuta intenţionat orice stare de iluminare sau de
bucurie , materializarea unei imagini sau a unui vis, atunci. În
68
acee aşi măsură. ve i res imţi Înfrângerea şi depresia. În esentă.
problema e urm ă toa rea : teama de separare, speranţa de a obţine
unitatea nu sunt del oc manifestări ale egoului sau autoamăgirii
considerând egoul drept ceva real care ar da naştere acestor
stări. Aceste acţiuni, aceste stări mentale sunt Însuşi egou!.
Egoul este chiar teama de a pierde deschiderea, teama de a
pierde starea de lipsă a egoului. În acest caz, iată sensul auto-
amăgirii - un ego care stri gă că şi-a pierdut starea de lipsă a
egoului, visul său de a se realiza. Teama, speranţa , pierderea,
dobândirea - iată acţiuni le care întreţin visul egoului, acela de a
se autoperpetua, autoîntreţinerea sa, în fapt , autoamăgirea.
Aşadar , dincolo de lumea viselor, experienţa reală reprezin-
tă frumuseţea , culoarea şi emoţia trăirii prezentului în viaţa de
zi cu zi. Când vedem lucrurile aşa cum sunt, renunţăm la dorin-
ţa de ceva mai bun . Nu vor mai exista amăgiri deoarece nu vor
mai fi depresii pe care să vrem să le ocolim. Deprim.area şi ig-
noranţa , emoţiile , orice trăire , vor fi reale, conţinând o doză
impresionantă de adevăr. Dacă vrem. cu adevărat să trăim şi să
învăţăm experienţa adevărului , atunci trebuie să fim ceea ce
suntem . Toată problema este să dev enim aidoma unui grăunte
de nisip .
Î: N-aţi vrea să ne spuneţi ceva mai multe despre mecanis-
mul prin care apare deznădejdea? Pot s ă înţeleg de ce se insta-
l ează disperarea, dar de unde provine legătura cu starea de gra-
ţie?
R: La început, este posibilă inducerea oarecum forţată a
stării de graţie . Este un soi de autohipnoză în care refuzăm să
mai vedem esenţa a ceea ce suntem. Ne concentrăm numai asu-
p ra experienţei respective. Ignorăm chiar şi pământul de sub pi-
cioare, ca să zic aşa, trăind experienţa unei bucurii magnifice.
Necazul este că acest tip de experienţă se raportează doar la tine
mentăm ceva şi prin ef0l1uri deosebite chiar reuşim. Oricum.
69
 - - - - - •
odată cob r;J !i diJl . În ,'lIlimi" , o dată ce ne dăm seama că s unte m
î'ncă aici . ca o S I,ÎJl ',-J În tun eca tă în mUlocul oceanului învolbu-
rat, se in s ta lea;-:;l uc prcs ia. Ne v ine să ne îmbătăm , să ne dăm cu
capul de pere ţi . S':-l intră m în pământ, dar nu se întâmplă nimic.
Suntem încă a ic i, luc ru care întotdeauna ne pune la pământ.
Mai târziu, înc e p toa te ace le jocuri ale aUloamăgirii, tertipuri de
întreţinere, deo arece fiecare încearcă să se apere cât mai bine.
Este principiul "s upraveghetorului".
Î: Ne vorbiţi despre oameni care au o anumită trăire şi apoi
încearcă s-o explice raţional, s-o catalogheze zicând: "A fost
nemaipomenit". Pare să fie o reacţie aproape automată. Ne-aţi
putea explica modul în care oamenii încearcă să nu mai proce-
deze aşa? Eu am impresia că pe măsură ce încerci să opreşti
evaluarea, cu atât mai mult evaluezi.
R : Păi , odată ce ţi-ai dat seama ce faci şi că nu ajungi la
nic~un rezultat, atunci cred că încerci să găseşti o cale de scăpa­
re. Incepi să înţelegi că întregul proces este parte a unui joc uri-
, aş care nu aduce nimic bun, deoarece tot construieşti şi constru-
, ieşti , în loc să ajungi să înţeleg i câte ceva. Nu-i nicio vrajă şi
nicio păcăleală. Tot ce ai de făcut este să suporţi durerea lepă-
dării de măşti.
Probabil că până vei înţele ge inutilitatea încercării de a do-
bândi spiritualitatea, vei construi tare mult. Acest efort îţi va
bloca întreg proces ul de gândire. De fapt. nici nu ş tii dacă te
apropii sau te îndepărtezi de momentul în care vei fi complet
extenuat. După aceea, ai putea să înveţi o lecţie foarte folo s itoa-
re : să renunţi la tot, să devii nimic . S-ar putea chi ar să te în ce rce
dorinţa de a fi lin nimic. Pari să ai două so luţii : ori Îli dai j os
masca pur şi s implu , ori construieşti şi tot construi eş ti. te c hinui
şi te tot chinui , pân ă aj ungi la un punct în care întreg cdiri 'iul
se prăbuş eş t e.
Î: Ce se î!1t<.Î mpl a când cineva zice " Formidabil, am tră it-o"' )
Constatarea IlU ~ I c r" c toată experienţa, nu-i aşa?
70
R: Nu neapărat . Dar apoi , ce m a i urm caz'i') În loc să ic i s i-
tu aţia preze ntă ca atare, vei înc erca i arăş i şi i a răş i să-ţ i r epeţi
trăi'rea? În prima străfulgerare a deschid eri i pOl i să trăi eşti o sta-
re de bucurie copleşitoare, fiind un moment de stul de plăcut.
Dar mai important este ce vine după: fie te s trăduieşti să captezi
ş i să retrăieşti experienţa. fie laşi lucrurile să se desfăşoare de la
sine, considerând evenimentul ca o trăire obişnuită, fără să în-
cerci să retrăieşti prima străfulgerare.
Î: Să zicem că eşti tenace , construieşti permanent şi, cu cât
eşti mai preocupat, cu atât iese mai rău . Atlll1ci încerci să aban-
donezi totul , încerci să nu te mai gândeşti, încerci să te impl ici
în altceva. Cum se explică asta şi cum poţi să depăş eşti situaţia
dacă, cu cât te gândeşti mai n1.Ult la iluminare şi încerci să ţi-o
explici, lucrurile merg mai rău şi se adună mai multe criterii de
catalogare? Cum procedezi?
R: Răspunsul e evident. Renunţi să cauţi orice altceva, re-
nunţi să încerci să descoperi ceva, remmţi să-ţi mai dovede ş ti
ce-a fost.
Î: Câteodată poţi avea un sentiment apăsător de abandonare,
dar nu este acelaşi lucru cu a nu întreprinde nimic .
R: Odată ce încerci să renunţi , descoperi că nu numai tu
eşti gonit din urmă , dar că există şi oameni care se îndreapt ă dt-
tre tine, goniţi din sens opus, adică din faţa ta. În con sec inţă.
n-ai unde să fugi. Eşti prins în capcană. Tot ce-ţi rămâne es te să
te dai pur şi simplu bătut.
Î: Cum adică?
R: Ei, trebuie încercat. În seamnă să nu te mai străduieşti să
aj LU1gi nicăieri , nici înainte, nici înapoi, pentru că amândouă În-
seamnă, în condiţiile date, acelaşi lucru .
Î: Sunt reaminti riie ori autosuprav egherile în contradicţie
cu renunţarea sau cu acceptarea prezentului?
R: Luată ca atare , reamintirea este o tehnică destul de peri -
71
culoasă. Poate fi ori supravegherea propriei persoane şi a pro-
priilor fapte aşa cum o pisică înfometată pândeşte şoarecii. ori o
atitudine inteligentă de acceptare a prezentului. Esenţa este că,
dacă îţi pui problema unei realizări - Eu experimentez asta, eu
fac acest lucru - atunci "eu" şi "acest lucru" devin, În aceeaşi
măsură , doi poli la fel de puternici. Într-un fel, "eu" şi "aceasta"
se vor afla în confl ict. Este ca şi cum am zice că "aceasta" este
mama şi "eu" este tatăl. Admiţând prezenţa celor doi poli opuşi,
te vezi nevoit să dai naştere la ceva. Întreaga idee este să nu ac-
cepţi prezenţa unei "aceasta", iar "eu" va dispărea de la sine.
Cu alte cuvinte, dacă "eu" nu există, nu va fi nici "aceasta".
Chestiunea nu stă în a-ţi spune că aşa trebuie să faci, ci în a
simţi că aşa trebuie. E necesar s-o simţi tu, cu adevărat. Trebuie
să anulezi prezenţa oricărui observator, a supraveghetorului ce-
lor două extreme. Odată îndepăliat supraveghetorul, întreaga
s tructură dispare. Dihotomia persistă atâta timp cât există un
supravegh etor care susţine unitatea structurii. Trebuie să eli-
mini supraveghetorul şi întreaga birocraţie creată de acesta pen-
tru a fi sigur că unitatea centrală nu "tânjeşte" după nimic
altceva. Odată eliminat, ne aflăm în posesia unui spaţiu vast şi
impresionant, deoarece acesta şi birocraţia aferentă ocupă ex-
trem de mult loc. Dacă eliminăm separaţia dintre "eu" şi "cea-
laltă" , spaţi ul devine exact, precis şi decizional. Spaţiul
dobândit conţine extraordinara posibilitate de a rezolva
situatiile IVIte. Prezenţa "supraveghetorului " sau
"observatorului" este absolut inutilă.
t Se bazează oare, existenţa observatorului pe dorinţa ta de
a fiinţa ceea ce consideri că s-'a r numi un nivel superior, pe con-
siderentul că dacă ai lăsa lucrurile să se desfăşoare de la sine,
atunci ai rămâne tot ceea ce eşti acum?
R: Întocmai. Când dispare supraveghetorul, noţiunile de
superior şi inferior îşi pierd valabilitatea, prin urmare dispare
tentaţia de a te strădui , de a încerca să ajungi mai sus. Vei fi
72
exact numai ceea ce e ş ti.
Î: Poţi să
elimini forţat acest supraveghetor? N-ar fi relua-
rea aceluiaşijoc al evaluării?
R: Nu trebuie să priveşti supraveghetorul ca pe un duşman.
Odată ce ai Început să înţelegi că scopul meditaţiei nu este să te
înalţi, ci să exişti în prezent, supraveghetorul nu va mai fi în-
deajuns de eficient ca să- şi păstreze funcţia şi va dispărea au-
tomat. Caracteristica sa principală este strădania de a fi deosebit
de eficient şi activ. Stare'a de conştiinţă absolut trează există de-
ja în fiecare, aşa că încercările "efective" de a o trezi sunt auto-
distructive . Când supraveghetorul con stată că nu-şi mai găseşte
utilitatea, dispare .
Î: Este posibilă o conştiinţă trează fără prezenţa suprave-
ghetorului ?
R : Sigur, pentru că supraveghetorul nu-i decât o obsesie.
Poti avea o deschidere completă, o percepţie panoramică, fără
să 'trebuiască să faci o separaţie între cele două tabere "eu" şi
"cealaltă" .
Î: Starea de trezie compl etă include şi sentimentul stării de
graţie?
R: Nu prea, deoarece starea de graţie este În mare măsmă o
experienţă individuală. Fiecare e o individualitate şi fiecare îşi
trăieşte această stare independent. Când a dispărut supraveghe-
a torul , nu mai există evaluator al trăirii ca plăcută sau dureroasă.
Când obtii o deschidere panoramică fără ca aceasta să mai exis-
te, atunc'i starea de graţie devine nerelevantă, chiar prin faptul
că nu mai există ceva sau cineva care s-o evalueze.
73
 Calea cea grea

Deoarece nimeni nu vine să ne salveze şi , prin extrapolare,

nimeni nu vine să ne ilumineze făcând vreo vrajă, calea despre
care urmează să discutăm este numită " calea cea grea" sau " ca-
lea Îngustă". Această cale nu corespunde aşteptărilor noastre
privind studiul învăţăturilor budiste, că acestea vor fi prietenoa-
se, aducătoare de linişte şi pace, lesne abordabile. Calea cea
grea este un simplu contact Între două minţi: dacă te deschizi ,
dacă vrei ca întâlnirea să aibă loc, atw1ci se va deschide şi min-
tea maestrului. Nu este nimic magic. Condiţia deschiderii este
un fenomen reciproc.
În general, când discutăm despre libertate sau eliberare sau
cuprindere spirituală, considerăm că pentru atingerea acestor
scopuri nu este nevoie să facem nimic, că altcineva, din afară,
va avea grijă de noi. "Nu-ţi face probleme, nu te îngrijora, nu
plânge, totul o să fie foarte bine. Eu voi avea grijă de tine. "
Suntem tentaţi să credem că tot ce avem de făcut este să ne afi -
liem unei organizaţii, să plătim taxa de iniţiere , să semn ă m
Într-un registru şi apoi să urmăm instrucţiunile primite. " Sunt
pe deplin convins că organizaţia voastră este competentă , c ă
îmi va răspunde la toate întrebările. Sunteţi liberi să decideţi
cum vreţi asupra programului. Dacă intenţionaţi să mă puneţi în
situaţii dificile, faceţi-o. Sunt la dispoziţia dumneavoastră. "
Această atitudine asigură confortul de a nu face nimic în afară
de a urma ordinele primite. Totul este la latitudinea celeilalte
persoane, aceasta te va instrui şi îţi va arăta unde greşeşti. Spre
surprinderea noastră, lucrurile nu stau Întocmai aşa. Ideea de a

7S
 nu face nimic prin propriile noastre forţe nu-i decât o d o rinţă
vom al ătura tibetanil or. Vo m purta ha ine tibetane ş i vom adopta
utopică .
obiceiuri tibetane. Aceasta ne va p ărea calea cea grea deoarece
Găsirea unui drum înfrtmtand dificultăţile căii si abordarea
întotdeauna vor exista obstacole şi tentaţii care să ne di stragă de
corectă şi la obiect a situaţiilor de viaţă reală necesită un efort
la scopul propus. Stabilindu-ne într-un centru tibetan, timp de
ieşit din comun. Esenţa căii înguste constă în efortul depus de
şase sau şapte luni nu avem acces la ciocolată, .aşa .c~ v isăm l.a
învăţăcel pentru a se recunoaşte pe sine, pentru a parcurge pro-
ciocolată sau la alte bunătăţi cu care am fost OblŞ11LIlţl. ProbabIl
cesui renunţării la mască. Trebuie să vrei să te descurci prin
că de Crăciun sau de Revelion devenim nostalgici, dar încă sun-
propriile forţe, ceea ce nu-i deloc uşor.
tem convinşi că am găsit calea aleasă. Am Înfruntat dificultăţile
Să nu cumva să credem că esenţa căii grele ar fi un com-
căii devenind destul de competenţi , maeştri într-w1 domeniu oa-
portament plin de eroism. Abordarea "eroică" se bazează pe
recare. Ne aşteptăm ca magia şi înţelepciunea antrenamentului
considerentul ca am fi răi, impuri, că nu meritărn , că nu suntem
şi experienţei să ne transpună în starea mentală corectă. Uneori
gata pentru deschiderea spirituală . Că trebuie să ne schimbăm
avem senzaţia că ne-am atins ţelul. Probabil, pentru măcar şase
modul de viaţă, să devenim altceva decât ce suntem acum. De
sau şapte luni ne vom sirnţi " superiori" sau măcar pe aproape.
exem.plu, dacă am fi americani aparţinând clasei d'e mijloc, să
Cu timpul, entuziasmul dispare. Şi se duce, se duce şi tot aşa,
r enunţăm la slujbe sau la studii, să ne părăsim casele, să ne lă­
până dispare. Cum facem faţă situaţiei? Starea de graţie sau de
săm plete sau să luăm droguri. Dacă am fi hipi, să renunţăm la
"superioritate" se poate menţine multă vreme, dar până la urmă
drog uri , s ă ne tundem, să ne aruncăm la gunoi blugii jerpeliţi.
trebuie să ne întoarcem cu picioarele pe pământ şi să revenim la
Să credem că dacă renunţăm la tentaţii vom fi deosebiţi, că vom
normal.
fj co ns ideraţi nişte eroi. Sau să devenim vegetarieni şi să încer-
Nu vreau să afirm că tradiţiile sau metodele străine nu sunt
c ă m una şi alta. Căile sunt nenumărate. Credinţa că am păşit pe
aplicabile în acest sens. Ba am spus şi că avem ~m~resia ~ă aco-
o cale spirituală doar pentru că ne compOliăm total invers decât
lo trebuie să existe diverse tratamente sau POţlUl1l magice ve-
până acum nu-i decât lTlanifestarea unui fals eroism şi singurul
nind în ajutorul obţinerii unei stări mentale corecte. De aici par
care iese victorios, eroic, este egoul.
să înceapă problemele. Sperăm că acţionând asupra materiei, .a
Acest soi de fals eroism poate fi dus până la extrem,
lumii fizice, vom obţine înţelepciunea şi înţelegerea. Poate chi-
văzându-ne puşi in situaţii aflate la limita austerităţii. Dacă în-
ar ne aşteptăm s-o facă pentru noi unii mai pricepuţi. Poate sunt
văţăturile pe care le urmăm ne recomandă să stăm în cap două­
în stare să ne ducă într-un spital, să ne administreze tratamentul
zeci şi patru de ore pe zi, vom sta. Credem că ne vom simţi de-
corect si să ne ridice într-o stare superioară a conştiinţei. Din
osebit de curaţi, schimbaţi şi virtuoşi. Probabil că în acest mo-
nefericire este imposibil, nu putem să scăpăm de ceea ce sun-
ment nimic nu va părea în neregulă.
tem, suntem tot timpul ceea ce suntem.
Putem fi tentaţi să imităm diferite căi spirituale, spre exem-
Prin urmare, problema la care ne întoarcem este că pentru a
plu cea a indieni lor americani, a hinduşilor sau zen-budismul
ne deschide complet este nevoie de un dat "natural" sau de un
japonez. Încercând să le urmăm exemplul, vom renunţa la cos-
sacrificiu specific. Acest dat poate lua orice formă , dar pentru a
tume, la gulere şi cravate, la curele, pantaloni şi pantofi. Sau
ne fi folositor, trebuie să ne determine să renunţăm la speranţa
V0111 decide să ne îndreptăm spre nordul Indiei în speranţa că ne
de a primi ceva în schimb . Nu cont ează câte titluri avem, câte
76

l
77
 rânduri le hain e exu tice am purtat, câte doctrine ClII1Uu :;; lc!1l suu
la câte Întâlniri ori ct:: remonii sacramentale am paI1icipat. Tre -
buie să re null! ă I11 la ambiţia de a primi ceva în schimbul darului
nostru. Acea ta cste adevărata cale grea.
Poate că ne-am s imţit foarte bine în excursia făcută În
Japonia. Poate ne-au plăcut cultura japoneză, frumoasele tem-
ple zen, magnificele opere de artă. Şi nu numai că am găs it
experienţele plăcute , dar şi acestea au avut o oarecare influenţă
asupra noastră. Aceasta cultlU'ă este creatia unui stil de viată
complet diferit de cel occidental, iar aceste' creaţii ne spun cev~.
Dar până la ce nivel putem fi influenţaţi, putem fi mişc aţi de
frumuseţea unor opere, de cultură şi de imagini ? Nu ştim. Abia
dacă vrem să savurăm amintirile. Nu vrem să ne analizăm
experienţele mai în profunzime. Este o zonă sensibilă.
Sau poate un guru oarecare ne-a initiat într-o ceremonie
, mişcătoare, plină de sensuri. Ceremonia a fost reală, concretă şi
frumoasă , dar cât din experienţă am vrea să analizăm? A fost
prea personală, prea sensibilă pentru a o analiza. Preferăm să
păstrăm. savoarea şi frumuseţea astfel încât, în momente grele,
când slU1tem deprimaţi, să folosim această amintire pentru a ne
simţi mai bine, pentru a ne spune că am Iacut ceva meritoriu. că
da, ne aflăm pe calea cea bună, Dar aceasta nu pare deloc să fie
calea cea grea. Din contră, în loc să dăm, se pare că mai mult
adunăm. Dacă ne analizăm acumulări le spirituale, putem oare
să ne amintim de vreo ocazie în care am dat ceva cu adevărat
ne-am deschis şi a m oferit totul? Ne-am arătat vreodată făr~
mască, dezbrăca !i de armură, de haine, de piele, de carne, des-
chişi până în s tr ăfunduri? Am încercat vreodată procesul des-
chiderii şi dăruirii totale? Sunt întrebări fundamentale. Trebuie
să ne aband o l1 8m cu a devărat, să oferim ceva. să dăm ceva care
ne va provoca durere . Trebuie să începem să demontăm structu-
ra acestui e)1) P ' care a m reuşit să-I creăm. Procesul demontări i .
al înIătur'ir ii . :11 ti 'sc hiderii şi renunţării reprez intă adevăratul '
proces d ' În v;q:lr '. La care bucă~ică din noi suntem dispuşi să
78
renunţăm? În principiu, n-am vrea să rc nunţăm la nimic. Nu fa-
cem dec ât să adunăm, să construim, să adăugăm strat după strat,
aşa că perspectiva unei căi grele ni se pare în spăimântătoare.
Suntem tentaţi să căutăm un răspun s uşor care să ne scu-
tească de durere, dar o astfel de soluţie nu se aplică unei căi spi-
rituale pe care unii dintre noi nici nu au început măcar s-o ur-
meze. Odată ce am păşit începe durerea, şi duar pentru asta ne
aflăm acolo. Ne-am asumat durerea expunerii, a înlăturării hai -
nelor, pielii, n ervilor, inimii, creierului, până ce ne trezim goi în
faţa universului. Nu te mai acoperă nimic. Va fi groaznic, înfio-
rător, dar aceasta este calea.
Într-un fel oarecare, ne trezim în compania unui doctor ne-
cunoscut. Urmează să ne opereze, dar nu va folosi niciun anes-
tezic deoarece vrea să comunice direct cu boala de care suferim .
Nu ne va lăsa să folosim nici faţada spiritualităţii, nici specula-
ţii psihologice, false afecţiuni mentale sau orice altă deghizare.
Ne dorim să nu-l fi întâlnit niciodată. Am vrea să ştim cum să
ne anesteziem. Acolo ne aflăm cu un scop . Cale de Întoarcere
nu există. Şi nu pentru că el este atât de puternic. Putem să-i zi-
cem la re vedere şi să plecăm, dar i-am spus atât de multe aces-
tui medic încât, dacă ar trebui s-o luăm de la capăt, durerea ar fi
copleşito are . Nu vrem s-o facem încă o dată, aşa că nu n e ră­
mâne decât să mergem până la capăt.
Contactul cu acest doctor este extrem de neplăcut deoarece
încercăm în permanenţă să-I inducem în eroare, deşi ştim că e l
ne cunoaşte toate trucmile. Op eraţia este singura modalitatc
prin care poate să comunice cu noi , aşa că trebuie s-o acceptăm .
Trebuie să ne deschidem către calea cea grea, către această ope-
raţie . Cu cât vom întreba mai mult" Ce ai de gând să faci cu
mine?", cu atât ne vom simţi mai stânjeniţi , deoarece ştim că
suntem cine suntem. Este un drum extrem de îngust, lU1l11 dure-
ros şi fără scăpare. Trebuie să ne abandonăm complet şi să co-
municăm cu acest specialist. Pe deasupra, trebuie să renunţăm
la speranţa unei soluţii magice din partea maest rului , la c rcd inţa
79
 că prin puterile sa le ne va iniţia în vreun fe l tai nic şi ned urcros .
Trebuie să renunţăm la speranţa unei operaţii nedureroase, la
speranţa c ă va folosi vre un anestez ic sau sedativ astfel încât la
trezire totul să fie perfect. Trebuie să ne dorim cu adevărat să
com uni căm complet şi direct cu prietenul nostru spiritual ş i cu
propria v jaţ~, fără niciun fel de oco li ş uri . Calea cea grea este
într-adevăr dificilă ş i dureroa să.
Î: Expunerea chiar are loc de la sine, ori există vreo metodă
de a o face , de a te deschide?
R : Cred că dacă deja ai început să te deschi zi, cu cât te vei
strădui mai puţin s-o faci, cu atât procesul de deschidere va fi
mai evident. Aş spune că este mai mult o reacţie automată decât
ceva ce eşti obligat să fac i. La început, când am discutat despre
abandonare, am spus că odată ce te-ai deschis total faţă de prie-
tenul spiritual, nu mai trebuie să faci nimic . Lucrurile trebuie
luate ca atare şi aşa trebuie să procedăm în toate s ituaţii le. Sunt
momente când ne trezim complet nuzi, dorind să avem nişte
haine cu care să ne acoperim. În viaţa de zi cu zi ne întâlnim în-
totdeauna cu asemenea s ituaţii stânjenitoare.
Î: Este necesar ca prietenul spiri tual să existe înainte de
procesul deschiderii sau putem s-o facem singuri, în funcţie de
s ituaţiil e întâlnite?
R : Cred că este necesar să existe cineva care să observe
cum o facem, deoarece astfel experienţa va fi resimţită cu mai
multă intensitate. Nu-i greu să te dezbraci într-o cameră unde
nu e nimeni , dar nu m ai este la fel de uşor într-una plină de oa-
mel1l .
Î: Şi e chîar o deschidere a noastră către Iloi înşine?
R: Da. Dar noi nu o percepem în acest sens. Percepem cu
intensitate prezenţa celorlalţi deoarece avem atât de multă con-
ştiinţă de sine.
Î: Chiar nu înţeleg de ce re spectarea un or condiţii de auste-
80
ritate si disciplină nu reprezintă "cu adevărat " calea cea grea.
R: Crezând că te afli pe calea cea grea, când de fapt nu eşti,
înseamnă să te amăgeşti singur. Este ca şi cum ai interpreta un
rol de erou. "Calea uşoară" are multe puncte comune cu faptele
de eroism, pe când calea cea grea este o experienţă mai mult in-
timă. Alegând varianta eroismului, vei constata cu stupoare că
la capătul acesteia se află nestrăbătută, tot calea cea grea.
Î: Este necesar ca mai întâi să străbatem calea cea eroică şi
să perseverăm, pentru ca apoi să continuăm cu-adevărat pe ca-
lea cea grea?
R : Nu prea cred. Exact asta încerc să explic. Dacă abordezi
calea eroismului, adaugi propriei personalităţi straturi şi înveli-
şuri, deoarece ai impresia că ai dobândit ceva. Spre surprinde-
rea ta, ulterior, descoperi ~ă este exact pe dos. Straturile şi înve-
lişurile trebuie îndepărtate.
Î: Ne vorbiţi despre necesitatea experimentării unei dureri
atroce. N-ar putea simpla înţelegere a procesului de deschidere
să facă inutilă o asemenea experienţă?
R: Este o întrebare capcană. A înţelege nu înseamnă că ţi se
şi întâmplă. Ai înţeles şi nimic mai mult. Put~m să înţelegem
stările prin care trece cineva care este torturat şi cum resimte
durerea, dar s-o trăieşti pe pielea ta este ceva cu totul diferit. În-
ţelegerea pe cale mentală a durerii nu este de ajuns. O anumită
stare trebuie resimţită ca atare. Singura posibilitate de a pătrun­
de în miezul problemei este să trăieşti tu însuşi acea stare, însă
nu este nevoie să creezi singur acele stări dureroase. Ele vor
apărea cu ajutorul prietenului spiritual, a doctorului cu bisturiul
tăios .
Î: Dacă te afli în plin proces de abandonare şi, în acest mo-
ment, prietenul tău pare să se apropie cu bisturiul rară să-ţi fi
Iacut anestezie, situaţia nu-i deloc plăcută. Pe chipul său se ci-
tesc supărarea şi dezgustul, aşa că îţi vine s-o iei la fugă. Ne-aţi
putea lămuri cum stau lucrurile?
81
I _
R: Lucruril . s ta u c hiar aşa . Sunt asemeni unei operaţii fără
anestezie. C hi ar tre buie să- ţi doreşti să o faci. Dacă nlQ:i. este ca
şi cUll1 cineva care are nevoie de o apendictomie fug; din sala
de operaţie . Probabil că apendicele se va sparge.
Î: Dar relaţia cu prietenul spiritual se află abia la început. Îl
cunoşti doar de cinci minute. Dintr-o dată tot edificiul se prăbu­
şeşte şi rămâi să te descurci singur. Poate că îţi şi spune: "N-am
să te însoţesc în această călătorie. Deja au trecut cinci minute.
Abandonează-te, renunţă la tot, descurcă-te singur iar după ce
ai reuşit, mai stăm de vorbă." Mie cam aşa mi s-a întâmplat.
R: Vezi tu, nu are nicio importanţă dacă eşti avansat sau în-
cepător. Important este cât de mult colaborezi cu tine însuti.
Dacă o faci, atunci trebuie că te cunoşti. Este ca o boală oarec~­
re. Presupunem că te afli în străinătate, te simţi rău şi te hotă­
răşti să mergi la medic. Nu vorbeşti aproape deloc limba res-
pectivă, dar el te examinează şi vede despre ce-i vorba hotărând
, să te ducă imediat la spital şi să te opereze. Depinde de cât de
. avansată este boala. Dimensiunile operaţiei depind de gravita-
tea afecţiunii. Explozia este iminentă. Dacă ai apendicită şi doc-
torul întârzie prea mult, poate pentru a se împrieteni cu tine,
atunci apendicele poate să se rupă. Nu cred că ti-ar conveni o
astfel de situaţie.
Î: De ce vrei să fac i primul pas? Cu ce te atrage calea? Este
un accident, este destinul e karma, cum se explică?
R: Dacă te expui complet, atunci deja ai lacut primul pas.
Dacă o faci pe jum ăta te , atunci eşti cu un pas aici şi cu unul
dincolo. Ambiguital e,] se va repercuta asupra ta. Dacă nu-i dai
medicului to a t inG rmaliil e, atunc i te vei vindeca mult mai
greu deoarece nu i-,Ii spus î ntreg istoricul bolii. Cu cât îi spui
mai multe, cu atât 11l ,Ii r ' p 'dc te va vindeca.
Î: Dacă ati ' v: lr :ll :r c: rk 'rea înseamnă să te expui, atunci să
mă expun ş i În f:I\ :1 IlIll ri Ili c ru pe care îl consider periculos,
despre care ~ I iII CI I 1" " \'; 1 f : 1l"C ră u ?
X2
------- ------------------ --------
R: Deschiderea nu înseamnă să te a utoflage lezi cu prima
ocazie. Nu înseamnă să te aşezi în faţa lmui tren în viteză şi să
te deschizi faţă de el. Aceasta este calea eroismului, o falsă cale
grea.
De câte ori ne întâlnim cu ceva aşa numit "rău", acesta re-
prezintă o ameninţare la adresa egoului. Suntem atât de ocupaţi
cu protejarea propriei existenţe în faţa acestei ameninţări , încât
nu mai judecăm deloc clar. Deschiderea necesită eliminarea do-
rintei de a ne proteja existenţa. Atunci putem judeca şi face fa~ ă
situaţiilor aşa cum trebuie.
Î: Dar avem dreptul la mai mult de o singură încercare , nu-i
aşa? Vreau să spun că într-un anumit context poţi să te deschiz i,
iar în altul să-ţi reiei brusc masca, deşi nu vrei s-o faci cu ade-
vărat. Se pare că dobândirea unei deschideri totale nu-i deloc
uşoară.
R: Pentru dobândirea deschiderii, confruntarea nu are nicio
însenmătate. Odată ce ai păşit pe cale, dacă renunţi la zbatere,
problema se rezolvă de la sine. Apoi , în situaţiile care apar nu
se va mai pune problema lui a vrea sau a nu vrea. Instinctul
primar al egoului se disipează deoarece el are la bază mai mult
infom1aţii deja prelucrate decât provenite din experienţa directă .
Eaoul
b
este confruntare. Dacă renunţi la ea, nu mai rămâne ni -
A
meni care să iasă învingător. Dispare pur şi simplu. Intelegi .
deci, că nu se pune problema unei victorii asupra tendinţei de
confruntare.
Î: Când simţi că te apucă furia, trebuie să ţi-o manifeş ti ,
pentru ca astfel să obţii deschiderea?
R: Când discutăm despre deschidere şi abandonare în cazul
furiei , de exemplu, nu înseanmă că trebuie să ieşim pe stradă şi
să tragem un şut primului venit. Ar părea mai mult o cale de
hrănire a egoului decât de manifestare a furiei căutându-i cau-
zele. Principiul este aplicabil întregului proces de expunere.
Acesta stă mai mult în căutarea cauzelor decât în manifestarea
83
 senzaţiilor. Desigur, dacă cineva este complet deschis în fata
situaţiilor, fără să fie tributar vreunei prejudecăţi, atunci va ş'ti
care acţiune este corectă şi care lipsită de sens. Dacă o anumită
acţiune este dăunătoare sau inutilă, nu-i vei da curs. O vei lua
pe drumul creativităţii şi al utilităţii. Nu va trebui să stai în
cumpănă, ci vei alege drumul cel bun.
Î: Acumulările şi deghizările defensive reprezintă o etapă
obligatorie?
R: Strângem mereu lucru după lucru şi apoi ne este greu să
scăpăm de ele. Este ca şi cum am purta aţele de la sutura unei
operaţii. Ne sperie gândul că le vom scoate, ne temem ne-am
obişnuit ca un corp străin să facă parte din noi. '
Î: Credeţi că este posibil să începi să vezi lucrurile aşa cum
sunt, să te vezi pe tine aşa cum eşti , fără ajutorul unui maestru?
R.: Consider absolut imposibil. Pentru a te abandona şi a te
deschide complet trebuie să ai un prieten spiritual.
Î: Este absolut necesar ca prietenul spiritual să fie o fiintă
umană în viaţă? ' aici şi acum, nu este nevoie să mai căutăm în altă parte pentru a
R: Da. Orice altă "fiinţă" pe care o considerăm în stare de a
comunica este pur şi simplu imaginară.
Î: Ar putea fi învăţăturile creştine în sine un prieten spiritu-
al?
R: N-aş prea zice. Este o situaţie imaginară. Sunt aidoma
altor învăţături. Nu e vorba neapărat de cele creştine. Problema
este cum le interpretăm. Iată esenţa: învăţăturile scrise sunt în-
totdeauna deschise interpretării egoului.
Î: Când vorbiţi despre deschidere şi expunere a sinelui, mi
se pare foarte asemănător cu anumite metode de psihoterapie.
R: In cele mai multe forme de psihoterapie, chestiunea este
că dacă priveşti procesul ca "terapeutic", nu vei înţeleae decât
că te supui unui tratament. Cu alte cuvinte, terapia tal:>este un
hobby. In plus, vezi tratamentul ca o consecinţă a istoricului
84
bolii produsă d e ceva care nu a mers bine în relaţia cu mama,
cu tata şi de aceea tu ai tendinţa să ... etc. Odată ce ai început să
lucrezi folo sindu-te de istoricul unui caz, persoana se simte fără
scăpare, fără speranţă, deoarece trecutul nu poate fi schimbat.
Te simţi prizonier al acestuia, fără putinţă de scăpare. Acest tip
de tratament este extrem de nepotrivit. Este distructiv deoarece
împiedică relaţionarea cu acţiunea constructivă din prezent, cu
ceea ce se întâmplă acum, aici . Pe de altă parte, dacă accentul
se pune pe situaţia prezentă, pe dezbaterea problemelor actuale,
nu numai ca mijloc de comunicare, ci şi pe investigarea emoţii­
lor şi sentimentelor pacientului în momentul de faţă, atunci este
o metodă echilibrată. Din nefericire, există nenunlăraţi psihote-
rapeuţi preocupaţi mai mult să se afirme şi să-şi impună teoriile
decât să lucreze cu faptul în sine. Într-un fel, situaţia în sine,
momentul prezent, le creează o stare de teamă.
Decât să complicăm, mai bine am simplifica problema teo-
riilor de orice fel. Situaţia actuală , momentul prezent conţin în-
tregul istoric al cazului şi viitoarele manifestări . Totul este chiar
dovedi ce am fost sau ce am putea deveni. Imediat ce începem
să investigăm trecutul, prezentul devine confruntare şi ambiţie
şi nu mai suntem în stare să-I acceptăm aşa cum este . E o formă
de laşitate. În plus, nu-i deloc benefic să ne privim terapeutul
sau maestrul ca pe un salvator. Trebuie să lucrăm noi, cu noi
înşine. Nu există alternativă. În anumite circumstanţe, prietenul
spiritual ne poate accentua starea de durere, aceasta fiind o par-
te din relaţia medic-pacient. Ideea este să nu considerăm calea
spirituală drept ceva comod şi plăcut, ci să o privim ca un mij-
loc de a vedea lucrurile şi faptele exact aşa cum sunt.
85
 Calea exterioara

Până acum trebuie să fi înţeles deja că pentru a găsi calea

exterioară trebuie mai întâi să fi trăit starea de autoamăgire, ex-
perimentând-o în întregime. Am putea chiar să avem îndoieli în
ce priveşte utilitatea căii exterioare deoarece ne-ar afecta ambi-
ţiile personale, dar precauţia poate fi un semn că începem să
fim implicaţi. De fapt, în acest moment, îndoiala poate fi o altă
formă a autoamăgirii : să ignorăm învăţăturile , considerând că în
urma unei analize raţionale putem deveni perfecţi şi extrem de
dibaci.
Abor~area căii exterioare rezidă din experimentarea expu-
nerii, despre care am discutat în capitolul " Iniţiere", a deschide-
rIi către prezent, din a fi ceea ce eşti , din prezentarea laturilor
tale pozitive şi negative în faţa prietenului spiritual şi din stră­
dania de a-ţi croi drumul singur. Odată ce te-ai arătat aşa cum
eşti, ai trăit experienţa iniţierii şi instalarea relaţiei între cele
două minţi , te simţi tentat să-ţi evaluezi acumulările. Doar ai
trăit o stare atât de minunată! Ai reuşit să te deschizi, prietenul
s-a deschis şi el, v-aţi întâlnit amândoi în acelaşi moment! A
fost atât de frumos , de emoţionant.
Problema se naşte din veşnica noastră tendinţă de a ne pune
la adăpost, de a fi siguri încă o dată că nu ni se întâmplă nimic
rău. Tot timpul căutăm ceva solid de care să ne agăţăm. În plus,
momentul " miraculos" al întâlnirii celor două minţi este o expe-
rienţă aşa de extraordinară, încât pare s ă ne confirme aşteptările
legate de miracole şi magie.
Prin urmare, pasul următor pe calea autoamăg irii este do- .

