ROMANE DE ACŢIUNE St PASIUNE

PfIRRt ADAM -
 „AVENTURA""
Ro m n e d e a c t i u n e f Î pa s i u n e
a

PIERRE ADAM
•••

SPRE
POLUL X
Traducere de
LIVIU ALESANDRESCU

E D I T U R A „A D E Y I R U L" S. A.
CALENDARUL CITITORILOR

LA 15 ALE FIECĂREI LUNI

citim colecţia de 8 LE I
„R�scolito�ii

AVENTURA vazduhulu1,
pământului
şi mării"

-�-----·
--- ·----------'

LA 1 ALE FIECĂREI LUNI

citim colecţia de 15 LE I

,, RO M AN EL E CAPTIV ANTE "

ln vlnzare 11
----

COLANUL IDOLULUI DE FIER

Următorul:
de Henry
VANT DE NEBUNIE de G o Ie n

I
Catalogul tuturor volumelor apărute
se află la sflrşitul oricărui volum ln
vlazare.
P I E R R fE A O A M

SPRE POLUL X
Traducere de LIVIU ALESANDRESCU

• • •

CAPITOLUL I.

- Domnul şi-a ales menu-ul ? A, scuzaţi,

n'aveţi listă de bucate .. ,
Chelnerul se grăbi să întindă o listă tână­
rului care se aşezase l a o masă şi-şi privea
fix farfuria goal ă.
Edmond Garlier - aşa se numea tânărul
nostru - era în tr' o stare în care nu i era
-

nici foame, nici sete . C ă ci p e un om care

..

a hotărît să se sinucidă, nu-l mai intereseaz ă

frip turile ş i vinul.
La eşirea din restaurant avea să se arunce
în Sena. Asta era defenitiv stabilit ; prânzul
acesta avea să-i fie ultimul. Şi dacă în ciuda
stării lui sufleteşti se mai silea să mănânce,
a sta era p entruca să fie sigur că va fi lovit
de o congestie când va sări în ap ă,
Pentru a suta oară îşi repeta azi Garlier
motivele desgustului lui de viaţă. şi de
fiecare dată hotărîrea lui de a-i pune ca-
s
 p ă t devenea tot mai p uternică . D eşi î � vâr­
stă numai de douăzeci şi şase de am, era
inventatorul unei pendule electro-magne­
tice cap abile de a semnala prezenţa şi n a­
tura metalelor in p ământ, până la o a­
dâncime de şase sute de metri. Timp de
p atru ani muncise p e brânci l a desăvâşire a
planurilor acestui aparat minunat ; lucrările
acestea însă îl aduseseră la sap ă de lemn,
înghiţind toată p artea ce i se cuvenea lui
din modesta moştenire lăsată de părinţii lui
Edmond celor doi fii ai lor. C ă ci inventatorul
mai avea un frate mai mare, Emil, pictor
de mare talent, care în aşteptare a averii reu­
şise cel puţin să-şi câştige un frumos renume .
Când îşi văzuse lucrările puse l a punct,
Edmond pornise în căutarea unui capitalist,
care să-l finanţeze. Dar vai I pretutindeni
tânărul fusese ascultat cu o curiozitate care
ascundea prost scep ticismul sau ironia. Un
bancher p ăruse totuş să-l înţeleagă, tratati­
vele fuseseră cât pe ce să ducă l a un rezultat,
când financiarul îşi susp endase brusc plăţile,
victimă a crizei economice mondiale ...
- Domnul e servit, spuse chelnerul.
Garlier se servi maşinal şi între un oftat
şi altul, începu tot aşa de maşinal să mănânce.
Er a obsedat de o imagine graţioasă, imaginea
unei tinere fete pe care o văzuse într' o seară
p e stradă. Dece oare p rivirea, chipul şi
me rsul ei mlădios îi vrăj ise aşa inima ? D ecc,
dup ă ce-o urmărise de departe până la un
mar e magazin unde-o pierduse în mulţime,
Edm ond rămăsese mereu cu gândul la e a ?
Dece după c â teva săptămâni, când aminti­
rea ei începea să pălească, intrase în atelie-
4
 rut fratelui lui, tocmai în clipa când acest a
termina u n portre t ?
Vedere a acestui portret î i zmulsese u n stri­
găt de uimire.
- Ea !
Nu încăpea nicio îndoială, era a celaş oval
al feţei, a ceiaş obraj i catifela ţi, aceiaş gură
cu aceiaş expresie ştrengărească şi totdeo­
dată serioasă, aceiaş ochi a dânci şi visă­
tori ...
- Cum adică, „ea" ? se mirase artistul.
O cunoşti cumva pe m â n d r e ţ e a asta de
fată ?
- D a . b a nu, .. bâigui Edmond ; aşa, numai
din vedere. . . Cum se numeşte ?
- Crede-mă c ă nici eu nu ştiu.
- Ei, asta-i !
- Pe cuvânt de onoare. Eu îi zic d-ra
Mister. A venit într'o zi să mă roage să-i
fac portretul. D e pozat avea să pozeze în
atelierul meu. I-am cerut trei mii de franci
"
şi ea n ici n'a discutat p reţul. Trebue să
vină mâine după amiază să ia în p rimire
tabloul,
Edmond era atât de fericit încât îşi uitase
cu totul de pendula lui detectoare şi· de
toate necazurile . Şi a doua zi, la ora ştiută
se înfiinţă la fratele lui.
- A plecat tabloul. Azi de dimineaţă a
venit un om care p ărea u n servitor de casă
mare şi mi-a dat „din p artea Domnişoarei"
trei hârtii de câte o mie. I-am dat tabloul
şi a plecat.
- Şi nu l-ai întrebat cum se numeşte stă­
pâna lui ? gâfâi inventatorul .
- Cum să nu l
- Şi ?
5
 Şi servi torul mi-a răspuns că „ domnişoara"
e o străină numai în trecere prin Paris 9i că,
de vreme ce tabloul e a chitat, numele n 'are
nicio importanţă. Tu ce-ai fi făcut în locul
meu ?
- Aş fi urmărit p e valet ! mugi a proape
Edmon d.
- L-am urmărit, decl ară fratele lui.
Edmond răsufl ă uşurat .
- D a , continuă p ictorul, l- am urmărit, d a r
Ja scară aştepta un a utomobil spl endid.
Cum s'a urcat servitorul, şoferul a p ornit,
si cum în momentul acela nu trecea p e stra­
dă niciun taxi, eu am rămas numai cu bu­
nele intenţii, Şi zi o iubeşti pe frumoasa şi
bogata nostră necunoscut ă ?
Frumoasă... bogată „ . şi ne cunoscută ! O
străină p c care Edmond n'avea s'o mai vadă
niciodată !
Aventura acest a· îl umpluse de amărăciu­
ne şi de descuraj are ; vedea în ea o crudă
ironie din p a rtea destinului. Ori încotro îşi
întorcea faţa tânărul era j ucăria unor mira j e
aducătoare d e brutal e dezamăgiri, femeia îi
refuza orice sprijin, dragostea îl a tinsese cu
săgeata ei numai c a să-l facă să sufere. După
un a n de zile de muncă şi d e nădej de, a­
ceastă dublă cădere. Edmond alu11ecase în
mod firesc spre sinucidere, refugiul celor
slabi şi al celor învinşi.
Plata, ceru el.
Pl ăti fără să controleze socoteal a , l ăsă tot
restul averii lui - z ece franci - d re p t bac­
şiş, s e ridică hotărât şi eşi repede din res­
taurant, luându-şi în fugă depe cuier parde­
siul pe care-l lăsase ocolo. Şi-l îmbrăcă afa­
ră, în timp _ ce umbla cu paşi mari.
6
 Drumul până la Sena n'are să dure z e mai
mul t de un sfert de oră. Trecând p rin faţa
Po ştei, se opri.
- Să n u uit să pun l a cutie scrisoarea de
a di o către fratele meu I
Era un ultim ge st d e duioşie îna inte d e
s ărit ura fatală. Edmond îşi scrisese scrisoa­
re a chiar în dimine aţa zilei acesteia . De trei
zile se tot codea .. . In cele din urmă, învinuin­
du-se de l a ş itate pusese mâna pe condei . . .

Biletul tragic era scurt. Plicul era gata în­

chi s şi timbrat. E d mond se a propie d e o cu­
tie p o şt a l ă şi băgă mâna'n buzunar,
Scotoci prin toate buzunarele şi când a­
j unse l a cel interior tresări . . .
Ş i scoase din e l u n port o fel...
- Proastă glumă mai e şi asta ! murmu­
ră el.
Garlier pipăi buimăcit portofel ul, ap ei îl
deschise.
O mică avere se ivi înaintea ochilor tână­
rului inventator : douăsprezece bil ete d e o
mie şi câteva de câte o su t ă . . S e frecă l a
.

oc hi
.

- Extraordinar ! exclamă el. St r aşn i c ! ca

în basme !
Prezenţa unei asemenea comori în mâi­
nile lui i se părea un vis ; pipăia bancnotele
cu o sp aimă caraghioasă. Apoi p r i v i p ar­
desiul. lndată înţelese de unde venea mi­
nunea .
--:- Am s c himbat p a r desiul l a eşire ! Ce
idiot mai sun t ! Fuga în apoi l a restaurant I
O c l ipă mă c ar nu se gândi să-şi însuşească
portofelul şi conţinutul lui.
- N'a recl amat nimeni că i s'a luat p ar­
desiul ? întrebă el pe chelner când aj unse.
7
 Acesta pufni în râs !
- Ha, ha, ha. Asta e nostim. Carevasă­
zică, domnul care a plecat a dineauri a luat
p ard esiul d-tâl e fără să-şi dea seama că al
lui disp ăruse ?
- Drace I exclamă Garlier. Nu ştiţi cum
se numeşte domnul?
- Nici gând, răsp u nse chelnerul. Azi l-am
văzut p entru prima dată, caşi pe dv., de
al tfel .
- Drace ! repetă inventatorul.
- O , spuse filozofic chelnerul , nu merită
să vă faceţi sânge ră u pentru atâta lucru !
Garlier socoti inutil să dea interlocuito­
rului său mai multe lămuriri. Plecă şi în­
cepu s ă umble pe s tradă gânditor.
- Iată unde aj ungi când eşti cu capul
în nori ! Eram aşa de ho tărît adineaori ! ·

C ei doisprezece mii de franci în p ortof e­

l ul a cesta, p e inima lui, pro dusese r ă o schim­
b are în inima lui. TotuŞ cinstea vorbea în
el mai t are ca instinctul.
'

- D a r identitate a adevăratului proprie­

tar nu e o pri t s'o aflu, n u-i aşa ?
Luă din nou portofelul, îl deschise, îl ex­
ploră cu deamănu n tnl . Şi constată, cu un
amestec de sinceră decepţie şi de bucurie
nemărturisită, c ă nu exista în el nicio hârtie
din care �ă se poată deduce numele şi a­
dresa cel ui ce.. pierduse pardesiul, portofe· j
fel ul şi biletel e. ;
C e era de făcut ? S ă se ducă s ă d epună!
totul l a biroul obiectelor găsite ? Garlier se!
gândi o clipă şi l a p osibilitatea aceasta, dar!
în el instinctele începeau vădit s ă ridice:
gl asul: 1
- La urma urmelor, îşi spuse el, ai tui
8 !
p ardesiul altuia, dar are şi altul p e al tău .
In buzunarul t ă u există scrisoarea a dresată
fratelu i tău; e mai mul t decât suficient p en­
tru victima furtului tău invol untar , ca să
te g ăsească şi să-şi reva d ă bănişorii. Care
vasăzică , diseară tot în patul meu am să
mă culc. Ce aventură !

CAPITOLUL 2.
Pe când tânărul inventator vorbea asa cu
sine însuşi, un domn cărunt, dar încă � velt,
se plimba pe m arile bulevarde fumându-şi
ţigara.
- A I dragă domnule D ubiet ! se auzi deo­
dată, l ângă el, o voce sonoră.
Un p ersonaj elegant, îmbrăcat dup ă ul­
tima modă, şi care să fi avut vreo treizeci
de ani, îi întindea o mână înmânuşată în
gris deschis.
- A, domnul Marc Tabergsen ! spuse o­
mul nostru.
- D ragă prietene, spuse cu căldură nu­
mitul Marc Tabergsen, ni ci nu-ţi poti închi­
pui cât sunt de fericit că te întâlnesc ! A­
veam de gând să-ţi tel efonez astăseară, ca
să-ţi cer un rendez-vous, când te z ăresc deo­
dată, tocmai pe d-ta. Asta-i un noroc ! Ai luat
desigur masa ? D ă-mi voe să-ţi ofer o cafea.
Mai făcură câţi va p aşi şi se instalară
pe terasa unei cafenele. Tabergsen explică
că avea urgent nevoie d e dou ăzeci de mii
de franci, şi-l rugă pe domnul D ubiet să-i
împrumute această sumă.
- D ar vezi că, spuse Dubie t, criza mă o­
bligă să m ă restrâng oarecum„. Tot ce pot
să fac, e să-ţi avansez zece mii... li am la
9
mine ' d ar s ă ştii că după asta, nici mâine,.
nici poimâine, nici în zilele urmă toare nu-m1
mai ceri nimic.
· D . D ubiet băgă mâna stângă în buzuna ­
rul interior al p ard e s iului . Schimbă deodată
feţe - feţe .
- C e ? strigă el sărind în sus.
Şi scoase din buz u n ar, nu portofelul p e
care era s i gu r c ă - l p usese acolo l a plecarea
de acasă, ci o scrisoare.
- Mi s'au furat b anii! bolborosi el. Ave am
un p o r tofel şi douăsprezece mii de franci
în el I La restaurant mi-au făcut-o pe cân d
mâncam !
D ubiet rotea niş t e ochi îngroziţi şi faţa
l ui se făcu albă ca varu l.
- D a r, scrisoare a ? obs e r vă Tabergsen.
- Scrisoarea ?„ .. E timbrată şi plicul nici
nu-i măca r închis.
Tabergsen citi încet a d resa „ Domnului
Emile Garlier, stra d a Saint-Marc 117, Paris
(14) "
- Eş ti sigur, sp use e l a p oi , că n 'ai schim­
bat cu cineva p ardesiul ?
- Drace, strigă d . D ubiet. ai drept a te I
Pe mânicile pardesiului meu era o roz ă tură,
şi p e ăsta nimic I Imi pierd oare minfile ?
Dovada că era o g r eş e ală şi nu un furt
îi reda intru câtva lini ş te a. Ne mai socotind u­
se vict i ma unui excro c, şi transformându-se
în ancheta t o r, scoase scrisoarea din p lic, o
desfăcu şi ceti :
„Sărmanul meu Emil, când vei primi a­
ceastă scrisoare, eu n'o să mai fiu între cei
vii. N' am îndrăznit să-ţi împărtăşesc prin
viu grai, hotărârea mea de a sfârsi cu a ­
ceastă viaţă, care nu mi-aduce dec'â t griji
10
si n ecazuri, căci ştiu c e mi-ai fi spus ca să
Încerci să-mi ridici moralul. După ce am
chibzuit b ine, am hot ăr ât să mă arunc în
Sen a. Cu puţin noroc. mi aş fi putut croi şi
-

e u un drum în viaţă ca atâţia alţi. Dar

soarta m'a adus totdeaun a pe căi fără eşire.
A dio. Te îm brăţişez în gând pentru ultima
dată. Cu mult drag.
EDMOND.

