Răspunderea juridica a judecătorului Curţii Constituţionale a Republicii Moldova / D.

Pulbere // Justiţia Constituţională în Republica Moldova", 2007, nr.2, pag.12;

***

Este mult mai periculos atunci cînd omul vinovat este pedepsit
fără respectarea legii, decît atunci cînd el evită pedeapsa
(T.Dgefferson)
SUMMARY
"Responsibility" means a state that affects personally the responsibility's subject in limits
of rights and obligations established by his status in the social environment.
In order to ensure the independence and the good functioning of the constitutional
jurisdiction's authority, the legislative of the Republic of Moldova established for the
Constitutional Court only the legal responsibility under the following forms: criminal
responsibility, contravention responsibility and disciplinary responsibility.
Two forms of immunities are unanimously recognized and guaranteed in the law theory:
inviolability and legal irresponsibility. The legislation of the Republic of Moldova stipulates both
two forms of immunities for the judge of the Constitutional Court. It is worth to mention their
distinction: legal irresponsibility for votes and opinions expressed during the mandate exercise
is included in an article, that focus on independence; inviolability is stipulated in an article,
named "Immunity".

Drepturile ar avea un caracter declarativ, daca n-ar include obligaţii şi răspundere.

Răspunderea este un element caracteristic şi pentru statutul judecătorului Curţii Constituţionale a
Republicii Moldova.
Unii autori1 asociază termenul "răspundere" cu termenul "responsabilitate", care, avînd un
sens mai larg, semnifică o stare ce afectează personal subiectul răspunderii în limitele drepturilor
şi obligaţiilor stabilite de statutul său în ambianţa socială.
Ca instituţie juridică a subramurii jurisdicţiei constituţionale, răspunderea judecătorului
Curţii Constituţionale cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează temeiurile,
procedura şi consecinţele acestei răspunderi. Răspunderea judecătorului Curţii Constituţionale
poate fi privită şi ca o relaţie normativizată, deoarece este strict reglementată prin Legea cu
privire la Curtea Constituţională2 (în continuare - Legea) şi Codul jurisdicţiei constituţionale3 (în
continuare - Codul).
Conform teoriei dreptului, răspunderea - ca relaţie normativizată - poate fi politică sau
juridică. Răspunderea politică a judecătorului Curţii Constituţionale este exclusă categoric,
deoarece judecătorul este independent, inamovibil, se supune numai Constituţiei şi nu poate fi
tras la răspundere pentru opiniile şi voturile exprimate în exercitarea mandatului jurisdicţional.
Pentru asigurarea independenţei şi bunei funcţionări a autorităţii ele jurisdicţie
constituţională, legislativul Republicii Moldova a stabilit pentru judecătorul Curţii
Constituţionale numai răspunderea juridică sub formele4: răspundere penală, răspundere
contravenţională şi răspundere disciplinară.
Înainte de a proceda Ia dezbaterea acestui aspect, considerăm necesar să menţionăm că
judecătorul se bucură de imunitate. În literatura de specialitate 5 imunitatea este definită ca reguli
derogatorii de la cele de drept comun şi au ca scop asigurarea independenţei judecătorului în
exercitarea mandatului şi punerea lui sub protecţie faţă de actele sau faptele abuzive ale
autorităţilor (legislativă, executivă şi judecătorească) sau ale persoanelor fizice. Este important
de reţinut că imunitatea nu poate fi privită ca privilegii ale unor persoane în virtutea deţinerii
unor înalte funcţii de stat, iar scopul principal al acesteia este protejarea mandatului jurisdicţional
şi crearea unor condiţii reale de independenţă în exercitarea lui.
 În teoria dreptului sînt unanim recunoscute două forme de imunitate, şi anume: 6
inviolabilitatea şi iresponsabilitatea juridică. Legislaţia Republicii Moldova stabileşte pentru
judecătorul Curţii Constituţionale ambele forme de imunitate. Vom remarca însă faptul detaşării
lor, astfel, iresponsabilitatea juridică pentru voturile sau opiniile exprimate în exercitarea
mandatului este consfinţită în articolul "Independenţa"7. Iar inviolabilitatea este stipulată în
articolul denumit "Imunitatea"8. Acest fapt poate crea impresia falsă că imunitatea se referă
numai la interdicţia de a reţine, aresta, percheziţiona sau trimite în judecată judecătorul Curţii
Constituţionale, iar lipsa răspunderii juridice pentru voturile sau opiniile exprimate nu face parte
din imunitate. În acest sens ne aliniem la doctrinarii9 care susţin că, logic, cele două categorii ar
fi trebuit incluse în acelaşi articol şi sub aceeaşi denumire: "Imunităţi".