87
 rinţa de a vedea miracole. Până acum am citit atâtea cărti de-
spre viaţa marilor yoghini, pustnici, sfinţi şi reîncarnaţi. Şi toate
ne vorbesc despre miracole nemaipomenite . Fie cineva reuşeşte
să treacă prin zid, fie întoarce lumea cu susul în jos, toate sunt
miracole. Ai vrea să-ţi dovedeşti că miracolele există cu adevă­
rat deoarece îţi doreşti să fii sigur că te afli de partea maestrului,
a doctrinei, a miracolului, să fii sigur că eşti puternic şi apărat,
o creatură de excepţie, sigur că te afli de partea "celor bune".
Ai vrea să fii unul din acei puţini oameni care au Iacut ceva ex-
traordinar, fantastic, ieşit din comun, unul din cei care au
schimbat faţa lumii spunându-ţi ceva de genul: Credeam că
m-am aşezat pe podea, când, dintr-o dată, m-am trezit stând pe
tavan! Brusca străfulgerare a întâlnirii cu prietenul spiritual, în-
tâlnirea celor două minţi este absolut reală, o experienţă verita-
bilă , oarecum senzaţională, în fapt, o minune. Chiar dacă nu
suntem absolut convinşi , un astfel de miracol înseamnă că ne
î,l1dreptăm spre ceva, că, în sfârşit, ne aflăm pe calea cea bună.
Asemenea strădanii repetate de a dovedi că ne aflăm pe ca-
lea cea bună indică o stare de introvertire avansată; eşti foarte
îngrijorat de ce se întâmplă cu tine şi cu propria existenţă. Sim-
ţim că aparţinem unei minorităţi şi că facem ceva extraordinar,
că suntem diferiţi de ceilalţi. Încercarea de a ne dovedi unicita-
tea este doar o încercare de a ne valida autoamăgirea. " Desigur
că am trăit ceva extraordinar, desigur că am văzut miracolul ,
desigur că am avut revelaţia. Prin urmare, mă aflu pe cale. " Es-
te starea tipică de însingurare, de introvertire. Nu mai avem
timp pentru contacte cu altcineva, cu prietenii, cu rudele, cu
lumea exterioară. Ne aflăm în relaţie numai cu noi înşine.
Până la urmă, această abordare devine plictisitoare şi sterilă.
Ne dăm seama că ne amăgim şi, în consecinţă, începem să ne
apropiem ceva mai mult de adevărata cale exterioară. ţncepem
să ne suspectăm toate adevărurile ca fiind simple halucinaţii, că
ne-am alterat experienţele prin evaluare. "E-adevărat, am avut o
străfulgerare de iluminare instantanee, dar în acelaşi timp am
88
încercat s-o păstrez, s-o înşfac şi dusă a fo st." Începem să des-
coperim că autoamăgirea nu mai funcţionează deloc, că este o
simplă încercare de a ne pune la adăpost, o încercare de a ră­
mâne numai cu sinele, mai mult o încercare de a ne dovedi 'ceva
decât o deschidere adevărată. În acest moment poţi să începi să
te pedepseşti, zicând: dacă mă străduiesc să renunţ la amăgire,
atunci acesta este un alt soi de autoamăgire şi dacă încerc să
evit să fac asta, atunci şi aceasta este tot auto amăgire . Cum
m-aş putea elibera? Şi dacă încerc să mă eliberez, atunci e ia-
răşi o altă formă de autoamăgire . Şi iată cum ne vedem con-
fruntaţi cu reacţie după reacţie în lanţ, cu reacţia în l anţ a unei
obsesii copleşitoare.
Odată ce recunoaştem auto amăgirea, cădem pradă unor ob-
sesii şi autocritici devastatoare, ceea ce este benefic. Încercarea
de a fi lipsit de ambiţii , de a te deschide, de a vedea lucrurile
într-o lumină pozitivă este utilă, deschizând drumul către o altă
abordare a spiritualităţii. Încercăm să desluşim un răspuns pen-
tru următoarea întrebare: Când vom reuşi, cu-adevărat, să ne
deschidem? Mintea ne este atât de confuză, plină de tot felul de
lucruri care ne dor: Dacă o să fac asta, atunci o să se întâmple
ailaltă. Dacă fac aia, atunci o să se întâmple astalaltă. Cum să
scap de autoamăgire? O recunosc, o văd, dar cum s-o fac să
dispară?
Mă tem că fiecare dintre noi trebuie să treacă prin aceste
momente. Eu nu ofer un manual-ghid al iluminării. Nu vă ga-
rantez nimic. Doar vă sugerez că ceva este în neregulă cu
această abordare.
Poate chiar noi simţim că este ceva în neregulă şi căutăm
sfatul maestrului:
- Deşi n-ar trebui să vă spun asta, sunt complet convins că
metoda este bună , dar ceva nu m e rge cum trebuie. M-am tot
străduit, dar m-am trezit copleşit de reaq ia în lanţ a senzaţie i de
apărare .
- Foarte bine, şi ce doreşti?
89
 - Nu 111:li :,11111 Î II s la re de nimic altceva deoarece to ate aces-
tea mă obs ·tI '; 1/: 1.
- Foan ' bill " I · h xează- te.
- Şi c um s-o f ~ 1 ' '1 J\ veţi vreo sugestie?
- Mă tcm ' <1 IlU I o l s ă-ţi ofer o soluţie de moment. Ca să mă
dumiresc, trebui\.: să ş tiu ce este în neregulă cu tine. Asta ţi-ar
răspunde oriGe s pecia li st. Dacă ai vreo probl e mă cu televizorul,
nu te apuci să sc himbi prima piesă. Mai întâi examinezi întreg
circuitul. Care parte nu fW1cţionează? Care piesă este defectă?
- Păi , nu ştiu cu exactitate. Dar în secunda în care încerc să
abordez subiectul, parcă o iau razna, nu mai înţeleg nimic.
Când încerc să găsesc o soluţie, nu-mi iese nimic. Probabil, pe
undeva este vreun scurtcircuit.
- Mare problemă .
- Vedeţi, de câte ori încerc să pun lucrurile la punct, aşa
cum dumneavoastră şi alţi maeştri m-aţi învăţat, încerc, încerc,
doar nu reuşesc să-i dau de capăt. Lucrurile merg rău tot timpul.
Dacă încerc să fac o asana, să inspir prana, să fiu zazen, cu cât
: mă străduiesc mai mult, cu atât apar alte şi alte şi alte probleme.
Să nu credeţi că nu am încredere în doctrine, în învăţături, în
metode. Îmi iubesc maeştrii , sunt absolut devotat învăţăturilor.
Am o încredere de nezdruncinat în adevărul lor. Ştiu că o mul-
ţime de oameni reuşesc să străbată calea aceasta cu destulă uşu­
rinţă, dar ce se întâmplă cu mine? Poate am o karmă nefericită,
poate sunt oaia neagră a familiei. Oare asta să fie? Dacă aşa
stau lucrurile, atunci voi merge pe jos până în India, în ge-
nunchi dacă trebuie, voi face orice sacrificiu mi se cere. Pot
chiar să ţin orice fel de post. Sunt dispus să mă angajez la orice,
numai să obţin ce vreau , să obţin cu adevărat. Ce să fac? În căr­
ţile voastre sacre nu există vreo indicaţie pentru cineva ca mine?
Nu există ni c iun leac , nicio penitenţă pe care s-o îndeplinesc?
- Nu cred . Mai trec i mâine pe aici. Poate re uşim să găsim
ceva.
Cam aşa ţi -ar putea răspunde prietenul spiritual: Mai treci
90
şi mâine, sau pe la sfârşitul săptăm â nii . M <li vo ri>illl noi des pre
asta, dar să nu-ţi pierzi speranţa .
Şi tu iarăşi îl vizitezi, considerând că ai pro blcm care ar
face să se clatine lumea iar el are deja pre gătit e răspuns urile ca-
re te-ar mulţumi . Şi, din nou, îţi pune aceleaşi întrebări :
- Ce mai faci? Cum te descurci?
- Cum ad ic ă? Eu aşteptam răspunsul dumneavoastră. Ştiţi
ce fac! Mă simt mizerabil!
Ei, şi-atunci te întuneci şi-ţi vine să dai cu toate de pământ .
Ca de obicei, nimic nu se întâmplă , săptămânile trec una după
alta iar tu te întorci iarăşi şi iarăşi şi iarăşi . Eşti disperat consi-
de rând că nu vei găsi nicio soluţie, dar cine ştie, poate săptămâ­
na viitoare, a patra, a cincia sau a şaptea săptămână. Oricum,
şapte este un număr simbolic, un număr mistic . Dar vremea tre-
ce. Eşti complet deprimat. Începi să te gândeşti la alte variante.
Ajungi să îţi spui: D acă aş căuta p e altcineva? Mai bine m-aş
întoarce acasă, printre ai mei. Situaţia mă depăşeşte . Se pare că
între el ş i mine nu există comunicare. E l zice că ar fi ceva, dar
mă simt deza măgit , nu se întâmplă nimic .. . Aşa că stai şi aştepţi.
De câte ori îl vezi ştii ce are să-ţi zică: " Întoarce-te şi meditea-
ză" sau "Ce mai faci? Poftim o ceaşcă de ceai. " Mereu ace l aşi
lucru, iarăşi şi iarăşi.
Ce nu merge? De fapt nu-i nimic în neregul ă, c hi ar nimi c.
Situaţia este chiar roz, atâta timp cât prietenul spiritu al este i 11 -
teresat de tine. Greşită este această perioad ă de aşteptare în arc
te străduieşti să depăşeşti un obstacol, ea în sin e este eroa rea ,
deoarece în acest timp, în loc să te deschizi către exterior, î~ i
concentrezi toate energiile într-o luptă interio ară, cu tine însuţi .
În mintea ta şi-a făcut loc noţiunea d e "marea încercare" şi te
interiorizezi obsesiv. Asta nu e în regulă.
Mai bine să vă spun povestea lui Naropa şi a maestrului
Tilopa, marele învăţat indian. Tilopa a fost un guru care a pe-
trecut doisprezece ani împreună cu învăţăcelul său Naropa fă­
când un lucru identic cu cele discutate mai s us. T il opa îi sp unea:
91
" Dacă te duci şi îmi aduci o supă de la hanul acela , te voi învăta , ,
raci , meditaţia cunoaşterii de sine nu trebui e privită în sens
voi încerca să te învăţ ". După ce mânca o bătaie soră cu moar-
strict tehnic, ca o piedică , ci ea este un act atât spontan cât şi
tea din partea bucătarilor, Naropa reuşea să-i aducă supa sustra-
încântător. Este procesul continuu de împri etenire cu tine însuti.
să cu atâtea sacrificii. Când, plin de sânge dar fericit reuşea să-i
În continuare, împrietenindu-te cu tine, nu mai poţi să ţii
întindă farfuria, Tilopa zicea: "Vreau alta, du-te şi fă-mi rost. "
această prietenie în interior, trebuie cumva s-o manifeşti , aceas-
Aşa că Naropa se duce, sustrage supa şi se întoarce mai mult
ta devenind relaţia ta cu lumea. Astfel, compasiunea devine un
mort decât viu. O face pentru că îşi doreşte mai mult decât orice
pod către IW11ea exterioară. Încrederea în sine şi compasiunea te
să dobândească învăţăturile . Apoi Tilopa îi spune: "Mulţumesc ,
fac să dansezi cu viaţa, să intri în legătură cu energiile lumii. În
acum să mergem în altă parte" . Acest soi de incidente s-au tot
lipsa deschiderii şi a acestui mod de a vedea lucrurile, calea spi-
repetat până ce răbdarea lui Naropa a ajuns la limită. În acest
rituală devine o golgotă a dorinţei . Rămâi prizonierul dorinţei
moment Tilopa şi-a scos sandaua şi l-a plesnit peste faţă . Se în-
de a fi mai bun, de a atinge scopuri imaginare. Dacă ne dăm
tâmplase Abhisheka, marea şi profunda Abhisheka, cea pentru
seama că nu putem să ne atingem scopurile, vom resimti dez-
care cuvintele sunt prea sărace ca s-o descrie. Pocnetul unei
nădejdea şi chinul unei ambiţii neîmplinite . Pe de altă pal~e, da-
sandale peste faţă şi, dintr-o dată , Naropa nu s-a mai confruntat
că simţim că avem succes, intervin automulţumirea şi agresivi-
cu nicio îndoială. .
tatea. " Ştiu eu ce fac, lasă-mă în pace!" Nu ne mai încăpem în
Dar să nu ne lăs ăm furaţi de povestire. Problema este calea
piele de atâta ştiinţă, asemeni unor anumiţi " experţi" care le;. ştiu
exterioară, drumul exterior. Până acum am întors autoamăoirea
A b
pe toate. Dacă cineva ne pune întrebări , mai ales unele stupide
pe toate feţele. Ii suportăm povara asemeni ţestoasei care îşi
ori dificil de răspuns , în loc să dăm o soluţie , devenim furioşi.
duce carapacea. Am tot încercat să ne adăpostim sub ea încer-
"Cum ai putut să spui W1 asemenea lucru? Cum ţi-a trecut prin
când, de fapt, repede şi agresiv, să pătrundem " undeva" . Trebu-
cap să mă întrebi o asemenea nerozie? Tu nu-ti dai seama la ce
ie să renunţăm la pripeală, la agresivitate şi la ambiţia de a do-
nivel mă aflu eu?" . ,
vedi ceva. Ar trebui să arătăm compasiune faţă de noi înşine şi
Sau am putea ajunge la un soi de meditaţie ambiguă, încer-
atunci am putea păşi pe calea exterioară .
când un fel de "transă mistică" . În aceste cazuri, vom lăsa im-
Ajunşi aici, ar fi necesar să discutăm sensurile compasiunii,
presia de oarecare pace şi religiozitate în sensul clasic, dar în
care este cheia căii exterioare. Cel mai bun şi mai corect termen
permanenţă va trebui să ne controlăm şi să ne întreţinem "exta-
prin care am explica această stare este claritatea, claritate ce in-
zul", situaţie din care se naşte o stare continuă de supraveghere
clude căldura sufletească . La acest nivel actul meditatiei este
unul de încredere în sine. Dacă experienţ; începe să se ~1anifes­
şi păstrare a imaginii create. Este eroarea specifică practicilor
Hinayana, de automeditaţie şi de autoiluminare, ceea ce într-un
te în acti v ităţile zilnice, începi să ai încredere în tine şi să ai b
anumit sens este o formă de agresi vitate. Nu există nicio urmă
atitudine plină de compasiune. Acest tip de compasiune nu în-
de deschidere şi de compasiune, deoarece eşti concentrat numai
seamnă milă pentru cineva. Este căldura sufletească. Va exista
asupra prop~iei persoane.
exact atâta căldură suflet ească, pe câtă deschidere şi claritate
Compasiunea nu are nimic de-a face cu vreo reuşită de ori-
vei arăta, un sentiment încântător al lucrurilor pozitive care în-
ce fel. Ea este cuprinzătoare şi foarte generoasă . Când apare
cep să se desfăşoare permanent în interiorul tău. Indiferent ce
starea de adevărată compasiune, nu m ai ş ti i dacă eşti generos cu
92
93
~---
tine sau cu cc il a l ~i , leoarece compasiunea se manife stă ca o au-
ră largă, atotcuprin zătoare, rară să implice un "pentru mine" sau
"pentru ceilalţi " . Este plină de bucurie, bucurie constantă , bucu-
rie în sensul încrederii, în sensul unei extraordinare stări de bine
şi de bogăţie .
Compasiunea ar putea fi exprimată ca starea de bine abso-
lut : o atitudine anti-nefericire, un război împotriva lui a vrea.
Conţine toate tipurile de trăsături pozitive, vizionarism, expan-
siune, generozitate, iar aceasta implică o gândire de ansamblu,
un mod mai liber şi mai direct de a te raporta la tine şi la lumea
exterioară. Iată de ce a doua yana este numită " Mahayana",
"Marele vehicul". Este starea în care îţi dai seama că te-ai năs­
cut bogat, nu că trebuie să devii bogat. Fără această convingere,
meditaţia nu poate să-şi arate roadele .
Compasiunea te face să intri imediat în legătură cu ceilalţi
.pentru că nu mai priveşti oamenii drept nişte entităţi care îţi
consumă energia. Ei te încarcă energetic, deoarece în procesul
relaţionării îţi conştientizezi starea de bine şi de plenitudine.
Dacă ai de racut faţă unor probleme majore cum ar fi confrunta-
rea cu diverse persoane sau situaţii, nu mai ai senzaţia că-ţi
epuizezi energia . Fiecare situaţie dificilă ţi se înfăţişează drept
o şansă excelentă de a-ţi manifesta sănătatea şi bogăţia. Privind
viaţa din această perspectivă, vei simţi că nu-ţi lipseşte nimic.
Compasiunea, considerată drept cheia căii exterioare,
Mahayana, fac e posibile acţiunile transcendentale ale
bodhisattva. Ca lea Bodhisattva se deschide prin generozitate şi
dănure , oferirc ş i deschidere, prin procesul de abandonare.
Deschiderea nu În s camnă să oferi ceva cuiva, ci înseanmă să
renunţi la a cc r ' ccva ş i la ideea fundamentală de a dori ceva.
Aceasta es tc dmw paramita, paramita generozităţii. Este învăţă­
tura care Îţi ~Ir<l t " ·fI I1U trebuie să pui paveze între tine şi ceilalţi,
te Îndca ml1:1 .-:1 :Ii Încrcdere în bogăţiile tale naturale, îţi spune
că eş ti ' ~ll : 1 S<I t . desc hi zi. Aceasta este calea exterioară. Dacă
renun!i 1;1 " Pl vll" ll\ ii ", s ă n ătatea mentală începe să se Îmbunătă-
94
-- .
! ească , ducând la următorul pas bodhi sattva, shila parumita,
disciplina, sau paramita moralităţii.
Deschizându-te, renunţând rară rezerve la argumentul "eu
fac asta, eu fac ailaltă", renunţând la tine însuţi , situaţiile legate
de întreţinerea egoului sau de acwnulări îşi pierd relevanţa .
Aceasta este treapta cea mai înaltă a moralităţii, intensificând
starea de deschidere şi de curaj: nu-ţi mai este teamă că tu sau
altcineva va fi rănit , deoarece eşti complet deschis. Dispare
teama că nu vei rezolva o situaţie, ceea ce duce la răbdare ,
paramita kshanti. Iar răbdarea generează forţa virya, trăsătura
de bază a stării de bine . Forţa este imensa bucurie a trăirii adu-
când cu sine viziunea panoramică a meditaţiei atotcuprinzătoare,
trăieşti dhyana, deschiderea. Nu mai priveşti situaţia din exteri-
or ca fiind ceva separat deoarece resimţi din plin bucuria de a
trăi .
Apoi, devii şi mai deschis. Nu mai tratezi lucrurile ca fiind
acceptate sau respinse. Iei fiecare situaţie aşa cum este. Nu-ţi
mai pregăteşti nicio strategie, nu mai încerci nici să înfrângi
vreun duşman, nici să atingi vreun ţel. Nu mai ai nimic de-a fa-
ce cu a aduna sau a da. Dispar şi teama şi speranţa. Astfel se
dobândeşte prajna, cunoaşterea transcendentală, capacitatea de
a vedea lucrurile aşa cum sunt în realitate.
Prin urmare, tema principală a căii exterioare este abando-
narea strădaniei care stă la baza egoului. Să fim complet des-
chişi , să avem acea încredere absolută în noi înşine - iată ade-
văratul sens al compasiunii şi al dragostei. Auzim mereu
vorbindu-se despre dragoste, pace şi înţelegere. Dar cum să
dăm cu adevărat viaţă iubirii? Iisus a zis: "Iubeşte-l pe aproape-
le tău". Dar cum să-I iubim? Cum să procedăm? Cum să ne ară­
tăm dragostea pentru întreaga umanitate, pentru întreaga plane-
tă? Pentru că trebuie, acesta-i adevărul! Dacă nu iubeşti, eşti
condamnat, eşti pierdut, n-ai niciun rost pe lume! Dacă iubeşti,
urmezi calea, eşti pe drumul cel bun. Şi? Mulţi oameni au o vi-
ziune foarte romantică despre dragoste, fac caz de ea la fiecare
95
-----
d o uă vorbe. Dar vine un moment, o peri oadă când 11-0 mai gă­
sim atât de înălţătoare. S-a întâmplat ceva stânjenitor, am avut
o pro blemă personală. Şi atunci ne vine să dăm cu ea de pământ.
D evine o activitate oarecare, personală, ruşinoasă, încetează să
mai fie un sentiment divin. Şi ne spunem: hai să nu ne mai gân-
dim la asta. Hai să aprindem iar flac ăra iubirii din nou şi din
nou, iar noi vom contiI].ua încercând s ă ignorăm această latură a
fiinţei umane, străduindu-ne să fim virtuoşi , iubitori şi blânzi.
Poate că mulţi se vor simţi lezaţi , dar mă tem că dragostea
nu este numai frUlTIus eţe şi bucurie romantică. Dragostea este
asociată în aceea şi ,măsură cu urâţenia , durerea şi violenţa. Nu
este grădina raiului. Dragostea, compasiunea, calea exterioară
se raportează la "ceea ce este". Pentru a cultiva dragostea, dra-
gostea univer s al ă, dragostea co smică sau oricum ai vrea s-o
numeşti, trebuie să accepţi viaţa aşa cum este, cu lumini şi cu
1,1mbre, cu bine şi rău. Trebuie să te deschizi către viaţă , să co-
munici cu ea. Poate că te lupţi să aduc:i pacea şi dragostea
străduiridu-te să le răspândeşti: ,,0 vom face, vom cheltui mii
de dolari ca să popularizăm peste tot doctrina dragostei, vom
proclama domnia dragostei!" Foarte bine, proclamaţi-o, cheltu-
iţi-vă banii, dar cum rămâne cu graba şi violenţa din spatele
acestei activităţi? De ce vreţi să ne impuneţi viziunea voastră
asupra dragostei? De ce atâta grabă şi violenţă? Dacă dragostea
voastră se deplasează cu asemenea viteză manifestându-se ca şi
cum i-ar agresa pe ceilalţi, atunci ceva e în neregulă. Este ca şi
cum am avea o lumină întunecată. Prea multă ambiţie ia forma
prozelitismului. Nu este o situaţie externă în care comunici lu-
crurileaşa cum sunt. Valoarea supremă a sintagmei "pace pe
pământ" este înlocuirea noţiunilor de pace şi război cu o des-
chidere completă şi egală atât în faţa aspectelor pozitive, cât şi
în faţa celor negative ale lumii. Este ca şi cum ai privi lumea de
undeva de sus: aceasta este lumina şi acesta este întunericul. Le
accepţi pe amândouă, fără să ţii partea luminii împotriva întu-
nericului .
96
Manifestarea Bodhisattva este ca ş i cum lun a s-ar reflecta
într-o sută de boluri cu apă, astfel înc ât să fie o sut ă de luni , câ-
te una în fiecare bol. Nu este nicio foto grafi e a lunii, nici vreun
desen Iacut de cineva dar, nu se ştie din care motiv, se întâmplă
să avem o sută de luni reflectate într- o s ută de boluri cu apă.
Deschiderea înseamnă acest tip de credinţă şi încredere absolu-
te în sine însuşi. Astfel se manifestă starea de compasiune, nu
prin încercarea deliberată de a crea cele o sută de luni, câte una
pentru fiecare vas.
Problema este că suntem prea implicaţi în încercarea de a
dovedi ceva, încercare legată de obsesie şi de sentimentul frus-
trării. Când încerci să dovedeşti sau să obţii ceva, nu eşti deloc
deschis, trebuie să verifici toate amănuntele, trebuie să le pui
"în ordine" . Este un mod de viaţă teribil de obsesiv care nu do-
vedeşte nimic . Poţi să faci catalog ări după număr şi cantitate:
cel mai grozav, cel mai mare, îl avem pe cel mai important, cel
mai lung, cel mai cel. Dar cine îşi va mai aduce aminte de re-
cordul meu după ce mor? Sau peste o sută de ani? Sau peste ze-
ce? Sau peste zece minute? Recordurile care contează sunt cele
ale momentului dat, ale prezentului, în orice caz comunicarea şi
deschiderea au loc cu adevărat, acum. Aceasta este Calea exte-
rioară - calea bodhisattva. Unui bodhisattva n-o să-i pese dacă
primeşte vreo medalie de la o mie de Buddha care îl proclamă
cel mai mare şi mai tare din întreg universul. N-o să-i pese de-
loc . În scrierile sacre n-o să citiţi nimic despre vreun
bodhisattva care a primit premii. Şi lucrurile chiar aşa stau. El
nu are nevoie să dovedească nimic. Manifestările bodhisattva
sunt spontane, sunt viaţă exterioară , comunicare exterioară care
nu implică nici efort, nici grabă.
Î: Presupun că a fi bodhisattva înseamnă să ajuţi oamenii,
iar oamenii cer anumite lucruri. Prin urmare, un bodhisattva
trebuie să îndeplinească anumite activităţi. Cum se împacă ide-
ea de a fi complet deschis cu nevoia de a rezolva anumite ches-
97
 tiuni ?
R: A fi deschi s nu înseamnă să fii ineli, să te transfo rmi
Într-un zombie. în se amnă să fii liber să faci ceea ce trebuiL'
Într-o anumită si tuaţie. Deoarece nu ai nimic de câştigat sau d\:'
pierdut, poţi să găseşti so luţia cea mai bună. Şi reciproc, dacă
ceilalţi vor ceva de la tine, este treaba lor. Chiar nu este nevoie
să-ţi creezi o ' imag ine de "băiat bun". Deschidere înseamnă să
fii ceea ce eşti. Daca te placi aşa cum eşti, atunci comunicarea
şi deschiderea vin de la sine. Este asemeni llmii de care am dis-
cutat adineauri: dacă vasele se află acolo, atunci îţi vor reflecta
"lunicitatea". Dacă nu există, n-o vor reflecta. Dacă există doar
pe jumătate, vor reflecta doar o jumătate de lună. Depinde nu-
mai de ei. Tu eşti luna, te afli acolo, eşti deschis iar vasele te
pot reflecta sau nu. Nici nu-ţi pasă, nici nu trebuie să-ţi pese. Tu
exişti pur şi simplu.
Situaţiile apar de la sine. Nu este nevoie nici să interpretăm
atlUmite roluri, nici să mergem în locuri special amenajate.
.' Cred că mulţi au Încercat aşa ceva, limitându-şi drastic zona de
activitate. Ne-am consumat atâta energie concentrându-ne asu-
pra unui singur obiectiv când, spre surprinderea noastră, desco-
perim că sunt zone întrţgi pe care le-am scăpat din vedere.
Î: Putem să Încercăm starea de compasiune şi, totuşi, să gă­
sim soluţiile potrivite? '
R:Când graba ori violenţa au încetat să mai existe, constati
că ai Îndeajuns de mult spaţiu de manevră pentru a găs i soluţii
şi analizezi situaţiile cu mai multă claritate. Devii mult mai efi-
cient, iar soluţiile sunt cele potrivite.
Î: Cred, Rinpoche, că faceţi o diferenţă Între calea exterioa-
ră şi cea interioară. Aţi putea să specificaţi ce dife rente vedeţi
Între extern şi intern?
R: În accepţiunea ta, cuvântul "interior" implică o luptă. o
Întoarcere în sinc pentru a afla dacă eşti compatibil , Îndeajuns
de meritoriu şi de apt, sau nu. În această abordare ex i s t ă prea
98
multă muncă asupra ta Însuţi , prea multă concentrare interioară .
Chiar dacă metoda căii exterioare este concentrarea nUl11ai asu-
pra a ce există cu adevărat, a renunţării la teama că poţi greşi,
se întâmplă să nu ajungi la niciun rezultat. Trebuie să renunţi la
obsesia că nu te vei adapta situaţiei sau că vei fi respins. Trebu-
ie să iei viaţa exact aşa cum este.
Î: De unde vine căldura emanată către ceilalţi?
R: Ea vine din ab senţa oricărei violenţe.
Î: Dar nu acesta este scopul?
R : Aidoma căii, este puntea. Nimeni nu trăieşte pe o punte.
Rolul pUl1ţii este să treci peste ea. Practica meditaţiei reprezintă,
în sine, o activitate lipsită de violenţă, ceea ce defineşte dharma.
Dharma este înţeleasă drept "lipsa patimi lor", aceasta impli-
când lipsa agresiunii. Dacă eşti supus patimi lor, doreşti să obţii
un anumit lucru cât mai repede, pentru a-ţi satisface dorinţele.
Când nu ai de potolit nicio patimă , nu există nicio grabă, nicio
violenţă. Prin urmare, dacă o persoană se poate conforma cu
adevărat simplităţii practicii meditaţiei, atunci violenţa dispare
de la sine. Dacă dispare graba de a obţine ceva, îţi permiţi să te
relaxezi. Dacă îţi permiţi să te relaxezi, atunci ai timp să stai de
vorbă cu tine, să te iubeşti, să te împrieteneşti cu propria-ţi per-
soană. Şi atunci gândurile, emoţiile sau orice altceva îţi va trece
prin minte vor amplifica permanent actul de împrietenire cu si-
ne.
Un alt mod de abordare este să priveşti compasiunea drept
latma terestră a meditaţiei, ca sentiment al pământului şi trăi ni-
ciei. Mesajul emanat de căldura compasiunii este să nu te pri-
peşti să iei fiecare lucru aşa cum este. Indianul an1erican
Sittinba BuIl" - Taurul care şade - pare a fi un exemplu perfect.
"
" Sitting BuIl" este foalie solid si teluric. Poţi să fii foalie pre-
zent, chiar dacă stai nemişcat .
Î' Ati afirmat că starea de compasiune îşi poate mări inten-
sitate'a, dar şi că fenomenul nu trebuie să ne preocupe în mod
99

speciaL
R: Ea se dezvoltă, creşte, fermentează prin ea însăşi.
nevoie de niciun efort.
Î: Poate la un moment dat să se stingă?
R: Nu chiar. Shantideva ne învaţă că orice acţiune lipsită de
compasiune. este ca şi cum ai planta un copac mort, dar că orice
acţiune plină de compasiune este similară plantării unui pom
viu. El creşte şi creşte la nesfârşit rară să moară vreodată. Chiar
dacă pare să se usuce, lasă în urmă o sămânţă din care creşte al-
tul. Compasiunea este organică . Existenţa ei este neîntreruptă,
fără sfârşit.
Î: Există un soi de căldură care apare atunci când intri 1n
legătură cu cineva, dar apoi , nu se ştie cum, acea formă de
energie te copleşeşte şi te imobilizează astfel :încât nu mai ai
niciun pic de spaţiu de mişcare.
R: Dacă acea căldură apare fără vreun scop impus,atunci
este utilă şi absolut benefică. Când prepari iaurtul, dacă ridici
prea mult temperatura sau amesteci mai mult decât este necesar ,
nu reuşeşti până la urmă să faci un iaurt bun. Dacă doar îl pui la
temperatura corectă şi îl laşi în pace, vei obţine mereu un iaurt
de calitate.
Î: Dar cum ştii când să laşi lucrurile să curgă de la sine?
R: Nu trebuie să te controlezi tot timpul. Decât să te supra-
veghezi, mai bine laşi lucrurile în voia lor, decât să-ţi impui ce-
va cu tot dinadinsul, mai bine ai încredere în forţele talc. Cu cât
încerci mai mult să-ţi impui ceva, cu atât tulburi mersul normal
al lucrurilor. Chiar dacă întreprinzi ceva riscant, chiar dacă
există riscul ca întreaga afacere să se ducă d~ râpă, nu trebuie
să-ţi faci griji.
Î: Ce se întâmplă când cineva este într-o situaţie dificilă şi
tu îţi faci griji pentru el?
R: Îngrijorarea nu te ajută la nimic . Cel mult îi va înrăutăţi
100
situaţia.
Nu e Î: Se pare că situaţiile despre care di s cut ăm solicită lipsa
totală a stării de frică.
R: Ai perfectă dreptate . Necesită gândire pozitivă, o menta-
litate sănătoasă.
Î: Dar dacă este nevoie să comiţi un act violent asupra cui-
va, aceasta fiind singura soluţie prin care poţi să-I ajuţi?
R: O faci pur şi simplu.
Î: Chiar dacă nu ai atins deplina stare de compasiune şi în-
ţelepciune?
R: În ce priveşte înţelepciunea, să nu-ţi faci probleme. Pro-
cedezi exact aşa cum o cere situaţia. Situaţia cu care te con-
frunţi este prin ea însăşi îndeajuns de profundă pentru a fi con-
siderată o formă de cunoaştere. Chiar nu ai nevoie de informaţii
suplimentare. Pentru a acţiona, nu ai nevoie nici de susţinere,
nici de cineva care să te dirijeze. Susţinerea apare din înseşi si-
tuatia în care te afli. Când este nevoie de o soluţie dură, o aplici.
E ~ecesar să acţionezi. Nu tu impui duritatea. Tu eşti doar in-
strumentul care aplică soluţia.
Î: Dar când nu resimţi starea de compasiune, cum creezi
acel pod?
R: Nu trebuie să simţi compasiunea. Între compasiunea
emoţională şi compasiunea compasiune există o diferenţă.
Compasiunea eşti tu. De obicei, dacă eşti deschis, compasiunea
apare de la sine pentru că nu te preocupă niciun fel de autocon-
solare.
Î: Podul compasiunii necesită o întreţinere permanenta?
R: Nu cred. Necesită mai mult conştientizare decât întreţi­
nere. Mentalitatea corectă este să fii conştient că podul se află
acolo . .
Î: Ce-i de făcut când, datorită vreunui motiv, te temi de ci-
101
 neva? În ce m ă pri veşte, aceasta situaţie anulează co m pas iuJlca. " s emnând "inteligenţă primordial ă". T e a fli la Î n c:~u~L1~ :U~ll~
R: o mpas iunea nu înseamnă să cauţi pe cine va ca re are lO " eputuriloL Aproape că îi poţi spune ,.0 nema I g1l1Ita m
nevoie de ajutor sau de care să ai grijă. Ea este o gândire pozi- ror Il1C " t' "Nu trebuie să mal. ca utI' niCiun
" ut Este o
. 1l1cep . , 1 ,~
A

redere 111 me , ,
tivă, profund ă, organică, o viziune de ansamblu. Teama de ci- d'ala~
c'tuatle
. pnmor
.' , deci nu trebuie să găseştI o soluţie
~ d oglca
"
~lent~l a descoperi începuturile, El este deja, Este rara e mce-
1
neva pare să arate că nu eşti sigm pe tine şi de aceea te temi de
o anumită situaţie sau persoană. Frica se naşte din nes i g uranţă. put,
Dacă ştii cu-adevărat cwn să faci faţă unei situaţii înspăimântă_
toare, atunci frica este inexistentă. Frica este generată de panică,
de tulburarea dată de incertitudine. Incertitudinea te face să-ţi
pierzi încrederea, să simţi că nu eşti în stare să faci faţă acelui
pericol misterios care te ameninţă. Când ai o relaţie de compa-
siune cu tine însuţi nu te mai temi de nimic, deoarece ştii ce ai
de făcut. Dacă ştii ce ai de făcut, atunci şi acţiunile tale vor fi
calculate şi previzibile. Atunci vei descoperi prajna, ştiinţa de a
te descurca în situaţiile date.
Î: În acest context, ce înţelegeţi prin acţiuni?
R: Acţiunea, sau proiecţia, este reflexia ta în oglindă. Dacă
eşti nesigur, lumea îţi va trimite înapoi această reflectare a ne-
siguranţei ce va începe să te bântuie. Chiar dacă eşti bântuit de
nesiguranţă, nu-i decât simpla ta imagine în oglindă.
Î: Ce vreţi să spuneţi prin: "dacă manifeşti compasiune faţă
de tine însuţi, atunci ştii ce ai de Îacut."
R: Aceste două aspecte ale meditaţiei apar întotdeauna si-
multan. Dacă eş ti deschis şi ai o atitudine pozitivă faţă de tine
Însuţi , atunci ~ tii a utomat ce ai de Îacut, deoarece tu nu mai re-
prezinţi un mis te r. Aceasta este jnana, "înţelepciunea ", "înţe­
lepciunea-co n ti e nti zare care se trezeşte spontan" . Afli dintr-o
dată că ex i. ş ti , a fli ce eşti , prin urmare poţi să ai încredere În tine
chiar din ac I mome nt.

Î : Da ii r '<I lI C lI adevărat să mă împrietenesc cu mine În -

sumi , atun ' i Îllli V, l di spărea teama că tot timpul la c câ te o g re-
şeală ?

R : ' ·s ig ur. ( 'lI v:Î l1tul tibetan pentru înţelepciune es te yeshe,

102 103
 SllTItul
, ulTIorulul

Ar fi interesant să privim tema dată prin prisma a ceea ce

nu este simţul umorului. Lipsa umorului pare să provină din
mentalitatea că totul este "greu". Că lucrurile sunt foarte difici-
le şi îngrozitor de oneste, îngrozitor de serioase, cum ar fi , prin
analogie, un cadavru viu. Acesta este măcinat de suferinţă, are
tot timpul pe faţă un rictus de durere. El a experimentat ceva
dificil - realitatea - şi cum este îngrozitor de serios şi a mers
atât de departe, a devenit un cadavru viu. Rigiditatea unui ca-
davru viu exprimă exact opusul umorului. Este ca şi cum cineva
ar ţine deasupra capului tău o sabie ascuţită. Dacă nu meditezi
cum trebuie, dacă nu stai corect şi nemişcat, atunci există cine-
va gata să te lovească. Sau dacă nu ai grij ă de viaţa ta respec-
tând canoanele, cineva este gata să te pedepsească. Acesta este
autocontrolul care te domină. O supraveghere lipsită de sens.
Orice am face este în permanenţă observat şi cenzurat. Supra-
veghetorul nu este Big Brother, Fratele cel Mare, este Marele
Eu! O altă trăsătură a mea este să mă ţin sub observaţie, să am
ochi şi la ceafă, gata să mă pedepsesc, gata să-mi înfierez greşe­
lile . Acest tip de abordare nu conţine niciun pic de bucurie, nici
măcar un fir de umor.
Tipul acesta de rigiditate se aplică foarte bine şi materia-
lismului spiritual. Deoarece m-am alăturat unei anumite şcoli
de meditaţie , deoarece aparţin unei anumite credinţe, datorită
convingerilor mele religioase, trebuie să fiu băiat bun ori fetiţă
de treabă, onest, credincios, bisericos. Trebuie să mă conformez
standardelor bisericii, regulilor şi canoaneloL Dacă nu-mi înde-

105
 ,
- - - -
~lin.esc ~b Ji I~t! ii_le voi fi conda~1at, voi deveni doar Lin tru p
lIPSIt de JIlscmnatate. Este o amenmtare a solemnitătii 1' " 1110r-
' , ' LI
ţii , moarte În sens ul anulării oricăror idei şi acţiuni persona le
Această atitudine aduce cu sine sentimentullimitării al rl'g 'd' _.
.. " ' 1 Ha-
ţl1. EŞtI pnns, nu mai ai încotro s-o apuci.
Aţi putea să mă întrebaţi: "Şi atunci, cwn rămâne cu marile
tr.ad~ţii . r:1i.gioas~, .cu învăţăturile lor? Acestea vorbe c despre
discIplma, regulI ŞI regulamente . Cum să le împăcăm c u notiu-
nea de simţ al umorului?" Prin urmare, să merge m la fon'dul
problemei. Sunt reglementările, disciplina şi preceptele morale
bazate pe principiul luptei binelui împotriva răului? Sustin oare
marile învăţături spirituale că luptăm împotriva răului d~oarece
trebuie să ne aflăm de partea luminii, de pal1ea păcii? Ne învată
ele să luptăm împotriva părţii celeilalte, a răului şi a întuneric~­
lui ? Aceasta-i o mare întrebare. Dacă învăţăturile sacre contin
înţelepciune , atunci n-ar trebui să existe nicio înfruntare. Atâta
,timp cât o persoană se trezeşte implicată într-o luptă, încercând
fie să atace, fie să se apere, atunci acţiunile sale nu mai au ni-
mic sacru. Este o situaţie mult prea pământească.. ambiauă b'
si-
tuaţia unui câmp de bătaie. Cred că nimeni nu se aşteaptă ca
marile învăţături să fie atât de lesnicioase - ca să fiu bun trebu-
ie să lupt împotriva răului, şi gata. Acest tip de abordare este
valabil pentru westernurile hollywoodiene. Ştii dinainte de final
că "bunii" nu vor fi ucişi, iar "răii" îşi vor primi pedeapsa.
Abordarea e de -a dreptul naivă, dar este exact tipul de situatie
~e care o .c~·eăm acceptând noţiunile de luptă "spirituală" şi r~a­
h zare "spIritu a l ă".
Nu vreau să afirm că afară de simţul umorului nu trebuie să
mai existe nimi c . Vorbesc despre găsirea a ceva mai mult decât
lupta, agitaţia ş i ambi g uitatea. Dacă privim calea spirituală ca
pe un câmp cle b:t taic. ne dovedim slabi şi vulnerabili. Prin ur-
mare, progres ul va dcpi nde de cât de mult teritoriu am cucerit.
de cât a m pro(rl<ll din I reşelile celorlalţi , de câte din trăsăturil~
negative am r ' u ş il S:J scăpăm. Şi, dacă am eliminat întunericul,
106
de câtă lumil1 ~-1 suntem în stare să produc em. Suntem pe .un te- l'
ren minat. E (' s ituaţie pe care cu greu am put:a s-o numIm e 1-
minare, sau libertate, sau mukti, sau nirvana. Iţi obţii libertatea
înfrâng ând pe altcineva. Rezultatul e îndoielnic.
Departe de mine să încerc transformarea " umorului" în ce-
va solemn. Mă tem că oamenii aşa ar proceda. Dar pentru a în-
teleg e cu-adevărat rigiditatea reprezentată ca un cadavru, mulţi
~u pot evita pericolul transformării "umorului" într-un lucru se-
rios . Simţul umorului înseamnă să vezi ambele feţe ale situaţi e i
aşa cum sunt ele, ca şi cum ai privi pe deasupra. Există şi bine
şi rău iar tu ai o viziune panoramică asupra ambelor, ~~oarec e
te afli deasupra. Apoi începi să-ţi dai seama că omuleţu de de-
desubt care se ucid unul pe altul, care fac dragoste pur şi simplu ,
sau îşi duc traiul lor mănmt sunt insignifianţi în sensul că, dând
atâta importanţă mănmtelor lor activităţi, nu fac decât să ne
provoace un zâmbet cu agitaţia lor. Dacă te străduieşti din toate
puterile să construieşti ceva magnific, ieşit din comun, de o ma-
re importanţă, de genul: "eu caut ceva cu-adevărat important",
sau - "mă străduiesc din greu să-mi îndrept greşelile", sau -
încerc din toate puterile să fiu bun," atunci lucrurile îşi pierd
~ota de seriozitate, devin nişte fantoşe. Este de-a dreptul ilaI'.
Simtul umorului pare să se nască dintr-o bucurie atotcu-
prinzăto~re , bucurie care se poate transforma într-o deschidere
completă deoarece nu are nimic de-a face cu lupta dintre "aces-
ta" şi " acela" . Bucuria se transformă în capacitatea panorami că
de a vedea sau de a simţi întreaga lume, întregul pământ. Nicio
formă de seriozitate impusă nu poate să limiteze o asemenea
deshidratare. Iar dacă încerci să tratezi viaţa ca pe o "problemă
serioasă" , dacă încerci să-i impui un caracter solemn, ca şi cum
orice nimic ar fi mare scofală, devii amuzant. La ce bun atâta
bătaie de cap?
Cineva poate să încerce să menţină în timpul meditaţiei o
postură sută la sută corectă. Sau poate dou ă sute la sută. Phii , ce
mai realizare. Amuzant, nu-i aşa? Sau, altfel , cineva încearcă
107
 să-şi dezvolte simţul umorului găsind ceva amuzant şi acolo
unde nu e. În sine, activitatea este foarte serioasă, ceea ce o face
la fel de comică. Închipuie-ţi că te atli într-o tensiune extremă.
că strângi din dinţi, că ţii pumnii strânşi, iar pe la spate vine ci~
neva şi te gâdilă considerând că eşti prea încordat. Ambele ex-
treme sunt la fel de absurde. O situaţie dusă la extrem devine
ilară prin ea ·însăşi.
Iată o poveste tibetană despre un călugăr oarecare ce s-a
decis să renunţe la viaţa lui confuză şi chinuită pentru a se sta-
bili într-o peşteră ca să poată medita fără încetare. Înainte de
aceasta, el se aplecase tot timpul asupra durerii şi suferinţei. Se
numea Ngonagpa din Langru, adică Cel cu chipul Întunecat din
Langru, deoarece nu zâmbise niciodată şi vedea viaţa prin
prisma durerii. Timp de mai mulţi ani a trăit retras, foarte serios
şi foarte dedicat până Într-o zi, când, privind spre altar, a văzut
că îi fusese adus drept ofrandă un turcoaz de dimensiuni impre-
sionante. Tot privindu-şi darul, a observat un şoarece care se
străduia să tragă de piatră . Nereuşind , şoarecele s-a dus la vizu-
ină şi a chemat un al doilea să-I ajute. Nestemata era prea mare
şi nici aşa il-au reuşit. Şi-au unit glasurile şi , chiţăind , au che-
mat alţi opt şoareci în ajutor. Până la urmă, cu eforturi susţinute,
au reuşit să ducă ditamai piatra până în vizuină. Atunci , pentru
prima dată în viaţa lui, Ngonagpa a început să râdă şi să zâm-
bească. Acesta a fost primul pas către deschidere, o străfulgera­
re de iluminare.
Aşadar, simţul umorului nu este neapărat o permanentă În-
cercare de a spune glume sau de a jucarenghiuri, încercarea de
a fi amuzant cu tot dinadinsul. Trebuie să vezi comicul născut
din alăturarea celor două extreme, astfel încât să nu te laşi prins
de ele cu-adevărat, să nu te laşi prins de jocul speranţei sau al
fricii. Iată de ce experienţa căii spirituale este atât de impOliantă
şi de ce practica meditaţi ei este cea mai nesemnificativă dintre
toate. Este nesemnificativă 'deoarece nu conţine nicio judecată
de ·valoare. Odată ce eşti prins în această situaţie neimportantă a:
108
unei deschideri care nu implică judecăţi de va loare, atunci lu-
crurile şi faptele se scurg pe lângă tine. Cineva încearcă să fie
sever şi absolut serios, străduind-se să dev ină o persoană mai
bună. Dacă un asemenea individ va fi ofen sat, va lua lucrurile
în serios încercând să sară la bătaie. Dac ă îţi dai seama cât de
lipsite de importanţă sunt anumite lucruri, atunci începi să vezi
comicul unei atare seriozităţi , comicul celor care plU1 atât de
mult preţ pe nimicuri.
Î: Cele mai multe argumente pentru a deveni bun şi corect
sună cam aşa: "Mai întâi să devii meritoriu, să faci fapte bune,
să renunţi la ce-i rău, iar apoi îţi va fi chiar mai uşor să renunţi
şi la micile plăceri." Cum consideraţi această abordare?
R: Dacă privim lucrurile cu o notă de umor, "renunţarea"
pare să fie prea luată ad literam şi prea plină de naivitate. Ceea
ce este ilar când încerci să renunţi la tot pentru a deveni mai
bun, este că nu reuşeşti să renunţi la nimic. Devine amuzant.
Cineva crede că poate să renunţe la povara pe care o duce cu el,
dar lipsa poverii, a renunţării , este mai grea, de sute de ori mai
grea decât ce ai lăsat în urmă. Este uşor să renunţi la ceva, dar
rezultatul renunţării este dobândirea unei virtuţi greu de supor-
tat. De câte ori te vei întâlni cu cineva vei spune sau vei fi tentat
să spui: "Uite. Am renunţat la asta şi la asta." "Renunţarea" va
deveni din ce în ce mai greu de suportat, ca şi cum ai duce în
spate un sac plin cu spori. Până la urmă ajungi să cari o ciuper-
că uriaşă care creşte tot mai repede. Ajunsă aici, O persoană în-
cepe să devină absolut de nesuportat, deoarece a renunţat la
prea multe lucruri.
Din acest motiv, dacă tratăm practica meditaţi ei drept o
problemă mult prea serioasă , o activitate căreia trebuie să-i re-
simţim consecinţele, atunci va deveni stânjenitoare şi enervantă,
ne va cupleşi. Ne va deranja chiar şi ideea de a ne gândi la ea.
Este ca şi cum ai înghiţi o bucată de metal imposibil de digerat.
Începi ' să te simţi rău şi-ţi spui: "Cât îmi doresc să-mi fie foame
109
 din nou! Ce l I u ţ in Ill - aş s imţi mai uşurat , dar acum a m în sto-
mac bucata a ia imp os ibil ă şi mă simt rău. Aş vrea să n-o fi în -
ghiţit niciod ată ." . piritualitatea nu trebuie tratată cu atâta g ravi -
tate. Va interve ni sta rea de autoapărare, opusă adevăratului se ns
al "renunţării".
Î: Există vre un sens al tragicului pe care cineva,
considerându-se un iluminat, trebuie să-I depăşească ?
R: Nu este n eapărată nevoie să fii un iluminat pentru a de-
păşi momentele grele. Dacă te vezi pus în faţa unor s ituaţii
alarmante, trebuie să vezi şi nota de comic pe care o conţin. De
exemplu, în muzică, după o serie de acute care se termină brusc,
percepi liniştea ca o parte a melodiei. Nu-i deloc o experienţă
ieşită din comun, e foarte normală, foarte pământească. De ace-
ea spun că este experienţa cea mai lipsită de importanţă pentru
că nu implică niciun fel de judecăţi de valoare. De-abia dacă es-
. te o experienţă. Desigur, rămânând tributari egoului, putem să
continuăm să spunem că din cauză că experienţa de-abia există ,
pentru că este atât de nesemnificativă , tocmai de aceea este una
dintre cele mai valoroase şi extraordinare experie nţe dintre toa-
te . Acesta ar fi doar un mod conceptual de a încerca să demon-
strezi că situaţia în care eşti tu implicat este o chestie grozavă .
Nu e deloc o chestie grozavă.
Î: Are simţul umorului vreo legătură cu iluminarea instan-
tanee, cu safari?
R: Sigur că are . Există şi povestea unei persoane care a mu-
rit râzând. Este istoria unui simplu ţăran care l-a întrebat pe un
maestru ce culoare are Amitabha, care în mod tradiţional, ico-
nografic, este ro şu . Cumva, din greşeală, ţăranul a înţeles că
Amitabha are culoarea cenuşii din foc, iar aceasta i-a influenţat
întreg procesul de meditaţie; deoarece când practica vizualiza-
rea lui Amita bha, A mitabha era gri .
Când i-a venit sorocul, omul se găsea pe patul de moarte:
Cum zăcea aco lo, a vrut să fie sigur şi l-a întrebat p e un a lt ma-
110
estru despre culoarea lui lunitabha. M aes trul i-a spus că este
ra Ş u.. tăranul
, a izbucnit în râs: "Toată viaţa am crezut c ă are. cu-
loarea cenuşii, iar tu îmi spui acum că este roşu!" A cont111uat
să râdă şi a murit râzând. Iată un exemplu de cum poate fi de-
păşit un moment de mare seriozitate. . . _ . _
Există multe poveşti despre oamem care au reuşIt sa obţ111a
iluminarea izbucnind în râs, văzând contrastul şi comicul dintre
cele două extreme . De exemplu, pe vremuri trăia un pustnic al
cărui protector şi adept locuia într-un sat, la câteva mile mai în-
colo. Acest adept avea grijă de pustnic, trirniţându-i hrană şi ce-
le necesare traiului. De cele mai multe ori, proviziile erau trimi-
se prin soţia, fiica sau fiul acestuia. Într-o zi, pustnicul a auzit
că însuşi binefăcătorul său va veni să-I vadă. Şi-a zis: "Trebuie
să-I impresionez, trebuie să curăţ şi să lustruiesc obiectele de
cult, să fac lună în colibă şi în jurul altarului." Aşa că a tot cură­
ţat până 'c e altarul strălucea, iar în jur erau aşezate vase cu apă
şi lămpi de ulei ce străluceau vesel. Când a terminat, s-a ~şezat
jos să-şi admire opera. Toate erau ~tât de cur~te , ~pr?ape Ir.e ale.
A constatat că nici altarul nu maI era cum Il ştIa 111 realItate.
Dintr-o dată, vede cu surprindere că se transfonnase într-un
ipocrit. Atunci s-a dus în bucătărie şi a adus toată cenuşa di.n
vatră răspândirid-o peste altar şi prin cameră, până a făcut o mI-
zerie de nedescris. Când binefăcătorul a intrat în cameră, a fost
surprins de aspectul camerei, de imaginea naturală de mi z~rie
neridicată de multă vreme. Pustnicul n-a mai putut să se abţll1 ă
a izbucnit în râs şi a zis: "Am Încercat să curăţ şi omul şi came-
ra, dar după aceea mi-am spus că vei fi mult mai încântat s-o
vezi aşa cum este acum. Iar atunci amândoi, pustnic şi binefă­
cător, au râs de n-au mai putut. Amândoi dintr-o dată au trăit W1
moment de mare deschidere.
Î: În fiecare din conferinţe aţi ' descris situaţii care păreau fă­
ră ieşire, de care toţi păreau copleşiţi. Mă întreb dacă măcar o
dată aţi sugerat vreo cale de scăpare.
111
 Prima este teama de distrugerea fl z ic ului . Ultim a este seducţia
R: Vezi tu, dacă am vorbi tot timpul despre o cale de s căpa­ fiicelor lui Mara. Această seducţi c , se lu c ţia materialismului
re , atunci cădem în fantastic, într-un vis al eliberării, al salvării, spiritual este deosebit de puternic ă pc ntru că ne face să cre~el11
al iluminării. Trebuie să fim cu picioarele pe pământ. Trebuie că "eu" a dobândit ceva. Dacă avem conv ingerea că am realIzat
să examinăm care este aici şi acum starea minţii noastre. Odată
ceva, că "am reuşit," atunci cu s i gur a nţă am căzut în nu·ejele
ce suntem pe deplin familiarizaţi cu aspectele negative ale stării fiicelor lui Mara, suntem prizonieri ai materialismului spiritual.
noastre, "triltamentul" vine de la sine. Dacă am vorbi tot timpul
despre cât de frumos şi de înălţător va fi momentul ilurninării,
atunci ne-am lăsa duşi de val devenind cel mult romantici.
Acest tip de abordare se transformă într-o piedică . Trebuie să
fim practici . Este ca şi cum ţi-ai vizita medicul pentru că te
simţi rău. Pentru ca medicul să te trateze, mai întâi este nevoie
să ştie de ce suferi. Nu-l interesează deloc momentele tale de
bine. Relevanţa e zero. Poţi să scapi de suferinţă numai
spunându-i ce anume te supără. Aceasta e cauza pentru care
Buddha a enunţat cele Patru Adevăruri Nobile, prima sa învăţă­
tură. Trebuie să începi cu înţelegerea durerii, a suferinţei,
duhkha. Apoi, înţelegând duhkha, trebuie să te întorci la origi-
nile suferinţei şi să găseşti calea care te eliberează de durere.
Nici Buddha n-a început să-şi predea învăţăturile arătând încân-
tarea oferită de momentul iluminării.
Î: Urmând tiparele obişnuite de gândire şi evaluare, consi-
der că greşelile şi piedicile descrise în ultimele capitole sunt
cumva mai avansate decât cele abordate în primele conferinţe.
Aşa e?
R: Ai dreptate. Chiar după ce ai păşit pe cale, după cum e
cazul cu aşa numiţii bodhisattva, după ce ai început să te tre-
zeşti, apare tţndinţa de a-ţi analiza starea de deschidere. Te vei
cerceta, analiza şi evalua, continuând până ce dai de o străful ­
gerare numită vajra like samadhi. Aceasta este ultima stare
samadhi a meditaţiei. Încercarea de a atinge iluminarea este
numită "vajra-like", deoarece nu poate fi oprită de nimic. Ea
pătrunde prin orice. Din povestirile despre viaţa lui Buddha, am
aflat despre tentaţiile lui Mara, care sunt extrem de rafinate.