- Ce ghinion 1 spuse Tabergsen , hârtiile

mele de-o mie sunt aşa dar in fundul apei !
- Poate că nu, spuse d. D ubiet, căci l a u r­
ma urmei, acest disp erat avea de gând să ex­
pedieze scrisoarea prin p oştă înainte de a se
arunca in ap ă. O fi văzut poate că în locul
scrisorii e u n portofel bine căptuşit.
- A sta nu m'aj ută cu nimic ! La ora asta,
omul nostru chefueşte p robabil p e socoteala
d-tale.
- Asta o s'o vedem, spuse Dubiet, A vân d
adresa fratelui, mi-o pot procur a p e ce a
care mă interesează. In orice caz, în ce ace
te priveşte, după cum vezi, mi-e cu neputin ­
ţă să te servesc„. Imi pare fo arte rău, dra­
gul meu.
Tabergsen strânse pumnii şi plecă capul .
Făcu plata , strânse mâna d. Dubiet şi plecă
in direcţia Op erei. Peste vreun sfert de oră,
intră într'o cl ă dire imp unătoare, urcă la
etaj ul trei şi deschise uşa apartamentului
său mobil at . Aci se găsea servitorul lui un
bercule, care aduce a mai mult a gladi ator
decât a servitor. Se num e a Leopoldo Peters,
naţion alitate precisă n'avea, călătorise mult
şi era gata la orice treabă, chiar la cele mai
necurate. Trăia în tr'o familiaritate cu stă
11
 p ânul l ui, când nu-i vedea şi n u-i auze a
nimeni.
- Ară ti groz av de plictisit ! remarcă el,
văzân<lu-1 pe Tabergsen c ă-şi aruncă furios
p ălăria pe un scaun. Fondurile Jn scă dere?
- N u mai găsesc le ţcaie s ă mă împ ru­
mut ! spuse Tabergsen.
- Asta-i într'adevăr ghinion, spuse Leo­
poldo. Pe sora d-tale ai văzut- o ?
- O ! aia, scrâşni Tabergsen, e inaccesi­
bilă ca o cetate I Când ii cer bani, îmi ser­
veşte morală . „Tata ţi-a l ăsat l a plecare tot
atâţia bani ca şi mie, îmi spune ea, dar eu
sunt econoamă şi ordonată, şi tu . . . " Mi-a
împrumutat o d ată o mi e cincisute de franci .
Şi de atunci, nici o centimă ! Ai vreo ideie ?
Vezi vreo ieşire ?
- Aha ! I dei I D esigur c ă am, râse Leo­
poldo. D ar nu de acelea pe care le strigi cu
glas tare.
In timp ce între stăpân şi valet avea loc
această conversaţie, d. D ubiet se îndrepta
într'un taxi spre strad a Saint-Marc, unde
locuia pictorul Emil G arlier.
D up ă un sfert de ceas, d. D ubie t fu în
faţa artistului şi se scuz ă că-l deranjeaz ă .
- Voiam numai, spuse el, să vă cer a­
dresa fratelui dv. A îmbrăcat din greşeal ă
p ardesiul men, şi e u l-am luat p e al lui...
- Asta nu mă miră deloc din p artea lui
Edmond, e aşa de distrat, spuse Emil Gar­
lier : toţi inventatorii sunt l a fel, trăesc cu
capul în lună, şi ar fi în stare să-şi pun ă
în l o c de păl ărie batista şi nasul să şi-l su­
fle în pălărie I
- Fratele dv. este inventator ? spuse d .
Dubiet.
12
 - D a, desigur, a conceput planurile unui
met alo fon electro-mag netic, care ar aduce
milio ane poate, chiar miliarde, dac'ar fi fo­
l osi t la polul X... Polul X, botezat astfel de
fra tele meu, se găseşte, după cum afirmă
el în O ceanul Pacific şi cuprinde imense
z ic ăminte de metal preţios. Pentruca să de­
vină bogat şi celebru nu-i lipseşte lui Ed­
mo nd decât să găsească un comanditar. Pâ­
n ă'n z iua de azi, au eşuat toate demersurile
lui ca să descopere pe aşa unul, şi el e
foa rte dispe rat.
- Şi unde locueşte acest om genial?
- Strada Vercingetorix 17.
- Mulţumesc, domnule.
Dubiet plecă, luă un taxi şi se îndreptă
spre adresa obţinută. Portarul îi spuse că
Garlier nu-i acasă şi el îi lăsă un bilet p e
care-l scrise chiar a tun ci.
- Ce ghinion, dacă acest tânăr nenorocit
ar fi uitat de scrisoarea scrisă fratelui său
şi dela restaurant s'ar fi dus dea lreptul să
se înece ! gândi el.
Nu, Edmond Garlier nu se aruncase în
Sena. Seara, când se întoarse ca de obicei,
luă biletul pe care i-l întinse portarul şi ceti
.îndată:
·

Sunteţi atât de bun să treceţi pe la min e

îndată ce veţi put e a ? A m să v ă restitui un
pardesiu,
J. DUBIET, Str. Medicis 60

lată un om discret, gândi Edmond. Nici nu

pomeneş te de mica avere pe care o avea în
buzuna r ... Mă duc l a el mâine diminea ţă ...
13
Şi d upă aceea, după aceea„. Dup ă aceea va
fi saltul în noaptea veşnică .

0
CAPIT 0LUL 3.

A doua zi de dimineaţă, d. Dubiet, tocmai

îşi bea cafe aua cu lapte, când bătrâna )ui
servitoare Brigitta, veni să-i spună c ă în
anticameră aştepta un musafir care cerea
să fie primit, cu toa te că nu era o oră prea
potrivită.
- Pofteşte-l în ăuntru, Brigitto.
Servitoarea introduse pe Edmond G arlier
în salonul în care veni îndată şi d. Dubiet.
- A ! Iată-l p e disperatul nostru, zâmbi
gazda casei, sunt fericit că te văd, şi poţi
să te lauzi c'ai avut noroc !
- A ţi cetit scrisoare a că tre fratele meu' ?
spuse roşin d Edmond.
- Da, am ceti t-a ! Nu era închisă.. Scu­
z ă-mi această indiscreţie , care o să- ţi fie
de folos :
- Domnule, spuse Garlier, poftim p arde­
siul şi portofoliul... Şi unul şi altul sunt
neatinse. „
- lată şi haina d-t ale, spuse D . Dubiet,
şi acum să stăm puţin de vorbă. Cunosc p e
scurt povestea d-tal e, ş i cred că a ş putea
eu găsi p e comanditarul visurilor d- tale,
Omul la care mă gândesc este o cunoştinţă
de-a mea, un Suedez . E extrem de bogat şi
se numeşte Iulian Tabcrgsen. Are un fiu
care-l aduce la disperare de leneş, j ucător
şi risipitor ce e, şi o fiică p e atât de se­
rioasă pe cât e băiatul d e secătură. Dacă
vrei, te prezint chiar azi S u edezului.
u
 Ed mond se aştepta aşa de . puţin la o ase­
mene a propunere încâ t i se opri un nod
în gâ t.
- Domnule, bolborosi el, nu ştiu cum ...
cr ed e-mă că nici nu găsesc cuvinte ca s ă-ţi
e xp rim . ..
- Lasă, ai să le găseşti altădată, spuse
D ubi et. Eşti un om care merită să fii aju­
tat. Plecăm acum împreun ă şi ne vom în­
drepta i avaş-iavaş spre Iulian Tab ergsen şi
p e drum d-ta îmi vei expune p rincipiul in­
venţiei d-tal e ca să fiu la curent când vom
aj un ge.
Porn iră. Tânărul beat de entusiasm, vor­
bea, vorb ea, ..
Aju nseră în faţa unei luxoase locuinţe.
D ubiet îşi opri protejatul.
- Aici, spuse el. Ai să vezi îndată că in­
teriorul e demn de faţa dă.
In timp ce aştep tau în vestibul, un zgo­
mo t de p aşi în dosul lor îi făcu să se în­
toarcă . . . D . D ubiet tresări recunoscând p e
Marc Tabergsen, căruia nu-i putuse împru­
muta zece mii de franci în ziua trecută .
- Bună ziua, spuse Marc. Ai afla t şi d-ta ?
Chiar acum mi-a tele fon at sora mea vestea ...
Vino îmi p are bine că te am lângă mine
în tr'o asemenea împrej urare. Aj ută-mă să-i
d au puţin curaj.
- Nu înţeleg, spuse D ubiet. Vin să-l văd
p e tatăl d-tale.
- Pe tata ! Vasăzică nu ştii nimic ? ... Era
plecat de şase luni în croazieră p e yachtul
lui, Vesteras, şi deodată telefonul acesta ...
Credeam că ştii... Dar bine, dragul meu, tata
e poate mort în clipa aceasta ! Haidem I
D ubiet era uluit. Pe Garlier decepţia îl
15
 ameţea ca o cădere. Marc Tabergsen stră­
bătu cu ei un salon imens şi bătu l a una
din uşile acestuia ...
- Intraţi i spuse o voce.
Marc şi cei doi bărbaţi intrară. Se aflau
într'un alt salon, în mij locul căruia aştepta
în picioare o fată . Era Elena Tabergsen,
fiica bogatului Suedez şi soră a lui Marc.
Alergă cu bratel e întinse spre fratele ei.
- Marc, dra gul meu Marc, sunt nebună
de nelinişte I
Abia dup ă aceea văzu p e d . Dubiet şi p e
Garlier. C elui dintâi î i întinse mâna, p e cel
de-al doilea îl salută cu o înclinare scurtă
a capţilui. Garlier îi răspunse stângaci, clă­
tinându-se p e picioare sub imperiul unei
surprinderi violente ...
Căci Elena Tabergse n era fala cu portre­
tul, cea pe care-o iubea din tot sufletul d e
ş i nu vorbise c u ea niciodată, ş i pe care nu
mai avusese nicio nă dejde s 'o reva dă I Fu
o clip ă complect buimăcit, complect inca p a­
bil să înţeleagă ceace se vorbea în preajm a
lui. Abia d u p ă câteva , secunde, venindu-şi
p uţin câte puţin în fire, începu să fie iarăş
el şi nu un manechin viu . De altfel, nimeni
nu observase turburarea l ui. Elena luă un
teanc d e ziare depe o măsuţă de lemn preţios
şi le întinse fratelui ei .
- Tu n'ai citit ? spuse ea. E îngrozitor.
Da. domnule (i se adresă acum lui Dubiet)
îngrozitor. Ştiu p e dinafară telegrama pe
care au reprodus-o azi de dimineaţă toate
ziarele : „Shanghai, 14 Noembrie. Ni se comu­
nică dela Tu-Ceu că yachtul Vesteras, apar­
ţinând lui sir Iulian Tabergsen, a fost găsit
în largul mării, în dreptul Formosei, plutind
16
în vo ia valurilor, la bord cu cinci marinari
co mplect paralizaţi care au fost transportaţi
l a spit alul dela 1'ain an"
De sp re tata, niciun cuvânt. Telegrama e
re dac tată în aşa fel ca şi cum tata n'ar fi
fost pe bord în momentul descop eririi yach­
tului ! Pe altă parte, mă gândesc că, dacă
tata ar fi în via ţă ne-nr fi telegrafiat ca să
ne liniştească ... Sunt peste cinci săptămâni
de când n'am veşti dela el, şi niciodată nu
tăcea atât d e multă vreme . . . Şi eu care -mi
făcusem anume portretul ca să i-l trimet l a
Bombay ! Voiam să-i f a c o surpriză, căci de
multe ori îşi exprimase dorinţa să aibe un
portret de al meu ca să-l a târne .în salonul
Vesteras!
Fata întreba lacom cu privirea ochii fra­
telui său, sperând să citească în ei durere
şi nădejde. Dar Marc nu simţea în clipele
acestea decât o neagră bucurie pe care se
silea din toate pu terile s-o ascundă. Tăcea.
Garlier luă cuvântul .
- Se prea poate ca tatăl d-tale să se fi
pomenit izolat în curs ul unui accident de
navigaţie ...
- Aşa m'am gândit şi eu, vibră fata. In
orice caz, eu una nu m ă simt în s tare să
stau să aştept aici la P a r i s în asemenea
condiţii. Poate că tata are nevoe de ajutor.
Paralizia asta care a lovit pe cinci membri
ai echipagiului, nu e firească ! Asta miroase
a p iraterie. D e câte ori nu vezi în ziare tot
felul de isprăvi ale piraţilor chinejii sau
australieni. Vreau să ştiu ! Vreau să mă duc
acolo I Vreau să fac o anchetă l a faţa locu­
cului şi să dau de urma talii I
- In largul insulei Formosa ? spuse Gar-
2 "
lier. Nu cumva o fi vreo poznă a polului X
de care vorbeam p e drum, d-le D ubiet ?
- Polul X ? întrebă Elena.
- Da, spuse D ubiet, tânărul meu prieten,
d. Edmond Garlier a întreprins nişte lucrări
ştiinţifice din care reese că î n regiun ea
unde a fost descoperit yachtul d-lui Taberg­
sen trebue să se afle z ă căminte metalifere
consi derabile. D. Garlier este inventatorul
unui metalofon electric care, în cazul de
faţă, ne-ar putea face servicii î nsemnate.
- Atunci vino cu noi, domnule. p ropuse
spontan fata. Ai să ne aj uţi. Intr'o aseme­
n e a expe diţie, cu câ t sunt mai mulţi, cu a­
t â t e mai bin e . Vii şi tu, Marc ?
- Nici vorbă, spuse Tabergsen fiul, doar
n'am să te las să pleci singură I Şi apoi,
sunt şi eu tot atât de doritor ca tine să-mi
găsesc tatăl.„ dacă mai trăeşte„.
- Pentru expediţia asta ne-ar trebui însă
un vapor. „
- D aţi-mi voie, interveni d . D ubiet, sunt
cumnatul unui armator şi aş putea negocia
în numele dv. închirierea unui vapor în con­
diţii a vantajoase. Afacerile nu merg strălu­
ci t în momentul acesta, mul te vapoare au
fost chiar scoase din circulaţie şi cred deci
că nu mă laud când v ă p romit un contract
din cele mai favorabile„.
- Da, spuse iarăş Marc, dar banii p e n tru
chirie ? Eu ca să spun d rept, sunt tini che a .
- Am eu un con t l a b an că, răsp unse E­
l ena.
- Şi b u nurile mobile şi imobile ale ta­
tălui dv. vor fi o garanţie îndestulă toare în
ochii armatorului, adăogă D ubie t.
18
 - Rămâne ca eu să-mi construesc apa­
ra tul, spus e Garli er.
- Câţi bani ţi.ar trebui ? îl întreb ă pro­
te cto rul 1 ui.
- Vreo şaizeci de mii de franci ...
- S'a fă cut. Asociază-mă l a beneficiile
d-ta l e şi ti-i avansez.
- Fixeaz ă chiar d-ta procentul ce ti se
cuvi ne ...
Marc, care nu dăduse nicio însemn ătate
primelor propuneri ale lui Garlier, se inte­
resă deod ată de chestiune şi ceru l ămuriri.
- Metal ofonul meu va servi la două lu­
cruri._ I n caz că, după cum e logic de pre­
supus şi de temut, d. Tabergsen a avut d e
luptat contra influentei masselor metalice
încărcate cu electro-ma gnetism care trebue
să se afle l a polul X, aparatul n e v a con­
dnce automat spre acest pol. In al doile a
rând, c u aj utorul l u i v o m determina locul
exact şi a dâncimea zăcămintelor p re ţioase.
- D a, spuse Marc, înţeleg şi-ti apreciez
invenţia. D a r noi care te luăm a colo, am
vrea să fim şi noi asociaţi la această afa­
cere.
- O ! Marc I protestă Elena, domnul n e
aj ută şi'n schimb î i d ă m ş i noi o mână d e
aj utor. N u ne datorează nimic.