Iresponsabilitatea juridică stabileşte regula prin care judecătorul Curţii nu poate fi
persecutat sau tras la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile exprimate în exercitarea
mandatului. Analizînd atent textul constituţional, conchidem că lipsa răspunderii juridice
intervine numai în cazurile în care judecătorul se află în exercitarea mandatului. Nefiind limitată
în timp10, iresponsabilitatea juridică se referă la toate formele de răspundere juridică şi protejează
exprimarea opiniilor şi voturilor atît în perioada mandatului, cît şi după încetarea acestuia.
Legile altor state prevăd şi excepţii de la iresponsabilitatea juridică. De exemplu,
judecătorul Curţii Constituţionale a Federaţiei Ruse nu poate fi tras la răspundere, inclusiv după
încetarea mandatului, pentru opiniile exprimate în cadrul examinării cauzelor la Curte, decît dacă
prin hotărîre judecătorească definitivă va fi stabilită vinovăţia sa de abuz culpabil în exerciţiul
funcţiei11. Deşi iresponsabilităţii juridice, de regulă, i se atribuie un caracter absolut, considerăm
binevenită determinarea limitelor protecţiei judecătorului Curţii Constituţionale precizînd că el
poate fi tras la răspundere pentru insulta altor judecători sau expresiilor injurioase.
Inviolabilitatea mai este numită şi "imunitate de procedură"12, deoarece are drept scop
prevenirea urmăririi judiciare nefondate, îndreptată spre intimidarea judecătorului Curţii
Constituţionale.
Fiind forme instituţionalizate de protecţie a mandatului judecătorului Curţii
Constituţionale, imunităţile nu sînt incompatibile şi nu exclud posibila lui răspundere juridică în
limitele legii, pentru că ele nu au fost create pentru a privilegia judecătorul, ci pentru a garanta
independenţa, imparţialitatea şi demnitatea justiţiei constituţionale. 13.
Reglementările indefinite ale răspunderii penale şi celei contravenţionale din Cod şi Lege
ne conduc la concluzia că:
- răspunderea penală şi cea contravenţională a judecătorului Curţii Constituţionale este de
drept comun şi se aplică pentru alte fapte, decît cele săvîrşite în îndeplinirea mandatului său,
chiar dacă fapta considerată de lege ca infracţiune sau contravenţie se află în legătură cu
conţinutul mandatului său;
- judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia
cazurilor de infracţiune flagrantă, fără încuviinţarea prealabilă a Curţii Constituţionale. Prin
"încuviinţarea prealabilă", de fapt, Curtea îl lipseşte pe judecător de imunitate, constatînd că
acţiunile procesuale se referă la actele sau faptele judecătorului străine de exercitarea mandatului
şi nu au scop intimidarea judecătorului;
- judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi trimis în judecata contravenţională sau
penală fără încuviinţarea prealabilă a Curţii Constituţionale. Imunitatea de procedură nu acoperă
judecata civilă (răspunderea contractuală sau delictuală), nici răspunderea administrativă (fiscală
sau contravenţională) stabilită de altă autoritate decît instanţa de judecată.
Curtea Constituţională poate să nu-şi dea consimţămîntul pentru tragerea judecătorului la
răspundere penală sau contravenţională. În acest caz răspunderea penală sau contravenţională a
judecătorului poate fi reluată după expirarea mandatului. Considerăm întemeiată poziţia
autorului14 care susţine că, hotărînd asupra ridicării imunităţii judecătorului, Curtea trebuie să
examineze numai o singură problemă - dacă prin învinuirile aduse judecătorului nu se urmăreşte
persecutarea lui pentru activitatea jurisdicţională. Totodată, Curtea nu se poate pronunţa asupra
conţinutului învinuirii şi probelor acumulate, deoarece asta ar însemna amestecul în competenţa
judecătoriei pe cauze penale şi administrative. Hotărîrea Curţii privind încuviinţarea/refuzul
încuviinţării trimiterii în judecată a membrului său întotdeauna trebuie să fie motivată.