113
11 2
 Dezvoltarea egoului

Deoarece ne-am propus să analizăm calea budistă de la În-

ceput până la sfârşit, de la starea mentală a unui începător pân ă
la aceea a unui iluminat, consider că ar fi din cale-afară de po-
trivit să pornim cu un aspect fomie concret şi real, starea tere-
nului pe care mmează să însămânţăm . Ar fi lipsit de sens să
abordăm teme mai avansate înainte de a şti cum stăm cu punc-
tul de pornire, cu natma egoului. La noi în Tibet există o zicală:
" Până ce capul nu este îndeajuns de copt, a trage pe cineva de
limbă nu-ţi e de nici un folos." Orice practică spirituală are ne-
voie de o asemenea înţelegere a plU1ctului de pornire, a materia-
lului cu care se lucrează .
Dacă nu ştim nimic despre " materialul" cu care lucrăm,
studiul devine inutil. Speculaţiile despre ţinta pe care vrem s-o
atingem nu vor fi decât nişte biete fantasmagorii. Acestea pot
lua forma unor idei şi descrieri speculative ale experienţelor
spirituale, dar nu fac decât să exploateze slăbiciunile noastre
omeneşti , speranţele şi dorinţele de a vedea şi auzi ceva i eş it
din comun, ceva plin de strălucire. Dacă ne-am începe studiul
cu imaginea iluminării şi a unor experienţe extraordinare,
atunci am da naştere la tot felul de preconcepţii , astfe l încât mai
târziu, când chiar ne vom apleca asupra căii, minţile noastre , în
loc să fie preocupate de ceea ce este, vor fi copleşite de un fals
ce vaji. Nu este nici corect, nici sănătos să te joci cu slăbiciuni­
le oamenilor, cu aşteptările şi visele lor. Cel mai corect este să
le pui în faţă imaginea adevărată a ceea ce sunt în clipa când se
hotărăsc să înceapă .

115
 --- - -- - - -- -

Prin urrn.are, este necesar să înc epem c u cine suntem şi de

nimănui. Raportat la spaţiu şi la de c llid e rc. ex i stă întotdeaUI~a
ce ne dorim calea. În mare, toate tradiţiile religioase se referă la
o inteligenţă primordială. În sanscrită este numită vidya - acUl~
acest aspect, prezentând diverse variante ale alaya-vijnana, ale
tate, precizie, excelenţă a spaţiului în care ai loc să pui şi să fac~
păcatului originar, ale izgonirii omului din ceruri, sau structuri-
schimb de " locuri" . Este ca o sală im e n să în care poţi să danseZI
le ce stau la baza egoului . Multe religii tratează "materialul"
fără teama că vei da peste ceva sau te vei împiedica de ceva,
Într-un mod peiorativ dar eu nu cred că lucrurile sunt atât de
deoarece este complet goală. Acest s p aţ iu suntem noi, suntem
groaznice pe cât par. Nu trebuie să ne fie ruş ine de ceea ce sun-
una cu el, cu vidya, cu inteligenţa ş i deschiderea.
tem . Ca fiinţe sensibile, ne aflăm în posesia unor fundamente
Dar dacă asta suntem tot timpul, de unde se iveşte confuzia,
minunate. Acest fond nu trebuie să fie neapărat iluminat, plin
unde dispare spaţiul, ce se întâmplă? De fapt, nu se întâmplă
de pace sau de inteligenţă . În orice condiţii, posedăm un sol apt
nimic . Numai că având atâta spaţiu la dispoziţie, devenim prea
de a fi cultivat. Pe el poate rodi orice. Prin urmare, în prezenta
activi. O asemenea întindere ne face să ne continuăm dansul,
activitate, nu suntem nici forţaţi, nici obligaţi să renunţăm la
dar ritmul devine puţin cam prea însl:fleţit, începem să ne în-
psihologia egoului , trebuie doar s-o cunoaştem, să-i vedem
vârtim mai repede decât ar fi necesar. In acest moment se naşte
adevărata faţă . De fapt budismul se întemeiază pe cunoaşterea
conştiinţa de sine, concepţia că în acest spaţiu dansez "eu". . .
eooului
t:> • Haideti, atunci să vedem cum se de zvo ltă egoul.
Ajunşi aici, spaţiul nu mai este cel dinainte. Capătă solIdI-
M a i Întâi există doar spaţiul deschis, teren primordial, adi-
tate . În loc să mai fim una cu spaţiul, îl resimţim drept ceva so-
că ceea ce suntem în realitate. Starea fundamentală a minţii.
lid, palpabil , ca o entitate separată. Este prima experienţă dua-
Î na inte de crearea ego ului, este cea de deschidere absolută , de
lă - spatiul şi eu, eu dansând în acest spaţiu, o spaţiozitate ca un
libe rtate abso lută, există o dominantă a spaţialităţii. Iar această
lucru s~lid, separat. Ambiguitatea Înseamnă "spaţiu şi eu", cu
desc hidere o avem şi acum şi am avut-o dintotdeauna. Să luăm
totul altceva decât a fi una cu spaţiul. Astfel se naşte " forma" ,
de exemplu, traiul de zi cu zi şi tiparele de gândire. Când ve-
"al tceva".
dem un obiect pentru prima dată, îl percepem brusc , fără să-I
Apare apoi un fel de orbire, în sensul că nu mai ştim ce fa-
încadrăm undeva, îl percepem ca atare drept aparţinând spaţiu­
cem. Ne oprim brusc, ne întoarcem, privim şi "descoperin~"
lui deschis. Imediat intrăm în panică , grăbindu-ne să-i adăugăm
acel spaţiu solid ca şi cum până atunci nu s-ar fi întâm~lat. 111-
ceva, să-i găsim un nume sau să-I catalo găm' în vreun fel , astfel
mic, ca şi cum nu noi i-am fi dat naştere. Suntem pnnşI la
încât sa-l definim. Ajunşi aici, lucrurile evoluează treptat.
strâmtoare. Creând deja spaţiul solidificat, acesta ne copleşeşte
Această dezvoltare nu ia forma unei entităţi solide. Dimpo-
şi începem să ne rătăcim. Are loc o orbire şi apoi, brusc, o trezi-
trivă, este iluzorie, este greşeala de a crede ' intr-un sine, sau în
re.
ego . Minţile confuze tind să perceapă drept ceva solid, care Când ne trezim, refuzăm să vedem spaţiul ca pe o deschide-
funcţionează din plin, dar nu sunt decât o colecţie de influenţe
re refuzăm să-i vedem moliciunea şi fluiditatea. Îl ignorăm
şi întâmplări. În terminologia budistă , aceste condiţii sunt nu-
c;nlplet, ceea ce se numeşte avidya. A înseamnă "negare",
mite C~le Cinci Skandha sau Cele Cinci Grămezi. Iar acum, să vidya înseamnă " inteligenţă" , deci avem " non-inteligenţă".
cercetăm întreaga dezvoltare a Celor Cinci Skandha. . Acest tip de inteligenţă margin al ă este numită "ignoranţă" de-
La început nu există decât spaţiul deschis, care nu aparţine oarece ea percepe spaţiul ca solid , iar latura sa luminoasă, în

116 117
 , -
-------~
- -
plină mişcare, a devenit statică. Ignorăm cu bUI1 <1 .; l i lll\ :1 N u 11'
mai ajunge doar dansul prin spaţiu, dorim un P: 111 ' II ' 1 ,: i :11 ' ~ 'm
spaţiul pentru această postură, Dacă îţi ale g i s p:q iL11 ': 1 p :lll ' 11 ' 1',
atunci vei dori cu siguranţă ca acesta să dan s ,/, ' C II 1in ' . P 'ntru
a-l dobândi ca partener, trebuie să-I solidifi c i, i ' norCt ndu - i la tu-
ra fluidă şi deschi să, O numim avidya, ignoran!a , i 'l1 o ranţ a in-
teligenţei , este apogeul Primului Skandha, c rec:! rea I () 11 rantei ca
Formă. ' Când spunem " ignoranţă", nu ne referim deloc la prostie.
De fapt , acest prim skandha are trei tndi i dife rite, pe care
le putem examina folosind o altă metaforă. Pres upunem că la
Început există un şes deschis, fără vreun munte sau vre un copac,
un simplu deşert , rară vreo trăsătură di s tin c ti vă. Este aidoma
nouă , a ceea ce sWltem. Foarte simpli şi clari. Mai există şi un
soare care străluceşte, o lună care îşi răsp ândeşte razele, diverse
lumini şi culori, precum şi textura deşertului. Există de aseme-
nea, diverse forme de energie care pendulează Între cer şi pă­
mânt, iar toate acestea se perpetuează fără oprire.
Apoi ca prin farmec, apare cineva care să le observe. Este
ca şi cum un grăunte de nisip şi-ar înălţa privirea începând să
cerceteze împrejurimile. Grălliltele suntem noi după ce am tras
concluzia că suntem ceva diferit. Acesta este stadiul primar al
naşterii ignoranţei, un soi de reacţie chimică. Tocmai s-a născut
dualitatea, ambiguitatea.
Cea de-a doua etapă a I gnoranţei ca Formă se numeşte Ig-
noranţa Care Vine Dinăuntru . Observând că eşti altceva, ai sen~
zaţia că aşa ai fost dintotde31ma. Este o primă povară, e drumul
către autocontrol. De asemenea este şi o scuză pentru a rămâne
separat, un grăunte de nisip cu individualitate. Ne confruntăm
cu o i g noranţă de tip agresiv, deşi nu am putea-o numi agresivi-
tate în sensul furiei . Încă nu am ~uns atât de departe. Mai mult
în sensul că te simţ i împovărat, neechiJibrat, iar ca urmare în-
cerci să-ţi stabili zczi poziţia , să -ţi construieşti un adăpost. Este
atitudinea un e i indi vidua lit ăţi confuze şi separate, nimic altceva.
Te-ai identificat ca fiind altceva decât peisajul primordial al
118
spaţiului şi al deschiderii.
AI treilea tip de i gnoranţă este "Ignoranţa A utos upraveghe-
rii, " autoobservarea. Ai senzaţia că te priveşti ca pe un obiect
din exterior, ceea ce duce la prima noţiune de "ce lălalt" , Începi
să ai o relaţie cu aşa numita lume "exterioară ". lată de ce aceste
stadii sunt numite Skandha Ignoranţei ca Formă. Începi să con-
struieşti o lunle de forme .
Într-llil anumit sens, ignoranţa este foarte inteligentă, dar este o
inteligenţă cu două feţe, Cu alte cuvinte, cineva, în loc să vadă
lucrurile aşa cum sunt, reacţionează la o simplă proiecţie . Nu
avem niciun moment o situaţie gen "lasă lucrurile aşa cum
sunt", deoarece observatorul ignoră tot timpul ceea ce este în
realitate, În linii generale, aceasta ar putea fi definiţia ignoranţei,
Următoarea etapă de dezvoltare este stabilirea unui meca-
nism defensiv care să ne apere ignoranţa. Acest mecanism este
Senzaţia, A Doua Skandha. Odată ce deja am ignorat spaţiul
deschis, ne-ar plăcea ca în continuare să simţim valorile spaţiu­
lui solid, spre a ne completa pe de-a-ntregul latura apucătoare
aflată în plină expansiune, Desigur, spaţiul nu înseamnă doar un
simplu gol, deoarece conţine lumini şi energii. Au loc manifes-
tări extraordinare, magnifice, de culori şi energie, încântătoare
şi pitoreşti. Dar le ignoram în totalitate . În locul acestora, există
doar o variantă statică a luminilor respective. Luminile devin
lumini captive, iar energia devine energie captivă întrucât am
solidificat întreg spaţiul , transformându-l în "altceva". Începe m
să pipăim exteriorul simţind caracteristicile "celuilalt". Prin
aceasta, ne întărim ~onvingerea că existăm. " Dacă pot să , imt
ce este dincolo, atunci cu siguranţă că eu exist aici".
Cum se întâmplă câte ceva, cercetăm repede exteriorul pen-
tru a simţi dacă situaţia este favorabilă , ameninţătoare sau neu-
tră. Imediat după separare, apare senzaţia că nu ştim în ce rela-
ţie se .a fla "aceasta" cu "aceea" şi, în consecinţă, vrem să sim-
ţim cât de bine stăn~. Începe să se pună la punct un mecanism al
119
 senzaţiilor extrem de eficient, A Doua Skandha.
Următorul mecanism în desăvârşirea egoului este Al Trei-
lea Skandha, Percepţie-Impuls. Începem să fim fascinaţi de
propria creaţie, de culorile statice şi de energiile statice. Vrem
să le cunoaştem mai bine, aşa că începem treptat să ne explo-
răm creaţia.
a
Pentru explora suficient, trebuie să existe un soi de tablou
de control care să verifice mecanismul senzatii lor. Senzatiile
transmit informaţiile către tabloul central, ac'e sta fiind a~tul
percepţiei. Conform informaţiilor, dăm solutii. , . reactionăm.
, In-
diferent dacă vom reacţiona agresiv, prietenos sau neutru, ma-
nifestarea va fi dictată de birocraţia senzaţiilor şi a percepţiei.
Dacă stimulul primit pare ameninţător, atunci îl vom îndepărta.
Dacă pare favorabil, ne vom îndrepta către el. Dacă îl percepem
ca neutru, atunci ne va fi indiferent. Acestea sunt cele trei tipuri
de impulsuri: ură, dorinţă şi indiferenţă . Prin urmare, percepţiile
'se referă la primirea informaţiilor din exterior, iar impulsurile
sunt răspunsul la aceste informaţii.
Următorul pas este Al Patrulea Skandha, Conceptul. Stadiul
Percepţie-Impuls este o reacţie automată a senzaţiilor intuitive.
Acest tip de reacţie automată nu este de ajuns pentru a crea un
scut de protecţie împotriva ignoranţei şi a-i garanta securitatea.
Pentru a te proteja şi a te amăgi cum scrie la carte. este nevoie
de intelect, de capacitatea de a numi şi de a categorisi lucrurile.
Aşadar, vom eticheta lucrurile şi evenimentele ca fiind bune"
" ,
"rele" , "frumoase", " urâte" şi aşa mai departe, conform tipului
de impuls pe care îl simţim mai potrivit.
Iată cum structura egoului devine din ce în ce mai puternică
şi mai consistentă. Până în acest moment, dezvoltarea egoului
era un simplu proces de acţiune şi reacţiune, dar de acum înain-
te creşterea este graduală, depăşind instinctele primare şi deve-
nind tot mai sofisticată. Începem să facem speculaţii intelectua-
le, să ne analizăm sau să ne dăm dreptate punându-ne în diverse
situaţii care cer un răspuns. Structura de bază a intelectului este
120
destul de l ogic ă. Evident că v a exista ten taţ i a obţi nerii unor re-
zultate pozitive : aprobarea experimente lor, transformarea slăbi­
ciunii în forţă, constituirea unui plan d e apăra re, susţinerea ig-
noranţei.
Într-un fel , am putea zice că inte li genţa primordială funcţi­
onează tot timpul, dar ea se află în slujba unei fixaţii duale, a
ignoranţei. În stadiile incipiente ale dezvoltării egoului, inteli-
genţa funcţionează ca acuitate intuitivă a senzaţiilor. Ceva mai
târziu, va opera în formă de intelect. Până la urmă, ' se pare că
nimic nu se mai poate compara cu egoul. Nimic nu e m ai presus
de "eu sunt" . S-au acumulat o groază de lucruri. A devenit "o
superbă operă de artă", un produs al intelectului care zice: "Să-i
dăm un nume, să-i spunem cumva, hai s-o numim"eu slmt", ce-
ea ce este foarte isteţ ." "Eu" este produsul intelectului, eticheta
care unifică Într-un întreg dezvoltarea dezorganizată şi inegală
a egoului.
Cel din urmă stadiu de dezvoltare a egoului este Al Cinci-
lea Skandha, Conştientizarea . La acest nivel, are loc o amalga-
mare: inteligenţa intuitivă din Al Doilea Skandha, energia din
Al Treilea şi intelectualizarea din Al Patrulea se combină pen-
tru a produce gânduri şi emoţii. Iată de ce la al cincilea nivel ne
întâlnim atât cu Cele Şase Tărâmuri , cât şi cu tiparele incontro-
labile şi ilogice ale gândurilor dezlânate.
Aşa arată imaginea completă a egoului. În acest stadiu ne
aflăm toţi atunci când ne hotăr âm să studiem psihologia şi me-
ditaţia budistă.
Literatura budistă conţine încă o metaforă folosită pentru a
descrie întregul proces, crearea ş i dezvoltarea egoului. Se po-
vesteşte despre o maimuţă încuiată Într-o casă goală, o casă cu
cinci ferestre reprezentând cele cinci s imţuri . Maimuţa este cu-
rioasă, scoţându-şi capul pe fiecare fe reastră şi sărind în sus şi
in jos neobosită. Este o maimuţ ă capti vă într-o casă goală . Casa
este solidă, mai solidă decât jung la în care m aimuţa sărea din
creangă în creangă, mai solid ă decâ t copac ii în care putea să
121
 audă ş ui c ra lul V;111( lI llli ~ i foş ne tul frunzelor. Toate acestea s-au
solidifica t I11piL'l . 1) ' I ~ tpt , Întreaga junglă s-a transformat în
casa aceea s li ekt , Î II Î n ·hi soa re. În loc să se caţere Într-un copac ,
maimuţa cea c uri oas· t CI fo s t î ncarcerată Într-o lume solidă, ca şi
cum li1 lucru mo bil , o cascadă de o frumuseţe grandioasă ar fi
îngheţat instanta nc u. Accastă casă Îngheţată formată din culori
şi energii Îngh e ţ a l c (;SlC complet nemişcată. Din acest moment
timpul Începe să curgă ca trecut, viitor si prezent. Cursul lucru-
rilor se transform ă Într-un timp solid şi tangibil, Într-o solidă
idee de timp.
Maimuţa cea curio asă se trezeşte din orbire, dar nu se tre-
zeşte complet. Se tre ze şte găsindu-se prizonieră Într-o casă so-
lidă, generatoare de claustrofobie, având numai cinci ferestre.
Este plictisită, ca şi cum ar fi ţinută Într-o grădină zoologică, în
spatele gratiilor, Încercând să le cerceteze prin salturi În sus şi-n
jos. Actul capturării nu are prea mare importanţă, dar ideea de a
.fi capturat se amplifică de o mie de ori datorită fascinaţiei pe
care o exercită. Dacă eşti fascinat, senzaţia de claustrofobie de-
vine din ce in ce mai vie, mai acută deoarece Începi să explo-
rezi locul de detenţie . De fapt , fascinaţia este unul din motivele
pentru care rămâne prizonieră. Maimuţa este prizoniera propriei
fascinaţii. Desigur, la început a existat acea orbire bruscă,
confirmându-i credinţa Într-o lume solidă. Dar acum. fiind sigu-
ră de soliditate, este prizoniera relaţiei cu aceasta. ' ~ este destul de logică şi previzibilă. Dar tiparele dezvoltării în -
Se-~1ţelege că m aimuţa cea curioasă nu va explora la ne-
sfârşit. Incepe să d evină agitată, Începe să simtă că lucrurile se
repetă devenind n einte resante. În final, capătă o psihoză. Înseta-
tă de distracţii , În cea rcă să simtă şi să aprecieze structura pereţi­
lor, străduindu -sc să se asigure de adevărata soliditate a ceea ce
pare solid . A po i, co n v ins ă că spaţiul este solid, încearcă să-I
apuce, să -i rcs ping[l sau să-i fie indiferent. Dacă încearcă să
apuce spa ţiul ca pe ntru a-i deveni experienţă personală, proprie
înţelegere ~i pro pri e descoperire, atunci avem de-a face Cll do-
rinţa. D aca s p;q i III î i pare o închisoare şi încearcă să-I lovească
122
sau să-I zgârie pentru a-şi croi drum în exte ri or, avem ură,
aceasta nefiind însă numai li1 sentime nt distructiv. Este mai
mult o dorinţă de apărare , de protejare împotriva claustrofobiei.
Nu este neapărată nevoie ca maimuţa să simtă apropierea unui
duşman. Pur şi simplu vrea să scape din închisoare.
Până la mmă, maimuţa s-ar putea să ignore faptul că este
închisă sau că în acest mediu ar putea descoperi ceva interesant.
Se preface că este mută şi surdă şi că nu-i mai pasă ce se În-
tâmplă înjur. Asta e prostie.
Hai să ne întoarcem un pic, să zicem că maimuţa a fo st
născută aici şi se trezeşte din orbire. Habar n-are cum a ajuns în
închisoare şi presupune că a fost dintotdeauna acolo, uitând că
ea înseşi a solidificat spaţiul transformându-l în ziduri. Apoi, Al
Doilea Skandha, Senzaţia, palpează textura pereţilor. Ulterior,
relaţionează cu incinta în termeni de dorinţă, ură şi indiferenţă ,
atingând Al treilea Skandha, Percepţie-Impuls . Apoi, atingând
aceste trei nivelmi, începe să eticheteze şi să categorisească:
Aceasta este o fereastră . Acest colţ este confortabil. Peretele de
acolo mă sperie şi este rău . Dezvoltă un cadru conceptual în ca-
re să eticheteze şi să evalueze casa ei, lumea ei conform cu ceea
ce doreşte , urăşte sau îi este indiferent. Acesta este cel de al Pa-
trulea Skandha, Conceptul.
Evoluţia maimuţei în timpul celui de-al Patrulea Skandha
cep să se clatine, aşa că păşeşte în cel de-al Cincilea Skandha,
Conştientizarea. Tiparele mentale se tulbmă, devin imprevi zibi -
le, aşa că maimuţa începe să aibă halucinaţii, să viseze.
Când vorbim despre "halucinaţii" sau despre " vise", în -
seamnă că ataşăm lucrurilor şi evenimentelor nişte valori pe ca-
re în mod obişnuit nu le au. În general, avem nişte păreri bine
definite despre cum sunt lucrurile şi cum ar trebui să fie. Aceas-
ta este proiecţia: noi proiectăm propria versiune asupra lucruri-
lor peste ceea ce este. :Prin urmare, ne scufundăm complet
într-o lume creată de noi în întregime, o lume de valori şi opinii
123
 contradictorii. Astfel privite, halucinaţiile sunt interpretări ero-
nate ale lucrurilor şi evenimentelor, atribuind lumii reale sen-
suri pe care nu le are .
. Iată de ce, aflată la nivelul Celui de-al Cincilea Skandha.
n:am1Uţa ~ncepe să experimenteze. Încercând să iasă şi nereu~
şmd, se sImţe deprimată şi începe să aibă probleme mentale.
Deoarece a obosit să se tot lupte, se simte foarte tentată să se
relaxeze, Iăsându-şi mintea s-o ia razna şi să halucineze. Aceas-
ta este crearea celor Şase Loka, sau Cele Şase Tărâmuri. În tra-
d.iţia budistă au fost multe discuţii referitor la creaturile ladului
ş~ ale Raiul~i, despre lumea oamenilor şi a animalelor, precum
ŞI d~s?re ~Iverse alte creaturi. Toate sunt produsul proiecţiei
lumll Imagmare pe care o creăm singuri.
. Luptându-se şi nereuşind să scape, resimţind c1austrofobia
ŞI durerea, această maimuţă începe să-şi dorească ceva mai bun
~eva .frumos şi atrăgător. Primul tărâm pe care începe să şi-l
Imagmeze . este Deva
. Loka. ' Tărâmul Zeilor , " raiul" , un loc p l In
'
numai cu lucrun splendIde. Visează că se strecoară afară din
casă , că se plimbă pe câmpii luxuriante, că mănâncă fructe
dulci, că se caţără în copaci, că trăieşte o viaţă de libertate şi
desÎatare.
. Începe apoi să-şi imagineze tărâmul Asura, sau Tărâmul
ZeIlor ~nvid~oşi. Trăind deja visul raiului, maimuţa vrea să-şi
a~ere ŞI Să-ŞI menţină teribila stare de graţie şi de fericire. De-
vm~ paranoică, temându-se că va veni cine~a şi-i va lua comoa-
ra. Incepe să-şi facă loc invidia. Este mândră de ea, îi place cum
a creat Tărâmul Zeilor, iar ac'e asta o îndreaptă către invidia din
Tărâmul Asura. . aşeza ţiglele unui acoperiş. Acw11 Însă , starea mentală a maimu-
Continuând, maimuţa îşi dă seama de latura terestră a aces-
~or .e~pe~ienţe. În loc să altern~ze pur şi simplu între mândrie şi
mVI~Ie, mcepe să se simtă confortabil, ca acasă, în "lumea oa-
memlor", în " lumea terestră". Este o lume în care dud o viata
obişnuită, f!icilucruri obişnllite, totuÎ e foarte pământesc. :Ace~­
ta este Tărâmul Oamenilor.
124
Ceva mai încolo, maimuţa începe să simtă că lucrurile în-
cep să se întunece, să nu mai meargă cum trebuie, deoarece pe
măsură ce înaintează dinspre Tărâmul Zeilor şi cel al Zeilor In-
vidioşi către Tărâmul Oamenilor, halucinaţiile prind din ce în
ce mai mu~ltă consistenţă iar întreaga evoluţie devine greoaie şi
fără sens. In acest punct maimuţa ia "naştere " pe Tărâmul Ani-
malelor. În loc să se bucure de plăcerea Inândriei şi a invidiei , îi
vine să se târască, să mugească sau să latre. Aceasta este sim-
plitatea animalelor.
Apoi, procesul se intensifică şi maimuţa începe să experi-
menteze o stare disperată de frustrare deoarece nu vrea deloc să
ajungă pe tărâmuri inferioare, nu vrea să mai coboare. Ar vrea
să se întoarcă la plăcerile oferite de Tărâmul Zeilor. Începe aşa­
dar să resimtă setea şi foamea , un sentiment de nostalgie cople-
şitoare pentru ce avusese odată. Acesta este Tărâmul Stafiilor
Înfometate sau Tărâmul Preta.
De aici încolo, are loc o pierdere a credinţei şi maimuţa în-
cepe să se îndoiască de ea şi de lume, începe să reacţioneze vio-
lent. Trăieşte un coşmar îngrozitor. Înţelege că acest coşmar nu
poate să fie adevărat şi începe să se urască pentru că a dat naş­
tere unor asemenea orori. Acesta este visul despre T~âmul Ia-
dului, ultimul dintre cele Şase Tărâmuri.
De-a lungul Întregii creări a celor Şase Tărâmuri maimuta
a produs gânduri, idei , fantasme şi adevărate structuri mental~,
toate lipsite de logică . Până la nivelul cinci, evoluţia sa psihică
a fost foarte riguroasă şi previ z ibil ă. Încă de la Primul Skandha,
fiecare stadiu s-a Îl}cadrat într-un tipar sistematic, aşa cum ai
ţei deyine dereglată şi confuză imed iat ce apar fantasmele. Re-
acţiile mentale sunt haotice şi imprev iz ibile. Aceasta ~~te starea
nientală ~n care ne aflăm când abordăm învăţăturile şi practicile
de meditaţie. Acesta este punctul din care ne începem ucenicia .
. Cred. că este fOalie important să di cută m struc.turil~ gene-
rale ale căii raportate la ·ego, la confu z ie, Înainte de a discuta
125
 - ----~-
despre elibe ra r ş i III H ' I 1. 11 ' 1 ) : 1 ';1 a m fi disc utat numai despre
eliberare, ar fi fos l rO : 11 Il' Il ' II ' I !l OS. De aceea am început prin a
trata dezvoltarea °O llltii 1''' 1v lIll so i de portret psihologic al
stării noastre men ta l '. M : I t ' 111 Ci IlU a fost o abordare din cale-
afară de plăcută, d a r tI' ' 1 lIi c S, I vede m a devărata faţă a lucruri-
lor. Acesta pare să fi e m odlll În 'a re trebuie să lucrăm când ne
angajăm pe cale .
Î: Ne-aţi putea ex p lica m,li bin e ce înţelegeţi prin " orbire"?
R: Nu este WJ term e n C li va loare fundamentală. Se referă
doar la faptul că la primul ni ve l a l Primului Skandha ne strădu­
im din răsputeri să solidifi că m s p a ţiul. Am acţionat atât de in-
tens şi cu atâta viteză încât mintea Înce tează brusc să mai func-
ţioneze. Ar putea fi asemuită CLi Lin satori pe dos, cu opusul unei
iluminări; este naşterea ignora nte , i. Datoria intensitătii
, efoliului
cazi dintr-o dată în transă . Ai obţinut ceva, o capodoperă , toată
acea soliditate. Odată dobândită, aceasta te copleşeşte pe loc.
Este o meditaţie în felul ei, un soi de samadhi pe dos.
Î : Credeţi că pentru a-şi continua viaţa, oamenii trebuie să
se teamă de moarte?
R: Nu cred că moartea ar trebui să te preocupe în mod spe-
cial , în sensul de a o analiza, dar trebuie să ştii ceea ce eşti.
Adesea suntem tentaţi să privim partea pozitivă, frumusetea
spiritualităţii , uitând de ceea ce suntem. Acesta este cel mai n~a­
re pericol. Dacă ne lăsăm prinşi de autoanalizare, practica noas-
tră spirituală va încerca să descopere analizarea supremă, auto-
amăgirea supremă. Egoul beneficiază de o inte li genţă ieşită din
comun care poate să dea totul peste cap. Dacă cineva este preo-
c upat de ideile spiritualităţii sau de autoanaliză ori de transcen-
derea egoului , acesta imediat pLine stăpânire pe ele .şi le trans-
formă în autoamăgi re .
Î: Când maimu ţa Începe să halucineze, are vreo bază ? De
unde vin halucina!iil c?
R : Este un fe l de instinct, un instinct secundar, instinctul
126
~
fW1damentai pe care îl avem cu to ţii . Dacă ex i s t ă durere, atunci ,
prin contrast, Îţi vei imagina plăcerea. Este nevoia de a te apăra,
de a-ţi stabili un teritoriu.
Î: Ajunşi la nivelul con ştientizării la care ne aflăm acwn, nu
suntem condamnaţi să luptăm şi să ne zbatem fără nicio speran-
ţă , fără să putem să ne mai întoarcem la spaţiul pe care ni l-aţi
descris?
R: Desigur că vom fi implicaţi într-o luptă fără sfârşit . Am
putea să vorbim la nesfârşit despre chinurile pe care le îndură m .
În afară de ceea ce ai spus şi tu, nu există niciun alt ră spun "
trebuie să regăsim spaţiul primordial. Altfel, ne vom trez i prin., i
pentru totdeauna în capcana lui "acesta" care se opune lui "ace-
la" transformat în obstacol. Totdeauna ne vom lupta cu ceva din
afară, iar lupta nu va înceta niciun moment. Problema este du a-
litatea, beligeranţa dintre eu şi cel care mi se opune.
Practica meditaţiei Înseamnă să abordezi lucrurile dintr-un
cu totul alt punct de vedere . Trebuie să-ţi schimbi atitudinea şi
modul de a privi viaţa. Trebuie să renunţi la toate prejudecăţile ,
astfel încât să poţi vorbi liber. Nu va fi deloc uşor. Dintr-o dată
vei începe să te întrebi: Dacă nu lupt, cum rezolv problema
inamicilor? Dacă nu lupt, este foarte bine, dar cum rămâne cu ei?
Aceştia vor continua să-mi stea în preajmă.
Ei, aici e miezul problemei, aici e cel mai interesant.
Î: Vezi zidul şi-ţi dai seama că te afli acolo fără nicio cale
de ieşire
- pare o situaţie foarte periculoasă.
R: Să precizăm: nu-i periculos. Când înţelegi că zidul este
dur şi tu te afli prins înăuntru , poate deveni periculos, dar acesta
este lucrul cel mai interesant.
Î: Dar n-aţi spus chiar adineauri că vrei instinctiv să te În-
torci la cealaltă stare, la cea de deschidere?
R: Aşa am spus, dar maimuţa nu va l ăs a în veci , ca lucruri-
le să curgă "de la sine" . Ori va continua să lupte, ori se va lăs a
pradă halucinaţiiloL Nici nu se va opri , ni c i nu va pe rmite s ine-
127
lui să simtă lucrmile aşa cum sunt. Aici e problema. Iată de ce Î: Dar la distanţă, nu vede nimic la di stan\ '!'?
simpla oprire, simpla întrerupere reprezintă primul pas în prac- R: Ba da, dar este tot o imagine pătrată . cam ca un tablou
tica meditaţiei.
atârnat de perete, mă-nţelegi?
Î: Spuneţi că există o barieră, o inhibiţie care te macină. Î: Ce s-ar întâmpla dacă maimuţa ar lua un drog halucino-
Dacă o conştientizezi, inhibiţia va dispărea?
R: Nu trebuie să încercăm să descoperim cum să ne elibe- aen?
<:> R:Stai liniştit, deja l-a luat.
răm de dilemă, dar de acum înainte trebuie să ne aplecăm asu-
pra acestor spaţii claustrante care ne înconjoară. Acesta este
primul pas pe calea învăţării. De fapt, trebuie să ne identificăm
şi să ne receptăm aşa cum trebuie. Astfel vom căpăta inspiraţie
pentru ce avem de studiat în continuare. Cel mai bine ar fi să nu
vorbim încă despre eliberare.
Î: Sunteţi oare de părere că aceste spaţii claustrante sunt un
produs pur m ental?
R: Intensitatea inteligenţei primordiale se face simţită tot
timpul. Prin urmare acţiunile maimuţei nu trebuie privite drept
·c eva de care ar trebui să scăpăm, ci un produs al inteligenţei
primare. Cu cât vom încerca să ne eliberăm, cu atât vom desco-
peri că p ereţii sunt mai solizi. Cu cât vom investi mai multă
energie, cu atât pereţii vor fi mai tari, deoarece, pentru a se În-
tări , aceştia au nevoie să li se acorde atenţie. Ori de câte ori ne
vom concentra asupra pereţilor , vom descoperi că şansele de
scăpare s-au diminuat drastic.

Î: Ce ammle percepe maimuţa când se uită prin cele cinci

ferestre ale casei?
R: Ce să vadă, estul, vestul, nordul şi sudul.
Î: Cum i se par?
R: O lume pătrată.
Î: Dar ce vede în exterior?
R: Nu ţi-am spus, o lume pătrată, deoarece o vede prin fe-
reastră .