CAPITOLUL 4.

In luminosul lui atelier din strada Saint­

Marc, Emile Garlier tocmai îşi punea vop­
selele pe p aletă când uşa se deschise şi Ed­
mod intră val-vârtej .
19
 - Viu să ne luăm bun rămas, decl ară in­
venta torul. Plecăm mâine spre Formosa.
- C e ? tresări pictorul I pleci mâine spre
Formosa ? Şi zici „plecăm"? Doar nu cu
minei
- C u fata căreia i- ai făcut portretul.
- Ei, nu mai vorb i !
- Iţi j ur. Se numeşte Elena Tabergsen şi
e fiica Sue dezului Iulian Tabergsen a cărei
ciudată disp ariţie în Pacific a fost semna­
lată de ziare. Plecăm în căutarea l ui, şi în
acelaş timp, eu am să-mi experimentez
ap aratul la polul X. L- am şi construit. Nu-i
o adevărată minune? Am găsit un financiar,
avem un vapor, D abir, apretat anume pen­
tru exp ediţia noastră. Mă'ntreb uneori dacă
sunt treaz sau dacă visez .
- E într'adevăr ca în b asme spuse Emil .
D-ra Tabergsen ştie c'o iubeşti ?
- Nu. Mai e timp p entru asta ; e a e foarte
bogată, eu sărac - dar n'am să rămân aşa
totdeauna. Afară de asta, ea nu se gândeşte
dacât l a tatăl ei. S ă-i vorbesc de d ragoste
deum, ar însemn a cel mai bun mij loc de a-i
ce veni nesuferit. Dragul meu Emile, astă
se ară eşti invitatul meu l a masă, oriun de
vrei. Din cei şaizeci de mii de franci puşi
la dispoziţia mea de comanditarul meu, mai
am trei mii şase sute ; vezi dar că n'am ne­
voe să fiu zgârcit.
Cei doi fraţi l u ară aşadar cina la un re­
staurant cunoscut pentru bucătăria sa exce­
l entă şi pentru vinurile sale fine, şi a doua
zi de dimine a ţă, tân ărul inventator se întâlni
la gară cu Elena Tabe rgsen, cu fratele ei
Marc, cu servitorul Leopoldo Peters şi cu d.
20
oub ie t, care venise să salute p e călători l a
p l e ca re.
J n c ă î n seara a celeiaş zile, u n rapid îi
d eb a rc ă l a Marsili a. Străbătură oraşul fără
să se oprească nicăeri şi se duseră în port,
u nde vapor ul Dabir, îi aştepta sub presiune.
Ca pita nul, prevenit telegrafic de sosirea p a­
sa ril or, îi aştepta la intrarea pe p unte. Era
ge
s cu nd , l a t în spate şi oacheş la faţă şi se
n u mea Sol vani.
El ena , fratele· ei şi Garlier fură con duşi
la cabinele lor de marinari respectoşi. Marc,
care-şi sfârşi cel dintâi instalarea, se întoarse
să stea de vorb ă cu căpitanul şi-i dădu să
înţeleagă p rin toată atitudinea lui, că el a­
vea să d e a ordinele şi că marinarii, gradaţi
şi negradaţi n'au a colo alt rol decât să v a d ă ,
d e partea tehnică a n avigaţiei.
- Doresc să aj ung cât mai repede la por­
tul Tainan din insula Formosa .
Manevra de plecarea a v u l o c numai decât.
Marinarii, desfăcură o tgoanele, helice a va­
porul ui începu să se 'nvârtească . Curând
după aceia Dabir o p orni p e m are . Mergea
minunat, marea era frumoasă.
Călătorii noştri văzură astfel farul vulca­
nului Stromboli, străbătură c a n a l u 1 d e
Suez, suferiră m u l t din c a u z a căldurii din
Marea Roşie, făcură escală l a Aden, l a
Colombo, la Singapore ş i la Hon g-Kong.
După treizeci şi două de zile de când ple­
caseră del a Marsilia, zăriră spre est în ce­
ţurile din depărtări coasta Formosei,
. Abia aj unseră în p ortul Tainan că Elena
Ş l Marc îşi arătară unul altuia un yacht alb,
an corat în port :
- V esteras I strigară ei în acelaş timp.
21
 Era într' adevăr Vesleras. Elena se mângâ i 1
o clip ă cu speranţa că-l va regăsi p e tată
e i pe bord. Marc îl rugă p e căpitanul Sol
vani ca Dabir-ul să tre acă foarte aproap
de yacht cu viteza micşo r ată ...
Dar vai. Vesleras p ă re a p ărăsit I Nimen
p e bor d , puntea închisă de j u r împrej ur.„
Inima fe tei se strâ n g ea în timp ce a n ederu.;
nului ei frate era plină de o bucurie sălba.
te că.
- Tatăl meu e mort, mort deabinelea , îşi
spuse aventurierul, altfel unde ar p utea să
fie, dacă nu p e vasul care-i servea de do­
miciliu ?
Şi fiindcă sora lui îl p rive a , sdrobită, el
îşi ascunse des g ust ă t oarea lui satisfacţie, cri­
spându-şi j alnic tră să turile fe ţii.
- O mi n ută n u v re a u să mai pierd, de­
clară el. Mă duc în oraş să anchete z e u in­
su-mi. Vii şi d-ta, G a rlie r ?.
Tânărul i uven tato r era încântat de prile­
j ul acesta de - aşi d e sm o r ţ i pi cioa r el e p e us­
c a t. D eb a rcă aşad a r odată cu Marc şi amân­
doi se interesară a p oi de drumul spre spital.
Li se arătă o clădire mare cu o înfă ţişa re
severă . Când bătură l a poartă, se deschise
în aceas t a o m ică ferestrui că şi apăru u n
sfert d i n fata u n u i Asi atic.
- Whal do you wanl? întrebă p e engleze­
şte Japonezul care f ă cea sluj b a de portar.
M arc răspunse, tot pe engl e zeşte :
- Sunt fiul lui sir Iulian Tabergsen, p ro ­
pietar al yacht ului Vesteras, dcpe c are cinci
marin ari au fost transportaţi aici loviţi de
paralizie complectă . Aşi dori să-i văd şi să
stau de vorbă cu ei.
- Nu mai s unt aici, decl ară portarul .
22
 - Morţi I exclamă Tabergsen-fiul.
- Nu, vindecaţi, dar la închisoare de cum
şi-au recăpătat folosinţa membrelor lor. Ex­
plicaţiile pe care le-au dat când au început
să poată iar vorbi, au fost atât de fantas­
tice, încâ t nu mai încăpea nicio îndoială.
Sunt nişte nemernici care poate că şi para­
lizia o simulau ca să scape de pedeapsă;
l-au ucis pe proprietarul yachtului.
- Banditii! exclamă Marc. Şi închisoarea
unde e?
- La capătul celălalt al oraşului, gentle­
men. Mergeţi drept înainte pe bulevard şi
când ajungeţi la templul lui Vişnu, faceţi
la dreapta.
Directorul închisorii primi pe cei doi străini
în cabinetul lui.
- lnţeleg neliniştea dv., îi spuse el lui
Marc şi deaceea am să fac apel la tot cal­
mul de care sunteţi capabil. Am să chem
înaintea dv. pe deţinutul Halms, care era, cum
poate ştiţi şeful echipagiului depe Vesteras.
Ceilalţi marinari încarceraţi se numesc Kell,
Freddy, Gorp şi Stor. Au adoptat un sistem
de apărare din cele mai rele. Cel dintâi îl
veţi auzi pe Ha!ms„.
Directorul bătu într'un gong îndată se ivi
un gardian.
- Adu-mi, te rog, pe deţinutul din celula 16.
Gardianul salută, făcu la stânga'nprejur
şi se întoarse încurând cu un om frumos şi
cu o înfăţişare mândră: era Halms, şeful
e chipagiului depe bordul lui Vesteras. Frun­
tea ii era brăzdată de o cută şi privirea îi
era încărcată de un fel de exasperare plină
de ură.
- Iar un interogatoriu? protesta el tre-
23
când pragul biroului directorial; n'am nimic
de adăogat la ce am.„
Se întrerupse deodată; observase pe fiul
lui Sir Tabergsen şi pe Garlier. Faţa i-se
transfigură de bucurie.
- Ah I domnule Marc! exclamă el. In­
sfârşit ! D-ta cu siguranţă că ai să mă asculţi,
ai să mă înţelegi şi ai să mă crezi! Cu d-lor
degeab� vorbesc. Ah, d-le Marc, răsuflu şi
eu acum!
Halms se apropie de îndoelnicul personagiu
şi-i întinse mâna ... Marc însă nu i-o întinse
pe a lui.
- Pardon, spuse el rece, dece tata nu mai
e pe Vesteras?
- Ah I domnule Marc, de-aş şti, ţi-aş spune
eu singur, nerugat, răspunse marinarul. Am
trăit împreună aventura cea mai ciudată
care se poate închipui. Să înebuneşti, nu
alta I Ştii cât ţineam cu toţii la sir Taberg­
sen. Suntem nişte oameni cinstiţi şi îţi jur
că n'aveţi nimic ce ne reproşa!
- Atunci, cum explici dispariţia tatălui
meu? .
- Să-ţi povestesc totul, domnule Marc:l
Am plecat din portul Nafa, care se află în
una din insulele Lu-ceu şi pluteam de patru
zile spre est-sud-est, când marea luă o cu­
loare cum nu mai văzusem să aibe. Era
aproape ca păcura de neagră, şi mereu ni
se părea că vasul se târşea pe vreun banc
de nisip. Sonda arăta însă o adâncime de
mai multe mile. Cârmaciul îmi strigă dela
postul lui că vedea uneori ţâşnind dela baza
elevatorului mecanic scântei albastre. O
c! ipă ne temurăm să nu fie foc pe bord, şi
sir Tabergsen vizită el însuş yachtul până
2t.
în cele mai mici colţuri afle lui. Nicio urmă
de început de incediu... Mecanicul Şef ne
înştiinţă şi el că maşinile funcţionau numai
cu mare greutate, deşi nu aveau niciun de­
fect. Toate aceste fenomene făcură ca mi­
ra1'ea noastră să se prefacă în frică. Eram
departe de ruta urmată deobicci de vapoarele
care fac legătură între Japonia şi America
sau Japonia şi Australia. Sir Tabergscn vroia
să ajungă la insula Clipperton pe drumul
cel mai scurt şi din acestă cauză, ne aflam
într'o regiune necunoscută.
Ne bucurarăm aşa dar când îl auzirăm or­
donând să schimbăm drumul şi s'o luăm spre
sud. Nu erau încă două ore de când urmam
această nouă direcţie, când zărirăm pe mare
ceva roşcat, care de departe ni se părea o
corabie. Dar curând ne încredinţarăm că
nu era, Era un fel de plută în formă de
catafale. o piramidă mare de bârne ciudat
legate între ele cu liane şi frânghii primi­
tive şi forma un fel de cuşcă plutitoare pe
care avurăm curiozitatea s'o observăm mai
de aproape. O sucitură de cârmă, şi Veste­
ras veni aproape de ciudat de curioasa cuşcă.
Sub bârnele oblice, încentrul pardoselei plu­
tei, se afla o cutie lungă verde, un sicriu
­
incrustat cu pietre care străluceau in lu-
mina asfinţitului ca nişte diamante, dar care
nu erau şi nu puteau fi diamante, căci prea
erau mari. Sir Tabergsen ne ordonă fireşte,
să aruncăm puntea cu cârlige, să desfacem
bârnele şi să urcăm pe bord cutia cea verde.
Cât despre noi atâta aşteptam - căci şi noi
nu mai puteam de curiozitate să ştim ce
conţinea lada.
Era grea şi furăm nevoiţi să ne slujim
25
de macara. Când fu pe punte, o deschise-
răm, Era un sicriu. Inăuntru se afla un
1
mort, un om care nu era nici un Japonez, .
nici un chinez, nici un Mongol, nici un Ma­
laez. Şi nici Negru sau Alb : un om dintr'o
rasă necunoscută. Era îmbrăcat într'un fel
de rochie lungă de fibre vegetale roşii
şi galbene cu uişte ţepi ca nişte undrele de
tricotat de lungi, iar în cap avea un fel de
castron de cositor bătut în pietre străluci­
toare ca acelea depe sicriu. Sir Tabergsen
era încântat de descoperirea aceasta.
Trebue ca există pământ în apropiere, ne
spuse el, să tncrucişă m pe o rază de cinci­
zeci de mile şi să căutăm să-l zărim. Şi chiar
dacă nu-l găsim, rămân măcar cu sicrul şi
cu mumia aceasta, care vor îmbogăţi mu­
zeul meu. Cine ştie de câte zile, săptămâni,
de câte luni poate, se plimbă piramida asta
pe mare?
Rămăşitele piramidei le lăsarăm în voia
valurilor. Mâncarăm apoi bine şi veseli, vor:­
beam numai despre ciudăţeniile găsite pe
mare şi era mândri din cale afară că vom
descoperim o insulă necunoscută de geografi
Oamenii de quart făgăduiră să fie cu ochii
în patru şi mă dusei să mă întind în hama­
cul meu, Dormeam de nu ştiu câtă- vreme,
când fui brusc trezit de o durere vie în
umăr... Fusesem înţepat de cineva - şi des­
chizând ochii, văzui la lumina lămpii pos-.
tului pe acest cineva depărtându-se: Era
mortul I Da, omul din sicriu, omul cu rochia
în galben şi roşu ! La început îngheţai
de groază. Apoi dădui să mă scol, ca să dau
fuga să-mi trezesc camarazii... Jmposibil să
fac cea mai mică mişcare. Eram ca bătut·
. 26
in cuie, pironit de hamac, nu alta I Şi nici
de strigat nu puteam. Incepeam să am ar­
suri în gâtlej şi pe limbă mi se părea că am
o sută de Kilograme... Şi peste puţin timp
mi-am pierdut şi cunoştinţa. Mai mult nu
ştiu decât că în momentul când mi-am re­
venit în simţiri, eram într'un pat la spital,
şi patru marinari depe Vesteras erau îngri­
jiţi în aceeaş sală, tot de paralizie.
- Haida-de! spuse Marc.
- Domnule, strigă marinarul, să mă trăz-
nească pe loc Domnul Sfânt dacă mint
măcar cu o silabă!
- Lasă, lasă, îl zeflemisi Tabergsen-fiul,
ştii prea bine că n'are să te trăznească. Ai
imaginaţie, Halms, ce să zic. Adevărul e
însă mult mai simplu şi faci rău că nu măr­
turiseşti că l-aţi ucis pe tata.
- Domnule Marc! striga Halms.
Pe d-ta te-aud vorbind aşa?
- Dă-ţi seama, urmă Marc, că dacă ceace
pretinzi este adevărat, atunci „strigoiul" d-tale
ar fi fost găsit pe yacht. L-a văzut cineva?
- Nu, spuse directorul.
- Şi cosgiugul acela verde, unde-i? în-
trebă Marc.
- Nu ştiu nimic, răspunse şeful echipa­
jului.
- Nimeni n'a văzut nici acest sicriu ver­
de, declară directorul.
Garlier, care asistase îu tăcere la această
sce�ă, luă cuvântul.
- Totuş, domnilor, după toate aparenţele
omul acesta este sincer.
- Şi-a ratat vocaţia, spuse Marc, era, năs­
cut- pentru teatru.
···
„J1 27
 - Daţi-mi voie, spuse inventatorul. aspec
tul mării, scânteile ţâşnite din macara, greu
tatea în manevrarea maşinilor, toate astei
s'au petrecut în ·acea regiune spre care ţi-an
mai vorbit, domnule Tabergsen: în regiune1
polului.., Iţi declar nu numai că sunt con
vins de accentul de sinceritate cu care s1
exprimă omul acesta, dar şi că ciudăţeniil1
pe care ni le relevă, îmi întăresc convingere1
că se poate - era să spun trebuie, ca ipote
zele mele să se confirmate.
- Dv., domnule, spuse Halms lui Garlie:
sunteţi un om ! Ştiţi să cetiţi în suflet şi Îl
inimă. Dv. mă credeţi. Mulţumesc. Tare răb
dător trebuie să fiu ca să nu-i strâng d«
gât pe cei ce m'acuză că mi-am ucis stă
pânul! In felul acesta chiar că pot deven
criminal? Imi vine să sugrum pe careva
Sunt nevinovat ! nevinovat ! Cei ce se îndoies1
de nevinovăţia noastră sunt chiar ei ticăloş
sau nebunii
- O să fii spânzurat, spuse Marc, şi com
plicii d-tale la fel. Sunt lămurit acum. Jus
tiţia să-şi urmeze cursul I Să răzbune moarte2
tatălui meu ! Domnule director, puteţi trimitj
pe acest individ înapoi în celula lui, �oi <
să vă cerem permisiunea să ne retragem
La un semn al directorului, doi gardien
îl scoaseră pe Halms afară din birou, în tim1
ce Marc şi Garlier îşi luau ziua bună deh
funcţionar, Se'ntoarseră pe jos în port, a·
proape fără să-şi vorbească, căci cu prilejul
interogatorului lui Halms, surda antipatic ca·
re-i despărţea, se precizase. De mai multe ori
în timpul lungului drum pe care-l făcused
pe Dabir, Garlier îl suprinsese pe Marc
Tabergsen exprimându-şi nişte sentimente
28
care nu erau de loc ale unui fiu iubitor. Pe
de altă parte, inteligenţa şi sinceritatea �ân � ­
rului inventator pricinuseră de multe ori gri·
ji aventurierului.
- Hotărît c'am făcut rău întovărăşindu-mă
cu individul acesta, îşi spunea Marc. Iscusit
şi subtil cum e, e capabil să-mi descopere
jocul şi să mă împiedice să-mi joc cartea.
Pe deasupră, bănuiesc că e îndrăgostit de
sora mea, sau mai curând că se pregăteşte
să-i facă Elenei curte ca să puie mâna într'o
bună zi, pe zestrea ei. Am dat nu de un
asociat, ci de un concurent şi de un spion.
Atenţie, n'am deloc de gând să pierd o par­
tidă aşa de bine începută.