Intentarea acţiunii penale şi cererea privind încuviinţarea trimiterii în judecată ţin de
competenţa Procurorului General, care va înainta Curţii Constituţionale în acest sens un demers
motivat.
- Judecătorul Curţii Constituţionale a cărui identitate nu a fost cunoscută în momentul
reţinerii este eliberat imediat după stabilirea identităţii, pentru a relua procedura de ridicare a
imunităţii conform legislaţiei.
- Factorul de decizie care a întreprins reţinerea judecătorului Curţii Constituţionale,
surprins în flagrant delict, trebuie să comunice imediat Curţii Constituţionale.
- În decursul a 24 de ore aceasta decide asupra reţinerii" Considerăm că prevederea "decide
asupra reţinerii" trebuie să fie revizuită, pe motiv că Curtea decide numai asupra ridicării
imunităţii judecătorului, iar hotărîrea Curţii, pe cale de consecinţă, va influenţa asupra menţinerii
reţinerii.
- Competenţa de judecată pentru infracţiunile şi delictele administrative săvîrşite de
judecătorul Curţii Constituţionale aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
- De la data încuviinţării trimiterii în judecată, judecătorul Curţii Constituţionale este
suspendat de drept din funcţie. Din punct de vedere juridic, suspendarea mandatului înseamnă
întreruperea, sistarea temporară a actelor de exercitare a mandatului. Suspendarea mandatului,
deci, are un caracter temporar, se referă numai la activitatea jurisdicţională şi în nici un caz nu
atrage suspendarea indemnizaţiilor, salariului şi garanţiilor judecătorului stabilite de legislaţie.
De menţionat, că prevederile Legii16 stabilesc imperativ obligativitatea suspendării mandatului în
toate cazurile de trimitere în judecată. Considerăm că această regulă este prea dură şi în unele
cazuri nejustificată. În opinia noastră, suspendarea mandatului de judecător al Curţii este
reglementată mai reuşit în legislaţia altor state17, unde suspendarea poate fi aplicată şi faţă de
judecătorul care, pe motiv de sănătate, temporar nu-şi poate onora obligaţiunile, decizia privind
suspendarea fiind un drept, dar nu o obligaţiune a Curţii. În susţinerea acestei poziţii, vom
menţiona că examinarea judiciară a unor cauze penale şi mai ales contravenţionale în privinţa
judecătorului Curţii nu întotdeauna va afecta exercitarea mandatului jurisdicţional.
Încetarea urmăririi penale sau emiterea unei sentinţe de achitare în privinţa judecătorului
suspendat duc la stingerea motivelor care au stat la baza suspendării. Atît suspendarea, cît şi
restabilirea în funcţia de judecător al Curţii se efectuează prin hotărîre a Curţii Constituţionale.
- În caz de condamnare definitivă, mandatul judecătorului este ridicat în condiţiile legii. 18
Considerăm că prevederea "condamnare definitivă" din art.16 alin.(4) al Legii urmează să fie
revizuită şi înlocuită cu formularea "la data pronunţării sentinţei definitive de condamnare a
judecătorului". În acest articol trezeşte rezerve şi prevederea de spre ridicarea mandatului ca
urmare a pronunţării sentinţei definitive de condamnare. În condiţiile în care Codul19 stabileşte
că "ridicarea mandatului" este o sancţiune disciplinară, atunci este un nonsens ca în privinţa unei
persoane condamnate prin sentinţă judecătorească definitivă să fie aplicată pe deasupra şi o
sancţiune disciplinară. În acest caz, probabil, legislativul a avut în vedere încetarea mandatului.
Necesită revizuire şi prevederile art.19 pct.(c) din Lege, potrivit căruia mandatul judecătorului
Curţii încetează în caz de condamnare a judecătorului de către instanţa judecătorească pentru
săvîrşirea unei infracţiuni. Considerăm că mai adecvată ar fi următoarea formulare "Condamnare
prin sentinţă judecătorească definitivă".