128 129
- ------ - -

Cele şase tarârnuri

Când am părăsit maimuţa, ea se afla pe Tărâmul Iadului,

încercând cu lovituri, zgârieturi şi brâncituri să-şi croiască drum
prin pereţii casei. Încercările prin care trece sunt cumplite şi în-
spăimântătoare . Se vede silită să străbată câmpii de fier înroşit,
e pusă în lanţuri , torturată şi tăiată în bucăţi, e aruncată în caza-
ne clocotinde ori prăjită deasup:t:.a unui lac de lavă topită . Aces-
tea precum şi alte halucinaţii infernale sunt produsul stării de
claustrofobie şi agresiune. Ai senzaţia că eşti prizonier într-un
loc atât de strâmt încât nu poţi nici să te mişti, nici să respiri .
Fiind închisă, maimuţa nu numai că încearcă să distrugă ziduri-
le închisorii, ci vrea să se şi sinucidă pentru a scăpa de durerea
care o sfâşie în permanenţă . În realitate însă, riU poate să se si-
nucidă şi încercările nu fac decât să-i intensifice chinurile. Cu
cât încearcă să distrugă şi să controleze pereţii , cu ·a tât aceştia
devin mai duri şi mai ameninţători, până ce, la un moment dat,
agresivitatea maimuţei începe să se diminueze şi , în loc s ă m a i
lupte cu pereţii , aceştia încetează s-o mai intereseze, înc ete ază
comunicarea cu exteriorul. Pare paralizată, îngheţată, rămân c
învăluită în mantia sa de durere, fără să mai vrea s-o înlăture .
Acum suportă chinurile nemişcării şi ale rătăcirii în pustiuri os-
tile şi neprimitoare.
C umv a, până la urmă, maimuţa oboseşte să se mai tot zbată.
Intensitatea Tărâmului Iadului începe să scadă, animalul se re-
l axează, întrevăzând brusc posibilitatea unei existenţe ceva mai
supo rtabil e. Tânjeşte , este însetată de noua stare, acesta fiind
Tărâmul Stafiilor Înfometate, sau Preta Loka: senzaţia de isto-

l31
 vire şi setea de izbăvire . În starea dinainte, era prea ocupată de
I~pt~ pe~tru a _se .mai .gândi la izbăvire . Acum tânjeşte după o
V Iaţa mal buna ŞI mal comodă închipuindu-şi diverse metode
prin care ar putea s-o obţină. Îşi imaginează că undeva în zare
se vede spaţiul deschis, dar când se apropie nu găseşte decât un
deşert nes~ârş~t şi înspăimântător. Sau vede de departe un copac
cu. fr.ucte ImbIetoare, dar când să le culeagă, acestea sunt seci
O~I _cmeva nU-i. ~ă . ."oie să se apropie. Sau zboară către o părel­
mca vale a fenclm, doar pentru a o găsi plină de insecte veni-
noase şi duhnind a vegetaţie în putrefacţie . În fiecare dintre
a~este fantasme întrevede posibilitatea fericirii, încearcă să
aJu~gă la ea, dar este imediat dezamăgită. De câte ori pare să
obţmă plăcerea, visul idilic este întrerupt cu brutalitate. Setea
este însă atât de arzătoare , încât nu se lasă doborâtă şi continuă
fără oprire să viseze la o posibilă stare de bine . Durerea dez-
amăgirilor îi induce o stare de ură-dragoste faţă de propriile
fantasme. Aceasta o fascinează, dar dezamăgire~ este atât de
:dureroasă, încât o scârbeşte , în aceeaşi măsură.
Chinul din Tărâmul Stafiilor Înfometate nu este atât dure-
rea de a ~nu ~junge la ce îşi doreşte, ci însăşi fo amea nepotolită,
foamea 111 sme. Poate că dacă ar obţine cantităţi nemăsurate de
mâ~lcare, nici nu s-ar atinge de ele. Sau ar mânca totul şi ar dori
mal mult, deoarece maimuţa, în mod fundamental , este fascina-
tă de starea de a fi înfometată, nu de satisfacerea ei. Imposibili-
tatea de a-şi satisface foamea o face să-i fie foanle din nou. Prin
urmare, setea, foamea şi durerea din Preta Loka, violenta din
Tărâmul Iadului precum şi acţiunile specifice altor tăr~uri îi
furnizează o mulţime de preocupări interesante, o bază solidă la
care s~ se raporteze, ceva care să-i dea siguranţa ~ă este o fiin'tă
reală. Ii este frică să renunţe la această certitudine pentru a ~e
aventura în lumea necunoscută a spaţiului ' deschis . Preferă să
ră.mână în închisoarea care i-a devenit familiară, indiferent cât
de dureroasă şi de ameninţătoare i se pare.
Destul de curând, maimuţa :s e simte foarte ' frustrată de ten-
132
tativele nereuşite de a-şi satisface fantez i il e, începând să Sl!
, simtă oarecum nemulţumită şi, în acelaşi timp , resemnată. Setea
se diminuează, iar ea începe să aibă nişte preocupări mai pă­
mântene. Ignoră experienţele anterioare, este atrasă de noile ac-
tivităţi şi astfel lumea sa capătă n o i limite: lm câine încearcă să
miroasă tot ce întâlneşte , o pisică nu este interesată de progra-
mele de televiziune. Acesta este Tărâmul Animalelor, tărâmul
stupidităţii. Maimuţa închide ochii la tot ce o înconjoară, refuză
să exploreze noi teritorii, are dorinţe banale şi necazuri obişnui­
te. Starea cea nouă o absoarbe cu totul aşa că îşi îndreaptă ateri-
ţia către nevoi obişnuite a căror satisfacere o urmăreşte cu încă­
păţânare şi asiduitate. Iată de ce simbolul Tărâmului Animale-
10F este porcul. Porcul mănâncă tot ce-i pică la îndemână. Nu
priveşte nici în dreapta, nici în stânga; doar trece mai departe,
doar o face. Nu-i pasă dacă trebuie să traverseze o mlaştină pu-
turoasă sau dacă i se întâmplă cine ştie ce altceva. Se lăfăie aco-
lo, mâncând ce găseşte.
Într-un târziu, maimuţa începe să înţeleagă că poate să-şi
selecteze plăcerile şi să evite durerile. Devine cumva mai inte-
ligentă , face diferenţa între plăceri şi ameninţări. Se străduieşte
să-şi amplifice plăcerile şi să-şi diminueze suferinţele. Acesta
este Tărâmul Oamenilor, tărâmul patimilor selectate. Aici mai-
muţa are un moment de respiro pentru a se gândi ce are de mcut
în continuare . Devine şi mai selectivă, ia în calcul alternative,
îşi pune mintea la contribuţie , deci speră mai mult şi se teme de
mai multe . Este pe Tărâmul Oamenilor, tărâmul patimilor şi al
intelectului . 1 se dezvoltă capacitatea de a gândi. Nu mai este un
simplu apucător. Cercetează , studiază, compară. Dacă decide că
vrea ceva, îl urmăreşte , îl ia şi îşi arogă dreptul de posesilme .
De exemplu, dacă maimuţa îşi doreşte un frumos material din
mătase, va intra din magazin în magazin, şi va cerceta calitatea
materialului pentru a se convinge d acă este cu adevărat ceea ce
îşi doreşte. Ştiind exact ce vrea, va pipăi materialul 'şi va zice:
Cred că asta este. Nu-i aşa că e fnimos ? Cred că merită să-I
133

- -
cumpăr. Apoi î l V ~ I ' u mpăra, îl va duce acasă şi-şi va c hc !11 ,1
prietenele p ntru a le arăta achi ziţia . Pe Tărâmul Oamenilo r,
maimuţa se gâ nd cş te to t timpul cum să obţină lucruri care să-i
facă plăcere: N -a r trebui să-mi cumpăr şi un ursuleţ din plu ş c u
care să merg la culcare? Ceva pufos, moale, cald şi plin de bla-
nă.
Ulterior, maimuţa descoperă că oricât ar fi de inteligentă şi
oricum ar aranja lucrurile pentru a-şi satisface nevoia de plăc ere,
aceasta nu poate fi permanentă şi nici nu obţine absolut tot ce
îşi doreşte. Există şi boli, bătrâneţe, moarte, frustrări şi proble-
me de toate feluril e. Plăcerea este însoţită în permanenţă d e su-
ferinţă .
Urmarea este destul de logică, începe să deducă 'existenta
raiului, completa eliminare a dure rii şi dobândire a plăcerii. V'i-
ziunea sa asupra raiului este echivalentă cu obţinerea unei bo-
găţii fără margini, a puterii sau a celebrităţii , a tot ce îşi poate
dori pe această lume, aşa că începe să fie preocupată de acumu-
lare şi competiţie. Acesta este Tărâmul Asura, Tărâmul Zeilor
Invidioşi. Maimuţa îşi doreşte un statut ideal, superior celui din
Tărâmul Oamenilor şi încearc ă în permanenţă să-I atingă,
străduindu-se să fie mai bW1ă decât toţi cei din jur. În această
luptă continuă de a dobândi p erfec ţiunea de orice fel , devine
obsedată de măsura progresului, de compararea cu ceilalti.
Dezvoltându-se îşi sporeşte controlul asupra gândurilor şi em~­
ţiilor, îi creşte capac itatea de concentrare, devenind m ai capabi-
lă să-şi manipul eze lumea cu mai mult succes decât pe Tărâmul
Oamenilor. Preoc upa rea permanentă de a fi mai bună, de a fi
întotdeauna stăpân ă pc s ituaţie o face agitată şi depresivă. Tre-
buie să lupte co ntinuu pe ntru a-ş i apăra teritoriul, pentru a de-
păşi tot ce îi am ' nin Pl rea lizările. E o luptă neîncetată pentru
stăpânirea 1u 111 ii .
Ambiţi a vi ·(mil·j ~i teama de a nu pierde vreo bătălie îi in-
duc atât sc nz,qj" V:I ' x i s tă, că trăieşte, cât şi cea de agitaţie.
Maimuţ a pi ' rd . <llIl v 'dcrc scopul final, .dar continuă să se am-
134
-------=
-- - --- - - - - - - - - - - - - - - ----------
biţioneze pentru a deveni cea mai bună . Este obsedată de între-
cere şi realizare. Caută situaţii favorabile, atrăgătoare, aflate
dincolo de bogăţia ei, încercând să le reţină pentru sine. Când i
se pare prea dificil să atingă vreunul din ţeluri, încetează puţin
lupta pentru a se condanma că nu a fost îndeajuns de disciplina-
tă, că nu a muncit îndeajuns de mult, aşa că maimuţa noastră se
vede prizonieră a unei lumi de idealuri neîmplinite, a
autocondanmării şi a fricii de eşec.
Să zicem că până la urmă maimuţa îşi atinge scopurile. D e-
vine milionară, şef de stat sau vreo artistă celebră. Imediat după
dobândirea succesului, se simte încă puţin nesigură, dar m a i
devreme sau mai târziu începe să simtă că a făcut-o , că e acolo ,
că se află în rai. Se relaxează, constată şi se bucură de reali zăr i ,
dând de-o parte toate necazurile. Se află într-un fel de tran să.
Această stare de graţie şi de împlinire este Deva Loka sau Tâ-
nărul Zeilor. Imagistic, trupurile zeilor sunt alcătuite din lumină.
Nu-şi mai bat capul cu probleme existenţiale. Dacă vor să facă
dragoste, sunt satisfăcuţi printr-un simplu zâmbet şi o privire
aruncată celorlalţi. Dacă vor să mănânce, doar se concentrează
asupra unor bunătăţi care să-i satisfacă. Cam aşa îşi imaginează
fiinţele omeneşti această lume utopică. Totul este uşor, natural,
vine de la sine . Tot ce aude maimuţa este plin de muzicalitate,
tot ce vede este colorat, tot ce simte este plăcut. A dobândit un
soi de autohipnoză, o stare de concentrare firească eliminându-i
din minte tot ce ar putea să-i producă vreun rău sau să-i pro-
voace vreo tulburare.
Mai târziu, maimuţa descoperă că poate să ajungă şi mai
departe de plăcerile senzuale şi de frumuseţile oferite de Tână­
rul Zeilor, întrând în dhyana, stările mentale din Tărâmul Zeilor
Eterici. Este subtilitatea supremă oferită de Cele Şase Tărâmuri.
Ea îşi dă seama că poate obţine plăcerea mentală absolută, cea
mai rafinată şi mai durabilă dintre toate, că poate să menţină
starea de continuitate palpabilă a senzaţiilor extinzând teritoriul
zidurilor până la o depărtate cosmică, prin urm are depăşind
135
 schimbarea şi moartea. Mai întâi se adaptează ideii de spaţ iu
nelimitat . Cercetează acest spaţiu. Maimuţa se găseşte aici , spa-
ţiul rară limite este acolo şi ea îl cercetează. Îşi impune precon-
cepţ iile asupra lumii, creează un spaţiu rară limite şi se hrăneşte
d in această experienţă. Următorul pas este ab ordarea ideii de
conştie ntizare nelimit a tă. Ai un spaţiu pe care nu-l locuieşti de
unul singur, alături de tine este inteligenţa care poate concepe
acest spaţiu. Prin urmare, egoul supraveghează nemărginirea
spaţiului şi-l conştienti zează prin sediul său central. Imperiul
egoului s-a extins complet, astfel încât nici chiar autoritatea
centrală nu- ş i poate imagi na până und e se întinde . Egoul a de-
venit o fiară uriaşă , gigantică.
Egoul s-a extins atât de mult încât nu ştie până unde i se în-
tind teritoriile . De câte ori încearcă să le traseze graniţe l e, îi
scăpa câte ceva. Până la urmă, ajunge la concluzia că n-are
niciun rost, e o activitate inutilă. Dimensi unile imperiului nu
po t fi nici concepute, nici imaginate. Atâta timp cât include to -
lui, nu mai poate fi definit drept aceasta sau aceea. Aşa că egoul
se împacă cu ideea că nu poate fi nici conceput, nici imaginat,
dar până la urmă chiar această idee îl surc1asează. Î ş i dă seama
că ideea de a fi de neconceput şi inimaginabil este ea înseşi un
concept . Atunci egoul acceptă ideea că nu poate să existe un
acesta nu există şi aceea nu există. Astfel, ideea că este impo-
sibil să afirmi ceva îl hrăn eşte , îi dă încredere, îi dă identitate şi
capacitatea de a-şi păstra existenţa . Acesta este cel mai îna lt ni-
vel de reflecţie la care poate aj unge o minte confu ză prin s tră­
danii neîntrerupte.
Maimuţa a reuşit să atingă ultimul nivel al realizării , dar nu
a reuşit să depăşească logica duală de care depinde realizarea.
Pereţii casei sunt încă solizi, încă posedă , într-un sens subtil ca-
litatea de "celălalt". Maimuţa a atins o armonie, o pace şi o sta-
re temporară de graţie prin ceea ce i s-a părut o simbioză a tutu-
ror proiecţiilor. Dar în toate există o rigiditate subtilă, este o
lume închisă . A devenit la fel de rigidă ca şi pereţii , a atins sta-
136
rea de egolatrie. Încă este preocupată să se plina 18 adăpos t ş; să
se mai sporească în vreun fe l, încă e lrj bLllar~i id eilor fixe şi
conc epţiil or despre lume şi sine, încă ma i cochetează cu fan-
tasmele din Al C incilea Skandha. Atât timp câ t conştientizarea
este bazată pe reflecţ i e, pe dorinţa de a fi deasupra celorlalţi ,
trebuie ca în continuare să- şi supravegheze ş i să - şi menţină rea-
lizăril e. "Ce uşurare să mă aflu aici, p e Tărâmul Zeilor. Până la
urmă am reuşit. Acum mă aflu aici. D ar...ia stai! Chiar mă aflu
aic i? Sigur că da! Am ajuns. Chiar am ajuns." Maimuţ a are im-
presia că a atins nirvana, dar de fapt n-a obţ inut decât o stare
temporară de Egolatrie .
Dup ă un timp, starea de transă începe să se disipeze, iar
maimuţa intră în p a nic ă. Se simte ameni nţ ată, confuză şi vulne-
rab il ă, p lonjând înapoi pe Tărâmul Zeilor Inv idio şi. Dar anx ie-
tate a şi invidia care stăpânesc acest tărâm sunt atât de intense,
încât ma imuţa devine preocupată de ce urmează să se întâmple.
Se reîntoarce pe Tărâmul Oamenilor, dar şi acesta aduce la fel
de multă suferinţă: efortul continuu de a prevedea ce urmează
să se întâmple , şi ce a mers greşit , nu fac decât să îi amplifice
durerea şi confuzia. Maimu ţa vrea să scape de nesiguranţa şi
perspectiva critică a intelectului omenesc, aşa că plonje ază mai
jos, p e Tărâmul A nima lelor unde zace pur şi simplu,
preracându-se că nu-i pasă de cele care i-ar putea ameninţa si-
guranţa n imicniciei la care a coborât. Cum însă continuă să răz­
bată p ână la ea tot fe lul de semnale, se naşte setea de încă
altceva. Nostalgia pentru Tărâmul Zeilor creşte în intensitate, la
fel şi efortul de a se întoarce înapoi. Maimuţ a halucinează,
bucurându-se de pl ăcerile acel ui t ărâm, dar satisfacţia dobândi-
t ă din ilu zia de a- ş i potoli setea este scurt ă şi curând se instalea-
ză o d o rinţ a ş i mai arzătoar e. Foamea nu încetează s-o mistui e
p ân ă când, co pleşită de n e satisfacerea dorinţe i , se prăbuşeşte
mai dep arte, într-o lupt ă şi m ai intensă pentru a-şi potoli dorin-
ţele. Violenţa maimuţei devine atât de evidentă încât mediul îi
r ăspunde la fe l, se re instal ează claustrofobia ş i aerul începe să
137
 - - ---~=-- --- -----
miroasă a în in s. Pri e te na noastră se trezeşte din nou în iad. A
reuş it să înche ie un înlreg ciclu de la iad în spre rai ş i înapoi.
Acest ciclu al luplc i, al realizării, al deziluziei şi al s uferinţe i
este ciclul sam sara, karma reac ţiilor în lanţ produse de fi xaţiil e
duale.
Cum ar putea maimuţa să iasă din acest ciclu aparent n e-
sfârşit, intrinsec, al detenţiei? Posibilitatea de a rupe lanţul
karmic ori ciclul samsarei se iveşte numai pe Tărâmul Oameni-
lor. Intelectul acestui tărâm şi posibilitatea de a discerne faptele
lasă loc pentru analiza întregului proces de confruntare. M ai-
muţa are posibilitatea să ana li zeze obsesia de a se raporta la ce-
va, de a dobândi ceva, de a verifica soliditatea lumilor prin care
trece. Pentru a face aceasta, are nevoie de o curiozitate mentală
panoramică şi de cunoaşterea transcende ntal ă. C uprinderea pa-
noramică îi permite să observe spaţiul în care are loc zbaterea
astfel încât să se dumir ească asupra laturii sale comice şi ridico-
le. În loc să mai lupte pur şi simplu, ea studiază lupta
descoperindu-i inutilitatea. Râde de halucinaţii . Des coperă că
atunci când nu se împotriveşte zidurilor, acestea nu sunt aspre
ş i agresive ci, dimpotrivă, prietenoase, moi şi penetrabile. Des-
coperă că nu este nevoie să sară prin vreuna din cele cinci fe-
restre, să doboare p ere ţii sau să-i escaladeze. Poate să treacă
prin ei. Iată de ce compasiunea sau karuna este descrisă drept
"inima bl ândă şi nobilă" . Este o relaţie de comunicare bl ândă ,
deschisă ş i caldă.
Claritatea ş i precizia cunoaşterii transcendentale permit
maimuţei să privească pere ţii într-un mod diferit. Începe să În-
ţeleagă că lumea n-a fost niciodată ceva exterior, că la mUJoc
n-a existat decât at ilud inea sa duală, că problemele au fost crea-
te de separarea dinlrc " cu" ş i "celălalt". Începe să înţeleagă că
ea însăşi a genera l ri g iditatea zidurilor, că s-a)ncarceral sing ură
datorită amb i~i oi. !\stfCl , vede că pentru a se elibera din Închi -
soare, trebui e să renunţ e la ambiţia de a scăpa ş i să accep te z i-
durile aşa CLlIll S llIll.
138
----- -~
Î: Dar dacă nu ţi-ai dorit nic i oda l ă să te lupţi , dacă n- ai sim-
tit de loc nevoia să ie ş i din ca să? Poa te că-ţi este puţin frică de
~e vei găsi afară ş i preferi siguranţa z iduril or?
R: C umva, dacă reuşeşti să pri veşti z idurile într-un fel prie-
tenos, cu atât vor fi mai puţine. Cu cât îţi vei dori mai mult ca
e le să te protej eze, cu atât mai puţin îşi vor face simţită prezenţa.
Paradoxal , c u cât le vei urî mai mult, cu atât vor deveni mai
groase şi mai rezistente, cu cât te vei împrieteni cu ele, cu atât
vor avea tendinţa să di spară .
Î: Mă întreb dac ă suferinţa şi pl ăcerea sunt pe acelaşi plan
ca discernerea mentală între bine şi rău sau Între folositor şi util.
Este discernământul tributar unei atitudini subiective?
R : Cred că plăcerea şi suferinţa sunt făcute din acelaşi aluat.
În general , oamenii resimt suferinţa drept rea şi plăcerea drept
bună, cu atât mai mult cu cât plăcerea este privită ca bucurie şi
înălţare spirituală fiind asociată cu raiul, în timp ce suferinţa es-
te asociată iadului. Aşadar, dacă cineva este în stare să vadă ab-
surditatea şi comicul încercării de a o bţine plăcere prin înlătura­
rea durerii, trăind o suferinţă teribil ă, iar apoi căutând plăcerea
izbăvirii , nu face decât să ne amuze. Se poate resimţi o oarecare
pierdere a simţului umorului în atitudinea unora faţă de plăc ere
şi suferinţă.
Î: Ati afirmat mai devreme că ne imaginăm o lunle fanta s-
magorici din care ne străduim să scăpăm. Din învăţăturil e bu -
dis te am Înteles că lunlea fantasme lor nu este decât o manifes-
tare a lipsei' de substanţă. Atunci ce piedici există acolo pentru a
le înlătura?
R: Din PlillCt de vedere al ego ului, lumea fantasmelor este
foarte reală, rigidă, copleşitoare. N-are decât să fie halucinantă,
dar atâta timp cât maimuţa este sclava închipuiri lor, e o lume
fo arte solidă ş i reală. Privite din punctul său de vedere confuz,
chiar ş i ideile devin solide şi palpabil e . Nu este suficient să
a li rmăm că aceste h alucinatii nu exis tă doar pentru că forma
139
reprezintă lipsa golului şi lipsa golului este forma . Înc e arcă să-i
spui asta unei maimuţe nevrotice. Atâta timp cât e implicată ,
forma este solidă şi rigidă. Este atât de reală deoarece, fiind atât
de obsedată de ce face, maimuţa nu mai are timp să vadă altce-
va . Este prea ocupată să-şi dovedească propria experienţă. Nu
are nicio clipă de răgaz, prin urmare, nu-i mai rămâne timp de
gândire, pentru a vedea lucrurile din a lt punct de vedere. Din
punctul ei de vedere, iluzia este materială. În clipa când ai un
coşmar, el este real, cumplit şi înspăimântător. Pe de altă parte,
după ce a trecut, nu ţi se mai pare decât un biet vis . Nu poţi să
ai în acelaşi timp două moduri de a vedea lucrurile. Pentru a pu-
tea vedea de unde se naşte confuzia, pentru a-i putea remarca
absurditate a, trebuie să ai asupra ei o imagine de ansamblu.

140
 -----
--
- - ---~----- - ~

Cele pa-tru adevaruri nobile

Având în faţă o imagine detaliată a maimuţei şi a multipl e-

lor sale trăsături de caracter - curioasă, pătimaşă, violentă ş i a~a
mai departe, am putea să studiem mai amănunţit modul în ca rL:
îşi rezolvă problemele.
Folosind meditaţia ca mijloc de studiu A Celor C inc i
Skandha, se poate aj unge la o înţelegere şi transcendere a egou-
lui. Ultimul nivel de evoluţie Skandha, al cincilea, reprezintă
structurile mentale haotice şi obs'esive care ne influenţează con-
stant procesul de gândire. Imaginarea celor Şase Tărâmuri ge-
nerează tot felul de tipuri de gânduri: avalanşă de gânduri, frân-
turi de gânduri, imagini şi posibile scenarii mentale. Cauza este
starea de confuzie de la care pornim. Pentru a înlătura confuzia,
ne va fi de mare folos să cercetăm ideile celor Patru Adevăruri
Nobile ce reprezintă prima rotire pe " Roata Dharmei" după
Buddha.
Cele Patru Adevăruri Nobile sunt: adevărul sufe rinţe i , adc-
vărul originii suferinţei, adevărul scopului şi adevărul căii.
Vom începe cu adevărul suferinţei, adică vom porni de la sta rea
de confuzie şi alienare a maimuţei.
Începem prin a descope~i sensul exact al termenului duhkha ,
un cuvânt din limba sanscrită care se traduce prin "suferinţă",
"nemulţumire" sau "durere". Nemulţumirea apare datorită mo-
dului de funcţionare a minţii, ce pare fără început şi fără de
sfârşit . Procesul de gândire continuă iarăşi şi iarăşi: ne gândim
la trecut, ne gândim la viitor şi nu mai puţin la prezent. Ceva nu
ne convine. Gândurile ne trec prin minte provocând n emulţumi-

143
 re. d uhkha, p ermanenta senzaţie că ne lip se şt e ceva, că viata
n oas tră este incompletă . Cumva, ceva nu este cum trebuie , c e ~a
nu ne ajun ge, aşa că mereu suntem t entaţ i să umpJem gol uril e.
să procedăm mai bine, să obţinem măcar un pic mai multă feri ~
cire şi siguranţă . Această preocupare ş i luptă continu ă este foar-
te deran~antă ş i dureroasă. Până la urmă, începe să te stânje-
n ească sImplul fapt că "exişti".
Într-un cuvânt, înţelegerea adevărului duhkha se re zumă la
a înţelege obsesiile mentale. Suntem târâţi de colo colo cu atât
de multă intensitate ' Indiferent dacă mâncăm , bem, dormim.
lucrăm sau ne jucăm, indiferent ce am face . v iata contin~
duhkha, nemulţumire, durere. Dacă am dobândit plăcerea: n e
temem să n-o pierdem. Ne dorim din ce în ce mai multă ş i nu
vrem s-o pierdem. Dacă suferim de vreo afecţiune , nu ştim cum
să s c ăpăm de ea. Tot timpul suntem nemulţumiţi de ceva. Toate
a cţ iunil e noastre au ceva care ne nemulţume şte .
Cumva, ne trăim v iaţa într-un fel care nu ne I asă răgaz să-i
gustăm savoarea. Tot timpul suntem preocupati de ceva tot
timpul facem planuri pentru a merge mai dep~rte, tot ti~pul
vrem s~ dobândim ceva. Acesta este duhkha , Primul Adevăr
Nobil. Inţe l egerea şi Înfruntarea s uferinţe i este primul pas.
~ Devenind absolut conştienţi de ce anume ne nemulţumeşte,
ll1cercăm să căutăm cauzele, sursele nemulţumirii.
Exami nându-ne gând uril e ş i acţiunil e, constatăm că ne aflăm
Într-o ?ătălie neîntreruptă pentru a ne păstra identitatea ş i a ne-o
spori. Inţelegem că această lupt ă reprezintă rădăcinile suferi nt ei.
aşa. că vom căuta să înţe l egem procesul de desfăşurare a lupt~i:
mai exact cum se dezvoltă egoul şi cum se manifestă. Acesta
este Al Doilea Adevăr Nobil, adevărul despre orig inile sufe rin-
ţei.
Aşa cum am discutat în capitolele referitoare la materialis-
mul spiritual, multe persoane fac gre ş ea l a să creadă că, odată c e
egoul este rădăcina suferinţei , ţ in ta s p i ritualităţii ar trebui s ă fi e
învingerea şi distrugerea egoului. Se s trădui es c să i asă de s ub
144
tutela e go ului , dar , cum am văzut până acum . accst e fo rt nu este
decât o altă expresie a sa. Ne tot învârtim în jurul cozii Încer-
când să devenim mai buni prin această [orm ă de luptă, ca până
la urmă să n e dăm seama că problema cste în s ăşi ambiţia de a
deveni mai buni. Acuitatea apare numa i când pe parcursul efor-
turilor apar fisuri, să le zice m fante , numai când încercăm să ne
oprim din tentativa de a re nunţa la gânduri , când nu mai suntem
tributari gândurilor pioase şi înălţăto are, gânduri bune împotri-
va celor re le şi impure , doar când ne vo m lăsa libertatea de a
vedea natura ideilor .
Vom începe să înţelegem că în noi există o l atură să n ătoasă
şi cuprinzătoare. De fapt, această l atură se manifestă numai în
absenţa lupte i, deci descoperim A l Treilea Adevăr Nobil, ade-
vărul scopului, mai exact, inexistenţa luptei. Trebuie doar să
renunţ ăm la efortul de a ne pune la adăpost şi de a ne întări cer-
titudinile, iar starea de trezire apare pe dată. Dar noi realizăm în
curând că acest " lasă 1ucrurile în voia lor" este posibil doar pen-
tru scurte perioade. Pentru a "lă sa lucrurile în voia lor" este ne-
voie de o anumită disc i plină. Trebuie să abordăm calea spiritua-
l ă. Egoul trebuie aruncat precum o cârpă folosită, trecând de la
suferinţă la eliberare.
Să cercetăm deci calea spirituală şi tehnicile de meditaţie
din Al Patrulea Adevăr Nobil. Practica meditaţi ei nu este nicio
încercare de a intra într-un soi de transă mentală, nici de a ne
concentra asupra unui anumit obiect. Atât în India cât ş i în
T ibet s-a dezvoltat un aşa numit siste m de m e ditaţie care a fost
numit "concentrare". Se referă la o te hnică bazată pe concentra-
rea asupra unui singur obiect, astfel încât să-ţi îmbunătăţeşti
atenţia şi să-ţi contro lezi procesul de gâ ndire . În acest exerciţiu,
învăţăcelul alege un obiect la care să se uite şi spre care să-şi
îndrepte atenţia sau să-I vizualizeze. Procedând astfel, încearcă
să-şi impună forţat un anume fel de calm mental. Eu a m numit
acest oaen de exercitiu '
.. gimnastiCă mentală". deoarece nu în-
,, ~
cearcă să facă faţă tuturor situaţiil or din viaţa de zi cu zi. Se ba-
145
 z ează in Întreg im e pe ace asta ş i aceea, su bi ec t ş i ob iec t. În loc
să tra n sceandă \'iz iunea dual ă asupra v i e ţii.
P e de a l tă p.:l rte, te hnic il e sam ad hi nu a Li nimi c de -a fa ce c u
co nce ntrare a. E fo a rte important s ă înţ e l ege m ac est lu c ru . Te h-
nicile d e co nce ntrare s unt o imp o rtantă sursă d e întă rire a ego ll-
lui , d eş i , î n esenţă , l1 u -ş i prop un o astfe l d e reali za re. C u toa te
acestea, con centrarea se pr acti că având în minte un a num e o bi-
ect sau o ţ int ă oareca re, as tfe l în câ t obi ec tul pa re să prind ă v i aţă
în interi orul nostru . Re uş im să n e conc entrăm as upra un e i nori,
a une i pi e tre sa u a un e i n ăcări , pri virea es te tlxată as up ra aces-
tor a , tin d em să ne inte ri ori ză m câ t m a i mult posibil. Înce rcă m
să inte ns ifică m asp ec tul so lid a l fo rm e i, ca racteri sti cil e d e s tabi-
litate ş i ne mi şcare. Pe term e n lung, o ase men ea prac ti că p o ate fi
p e ricul oasă. În func ţie d e puter ea d e co ncentrare a fi ecăruia,
putem să c ăp ătă m o s ta re d e introvertire oarecum ri g id ă, dis tan -
tă şi so l e mnă. Aces t tip de me ditaţie nu este util ni c i p entru
de schidere, ni ci pentru dob â ndirea d e en er g ii sau p e ntru păstra­
rea simţului um o rului. Impli că prea mult efort putâ nd foarte
u şo r să d ev ină d ogm a tic , în se nsul c ă aceia care practic ă aceste
tehnici le abo rd ează în sen sul un e i di scipline care li se impune.
C on sid erăm că tre bui e să d eve nim foa rte seri oş i ş i solemni.
Gâ ndirea noas tră ca pă tă o a titudine c o mp e titivă. C u câ t putem
s-o co ntro l ă m m a i mul t. c u a tâ t c redem c ă va fi mai bine. E ste o
a titudi ne d og m a ti că ş i a ll to ritmu. Aces t tip d e gândire, ax at nu-
m ai p e ce va fi î n v i ito r. es te favorab il dezvo ltării ego ului : Mi -
ar p l ăc ea să o bţin .:l s ta ~ i as Ia . A m o teorie p e rfectă sau un vis
p e ca re aş vrea să le V :1(/ p u S ' În prac tică . Suntem t enta ţi să tră­
im î n viito r, să ne ' () IOr<llll viaţa c u spe ra n ţa Îndeplinirii unui
sc op idea l. Da tor i t;l :ll'l':' 11 II' s pe ra n ţe, pi e rd em recepta rea, des-
chiderea ş i intc li g l:lq:1 jlr '/'c nl llilli . S untem fasc ina ţi , orbiţi şi
cople ş i ţi de ace l SCO Jl id l':r1
Lum ea m a l l' l i: t1 :1 i l1 I ,ltl' Ir,lim ne poate d ezvă lui foa rte uşo r
la tura co nc ur ' Il 1:11. 1, 1 VI' lllllll l. I )acă îţ i doreş ti să d evii milionar.
m a i Întâ i trc hui l' , : 1 \/ 1" II III I 1:111 ps ihi c . Înce pi prin a te im agin a
111i li ona r. ia r apo i mun ce ş ti din g rc ll s' l - ţi ~l tit1 g i ţc l ul. T e d uc i î n
acea direc ţ ie , fără să-ţi pese dac ă c ş t i În s ta re sa u nu. Cap e ţi un
fe l d e orbire, dev ii insens ibil la ce se Î nt â mp l ă în preze n t pent~u
că tr ă ie şti prea mult în v iito r. A c ea~tă g reşea l ă se p oate face .Il:
a borda rea tehni c il or de me di taţi e . 1ntrucâ t ad evă rat e l e te hniCI
de m e d itatie au ca scop înl ătur ar ea in fl u e nţ elo r egoului , primul
as nu îns~amnă să te co n cen trezi as upra do bâ nd irii un e i v iitoa-
~e stări d e iluminare. Întreaga practică meditaţiei
a se bazează
p e anal izarea s itu a ţiei p reze nte, aici ş i acum, însen'll.1ând r ez~l~
va rea proble m elor ş i a s t ă rii m e nt ale ac tu a le . Once te hl11ca
a vâ nd în ved ere tra n scender ea egoului es te c o nc e ntra t ă as upra
m om e ntului preze nt. Din acest m o tiv, es te un m od d e v iaţ ă efi -
cient. Dac ă eş ti foarte a te nt la preze nt şi la ce se întâmpl ă în ju-
rul tău , nu p oate să - ţ i scape nimic. P e ntru a o bţine o asemenea
s tare, pute m să fo losim d ive rse te hn ici d e me ditaţi e, d a r ac ~s t~a
nu s unt decâ t o cale de a scă p a d e ego. T e hni cile sunt ca o Juca-
ri e o fe rit ă unui copil. Când copilul se face mare, juc ă ri a este lă­
sată la o parte, În ac el aş i timp, tehni cil e s unt nece sare pe n:ru a
ne d ezvolta r ă bd ar e a ş i a ne feri de v ise le d espre "ex pen e nţ a
spiritului " , Întreaga pr acti că tre buie să se baze ze p e re laţia din -
tre bine ş i actu a litate.
În ce pri veş t e me di ta ţi a, nu trebui e să fo rţez i n o ta , ci s~ l aş i
lucruril e să se rezo lve d e la s ine. D acă te ve i confo rm a, ve i do-
bâ ndi imedi at o se n zaţ i e d e spa ţiu ş i de libe rtate, ex prc s ie a s tă ­
rii budis te . sa u inteli ge n ţa primordi al ă care î ş i c ro i cş te Irutll
prin pâcla ·c onfu ziei. Ap o i începi să înţe l eg i ce repre z intă ,.m~ ' -
vărul căii ", A l P atrulea Adevă r Nobil , simplitatea, ca re est In -
te leae rea drumului. Mai În tâi de v ii co n şti ent c ă stai în picio are ,
~poi că Îţi ridic i piciorul drept, îl fl exezi, îl aşezi p~ pămâ,nt ş_i ,
în final păş eşti, A poi că ridi ci piciorul stâng, flex ezl, aşe ZI , ~a~
şeş ti. Vei d esco peri ne num ă r ate deta lii de acţiun e care reZida
din con ş tienti za r ea că ex i şti c hi ar acum aic i, în m o me ntul d e
fa ţ ~ .
L a fe l stau lucrurile ş i c u conşti enti zarea respiraţi e i . Îţi dai
14 7
 seama că aerul intră în plămâni, îl dai afară ş i apoi se di s ipea:âl
în atmosferă . Este un proces bine gradat şi detaliat, iar simplita-
tea sa impl i că o precizie ieşită din comun. Dacă un act se desfă­
şoară simplu, atunci îţi dai seama de precizia sa. începi să devii
conşt ient că orice faci în viaţa de zi cu zi este minunat şi folosi-
tor.
Dacă torni o ceaşcă de ceai, vei fi atent cum îţi întinzi bra-
ţul, cum apuci ceainicul , cum 11 ridici şi cum torni apa. Aceasta
ajunge în ceaşcă , o umple, tu te opreşti din turnat şi aşezi ceai-
nicul la loc, cu grijă, ca în ceremoniile japoneze. Devii conşti­
ent că fiecare mişcare în parte are demnitatea sa. E multă v reme
de când am uitat că fiecare activitate poate fi simplă şi preci să .
Fiecare act al vieţii noastre conţine si mplita te ş i precizie, prin
urmare o nemaipomenită frumuseţe ş i demnitate .
Dacă 11 privim în aceş ti term eni , actul co municării poate
d eve ni minunat. Fiecare pauză de vorbire devine un se mn de
plin ' tu aţ i e. Vorbeşti , la ş i spaţiu , vorbeşti , faci pauză. Nu trebu-
iL: să fi e n eapărat o ocazie specială sa u oficială, dar este minu-
n a t dacă nu te grăb eş ti , dacă nu te lansezi într-o p eroraţie agre-
s i vă şi rară sfârşit. Nu trebuie să aruncăm un torent de vorbe
pentru ca ulterior să ne oprim brusc, lăsâ nd sen za ţia că aş tep­
tă m neapărat un răspun s de la interlocutor. Putem să procedăm
demn şi la obiect. Nu este nevo ie dec ât să fac em pau ze. Pauza
este la fe l de importantă În comunicarea cu a ltă persoa nă ca şi
ceea ce spunem. Nu treb ui e să-ţ i încarci interlo cutorul dintr-o
dată cu vorbe şi idei în s oţit e de zâmbete . Fac i p a u ză, zâ mbeşti,
spui ceva, intervine pauza, i a răş i vorbeşti , i arăş i pau ză, re s pecţi
punctuaţia. Închipuiţi-vă dacă am sc rie rară se mn e de punctua-
ţie. Comunicarea ar deveni h ao tică . Nu trebui e să devii obsedat
de lăsarea spaţiilor , lasă-le să apară în mod natura l.
Modalitatea de a vedea în fiecare moment arnănuntele
situaţiei, aşa cum am observat În actul depla să rii este meditaţia
shamatha (Pali: shamatha). Meditaţia sh ama tha este asociată
Căii Hinayana sau "vehiculul cel mi c" . Ca lea îng u stă, sau cea a
148
di sc ipline i. S hamatba î n sea mnă "sen in ătate. " Există o povestire
refe rit oare la Bud ih a care n e i sto ri seş t e cum a înv ă ţat o ţărancă
să-şi dezvo lte capacitatea mentală sco ţând apă din fântână. A
învătat-o să Ge a te nt ă la toate mişcările mâinilo r şi a braţelor în
timp' ce trăgea gă l eata. Aceas tă practică este încercarea de a ve-
dea latura i mediată a acţ iunil or. Iată de ce este numită
shamatha". dezvo ltarea se ninătăţii . Când vezi felul în care se
desraşoară fi eca re mo me nt al fiecărei acţiuni nu mai răm.âne loc
decât pentru desc hid ere şi se ninătate.
Î: Am peltea afl a mai multe despre cum pot fi lă sa te spaţiile
libere , fantele, să apară? Înţeleg ce vreţ i să spuneţi, dar nu înţ e ­
leg cum apar fantele , care este procesul de generare al unei pa-
uze . Cum pot fi lucrurile lăsate să " meargă de la sine"?
R: De fapt, aceas tă întrebare ne duc e înspre tema următoare ,
Calea Bodhisattva. Ca lea Mahayana a compasiunii şi a libertăţii ,
calea cea largă. Oricum, pentru a răspunde întrebării din punc-
tul de ve dere al s implit ăţ ii Hinayana, trebuie să obţii mulţumi­
rea din orice situaţie şi să nu cauţi satisfacţie în vreo încântare
provenită din surse externe. În general , când vorbim, nu vrem
numai să spunem ceva ce luilalt, ci vrem să primim şi un răs­
puns pe măsură. Vrem să n e hrănim din răspunsurile celuilalt,
ceea ce este un mod d e comunicare foarte egoist. Dacă renUI1-
tăm la dorinta de a fi "hrăn it", fanta va apărea de la sine . Pauza
;lU poate fi n'icicum un produ s al efortului .
1: Aţi spus că pentru a aborda calea. trebui e să fim pregătiţi.
N LI putem să ne repezim de-a dreptul. Trebui e să facem pauze.
Ne-aţi putea spune ceva mai multe despre această pregătire
prealabilă ?
R: La început, avem senzaţia că studiul spiritualităţii este
ex trem de plăcut , că vom găs i răspun s la toate întrebări l e . Tre-
buie să depăşim ac e a s tă prejudecat ă. Ne aş t ep tăm , probabil, ca
maestrul să re zolve toa te probleme le, să ne Înlăture toate dubii-
le, dar când ne găsim fa ţă în faţă cu pro fe so rul. e l nu ne oferă
149
~- - --- -
toate răspuJl s UI i Il' 1" Ile l asă foa rte mu lte lu cruri pe c:J rc
r ezo l văm s ill !.!L" i. CCC<1 ce pentru noi e un motiv de d eZal11[l~ ir L:
şi av e m se nzc:q ia dc ' lh <ll1donare.
Aş l ep t5 rilc Jl oa -[re s unt foarte mari. mai a les dacă ne a il tim
în c5utarea un e i c5 i s pir itua le ş i n e implic ăm pe noi in ş inc În
111.ate ri a li s mul s piritual. Spe răm c ă sp ir itualita tea n e va ad ucc
fericire ş i confort, înţe l epc iun e ş i salvare . Acest m od injus t " i
egocen tri c de a o pri v i tre buie schimb at complet. Într-un târz iu .
dac ă re nunţăm la dorinţa d e a obţine orice soi d e il umina rc.
abia atun ci ca lea Începe să se deschidă. Este ca atunc i câ nd aş ­
t epţ i să sosească cineva. Dacă întârzie, eş ti ga ta să re nunţi la
speranţa că îl vei m a i vedea vreodată, începi să te gânde şti că
întâlnirea J1L1-i decât o plăsmuire a propriei imaginaţii ş i că res-
pectivul nu va mai apărea deloc. In clipa când a i renunţat la ori-
ce speranţă, pe rsoana a pare. Ca m aşa funcţionează şi calea sp i-
ritual ă. E o probl em ă d e renunţare în care răbd a rea j oacă un rol
esenţial. N u trebuie să te repezi de-a dreptul , ci doar să aştepţi ,
să laşi "s paţiu ", s ă nu te grăbe ş ti prea tare să descoperi "realita-
te a". Es te nec esa r ca mai Întâi să-ţ i clarifici m o tive le pe ntru că­
utarea ta spiritu a l ă. D acă vom porni c u o minte de schi să, di s-
pusă să gâ nd ească dinco lo d e " bine" ş i " ră u " ambiţia nu mai are
nicio re l eva nţ ă.
Cân d începem să înţelegem originile s ufe rin ţe i , ne trezim
invad a ţi de o n e maipom e nită sete d e c unoa ş t er e . Vom re simţi
un impuls nestăv ilit de a o depă ş i. Dacă ne forţăm prea tare,
atunci ca lea sp i ritu al ă va deveni o cale a durerii , a confuziei ş i a
samsarei deoarece vom deveni obsedaţi de salvare, Sunte m prea
n e răbd ă t o ri să în văţă m , prea oc upaţi să ne atinge m ambiţiile
noastre d e a progresa pe cale pentru a ne lă sa pe n o i Înşine să
"fim" şi a exa min a întregul proces îna inte de a înc ep e. E n ece-
sar să nu ne g r5bim p e calea sp iritual ă ci s ă ne pregă tim corec t
şi cu în[ c lcpc iulle. învă~aţ i să aveţ i răbdare. Aşteptaţ i ş i ce rc e-
taţi întreg ul pru ·cs al "că utării spirituale". Lăsa ~i -vă Lin s paţiu.
Ce l mai important este că lumina inte li ge nţ ei noas tre pri-
150
- ...... ------
':1 , ' Jl10rdiale răzbate prin norii confu z ie i. [l a i să ana li ză m caLul
mairnuţe i. Aceas ta vre a să i asă din casă. devenind astfe l teribil
de pre oc upată d e evad are. Cercetează zidurile ş i ferestrele
căţărâ ndu- se ş i coborând s ucces iv . Ur ia şa energie care dirijează
efo rturil e maimuţ e i este inte li ge nţ a primară. Acest tip d e inteli-
ge nţă nu es te asemeni unei se minţ e pe care o să deş ti , tre buind
ca ulteri o r să ai g rijă d e ea. Es te ca ra za de soa re ce p ă trund e
printr-o spărtură dintre nori . Imediat ce ne permitem o mic ă
deschidere, v.om şti pe dat ă , în m o d intuitiv, ce avem d e făc ut
m a i dep arte. Aceasta a fost ex p e ri en ţa lui Buddha. După c e, s ub
îndrumarea m a i multor m aeştri indieni a studiat nen um ăra te
tehnici de yoga, şi-a dat seama că nu va putea obţine iluminarea
completă nurnai aplicându-Ie, aşa că a decis să se op re ască ş i să
lucre ze asupra lui însuşi , cel de la momentul respec tiv. Răspun­
zător de această d eciz ie a fo st in stinctu l primar. Este foarte im-
portant să ţinem seama de instinctul primar. Acest in s tinct ne
arată că nu suntem definitiv pierduţi sa u fundam enta l ră i ori
lipsiţi de şansă.
Î: D a r cum să rezolvăm s ituaţiile practice, cotidiene, în
timp ce încercăm să ne comportăm simplu ş i căutăm drumul
spre spaţiul deschis?
R: Vezi tu, p entru a dobândi înţelegerea spa ţiului de sc hi s,
tre buie să înţelegem şi so liditatea pământului , a formc i. Ccle
două sunt interdependente. Adesea sunte m tentaţi S:l id c, t1 i/'fi lll
sp aţ iul d eschi s ş i cădem în cap ca nă. Atâta timp cât n u- I idca li -
zăm ş i îl raportăm la pământ, vom fi feriţi de greşea l ă. Spaţ iul
nu poate fi înţele s fără a avea o viz iune c l a ră a supra păm â ntului.
Dacă n e-am apuca să pictăm o im ag ine a spa ţiului de schi s, ar
tre bui să fie asemănătoare cu lini a orizontului te res tru, aşa că
vom fi obI i g aţi să ne Întoarcem la probleme le de z i cu zi, la aşa
numita bu cătărie a vieţii . Iat ă de ce simplitatea ş i prec izia act i-
vităţilor z ilnice sunt atât d e importa nte. Dacă ne-a m aprop ia t de
spaţiul deschis, atunci ne putem Întoa rce la vec hea noa s tră s itu-
151
 ---- - - - - - - -
aţ i e fam ili ară şi c l uus tr ofo bică
pentru a o pri vi mai îndeaproape.
pent ru a o examllla, pentru a ne lăsa fura ţi de ea până când ab-
s urcl itatea ş i rigidita tea sa vor deveni insuportabile şi vom fi în
s tare să- i ve dem lipsa de s paţiu.
l: Cum putem să ne Împ ăcăm cu nerăbdarea care m arc hea-
ză perioada de aş teptare?
R: Dacă eş ti nerăbdător în seamnă că nu ai înţeles Întreaga
complexitate a procesuhli. Dacă vezi desăvârşi rea fi ecărei ac;i-
uni , atunci nu ve i m ai fi deloc nerăbdător. . ţită pre ze nţa .
î: În t imp, m-au Încercat atât gând uri lini ştitoare, cât ş i
gânduri obsesive. Ar trebui să -mi impun aceste gânduri linişti­
toare ?
R: În practica meditaţiei to a te gânduri le sunt la fel: fie ele
pioase, f rum oase, lini ş tit oare, evlavioase - nu-s altceva decât
g~ ndurj. ~u .trebuie să încerci să le culti v i pe cele liniştit oare ş i
sa le s upnml pe cele obsesive. A ici e şi cheia problemei. Când
spunem că am păşit pe calea dharmei, care este Al Patrulea
,~d ~v.ă r, Nobi l, nu înseamnă că am devenit evlavioşi , buni şi li-
m ş tIp . Jnc ercarea de a deveni mai buni ş i mai calmi este tot un
a spect al luptei, al obsesiei. Gândurile cu t entă religioasă detin
po stul de observator, de jud ecător, iar gânduri le confuze , lipsite
de sub s tanţă pot fi considerate ni şte actori, nişt e producători de
" ceva':. De .exe~lph~ , d acă meditezi, chiar dacă prin minte îţi
trec gand un obIşn Uit e, intervine un s upraveghetor care zice:
N-ar trebui să fac i asta, n-a r tre bui să faci ailaltă, fă bine şi În-
toarce-te la m e ditaţia ta. Nici chiar aces te gânduri încurajatoare
n-ar tre bui cultivate .
î: .Ne - aţ i ~11ai putea spu ne ceva despre utili za rea pauze lor ş i
a cuvllltelor Jl1 procesul de c o municare şi cum se raportea ză
acesta la ego?
, R:. ~ e obicei, când comunicăm cu cineva , parcă sunte m
manaţl dll1 spa te de un soi de v iteză obsedantă. Este nevoie de o
anumită spontaneitate care să stăpânească această viteză , astfe l
152
inc ât să nu ne ar uncă m pe cel cu care comuni ca1ll . să nu ne im-
punem, să nu co ple ş im c eal a lt ă perso a n ă. Da C~l ,·orbim despre
ceva care ne interesează, nu n e r ez umăm la a comunica ceva, ci
ne a run căm pur s i s implu asupra celuil alt. Pauze le ex i s tă şi ele
pe un deva, d ar sunt e clipsate de viteza exprimării. De câte ori
apare câte o pau ză prin noianul de gând uri apa re şi o r ază de
lumin ă. Încearcă să înţ e l eg i cum să ex pli ci acest prim tip de
de schidere, iar i nte li gen ţa primordi a l ă va începe să-şi facă sim-
Î: Mulţi oam.eni sunt co n ş t i enţi de adevă r ul s ufer inţ e i dar
nu fac al doilea pas spre înţe l eger ea originilor acesteia. C um e
po sibil?
R: C red că în mare este ac eeaş i pro bl e mă a paranoiei. Sun-
te m ne r ăbdă t ori să scăpăm.. În loc să priv im durerea ca p e o s ur-
să de inspiraţie , înc ercăm să fu gim de ea. O dată ce am s imţit
cât de rea e ste sufer inţa , ce rost a re să n e mai batem capul cu ea ?
Ce i care tră i esc într-ade văr o mare s ufer in ţă de care nu pot scă ­
pa, încep să o înţ e l eagă, însă m ajoritatea sunt prea preocupaţi să
se elibereze de re specti va situaţie sau să dobândeas că diverse
st ări de bine , c a să cerceteze materialul aflat deja la di spoz iţi e.
O privire mai am ănunţită pare d l îi s tânjeneşt e. Acest a este ti-
pul de ati tu dine parano ic: dac ă vei ce rceta amănunte l e fe nome-
nului vei descoperi ceva care te va înspă i mânta. Pent ru a deve ni
Însă o per soa n ă complet in spirată, ase meni lui Ga utama Buddha,
trebuie să fi i extrem de deschi s la minte, grozav de intelige nt şi
de curios . Trebuie să vre i să ce rcetezi totul, indiferent dacă es te
urât, dure ros sau îţ i repu g nă. Acest so i de cercetare mentală,
să - i z icem şt iinţifi că, este deo seb it d e importantă.
Î: Când ai o m inte lumin ată, de u nde pro v in motivaţi i le?
R: Motivaţiile inspirate v in de unde va de d incolo de gân-
duri, de din colo de ideea de bine ş i de r ă u , de ceea ce n e dori m
ş i ce nu n e dorim . Dincolo de gând uri ex i s t ă un tip de intelige n-
ţă natural ă. fund amental ă, o int e li genţă prim o rdială , intui ti vă,
15 3
 - --
---
- --

un sentiment a l s J ;I\ildlll () calc deschisă, creat i vă care ne ajut f\ când va renunţa la vanităţi devenind o s im p l ă Jl1 <liIllUţ ă . dacă îl
să facem faţă s itU iqiilol . /\ 'cs t tip de motivaţie nu este intelec- vom duce într-un loc sig ur şi liniştit , rc z ulta tc le vor fi pe măsu­
tuală, este intuiti v'i ş i 1;1 ubi ec t. ră .