CAPITOLUL V .

Tot mergând cu Garlier, sinistrul perso­

naj rumega aceste gânduri şi altele la fel.
Garlier era foarte emoţionat de cele ce au­
zise. Ajunseră curând pe cheiu şi urcară pe
bordul lui Dabir.
Elena care aştepta cu nerăbdare întoar­
cerea lor, îi zări şi fugi în întâmpinarea lor.
- Ei ce se aude? întrebă ea.
- Ne-am dus la spital, spuse Marc, şi
apoi la închisoarea unde stmt încarceraţi
mateloţii. Merită ştreangul.
- Ah! strigă tânăra fată, luându-şi capul
în mâini, tata e mort?
- Nu, domnişoară, spuse Garlier, eu nu
sunt de părerea fratelui Dv.
Elena ridică atunci capul şi-i se uită în ochi.
- Imi place cum vorbiţi, spuse ea,
- Dă-ţi seama, spuse Marc zâmbind su-
rorii sale, că nu ţin deloc la părerea mea.
29
Sunt convins că tatăl nostru a fost asasinat
de marinari, aş fi însă fericit dacă mi s'ar
·

dovedi contrariul .
- O să-mi dau toa tă s ilinţa, dacă-mi dai
voie, spuse Garlier.
- C um dacă-ţi dau voie ? Dar nu cer
decât asta, îl asigură Marc, şi o s ă- ţi dau
toate posibilităţile de reuşită I După p ă rerea
d-tale, l a polul X se găseşte chei a enigmei?
- Exact.
- Am să-ţi fac o propunere şi pe urmă
să-mi spui şi d-ta dacă nu sunt băiat bun,
spuse Marc; pun l a dispoziţia d- tale yachtul
Vest eras, Te poţi instala acolo cu ap aratul
d-tale şi cu şase oameni. Yachtul o să-l co­
manzi d-ta şi o să navigăm p aralel ; vei avea
însă toată libertatea de a cţiune, iar noi vom
fi martorii cercetărilor d-tale, te vom aj uta
l a nevoie, iar l a sfârşitul explo rării, vei ho­
tărî d-ta însuţi, dacă trebuie sau nu să con­
chidem că sir Tabergsen a murit. Se poate
mai bine?
Garlier n u-şi dădu seama ce cursă ascun­
dea p ropunerea asta.
- N'am niciun motiv să refuz, spuse el ;
dimpotrivă, Dar Vesteras n u e el imobiliz at
aici de autorităţi ? O să p utem dispune de el ?
- Yachtul n e ap arţine, surorii mel e şi mie ,
c ă c i pentru orice om c u toate minţile, ierta­
ţi-mă c ă mă exprim atât de brutal, tatăl
nostru nu mai e p e l umea asta. Voi face
mâine demersurile necesare, şi vom pleca
aşa cum am stabilit.
Tocmai atunci sună clopotul anunţând
masa de seară. C u toate că nu-i era foame,
Elena se a şeză la masă. Marc mâncă cu
poftă. Garlier, magnetizat l a gândul că va
30
p orni în curând spre pol ul X, îşi reamintea lu­
c ră ril e lu i ştiinţifice şi rumega în gând cifra.
_ o sută şaizeci şi unu grade longitudin e
e st şi un sprez ece grade latit �din _; �ordică,
mu r mură . el . ; pe a �olo tre ? me sa f1 desco­
p erit ei s1crrnl plutitor ... Ş1 deoarece „mor­
tul" nu era mort. nimic nu ne împiedică
să c r ede m, nici sir Tabergsen n u e.
Dup ă masă, Marc se retrase sub pretext
c -şi si mţe a capul cam greu. De fa p t se
ă
retrăses e în cabină c a să stea de vorbă cu
Le op oldo Pe ters.
_ Faptul merge cât se poate de bine,
spu se el în şoapt ă . Halms, Kelb, Freddy şi
ceila l ţi doi n'au să scape de ştreang. Puţin
i mpor t ă dacă povestea lor cu pluta, cu scriul
şi cu înţep ătura e adevărată. Tatăl meu
s'ar fi întors, dac'ar fi trebuit să mai rea­
pară între cei vii. L'am hotărît în astăseară
pe Garlier să se instaleze pc yacht, noi o
să-l însoţim o bucată de d rum, a p oi o să
ştergem putina .. Jn ce priveşte restul, mă
.

pot bizui pe tine.