- Vom menţiona că judecătorii-asistenţi beneficiază de aceleaşi imunităţi ca şi judecătorii. 20
Lor li se aplică toate imunităţile de procedură menţionate mai sus.
Referitor la răspunderea disciplinară, putem menţiona că această formă a răspunderii
juridice este reglementată, relativ detaliat, prin art.83-84 din Cod, cuprinse în Capitolul 14,
intitulat: "Răspunderea disciplinară a judecătorilor". La o analiză detaliată a acestor prevederi
putem deduce următoarele:
- Judecătorul Curţii Constituţionale poartă răspundere disciplinară numai pentru încălcarea
culpabilă a prevederilor Legii şi Codului21, adică a atribuţiilor sale legale. Dacă încălcarea nu
este culpabilă, logic, nu constituie temei pentru răspunderea disciplinară. Considerăm că temeiul
răspunderii disciplinare, indicat în art.83 din Cod, este foarte general, deoarece se referă la
încălcarea tuturor prevederi lor din Cod şi Lege. Dacă analizăm în plan comparativ temeiurile
răspunderii disciplinare, constatăm că în alte ţări sînt strict indicate prevederile care, dacă sînt
încălcate, declanşează răspunderea disciplinară şi ele vizează obligaţiile judecătorului22.
Prevederile care stipulează expres obligaţiile judecătorului Curţii Constituţionale din Republica
Moldova sînt cuprinse în articolul 17 din Cod.
Potrivit art.84 din Cod, urmărirea disciplinară a judecătorului Curţii Constituţionale poate
fi pornită numai în temeiul unei sesizări, făcute în scris de autorităţile competente să numească
judecători în Curtea Constituţională. Amintim că sînt numai 3 autorităţi competente să numească
judecători ai Curţii: Parlamentul, Consiliul Superior al Magistraturii şi Guvernul. Considerăm că
cercul de subiecţi cu drept de iniţiere a urmăririi disciplinare trebuie să fie extins prin includerea
Preşedintelui Curţii Constituţionale, precum şi a autosesizării Curţii, pe motiv că în multe cazuri
de încălcare a Codului şi Legii, cum ar fi eschivarea de la votare, în condiţiile păstrării secretului
deliberărilor, e foarte greu de imaginat cum autorităţile competente pentru numirea judecătorilor
vor putea lua atitudine faţă de abaterile disciplinare.
- După primirea sesizării, Preşedintele Curţii Constituţionale numeşte un complet de
urmărire disciplinară din 2 judecători. Dacă sesizarea îl priveşte pe Preşedintele Curţii, completul
de urmărire disciplinară este desemnat de către Curtea Constituţională, prin plenul Curţii,
convocat de judecătorul care exercită funcţiile Preşedintelui Curţii în lipsa acestuia. Unul din cei
2 judecători va fi desemnat preşedinte al completului de urmărire disciplinară. Considerăm că
merită atenţie modul de instituire a completului de urmărire disciplinară în privinţa Preşedintelui
Curţii nu prin desemnare, ci prin tragere la sorţi, prevăzut în legislaţia altor state. 23
- În cazul în care completul de urmărire disciplinară con stată că sesizarea nu este
întemeiată, cauza se clasează printr-o decizie a Preşedintelui Curţii Constituţionale sau a Curţii.
În alte ţări24, decizia de clasare este luată de completul de urmărire disciplinară, iar autoritatea
care l-a numit doar aprobă decizia acestuia. Considerăm că în ambele cazuri la adoptarea deciziei
se presupune o colaborare între completul de urmărire disciplinară şi autoritatea care a numit
completul, după caz, Preşedintele Curţii sau Curtea.
- În cazul în care completul de urmărire disciplinară constată că sesizarea este întemeiată,
va întocmi un raport, pe care îl va remite spre examinare Curţii Constituţionale.
- Audierea de către Curtea Constituţională a celui învinuit este obligatorie.
- Curtea Constituţională poate aplica judecătorului, în funcţie de gravitatea abaterii,
următoarele sancţiuni disciplinare: avertisment; mustrare; ridicarea mandatului de judecător al
Curţii Constituţionale.