1: Poţi să lucre/' i as upra minţii pentru a-ţi controla starea
psibică')
R: Indiferent d c a ti tud i n ea faţă de o anumită situaţie, există
întotdeauna o stare d c com uni ca re între aceasta şi minte. Nu vei
putea să rezolvi de Ull ul s i ng ur toate amănuntele si tuaţiei, nu
vei rezolva toate problemele minţii prin mijloace exterioare
acesteia . Vedem în jur o mulţime de oameni încercând să pro-
cedeze exact aşa. Oamenii Îmbracă vreo rasă, renunţă la lume şi
duc o viaţă austeră , renunţând la toate obiceiurile avute până
Î: Când văd urâţen i a dinăuntrul meu, nu ştiu cum să mă
Împac cu ideea. Încerc să o evit sau să o schimb, mai degrabă
decât să o accept.
R: Nu treb uie nici s-o ascunzi, nici s-o sc bimbi . Continuă
s-o cercetezi. Dacă vezi urâţenie , nu-i decât o prejudecată . O
priveşti drept urâţenie deoarece eşti Încă legat de conceptele de
" bine" şi "rău ". Trebuie să treci dincolo chiar de aceste d o u ă
cuvinte. Trebuie să transcenzi cuvintele şi ideile preconcep utc
pătrunzând din ce în ce mai adânc in adevărul a ceea ce eş ti . O

atunci , dar până la urmă se văd obligaţi să se confrunte cu pro- s implă privire nu este de ajuns. Trebuie să investi g hezi a m ă ­

priile minţi confuze. Confuziile s unt produsul propriei noastre nuntele fără nicio prejudecată, fără să te ajuţi de cuvinte sau de
minţi, aşa că pentru a găsi soluţiile salvatoare, trebuie pornit concepte . A te descbide complet înseamnă să te deschizi către
chiar din interior, direct de la minte, nu de la ce se întâmplă în lume .
exterior. Dacă cineva încearcă să elimine confuziile mentale
prin acţiuni legate de lumea fizică , nu cred că va ajunge la nici
un rezultat.
În jocul vieţii, faptele reflectă modul de a gândi şi mintea
reacţionează la ce se întâmplă în exterior. Relaţia este continuă.
Dacă ţii în mână o bucată de piatră, vei simţi duritatea şi solidi-
tatea acesteia. Trebuie să înveţi cum să te comporţi faţă de ca li-
tăţile intrinseci ale pi etrei . Dacă ţii în mână o floare , atunci
forma şi culoarea petal e lor ne va influenţ a modul de a gândi.
Nu putem să ignorăm în totalitate simbolismul lumii exterioare.
Oricum, când ne afl ă m la început, când încercăm să facem faţă
proprii lor obsesii , treb ui e s ă o facem de-a dreptul , nu să încer-
căm să modifi că m vreunu l din stimulii externi. De exemplu,
dacă o persoan[\ ',' t' dc zcc hilibrată psihic , este complet confuză
asemeni mailllu\ ' i d 's pre care am discutat şi o îmbrăcăm în ra-
să de călu gă r Siltl () ~1.:o.ă I11 în poziţia de meditaţie , mintea sa va
continua să 1'1111 ' \i()II O .C în ace laşi fe l. Ceva mai târz iu însă.

154 15 5
 Calea BodhisatLva

Tocmai am discutat despre tehnic a de meditaţie Hinayana,

a simplităţii şi a preciziei. Făcând o pauză, lăsând un spaţiu În
care lucrurile să fie ceea ce sunt, începem să apreciem claritatea
simplităţii şi exactitatea propriei vieţi. Acesta este începutul
meditaţiei. Începem să pătrundem în Al Cincilea Skandha, să ne
eliberăm de graba şi aglomerarea avalanşei de gânduri, de pâcla
de " bârfă" care ne umbreşte mintea. Pasul următor este contro-
larea emoţiilor.
A valanşa de gânduri poate fi comparată cu un sistem san-
guin care hrăneşte muşchii sistemului nostru mental , emoţiile.
Gândurile unesc ş i menţin emoţiile astfel încât, studiind ce ni se
Întâmplă în fiecare zi, vom descoperi un şuvoi continuu de bâr-
fe mentale punctate de diverse erupţii emoţionale care de care
mai colorate şi mai intense. Gândurile şi emoţiile exprimă ati-
tudinea pe care o avem faţă de stimulii externi, faţă de lume ,
dând naştere unui mediu de viaţă , un tărâm fantastic în care ne
de sfăşurăm existenţa. Aceste " m edii" sunt Cele Şase Tărâmuri.
Deşi un anumit tărâm poate exemplifica starea psihică a unei
persoane, aceasta va ,trăi permanent şi senzaţiile legate de cele-
lalte cinci.
Pentru a înţel ege aceste tărâmuri , trebuie să vedem situaţii­
le într-un mod mai panoramic numit meditaţia vipashayana
(Pali: Vipassana). Nu ajunge să mai fim atenţi doar la amănun­
tele faptelor şi la detaliile lor prec ise, ci trebuie să extindem
conştientizarea asupra întregii ac tivităţi . Vipashayana implică o
conştiinţă a întregului spaţiu , a atmosferei În care apare precizia