- D a, stăp âne, spuse infamul Lepoldo,
dacă pot conta pe prima mea .
- O s'o primeşti în Suedia, când o să
pun mâna pe moştenire, ne-am înţeles, ţi- am
făgă duit, ţi-am j urat. Aibi numai grij ă să
lucrezi fără martori când va veni momentul.
- O ! zâmbi Peters, fii pe pace.
In timp ce avea loc a cest dialog criminal,
pe p untea· Dab i-rul ui, El ena şi cu Garlier
stăteau unul lângă altul şi discutau despre
exp edi ţia pe care aveau s'o întreprindă.
T ână rul vorbea despre nădej dile lui, despre
încr e derea pe care o avea că metalofonul
lu i ii va semnala prezenţa vreunui con-
31
tinent p e care să fi abordat sir Tabergsen .. ,
- Imi pun toată încrederea în dv., spus
Elena cu o voce emoţionată. Imi iubes
atâta tatăl ! D ac'aţi şti !
Tânăra îşi povesti viaţa. Mam a ei, fran
ţuzoaică, murise de febră tifoidă, p e cân
Elena n'avea decât trei ani. Sir Tabergse
îşi crescuse fetiţa cu o grij ă şi cu o dragost
pe care ea n'avea s ' o uite n iciodată ...
- Nimeni n'o să mă iubească cum m
iubea, cum mă mai iubeşte el, - căci n
vreau să cred că n'o să-l mai văd-spuse e
Garlier simţea dorinţa să-i strige c ă s
înşeală, c ă cineva, care n u era dep arte,
iubea cu patimă. Nu îndrăznea totuş să-ş
exprime această dragoste puternică.
- D ece daţi din cap ? îl întrebă Elen
p uneţi l a îndoială ceeace spun ?
- O ! nu, zâmbi el, vă cred.,. Dar su .
lucruri p e care nu pot să vi le spun ., . d'
care poate o să vă daţi seama cândva.
dacă împrej urările o să vă îngăduie ...
Mărturisirea care-i ardea buzele, străbăte
prin aceste cuvinte care numai în ap arenţ
erau misterioase.
Elena le înţelese perfect sensul şi fu oar
cum mirată. Niciod ată încă, del a plecare
lor din Marsilia, atitu dinea şi limbaj ul 1
Garlier nu l ă s aseră să se presupuie că e
îndrăgostit. Fata îşi mai dădea seama c
această destăinuire n'o supăra deloc. Garli
era bine făcut, inteligent, loial, curaj os·
- In aştep tarea acelei zile, spuse e
daţi-mi voie să mă retrag în cabina me
Emo.ţiile de azi, m' a u cam z drobit, şi si
c ă am mare nevoie de o dihn ă,
Intinse tânărului mâna. El o lu ă şi
32
 ceva mai mult decât în cele-
s t r â n se p. oate
lal t e s eri.
N o apte buna, dommşo ara . . .
w • w

S e uită î n urma ei p â n ă o v ă z u disp ărând

e d upă p untea comandantului, apoi se
� ân d i i ar la s trania disp ariţie a lui sir
T a ber gsen .
_ Ci ne ştie, îşi spuse el, dacă n'aş p u te a
desc o peri pe Vesteras vreun in diciu oarecare,
ca re să mă pue pe cal ea cea bună ?
De fa p t, nimic nu-l îm piedica să se ducă pe
yacht şi să-şi înceapă înd a t ă explorarea. Se
convi n se că avea în buzunar lampa electrică,
şi ho tă rî să coboare î n cea mai mică din tre
ce le două bărci care se legănau încetişor lângă
v as, Garlier îşi d ă du drumul pe scara d e
frâ nghie prin c a re se aj ungea l a barcă,
şi d esnodă otgonul care o ţinea de vas. Apoi
înc e pu să vâslească pe în tuneric, strecurându­
se fă ră prea multă stângăcie p • intre vasele
anc o rate ici şi colo în port. După dou ăzeci
de minute de asemenea acrobaţii nautice,
aj unse, la yacht. Căută pe dibuite o frân­
ghie, se agăţă de e a ca să-i încerce rezis­
tenţa, şi văzând că e solid legată de Vesteras,
se căţără pe ea.
Tâ nă rul inven tator era vânj os şi sprinten.
Intr'o clip ă fu pe puntea yach tului ... Când
să aprindă lanterna, i se p ăru că aude în
stânga, un sgomot ne aştep tat. Cineva umbl a
parcă nu departe de locul unde se afla
G arlie r.
S ă fie un hoţ p e care l-am deranj at în
mij lo cul ui lucrului ? îşi spuse tânărul.
A puc ă din instinct revolverul p e care-l
Pd rta la el, şi se îndrep tă spre partea de
u n de vene a sgomotul. La o co titură, se găsi
2 �
 deo dată fată in fa ţă cu un om ale căru
tră sături n u J e putea deosebi, căci om
acesta era cu spa te le spre un proiecta
care lumina rada. Fâşia de lumină a acest
p roector lumina însă faţa lui Garlier.
- A! domnule! domnule! spuse omul.
Exlamaţia aceasta exprima mai degrab
uimire decât duşmănie.
- Mâinile sus! porunci totuşi Ga.rlier i
dre p tând spre el ţeava revorverul ui
Omul ridică iute mâinile în sus şi spus
- Te recunosc! Ai fost astă-seară Ja în
chisoare cu d. Marc Tabergsen„. Eşti c
pe care doream cel mai mult să-) întâl nesc„
Eu su nt Halms, şeful echipajului... Da dom
nul e, am evadat din celula mea„. Un prile!
nesperat. Gardianul a ui tat să încuie uş �
după ce mi-a adus fertura de orez şi apa1
Era să-mi rup oasele, Aş fi făcut orice ca
să te găsesc fără să atrag atentia absolut
nimănui... Am noroc, vă d. Sunt nevinovat,
domnule. Nu numai pentru ca să scap de
pedeapsă am fugit, ci şi pentru ca să dove�
desc că s'au înşelat şi în privinta me� şi a
tovarăşilor mei. O rugăminte am domnule i
ascunde-mă undeva.
- Să te ascund? unde şi cum, dragul
meu? spuse Garlier. Iţi închipui doar, că
de îndată ce se va fi descoperi t evadarea;
vor porni în căutarea d-tale, şi prima grijă
a poliţi şti l or va fi să vină aici, unde, cum
era şi natural, te-ai gândit să te re fugiezi,
-Dar dac'am pleca de aici, întrebă Halms.
- Da, dar asta se va înt âmpla cel mai
devreme mâine. Ş i d-ta trebue s'o porneşti
în larg ch iar acum. Mi-ar păre a foarte bine
să te primesc pe V esteras, mi-ai fi chiar de
3'
mare fol os. D a r abi a mâine îi voiu lua con­
ducere a. Până atunci locuiesc pe D a b ir, ca
şi d . M a r c Tabergsen şi sora lui Elen a.
- Atunci dă-mi voie să iau barca cu mo­
tor a ya chtului. Cu aj utorul ei voi ieşi din
port, mă voi duce să vă aştept în largul
mării şi înce p â n d de mâine voi pândi tre­
cere a d-tale . . .
- Ne- a m în ţeles, spuse Garlier.
- Nici nu-ţi p o ţi în chip ui, domnule ce n e-
norocire e să fi nevoit să fugi c a u n vinovat,
când ai conştiin ţ a cu rată I
. . . Barca e la pu p ă . Pot în drăzni să te rog
să mă a j u ţi s'o cobor în a p ă .
- Haid em, s p u s e tân ă rul.
Nu făcuseră decât vreo douăzeci de p aşi,
ca să a j ungă la p a rtea din a poi a lui Veste­
ras. Acolo, Halms se cutremură din tălpi
până'n creşte t :
- N u mai e aici !
Halms şi Garlier, rămaseră nemişcaţi, pe
bordul lui Vesteras, în faţa celor două su­
porturi goal e ale bă rcii.
· - Nu vă d d e c â t o singură soluţie, spuse
inventatorul, s ă te conduc la mi cul vas cu
pânze l e ga t cu otgon ul de Dabir ,· o să
fugi cu el. Asta n u schimbă cu nimic pro ­
gramul. decât n u m ai c ă va trebui s ă tragi
p ânzel e şi că nu vei putea înainta aşa de
repe d e cum ai fi mers cu o barcă cu motor.
Mâine. când D a birul va pluti alături de
Vest eras o s ă înap oiezi vasul p roprietarilor
lui legitimi.
- D a, s p use Halms, pl anul �e bun. Să
plecăm fără să mai pierdem o clipă !
C ei doi o a meni se intoarseră spre mij l o ­
cul yachtului şi c u aj u torul cablului care
35
l e sluj ise la urcare, coborâră pe rând în
luntre. După zece minute aj unseră fără
zgomot lângă şalupa cu pânze. H alms .sări
în ăuntru, apoi se aplecă peste bord şi strân­
se mâna lui Garlier.
- Mul tumesc şi l a reve dere, spuse el în
şoaptă.
Inainte de a se urca din nou pc D a b ir,
inventatorul ţinu să vadă şalupa lui Halms
depărt â ndu-se încet în n o a p t e „ . Abia când
pânza n u se mai zărea porni Garlier spre
cabina lui...
A doua zi, dis- de-dimineaţă, pasa gerii de­
pe D a b ir fură treziţi de excl amaţiil e furioa­
se p e care le scoteau ma i mul ti oameni
deodată. Erau bucăta rul vaporul ui şi aj u­
toarele lui. care constatasera absen ta şalu­
pei cu pânze, legată sol id l a locul său de
ei cu o zi înainte.
- Pusesem înăuntru toate p roviziile p e
care le cumpărasem l a piaţa chinezească,
strigă bucătarul-şef, sunt piraţi în port I Să
plecăm cât mai rep ede din portul acesta
blestemat !
Garl icr, care îşi închipui de pricinile z ar­
vei acesteia, se îmbrăcă în grabă . P uţin d u­
pă aceea apăru şi El ena, a poi Marc Taber­
gsen Garlier luă pe fată deoparte şi-i p o­
vesti în tâlnirea depe ya cht. Elena a probă
în totul proce darea tâ nărului.
- Vă rog însă să păstraţi acest mic se­
cret p entru dv. şi să n u-l destăinuiţi fratelui
dv. Mi se pare porni t, p e nedrept pornit,
împotriva lui Halms şi a r fi în stare să in­
formeze poli ţia ca să pună mân a pe el.
Când îl vom lua pe Halms pe bord în larg,
situatia va fi alta.
36
 Indată după masă, Marc Tabergsen se
duse la căpitanul portului ca să- i ceară
autorizaţie d e a disp une în mod liber de
yacht. O ob ţinu fără n icio greuta te, îndată
ce plăti anumite taxe.
Imedi a t Marc [ e întoarse p e D a b ir, şi- i
spuse l u i Garl ier cu o amabilitate prefăcu tă :
- Dragul meu, poţi oricând d a ordin să
ţi se transporte aparatul şi bagaj ele p e
bordul lui V e s t e ras. Sora mea şi cu mine
rămânem pe D a b ir , dar asta n ' are n icio
import:mţă de vreme ce vom n aviga împreu­
nă şi n e vom putea întâlni oridecâte ori
vom dori.
L- am r u ga t pe Solvani să-ţi cedeze u n
mecanic, u n fochist ş i ş ase marinari. Iar
d-ta devii comandantul yachtului.
Garlier ar fi preferat, fireşte, de mii de
ori să rămână lângă Elen a . Dar oare nu
ca s'o cucere ască p e ea, p rimea el aces t
j umătate d e exil ? Şi apoi, a v e a s ' o vadă
în fie care zi , fie chiar d e dep arte. Era chiar
în interesul expe diţiei să lase pe câtva timp
dragoste a pe p l anul al doilea . ..
- Iţi mulţume sc, spuse el lui Marc, şi
sun t de acord cu tot ce a i hotărât.
Cu precau ţiuni nesfârşite, trei oameni
tran sportară metalofon u l lui Garlier p e bor­
dul l u i V esteras. In timpul acesta fochistu l
încălzea cazanel e . C â n d totul fu gata, când
vasul avu suficiente provizii de alimente
şi d e apă d ulce, Garlier dădu el însuşi
sem nalul d e plecare. Siren a yach lului, care
nu m ai scosese u n sunet d e zil e, sfâşie
aerul cu vocea ei răguşi t ă ; cea a l u i Da b ir
îi răspunse, şi cele d o u ă vase ridicară a­
proap e în aceeaş clipă ancora ...
37
 C A P IT OLUL 6

Garlier, înarmat cu un binoclu, inspecta

orizontul cău tând să descopere şal u p a p e
care fugise Hal m s , fostul şef al echipaj ului.
- D e noapte a trecută, când a pl ecat, şi
până acum, a făcut de bună seamă o bună
bucată de dru m . C e păcat că am plecat
dela Tainan a bia l a cinci seara I C u rând o
să s e fa c ă î n t u n e ri c şi bietului Halms o
să-i fie din ce în ce mai greu să ne zărea.
scă.
Intr'a devăr, n oapte a se lăsa cu rep ezi­
ciune. O a menii de quart aprinseră şi pe
V e s t e r as şi pe D a b ir luminile reglementare,
Şi înainta re a spre est continuă, regul ată şi
monotonă. C u viteza aceasta, observaţiuni
interesa n t e n'avea să poată face înain te de
cinci-şase zile. Cu toate acestea, Garlier
făce a dese inspecţii la a p a ratul lui dete ctor.
li pândea si cel e m ai mici oscil a ţii şi nu- şi
lua ochii dela arătăto r ul metalo fonului decât
ca să se gâ nd ească l a Elena ...
- Sun t în p reaj ma ei, murmură el , şi
to tuşi inima m i-e s t rânsă ca şi cum a ş fi
despărtit de ea p rintr'o depărtare ime nsă . .•