Cea mai aspră sancţiune disciplinară este ridicarea mandatului, care duce la încetarea
mandatului de judecător. Conform art.20 din Lege, Preşedintele Curţii sesizează autoritatea
competentă în termen de cel mult 3 zile de la data declarării vacanţei funcţiei, solicitîndu-i să
numească un nou judecător.
- Sancţiunile disciplinare se aplică prin hotărîre, adoptată cu votul majorităţii judecătorilor
Curţii Constituţionale. Hotărîrea este definitivă şi nu poate fi atacată.
- Legislaţia altor state diferenţiază procedura de examinare a unor cauze disciplinare. De
exemplu, examinarea delictelor unui judecător de lezare a onoarei şi demnităţii altui judecător
sînt de competenţa legislativului, la demersul Curţii Constituţionale, adoptat cu 2/3 de voturi ai
membrilor Curţii. Dacă pentru apărarea onoarei şi demnităţii sale judecătorul se adresează
instanţei de drept comun, atunci procedura disciplinară se sistează pînă la finalizarea procesului
judiciar.25
Considerăm că, oricare ar fi particularităţile procedurii, scopul răspunderii juridice a
judecătorului Curţii Constituţionale este de a asigura independenţa exercitarea mandatului de
judecător şi a jurisdicţiei constituţionale.
Pe întreaga perioadă de activitate a Curţii Constituţionale, nici un judecător al Curţii nu a
fost tras la răspundere juridică.
 __________________
1
A.Arseni, Drept Constituţional şi instituţii politice, Tratat elementar, Vol.l, Chişinău - 2005, CEP USM,
p.267.
2
Legea cu privire la Curtea Constituţională, nr.317 din 13.12.94, Monitorul Oficial nr.8/86 din 07.02.1995
3
Codul jurisdicţiei constituţionale, Legea RM. Nr. 502 din 16.06.95, Monitorul Oficial nr.53-54/597 din
28,09.1995
4
Art.10 alin.(1); art.83 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale;
5
V.Popa, Drept Parlamentar al Republicii Moldova, Chişinău 1999, ULIM, p.100
6
Ibidim, p.101
7
13 alin.(2) din Lege şi art.8 alin.(3) din Cod
8
art.16 din Lege; art.10 din Cod
9
V.Popa, op. cit. p.101; I.Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice, Vol.2, Ed. Chemarea, laşi, 1993,
p.147;
10
art. 8 alin.(3) din Cod
11 A.V.Mazurov, Comentariul Legii Constituţionale Federale "Cu privire la Curtea Constituţională a
Federaţiei Ruse", Sanct-Peterburg, 2006, art.15 alin.2, p.68
12
A.Arseni, Op. Cit. P.264
13
I.Deleanu, Op. cit, p.397
14
A.V.Mazurov, Op. cit. P.71
15
art.10 alin.(3) din Cod
16
art.16 alin.(4) din Lege
17
A.V.Mazurov, Op. cit. p.73
18
art.16 alin.(4) din Lege
19
art. 84 alin.(6), pct.c) din Cod
20
art.35 alin.(6) din Lege
21
art.83 din Cod
22
Art.38. - Judecătorii Curţii Constituţionale răspund disciplinar pentru încălcarea, cu vinovăţie, a
dispoziţiilor ari.64 din Legea nr.47/1992. Regulamentul Curţii Constituţionale a României, Aprobat prin Hotărârea
nr.2 din 28 ianuarie 2005 a Plenului Curţii Constituţionale şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.116 din 4 februarie 2005.
23
Art.39 alin.(3) Regulamentul Curţii Constituţionale a României, Aprobat prin Hotărârea nr.2 din 28
ianuarie 2005 a Plenului Curţii Constituţionale şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.116 din 4
februarie 2005.
24
Art.39 alin.(6) Regulamentul Curţii Constituţionale a României, Aprobat prin Hotărârea nr.2 din 28
ianuarie 2005 a Plenului Curţii Constituţionale şt publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.116 din 4
februarie 2005.
25
A.V.Mazurov, Op. cit. p.79-80.