157

fap te lor. Da că v · Iv lll ci ·t. lilil . di n ac ti v ită ţil e de z i c u z i, aceas-
tă ac uit ate va crea lill ,- P : I\I\I Il ,11 ·c a re. Con şti enti za rea unei s itu-
aţ ii la sca ră rec.lus ii V<i dll n ' 1;1 () c o n ş t i e nti zare de larg i dime nsi-
uni . Din aceas ta se li '/.\' o lt ;1 te h n ica conş ti enti zăr ii p ano rami ce,
I7 w havipashyo l7a (1'; 11 i: 1;11 1:1vi p:1 ssana) , ca re co n s tă din ap ari-
ţ i a une i v iz iuni ato tc u prill i'; lI o;!re ş i Înce tare a c o nc e ntră rii asu-
pra d eta liilor. În loc 'U 1 C ma i l ăs ă m furaţ i de fa ntezii , le des-
co pe rim cauzele. D csc >pe ril11 că nu mai es te nec e sa r să ne lup -
t ă m c u propriile [r o i c cţ ii c.I 'oa rece zi duril e s unt c hi a r produsul
n o stru. Prajna este intro s p ecţ i a na turii n on s ubs t a nţi ale a egou lui ,
este cun o a ş te rea tr a n s c e n d c nt a l ă . Imed ia t ce î ntrevedem prajna,
n e re laxă m , înţ e l egând că nu mai trebui e să într e ţinem ex i ste nţa
ego ului . Ne pute m pe rmite s ă c.levenilTl d e sc hi ş i ş i ge neroşi. Gă ­
s irea une i alte că i d e a ne privi pro i ecţ iil e ad uce cu s ine o stare
de d eo se bită b ucurie. Aces ta e s te primul n ive l spiritual pentru a
deveni bodhi sattva, primul bhumi. D ej a a m intrat p e ca lea
bodhi sattve i, pe Calea M ah aya na, cea a d rumului d eschi s, calea
c ă ldurii s ufl e teş ti ş i a deschiderii ab solute.
Medit a ţi a mah avipash ayan a produce o vas t ă extind ere a
sp aţ iului dintre n o i ş i feno m en ele exterioa re. D evenim conş ti­
e nţi d e di stanţ a dintre no i ş i ce ex i st ă în afa ră precum ş i de fap-
tul că în aces t s paţ iu nu se poa te întâmpla nimic. Între a ici ş i
aco lo nu m a i ex i s t ă ni c i l egă turi , nic i os tilităţ i. C u a lte c uv inte,
În ce tă m să ne ma i im pu ne m p rej ud ecăţ il e, în ce tă m să m a i ca te-
go ri s im ş i să numim tot ce se î ntâmpl ă . Indife re nt de s itu a.ţ i e ,
vo m s imţi la rg hc!ca s pa ţiului . As tfel acuita tea d evine foarte
pre ci să ş i a to t c up rin ză toare .
M e di taţ i a
Ill a ha\ipas hya na în sea mnă să nu inte rve nim în
desfăş ura rea s it uaţ i i l o r . În ce pe m să înţe l ege m că nu tre buie să
de punem ni c iun c l'ort deoarece lucruril e sunt ceea ce s unt. N u
trebui e să le privim . z icâ nd : acestea s unt aşa ş i p e din co lo. Ast-
fe l, vom Încc p' ' lI a d evăra t să apre ci e m deschiderea ş i sp aţ iul
în ca re ne VO I11 Jll ltC;1 mi ş ca nes tin gh e ri ţ i , fără s ă m a i fi m a t e nţi
la to t pas ul d 'P:ll" l'C e deja s untem c o nş ti e n ţ i de to t ce e x i s t ă în
158
~~~~~~~~-- ~~~~-
--
-
j ur. P ri n urmare, Calea 1\t1a haya na S I C d rulllul de sc hi s, ca lea
cea l argă. Ea include do rinţ a in t e n 'ă a c ui va dc a fi c o n ş t i e nt ,
de a - ş i l ăs a instincte le să i asă la i vc 't1 ă.
Mai în ainte am discutat d es pre c rearea ele s p aţ i i în proce su l
de comu nicare, dar aceasta es te prac tic a de li be ra tă ş i autoim p u-
să . Când fo los im tehni c il e m ah avipashy a na , nu ne rez um ăm la
s imp la s upraveghere în co nver saţ i e , la p auz e ş i resp iro uri inte n-
ţi o n a te. Co muni că m ş i pau za ap are de la sine. L u crurile dec ur o
de la sine ş i nu face m nic iun efOli . D es făş urarea acesto ra nu c _
te tratată ca ş i c um ar depinde de no i, ca ş i cum ar fi c reatc e!c
n o i. Te desc hi zi, le l aş i să se d esfă ş oa r e, te desp rin z i. S ta rea ti .
d eplină luc iditate se va instala imedi at.
Sc ri eril e !\1ahaya na vorbesc despre cei ca re sunt c o mp le t
gata să se d eschid ă, despre cei care s unt aproape ga ta ş i ce i ca-
re ar avea capacitatea de a se desc hi de. Ce i ca re a u capacita tea
s unt inte lec tu ali inte r esaţi de aces te te m e, dar care nu l asă in -
stinctelo r îndeajuns de mult sp a ţiu p entru a i eş i la i vea l ă. Ce i
a proape gata sunt indiv izii destul de d esc hi ş i la mi n te, dar care
se co ntro l ează m a i mult decât e ste n ecesar. Cei care s unt co m -
pl et gata pentru deschid ere, a u au z it deja cuv in tele m ag ice, şt i u
p a rola p entru a d eveni ta th agata: cui va dej a i s-a întâmpla t, c i-
nev a dej a a trec ut hopul , ca lea este d e s c hi să, este po s ibil ă, e s tc
ca lea tathaga ta. Prin ur ma re, să n u - ţ i pese câ nd, c um ş i dc c .
Te de sc hi zi p ur ş i s im plu . E un lucr u minuna t, c ui va dcj a i S - <I
întâ m plat , de ce nu ş i ţi e ? D e ce să fac i di sc rimin area d intre
" eu" ş i res tu l persoanelor tathag ata ?
"T a th aga ta" În sea mn ă " ace ia ca re deja au trăit ta th aga ta ."
care re prez int ă " Iucruril e aşa c um sunt ele" . Cu a lte cuv in te
ideea ele ta th aga ta este calea inspiraţ i e i , un punct de p o rnire. N ~
înva ţ ă c ă a lţii a u făc ut-o dej a înaintea n oas tră , c ă dej a au trăit- o.
Aces t instinc t dej a a îndrepta t p aş ii c ui va, este instinc tul luc idi-
t ă ţii , a l d esc hid erii ş i a l inte li g en ţei ca re funcţi o n ează la p ara-
m etri op timi .
Calea bod hisattva es te pentru ce i c u raj oş i , con v i nş i de a de-
15 9
----------------
\ ă rnta fo rţ ă a laturii tathagata ce există în fiecare . Cei trezir i
prin ideea de tathagata au păşit pe calea bodhi sa ttv a. pe calea
brav ului luptător care crede în puterea d e a- ş i termina călătoria
ş i În natura lui Buddba. CLlvântul " bodhi sattva" are sens ul de
.,ce l care este îndeajuns de curajo s să păşeas că pe drulTlLll de s-
chis de bodhi". " Bodhi" înseamnă trezire, starea de trezire men-
tală . N u v reau să s pun că un bodhisattva este d eja un iluminat,
c i do ar c ă acesta îşi doreşte să urmeze calea .
Aceasta este alcătuită din cele şase virtuţ i transcendentale
care apar si multa n. E le sunt generozitatea, d isciplina, răbdarea ,
e nergia, me ditaţia ş i cunoaşterea. Aceste virtuţi poartă numele
de " cele şase paramita", d eoarece "param" înseamnă cealaltă
parte, ţărmul , sau ce l ă l a lt mal a l râului, ia r " it a" înseamnă să fi
aj uns aco lo. " Para mita" se mnifică "ajungere a pe celă lalt mal " ,
rlr5 tând că a ctivităţi l e unui bod hi sa ttva tre buie să aibă vizi un ea
:;; i Înţelegerea necesare tran scenderii noţiunii ce ntralizate de ego.
Un bodhi sattva nu încearcă să fie bun sau amabil, e l manifestă
o compasiune permanentă.
Generozitatea
D e obicei, în studierea înţ e l epciunii budi s te , gene rozitatea
tr an s cendentală es te greşit înţ e l easă dre pt un soi de bună t ate fa-
ţă de cineva mai năpăs tuit d ecât n o i. Cineva a re un necaz sau
s uferă de ceva iar tu, aflat într-o po ziţie avantajată, îl salvezi -
cam aşa s unt privite lucruril e în general , dintr-un punct de ve-
der e aproape infantil. în cazul unui bodhisattva, lucrurile nu
s unt atâ t d e simpl e . Este ceva foart e pute rnic ş i serios, este pro-
cesul de comuni care.
Comunicarea trebui e să se a fl e dinc o lo de nervo zitate, altfel
e ca ş i cum ai încerca să dorrni comod într- un tufiş de spini .
Vom re s imţi latura penetrantă a culorilor. ene rgiilor ş i luminilor
din ex te ri or care se vor năpusti aSllpra noas tră. s trăpungându-ne
160
- --
încercări le d e a co munica. asemeni unui sp in care ne intră şi în
piele. Vom (, permanent preocupaţi de înlăturarea stării de ner-
vozitate, iar comunicarea se va întrerupe.
Comunicarea în sea mnă emisie, receptare şi schimb reciproc.
Ori de câte ori suntem nervoşi, nu mai suntem capabili să înţe­
legem frumuseţ ea, complexitatea, claritatea şi spaţialitatea me-
sajelor care se îndreaptă către noi, nu mai înţelegem sensul
acestei comunicări. Nervozitatea învinge imediat lumea exte-
rioară, zicându-ne: Nu, nu, asta mă enervează, du-te de aici! O
astfel de atitudine este complet opusă generozităţii transcenden-
tale.
Un bodhisattva trebuie să experimenteze starea de completă
comunicare dată de generozitate, să transceandă enervarea şi
dorinţa de autoprotejare. Altfel, de câte ori ghimpii ameninţă să
ne înţepe , vom simţi că suntem atacaţi şi vom încerca să ne apă­
răm. Vom da bir cu fugiţii din faţa nemaipomenitei şanse de a
comunica şi nu vom mai fi în stare de nimic , nici măcar să pri-
vim înspre celălalt mal. Privim înapoi şi încercăm s-o rupem la
fugă de-acolo.
Generozitatea este marea dorinţă de a oferi, de a te deschi-
de fără vreun motiv filozofic, umanitar ori religios, trebuie doar
să faci ce este de Tacut într-un anumit moment şi Într-o anumită
s ituaţie , fără s ă-ţi fie frică de ceea ce vei primi. Deschiderea
poate avea loc în mijlocul unei auto străz i . Nu ne vom teme nici
de f um, nici de praf; nici că vom fi copleşiţi de patim.iJe ş i ura
celorlalţi oameni. Pur şi simplu ne de schidem, ne predăm com-
p let, oferim. Nu vom pune nimic în balanţă , nu vom cântări ni-
mic. Dacă vom încerca să analizăm sau să ne eva lu ăm experi-
enţa, dacă vom decide spre ce domeniu ne vom deschide şi spre
care vom rămâne închişi , atunci deschiderea nu va mai avea
niciun rost iar ideea de paramita, de generozitate transcendenta-
I ă va deveni inutilă . Acţiunile noastre nu vor transcende nimic,
vor Înceta să mai fie o manifestare a unui bodhisattva.
Adevăratul efect al ideii de transcend ere este că vom Începe
161
S[I vedem dincolu de limita rea dată d e concepţii, de n o ţiuni ş i
de sta rea de lupt i} ge l1erată de "aceasta" se opune lui "acela". În
general, când privim lIl1 obiec t, nu suntem în s tare să-I vede m
cum trebui e. În I c să vedem aşa cum este, vom vedea propria
noas tră versiune a upra lui . Apo i, în sinea noa stră, vom fi de s-
tuI de mulţumiţi pe ntru că am creat o im ag ine a acestuia . Ulte-
rior o com e ntăm , o analizăm , o resp ingem sau o acceptăm , dar
actul co municării nu se desfăşoară cu niciun chip.
Genero z itatea tran s ccndenta lă înseamnă să oferi tot ceea ce
a i. V a trebui să te deschi z i complet, să te d ezbraci de orice pre-
jud ecată. Vei Înce ta să câ nt ăreşt i s ituaţiil e, aceasta va d even i
apanajul recipientelor di spuse să se umpl e cu ceva. D acă reci-
pientele nu s unt pregătite , nu \.' 01' primi nimic. Dacă sunt ga ta,
vor apărea şi se vor umple. Aceasta este acţiunea total dezinte-
res ată a unui bodhisattva. El nu-şi va pune întrebări de genul:
"Că tre cine să mă deschid ? Nu cumva greşe sc? Mi-am luat toa-
te mă s urile de precauţi e?" El nu va alege niciodată de partea cui
să se afle. Exprimându-ne metaforic, un bodhisattva este ino-
fensiv ca un cadavru. Oamenii îl pot privi şi -l pot examina. Te
afli cu totul la di spoz iţia acestora. Ce atitudine nobil ă ş i totală ,
ce stare care nu conţine nici urmă de ipocrizie, de filo zofie ori
de religio z itate! lată d e ce es te tran sce ndentală . Iată de ce este
paramita . Este d e o frumu s eţe copleşitoare .
Disciplina
Dacă mergem mai depa rte ş i examinăm paramita ,. moralit ă ­
ţii "sau "d isciplin a", s hila pa ramita, de scoperim că se ap li că
aceleaşi principii. Di sc iplin a nu În seamnă să fii lega t d e un sc t
de reg uli sa u d c ·'1110aI1C. D eoarece un bodhisattva nu mai cste
tributar s in e lui Ijin d co mplet deschis , el va acţiona clllll"o rm
ace le i s t ă ri d . (!est· hi tl 're, nu va fi. obligat să urm eze ni c io r ''' 1I -
lă impu s ă. V,I 1r;11 :\ luc rurile exact aşa cum tre buie . l in
162
bod hi sa ttva se află În impo s ib ilitatea de a !'"cc rău ce lorlalţi
pcntru că a devenit o întruchipare a ge n e ralit ăţ ii tran sce nd entale.
Fiind comp let deschi s nu mai fac e dife r e nţ a "intre acesta şi ace la .
Acţ i onează numa i conform cu ceea ce este. Din punctul de ve-
dere a l a ltcuiva, considerând că acesta s t ă ş i îl observă , un
bodhi sattva acţio n ează întotdeauna corect, p a re să facă m e reu
lucrul potrivit la timpul potrivit. Dacă vom înce rc a însă să imi-
tăm acţiunil e, n e va fl imposibil deoarece mintea lui este atât de
precis ă ş i lu cidă încât nu greşeşte nkiodată. Nu se b agă nicio-
dată în probl eme care nu-l pri vesc, nu creează haos ş i neînţel e ­
ge ri. l a lucruril e exact a ş a cum sunt. C hiar dac ă s ituaţia pare să
fie haot ică el o ia aşa cum este, participă la ea ş i cumva lucruri-
le se vor rezo lva de la sine. Ca să zice m aşa, un bodhisattva
poate să trave rseze râ ul fără să se lase furat d e curenţi .
Dacă suntem complet deschişi, încetăm să ne mai suprave-
ghem şi , datorită deschiderii totale, re l aţ ionăm cu s ituaţiile aşa
cum sunt ele, atunci acţ iune a va fi pur ă, abso lută şi superioară.
Dac ă vom încerca să ne s trăduim în vreun fel să obţinem soluţia
corectă actiunile noas tre vor avea o notă d e stângăcie. Oricât
d e pur~ ni ~e vo r părea, vor rămâne stângace ş i rigide. În cazul
unui bodhisattva, tot ce face este ase me ni une i plutiri, nu ex istă
niciun fel de rigiditate. Totul se potri veşte ca şi cum cuiva i-ar
fi luat ani şi an i la rând să pună la punct toate amănuntele.
Ace sta nu va ac~ i ona cu premed ita re. Va comun ica pur şi s inî-
plu. Po rn eş te de la gene ro zitatea d eschide rii ş i ia lucruril e ca
atare. Es te o metaforă destul de utili zată care spune că acţiunea
unui bodhi sattva este aidoma mersului unui elefant . E lefanţii nu
se grăbesc . Păşesc rar, încet ş i s igur prin jung lă , punând un. pas
în a intea celuilalt. O fac de parcă a r navi ga peste ape. Nici nu se
împi e d i că , nici nu ealcă greşit. Fiecare pas este ferm ş i sigur.
163

Răbdarea
o a lt ă vili ute a unei bodbisattva este răbdarea. De fapt. nu
putem să delimităm ce le şase moduri de a se manifesta . N u
există şase categorii distincte. Încercând să man i feşti una din
e le, ajungi să manifeşt i o a lta. Prin urmare, în cazul paramitei
răbdării , acţiunea nu înseamnă să v rei să te controlezi , să devii
un adevărat truditor, să renunţi la extrem de multe fără să -ţi pe-
se de oboseala fizică ş i psihică, să-i tot dai în ainte până cazi din
picioare de extenuare. La fel ca şi ge nero zitatea ş i disciplina,
răbdarea implică anumite capacităţi de manifestare.
Răbdarea transcendentală nu aşteaptă nimic în schimb. Ne-
;lş t c pt â nd nimic , n-ave l11 nevoie să ne gr ăbim . În general , aş tep­
t ă m foarte multe de [a viaţă , ne s tr ăduim să facem diverse lu-
cruri , acest tip de acţiune bazându-se foarte mult pe impulsurile
interioare . G ă s im că un anume ceva este deosebit de atrăgător ş i
plăcut, n e forţ ă m din greu s ă-I obţinem şi, mai devreme sau mai
târziu ne trezim Împin ş i în a poi. Cu cât ne forţ ă m ma i tare, cu
atât vom fi respin ş i mai pute rnic , deoarece impulsul este acţiu­
ne fără înţel epciune. Imp ul sul acţionează as emeni unei pers'o a-
ne care a l eargă rară să vadă pe unde merge, ase meni unui orb
care v rea să ajun g ă undev a. A cţiune a unui bodhisattva nu pro-
voacă niciodată o re acţie ex ternă. Acesta se adaptea z ă or icărei
s ituaţii deoarece nici nu-şi doreşte nimic , nici nu es te fascinat
de ceva. Forţa răbdării transcendentale constă în a nu da curs
impulsuri lor intern e sau oricărui alt stimul ase m ănător. Es te
lentă , sigură ş i continuă, asemeni unui pas de e lefant.
Răbdare a are ş i capacitatea de a percepe spaţi ul. Ea nu se
teme de situaţiile nou create pentru că nimic. dar nimic, nu poa-
te surprinde un bodhisattva. Orice s-ar întâmpla, fie e l distructiv.
haotic , creativ, de bun augur sau favorabil, acesta nu va fi nici_ o
odată tulburat ori şocaL de.oarece are c onştii nţa spaţiului dintre
164
el şi s itu a ţ ia r e s pecti v ă.
O dată ce n i deve n it co n ş ti e nt ele ace s t
spaţiu, atunci totul se întâmplă a co lo . T OClll: e ve nimen te le se
desfăşoară în ace l spaţ iu . Nimic n u ma i arc loc .. a ici " sau "aco-
lo" , Înc etează ori ce re l aţionare Sali co n frunt are . Pri n urmare,
răbdarea transcendentală î ns eamn ă o ta rc de plutire deasupra
lumii şi di spariţia ne voii de a ne lu pta cu cineva sau cu ceva.
Energia
Şi acum să mergem mai departe, la paramita energie i, vi rya,
tipul de energie care ne ajută să rezo l văm situaţiile astfel Încât
să nu ratăm nicio şansă, nicio posibilitate. Cu alte cuvinte este
bucurie , o en ergie a bucuriei, aşa cum menţionează Shantideva
în a sa Bodhisattva - charyavatara. N u este o energie cu care să
ne străduim din greu simţ ind că aşa trebuie să facem , este o
energie a vese liei, deoarece am devenit complet interesaţi de
capacităţile noastre creative . Întreaga viaţă ţi se deschide prin
generoz itate, se acti vează prin moralitate, se înt ăreşte pril1 răb­
dare , ajungând astfel la momentul actual, la bucurie. Nim ic
nu-ţi va părea neinteresant sau plictisitor pentru că vizi unea
ex istenţi al ă a unui badhisattva este extrem de cuprinzătoare şi
plină de interes. Acesta nu eva lu ează nimic , dar nici nu În-
seamnă că este complet inert. Nu e nici absorbit de " cele mai
înalte ni ve luri ale înţelepciunii" , de "cea mai profundă stare
samadhi", aşa încât să nu mai facem di ferenţa Între z i şi noapte
sau Între mic dejun ş i prânz. N -a devenit nici incoerent, nici
greu de cap. Dimpotri vă, înţelege conceptuali z ă rile şi verbaliză­
rile aşa cum sunt în reali ta te, putând apoi s ă treacă dincolo de
concepte ş i eval u ă ri . Vede similitudinea m ici lor eti c het ări făcu­
te de ce il a lţ i. Are un punct de vedere atot c uprin zător , iar prin
urmare manifestă faţă de viaţă , aşa cum este ea , u n mare grad
de interes. Prin urmare, un bod hi sattva nu t â nj eş t e după nimic .
E l doar trăieşte ş i atât.
165

- -- --~
C{lIld p ăŞCŞk pc Ca lea Bod hi sattva, e l face un l egă lll tllll '; 1
nu va a tin ge ilumin area îna inte să fi ajutat to a te fiinţe l e sC Il .' ihl
le s ă at in gă s ta rea de de ş teptare menta l ă, starea lui l3uddll; l.
Pornind prin aces t act de dăru ire, de desc hid e re ş i d e sae ri li e ill .
el îşi urmea ză calea a ră t ând un interes ie ş it din comun fa!'1 le
to t ee se înt âmp l ă, a r ăt â ndu- se neobosit În rezo lvarea probl 'me-
lor exi s tenţiale. Es te virya, o lucrare inte n să as upra buc uri e i.
Pentru a înţele ge pe d e plin că a m renunţ at la Încerca rca de CI
deveni Buddha, pentru a n e da seama că ac um av m tim p să nc
tr ă im viaţa cu-ad evărat, că am trecut din co lo d e g raba n o a s tr ă
obses i vă, e s te nevo ie de o cantita te n e mă s ura t ă d e cn t: rg ic.
Cu atât mai interesant, d eş i lin bodhisattva a făc ut l egă m â n­
tul de a nu atinge iluminarea, fiind atât d e precis ş i pătrun ză tor ,
el nu iro seşte ni c io sec und ă. Întotdeauna tră i eş te viaţa la inten-
sitate max ima şi , înainte să -şi dea seama ce i se lntâmplă , atin -
ge iluminarea. Dar lipsa dorinţei de a o a tinge continuă, de stul
de ciudat, nu-i aşa, chiar ş i dup ă ce a încercat starea lui Buddha.
A tunci compasiunea şi înţelepciunea v or ţâşni de la sine
reîntărindu-i energiile ş i convingerile. Dac ă nu ne l ăsăm cople-
ş iţi , energia noas tră va avea chipu l bucuriei . Dac ă vom fi com-
plet deschi ş i ş i pe d e-a-n tregul co n şt ienţi. , l1lL vom avea niciun
moment de Întunecare . Aceasta este virya,
Meditaţia
Următoarea pa ra mita cste dhyano sau medit aţ i a . Exi st ă do-
uă tipuri de dhya na, Primul e ·te tipul bodhisattva, în care. dato-
rit ă en e rgiei s:dc eOlllpas io na le, acesta trăie ş t în permanentă
stare de con ş ti c nti za r e pa n o ramică. S en s ul ex act al dhyana este
" trezire a to tal [t", p;i Slr,tre a s t ăr ii de " trezire", D ar aceasta nu În-
sea mnă d oa r I r,tc l ic,lrea m e ditaţi e i în se ns ul obişnuit. Un
bodhi sttav a nu C; tlll ~t Ili c i o dată starea de trans ă, sec und a de gra-
ţie sau d es prind 'I L"I. I ~ p ur ş i simplu conştient d e sit u aţi i . aşa
166
- - - ---------
c um s unt e le. Resin1te me dit aţ i a ' , 1 lIlt c \ln lillllulll de ge nero zi-
tate , moralitate, răbdare ş i e nC:: l·g ic . /\ ccas ta es te se nzaţia
de " trezire " co ntinu ă.
Celălalt tip d e dhy a na este te hni c~t d e concentrare din tă­
râ mul zeilor. Di fe re nţa principal ă dintre cele două tipuri de me-
ditaţie este că un bodhi sattva nu interacţ i onea ză c u nimi c, el
d oar se confrunt ă c u s itu aţ iil e z i Inice din punct de vedere fi zic .
În meditaţia sa nu fiinţează nicio a uto ritate centra l ă, e l nu se
supraveghează ni c i acţionând , nici me ditâ nd, astfel Încât acţ iu­
nile sale vor fi mereu m ed it aţ i e , iar med itaţi a î i va fi Întot Ica u-
na acţiune.
Cunoaşterea
Cea de -a şasea paramita este prajna sau " cunoaşt e rea". În
mod tradiţi ona l. prajna este simboli zat ă d e o sa bie asc uţita , cu
două tăi ş uri , care sp ulbe ră toate confuz iil e. Chi ar dacă
bodhisattva ş i-a pus la pllnct celelalte cinci paramita, în lipsa
prajnei to ate sunt incomplete, În sutre se spune că primele cinci
p ara mita sunt ca ş i cinci râuri ce se var să Într-un ocean de
prajna. Tot aco lo m a i scrie c ă chak,.avartin sa u împ ăratul uni-
versal porneş t e la lupt ă în fruntea a patru armate diferite. Fără
să aibă împ ă ratu l în fr unte, armate le n-ar şt i Încotro s-o ia , C lI
a lte cuvinte, prajna es te inteligenţa, structura fundam e ntal ă s pn'
care se Îndreaptă toate celelalte virtuţi, contopindu-se în ea. I:a
e liberează acţiunile unui bodhi sattva d e versiunile co nc ep tu a li -
zate ale genero z it ăţii , disciplinei ş i aşa mai de parte. Un
bodhi sattva poate acţ i ona metodic ş i la obiect, dar fă ră cunoaş­
tere, fără sabia care îl e liberează de îndoieli ş i e zitări , acţ iunile
sale nu vor deve ni de loc transcendental e. Prin urmare , prajna
s emn ific ă intelig e nţ a, ochiul atotvăzător, opusul egoului care se
autosupraveghează c lipă de clipă.
Bodhisattva preface observatorul sau egoul în c un oaş tere
167
s pcci fică, prajna paramita ... Pra" Înseamnă "supru· Iar ".JIEI
.. cunoaşte re " . Avem deci, o s upra-cunoa şte re, o c unoa ş tere
co mp letă şi pătrun zătoare care înţeleg e tOlul. Conştient i zarea
axată pe "acesta" şi "acela" a fost dată de-o parte, apărând du-
bla cunoaştere. prajna cunoaşterii şi prajna înţelegerii .
Prajna cunoaşterii are de-a face cu emoţiile. Este eliberarea
de emoţiile coni1ictuale, e atitudinea pe care o ai faţă de tine,
aşadar, revelarea CI ceea ce eşti . Prajna înţelegerii este transcen-
derea preconcepţii lor iniţiale faţă de lume. Este înţelegerea si-
tuaţiei aşa cum este . Prin urmare, prajna înţelegerii creează po-
sibilitatea de a trata situaţiile în cel mai echilibrat mod cu putin-
ţă. Prajna îndepărtează chiar şi cea mai mică tent aţ ie de a sepa-
ra "acesta" de "acela". Iată motivul pentru care sabia are două
tăi ş uri. Ea nu taie numai în direcţia "aceasta·', ci şi în "cealaltă".
l3 0d hi sattva încetează să mai resimtă starea de enervare produ-
să de scpara rea între aceasta şi cea l altă. Va pl uti doar prin ini-
111::I s ituaţiilor iară să fie nevoie să verifice ce-i în urmă . Vedeţi
aşadar că toate cele şase paramita sunt interdependente.
Î: S-ar putea defini meditaţia drept o simplă concentrare a
atenţiei asupra a ceea ce facem, ca şi cum am fi pătrunşi de o
anumită idee?
R: Dhyana, a cincia paramita, înseamnă chiar să-ţi dai sea-
ma, să fii pătruns de o anumită idee . Dar dhyana sau oricare
dintre celelalte paramita nu pot exista independent, fără cunoaş­
terea transcendentală , fără prajna . Prajna pre z int ă trezirea men-
tală Într-o cu totul altă lumină, transformând-o în cu totu l altce -
va decât simpla concentrare, tehnica mai sus discutată de a ne
ţine mintea fixată asupra unui an umit lucru sau fenomen . Prin
pnţjna devii conştient de întregul medi u în care se desfă şoa ră o
situaţie la un moment dat. Înseamnă, de asemenea, precizie şi
deschidere astfel încât înţe legi fiecare clipă , fiecare pas şi fieca-
re mişcare pe care o faci. Această precizie ş i c laritate se extinde
Într-o Înţelegere atotcuprinzătoare a situaţiei. Meditaţia nu este
1 6~
Llil Ill uci de a acţ i ona asupra unui s ingur lucru, ci Însean1nă a1<11
o înţ elege r e de ansamb lu, cât şi recept area s im p lităţii eveni-
mentelo r. Nu este nicio banală t ehnică de trez ire a conştiinţei
deoarece îndreptată într-o s ingură direcţie nu ar m ai asigura ca-
pacitatea intuitivă de a privi s ituaţi a în ansamblu. În loc să Înţe ­
legi totu l dintr-o dată, va trebui să -ţi muţi ate nţia de la un
subiect la altul.
Dezvoltare a prajnei e~te ca ş i cum ai în văţa să mergi. Mai
întâi poţi să te concentrezi asupra unui s ingur obiect, apoi, pro-
gresiv, asupra a d o u ă, trei, patru, cinci şi aşa mai departe, doar
în final trebuie să aj ungi să incluzi întreaga s itu aţ ie. P entru a
ajunge aici, nu trebuie să te limite zi asupra unui singur obiect,
trebuie să fii conştient de tot ce te înconjoară.
Î: Dac ă te afli în conflict cu alţi oameni, lucru ce îngreu -
n ează stabilirea unei relaţii , ce-i de făcut?
R: D acă dorinţ a de comunicare, ceea ce Înseamnă generozi-
tate, este îndeaj un s de p ut ernică , atun c i trebuie să apele zi la
prajna, la cunoaştere , pentru a descoperi de ce nu eşti în stare să
comunici. Poate că actul comunicării se produce numai unidi-
recţional sau poate nu s untem dispuşi să receptăm comunicarea
venită dinspre cei lai ţi. Poate că avân d o mare dorinţă de a co-
munica îţi consumi Întreaga energie în tran smiterea propriului
mesaj . Este o modalitate s ufocantă, ajungi să- I copleşeşti pe cel
cu care vre i să cOJ11unici . Nu-i mai rămâne niciun pic de spaţiu
pentru a-ţ i ră sp und e. Deşi eşti bine int enţ i onat, trebuie să ai ca-
pacitatea de a vedea sit u aţ i a În întregul ei, nu să te grăbeşti să
arun ci ceva cu tot dinadinsul asupra celuilalt. Trebuie să Învă­
ţăm să privim lucrur il e ş i din punctul de vedere al interlocuto-
r ului. De aceea es te esen ţial să l ăsăm un an ume spaţ iu şi o
anume deschid ere . Es te greu să re zi stăm t e ntaţiei de a impune
celuilalt punctul nos tru de vedere . Şi cât de des ni se întâmplă!
Trebuie să fim atenţ i ca propria comuni care să nu devină prea
greu de receptat, iar sing ura modalitate este s~i Învăţăm cum ş i
169
 unde sti l ăsăm s p<qill : 1 S<I l;lCem pauză.
Î: Ce n e fa cc S~I relllllllă
, m la dorinte?
, .
.R: Descoperirc<-I adc\ ·ă rului. a dificultăţii că nu poţi să devii
bod hi attva până când nu rc nunţi la orice dorinţă. N u este un
mod de a te amăgi. Treb uie pur ş i s implu să te abandonezi.
Treb uie să ren un ţi şi ' ;1 tc de schizi cu-adevărat. Odată ce ai j'n-
trezărit ce îţi va oferi ac tul abandonării. ve i simţi impul sul de a
merge mai departe . Odată ce a i trăit cea m a i mică frântură de
trezire mentală, măcar o [ raqiune d sec und a, ve i s imti o dorin-
ţă n e m ărginită de a m erge m ai de parte. După aceea îţi dai sea-
ma că pentru a Îna inta es te nevoie să renunli în Întreg ime la
Ideea de a ajunge unde va. Calea Bodhisattva este împărţită în
zece etape ş i c inc i căi. La capătul drumului, după cea dea zecea
e tapă, simţi dintr-o d a tă că eşti gata să ajungi la iluminare, că
eşti gata s-o dobâ ndeş ti , când ceva te trage brusc înapoi. iţi vei
da seama că tot ceea ce te ţine pe loc este n ecesitatea de a re-
nunţa la dorinţa de a ajunge. Aceasta es te va jra - like samadhi
moartea dorinţei. " pui nimi c. Schimbul din actul comunicării se face permanent.
Î: În v iaţa de zi cu z i, s tarea de nepăsare este asociată cu
cea de absenţă. Prin urma re , dac ă, asemeni unui bodhisattva.
ci neva l asă impres ia de dezintcres, a tunci poate fi considerat ~
l eg umă?
R : Neimplicarea În seamnă să devii o piatră sa u o medu ză.
Acolo există o ca ntita te dc e nc rgie . dar din punctul de vedere a l
un e i persoane care 'c ill1fJli ci:i activ. O sen za ţie de dorintă sau de
furic nemanife sta tă ş i rcpril1ldlă în s ine, o ~antitate d~ energie
care nu va fi pu să În (1 ' /iun c, va duce la o s tare de nemultumi~'e
de angoasă, la sc nz<lţi" d c s ufocare. Aşa se Jntâmplă d~că tra~
tezi e nergi a din pun .[ de n ;<.!c re unidim ens iona l.
Energia nu S' 1l1 : lIlik s lă de loc sub formă tipică a di s trugerii
sa u a dobândirii il .. \ ~ 1. l 'x i s tă ş i cnergii care n-au nimic de-a
face cu dragostc:1 "''' " ("I I lira. Acestea s unt e ne rgii m an ifes tate
ca prec iz ie. ' l<lril :lI (' 1I1! ' 1 'ge rea situ aţi il o r. Sunt energii a le in-
170
lcligenţei care se manifestă Îll pcrll1anenr ~"t . dar c u ca re nu şt im
să ope ră m corect. Întotdea un a pri vi 111 cnergia drept ceva di s-
tructiv o ri gata să ne aj ute să dobândim altceva. Ex i tă forme
mult m a i s ubtile . Dacă te vei ana în permanentă l egă tură CLI
rea litatea aşa cum este ea, nu va exista niciun mom e nt de Întu-
necare . Sclipirea acelor energii care izvorăsc în permanenţă va
transcend e ignoranţa şi simplitatea une i gândiri unidirecţionale.
Î: Dar cum poţi să ştii cum şi încotro să-ţi canaJizezi e nergi -
ile ?
R : Deoarece ac um înţelegi s itu aţ iil e mult mai c lar. cu mult
mai multă clarita te decât o făceai înainte, pentru că acum le în -
!elegi aşa cum sunt, vei şti singur cum şi Încotro să-ţi îndrepţi
energiil e. Până acum, În loc să vezi adevărata stare a lucruriloL
îţi impuneai propria viziune asupra vieţii. Odată vălul îndepăr­
ta t, vez i cum stau lucrurile, şi pOli adopta metoda cea mai bună .
Şi atunci poţi să comuni ci corect şi deplin . Nu trebuie să-ţi i111-
ca într-un dans fără inceput şi fără sfârşit. Este asemeni străluci­
rii soare lui şi creşterii plantelor. Soarele nu-şi doreşte ă dea
viaţă plantelor. Acestea reacţionează pur şi simplu la preze n!ct
luminii so la re şi lucruril e se d es:Laşoară în mod firc sc.
Î: De la sine?
R: De la sine. E o acţiune foarte precisă , ca ş i În C(I/ lt! t' 1 V "
te rii planteloL Am putea spune de o precizie şt iin ţili ',1. / \ ';' 01<1 : 11
acţiunile vor d eve ni extrem de exacte d eoarece vin dc 1<1 Sill C.
Î: Sunt ş i situaţii care solicită o reacţie violentă ?
R: Nu prea , deoarece agresiv itatea este legată în general de
acţ iunea de autoapărare. Dacă s itu aţ ia este prec i să şi c lară , nu
se va întâmpla nimic. Nu va fi n evoie nici s-o controlezi nici să
te aperi.
Î: Mă gândesc la li s us izgonindu-i pe negus tori din templu.
R: N -a ş z ice că a fost o acţiune agresivă . E l s-a conformat
171
ade v ărului situaţi e i , ceea ce es te foarte frumo s . S ··a tfez it ill ll -\ l R: Es te un soi de parad ox, ca m ca ÎtiL'\.'; \ '"Ilu lui că ne nici-
asemenea po s tură deoarece a înţeles ce e de făcut şi nici nu i-a unde. Cu s iguranţă că scripturile vo rbesc dc prc trav ersarea pe
păsat de el, nici J1-a încercat să facă ceva eroic. Cam aş a ar tre- celălalt mal, dar acolo nu vei ajun ge dc Lî t dacă, până la urmă,
blli s ă ne comportăm şi noi. îti dai seama că acolo nu există niciun \<rl11 . u a lte cuvinte, fa-
Î: Cum se face trecerea ele la o stare mentală cal mă: care în- ~e m o călătorie înspre "ţărmul făg ăduinţei " , către malul celălalt.
ţelege ansamb lul situaţiei. la cea activă, analitic5? dar nu ajungem decât când ne dăm seama că ne -am aflat acolo
R: Cred că ar trebui să ne schimbăm complet punctul de dintotdeauna. Într-adevăr. este de-a dre ptul pa radoxal.
vedere. De fapt nu cred că viz iunea noastră asupra vieţ ii ele zi
cu zi este atât de exactă ş i de precisă cum ni se pare. De fapt, nu
este nimic clar, deoarece nu facem un anumit lucru Într-un
a numit moment dat. Facem ceva, dar în acelaşi timp mintea ne
es tc ocup a tă cu o sută de alte probleme, rezultând o Învălmă­
şe a l ă t e ribilă . Existenţa ar trebui abordată din cu totul alt punct
de vedere. Ar trebui să ne dezvoltăm o perspicacitate intuitivă
care s ă vadă lucrurile aşa cum sunt. La început, nivelul său s-ar
putea să fie foarte scăzut ; doar cu o mică părere asupra a ceea
ce este, o geană subţirică de lumină în comparaţie Cll întuneri-
cul confuziei dar pe măsură ce acest tip de inte li genţă devine
din ce în ce mai ac ti vă şi mai pătrunzătoare, impreciziile încep
să fie disipate şi Înlăturate.

Î: Înţelegerea lucruril or aşa cum sunt ele necesită oare atât

înţe l egerea subiectului, cel care percepe, cât şi a obie ctulu i?
R: E o problemă foarte interesantă. Pentru a vedea lucruril e
aşa cum sunt, trebuie să te s ituezi Într-lll1 ţinut al nimănui. Înţe­
legerea s ituaţiilor necesită un salt. Acest aşa numit salt poate fi
făcut plasându-te În "n i căieri ". Dacă observi de und eva de
deasupra, o să-ţi dai seama ş i de distanţă şi de percepţie, Aşadar,
atlat undeva, Într-un ţinut al lui nicăieri. poţi să înţelegi cllm
stau lucrurile. Este ca şi cum ai încerca s ă-fi guşti propria limbă.
Mai gândeşte -te.
Î: Ne spuneţi că lucrurile pot fi î l1fcksc numai privind din
acel ţinut al lui nicăi e ri, dar scripturi le budis te ne vorbesc
de spre trecerea pe celălalt mal al r<.11ilui . Nc-aţ i putea IUllluri')

173
---------------- - - -

5hunyata

Eliberându-ne de versi unile conceptualizate ale lumii cu

ajutorul sabiei reprezentate de prajna, descoperim shunyata -
absenţa, golul , existenţa vid ului, lipsa dualităţii ş i catalogării .
Ce le mai cunoscute învăţături budiste care tratează prezentu I
subiect sunt conţinute de Prajnaparamita-hridaya, numită ş i
Slilra Inimii. Interesant este că în această sut1'a, Buddha nu vor-
beşte aproape deloc. La sfârşit, abia îngaimă un "Bine spus, bi-
ne ai zis" ş i zâmbeş t e. Creează o s ituaţie în care învăţăturile
shunyatei, în loc să fie prezentate de el însuşi, sunt expl icate de
alţii. El nu spune nimic, dar creează cadrul în care acestea pot fi
lansate , în care învăţăceii sunt inspiraţi să descopere şi să expe-
rimenteze shunyata. Există douăsprezece modalităţi de a pre-
zenta dharma, iar acesta este unul dintre e le.
Această sutra ne vorbeşte despre A valokiteshvara, un
bodhisattva care repre z intă metodele compasiunii şi priceperii
şi despre Shariputra, marele înţelept reprezentând prajna, cu-
noaşterea. Între originalul sanscrit ş i traducerile în tibetană ş i
japon eză există oarecare difenrenţe , dar toate versiunile arată că
A va lokiteshvara a fost obligat să se de sc hidă către shunyata de
forţa cop l eşi t oare a prajnei . Apoi, acesta stă de vorbă cu
S ha riputra , care îl întruchipează pe cel cu gândire ştiinţifică sau
cu n oaş terea exactă. Învăţăturile budiste sunt puse sub lTlicro-
scopul lui Shariputra, ca să zicem aşa, nefiind acceptate ca atare,
c i studiate, exersate, testate şi dovedite.
Avalokiteshvara zice: 0, Shariputra, forma este golul, lipsa,
iar golul spaţial este fo rm a. Forma nu este al tceva decât gol, iar

175
 golul spaţia l nu este decât o formă . În continuare , vom studi8 pe
îndelete aceste afirmaţii, dar mai Întâi trebuie să examinăm
enunţu l despre formă ş i gol, acesta fiind şi tema princ ipala a
sutrei. Astfel , vom înţelege foarte clar sens ul termenului ,,[or-
lnă".
Forma este ceea ce exista înainte de a i se da un nume. Este
starea originară a "ceea ce avem aici", trăsăturile luminoase.
strălucitoare, impresionante, spectaculoase şi estetice care sun~
conţinute în fiecare eveniment, în fiecare lucru. Forma poate fi
o frunză de arţar ce cade din pom şi p l uteşte pe undele unui râu
de munte. Poate să fie luna plină, o rigolă de lângă bordură sa u
grămada de gunoi . Aceste a sunt "ceea ce este" şi îl~tr-un fe l
sunt aidoma : toate sunt forme, toate sunt lucruri , toate sllnt ceea
ce sunt. Evaluări l e privitoare la ele nu sunt decât creatii ulte-
rioare ale minţii noastre. Dacă privim lucrurile exact a~a cum
sunt, e le nu s unt altceva decât forme.
S-a spus că forma este un gol. Este goală, dar de ce anum e
este goală? Forma este goal ă de preco ncepţii , goal ă de evalu ăr i .
Dacă nu privin1 ş i nu c aracter i zăm frunza care cade aterizând în
râu ca fiind ceva opus unei gră mezi de gunoi din New York
atunci ambele s unt unde sunt, sunt ceea ce sunt. Sunt goa le'
sunt
.
libere
.
de evaluări, nu sunt încadrate în ni c io cateaori;.
b
Fiti
•
slg un că nu sunt a ltceva decât ceea ce s unt! Gunoiu l este g unoi ,
frunza este fr un ză, " ce este" este "ce es te" . Dacă o p rivim elibe-
rată de orice fe l de preconcepţie, forma este goal ă.
A Da~' şi go lul. este o formă. Iată o afirmaţie care ne pune pe
gandun. Avem Impresia că am pus la punct toate lucruri le că
am reuşit să înţelegem că "toate sunt la fel" dacă renuntăn~ la
încadrări. Iată o imagine de invidiat: tot ce este bun şi tot 'ce es-
te rău , în v iziunea n oastră devine bun. Foarte bine, extrem de
com od. Dar pasul urm ător ne arată că ş i golul este fo rm ă . Pro-
blema va trebui examinată din nou. Lipsa de evaluare a frull ze i
este şi ea o formă. Nu este un go l abso lut. "Go lul " m ormanu lui
de gunoi este tot o formă. Încercarea de a vedea go lu l din ace lt:
J76
lucruri este ş i ea o încadrare într-un con cJ t. Forma revine. Ar
fi fost prea uşor, renunţând la orice încadrare, să tragem con-
cluzia că totul nu este decât ceea ce este. Nu era decât o ca le de
salvare, un alt fel de a n e automulţumi . D e fapt, trebuie să sim-
ţim lucrurile aşa cum sunt, să simţim "mormanitatea" guno iului
şi ,,frunzitatea" frunzei de at1ar, să simţ i m "itatea" lucrurilor,
"existenţiali tate a" lor. Trebuie să le s imţim aşa cum sunt, nu să
aşezăm un văI de "go litate" peste e le. O atare abordare nu ne va
fi de niciun folos. Trebuie să înţel egem " itatea" a ceea ce ex istă
ca atare, cali tăţile ş i în s u şi ri le lucr uril or aşa cum sunt ele, în
ese nţa lor. Es te o modalitate foarte exactă de a înţelege lumea.
Prin urmare, va trebui să nu mai existe nicio urmă de precon-
cepţie , iar ulterior, se cere ş i eliminarea s ubtilit ăţilor reieşind
dintr-un cuvânt ge n "gol" care nu ne va duce nicăieri , cel mult
către sensul său literal.
Până la urmă, ceea ce am aflat din sutra, că forma nu este
înţeleasă decât drept gol ş i că go lul nu este altceva decât formă
ne v a îndrepta spre concluzia că forma nu este nimic a ltceva
decât formă, iar golul rămâne mereu gol. Acestea sunt indiv izi-
bile. Vom înţelege că a c ăuta frumuseţea sau sensul filozofic al
v i eţii nu-i decât o bi ată cale de a ne justifica spunând că lucrmi-
le nu sunt atât de rele pe cât par. Atenţie, lucrurile chiar sunt
atât de rele pe cât par! Forma este formă, golul este gol, lucruri-
le sunt chiar ceea ce sunt şi nu trebuie să încercăm să le privim
într-o oarecare lumină a profundităţii. Până la urmă ne întoar-
cem pe p ământ şi vo m vedea lucrurile aşa cum sunt. Aceasta nu
înseamnă să avem o viziune celestă tapetată cu arhangheli, în-
geri şi muzică divină . Nu, vom vedea lucrurile aşa cum sunt,
definite prin ceea ce sunt. Aşad ar, în cazul de faţă, shunyata se
manifestă ca lipsa completă a filtrelor de orice fel , chiar ca lipsă
a sintagmei conceptualizate că "forma este gol şi golul este
formă". Este cazul înţel egeri i directe a lumii, fără să avem ne-
vo ie de cine ştie ce "înţelegere profundă" sau vreo semnificaţie
a acesteia. Nu înseamnă decât să percepi lucrurile exact aşa
177
c um sunt .
Ne vom întrcba c um să ap lic ă m aces te În văţături în viaţa de
Li cu zi. Ex i s t ă o is to ri s ire care ne spune d espre ce s-a întâmplat
câ nd Buddha a pre zen tat p rima di zertaţie d espre shunyata. Im-
pac tul învăţăturilor a fost a tâ t d e puternic, încât unul dintre au-
ditori a murit, v ictim ă a unui infarct. Meditând static , aceşti În-
ţelepţi au experimenta t contopirea cu spaţiul , d ar în acelaşi timp
au Înceta t să menţină ş i l egătura c u acesta. Menţinând le gătura
cu ceva, a u r ă mas în ace l aş i timp ş i experime ntator ş i experi-
m e nt. Principiul shunyatei nu impl i că niciun fe l d e contact cu
o ri ce a ltceva, lipsa totala ::1 di s tincţi e i Între acesta ş i ace la, im-
plică o su spendare în niciund e.
Dac ă vedem lucrurile aşa cum sunt , nu va mai fi nevoie
nici să le interpretă m , nici să le analizăm. Nu va mai fi nevoie
să încercăm să înţele ge m lucrurile impunându-le vreo experien-
ţ ă spiritual ă sau vreo idee filozofică. Cam acelaşi lucru a afir-
m at şi un mare maes tru zen: Când mă nânc , mănânc, când dorm,
dorm. Fă doar ceea ce faci. De-a dreptul ş i p e de-a-ntregul.
Procedând astfel, te identifici cu un rishi, o fiinţă onestă, cinsti-
tă, care merge direct la ţintă ş i niciod at ă nu face distincţia între
ac esta ş i ace la. E l ia lucruril e ca ataTe, direc t, aşa cum sunt.
Mănâncă atunci când i se face foame. Doarme atunci când i se
face so mn. Câteodată, Buddha este prezentat drept A1aharishi,
Marele Rishi care nu Înc ea rcă să se comporte corect, ci pur şi
simplu este corect prin sta rca sa d e de s chidere.
Interpre tarea shunyatei d e care am vorbit p ână acum este
făcută conform şco l i i Madhyamika, sau Calea de mijloc , şcoală
filozofică fond a t ă d e Naga ljuna. Este descrierea unei realităţi
experim e nta le car ' ni c iodată nu va putea fi descrisă cu ac urate-
ţe, deo ar ece c uv in tele s unt prea sărac e ca s-o defi nească. Cu-
vintele ş i concepk l ' doa r indică anumite aspecte ale experien-
ţei. De fapt, es te T I jlll!in ci ud at ca o persoană oarecare să vo r-
b ească m ăe,H d 's prl' ,.ex perimentarea" r ealit ăţ ii , atâ ta timp cât
aceasta il11l li 'c l ( S\.'J1~ l r;lrc Între experi enţă şi experimentalo!". În
178
fi na l te între bi dacă cineva poate m ăeCl ' · să .. vo rb cască" d espre
realitate ." d eoarece aceasta a r impli ca cxis tenţa unui oareca re
~bservat~r plasat în exterior ş i separat d e ea, as tfel înc â t r ea lita-
tea va deveni un lucru căruia i se poate da un nLlme, ceva cu li-
mite ş i dimensiuni . În consec inţă, şcoa l a M adhyamika folo seş t e
num a i te rm e nul ta tha ta , " ceea ce este" . Nagalj un a preferă să
abordeze problema adevărului clisc utâ nd argum ente le celorla ltc
şco li filo zofice ş i apo i aplic ând metoda lo gi că a reducerii la ab-
surd. în loc să dea el p e rson a l o definiţie a rea lităţii.
Exi stă câ teva teorii filo zofice m a jo re asupra ad evărului ş i
rea l itătii ca re au precedat ş i i n f1ue nţat de zvoltarea şco l i i
Madh;amika. Aceste sisteme de gândire nu îş i găsesc expresia
doar în tipologia primelor şco li de filozofie budi s tă , ci şi în
abordările te iste ale hinduismului , vedanti smului , islami s mului
şi creş tini s mului , precum ş i în alte şc oli ş i tradiţii filo zo fi~e.
Din punctul de vedere al şco lii Madhyamika, toate aceste SiS-
teme pot fi grupate în trei categorii: eternali şti , nihilişti şi at~­
mişti. Pe primele două le consideră false , iar pe cea de-a treIa
doar parţial adevărat ă.
Prima şi cea m a i cuno sc ută dintre aces te "co n ce pţii greşite
asupra n a turii realit ăţ ii " este e ter nali s mul , o abordare care ad e-
sea se prezintă dre pt cea mai nai vă vers iune a te is l11ului . Do c-
trinele eternali ste cons ideră că fenomenel e con ţin un soi d ·
esentă eternă . Lucrurile se nasc ş i mor, dar conţin În s in ' ()
esen~ ă care nu disp are . În s u şirea d e a fi veş ni.c treb ui c·fI ci ' pi Il
dă d~ ,.ceva" ş i , prin urmare , adepţi i unor astfel d e teo rii c red
într-un · Dumnezeu, o fiinţă eternă, un spirit sau o preze nţă i nc-
fabilă. Credincioşii afi rmă că există ceva durabil, permane nt ş i
e tern. Aceasta le dă cr edinţ a că au u n sprijin solid, ceva cu care
să intre în l egătură, o modalitate bine definită de a înţelege lu-
m ea şi de a re laţi o n a cu aceasta. .
Pân ă la urm ă, eternali ş tii pot fi deziluzionaţi de credmţa
Într-un Dumnezeu pe care nu l-au întâlnit ni ciodată , de un dub
sau o esenţă p e care nu le pot găsi nic ăier i . Aceasta ne duce la
179
 cea laltă şi întru câtva mai sofisticată concepţie eronată a rC[llitfl-
rii - nihilismul. Acesta afirmă că totul este creaţie a nefiinţ ei , că
totul este mister. Spw1e că forţa divină nu poate fi cuno sc ut ă.
este incognoscibilă, are atât caracter teist, cât şi ateis t. Soarele
străluceş te, îşi răspândeşte lumina peste pământ, ajută să crea _
că tot ce-i viu , dă lumin ă şi căldură, dar nu putem să descop e-
rim originea vieţi i. Nu există niciun punct de p ornire stabil de
la care să înceapă uni versu l. Viaţa şi lumea nu-s decât simplul
dans al mayei, iluzia. Lucrurile au fost pur şi s implu generate
spontan de nu se ştie unde, aşa că , în această abordare , nefiinţa
joacă un rol important: este o realitate in cognosc ibil ă aflată
cumva dincolo de fenomenele perceptibile. Universul a luat
naştere în mod misterios, fără nicio exp li caţie posibilă. Probabil
că nihiliştii ar susţine că mintea omului este prea mărginită pen-
tru [l cuprinde un asemenea mister. Prin urmare, în această vizi-
un e as upra realităţi i, misterul este tratat ca un lucru. Ideea că nu
există răspuns este prezentată şi utilizată chiar ca răspuns.
Abordarea nihilistă ne aminteşte de concepţiile fatal iste . În-
ţelegi logic de ce faci un anumit lucru, iar lucrurile se întâmplă
ca o consecinţă a faptelor tale. Este percepută o continuitate a
cauzei şi a efectului, un lanţ de reacţii asupra cărora nu ai
niciun control. Acest proces de reacţie izvorăşte din misterul
" nefiinţei". Prin urmare, dacă uci zi pe cineva, aceasta a fost
karma ta, să ucizi, şi n-aveai ce să fac i, lucrurile erau deja pre-
destinate. Din [lcest motiv ş i dacă faci o faptă bună, tot degeaba
o faci, indiferent dacă eşti sau nu conştient de ea. Totul este o
consecinţă a misterioasei " nefiinţe " prin care nihiliştii explică
realitatea. Viziunea este cel puţin naivă: totul e Învăluit În mis-
ter. De câte ori nu suntem siguri de ceea ce există dincolo de
ideile noastre preconcepute, intrăm în panică. Ne temem de
propriile incertitudini şi încercăm să umplem golul cu ceva.
Acest ceva este de obicei un concept filozofic, in cazul nostru,
conceptul de mister. Căutăm nefiinţa cu înfrigurare şi nerăbdare
scotocind după ea prin toate ungherele , dar nu găs im decât cel
180
I
J
mult nişte praf adunat pe la colţuri. Nu vom da peste nimic
altceva. Problema devine chiar misterioasă. Atâta timp cât ne
vom afla în căutarea unui răspuns conceptual, vom fi înconju-
raţi de un noian de mistere, mistere ce reprezintă prin ele însele
un alt concept.
Indiferent dacă suntem eternalişti, nihilişti sau atomişti,
s untem convinşi în permanenţă că pe undeva trebuie să existe
un "mister", ceva ce nu ştim: ce căutăm pe această planetă , care
sunt originile universului, unde e asc un să cheia fericirii. Ne
zbatem să descoperim aceste mi stere, încercăm să devenim po-
sesori i şi cunoscătorii acestora, le dăm nume - Dumnezeu, "spi-
rit", "fiul", "brahman", "sunyata" şi aşa mai departe. Cu sigu-
ranţă, acesta nu este punctul de vedere al şcolii Madhyamika,
deşi la început, şcolile budiste Hinayana au căzut oarecum în
aceeaşi capcană şi iată de ce concepţiile lor sunt considerate
numai parţial adevărate.
Viziunea Hinayana asupra rea lit ăţii acceptă transfonnabili-
tatea ca fiind marele mister: ceea ce este născut trebuie să se
schimbe şi să moară. Oricum, nimeni nu poate să cunoască