Şi de fa p t, c â n d m ă gândesc nu găsesc d ecâ t

motive d e ferici re. A tunci de ce n u mă pot
apăra de p resimtiri n egre ? Dece sunt atât de
neliniş tit ? Marea e calmă; s'a l ă sa t, c e e
drept, o ceaţă uşoară care n e ascunde mo­
mentan l u mini l e depe D a b ir, dar mâine
vasel e au să străl u c e a scă iarăş, şi mâine
am s'o văd iar p e cea p e care-o iubesc ...
Cât despre bietul Halms, încep să mă tem
să nu se fi rătă ci t !
Pendula salon ului lui V e s t eras bătea mie·
38
 ul n o p ţii. Lui Garlier n u-i era somn, dar
'
v de a-şi menaj a forţele pentru bătă­
tteileoiav i i t o are
cu m are a şi poate şi cu oame­
n i i i l sfă t uia s ă se ducă l a odihnă,
Ă d oua zi de dimine aţă, fu deştepta t de
n te b ă tăi p u t e rnice în uşă . Sări d i n pat
iş
i se d use s ă desch i d ă . Se a ş t e p ta să i se
! ou n ţe că fusese întâl n i t ă o şal u p ă cu pânze
dep e c are un om făcea semna l e.
- Domn ule, s p use unul din marinari
ducând mân a la beretă, Dabf.r-ul n u se mai
v e de.
Garlier î şi puse ceva p e umeri şi eşi val­
vâr tej din cabin ă. Pe punte se adunase
în t reg echi p a j ul.
Ga rlier întrebă p e omul d e quart :
- Cine a fost de ser viciu înain tea d-tale?
- Charl e t.
Marinarul Charlet făcu un p as în ainte şi
spuse :
- Cât timp a m fost de quart, a fost o
ceaţă aşa de gro asă încât îmi venea să cred
că e fum.
- Dece n'am fost anunţat?
- Credeam că nu merita să vă sculăm
pentru ceva atât de obi şnuit; n u n e dă du­
seră ţi niciun ordin în acest sen s„.
- Dar sirena, de ce n'a ţi p us-o în fu nc­
ţiune?
- Aşteptam să dea Dabir semnalul ; dar
sirena l ui tă cea.
- Şi sunteţi siguri că a m păstrat direcţia
cea b u n ă?
- Ah ! domnule , spuseră cei doi cârmaci
care făcuse ră cu schimbul, n'am deviat nici
JJlăcar un deget !
- Atunci să se fi rătăcit Dabirul ?
39
 Marin arii ridicară din umeri.
Garl ier era n e d u mari t şi consternat. Nici
nu-i t r ec e a prin gând s ă ducă mai depar t e
singur o expediţie l a care treb uia să p a r­
ti c i p e şi Marc Tabe r gs e n şi Ele n a, D estul
că-l pierd u se p e H alm s. Dar încotro să se
î n dre p t e ca să regă s e a s că va Q o r u l ? Spr e
nord ? S pre sud ? D ar o are n u suferise Dabir
vreo a v ar i e, şi în cazul aces t a n u era cel
mai nimerit să se întoarcă în dără t .
T â n ă rului n u-i venea însă să creadă că
în c az de pană, D a b ir n'ar fi l an s a t semn ale
de a l a rmă c ă tre Vesleras. Prin urmare va­
p o ru l îşi c ont i nuase drumu l . . .
- E r a l a babord, îşi s p u s e Garlier, mergea
cu aceeaş viteză ca noi. I nspre nord treb ue
aşadar să ne î n d r e p tă m - şi î n că cu toată
pre si u n ea .
Ş i dup ă p u tin timp, y a c htul spinteca va­
lurile cu viteza maxim ă .
A ş a navig a ră toată dimineţa . D e p e catarg,
u n m a ri n a r ce rceta neînce tat orizontul cu
o lunete, d ar totul fu za darnic. D a b i r ră­
mase nevăzut.
In i nima lui Ga rlier se strecura tea ma .
Nu cumva v aporu l se scu fund ase brusc în
urma unei ca tastrofe pe cât de misterioasă,
pe atât de rapidă ? O.ramele măr i i sunt
uneori a t â t d e fulgeră toare i Vrând să sp e re
în ci uda tuturor a p. a ren ţ e l or şi prefe r â n d
să cre adă că g·reşise di r e c ţia, tânărul ordon ă
să se î n d r e p te lin i a de pluti re spre sud-est.
Până seară, yachtul î n g h i ţ i alte mile. D ar
oceanul rămâ nea pus t i u , şi noaptea se l ăs ă

�
fără ca v a p orul că u tat cu a tâta în g ri j ora re
s fi fost zărit. Garlier umbla nervos p e pun' " j
în l un g şi'n � at. Deo dată se prezentă înaintea
l u i u n fo ch i st .
- Scuzaţi- mă domnul e, spuse el s a l u tând,
dar t rebue să vă se m nalez că ardam g roza v
d e mulţi că r bu ni de azi dimin ea ţ ă şi că d acă
u rm ăm aşa, în curân d va treb ui să ne a pro­
vi zi o n ă m cu combustibil.
G a rlier tresări. La a sta nu se gân dise.
Aşadar d i s p a ri ţ ia neaşte p tată a l ui Da bir
sil e a y a c h t ul să se î n toar c ă mai dev rem e
î ntr' un port. Inventa torul consu ltă h ă r ţile
m a ri time din cabin a de comandă, det e rmi n ă
p o z i ţi a vasului şi a j unse l a concluzia că
tr e bui a să se în drep te spre Albay. mic port
din i nsu l a Lrn;on din arhipeleagul Filipinelor .
.Mai aveau cărbu n i pentru cinci zile şi
p ro v izii pentru trei - tocmai bine ca să
p oată aj un ge.
Şaizeci de ore de n aviga ţie aduseră pe
Vesle ras în apropiere d e Albay, Reci furile
făceau intrarea în radă anevoi o a să dar u n
p i lo t local a j u t ă p e călă torii noştri să evite
orice primej dii. In o răşel, Garlier găJi pro­
vizii din belşu g ; îşi şi strânse o provizie de
co nserve şi de l e gume p roaspete. D a r c u
cărbunele n u merse a ş a de uşor. S in gurul
negustor care avea această marfă, ave a
numai un stoc f oarte sl a b şi cerea un
preţ aşa de mare p e tona de cărbuni, încât
banii de c a re dispun e a Garlier mulţumită
generozi tă ţi i Elenei nu i-ar fi a j uns.
- Vom face ocolul insulei cu aj u torul
pânzelor şi vom cumpăra cărbunii la M a­
nilla. Chi ar şi d u p ă aceea to t vom u tî l i z a
pâ nzele cât des vom putea , ca să economi­
sim c ă rbunii.
D e fapt mai ave a un motiv să se ducă la
41
.Manill a : spera n ţ a că va găsi a colo veşti
desp re D a b ir, a cărei b ruscă disp ari ţ i e îl
neliniştea mai mult ca oricând .
- Cu c â t sta u şi mă so cotesc, cu atât
a j ung l a co n v i n gerea că nu poate fi vorba
decâ t de un n a u fragiu s a u de fugă . . Dar.

dece m'o r fi p ă ră s i t în mij l o cul drumului ?

P r e a e de to t absurd ă ipoteza asta ! Atunci
n a u fragiu ?
Garlier se înfiora şi respingea cu groază
această p resu p unere.
Şi a ve a d rep t ate. S e înşela numai c â n d
s p u n e a că ideia unei fug i e absurdă.
Căci D a b ir-ul făcuse p ur şi simplu calea
întoarsă.
Când se des părţ ise ţie G arlier şi-l insta­
l aşe p e V e steras, M a rc Tabergsen avea p l a­
nu l lui, u n p l an c ri min a l p e care nu-l co­
municase nimănu i a fară de Leopol do Peters .
Din mo mentul c â n d o b ţinuse autoriza ţia
de a dispune de ya cht. evi tase orice p rilej
de a sta mai m ult de vorbă cu sora lui şi
cu căpi tanul.
La ora cinci. sub pre textul oboselii şi a
unei m a ri dureri d e cap, lipsise din su fra­
gerie, lăsând pe sora lui să m ă n ânce numai
c u că pita nul Sol va ni, se cundul lui, Cardini
şi cu mecanicul şef.
Tânăra fată se duse curâ n d la culcare.
Fratelui ei n u-i era somn. Masa rece, p e
ca re i-o servise în taină Le opolrlo, ii săturase
şi a c u m u rmărea prin ferestruica cabinei
l ui luminile depe Veste ras . . .
. D e c â t e v a minute, ele se v e d e a u mai pu­
ţm cla r ... Se ştergeau.„ Curând disp ă rură . . .
Marc f u cuprins de o bucurie sălbate că.
42
 - Cer ul mă protej ez ă I strigă el bucuros,
e ceaţă I
Profilâ n d în dată de o împrej u ra re care-i
s vea a t â t de b i n e sco puri l e , a venturi eru l
er
se urcase pe p u n te, şi u rcase a poi pe scara
de fi er ce ducea l a puntea coman d an tul u i .
N'avu d e făcut d e c â t câ ţiva p a şi şi intră în
c abin a de sticlă i n care se g ă seau a tunci
S olvani şi cârma ci ul.
A u zind sgomotul făcut d e M a rc la intrarea
î n cabină, că pitanul se î n toa rse.
- To t cu d u rere d e cap ? Sau ţi-e mai bi­
ne ? în tre bă Sol vani.
- Două aspirine şi un somn de câ leva
ore au dal'o gata. Ven eam să te a n u n ţ că
schimbăm direcţi a. Cât e ce asul ?
- Douăsprezece fără u n sf crt, spuse Sol­
vani.
- Da, schimbăm direcţia du p ă progra m ul
stabilit cu G a rlier.
Cârme şte-o s pre Singapore, că pit ane, ne
întoarcem în Europa.
Sol va ni făcu u n gest de mi rare !
- Socot e a m c'o să în tovă răşi m yachtuJ ,
spuse el� auzisem de- o anche t ă „ .
- Ancheta e termi n a t ă , decl ară Marc. Tatăl
meu a fos asasin at. ucigaşii vor fi con d a m­
n a ţi şi exe cutaţ.i. Garlier. care-i u n savant,
a plecat mai departe spre est pe Vesl eras,
n umai ca să facă nişte experi enţe de e l e ctro­
magne tism, într'o regiune a oceanului Paci­
fi c. în care eu n'am ce face şi nici nu mă
gândesc măca r să mă duc.
- Foarte bi ne. se'n clin ă c ă p i t a n u l . D acă
înţel eg bine, ne'ntoarcem l a Ma rsilia ?
- Exact.
Trecu doar timpul cât să dea ordine câr-
43
maciului si ' Dabir, ascultător l a comenzile
cârmei, îşi schimbă complect dire cţi a . . .
Marc n u m a i p u tea de bucurie, Se' ntoarse
în cabina lui, se desbrăc ă . se culcă şi adormi
de astă d a tă ca d u p ă o vi ctorie.
A doua zi, p e când se îmbrăca, auzi b ă­
tân d l a uşa l ui. Se d use să deschidă şi o
văzu p e Elena.
Tânăra avea trăsăturile descompuse de
uimire .
- N u se m ai zăreşte yachtul I strigă ea.
Primul ei d rum, d u p ă ce se sculase, fu­
sese să se u rce pe p unte şi să caute cu p ri­
virea pe V e s teI"as . . . Nezărindu-1, cu toate
că era senin, e a alergase la fratele ei să-i
stri ge uimi toare a veste.
- Fireşte că n u se mai vede, zâmhi Marc.
- Şi ţie ţi se p a re fi resc ? spuse fata.
_.:._ Uar bi ne, dragă surioară, răspunse
aventurierul, de vreme ce VesleJ"as se în­
drepta într'o p arte şi noi î n alta, e firesc
să aj u nge m la u n moment dat să n u ne
mai vedem, nu-i aşa ?
- Cum a dică se în d reaptă yach tul i n tr'o
p arte şi noi într' alta ? tresări Elena,
- Ei asta-i, spuse Marc, n u ţi-a spus ni­
mic G a rl i e r ?
- Mi- a spus că vom n aviga împreună.
- Da, câteva ore, p ână n e încredinţăm
că manevrarea l ui Vesteras merge bi ne . . .
D a r Garlier n'a v r u t să n e expună p ri mej ­
diilor unei explorări care poate fi plină de
surprize de temu t. II a p rob p e deplin. Noi
me rgem la Singapore, unde va veni şi el
decum va sfârşi de experimen ta t faimosul
lui metalo fon şi se va fi convins de imposi­
bilitatea de a găsi viu pe tata. Ş tii, Elena,
44
· nu-mi intră în cap cum de n u fi- a suflat
u n cuvânt despre toate astea ! Se poate s ă
n u fie el d e c â t un simplu excroc, care vrea
să fugă cu yachtul nostru ca să-l vândă în
vreun port american ?
- O ! protestă fata, il c alomniezi, Marc I
- Ar fi de dorit să a i dreptate, zâmbi
mieros bandi tul . In orice caz însă asta a ra­
tă că e în stare să se prefacă. Ne vom re­
vedea cu Garlier l a Singapore ... sau b a , du­
p ă cum e sau n u cinstit. Nu mai holba
a ş adar nişte o chi ca nişte farfurii şi fă ca
mine : aşteaptă desfăşurarea evenim1 ntelor.
Elena era buimă cită. Cu firea ei deschisă
şi sinceră n u-şi închipuia că poate cineva
minţi în che sti uni de aşa de mare impor­
tan t ă şi asta o fă ce a să dea crezare fratelui
ei. Şi totuş sufletul fe tei nu putea admite
că acel a pe care-l lu ase drep t un om loial
şi viteaz, era în fond n umai un ipocrit.
- De ce să se fi ascuns aşa de mine ? se
întreba e a ; ce interes a r p u te a el avea să
mă inducă în eroare ? A fost categori c :
„Vom n avi ga împ reună . . . Oare s e tem e a să
n u-i cer să m ă i a cu el spre ne cunosou t,
spre primej dii ? Dar dacă i-aş fi pro p us
asta, cu bu curie ar fi primit„. C ă ci mă iu­
beşte ; nu mi- a spus-o niciodată altfel decât
cu pri virea, dar capul mi l-a ş da c ă inima
lui p entru mine b a t e... Zău n u mai înţeleg
nimic.„ Ah ! de-am aj unge odată l a Singa­
pore şi de s'ar în toarce Garlier I
In timp ce Elena se zbătea astfel în întu­
n e ricul răspândit de Marc în j urul ei, Marc
luă laop arte pe Leopoldo Peters :
- Acum e rândul tău, spuse el. Ştii c e
45
 ai de fă cu t, dacă vrei să încasezi cele o
sută de mii d e coroane.
- Las' p e mine, sp use ti căl osul servi tor.
Pândesc, sunt numai ochii - lasă mă însă
să aleg eu momentul potri vit.
- Dar negreşit î nainte d e Singapore I
- Fii fără grij ă, înainte d e Singapore .
Şi, dacă avem pu ţin noroc, chiar as l ăsea ră.„
De, cine are ob iceiul să se plimbe seara
singură-sjngurică„ .
- Ştiu. Ai mâna liberă.
Seara, d u p ă cină, Marc, Sol va ni şi secun­
dul trecură în salon, în tim p ce Elena eşi
pe punte,
- Ce-aţi zice, domnilor, de o partid ă de
bridge ? prop use Marc.
C ă pi tanul şi se cundul adorau j ocul acesta.
Şi după câteva minute de j oc, nu mai ave a u
ochi ş i u rechi pentru nimic altceva. Cât
despre El ena, e a se dusese l a partea dina poi
a vaporului şi stătea rezemată de p a ra p et,
c u p rivirea pierdută în d e p ă rtări. Se gân­
dea la Vesteras şi la Garlier şi se trudea
pentru a su t a oară să d escurce motivele
care putuseră d e termina pe inven tator să
p ăstreze t ă cere a a su pra a devăratelor lui
planuri . . . Deodată sări însp ăimâ n ta t ă „ .
Un o m ai c ă rui p a ş i îi a u zi se î n dosul ei
şi pe care-l crezuse unul din marin a ri i de
serviciu, o înşfăcase în bra te şi o ri di case
în sus „. Neferi cita scoase un strigăt dar în
aceeaş cli p ă se şi sim ţi asvârlită p este p a­
rapet şi se rostog oli in gol. . .
Strigă tul e i d e groază se pierdu î n zgo­
motul maşinilor şi în g â fâ i t u l pu ternic al
aburilo r ce eşeau prin tubu ril e de eşapa­
ment„.
'°
 Leopol d îşi împlin : se misiunea. O urmărise
pe E e n a încă de departe, se a propiase tiptil,
tiptil, se n ă p us t ise apoi b r u t al asupra ei pela
spate şi o azvârlise în mare.
Apoi se a p l ecă p este parapet, desluşi ple­
scăitul înăbuşit al unui corp care cade ln
apă, aşteptă câteva clip e ... şi mul tumit că
nu se mai auzea nimic, r ânj i fioros în um­
bră. A poi se duse în salon unde Marc, că­
pi t anul şi secundul j ucau încă.
- V'ati uitat tigă ri l e în cabina dv„ dom­
nule, spuse Leopoldo lui Marc, p rivindu-l
fix. Vi le-am adus . . .
- Bine, mulţumesc, mormăi Marc înfrâ­
nându- şi o tresărire de sa tisfacţie. Pune-Ie
p e m asă.
Şi a doua zi de dimineaţă, când căpita n ul
îl anun ţă cu toate menaj amentele posibile,
că sora lui dis p ăr u se şi că exista teama să
n u fi căzu t acci dental în mare, Marc se a­
rătă atât de î n d u r erat încât toţi cei ce fură
d e faţă la desnă dej de a lui fură înduioşaţi
până l a l acrimi.
 CAPITOLUL 7.