transformabilitatea în sine, ci doar manifestările sale. Astfel,
hinayaniştii descriu universul în termenii atomilor existând în
spaţiu şi a momentelor existând în timp. Prin urmare, se mani-
festă ca adepţi ai pluralismului atomist. Echivalentul hinayanic
a l shunyatei este înţele gere a naturii tranzitorii ş i insubstanţiale
a formei, astfel încât me ditaţia hin ayana pre z intă două aspecte:
contemplarea etapelor s uccesive ale impermanenţei - naştere,
creştere, bătrâneţe şi moarte, precum ş i devenirea acestora, cel
de-al doilea fiind o practică exclusiv mentală care cercetează
transformabilitatea evenimentelor cerebrale. Iniţiatul vizuali-
zează evenimentele mentale şi obiectele m ateriale începând să
le perceapă drept structuri reprezentate în atomi şi clipe, seg-
mente minusc ule de spaţiu şi timp . Descoperă astfel că nu ex is-
tă structuri permanente, nici lucruri so lid e ca a tare. Eroarea ce
rezidă din aceas tă accepţiune este conceptuali za rea unor entităţi
181
 ce se raporteaz[1 LIn a la cea lalt ă, determin ând eXl tenţ a un ui
"acesta" în re l aţie c u un "acela" .
În a proape toall.: concepţiile fi lozofice Ş I religioase m ajo re
a le lumii putem să Înt'îln im aceste elemente a le eterna li smului ,
nihilismului ş i plura li mului atomist într-o m ai mică sa u mai
mare măsură . Din punctu l de vedere al şco lii Madhyamika,
aces te concepţ ii g reş ite s unt practic imposibil de În l ă tur a t atâta
ti mp cât cineva se află î n că utarea unui răspun s la v re un a din
problemele ma i s us e nunţate, sau înce a rcă să desco pere ş i să
verifice aşa-numitul mis ter a l ex i s te nţei. Orice tip de c red inţ ă
nu -i decât O modalitate de a et icheta mis terul. U na din şco lil e
Mahayana, Yogachara, a încercat să e limine mi sterul printr-o
unire Între aces ta ş i lumea fi z i că .
Argumentul principal al şco lii Yogachara este epistemolo-
gic . Pentru această şcoa l ă, misterul este int e li ge nţa , cea care
poate să cunoa sc ă lucruril e . E i a u găsit soluţia post ul ând uniu-
nea tota lă dintre inte li genţă şi fenomene . Aşadar , consideră că
nu ex ist ă c unoaştere la ni vel individual, ci to tul este "c unoaşte­
re în si ne". Exi stă o singură "co nştiinţă universa l ă" pe care au
numit-o " lumină a cunoaşterii în sine" iar toate celelalte , gân-
durile, emoţi il e, oameni i ş i copacii s unt diferite produ e a le sa le .
În litera tura de sp ec ialita te, această şcoa l ă mai este numită
citlo-matra , sau şcoa l a " co n ş tiinţei uni versale".
Şcoa l a Yogacha ra es te prima ş coala budi s t ă care a d epăşit
opo z iţi a dintre s ub iec tul cunosc ă t o r şi o bi ec tu l c unoaş t e rii.
Adepţi i săi ex pli că s ufe rin ţa ş i confuzia ca proven ind din postu-
larea greş ită a ex i s tenţei unui indiv id " cuno scă t o r". D ac ă o per-
soană este co n v in s ă d i ş ti e to tul despre lume, p are ă a ib ă o in-
te li ge nţ ă pătrul l /, ,,IO ; 11 L d<t r, de fa pt, în mintea lui este un haos
de propo r! ii . () I ' rso.l ll ii con t'u ză simte că ar ide i ş i reacţ i i faţă
de fe no m ne l ' ','- IvI iO :lre, fiind astfe l prins ă Într-o sta re de acţ i­
une ş i rc,1 'l illli ' Il ' 1I ll : lll c nt ă. Il uminatul îş i d ă seama că gându-
riie " i e1l1o! i Iil- (I l' dv o p:lrte ş i aşa numita lume exterioară pe de
a lta , s unt 11/// 1/111/11//(/ !lI m lu s ul unui ,joc a l minţii " . Prin urmare,
182
iluminatu l nu este prin s î n j cui du;li is lllUlui s ubiect-o biect, in-
terior-exterior, cunosc ă tor ş i cuno s ' ul. e li ~ i celă l a lt. Tot ul este
cunoaştere de sine .
Oricum, Nagarjuna a contesta t sintag m a de " minte unive r-
sa lă" a yogach arinilor, punând la îndoial ă î n săşi ex i s tenţa " min-
ţii" în t otalitatea sa. E l a studi at cele do u ăspr ezece vo lume a le
sc rierilor Prajnaparamira care au apărut în timpul celei de-a
doua învârtiri a Roţii D octrinei lui Buddha În anii să i de maturi-
tate. Concluziile lui Nagarjuna sunt rezumate în principiul
" nonacţiunii ", principiul de bază a l şco lii Madhyamika. E l
a firmă că orice viz iune filozofică poate fi respinsă, că nu a i vo-
ie să te bazezi pe niciun răspuns şi pe nicio descriere a realităţii ,
fie ea radicală sau mo derată , inclusiv pe noţiunea de " minte
universală". C hi ar ş i a afirma că n onacţiunea ar fi un răspuns
este do ar o iluz ie, deoarece nu tre bui e acţ i onat nici asupra
nonacţiunii , Teoria lui Nagarjuna este una a non-filozoIarii , ce-
ea ce nu în seamnă de loc că avem de-a face c u o a lt ă fi lozofie.
E l afirmă : Înţeleptul nu trebuie să zăbovească nici măcar pe ca-
lea de mijloc.
Filozofia Madhyamika neag ă teoria yogachar ină că to tul
este un produs a l minţii. A rgumentul Madhya mika s un ă astfC]:
Pentru a afirma că mintea există sa u că to tul cs te un produ s <Il
conşti i nţe i universale, trebuie să ex i te c ineva '<t rl! .. J Sllpr<lVC
gheze aceas tă conştiinţă - acel c unoscăto r a l Inilliii ', Ir ' CO li
firmă ex i s t e nţa ei. Prin urm are , î ntreaga teor ie yo" ,1 ' 1t:11 ;1 :-" l ' h,l
zează pe existenţa acestui observator a l min\ii . Dur l"O lil\l111l
propriei lor filo zofii despre lumina cunoa ş t e ri i dc s in c, iti ,II '
subiective despre un anumit obiect sunt o ilu z ie d eoa re ce llU
ex i s tă nici obiec t n ici subiect, ci doar o co n ş tiinţ ă uni ve rsa l ă că ­
reia îi aparţine însuşi observatorul. Prin urmare , este impos ibil
să afi rmăm că există acea unică minte univ e rsală. Aidoma
ochiului fi zic, lumina cunoaşterii de sine nu se p oate vedea pe
ea Îns ăş i , În ac cepţia y o gacharină nu ex i s tă absolut nim eni care
poate confirma că aceas tă conştiinţă există.
 Şi atunci, ce am putea să spunem despre minte sau realitate ')
Odată ce nimeni nu poate percepe conştiint a ori real itatea. no ti-
unea de existenţă în accepţiunea "lucrurilo;" şi a "formel~r" e's-
te iluzorie . Nu există realitate şi nici cel care s-o p erce a pă , nici
idei provenind din perceperea realităţii. Renunţând la precon-
cepţia existenţei unei conştiinţe ş i a realităţii , situaţia ne apare
cu claritate , aşa cum este. Nu avem pe nimeni care să observe,
nimeni care să cunoască. Realitatea doar este şi asta este ceea
ce Înseamnă termenul shunyata. Datorită acestei concepţii , ob-
servatoru l care face separarea dintre noi şi lume dispare.
Da r cum i,a naştere credinţa Într-un " eu" şi între g ul proces
a l obsesiil or? In mare, conform şco lii madhyamika, de câte ori
upare pcrccpcrea unei forme, se iveşt e im ediat ş i o reac ţie de
(~l sc i ne'! il: şi incertitudine din partea celui implicat . Reac ţia este
aproape ins tantanee. Se naşte în fractiunea , unei fractiuni
. , de se-
c und ă. lmedi a t ce am stabilit ce este lucrul respecti v, pasul ur-
m ă tor este să -i dăm un nume. Desigur, odată cu numele apare şi
conceptul. Suntem tentaţi să-l conceptuali ză m , ceea ce dove-
deşte că din ace st moment nu mai suntem în stare să percepem
lucrurile ca atare, aşa cum sunt de fapt. Am creat un soi de aco-
pe rământ, un filtru ori un văI pe care l-am aşezat între noi şi
obiect. Iată ce ne împiedică să avem permanent o stare d e
conştienţă clară atât în timpul m e ditaţiei, cât ş i dup ă aceea. Vă­
iul ne îndepărt e ază atât de acea v iziune pan o ramic ă a realitătii
cât ş i de scopul propus al meditaţiei , întrucât i arăş i şi iarăşi ~l;
mai Slll1tem în stare să vedem lucrurile aş a cum s unt. Ne simtim
obligaţ i să dăm un nume, să traducem, să dăm explicaţii su~li­
mentare , iar toate acestea ne îndepă11ează de percep ere a direct ă
şi corectă. Astfel, shunyata nu e doar starea de conştienţă a ceea
ce suntem şi a po ziţiei faţă de un obiect oarecare ci, mai a les ,
claritatea care transcende învăluirile conceptuale ş i confuziil e
inutile. N u m a i eşti nici fascinat de ob iec t, nici implicat ca
subi ect. Es te e liberarea de acesta ş i acela. Tot ce ne m a i ră m â­
ne es te spaţiul deschis în a b senţa dihotomiei acesta-ace la. Iat5
184
sem ni ficaţia Că ii de Mijloc sau madhy amika .
Shunyata nu poate fi experimentată fără ca mai întâ i să ne
str ăduim pe potec a îngustă a di sciplinei şi t ehnicii. Pentru înce-
put. tehnica este necesară , dar la un anumit nivel încetează să
mai aibă relevanţă. În esenţă, întregul proces al învăţării şi an-
trenamentului nu este abso lut necesar. Lipsa egoului poate fi
percepută într-o frac ţiune de se cundă , dar simplitatea acestui
adevăr nu poate fi acceptat ă . Cu alte cuvinte, trebuie să învăţăm
să nu învăţăm. Întregul proces este unul de înlăturare a egoului.
Începem prin a învăţa să facem faţă gândurilor obsesive şi emo-
ţiilor . Apoi, prin înţelegerea n o ţiunil or de deschidere şi spaţiu
gol, îndepărtăm falsele concepte . Aceasta este experienţa oferi-
tă de shunyata. Traducerea liter al ă a shunyate i din sanscrită este
"vid" sau "gol absolut" , cu alte cuvinte "sp aţ iu ", ab senţa tuturor
viziunilor conceptualizate. În Come ntarii asupra Şcolii
}v1adhyamika, Nagaljuna spune: Aşa cum soarele împră ştie în-
tunericul, înţeleptul de săv ârşit înfrânge fal sele deprinderi ale
minţii . El nu percepe ideile sau gânduri le ca venind dinspre
aceasta.
Sutra Inimii se termină cu "marea vrajă" sau mantra. În
versiune tib etană, s ună cam aşa: Se ştie că manlra c un oaşter ii
transcendenta le, cea a Înţelegerii profimde, mantra cea n eÎn-
trecu tă, mantra cea neegalată, mantra care vinde că toate sLife-
rinte le este r ecun osc ută drept adevărul cel adevărat, deoarece
în ea nu vei găs i nici urmă de dezamăgire. Forţa acestei mantre
nu i zvo răşte din v reo im agine mi sti că sau din puterea mag ică a
cuvintelor, ci din se nsul acestora. Este intere sant că dup ă ce a
discutat shunyata, - forma este un gol, go lul abso lut este forma,
forma nu p oate fi al tceva decât golul, go lul este to t un a cu for-
ma ş i aşa m ai dep arte - sutra noastră continuă prin a dezbate
sen sul mantrei. La început, se refe ră la starea de meditaţie , ia r
apo i la mantra sau cuvinte pentru că, atunci când pornim, tre bu-
ie să ne d ezvo ltăm încrederea în propri a pute re de înţel egere, să
ne cun oaştem toate preconcepţiile. ihili smul. eternalismul ş i
185

toate celela lte c redinţe trebuie lăsate de-o parte, trebuie S{ I
transcendem dincol o de ele. Când o persoană este comple t ex-
pusă, complet e liber ată de prejudecăţi , complet deschisă . i lip-
sită de ma s că, abia atunci începe să vadă puterea cuvintelor.
Când ultima umbră de ipocrizie a fost dată de-o parte , Înce pi să
vezi bijuteria în întreaga sa strălu cire: vezi latura adevărat [1 ~ i
pl ină de energie a deschiderii , caracterul de adevăr a l abando-
nării şi al renunţării.
În acest caz, renunţarea nu este doar îndepărtarea de ceva,
ci începutul perceperii unei adevărate stări de linişte renunţând
la tot ce se poate renunţa . Această linişte specifică nu e doar un
soi de calm călduţ şi de uşoară deschidere, ci este o stare inten-
să, de nezdruncinat şi de neînvins , deoarece nu admite niciun
dram de prefăcătorie . Este pacea absolută , nu mai rămâne
niciun colţişor întunecat în care să-şi facă loc îndoiala sau
prefăcătoria. Deschiderea completă este o victorie totală pentru
ca să nu ne mai temem de nimic, nu mai încercăm deloc să ne
punem la adăpost. Prin urmare, este o mantră de excepţie. S-ar
putea crede că în loc să zică Om gate gafe paragate
parasamgate bodhi H'ah a, această mantra ar trebui să facă vreo
referire la shunyata - Om shunyala mahashunyafa, sau ceva de
genul acesta. De fapt înseamnă - Gale gale - "du-te, du-te,
treci dincolo, treci cu totul" . Este mult mai pătrunzător decât să
spui " shunyata" , deoarece acest cuvânt poate implica o serie de
interpr etări. În loc să formuleze ceva interpretabil , această
m antra ne prezint ă ceva dinco lo de filo zofie. Gafe va fi "du-te,
renunţă, eliberea ză -te, deschide-te" . Primul gafe va avea sensul
de "îndepărtea ză vă I ul emoţii l or conflictuale. " Ce l de-al doilea
g afe simbo li zează v ~ilul cred inţ e lor Înrădăcinate asupra realităţii.
Aşadar , primul ga fe reprezintă ideea de " forma este goală" , iar
al doilea "go lul es te o [ormă". Următorul cuvânt a l mantrei este
paragafe, "trcc i d inco lo dezvă luindu-te complet". De-nculll
forma este [o rlll :1 - jJaragafe - şi nu semnifică doar forma ca
formă, c i că uolul es te go l, parasamgate - treci cu totul dincolo .
186
bo dhi. A ici. bodhi are sensul de "complet treaz" . Inţe l es ul ar fi
"renunţă c~mplet la mască, fii co mpl et e liberat , complet de s-
chis". Svaha este finalul tradiţi o n a l al mantrelor, care înseamnă
"aşa să fie". "Du-te, du-te , treci dincolo, complet deschi s, com-
plet treaz, aşa să fie".
Î: Cum funcţionează principiul generator al dorinţei ?
R: De câte ori avem o dorinţă, de atâtea ori apare ceva. D o-
rinţa este plantată, îţi doreşti să faci ceva, vrei să dobândeşti ce-
va. Apoi , de la dorinţa de a obţine ceva, apare altceva. Aici , a
aenera În seamnă să dai na ştere unui set de confuzii, de nepl ă­
~eri , de dorinţe suplimentare. De exemp lu, dacă îţi dore şti bani
cu orice preţ şi reuşeşti să îi obţii , atunci îţi vei dori să c umpe:"i
ceva cu aceştia. Orice lucru conduce că tre următorul , e o reacţJe
în lanţ , aşa că dorinţa devine un fel de reţea. Dacă vrei ceva,
atunci o să vrei ş i altceva, fără oprire.
Experienţa shunyatei, înţelegerea clară şi precisă a ceea ce
es te te eliberează cumva din această reţea , din această pân ză d e
păi;njen, deoarec e p ânza se ţese pe teritoriul dorinţe i. Când
acesta es te înlocuit cu spaţiul shunyatei, ca să z icem aşa, toate
formulările conceptuaJjzate ale dorinţei sunt e liminate, e ca şi
am ai ajunge pe o altă planetă cu o altă atmosferă , lin loc lips it
complet de oxigen. Shunyata O .feră deci o altă atmosIC r5 ca re nu
acceptă dependenţa de ceva sau dorinţa de ceva . Prin url11mc ,
experimentarea shunyatei nu permite plantarea se ll1in! -I\lr
kannei, de aceea se şi spune că shunyata este aceea care d J 11:1.:
tere tuturor ilumina tiloL tuturor celor conştienţi . ,.Co ll :;; ti c lll"'
are sensul de a nu fi' il11~licat în lanţul reacţiilor şi complicaţii -
lor procesului k armic.
Î: De ce atât de mulţi dintre noi au o înclinaţie aşa de puter-
nic ă să nu vadă lucrurile aşa cum sunt în realitate?
R: In principiu, cred că se tem să le vadă.
Î: De ce ne temem să l e ve dem?
R: Ne dorim un so i de cordon ombilical ataşat egoului prin
187
care S[l ne hrănim tot timpul .
Î: Înţelegerea "Golului ca formă" poate fi dobândită prIn
tehnicile de meditaţie, sau apare spontan?
R: Percepţia shunyatei nu se dobândeşte prin gimnastică
mentală. De fapt, este o problemă de "Înţelegere". Poate avea
loc în poziţie de meditaţie sau ca urmare a cine ştie cărui eve-
niment pe care l-ai trăit. Nu există o reţetă după care se poate
obţine . Naropa, marele yoghin indian, în perioada sa de Început,
a perceput shunyata când maestrul său şi-a scos sandaua şi l-a
plesnit peste faţă . Chiar în ac e l m oment a avut revelaţia. De-
pinde de la caz la caz.
Î: Deci nimic nu poate să te ajute?
R : D acă eşti cu adevărat hotărât să o găseşti , total devotat
înţ e le ge rii acesteia, atunci trebuie să Încetezi s-o mai cauţi.
Î: Nu prea reuşesc să împac conceptul de shunyata cu starea
prezentului, cu ceea ce se întâruplă " acum".
R: Când ai o experienţă shunyata, nu înseamnă că ai încetat
să percepi lumea, că Încetezi să mai trăieşti pe pământ. Îţi con-
tinui existenţa terestră, dar vezi ce este aici cu mult mai multă
precizie . Noi avem impresia că vedem lucrurile aşa cum sunt,
dar nu v edem decât o versiune incompletă . Sunt multe de învă­
ţat despre adevăratele subtilităţi ale vieţii. Nu vedem decât o
versiune foarte crudă a ceea ce este. Experienţa shunyatei nu
Înseamnă că întreaga lume se di zolvă în spaţiu , dar începem să
percepem spaţiul ca şi cum lumea ar fi mai puţin aglomerată.
De exemplu, dacă urmează să avem o discuţie cu cineva, ne
pregătim să-i spunem diverse pentru a-l face să se simtă bine
sau pentru a-i explica ceva, dar când începe să ne aglomereze
cu sumedeniile lui de probleme, atât de tare ne încarcă cu pro-
priile-i complicaţii încât, înainte de a-ţi da seama unde te afli ,
eşti complet ame ţit. În loc să mai ai c la rita tea pe care ţi-o pre-
gătiseşi la început, îi împărtăşeşti starea de con fu zie. Te tre zeşti
complet absorbit de aceasta, Shunya ta în s c ~lllln ă s ă vez i dincolo
188
de eo nl'lIz ii. Îfi ve i menţine cl aritatea şi exactitatea tot timpul.
r: După o asemenea experienţă, mai trăieşti încă în această
lume ')
R: Si gur că da! Vezi tu, iluminarea nu în s eamnă momie. Pe
de altă palie, unii cred că iluminarea ar fi un soi de sinucidere,
ceea ce este o gogomăni e . Încercarea de a fugi de lume este o
abordare nihili s tă .
Î: Iluminatul devine o persoană omniscientă, atotştiutoare ?
R: Mă tem că este o concluzie greşită, trasă din teoria
yogac harin ă a c o nşti inţe i universa le, teori e care mai apare şi în
alte tradiţii filo zofice şi religioase. Ideea lor este că iluminatul
devine una cu conştiinţa univers ală, începând astfel să ştie tot
ce a fost în trecut şi tot ce se va întâmpla în viitor. De câte ori
cineva este interesat de " mistere" sau de ceea ce nu poate fi cu-
noscut, apar astfel de speculaţii. Mă tem însă că în realitate nu
există acea unică conştiinţă universală .
Î: Cum poţi să începi să vezi ceea ce este?
R: Neîncepând deloc, renunţând la ideea unui începuL Da-
că începi să s usţii existenţa unui teritoriu privat - propria mea
experienţă - n-o să mai vezi shunyata. Trebuie să renunţi În to-
talitate la ideea de teritoriu, ceea ce se poate realiza, nu este
imposibil. Nu este doar o speculaţie filozofică. Chiar poţi să re-
nunţi ia ideea ele teritoriu, chiar poli să nu începi .
Î: Poate fi pus semnul ecllivalenţei între a nu încerca şi a
încerca atât de mult încât să renunţi din cauza epuizării? Poate
cineva să renunţe înainte de a încerca? Există vreo scurtătură?
Este necesar ca maimuţa să parcurgă întregul proces al lovidi
de pereţi şi al halucinaţiilor?
R: Cred că trebuie. Brusca iluminare nu vine decât odată cu
epuizarea. Faptul că este bruscă nu înseamnă neapărat că există
o sculiătură . Uneori, oamenii pot trăi o stare de bruscă ilumina-
re, dar dacă nu îşi continuă drumul , structuril e lor mentale se
189

vo r re du ce ş i min fil c li se vo r îmbâcs i i arăş i . Dru m ul trebui e
parc urs p entru că , a~Cl cLim ai spu s şi tu . a d evă rul începe din
punctul în ca re te s inlfi ce l ma i dezam ăg i t .
Î: Ş i atunc i, ne Întomcem la calea Hinaya na, a discip line i.
A m dreptate')
R: A i. lvleditaria nu-i o activ itate uşoară. e llil fe l de m uncă
fizi că, d acă pot să -i spun aşa.
Î : Odată p orn iţ i , se pare că ne imp l icăm în a face ceva.
R: A i ceva de făcu t , da r to t timp ul cii t o fac i. treb ui e să te
rapo rte zi n u mai la prezent, n u la dor i nţa de a obf ine ceva în v ii-
to r ş i astfe l ne întoarcem i arăş i la te hni c ile de rned it aţ i e. h1 edi -
taţ i a nu este un m ijl oc de a face primul pas pe cale, este posibi-
lita tea de a- ţi da seam a că te afli deja acolo, cu (oat ă fiinţ a ta,
tră ind inten s În prezent, acum, acum , ac um . N u ai c um să înce pi
p entru că d e fa pt nu te-a i aflat ni căi er i a ltundeva.
Î : Ne - aţ i descri s persoane le iluminate ca fiind libere de lan-
ţul k armic. Aş v rea să ş tiu ce aţi vrut să ne s puneţi c u aceas ta,
deoarece mi e m i se p are că aceş ti a cree ază un n ou lanţ karmi c.
R : C u vântul "karma" În sea mn ă " creaţ i e" ori "acţ i une" - re -
ac ţi e î n l anţ. D e exemplu, pri v ind că tre v iitor, pl ant ăm o să m ân ­
ţă în so lul prezentului . î n caz ul celor ilumi naţ i , e i nu-ş i fac p la -
nuri de vi itor deoarece nu s im t nevoia să se apere de nim ic . E i
nu a u nevoie să ş ti e c um le va ară t a v iito rul. Au trec ut dincolo
de con ceptul de "v iitor". Trăiesc din plin în prezent. Aces ta
co nţine în s ine atât trec utul cât ş i viitorul. Persoa nele ilu111inate
stăpân es c com p le t act ivitatea o b ses i vă ş i fă ră od ihn ă a minţ ii.
Ex i st ă complet nu mai în preze nt, de ac eea sunt fe riţi de nevoia
de a planta se mi n ţ 'le viitoare ale karme i. Când aj ung în v iitor,
e i nu-l văd ca o con sc - inţă a fa ptelor bun e din trec ut, c i îl per-
cep în p e r manenţ i, ' <.1 prezent . Prin lu-m are, nu dau naş t ere ni c i
unei reacţ ii În lillll .
Î : ,.Sta'· ·iI ti v l() ll ~ ticllţă" este d i fer ită de a tră i pm i s imp lu
190
i Il preze nt?
R : Es t~. Il umina rea în seamnă s5 fii .. 'o n ş ti e nf ' de p rezent.
De exe mplu, anim a le le t răi esc în preze nt ş i . pentru acest m oti v,
un b e b e lu ş tră i eşte tot în prezent . Da r este cu to tul altceva decât
a fi " c o nşti e nt" sau iluminat.
Î: N u înţe l eg foarte bine ce vreţi să spuneţ i prin animale le ş i
copiii mici tr ăi esc în prezent. Care es te di fe renţ a di ntre aceas t ă
fo rmă de a tră i în prezent ş i a fi o p e r so ană ilumin ată')
R: Pro blem a stă în diferenţa di ntre a te baza pe ceva ş i a
exista cu a d evăr at î n prezent din punct de vedere a l
" co n ş ti e nţ e i " . În cazul unui copil sau al un ui a nim al, ei tră i csc
în prezent, dar sunt dep e nde nţi de ace st prezent. De pin zând de
e l, se a fl ă Într- o oarecare r e l aţ i e d e feed back , deş i n u îşi dau
seama de aceast a . În cazul unei fiinţe iluminate, aceas ta n u se
b azează pe ideea de "sunt u n iluminat", deoarece a tran scen s
complet ideea de " eu sunt". Ex i stă c u- ad evărat ş i atât. Sep ara-
rea subi ect-obiect a fo st dep ăş ită compl et .
Î: D acă o pe rsoană iluminată a încetat să m ai aib ă un ego ş i
simte dure rea ş i tr isteţea ce lor din jur dar nu ş i ce simte el,
atunc i pute m numi do rin ţă chem area sa de a -i ajuta pe ce il a l ţ i
s ă-şi d ep ăşeas c ă di ficultă ţil e?
R: N u cred . D o rinţ a ap are când v rei să vezi pe cineva fe ri -
c it . Când o p er soa nă devine fericită , a tunci te s im ţ i ş.i tu ICr i ·il.
Ac ti v it ă ţil e în care te-ai imp licat pe ntru a- I aduce î n acca s t[, s i-
tuaţi e sunt Tacute mai mult p entru tine d ecât p entru c e l ă l a l t. Tu
însuti te simti bine când îl vezi feri c it. Un iluminat nu va ave a ()
astf~ 1 de atit'u di ne. D acă cineva îi so licită ajuto rul , i-l oferă n c-
c ondiţi o n at . Nu este impli cată ni c i aut o mul ţumirea ni c i satis-
facţia proprie .
Î : D e ce num ele ce ntrului dumn eavoastră de studii es te
K arma D zon g?
R : K arm Cl în sea mn ă atât "ac ţ iu ne" cât şi "act i vit ăţ i cu temă
budi s tă", iar Dzo ng este c uvântul ti betan pe nt ru "fo rt ăreaţă" .
19 1
L SlC mai mult o formă de prezentare decât vreo abordare gând i-
tă în prealabil. Totul evoluează, aici lucruri le se întâmpl ă dc la
sine. De asemenea, centrul pare învăluit Într-un nor de energ ie
care ar putea fi atribu it karmei. E ste o energie adevărată , neîn-
şe lătoare , e energia fortăreţei. Ceea ce trebui e să se întâmple se
întâmplă. Are mai mult forma unor relaţii karmice directe, de-
cât o munc ă de misionariat pentru a converti di v erse persoane
la budism.
Î: Cum raportaţi sam adhi Şl nIrvana la conceptul de
shunyata?
R: Este o problemă de se mantică , de se ns al cuvintelor. N u
este o diferenţă de Înţele s . Sunt doar expr im ări diferite.
Samadhi este implicarea totală, iar nirvana este eliberarea şi
amând ouă sunt legate direct de shunyata. Când experimentăm
s hunyata , suntem complet implicaţi , fără sep araţie duală Între
s uhi cct ş i obiect. De asemenea, suntem e lib e raţi, suntem în afa-
ra o ri căre i confuzii .
192
Prajna şi compasiunea
Din c am discutat despre shunyata, am descoperit că în loc
să vedem lucruril e aşa cum sunt, le încărcăm cu propriile noas-
tre precon ccpl ii. idci şi versiuni asupra fenomenelor . Odată ce
suntem În stare să pătrundem cu privirea prin vălul de prejude-
căţi , ne d ă m seama că este inutil să ataşăm situaţiilor diverse
calificative, fără să ne gândim dacă se potrivesc sau nu. Cu alte
cuvinte, preconcepţiile sunt o formă de apărare. Cum vede m
ceva, imediat îi dăm un nume şi-l plasăm într-o categorie. Dar
forma este un gol. Ea nu are nevoie de ctichetările noastre pen-
tru a-şi exprima pe deplin natura, pentru a fi ceea ce este. For-
ma este prin ea însăşi liberă de prejudecăţi.
Mai departe, golul este o formă. Aceasta înseamnă că la
acest nivel al înţelegerii punem prea multă valoare în a vedea
forma golită de orice idei preconcepute. Ne-ar plăcea să expe-
rimentăm acest tip de percepţie , deşi să receptezi forma ca gol
este o stare mentaL. a cărei obţinere necesită un oarecare efort.
Atâta ne străduim , încât acesta devi ne la rându-i un lucru, o
formă , în loc să mai fie un adevărat spaţiu gol. Problema e am-
biţia prea mare.
Prin urmare, nivelul următor este să renunţăm la amb iţia de
a vedea forma ca pe un gol. Reali zând aceasta, forma chiar se
iveşte cu adevărat de după vălul ideilor noastre preconcepute.
Forma este formă, formă pur ş i simplu, fără nicio altă implica-
ţie filozofică . Iar golul rămâne gol, nu este nimic de care să te
agăţi. Iată cum am descoperit şi experimentarea nondualităţii.
Cu toate acestea, înţelegând că forma este formă ş i golul
193
este go l, continuăm îric ă 'ăn' "prl: ' I C I11 perceperea
nondualităţii. Există încă o pr eze nţ f1
a )hsl: rva to rului, a celui
care experimentează percepţi a. ll ~ ti c n~a că un anume
ceva a fo st îndepărtat , că ceva es t a b c nL ' u multă subtilitate,
ne bazăm încă pe nondualitate . Acum i ntră m Într-o fază de
tranziţie între Calea Mahayana ş i Tan tra, î n care prajna a deve-
nit o prezenţă continuă, iar compasiunea nu mai este un act de-
liberat, dar există înc ă o umbră de con ş tiinţă de sine, o anumită
senzaţie că ne percepem prajna ş i compasiunea , o senzaţie vagă
de control şi apreciere a ceea ce facem.
Aşa cum am discutat în capitolul referitor la Bodhisattva,
prajna este o stare existenţială deosebit de clară, precisă şi inte-
ligentă . Posedă acuitate, capacitatea de a pătrunde şi de a lă­
muri situaţiile. Compasiunea este atmosfera deschisă în care se
manife stă prajna. Este o conştienţă des chisă a situaţiei care ori-
entează acţiunile transmise de ochiul prajnei. Compasiunea este
foarte puternică , dar ea trebuie dirijată de inteligenţa prajnei,
aşa cum şi inteligenţa are nevoie de deschiderea fundamentală a
compasiunii. Cele dou ă trebuie să fie simultane.
Compasiunea implică o lipsă fundamentală a fricii , O lipsă
a fricii fără nicio ezitare. Această lip să a fricii este marcată de o
nemaipomenită generozitate , în contrast cu lipsa fricii în mani-
festarea forţei cuiva în faţa celorlalţi. Acest " curaj generos" re-
prezintă n atura fundamentală a compasiunii ş i transcend e in-
stincte le animale ale egoului . Ego ul vrea să-şi domine teritoriul ,
în timp ce compasiunea este complet deschi să şi binevoitoare.
Este o manifestare de generoz itate care nu exclude pe nimeni.
Compasiunea începe să-şi joace rolul în practica meditaţiei
atunci când tu încerci nu doar calmul şi liniştea, ci şi c ăldura.
Din starea de deschidere ş i bW1ăvoinţă izvorăşte un profund
sentiment de căldură s ufletească. Când ap are acest sentiment,
orice depresie sau tea m ă pe care agenţii externi încearcă să ţi-o
inducă sub formă de obstacole în actul meditaţi ei vor dispărea
cu desăvârş ire .
194
Aceast ă căldură in stinctivă dobând ită prin ac tul meditaţiei ,
I Ş I continuă exi stenţa şi în p erioada post med itaţie. Prin acest
tip de conşti enţă adevărată nu poţi însă să te detaşezi de activi-
tătile zilnice . Este imposibiL D acă încerci să te concentrezi
as'upra unei acţiuni , să zicem turnarea unei ceşti de ceai sau ori-
ce altă activitate zilnică şi în acelaşi timp încerci să păstrezi sta-
rea de con ş tienţă trează, trăieşti o stare de vis . Aşa cum a afir-
mat un mare învăţat tibetan: "Încercarea de a combina
conştienţa ş i acţiunea într-un mod n epotrivit este ca şi cum a i
încerca să combini ule iul cu apa." Adevărata conştienţă trebuie
să fie mai mult deschisă decât precaută sau protectoare. Este
deschiderea me ntală totală experimentând spaţiul deschis carac-
teristic acelei s ituaţii. Chiar dacă lucrezi, conştienţa poate opera
şi ea în interiorul a ceea ce faci, devenind un exerciţiu de com-
pasiune şi meditaţie .
În general, starea de conştienţă lipseşte din viaţa obişnuită .
Suntem complet absorbiţi de ceea ce facem şi uităm de tot ce ne
înconjoară , mediul e parcă acoperit de o pâclă . Dar forţa poziti-
vă a compasiunii şi a prajnei este deschisă şi inteli gentă, exactă
şi penetrantă, oferindu-ne o viziune panoramică asupra vieţii ,
revelându-ne nu numai acţi unil e ş i evenimentele la care partici-
păm, ci şi cadrul în care se desfăşoară. Astfel, se c re ază ca Irul
propice comunicări i cu ceilalţi . În relaţiile c u ce il a lţi ()<!m ' ni ,
nu tre buie să fim atenti doar la ce spun, ci la toate sc mn a l ·1 . p '
care le emit. Vorbele şi zâmb etele cuiva repre zintă doar o 11l i ', 1
parte din actul comw1icării. La fel de important este ş.i. fc lul În
care se prezintă, în care se manifestă . Acesta ne poate SI lin .
mai mult decât nişte simple vorbe.
Când o persoană este atât înţeleaptă, cât şi plină de compa-
siune actiunile sale sunt foarte eficiente şi degajă o energie
imen~ă. Acest tip de acţiune este numit upaya , " mijlocul de a
demonstra abilitătile". Aici, "eficient" nu înseamnă pe ocolite
sau diplomatic. Upaya este răspunsul direct în faţa unei situaţii.
Dacă o persoană este complet deschisă, răspunsurile sale vor fi
195
absolut directe , chiar cumva brutale dintr-un an umit punct de
vedere, deoarece upaya nu admite niciun n on sens. Arată lucru-
rile şi le tratează aşa cum sunt. Este capacitate tot a l ă şi energie
exactă. Dacă măştile ş i acoperămintele p e care le purtăm vo r fi
îndepărtate brusc de această energie, va fi teribil de dureros . Va
fi şi jenant, pentru că ne trezim goi, fără nimic care să ne acope-
re. Într-un astfel de moment, prin acest tip de deschidere ş i tra-
tare directă, natura cumplit de brutal ă a prajnei şi compasiunii
ni se pot părea deosebit de reci şi impersona le.
Din punct de vedere al abordării convenţionale, compasi u-
nea înseamnă doar să fli ama bil şi cald . Învăţăturile ne descriu
acest tip de compasiune drept " dragoste de bunică". Te aştepţi
ca perso ana ce manife s tă un ase menea soi de co nlp as iune să fle
blândă şi amabilă , că n-ar putea să facă ră u nici unei muşte.
Dacă a i nevoie de o altă m ască, de o altă pătură cu care să te în-
făşori, aceasta ţi-o poate pune la dispo ziţ i e. În schimb, adevăra­
ta compasiune este, din punct de vedere al egoului , nemilo asă,
deoarece nu pune niciun preţ pe încercările acestuia de a se au-
toîntreţine. Este "înţelepciunea alienată". Este în Întregime înţe­
lepciune, dar este şi alienare deoarece nu se r aportează la Încer-
cările naive şi puerile ale egoului de a-şi asigura propriul con-
fort .
Îndemnul logic al egoului ne sfătui eşte să fim amabili cu
ceilalţi, să fim băi eţ i de treabă şi să ducem nişte v i eţ i şoare prin
care să nu supărăm pe n im e ni. Să ne ducem cu conş tiin c l ozitate
la slujbă şi să trăim Într-o căsuţ ă confortabilă. Ne-ar pl ăcea s-o
ducem aşa la nesfâr şit , dar dintr-o dată se în tâmp l ă ceva ce ne
aruncă afară din cuibuşorul nostru cald. Ori picăm într-o stare
de cumplită depresie ori ne l oveşte ceva teribil de dureros. În-
cepem să ne mirăm de ce ze ii au fost aşa de nemiloşi . " De ce
m-a p edepsit Dumneze u? Doar am fost un Om bun , n -am făcut
rău nimănui ." În să viaţa înseamnă mai mult decât atât.
Ce încercăm oare să apărăm ? De ce suntem at ât de preocu-
paţi să ne punem la adăpost? Energia spo ntană a compasiunii
196
li ps it :1 <i l' Inil ,1 ne îndepărtează cât colo de confort ş i protecţie. r
I ~I ca lili VO !11 triti nicio dată un asemenea şoc, nu ne vo m lnatu-
ri z: t l1i ·iot!: ll,1. Treb uie să fim s mul ş i elin traiul no stru călduţ , si-
Q,ur ş i Il 'S ·hill1ba l. Scopul me dit aţ i e i nu este do ar să devenim f
mai buni SU li ll1'li cinstiţi în sensul obişnuit , încercând doar să
ne punem la a I ă po s t. Trebuie să începem să manifestăm înţe­
lepciune şi cornpa iune în sen sul fundamental al acestora, să ne
deschidem ş i să re l aţionăm cu lumea aşa cum este ea.
Î: Aţi putea ă ne explicaţ i di ferenţa ese nţială Între dragoste
şi compasiun e? [n ce relaţie se află una faţă de cealaltă? ~
R : Dragost a şi compasiunea sunt nişte termeni ambigui. Ii
putem interpreta în mai multe sensuri. În general, în viaţă ne
comportăm ca ş i cum am vrea să obţinem ceva, încerc ând să ne
aflăm do ar în posturile care ne-ar asigura confortul securităţii.
Ori îi tratăm pe ce il a lţi ca pe nişte copi i, ori ne agăţăm noi în ş i­
ne de poala cuiva. A ce astă " poal ă" poate fi o persoană, o orga-
nizatie, o comunitate, un maestru, sau orice tip de structură cu
aspe'ct parenta l. Aşa numitele relaţii de " iubire" întrunesc unul
sau două din aceste criterii. Ori suntem hrăniţi de cineva, ori îi
hrănim noi pe ceilalţi. Acestea sunt manifestări false ori distor-
sionate ale dragostei şi compasiunii. Dorinţa de unire, dorinţa
de a "aparţine " cuiva, sau de a-i transforma pe ceilalţi în propri-
ii noştri copii , pare să fie foarte puternică. O persoană , o orga-
ni zaţie, o instituţi e, sau orice a ltceva pot deveni copilul nostru.
Simtim n evoia să îl hrănim , să-I a l ăpt ăm, să-I ajutăm să se fac ă
mar~. Sau, invers , organizaţia este mama universală care ne
hr ăneşte continuu. Fără "mămic ă" nu putem nici să existăm ,
nici să supravieţuim. Aceste două tipare se apl ică oricăror ener-
gii vitale care au potenţialul de a ne menţine existenţa. Aceste
energii sunt la fe l de simple ca o prietenie întâmp l ătoare sau ca
un moment d e amuzament putând fi , în ace laşi timp, la fel de
complicate ca o căsătorie sau alegerea carierei. Indiferent d acă
VI"em să ne cont ro l ăm o emoţie sa u să devenim o parte a sa.
197
 Cu toate ac s leil, c x is ti:i şi un a lt fel de dragos te şi compas i-
une, un al treilea tip . Fii d oar ceea ce eş ti . N u te reduce la nive-
lul unui copil, ni i nu -ţ i d ori ca altcineva să atârne de tine. Fii
numai ce eşti în o ri ce d om eniu a l existenţei. Dacă poţi să o faci ,
situaţiile exterioare [ţ i vo r apărea de la sine aşa cum sunt. Astfel,
vei putea comunica direc t ş i corect, Iară să fii nevoit să faci uz
de vreo interpretare e m oţion a l ă, psihologică sau de vreun ne-
adevăr. Acest al treilea tip es te o cale echilibrată de deschider~ '
şi comunicare ce ne oferă automat un spaţiu imens, un loc pen-
tru dezvoltare creativă , un spaţiu unde să dan săm şi să realizăm
schimbul.
Compasiunea înseamnă să nu intrăm în jocul ipocriziei şi al
autoamăgirii. De exemplu, d acă dorim ceva de la cineva şi îi
spunem "te iubesc", cel mai adesea sperăm că vom reuşi să-I
momim înspre teritoriul nostru, să-I facem să treacă de partea
noastră. Acest soi de drago ste prozelitistă este foarte limitat.
"Ar trebui să mă iubeşti chiar dacă mă urăşti, deoarece eu sunt
plin de dr~goste, te iubesc nespus, dau pe afară de atâta dragos-
te!" Cum vine asta? Nimic altceva decât că cealaltă persoană ar
trebui să adere la teritoriul tău doar pentru că i-ai spus că o iu-
beşti şi că nu-i vei face niciun rău. E foarte îndoielnic. Nicio
persoană inteli gentă n-ar trebui să poată fi se dusă cu asemenea
tertipuri . "Dacă mă iub eşt i aşa cum sunt, de ce vrei să trec în
teritoriul tău? De ce această dorinţă? Ce vrei de la mine? De
unde ştiu că dac ă vo i trece acolo unde mă ch emi, n-o să încerci
să mă domini, să-m i creezi o stare de claustrofobie cu teribila ta
cerere de iubire?" Atâta timp cât va fi implicată o persoană care
face caz de iubire, c e il a lţi ar trebui să fie bănuitori faţă de atitu-
dinea sa "iubitoare şi plină de compasiune" . C um putem fi si-
guri că, odată in v itaţ i la un festin , mâncarea nu este otrăvi tă?
Această deschidere vine de la o per s oană eare se s itu ează pe si-
ne în centrul a te nţi e i , sau es te complet deschi s ă?
Caracteris li ca fundament a l ă a adevărate i compa ·juni este
deschid erea rurfl ş i l ipsită de teamă, Iară niciun fel de d e limită ri
198
teritoriale. Nu e nevoie să pari blând ş i iubitor faţă de vec in] ,
nici să vorbeşti prea amabil şi să porţi un zâmbet încântător.
Acest joculeţ nu-şi are ro stul. De fapt , e s te j enant. Deschiderea
adevărată se manifestă la o scară mult mai l araă b , la o scară uni-
versală. Compasiunea Înseamnă să te comporţi asemeni adultu-
lui care eşti, în timp ce îţi menţii încă o l atură copilăroasă. În
învăţături l e budiste, aşa cum am menţionat anterior, simbolul
compasiunii este o lună strălucind pe cer în timp ce imaginea sa
se reflectă într-o sută de vase cu apă. Luna nu-ţi cere " dac ă te
deschizi faţă de mine, o să-ţi fac o favoare stră lucind doar p en-
tru tine". Luna s trăluceşte pur ş i simplu. Chestiunea constă în a
nu vrea să profiţi de cineva, nici să-ţi dore şti să- I faci fericit .
Publicul lipseşte cu desăvârş ire , nu există " eu" ş i "ceilalţi". Es-
te un dar care se pune la dispo ziţie, o generozitate completă Ia-
ră noţiunile relative de a da şi a primi. Aceasta este deschiderea
fundamentală a compasiunii: deschidere Iară pretenţii. Fii doar
ceea ce eşti, fii stăpân pe situaţie . Dacă doar vei "fi", viaţa va
curge în jurul tău şi prin tine. V ei putea astfel să comunici şi să
colaborezi cu cei din jur. Pentru aceasta, desigur, este nevoie de
o mare cantitate de căldură şi deschidere . Dacă îţi permiţi să fii
ceea ce eşti , atunci nu vei avea nevoie de o "p o liţ ă d e as ig ura-
re" în încercarea de a deveni bun, milos şi înţ e l egă to r.
Î: Această compasiune neîndurătoare pare cam lips itil ek
milă .
R : Viziunea clasică asupra iubirii este cam ca a unui l a l :l
extrem de naiv ce vrea să-şi ajute copiii şi le îndeplineşte toa t<..:
dorinţele . Le dă totul: bani , băutură , arme, m âncare, orice i-a r
putea face fericiţi. Mai există şi un alt fel de părinte care nu
numai că vrea să-şi vadă copiii fericiţi, dar este preocupat şi de
sănătatea lor.
Î: De ce o persoană plină cu adevărat de compasiune ar tre-
bui să-şi facăprobleme pentru ceea ce oferă? '
R: Nu e chiar ofertă, ci o deschidere în re laţiile cu ceilalţi.
199
E mai mult o problemă de a înţelege existenţa celorlalţi aşa cum
este, decât de a privi relaţia cu ei în termenii clasici şi plini de
prejudecăţi ai ideii de confort şi disconfort.
Î: Nu există, legat de ideea de cornpasiune lipsită de milă ,
un risc considerabil de autoamăgire? O persoană poate să crea-
pl Cl în faţa noas tră. Cheia nu este deschiderea fată de ceilalti.
LI câ t ne vo m deschide mai mult şi mai complet f~ţă de noi, ~u
atâ t ma i mult ă deschidere va radia faţă de ceilalţi. Ştim foarte
bine când î n cercăm să ne păcălim, dar facem pe surzii şi pe
proştii în fa ţ a propriei amăgiri.

dă că rnanife stă acest tip brutal de compasiune când, de fapt, nu

face decât să-şi dea frâu liber s tărilor de agresivitate:
R: Cu siguranţă că aşa este. Tot datorită faptului că este o
idee periculoasă am aşteptat până acum să o prezint, după ce
am discutat despre materiali sm ul spiritual şi despre calea budis-
tă în general, dobândind un fond de înţelegere intelectuală. La
nivelul despre care vorbesc, dacă un învăţăcel urmează să prac-
tic e compasiunea lipsită de milă, el trebuie să fi trecut deja
printr-o mulţime de etape: meditaţie, studiu, eliberare, descope-
rirea a utoamăgirii, a sens ului umorului şi aşa mai departe. După
ce o persoană a trecut prin toate acestea, după ce a încheiat
aceas tă lungă călătorie, abia atunci poate să descopere compa-
siunea şi prajna. Dacă o persoană nu a studiat şi nu a meditat
îndeajuns, va fi extrem de periculos pentru aceasta să practice
compasiunea lipsită de milă.
Î: Se poate ca o persoană să dezvolte un oarecare grad de
deschidere şi compasiune faţă de ceilalţi. Dar apoi, descoperă
că tocmai această compasiune este încă limitată , că e doar un
tipar. Pentru a pătrunde esenţa ne putem baza Întotdeauna pe
starea noastră de deschidere? Există vreo cale prin care să ne
dăm seama că nu ne păcălim singuri?
R: E fOalie simplu. Dacă ne păcălim încă de la început, va
apărea un soi de înţelegere pe care o vom face automat cu noi
înşine. Cu siguranţă toată lumea a trecut prin asta. De exemplu,
dacă vorbim cu cineva şi n e exagerăm spusele, înainte de a des-
chide gura ne vom spune: "Ştiu că am exagerat, dar am vrut să-I
conving." Jucăm aces t mic joc în permanenţă. Chiar trebuie să
renunţăm la fandoseala de a părea oneşti , deschizându-ne com-

200 201
,---- - ._.-

TantTa

I După ce bodhisattva a eliminat concepţiile fixiste mânui nd

sabia cu două tăişuri a prajnei, ajunge să înţeleagă că "fonna
este form ă ş i go lul este gol". În acest moment este capabil s ă
facă faţă situaţii lor cu mare pricepere şi abilitate. Pe măsură ce
Înaintează pe Calea B odhisattva, prajna şi compasiunea devin
mai profunde, iar e l experimentează o mai mare conştienţă a in-
teligenţei , a spaţiului şi a liniştii. În această accepţiune, liniştea
este indestructibilă, de o forţă remarcabi lă. Nu putem să fim cu
adevărat liniştiţi până când nu obţinem acea linişte invincibilă
în interiorul nostru. O lini şte aparentă sau temporară p oate fi
oricând risipită. Dacă încercăm să fim buni şi împăciuitori
într-un m o d simplist, o situaţie diferită sau neaşteptată ne-ar pu-
tea tulbura starea, deoarece pacea noastră nu are nici forţă, nici
nu este bine structurată. Starea de lini şte trebuie să fie s ta bi I ă ,
adânc înrădăci nată ş i fermă. Trebuie să întnm eas că toate carac -
teris ticile pământului . Dacă am avea puterea î n se n 'ul . )ou lui
manifest, am- avea tendinţa să ne··o exercită m ş i s-o fo los im
drept l.Ulealtă pentru dominarea celorlalţi . Oda l[l dev ' lliţ i
bodhisattva, n-o vom f~losi în acest scop. Vom rămâne pur :;i i
simplu în starea de linişte.
În sfârşit, vo m atinge cel de-al zecelea şi ultimul stadiu a l
Căi i Bodhisattva: moartea shunyatei şi naşterea în "lwnină".
Shunyata ca experienţă dispare l ăsând loc manifestării luminoa-
se a formei. Prajna se transformă în jnana - "înţelepciune". Dar
înţelepciunea este încă privită ca o descoperire venind din~xte - .
rior. Un şoc puternic venind din partea vajra-like samadhi este

203

j
necesar pentru a-l trece pe bodhisattva din starea de cel care În-
ţelege înţelepciunea în cea de ce l care este Înţelept. Acesta este
momentul bodhi sau " trezirea", intrarea în tantra. În această sta-
re. c ulorile şi luminile energiei devin încă şi mai s trălucitoare.
Dacă vedem o floare r oşie, n-o vedem num ai lip s ită de do-
min aţia complexă a egoului, lip s i tă de încadrările ş i denumirile
preco ncepute, ci îi vedem şi întreaga minunăţi e. Da că dăm la o
p arte fi! trul confuz iei aflată În tre noi şi floare, aerul va deveni
mai clar iar imaginea m a i preci să ş i mai v ie.
În timp ce Mahayana îş i e xer s ează învăţăt uril e pe studiul ş i
dezvoltarea prajne i, cunoaşterea transc e nd e ntală , învă ţătura de
bază a Tantrei are de-a face cu lucru! asupra energiei. În
Kri yayoga Tantra a lui Vajramala, energia este de scri să drept
,.ceea ce există în adâncul tuturor fi inţ elor, forţa curată a exis-
te nf e i, aceea care s u sţine înţelepciunea. Această ese n ţă indes-
tructibilă este ener gia marii bucurii. Este atotcupri nzătoare, ca
şi spaţiu l. Este trupul dharmei care nu interac ţ ionează cu nimic".
Conform acestei ta11tra, "Această energi e s t ă la baza inte ligenţei
primordiale care percepe lumea fizică . Această energie d ă avânt
atât minţilor iluminate, cât şi ce lor confuze . Este ind estr uctibil ă
în sensul că este p erm an entă. Este fo rţa motrice a emoţi ilor ş i a
gândurilor din starea de confu zie precum şi a compas iunii ş i in-
teli ge nţei din cea de iltU11inare. "
Pentru a s tăpân i această energie, yoghinul trebui e să încea-
pă procesul abandonării şi apoi să lucreze asupra principiului
shunyatei de a vedea din colo de gra niţel e concept u ali zării. E l
trebui e să străpun gă prin vă lul confuziei, să înţeleagă c ă " forma
este formă şi golul este gol" , până ce , în final , se va elibera de
ajutorul shunyatei, începând să vadă luminozitatea formei şi
înfăţi ş area v ie , exactă ş i plină de culoare a lucrurilor. Din acest
moment, tot ceea ce percepem din viaţ a de zi e u zi prin inte r-
mediul s imţuril or este ex per ie n ţă p ură , pentru că se face direct.
Nu există niciun vă I Între tin e şi .,acela" . Dacă un yogh in fo lo-
seşte energia fără să fi trec ut mai Întâi prin experi enţa shunyate i.
204
r e /. LlII ~lllli li pe ri culos şi di structi v. De exemplu, p rin
jl () ; 11L'
f
prac li 'a r ' <1 lIll () 1 exe rc i ţ ii fizice de yoga stimu latoare de energii ,
p o ţi stI Î~i II' ·/.l':;; li energiile pasiunii , urii, m ândriei şi altele , n e-
ştiind c um sa le /l1 r1 nife ş ti. Scrierile ne spun despre un yogh in
r
compl et intox i 'ri t de; aceste energii care se compOrta ca un ele-
fant băut care a le a rgă orbeşte fără să -i pese Încotro se îndreapt ă .
Înv ă ţ ă turi le lantri ce depăşesc "privitul dincolo ," înclinaţie a
1
at itudinii transcende ntale cEl "form a este formă". În tradiţi a
Mahayana, când l1e refe ri m la tr a nsc ende n ţă, avem în vedere
tran scenderea egou lui . În tradiţ i a tantrică nu se face nicio refe-
°
rire la trece d inco lo cle ego, a r fi abo rd are prea duală . Tant ra
este mult mai exac tă. Nu este o probl emă de " a ajunge Cicolo"
sa u " a fi acolo". T r a diţi a Tantr ic ă ne vorbeşte despre "a fi Clic i" .
Ne vorbeşte despre transmutare , ia r ana logia Cll p rocedeele a l-
chi mi ce este des fo l osită. De exeIT1plu, ex i ste nţ a plumbului nu
este res pin să, dar acesta este transmutat în au r. Nu trebui e să -i
schimbi niciuna din însuşirile sale de metal , trebui e doar să i le
transformi .
Tantra este s inonimă cu dharma, calea. Rolul practicilor
tantrice este transmutarea egoului , permiţând intelig enţei pri-
mordiale să strălucească. Cuvântul [ol1(ro Înseam nă "continuita-
te ". Este asemeni sforii care ţine mărgelele l ao l altă. Şnurul este
calea . Mărgelele sunt procedeele principal e ale tehnicilor
tantrice: Cele Cinci Skanda sau cei cinci constituenţi ai e goului ,
prec um şi potenţialul primordial interior al unui Buddha, inte li-
genţa pr i mordi ală
Înţelepciunea tantrică aduce nirvana în ac tul samsarei. Pare
să sune destul de şoca nt. Înainte de a atinge nive lul tantre i, în-
cerci săabandonezi samsara ş i te s trăd ui eşti să atingi nirvana.
Până la urmă îţi dai seama d e in utilitatea s trădan i e i devenind