Ticălosul n u-şi manife s t ă bucuria decât

când fu singur cu Leopol do - şi atunci
încă, tot foarte discre t.
Servitorul îi povesti cn deamănuntul dră ­
ceasca lui faptă.
- Locul era bine ales, a d ă ogă el : departe
d e coastă (şi ce coastă I Stânci ascuţite ca
acele i ) , şi niciun vas cât vedeai cu o chii -
n'aveam deci ce să şovăi. Căzân d dela
înălţimea asta, desigur că a muri t înd ată ; şi
chiar dacă n'a mu rit, îţi închipui doar că
o înotătoare obişnuită nu poate aj unge l a
ţărm înot !
Marc îşi freca mâinil e :
- Tatăl dispăru t, sora l a fel, îşi spunea
el, a noastră, numai a noastră-i moştenirea
cea grasă !
Se'nşela amarnic, căci El en a n u se'necase
cân d căzuse în apă.
D esi gur, atingerea a ceasta fusese ame ţi­
toare. D a r întâmpl area, care-şi are p artea
s a în toate dramele omeneşti. îngă duise ca
n enoroci t a să execute, fără să vrea, un salt
din cele mai corecte, ca depe trambulină.
Braţele ei, întinse înainte, ii a p ărară capul.
Şi apoi era o înotătoare mul t mai bună de­
cât îşi închipuia mişel ul d e frate-să u. S e putea
măsura cu cele mai suple şi mai rezistente
atlete ale înotului·
Ameţită încă, de neaşteptata scufun dare,
nu mai instinctul de conservare o aj u t ase să
iasă la suprafaţa apei.„ D a b ir se tot depărta
de ea, şi Elena îi z ă re a massa m are şi n e a­
gră profilându-se p e cerul îns telat şi înţele-
'8
gea că era cu totul de p risos să cheme un
aj utor,
Inota deci, b uimăcită , revoltată, în trebân­
du-se dacă nu cumva fusese victima vreunui
marinar îne bunit brusc. Apoi, dându-şi sea­
ma de primej dia în care se afl a - singură,
noap tea, în mij locul ocean u lui, într'un loc
a proape n e umblat de pescari - fu cuprin­
să de o frică groaznică . Hainele depe e a o
tră gea u l a fun d.
N'avea nicio altă perspectivă decât să se
men ţie l a suprafaţă până cân d , părăsită d e
p u teri, a v e a să fie nevoită să renunţe l a
luptă ş i să se l ase să se s c u funde.
- Sunt condamn ată la moarte, îşi spunea
Elena. Inainte de răvă rsatul zorilor, am să
fiu sleită d e puteri şi î n timpul acesta, cine
să mi vie în a j utor?
Atunci dece, în ciu d a limpedei viziuni a
u nei agonii apropiate, biata Elen a mai con­
tinua să dea din mâini sau din picioare ?
Pentrucă a r fi fost o laşi tate să se dea bă­
tută ; pentrucă aşa e omul : când devin e vă­
dit că n i cio n ă dej de n u-i mai e îngă duită,
începe să c re a d ă fierbinte într'o minune,
pe care o chiamă di n toate p uterile, ..
Nebunie sau înţelepci un e ? Şi una şi alta.
Elena înc epe a să simtă mâinile înţepenindu-i,
şi cu cât muşchii o a scul tau mai puţin, cu
atât mai mul t se în dâ rj e a în e a dori n ţ a de
via ţ ă . Inchise ochii, învi nsă de obose a l ă şi
de frig .. D a r în cli p a aceea simţi o izbitură
.

care o z mulse din torop e a l ă . Crezând că dă­

duse de o stâncă. se simţi galvanizată de o
subită şi mare spera n ţ ă ...
Nu o stâncă atinsese e a cu umărul, ci o,
bucată de lemn ... Se încre dinţă de aceasta,
4 49
dup ă ce pipăise câ teva secunde . . . Mâinile îi
bâj b â i a u pe o b â rnă u riaşă n o d u roasă şi
a l unec o asă ... Gâ fâind, cu sufe t ul l a gură, se
a găţă de bârn ă „ .
Era u n noroc fără de m a rg i ni I Acum nu
mai ave a nev o i e s ă înoate ca să se ţie la
s u prafa ţ ă . Şi p u t u ch i ar să se în tindă pe
bârn ă şi să se servească de e a c a d e- o mică
pl u tă , cu condi ţia să nu f a că nicio mişcare ,
căci e a să nu răs toarne barca d e salvare p e
care i - o trime tea n o ro cu l . Elen<1 e r a si gură
acum că va p u t e a rezista pâQ ă 'n zori şi l a
nevoie chiar m a i m u l t . N u p i erdea n ă dej dea
în v r eun prilej de a semnal a s i tua \i a ei
tr a gică naviga torilor care ar trece î n timpul
zilei pri n acele mele a gu ri.
Situa ţia ei cerea t o tu ş o ch e l tu i a l ă de
e nerg i e p e care o cunosc toţ i acei care tre­
b uie să ste a absol u t nemişca ţi timp m a i în­
delungat. Fri gul creştea mereu, îi cris p a
c a r n e a ş i o a m e n i ţa s ă ca p e te o s i ncopă.
Dar în cur â nd răsă ri soare l e, încălzi pe ne­
n o roci ta, re d ându- i pute rile şi cur a j ul . Şi
totuş abea ca p rin vis, zări e a ceva m a i
târz i u, o pânz ă al b ă pe mare„. P â n z a p ă r e a
să se a p ro p i e. Şi într' a d evă r, se a p ro p i a.
Acum, aproa p e d e t o t de Ele n a , era o barcă ,
l a cârmă era un bărbat. A cesta văzu e p a va
mai b i n e zis epa v el e , cea vie în cleştată de
cea inertă, şi se g ră b i s'o sal v e z e .
El ena se si mţi ridicată şi d e pusă p e fun­
dul bărcii. Aplecân du-se d easu p ra ei, omul
s c o a se o ex c l a m aţie.
'
- D o mn i ş o a ra T a b erg s en I
Oricât era de s rlrobi tă de obose a l ă , a u z in­
du-se chemată p e n ume, e a se cutremură de
uimire.
50
 - M ă cunoşti ? bolborosi ea, cine eşti ?
- Sunt Hal ms, domn i şoară ! spuse omul,
Halms, şeful e chi p a gi u l u i depe Vest eras,
uită-te bine la mine ! M'ai mai văzut p e
y a chtul tată l u i d-tale.
Elen a tresări. Apoi leşină. Hal ms ii dădu
o lingurită de alcool apoi o fricţionă pe obraj i
cu ba tista l ui mui ată în a pă. .. Tânăra îşi
reveni .
- Fără aj utorul d-tale a ş f i fost p i e rdută ,
s puse ea, îmi voi aduce a minte, crede-mă.
Dar cum de-ai a j uns aici ?
- J u mătate în tâm plă to r, j u m ă t a te d e ne­
voie, răs p unse H alms. Ş ti ţi desigur că am
evadat din închisoarea din Tainan unde eram
închis cu încă pa tru marin a ri depe V esteras
sub cea m a i groz avă acuzare posi bil ă I
Eram acuzaţi c ă l-a m ucis pe sir Iulian
Tabergsen o acuzaţie idioată monstruoasă,
dar pro testele noastre cinstite nu fură p ri­
mit e decât cu zâmb e te neîncrezătoare şi ri­
dicări din umeri. Am evadat deci. Am aj uns
p e yacht, în port. A colo am întâl nit u n om
tân ăr, inteligent, din tr'o buca t ă , curaj os,
chi a r acela c are-l însotea pe d. Ma rc, fra tele
dv. în seara în care a veni t să n e vadă l a
închisoare. Nu- i ştiu nume l e . . .
- E dmond Garlier, spuse Elena.
- Fie, Edmon d Ga rlier. Mă văzu, se in-
teresă de mine, cu a t â t m ai m ult că tână­
rul acesta p ri me şte a j utorul meu în încerca­
re a de a-l găsi pe sir Tabergsen. El mă sfă tui
se plec pe b a rca c u p â n ze pe care ne găsim
acum. şi să aştept pe Vesteras în l a rg. O
pornii pe m a re, a ştep tai d a r în zor de zi
z ă ri i dou ă torpiloar e j aponeze care trece i m
la câteva mile. Poate că comand anţii lor
?l
 ave au m1smnea să viziteze vasele care tre­
ceau pe a colo ven i n d dinspre port, şi să se
convi n gă că nu eram pe nici unul din ele.
Fără doar şi poate c ă î n t r e timp evadare a
mea fusese descoperi tă şi că autorită ţile
dăduseră peste tot a l arma , „ Nu era momen­
t u l i n dicat să- l aş t e p t pe Vesteras. D ealtfe l,
a cesta nu putea pără s i Tainan ul decât peste
c i nci s a u ş ase ore„ , Tre bui să fug în grabă.
Fugii d e ci, cu aj utor u l pânzelor, şi scăpai
din raza vizuală a torpiloarelor. Şi i ată că
se po rn eşte vânt ul de nord, cum rar am
mai văzut şi si m ţit aşa ceva ! Şi iată că şi
un curent îşi a d aogă putere a lui acel ei a
v â n tului şi mă tărăsc fără ca să m ă pot î m­
potrivi . In ziua ace e a şi în noaptea u rmă­
toare, am în g hiţi t d istanţel e, n u alta. N'aş
putea spune ce drum am stră b ă tut. Din fe­
ricire p entru mine erau - şi mai sunt încă
- ali mente din belşu g în barca me a. C â n d
drăceasca ceea de bri z ă , binevoi să se mai
l in i ş tească, eram pre a depa rt e d e locul de
întâl n ire ca să mai sper să pot aj u n ge I a
tim p şi să mă îmbarc pe Vesteras. Pe d e
al tă parte, s ă m ă î n to r c, însemna s ă m ă ex­
pun să c a d din nou în mâi n i l e imbecililor
care vor să fa că din mine u n asasin. Pl uti i
deci în direcţ i a sud- vest, care trebuia să .mă
ducă făr ă 'n doiaH1 u ndeva pe coasta indo­
chin eză, da r d-ta, domn işoa ră, p a r'că erai pe
bordul vaporului cu care ai ven it del a Mar­
sil i a cu f r a tele d-tale şi cu d. Edmond
Garlier ?
- D a eram„. s p use fata, dar, cum vezi„.
nu mai sunt,
- Vaporul d-tale n a vi ga p a r alel cu Ves­
t eras,
52
 - Nu ci se depărta de el.
Hal ms se scărpină pe după ceafă.
- D e înţele s nu prea înţdeg, spuse el.
Dar acum n u-i timp de întrebat, de stat \f e
vorbă . C e- i de făcu t ?
Elena, care-şi recă p ă tase puteri l e, se ri­
dicase de j os şi se aşezase pe u n a din b ăn­
şalupei, voi a tocmai să răspundă, când deo­
d ată tresări şi-şi trecu mâna p este och i .
- Visez ? întrebă ea. Ce să f i e asta ? l a
priveşte . ..
Halms întoarse capul în direcţia arătată
d e fată . D ar tresări şi el :
- Vesteras!
- Dacă nu e el, e în orice caz un yacht
care-i se amăn ă mult, spuse Ele n a .
�e fon d ul albăstriu a l mă rii, un vaporaş
gr l ţios îşi profil a si lueta albă . . .
- B a e chiar Vesteras! strigă mari n arul,
două coşuri î n clinate ca a cestea n u mai
are alt vapor ? Ah I imi vine inima l a loci
Vesteras e ?
Da, într'adevă r, Vesteras era. Pe p untea
yachtul ui Garli er umbl a î ncoace şi'ncolo,
îngândurat, nervos. La enigma d i s p ari ţi ei
lui D a b ir se adăugau tot fe l u l d e dificultăţi
isvorîte din această disp ari ţie. Plecase
dela Manilla dimineaţa. după ce se aprovi­
zionase cu cărbuni şi se hotă rîse cu i nima
grea să se îndrepte spre acea p a rte d i n
Pacific pe c a r e o botezase „polul X" Mari­
narul D enis, văzâ n d u- l c n m umbl a cu capul
î n pămâ nt, îi sp use deodată :
- N'aţi cau tat dv. deunezi o şalup ă cu
p ânze ?
Garlier se opri b rusc şi se uită la Denis.
- Scuzaţi-mă , domnule, urmă marina-
53
 rul, dar tocmai văd la tribord o şalupă cu
p â nze . . .
Garlier îşi î n d r e a p t ă privi rea în direcţia
arătată de mân a l ui Denis, şi zări şalup a .
Apoi, ma şinal l u ă binocl ul său m a rin„.
Ei I dar asta e bine I stri gă el d e cum o
d use l a ochi ori îmi confun d e u dori n ţele
cu realitatea, ori omul din şalupă e chiar cel
pe care voiam să- l găsesc !„. Adică nu,
cred că mă î n şel : p e bord sunt două persoa­
n e, şi omul nostru era singur„. Ia te uită şi
d- ta : sun t doi, n u ?
Garlier în t i nse binoclul marinarul ui, care-l
luă şi se u i t ă p ri n el.
- Da, spuse el, e un bărbat şi o femeie ...
Ne fa c semnalele, domnule ! Au arbora t p e
ca targ u n s teguleţ I
Garlier se în cre dinţă şi e l de lucrul a­
cesta şi dădu îndată ordine ca yachtul să
se î n d repte spre b a rcă.
Vest eras se a propia repede d e şalu pă. Vă
închipuiţi b ucuria ce-l cu pri n se p e Garlier
când recunoscu cu aj utorul binoclului pe
cei doi p asa geri I . . .
- El e n a ! „ . Halms l... Cum s e poate o mi­
nune ca asta ?
In curând şal upa, cu pânzel e strânse se
p u tu a l ă tura de peretele ya chtu l u i . Halms
şi Elena se u rcase p e bord u l lui V e s t e r a s /
In bucuri a lor vorb e a u amâ ndoi deodată.
Garl i e r îi crezu n e b u n i . Trase p e fată spre
salon şi-i strânse m âinile cu căl dură şi e­
moţie :
- C e s' a'n tâmplat ? în trebă el ; D a birul a
n a u fra�i a t ? L- a m căuta t a proa p e dou ă z i l e
dearândul, ş i al tă explica ţie a disp a riţiei
lui decât o catastrofă, n'am p utut g ăsi.,.
54
 - Aşa dar fratele meu m'a min ţit ? vibră
Elen a. Mă asigura că a i ho tărât să te d u ci
l a polul X f ă ră noi şi că de a ceea a d a t el
ordi n căpitanului lui D a b ir să schimbe di­
re cţia în miez d e noapte şi să se întoarcă
în Euro p a .
- Mi n ciună m a i sfru n tată n ' a m auzit !
s p use Garlier. Fratele d- tale e un om cu
două fe ţe şi ave am dre p t a te să-l bă nuesc l
D a r d- t a, d ragă p rietenă ( î mi d a i voie să -ţi
zic aşa ?) cum ai plecat d e p e D a b i r ?
- Am fost a tacată p e n e aşteptate şi a­
runca tă în ma re, declară ' J en a .
� O I excl amă indignat Garli er.