una cu nirvana . Pentru a dobândi cu adevărat energia nirvanei şi
a deveni una cu ea, trebuie să colaborezi cu lumea ca atare. Prin
urmare, sintagma "înţelepciune obişnuită" este des folos ită în
trad i ţia tantric ă. Este Thamal-gyi-shepa, versiunea complet
205
obişnuită a "formci ca re este formă ş i a golului ca gol". Este
ceea ce este. Existenţa fi zică a lumii nu poate fi respinsă ca UIl
rău asociat samsarei . N LI poţi înţelege esenţa nirvanei decât în-
ţelegând-o pe cea a samsare i. Prin urrnarc, calea implică ceva
mai mult decât simpla trecere dincolo de dualitate, ceva mai
rnult decât o biată înţelegere a nondualităţii. Înveţi să vezi
"nondualismul", ca să spun aşa, să vezi calitatea de "fiinţare" a
nondualităţii. Vei vedea dincolo de aspectul de negare al
shwlyatei, negare a dualităţii . În consecinţă, termenul
"shunyata" nu este prea folosit în Tantra. În locul shl.lnyatei sau
a spaţiului gol se foloseşte Tathata, "ce este". Cuvintele aseZ
din tibetană sau prabhasvara din sanscrită, care înseamnă " lu-
minozitate" sunt şi ele des u z itate. Această referire la tradiţia
tantrică o veţi găsi în Ultima Întoarcere a Roţii Dharmei a lui
Buddha: în loc să spună forma este un gol şi golul este fonnă,
el spune că forma este luminozitate . Aceasta, nwnită şi
prabhasvara este legată de mahasukha, "marea bucurie" sau
"starea de graţie", înţelegerea deplină că "golul este gol". Nu
este doar un gol simplu, pentru că şi forma este formă.
Dinamicitatea energiei nu este cuprinsă în întregime în doc-
trina shunyatei, deoarece întreaga descoperire a shunyatei pro-
vine di n raportarea la gândirea samsarică. Shunyata ne oferă o
alternativă la samsara şi, astfel, învăţăturil e sale vor fi direct
tributare mentalităţii samsarice. Chiar d acă învăţ.ăturile merg
dincolo de a zice că "forma este gol şi golul este formă", ară­
tând că "golul nu este altceva decât formă" şi "forma nu este
altceva decât un gol", încă nu merg atât de departe încât să
afinne că forma posedă această energie şi golul posedă tot
această energie. În învăţăturiie tantrice, sau Vajrayana, princi-
piul energiei joacă un rol foarte impOIiant.
Învăţăturile trebuie conectate cu existenţele zilnice ale
practicanţii of. Ne confruntăm cu gândurile, emoţiile şi energiile
izvorâte din relaţi a cu ce ilalţi oameni şi cu lumea înconjurătoa,..
re. Cum o să rap ortăm înţelegerea shunyatei la eve ni mentele
206
z ilnice dacă n-o să recunoaştem aspectcle encrgetice a le v i eţii?
Dacă nu vom jongla cu energiile vieţii , n-o să fi m în stare să fo-
losim experienţa shunyatei pentru a lmi samsara cu nirvana.
Tantra ne învaţă să nu suprimăm sau să distrugem energiile, ci
să le transmutăm. Cu alte cuvinte, să mergem cu tiparele ener-
giei. Când ne-am echilibrat relaţia cu energiile, începem să fa-
cem cunoştinţă cu ele. Începem să găsim drumul şi direcţia co-
rectă. Aceasta nu Înseamnă că trebuie să te transformi într-un
elefant chercheIit, să devii un yogi sălbatic, în sens peiorativ.
Un exemplu perfect de întovărăşire cu energia, latura pozi-
tivă a yoghinului sălbatic, este mai demult pome~ita transmite re
a iluminării de la Tilopa la Naropa. Tilopa şi-a scos sandaua şi
l-a plesnit peste faţă. S-a folosit de situaţia aflată la îndemână,
de energia curiozităţii şi căutării manifestată de Naropa, trans-
mutând-o în stare de conştienţă. Naropa poseda o cantitate
imensă de energie şi inteligenţă, dar nu erau conectate la capa-
citatea de înţelegere a lui Tilopa, la deschiderea sa mentală, ce-
ea ce reprezenta un alt tip de energie. Pentru a depăşi această
barieră era nevoie de un şoc brusc, de o zgâlţâială zdravănă şi
neaşteptată . Este ca şi când o clădire crăpată este gata să cadă,
dar este consolidată dintr-o dată, pe neaşteptate, de un cutremur.
Pentru a redobândi starea de deschidere originară s unt fol os ite
momentele obişnuite, împrejurările de zi cu zi. Câ n ! în ce ri sit
funcţionezi după tiparele energetice, experienţa devinc deose hit
de creativă. Energiile înţelepciunii ş i compasiunii se vor lll<llli -
festa p ermanent într-un mod precis şi exact.
Pe măsură ce yoghinii devin din ce în ce mai receptivi la ti-
parele şi calităţile energiei, văd tot mai clar sensurile ori simbo-
lismul experienţelor de viaţă. Prima parte a practicilor tantrice,
Tantra inferioară, este numită lvlahamudra, însemnând "Marele
simbol". În cazul de fată, simbol nu semnifică un " semn" re-
.
prezentând cine ştie ce principiu filozofic sau religios. Este o
demonstrare a laturii vii a ceea ce este. De exemplu, în percepe-
rea directă a unei flori , percepţia pură, neumbrită şi lipsită de
207
vreo mască , culoarea florii transmite un m esaj superior, dincolo
d e simpla percepere a unei culori. Această culoare conţine un
me saj major comunicat Într-o formă măreaţă , aproape copleşi­
toare . În această percepere, gândirea conceptuali zată nu este
implicată deloc, aşa că putem să vedem cu mare preci zie, ca şi
cum ni s-ar fi luat un văI de pe ochi .
Sau, dac ă ţinem în mână o bucată de piatră având acea cla-
ritate a percepţiei aflată în contact direct cu percepţia pură, nu
v om simţi numai tăria pietrei, ci V0111 începe să-i înţelegem şi
implicaţiile spirituale. O vom percepe drept expresia a b so lută a
so lidităţ ii şi măreţiei pământului. Fiind vorba de acelaşi princi-
pi u, la fel de bine am ajunge la a celaşi rez ultat dacă am ţine În
mâ ini Everestul. Acea pietricică prez int ă toate aspec tele solidi-
tăţ ii . N u m ă refer doar la sensul fi zic, ci la soliditate în sens spi-
ritual , sol iditatea liniştii ş i a e nergi e i, a e nerg ie i indestructibile.
Simţi so liditatea ş i calmul pământului , fiindcă orice ai planta
sau ai îngropa în el, pământu l nu reacţionează negativ. Prin
această piatră devii conştient de Înţelepciunea calmului ilumi-
nat, ca şi de latura samsarică a egoului -mândrie care vrea să ri-
dice o pirami d ă sau un monument până la cer în cinstea propriei
exist e nţe. Fiecare situaţie cu care ne întâlnim se află în această
conexiune vie cu starea noastră existenţială. E ste interesant de
remarcat că în iconografia tantrică, un anumit num ăr de figuri
simbo lice sunt reprezentate ţinând un munte în mână, ceea ce
repre zintă exact ce am spus: o lini şte solidă, compasi une s olidă
ş i o înţelepciune aidoma, care nu poate fi influ enţ at ă de fr ivo li-
tăţile egoului .
F iecare s tructură pe care o percepem are automat ş i imp li -
caţii spirituale . Începem să ne dăm seama de uri aşa cantitate de
energie conţinută de această descoperire ş i înţelegere. Cel care
meditează îşi dezvoltă capacitatea de a explora noi adâncimi ale
percepţiei prin comunicare directă cu realitatea lumii fizice.
Reuşeşti să vezi nu numai lipsa complexităţii ş i ab se nţa dualită­
ţii , dar şi pietricitatea pietrei ş i aeritatea aerului . Vezi luc ruril e
208
C:-- il c t c um sunt: ş i nu doar în sens fizic, ci şi conştie nţ a semnifi-
c' l\i~i lo r sp iritua le. Tot ce ve z i este expresia unei descoperiri
s piritLlule. Apare o profundă înţeleg ere a si mb ol ismului ş i o
ml 5 n că Înţelege re a energiei. Oricare ar fi si tu aţ i a, nu trebuie să
mai lorţc z i rezultatele. V i aţa curge în jurul tău. Acesta este
principiu l de bază al mandale i. În ge neral, mandala este repre -
ze nt ată ca un cerc învârtindu-se în jurul unui centru, semnifi -
când că tol ce te înconjoară devine parte a propriei conştienţe,
între aga sferă fiind simbolul realităţii vii a existenţei. Singura
cale prin care poţi vedea lucrurile cu adevăra t , cum trebui e şi în
între g ime, este practica mediraţiei , creând o leg ă tură directă CLi
natura şi viaţa indiferent de situaţie. Când sp unem că trăim la
un înalt nivel spiritual, nu Înseamnă că plutim prin aer. Dimpo-
tri vă, cu cât ne ridicăm mai sus, cu atât ne aflăm mai aproape
de pământ.
Este important să ne aducem aminte că practica meditaţi ei
începe cu penetrarea structurilor mentale obsesive, adică frag-
mentarea egoului. Continuând, vom înţelege nu numai comple-
xitatea procese lor de gândire, ci ş i povara "adâncilor sensuri "
ale conceptelor exprimate în nume ş i teorii . Apoi, în sfârşit,
creăm un soi de spaţiu Între "aces ta" şi "ace la" , oferindu-ne un
remarcabil grad de liberta te. Spaţiul odată creat, trecem la prac-
ticile Vajrayana de creare a l egăturii directe cu experienţele de
viaţă. În esenţă, sunt trei paşi, Cele Trei Yana: Hinayana, vehi-
culul metodei; Mahayana, vehiculul shunyatei, sau al spaţiului;
şi Vajrayana, sau Tantra, vehicu lul energiei directe.
Conform tradiţiei tantrice, energi a are cinci forme de repre-
zen ta re, sau Familiile lui Buddha:Vajra, Ratna, Padma, Karma
şi Buddha. F iecare Familie are asoc i a tă câte o emoţ ie , transmu-
tată Într-o , jnţelepc iune" s p ecifică sa u în câte un aspect al stării
de conştienţă trea ză . E le s unt asoc ia te ş i c u elemente fizice , cu-
lori, pei saje. direcţii , anotimpuri sa u C Li oricare din celelalte as-
pecte ale lumii fiz ice .
Vajra este asociată cu furi a p~ care o transmută în Înţelep-
209
 •
ciunea-ca-Og lin da . [)incolo de lat ura Întun eca tă. poses i vă Ş I
agre s iv5 a f uri e i s imţim că ma i există ceva, ia r această perc e pţie
intuiti vă ne aju t ă să tran s mutăm automat e s e nţa acesteia în pre-
cizie şi descll iekrc. În loc să o sc himb ă m în mod intenţionat.
Vajra este as oc i ată ş i cu elementul apă. A pele tulburi ş i 1n-
vo lburate s imb o li zează natura defensiv- ag res i vă a f uri e i, în
timp ce o apă curată s i 111 bolizează capacitatea exac tă . preci să s i
clară de reflectare a Înţelepc iunii-ca-Og lindă. . Ratna este legat ă de sud ş i de toamnă, ele ferti litate ş i de
Culoarea vajre i este a lbul. Furia este actul direct ş i brutal a l
autoapărări i. Este ca o foaie albă de hâ rti e, f oarte plată şi opacă,
dar întrune ş te şi ca lităţil e lumin ozităţii, ale refl exiei s trălucitoa ­
re reprezentată prin Înţelepciunea-ca-Oglindă.
Vajra este pusă în l egătură cu est ul , cu zo ril e şi cu iarna.
Este o dimineaţă de iarnă, limpede precum cri stalul, cu ţurţuri
ascuţiţi ş i sclipiri . Peisajul nu este pustiu sa u dezo la nt, ci es te
plin de tot so iul de ascuţi mi care ne pun pe gânduri. Ex i s tă mul-
te lucruri care intrigă un observator. De exemplu , pământul,
copacii, plantele , fiecare are modul său diferit de a îngheţa. Fie-
care copac reacţion ează în fe lul său la depunerea zăpezii şi la
scăde ril e de temperatură.
Vajra reJaţione ază cu obiectele în termenii structuri i lor ex-
te rioare ş i al felului în care int e racţionează unul cu celălalt. To-
tul es te analizat conform propriului mod de a fi abordat. fnte li-
genţa Vajrei nu l asă neexplorat nici ce l mai mic colţişor. Este
asemeni apei care se prelinge pe o u prafaţă plană, acoperind-o
complet dar lTlenţinându-i tran sparenţa .
Ratna este asociată cu mândria ş i pământul , este so liditate ,
munţi , dealuri , piramid e, clădiri. "S unt absolut în s i g urant ă.
Su nt c eea ce sunt". Es te un mod de a te privi plin de n~ândri e.
Inseaml1ă că. te temi să nu ţi se ia ceva. ridi c i m etereze în per-
manenţă, construieşt i fortăreţe. În acelaşi timp, Ratna es te înţe­
le pciunea Calmului , a totc uprind erea. lndife re nt c1ac 2l ve i umple
pământul de blocuri sa u îl vei lăsa aşa cum este, e <1cc l a~ i lu cru.
Pământul rămâne ceea ce es te. Nu te s imţi deloc ni c i Înl"r<-Î 11L
2 10
nici a m e ninţat . D acă
s uferi ele mândrie exage rată , te ,ci s imţi
a meninţat în p e rmanenfă de posibilitatea lU1ui eşec sau a unei
în frângeri. În cazul unui iluminat, grija ele a-ţ i apăr a sinele se
transmută în calm . Există încă o u şoa ră stare de percepere a
p ă mântului ca so lid ş i stabil, dar nu ai niciun fe l de teamă că
ţi-ar putea fugi de sub picioare. Totul este deschis, sigur ş i
demn. Nu există nimic de care să le temi .
bog ă ţie în sensul unei generozităţi continue. Când fructe le se
coc , cad automat p e pământ, dorinelu- ş i să dev ină hrană. R a tna
are această trăsă tură a dărnici e i. Es te lumin oasă ş i de sc hi să pre-
cum mijlocul dimine ţii. Es te ga lb e n ă, fiind asociată razelor so-
lare. Când cristalul este asociat Vajrei, Ratna devine aur, chi-
hlimbar, şofran. Are mai m.uIt un sens al profunzimii, al adân-
cimilor, decât a l texturii de s uprafaţă , în timp ce Vajra este aco-
perăm ânt pur, mai mult fragilitate exterioară decât profunzime
a adâncurilor. Ratna este deo sebit de coaptă şi de pământească ,
este ca un copac giganti c ce cade la pământ, începe să putre-
zească ş i es te acoperit peste tot de colonii de ci uperci,
Iă sându-se cuprins d e buruieni le care prind viaţă în jurul său.
Este c a un trunchi în care animale le se pot adăposti. Începe să
aibă tente gă lbui şi coaja i se desface de pe trunchi dând la ivea-
l ă un interior fo arte cuprinzător ş i foa rte so lid . Dacă vei încerca
să tran s porţi acest copac pentru a-l folosi drept parte într-un
aranjament noral , se va rupe în bucăţele rarâmiţându - se . Este
prea greu pe ntru a fi cărat oriunde altundeva .
Padma este asociată cu pasiun ea, cu latu ra pose s ivă, cu do -
rinţa de a obţine ceva. La baza pasiunii s tă instinctul de unire,
dorinţa ele a fi una cu ceva, dar are ş i o l atură i steric ă , o latură
n e rvoasă, care ignoră adevărata s tare de uniune, dorindu-şi în
sc himb să devină unită prin posedare . Pa siunea îşi apără auto-
Ill at propriile scopuri. În cazul Conştienţei Discriminatorii , care
este aspectul înţel ept al pasiunii , poţi să vez i po ziţia lui "acesta"
ş i "ace la" cu deo sebită acuitate. C u a lte c uvi nte, are loc o co-
2] 1
 sunt lndeaj LI I1 S de c upri nză to ri pentru a des emna cal i tatea de
municare. Dacă ur mează să COI11UlllCl cu cineva. trebuie să res-
pec ţi atât preze nţa ce luilalt, cât ş i procesu l de com uni care. Înţe­
Karma ... Para noia ab olută" a r f i probabil o s intag m ă mult m a i
lepcil1l1ea Di sc riminatorie rec un oaş t e fap tul uniunii , ceea ce es-
explicită~ A i se nza [ia c[l n-o să-ţi atingi scop ul niciodată. Te
scot din minţi rea li ză rile celor lalţi. Te s imţi lă sa t în urmă şi nu
te altceva decât separarea duală În tre "acesta" ş i "a cela" pentru
poţi să s uporţi când a l ţi i ţi-o iau înainte. Această tea m ă, această
menţin e rea stă rii de ex i ste nţ ă a sinelui. La tura distru gă toare a
lip să de încred ere în forţele proprii este legată de elcmentul
focului care arde, d o rinţa , este transmutată în înţ e lepciune a uni-
vânt. Vântul nu bate elin toate direcţiile ci numai dintr-una
rii prin actul comunicării. Poţi să fii plin până la refuz de dorin-
a nume. Aceasta este viziu nea lmidirecţ i onală a parano iei sau a
ţa de a poseda în se ns material şi sp iritua l. Poţi să-ţi doreşti
invidiei.
mult mai mult decât ai. Poţi să fii fascinat de ca lităţile unor lu -
K arma reprezintă şi Înţel epciunea Acţiunii Omnipotente.
cruri pe care nu le ai devenind astfe l orb la ce exis t ă în jurul tău.
Latura paranoică este Înlocuită de calităţ ile e nergiei, de forţa
POţi să fii rob al dor inţe l o r , stare ce produce pe dată un soi de
acţiun ii şi d e p[lstrarea s tării de deschidere. Altfel spus, aspectul
stupiditate ş i ignoranţă. Această ignoranţă a dorinţei se trans-
motional al vântului se menţine , atingând totul în calea sa. Ac-
cende prin Înţelepciunea Conştienţei Discrimin atorii.
Padma este l egată de vest şi de culoarea roşie . Roşul se de-
tilll~ile ta le se vor manifesta asemănător, deoarece nu implică
deloc panica sau o bsesia. Vezi pe dată c um stau lucruri.le şi iei
taşează faţă de toate celelalte culo ri, este foarte provocator, te
măsurile de ri goare. Îţi atin gi scop uril e.
a trage spre s ine . Se at1ă de asemenea în conexiune cu elementul
Karma s ugerează şi scurta vară din nordul îndepărtat. Acest
foc. În sta re co nfuză, focul nu face diferenţa Între lucruri , el În-
anotimp este legat de eficienţa Ka rm ei, fiind o va ră în care totul
g hite. arde şi distruge. În stare de conştienţă , arşiţa pas iunii este
este activ ş i c reşte îneleplinindu-şi rolul. A u loc milioane de ac-
transmutată în că ldur a compasiunii .
tiuni interconectate: fiintele v ii se dezvoltă , renasc plantele, in-
Padma este începutul de primăvară. Asprime a iernii este
gata să se înmoaie, vestind apropierea verii . Gheaţa începe să se
~ectel e, anim a lele. S unt' furtuni cu tunete, fulgere şi grindină .
Parcă nu ai deloc timp să te bucuri de vară deoarece tot timpul
tope asc ă iar fulgii de zăpadă se transformă în l apov iţ ă. Padm a
ceva se mişc ă pentru a supravieţui. Seamănă puţin cu sfârşitul
are foarte multe din carac teri sticile un ei faţad e. N u creează sen-
de prim ăvară , dar este mai fertilă , doved ind că totul este dus la
z aţia solidităţii sau a unei ţesături. Nu are de-a face de cât cu cu-
bun sfârsit în timp util. Culoa rea Ka rmei este verde le ierbi i şi a l
lorile, cu îns u ş ire a de a s tr ă lu c i , c u apusul. Latura v i zua l ă a s u-
prafeţe i este mai i mportantă decât con s tru cţia în sine. Prin ur-
legumel ~r, al e nergie i care se ampl ifi că. In timp ce Karma verii
este înc ă nestabilizată con tinuând să vrea să dea naştere, Ratna
mare, p adma este legată mai mult de artă decât de ştiinţă sau de
ac tivităţi le practice.
toamn ei oferă o încredere d ep lin ă . Totul a fost pus la punct.
Vremea Karmei este d up ă apusul soa relui , crepusculul, sfâ rşitu­
P adma se pre z intă ca o l ocaţi e rezo n abi l ă, un loc und e cresc
lui z ile i ş i începutul nopţii.
flori să lbatice iar a nimal ele se ch ea m ă în voie, ceva în genul
Starea Buddh a este asociată c u întunecimea ş i are o latură
unui pl ato u montan. Este un loc a l paji ş tilor presă rate C l! stânc i
a t tcuprinzătoare deo arec e le ş i conţine, dar şi se p o tri veş te cu
domoa le, printre care anim a lele îş i găsesc loc de joacă.
toa te ccle lalte e moţii . Factorul activ al întunecimii este ignoran-
Karma se asociază cu sentime ntul de ge lozie , de inv idi e, iar
la. Aceasta nu vrea să vadă. Doar ignoră şi se hră n eş t e pe sine.
ca element, c u vântul. Oricum. term e nii gelozie şi in v id ie nu
213
2 12
 Eşti compl e t re laxat, comple t li psit de griji. Preferi s ă-ţi me n ţ l i
n eş tiinţa, în loc S{l in cerci s ă ai un sco p, să încerci ceva, ia r t08.-
te celelalte e m oţi i prez int ă o notă de stupiditate şi de lentoare.
Înţelepciunea reprezentată de Buddha este cea a Spaţiuh.li
A totcuprinzătoL Trăsătura a totp ă trunzătoar e a întunecimii s tă la
bază , dar li căru l îndoielii ş i al in er ţiei întunericului este trans-
format în înţelep c iune. Ace a s ta conţ ine o energ ie şi o inteligen-
ţă imense care s trăbat toate cele lalte elemente, cu lor i ş i emoţi i,
care activează toate cel e Cinci Înţelepciuni.
Buddha este temeli a, sau "stmctura fundam e ntală". Este
mediul sa u ox igenu l care dă p osib ilita tea ce lorlalte e lem ente să
funcţ ion eze. Are o latură solidă, gravă. Şi Ratna este so lidă şi
telurică, dar nu la fel d e pământească , de oarece Buddha e ste
mohorât-pământesc , neinteresant-pământe s c. Buddha este
cumva d ezolant, prea spaţ io s. Este ca o t abără unde n-au mai
rămas decât pietre le vetre lor de foc . Spaţiul la s ă senzaţi a că a
fost locuit pentru multă vreme, dar ac um nu mai e nimeni aici.
Locuitorii nu au fo st ucişi sau obligaţi să se mute cu forţa. Au
plecat pur şi simp lu. Situ a ţia este asemănătoare cu a peşterilor
în care trăiau indi enii a.mericani. Pă s tre ază un sentiment a l tre-
cutului , dar nu m ai d escope ri nimic ie ş it din comun. Tonul era
mohorât, şters, cât se poate pl at. P entn.l Buddha, culoarea este
albastru , culoarea re c e ş i nemărg inită a cer ului .
Î: Cum se potrivesc rep reze ntările lui Buddha , yid8.m, ze l
ameninţăt ori ş i a ll e s imbo luri C LI ca le a sp irituală tibetană ')
R: În c e pri vc~ l c Înţ e l cge rea icono grafiei tibetane, nivelul
d e eroare estc cO Jl s ide rab il. Să încercăm o r apidă trecere în r e-
vi s tă a stru c lmii ico llO<> r<t rl ce şi simbolis tic e din Tantra. Există
aşa -numit a .,i cO Jl O 'r,di e de g uru", reprezentând s tructuril e căii
pe care, În a ililc ti v ~ I ÎIl ce pc s ă primeş ti o ri ce învăţătură, tre buie
s ă te aban IOJ1 czi 1)L' llevol. să te d eschi z i. Pentru a te abandona,
trebui e:, să t · id ,' 1111 Ii c i c um va complet cu pl in ătatea şi bog ă ţia
v i eţ ii . fn a ' ','1 IIH lIlll'111. :Iba nclonarea nu înseamn ă go lire în sen -
2 14
s ul go lului din shunyata, care es te o ex p e r i e nţ ă mult m a t ava n -
sa tă. La nive lul d e începător , ace asta În sea mnă să devii un V, I:,
go l. Înseamnă şi identificarea cu plinătatea ş i bogăţia învăţături­
lor. Prin urmare, in mod simbolic, maeş trii lini ei spiritua le
po ar tă robe bogat ornamentate, păl ăr ii , sceptre, iar în mâini ţin
a lte elemente ornamentale.
Mai exi s tă iconografia r eprezen tărilor Y idam, privind prac-
ticile tantri ce. Yidam sunt diferite a sp ecte a le celor cinci prin-
cipii budiste ale energiei. Sunt repreze ntări masculine, he,.uka.
şi feminine, dakini , putând apăre a fi e ameninţători , fie pa ş ni c i.
Aspectul ameninţător este asociat t r ans muta ţi e i prin forţă , sa Itu-
lui spre înţelepciune şi transrnutării fără dreptul d e a a lege . Este
actul eliberării asociat cu înţelepciunea nebună . Yidam cei paş­
nici s unt asociaţi transmutării "treptate" . Confuzia este potolită
şi e liminat ă treptat.
Yidam poartă costume de rakshas a , ca re în mitologia indi-
ană sunt vampiri supu şi lui Rudra, rege le spiritelor întunericului
Mara, supranumiţi cei răi. Valo area s imb olică e ste următ oarea :
când ignoranţa, reprezentată prin Rudra, şi-a creat imperiul, a
apărut înţelepciunea, a di strus imperiul, a luat costumele împă­
ratului pre cum şi întreaga sa su ită . Costumele y icl am simbo li-
zează. transmutarea egoului în înţelepciune . Poartă co roa m; 01'-
namentate cu câte cinci cranii repreze ntând cel e c in c i 'motii
trans mutate şi ele i'11 cele C inci Înţel epciuni. Emoţiile nu au !' )s l
făcute să di spară , ci s unt purtate ca ornamente. iVlai cl e parlc . lri
dentele sau frishula pe care le ţin în mâini sunt orna menta le C LI
trei capete: unul normal , unul mumificat ş i un craniu de zgo lit.
Primul reprezintă pasiunea arzătoare . Ce l u scat este furia rece şi
duritatea, asemeni unei piei t ăbăc it e. Craniul repre z intă stupidi-
tatea. Trishula ca ornament reprezintă transcenderea acestor trei
impulsuri. În plus, trident u l are trei vârfuri reprezentând cele
trei principi i f und amental e ale existenţe i: shunyata, energia şi
capacitatea de manifestare . Acestea s unt c e le trei "trupuri " <t Ie
lui Buddha, cele trei K aya : Dharmakaya, SambbogakaY<1 ~ i
2 15
Ni- rm anakaya. Toate ornamentele purtate de yidami, case, şerpi
şi alte reprezentări, sunt asociate cu diferite aspecte ale căii. De
exemplu, poartă o ghirlandă formată din cincizeci şi unu de ca-
pete simbolizând. transcenderea celor cincizeci şi una de struc-
turi mentale dezbătute în doctrina Hinayana din Abhidharma.
În practica tantrică , fiecare se poate identifica cu un yidam
aparţinând unei anumite Familii budiste, în funcţie de caracterul
său. Aşadar, dacă un yidam este asociat cu familia Ratna, atlll1ci
el va fi galben având caracteristicile simbolismului specific
grupei . Tipul de mandala în care te încadrează n1.aestrul depinde
de categoria căreia îi aparţii, dacă aparţii familiei pasionale sau
familiei mândre vei avea calităţile specifice. Poţi să vezi dacă
cineva are calităţile pământului şi ale solidităţii sau altcineva pe
cea a aerului, pendulând încoace şi-n colo, iar alţii au calitatea
căldurii şi o prezenţă conectată cu focul. Mandala îţi sunt date
astfel încât să te identifici cu anumite emoţii care au potenţialul
de a fi transmutate în înţelepciune. Câteodată se practică viZlla-
li zarea acestor yidam, dar cum te afli la începutul lucrului cu ei,
nu-i poţi încă vedea. Se începe cu o deschidere către shunyata,
dezvoltându-se apoi sentimentul prezenţei acelei imagini sau
forme . În continuare, se recită o mantră care are legătură cu
acest sentiment. Pentru a slăbi forţa egoului, trebuie stabilită
cumva o legătură Între prezenţa imaginară şi cel care te supra-
veghează, adică egoul. Legătura se face prin mantră. După re-
petarea mantrei, imaginea sau forma este disipată într-o culoare
specifică yidam-ului corespunzător. În sfârş it, îţi închei vizuali-
zarea cu o nouă deschidere către shunyata. Ideea e că aceşti
yidam nu trebuie priviţi drept nişte zeităţi din afară care te vor
salva, ci ca o expresie a adevăratei tale naturi. Te identifici cu
atributele şi culorile specifice, simţi sunetele provenind din
mantră şi astfel începi să-ţi dai seama că adevărata ta fire este
invincibilă. Devii complet una cu yidam-ul.
În j\1oha Ati, cea mai importantă dintre tantre , senslll iden ti -
ficării dispare, devenind una cu adevărata ta natură. Rămân
216
doar energiile ş i luminile. 1\1 ai Înainte vedeai -prin forme, ima- L
g ini şi sunete, percepând starea lor de go l. Ac um vezi formele,
imaginile şi sunetele în adevărata lor lumină. Este ideea întoar-
cerii la sam sara exprimată în tradiţia Zen prin imaginile păstori­ I
rii boilor: nu ai nici oameni, nici boi şi apo i, într-un final, te în-
torci înspre lume.
În a l treilea rând, există iconografia "divinităţi lor protectoa-
re". În practica identificării tale cu un anumit yidam, trebuie
să -ţi dezvolţi o conştienţă care să te scoată din starea de confu-
zie trimiţându-te către starea ta adevă rată . Ai nevoie de şocuri
bru şte, permanente aduceri aminte ş i o stare de conştienţă.
Această conştienţă este reprezentată prin divinităţiJe protectoare
înfăţişate cu forme ameninţătoare . E o zguduitură bruscă ce te
face să-ţi reaminteşti. Este o conştienţă ameninţătoare deoarece
implică saltul. Acest salt are nevoie de un anumit tip de energie
pentru a se elibera de confuzie. Singur trebuie să iei iniţiativa
saltului dinspre graniţele confuziei înspre deschidere. Trebuie
să renunţi chiar şi la cea mai mică umbră de ezitare, să distrugi
toate obstacolele Întâlnite de-a lungul căii. Această divinitate
este numită prote cto are. "Protecţie" nu înseamnă că îţi as igură
propria securitate, ci semnifică un punct de refe rinţă , un j alon
care îţi reaminteşte , te menţine unde eşti, în spaţiul deschis . De
exemplu, există o divinitate protectoare numită iviahakola,
Mahakala cel cu şase braţe, care are culoarea neagră şi stă aşe ­
zat pe Gonesha, ze ul cu cap de elefant care aici sinlbo li zează
gânduril e provenind din s ubconştie nt. Această cleveteală a sub-
conştientului este un aspect al încetinelii şi distragerii automate
de la starea de conştienţă, trăgându-te înapoi spre fascinaţia
gândurilor şi emoţiilor tale. Acţionează cu pre cădere asupra do-
rinţei gândurilor de a supravieţui: intelectuale, obişnuite, emo-
ţionale, de orice natură ar fi acestea. Mahakala te aduce înapoi
la deschidere. Sensul sim bolic este că Mahakalo. stăpâneşte cle-
veteala subconştientului aşezându-se deasupra acestuia. E l re-
prezintă saltul înspre conştienţa p en etrantă .
217
 ÎII " VII ' I,d , 11111111"1, 11 1. 11 :1111 1il'ii bud i stă es te inclu să În ace s-
I te tr ' i '~iI T OI ii ' ' 11111 Il' JlI I'/l' lll ii rilc y idam şi divinităţile pro -
te c to a re. I 'OII Il,' I:i1Io1 111 ;ln llllllii ex p rim ă bogăţia liniei sp iritua-
I le. Yidal11 Îţi ('I'l'l': I/, 1 IH)'; i1 1ilil<l1 ' ('1 de a te identifica c u propria
natură. D iv iniw llk plol l' ' IO: ll l' a q ioncază p e ntru o permanentă
reamintir U ltilll 'le dU11i1 s llnl re pre ze nta te de obicei in diferite
I stadii de a g re s lvil :Ill' . III 11111 ' !i l' de g radul de conşt i e nţă de care
ai nevu ie pe nlru (l - ! 1 v ·tI ." <ld ' vara ln nalură.
Repre/,enlă ril e <1 'res iv' y id HIll 'unt Întotdeauna asoc ia te c u
I ceea c e În t Tl11 e lli 1:lllll'il' i 's ic ' UIlO SC Ut dreptfill'ia vajra,fi.t/'ia
care are nivd ul lathat,l. /\111 (,; / s pun<Înd. es te f uri a fără ură. o
energ ie dinami că. Aceas tă e ne rg ic spec ifi că, oricare ar fi ca~e­
I goria le înţ e lepc iun c că re i a î i aparţine , este invincibi lă. Es te
complet indestru c tibil ă , de nec lin tit, d eoa rece nu este creată, ci
este d esc operită drep t o În s u şire prim ordială. Prin urm are, niCI
I nu se naşte nici nu di spare. Înto-tdeauna are chipul unui războ i­
nic furios ş i agres iv .
Î: C um are loc tra nsmutaţia?
R: Transmutaţia are loc prin înţelegerea s hunyate i ş i apoi
prin d escoperirea bru scă a energ ie i. Îţi dai sea ma că nu trebuie
să mai renunţi la nimic. Începi să vez i trăsă turile caracteris ti ce
ale înţe l epci unii în viaţa de z i cu z i, ceea ce În seamnă un fel de
sa lt. D acă resimţi profund o emo ţie, fur ia , de exe mplu , şi apo i,
a-vând o s tr~.iful ge ra rc d e de sc hidere, aceas ta fiind sh uny a ta, în-
ce pi să înţeleg i că nu tre bui e să- ţi re primi e nerg iil e. N u trebui e
să devii ca lm ş i s ă s u pr imi e nerg ia furiei, dar îţi poţi tra nsforma
... a g res ivitatea În c nc ro ie d in amică. Probl ema depinde de cât d e
d esc hi s cşt i . Câ l li, Illult Îţ i doreş ti să o faci. Cu cât eş ti mai pu-
ţin atras ş i sa ti s l:ic ul le e xp lozia şi e liberarea propriei e nerg ii,
cu a tâ t va c rq le pus i hi Ii ta tea de a o transmuta . D acă vo m fi
atl'aşi ( IL; nl Cllli IL'SI,11i le s~t1 e ex ter ioare, nu vom putea s-o tra n s-
mutăm . Nu e.· ll' Il l'\ ll il' sii le sc himbi complet, dar îţi poţi folo s i
2 18
u parte din energie în starea de " 011:;; 1il' ll! ;1
1: Ca re este diferenţa dintre pm.ill ;1 ,;, i ill ;lll "')
R: înţelepciunea nu poate fi p ri v il<.l ';1 () l'.\ fl '1i ' I!! <i e .'\ le rn fl.
Aceas ta es te diferenţa Între Î nţ elcrl' iul l C :;. i t' UllO;l.: tcre . jl1<lna ş i
praj na. Prajn a este cunoaşte rea î n lu mina r ' I a li v il ii ţ ii . im jn a na
es te înţelepciunea dincolo de o ri cL (C I el e cam c te r re ln ti v. Cu
În[ e l pc iu nea te identifici comp le t. N -o con s id c ri dr-:: pt o conse-
c inţă a ed uc a ţiei sau a ex peri e nţe i .
e: Cum se tran smută emoţ ii le ') C um se proce dează')
R: C he s tiunea e ste mai mul t de: ord in persona l d ecâ t inte -
lec tual. De fapt , noi n- a m trăit experienţa e m O ţiilor, d eş i ave m
impres ia că am fă cut-o. Le-am Încercat doar În limite le lui e u ş i
furi a mea, e u şi dorinţa mea. Acest "eu " este un soi de stru ct ură
centrală care ne conduce. E moţiile joacă rolul m esage ril or,
funcţi onaril o r ş i soldaţiloL În lo c să tră i eşti emoţiil e ca fiind
ceva separa t de tine, mai bine Ia să so ld a ţii la vatră, ca să zic a ş a ,
şi simte-le stru ctura şi v ivac itatea. l\1anifes tarea urii sa u a do-
rinţ e i l a nivel fi z ic este un alt fel de a Încerca să scapi de e le, ca
ş i atunci când te strădu i eşti s ă le reprimi. Dacă ve i s imţ i v iaţa
care pa lpită în e moţii ş i structura acestor a , aşa cum s unt e le În
s tare pură, atun ci acea ex p erienţă va conţine adevă rul absolu t.
Vei începe să vezi pe dată aspectul lo r ironic şi profund mani-
te s tat s imultan, să le înţel eg i aşa cum s unt. Atun c i procesu l
tra n smutaţiei , adică tran s mutaţia e moţiilor în înţel epciun e va
a vea loc fără nici o Întâ rz iere. D a r, dup ă c um am s pus, es te o
probl emă p ersonală. Chiar trebui e s-o facem. Până 11-0 facem,
n-o putem descrie în cuvinte. Trebuie să avem destul d e mult
curaj pentru a le privi În faţă , să colaborăm cu ele În mod cu
adevărat eficie nt, să le pip ă im tex tura şi să le s imţim adâllcil11il e.
Vom desco pe ri că emoţ iil e nu s unt ceea ce par ş i că ele conţin
multă 'inţelepciun e ş i s p a ţiu d eschis . Problema este că niciod a tă
nu le s imţim aşa c um trebuie. Credem că bă ta ia ş i crim a ex pri -
mă f uria, dar aces tea s unt o altă c a le de scăpare. o cal e d e a ne
2 19
 uşura, în Joc să experimentflm emoţiile aşa cum sunt ele. Înc,i
nu am simţit cum trebuie natura fundamentală a acestora.
Î: Când emoţiile sunt transmutate: nu Înseamnă că dispar.
nu-i aşa"
R: Tu neapărat,
dar devin alte forme de energie. Dacă În-
cercăm să fim buni sau împăciuitori: străduindu-ne să ne su-
primăm sau să ne dominăm emoţiile, aceasta este o adevărată
manife stare a egoului. Suntem agresivi faţă de propriile emoţii,
încercând să dobândim cu forţa starea de linişte sau bunătatea.
Odată ce am Încetat să mai fim agresivi faţă de emoţii l e noastre.
Încetează şi Încercarea de a le schimba . Cu no scâ ndu-Ie aşa cum
trebuie , atunci transmutarea poate avea loc. Latura lor enervan-
tă se transmută imediat ce le percepi aşa cum sunt. Transmuta-
rea .nu este eliminarea laturii energetice a emoţiilor. De fapt, le
tran s formăm în înţelepciunea de care avem atât de multă nevoie .
Î: 'e ne puteţi spune despre tantra sexuală? Este aceasta un
proces de transmutare a energiei sexuale în altceva?
R: E acelaşi lucru . Când latura lacomă a pasiunii sa u a do-
rinţei este transformată în comunicare deschisă, atunci, în loc să
stagneze sau să devină insuportabilă, relaţia dintre doi oameni
Începe să se dezvo.l te creativ.
Î: Principiul tran sm utaţi ei se aplică şi energiilor sat/vie,
rojasic şi tamasie, aşa cum este descris în tradiţia hindusă? Nu
doreşti să iei energia tamasică ş i s-o transformi în rajasică, dar
o iei şi te foloseşti de ea.
R: Se aplică. De fapt, este foarte uti 1. În general. avem ten-
dinţa să pregetăm prea mult. Obişnuim să spunem: "Cândva,
când voi avea o mulţime de bani , mă voi duce undeva să studi-
ez, să meditez şi să devin preot" sau, mă rog, orice al tceva aş
vrea să devin. Dar n-o punem în practică niciodată . Întotdeauna
facem referiri de genul: "Cândva voi face ceva, apoi ... " De fie-
care dată plănuim prea mult. Mai degrabă vrem să ne schimbăm
vieţile decât să ne folosim de ele, de clipa de faţă , iar aceste ezi-
220
1.11i i"dll l' () l11ulţime de piedici În practica noastră sp iritu a l ă.
11I1! i d illln.: no i s unt stăpâniţi de gându ri romantice: .. acum
S Ullt r'lll . d a r Într-o zi. când m ă voi schimba : voi fi bun ... ·'
Î: I rill l' ipiui tra n smutării este exprimat şi în ană "
R : I cs ig ur. După cum ştim, În diferite locuri şi în diferite
m omente is tori ce. pe rsoane diferite au creat combinatii de Cll-
lori şi s trU Cluri a s em ă nătoare. Arta expresivă şi spont~nă are în
sine o trăsătură d e universalitate. De asta nu trebuie să treci
dincolo de ceva. Dac ă priveşti direct şi cuprinzător, atunci ace-
ea îţi va vorbi, G/ceeo te va face să Înţelegi. A legerea verdelu i
pentru accesul în trafic şi a roşului pentru oprire sugerează un
soi de universalitate a efectului coloristic.
Î: Dar dansul şi teatrul?
R: Este acelaşi lucru. Necazul este că dacă devii prea raţio­
nal în crearea unei opere de artă, atunci ea Încetează să mai fie
operă de artă. Când maeştrii sunt complet absorbi ti de ceea ce
fac, atunci produc capodopere, dar nu pentru că 'ar fi perfect
conştienţi de ce anume au inventat, ci pentru că sunt absorbi ti
cu totul de fenomenul creaţiei. Ei nu-şi pun întrebări, doar cr~­
ează. Produc ceea ce trebuie aproape accidental.
Î: Cum se raportează teama sau paranoia la spol1taneitatea
transmutată în acţiune?
R: Nu există niciun fel de truc uri legate de depăşirea uneia
sau alteia dintre dificultăţi pentru a dobândi o anumită stare
existenţială. E o problemă de salt. Când o persoană îşi dă seama
că se află Într-o stare paranoică, aceasta implică o anume Înte-
legere profundă a subconştientului , o oarecare senzatie fată de
celălalt aspect al minţii sale. Apoi trebuie cu adevă;at să' facă
saltul. Tehnica de executare a sa ltului este greu de explicat în
cuvinte. Trebuie doar să-I faci. Este mai mult ca atunci când
eşti aruncat Într-o apă şi descoperi brusc că ştii să Îno~i. Te
menţii pur şi simplu la s uprafaţă. Probabil. dacă te vei întoarce
la râu şi ve i încerca iarăşi, s-ar putea să nu mai fii în sta re să
22 1
înoţi d e loc. E o problemă
de spontaneita te, de folosire a inte li -
g enţei obişnuite. Saltul nu poate fi explicat în Cll v inle: este din-
colo de acestea. Dar poate fi f2i.cut dacă ţi-l doreşti cu ade văr a t ,
dacă te pui în situaţia de a sări şi, cumva, te şi ab::ll1donezi.
Î: Dacă e ş ti speriat şi ai o puternică reacţie de teamă. o înţ e­
legi şi nu vrei să te la ş i copleşit, poţi să rămâi conştient. Cum
faci?
R: Este o problemă de a recunoaşte întâi că o a semenea
energie este acolo şi, de asemenea. de a r ealiza că acea sta este
chiar e ner g ia saltului . Cu alte cuvinte, în lo c s ă fu gi din faţ a fri-
cii, trebuie s ă te implici complet începând s ă s imţi laturi le a spre
şi dure ale stării respective.
Î: Să devii un luptător?
R: Da . La început, poţi să fii satisfăcut doar pri n înţe legerea
absurdităţii ernoţiilor, ceea ce le face să şi di spară. Nu este în s ă
îndeajuns pentru a ajunge la aplicarea principiului de transmu-
tare al Vajrayanei . Trebuie să vezi caracteristica de "forma este
formă" a emoţiilor. Odată ce ai început să le vezi cum trebuie
din punctul de vedere al "formei ca formă şi al emoţiei ca emo-
ţie" făr 2i niciun fel de idei preconcepute , odată ce ai vă zut emo-
ţia în stare pură, aşa cum este, eşti pregătit pentru salt. Nu este
nevoi e de vreun efort deose bit. Deja ai început saltul, ca să zi-
cem aşa. Atenţi e , nu în s eamnă deloc că atunci câ.nd eşti furio s,
ieşi în stradă ş i uci z i p e cineva.
Î: Altfel spus, în loc să te repe z i să reacţione zi haotic În faţa
unei s ituaţii , m a i bin e sta i ş i o vezi aşa cum este.
R: Corec t. V czi tu . noi de fapt nu înţelegem e moţiil e cum
trebuie, de ş i s unte m co n,plct implicaţi. Dacă le dăm fr â u libe r
şi ne elibe ri:im d e ::1ces tea, nu înseamnă că le-am expe rim c nta t
cum trebui c. în ecrcă m să le reprimăm sau să s c ăpăm d e e le d e -
oarece nu s up o rt ă m să ne aflăm in starea re s p ec ti vă. Da r
Vajray an a Il e s pu ne 5[1 le a bordăm direct şi s ă. le s imţim ÎIl s ta-
rea lor pur~"t . N u tre b ui c să le transmuţi. De fapT, d ej a ai j'n \e !cs
222
p osibilitatea de transmutare e xistent ă în e m o ţii: " forma este
formă". Abordarea dire ctă este d estul de periculoas ă ş( de com-
plicată.
1: Cum se încadre ază viaţa lui ]\1ilarepa în tiparele Tantrei?
El pare să nu fi practicat transrnutarea ci, dimpotrivă, renunţa­
rea .
R: Desigur, prin stilul său de viaţă, Milarepa este un exem-
plu clasic al tradiţiei yoghine de renunţare. De obicei, când ne
gândim la cineva care renunţă , vedem un personaj care încearcă
să scape d e "rău " sau d e v i a ţa " pământe a s c ă ". Nu e deloc cazul
lui Milarepa. EI nu încearcă să scape de nicio înclinaţie către
"rău" prin meditaţiile în mijlocul sălbăticiei. El nu s-a ascuns
nicăieri. Nu a încercat nici să se pedepsească. Ascetismul era o
simplă expresie a propriului caracter, aşa cum modurile noastre
de viaţă sunt o expresie a ceea ce suntem, definite de structurile
noastre psihologice şi de trecutul fiecăruia. Milarepa a vrut s ă
trăiască simplu şi a ales un mod simplu de viaţă .
Cu siguranţă că cei care urmea ză o cale religioasă au ten-
dinţa de a deveni pentru o vreme nonpământeni şi nici Milarepa
nu a fo st o excepţie. Oamenii o pot face în s ă şi în mijlocul unui
oraş . Cei bogaţi cheltuie o grămadă de bani pentru o astfel de
"călătorie" religioasă. TvIai devreme sau mai târziu însă, dac ă ie i
cu adevărat contact cu învăţăturile , trebuie să te Întorci pe p ă ­
m â nt. Pe când Milarepa medita în pustiu ducând o vi aţă ex tre m
de austeră, nişte vânători au apărut din întâmplare şi i-au d at
ni ş te carne proaspătă d e căprioară. A mâncat-o şi imediat cali -
tatea meditaţi ei sale s-a îmbunătăţit. Şi , mai târziu , când încă
ezita să se Întoarcă la civili zaţi e , câţiva ţărani au venit în peşte­
ra unde locuia, cerându-i s ă -i înveţe. De fiecare dată era scos
din izolare de diferite întâmplări ce păreau accidentale, despre
care se spune că sunt jocul maestrului, universalitatea maestru-
lui , cel care Întotdeauna se arată celorlalţi aşa c um este. Putem
să medităm în propriul apartament simţindu-ne foarte ,,înălţaţi "
223
şi e uforici, foarte "spirituali z aţi". Dar apol coborâm, merge m
pe s tr adă. cineva ne calc ă pe picior şi trebLlie să ne de sc urcăm
cu asta. Aceasta ne aduce înapoi pe p ă mânt. foarte cu picioarele
pe păm ânt.
M il arepa a fost extrem de implica t în procesul tran smutării
energiilor şi emoţiilor. De fapt când citim Cele o sută de mii de
câl1. l eCe ale lui 1\1ilarepa, prima parte este d e dicată în Îl1lregime
expe ri enţei sale în acest proces. În "Pov estire din valea rubine-
lor", jVJilarepa tocmai îl părăsise pe Marpa pentru a se retrage
s ă mediteze în singurătate. Acesta poate fi nU111it "stadilil său de
a lolc s ent" ', deoarece era 'indl dependent de sprijimd unui g uru.
Marpa era încă "tăticu] " său. Deschizându-se şi abandonându-
se în faţa lui Marpa, îi mai rămăsese Înc ă de învăţat cum să -şi
tran Sl11ute emoţii le. Rămăsese Încă tributar noţiunilor de bine şi
de rău , iar astfe l lumea îi părea împărţită în în ge ri şi sp irite ma-
lefice.
În povestirea respectivă , când se Întoarce la peşteră după o
vizită la Marpa, se trezeşte faţă în faţă cu o hoardă de spirite
malefice. Ca să scape de ei a Încercat tot ce 1-a trecut prin cap, a
încercat orice şiretlic cu putinţă. I-a ameninţat, i-a impl orat, a
aruncat chiar şi anateme asupra lor, dar aceştia n-au vrut să ple-
ce până când n-a încetat să-i considere răi, deschizându-se către
aceştia , văzându-i aşa cum erau. Acesta a fost începutul pe rioa-
dei în care Milarepa a învăţat cum să s ubju ge spiritel e malefice,
ceea ce este ace l aş i lucru cu a-ţi tran smuta emoţii l e. D emonii şi
îngerii sunt produsul propriilor noastre emoţ ii . Ceea ce nu vrem
să ne umbrească exi stenţa este reprezentat prin spiritele malefi-
ce . Lucrurile care ne atrag au chip de zei şi de zeiţe. În re s t, t o-
tul este decor.
Acceptând spiritele malefice ş i î nge rii aşa cum era u ,
lvlilarepa i-a transmutat. Aceştia ali devenit dakini, energi i a le
vieţii. To a tă partea întâi a .,Cântece lo r'· tratează stăpânire a te h-
ni c ii t r ans mutaţi ei., creş t e rea cap ac i tilţ ii de deschidere cătr e lu -
me aşa cum este ea, până ce, În cap ito lul ,.Atacu l ze iţ e i
I scr inma", reuşeşte să înfrângă to ate spiritele m a lefice. In acesr
ca pito L mii de spirite malefice se strâng la un loc pentru a-l ata-
"
C I :;; i Îngrozi pe Milarepa în timp ce medita, dar aceSta îi bine-
c ll v ~Î nt ează , este desc his ş i gata să-i accepte, dornic să se ofere
lo r din adâncul fiinţei sale, iar aceştia sunt subjugaţi. La lin
mom e nt dat, cinci spirite malefice, Începând să-şi dea seama că
nu pot să- I înspăimânte, îi cântă:
D acă niciun chip de demon
Nu-ţi apare-n minte,
Nu ai a te teme c-au sălaş prin preajmă.
Stai şi vez i mai bine, gândul să-I ţii-n frâu ...
Groaznică e calea fricii şi-a speranţei vagi ,
Când asupră-ţi răul se repede-n hoarde ...
Mai târziu. însuşi Milarepa a afirmat: "În măsura în care
Cea mai Înaltă sau adevărată natură a fiinţei este implicată, nu
există nici zeităţi, nici spirite malefice. Cel care se va elibera
atât de teamă cât şi de speranţă , atât de rău cât şi de virtute, îşi
va da seama de natura nonsubstanţială şi lipsită de temei a con-
fuziei. Iar apoi, samsara îţi va apărea sub chipul lui Mahamudra
însuşi ... "
În celelalte O sulă de mii de câl1.1eCe, sunt tratate progresele
lui Milarepa ca maestru şi relaţiile sale Cll di scipolii. Până la
sfârşitul vieţi i a reuşit să perfecteze procesul de transmutare pâ-
nă la punctul pe care l-a numit Vidyadhara, sau "Stăpânul înţe­
lepciunii nebune". Nu s-a mai aflat niciodată în bătaia vânturi-
lor iscate din frică şi speranţă. Zeităţile şi spiritele malefice, pa-
siunile şi proiecţiile lor exterioare au fost complet subjugate şi
transformate. Acum, viaţa sa devenise un dans continuu alături
de dakini.
Într-un târz iu, Milarepa a atins starea "câinelui bătrân", ul-
timul nivel la care putea ajunge. Oamenii puteau să calce peste
e l, să-I foloseasc.ă drept drum sau potecă . EI avea să fie Întot-
225
cleaun a aco lo. Ş i -a transce ns propna exis t e nţ ă astfe l înc ât.
atunc i când citim ultirn e le sa le î n văţături. vedem în i' vlilarepa un
exemp lu de universalitate, un adevărat exe mplu de .i luminare.

Cuprins

Cuvânt înainte ...... ............... ... .. .. ... ... .. .......... . ··········.·· .. .... ··· .. · .. ·· 7
1ntroducere .... .... ..... .. .......... ......... .. ........ ...... ... .. ......... ........ .. ... .. 10
Materialislllui sp iritu a l ..... ... .... ... ....... ...... ........ .. ..... ..... .... ..... ... . 2 1
Abando narea ....................................... ... .. .... .... .... .. ... .... ........... 29
Maestrul (Guru) .... ...... ......... .. ....... .... ..... ........... .................. ... .. ·35
Iniţierea .. ............... ........ .......................... .... ....... .................... .. 53
Autoamăgirea ... ............ ......... .. ....... ..... ..... ........ .... .... ........... ..... 63
Calea cea g rea .. .. .... .... .. .. .. .. .... .. ...... .......... .. .. .... .... .... ...... .. .... .. .. 75
Calea exterioară .. .... ... ............. ... .. ..... .. .. .. ·· .. ··.·· ...... ... ..... ... ........ 87
Simţu l umo rului ................... .............. ..... .......... ... .............. .... 105
Dezvoltarea egou lui ..... .. .... .. ....... .................................. .. ....... 11 5
Cele şase t ărâmuri ................ .... ... .. ......................................... 131
Cele patru adevăru ri nob ile .................... .. .. ...... ..... ...... .. .... ..... 143
Ca lea Bodhisattva .......... ....... .. ... ... .... .. ........ .. .. .... .. .. ...... .... .. .. . 157
Generozitatea .. .... .......... .. .... .... .. .. ... ........... ..... .. .. .. ...... .... ... . 160
Disciplina ..... .............. ........... ..... .. .... ....... ... .. ........... .. ..... .. .. 162
Răbdarea ............. .......... .... ....... .. ....... ... ...... ......... ............. ... 164
Energia .. ... .. .... .. ... ....... ........................ .. ....... .. .................. ... 165
Meditaţia ...... .. .............. ..... ..... ..... ... ..... ...... ..... ....... .. ...... .... . 166
C unoaşterea ............... .. ....... .... .... .............. ..... .. .. ......... .... .. .. 167
Shunyata ................. .. .. ... ...... ... .............. ... .......... .......... ..... ...... 175
Tantra ........ ... .... ...... .... ...... ... .. ... .. ... .. .... .. ...... ..... ......... .. .. ..... .. .. 203

226 227