- Am avut însă norocul ext raordinar de

a m ă p u te a : găţa d e o b â rn ă pl uti toare,
adă ogă Elena, apoi să fiu zărită de Halms,
care m·' a salvat.
- Nem a i pomenit, gâ fâi inventatorul. 11
cu n oşti pe omul care te- a a tacat ?
- Nu, era în spatele meu şi agresiune a a
avu t loc pe întuneric.
- O să-l găsim I asigură Garlier, şi atunci
are să- şi p rimească pedeapsa I Incep să vă d
lim p e d e în j ocul fratelui vostru . . . D a r iată-l
pe Halms, vre a să - mi vorbească. ]mi d ai voie ?
ln lr'a devă r, Hal ms era în pi cioare în do­
sul u şi i cu geaml â c a salonului, arătând
p rin a tidudine a l ui c ă avea ceva important
de spus. Ga rlier îl in tro duse in l uminoasa
încă p ere. Şi de acum fu înă untru, Halms
spuse :
- Domnul e Garlier, soarta ţine cu noi.
Am remo rca t bârna care sluj ea d- rei Taber­
gsen drept plu tă cân d am întâlnit-o. Şi ştii
dece mă interesa bucata a s t a de l e mn ? Pen­
trucă e sculptată. E una din bârn e l e din
55
care se compunea piramida care conţinea
sicriul verde încrustat cu pietre strălucitoare,
sic ri ul de care a m vorbit la Tainan în faţa
directorului închiso rii. Ai vre a s'o v1 zi ?
- l\lai întrebi I strigă Garlier, Numai decâ t !
Bârna fu ri dicată p e bordul yachtului. Era
într'ad e văr aco p e ri tă de scul p turi ciu date :
păi anj eni monstruoşi şe învecinau p e e a cu
şerpi i n tr'ari p a ţi ; măşti omen eşti schim ono­
site alternau cu p eşti care avea u braţe şi
picioare !
- Iată o p rim ă dovadă că p ovestirea
noastră a fost adevărată, spuse Hal m s. Ş i
d a că n'ai renun ţat l a expediţia d-tal e, sunt
convins că în cursul ei vom mai culege şi
al tel e !
- Eu să renu nţ ? p rotestă tân ăru l . Sun t
hotărât mai mult c a oricând să a j u n g l a
polul X. D a , mai mul t c a oricân d „ .
17
Ş i rostind aceste c in te, Garlier o p rivea
p e Elena. ,
- Vii cu mine ? întrebă el.
- Cu d-ta merg şi până la capătul pă-
mântul ui, răsp unse ea.
Şi Garlier în ţelese că dra goste a lui era
împărtă şită şi d e e a . Şi inima i se umplu
d e o bucuri e fără de margini.

56
 CAPITOLUL 8

Orele ce urmară fură p e n tru cei doi ti­

neri un fel de dumnezeiască înviere.
Reacţi u n e a lor su fletească faţă d e crimi n a­
lele încercări de a-i despă rţi u nul de al tul
îi a propia mai mul t decât mărturisirile cele
mai dulci şi de cât j urămintele cel e mai
înfl ă căra te. Şi de i>.l tfel, simţe a u amândoi
o obliga ţie moral ă de a nu da încă glas fe­
rici rii pe c a r e o gustau ; C ă ci nu şti au încă
dacă ta tăl Elenei tră i a sau nu şi aveau a­
mândoi sufl ete prea alese ca să rişte să vor­
b e a scă de dra goste î n a in t e de a fi încercat
posibil u l şi i m posibil ul p e n tru a sfâşia mi­
sterul d i s p ariţiei lui sir I ulian Tabergsen.
A sosit momentul să aruncăm o rază de
lumină asu pra acestei disp ariţii.
Vă amintiţi că, atunci când Garli er. şi
Halms, de-ab i a eva d at, se întâlniseră seara
pe n eaşte p t a te pe bordul lui Ves teras, ei
descoperiseră cu uimire lipsa bărcii cu mo­
tor dela locul ei obişn uit.
Barca disp ăruse din tr'o cauză p e care
nici G arlie r şi nici Halms n'o puteau işti.
In noa ptea în care marinarii depe V e s ­
tera s fuseseră înţe p a ţi în umăr şi loviţi de
p arali zie de omul cu rochia în roşu ş i gal­
ben eşit din sicriul deschis - că ci într' a devăr
aşa se petrecuseră lucrurile - sir Tabergsen,
care avea dese insomnii, nu dorme a.
Ii era chia r aşa de puţin somn dup ă o zi
atât de b_ogată în surprize, încât se întinse­
se în p a t îmbră cat, şi se pregă tea să-şi a­
p rind ă o p i p ă când auzi în dosul uşii cabi­
nei, un fel de · gâl gâituri ciu d a te ...
Se sculase din p at, străbă tuse cabina şi
57
deschi sese uşa. D ar cân d văzu ce era, nu-i
veni să ş i crea d ă ochilor . . .
-

I n fa ţa l u i , s u b razele albe a l e lun ii, „mor­

tul" pescuit în mij l oc u l mării, umbl a îngâ­
nând u n cântec, d ucâ n du-şi în spate sicri u l ?
Sir Tabergse n îl vă z u aru n c â n d sicriul peste
p a ra pet, plecând a poi dealungul a ce stuia,
disp ă râ n d o cl i p ă şi a p ă rând a poi din nou,
în b raţe cu un marina i· inert pe care-l as­
vârli tot în m are,
O groază neb u n ă ii c u p ri n se pe tatăl E­
lenei, făcâ n d u- l să s c o a t ă un s t ri g ă t î n ă b u ş i t.
„Mortul" se întoa rse b r u sc. văzu p e Si r T a ­
b ergsen şi se re pezi l a c i . . . T a b ergs e n fugi,
u rl ân d de gro a z ă . Din câteva s ă r i t uri , fu în
salonul yach t ului, în care se încuie cu miş­
cări nervoase . . . Mort ul, o p rit d e p a rtea cea­
l a l t ă a uşei, îl p rivea p rin geaml â c.
P ă re a fu rios şi răcnea cuvinte d e neîn ţe­
les. care înse mnau prob a bil : „Cu ce drept
m'ai pus p e co ra bia ta şi m'ai luat cu tine ?
Vreau să re devi u li ber i".
Lui Sir Tabergscn îi veni ideia să p arla­
m enteze cu s ă l batecul şi se sili s ă-l l ă mu­
rească pri n semne că nu-i voi a niciun rău.
„Stri goi ul" pri vea cu och i i hol baţi şi cu n a­
sul l i pi t de gt>am, şi f u ri a p ă rea să i se cal­
meze tţ eptat. Incura j at de acest înce put, Ta­
be r gsen merse mai dep arte. li a r ătă la lu­
mina lămpilor p e care le a p rinsese fotogra­
fia bărcii cu moto r depe Vest eras şi-i o ofe­
ri să plece cu ea depe yacht..,
Intr'un târziu sălbatecul p arcă prinse ce
voi au să- i spu n ă gesturil e tatălui Elenei .
D ă d u d i n cap a fi rma tiv, mormă ind . . . Ta ber­
gsen e şi din salon. N u ştia c ă ci udatul şi
primej diosul p ersonagiu, cum eşise din si-
58
criu, p aralizase întreg echi p a giul, şi că din
ci nspezece oameni arun case dej a zece p este
bord.
Tabergsen se duse l a pupa yachtul ui şi
chemă pe m arinaru l care trebui a să .fi e de
quart la tribord„. D a r marinarul nu veni.
Avea şi dece !
Sălbatecul d ă de a semne de n e ră b dare,
Tabergsen îi făcu semn să îm pingă o barcă
meta l i c ă , în t imp ce e l împinge o alta, Săl­
b a t ccul e xecută ascul tător mane vra „.
Tabergsen se urcă în barca a târnată dea­
supra val urilor, şi rugă tot p rin senine pe
sălb atec să facă şi el la fel. Când a ce s ta fu
în barcă , nu-i m a i ră mase stă pânul u i ya ch­
tului de cât să pună în mişcare motorul. să
sară pe puntea yach tului şi să dea drumul
bărcii,
Dar la p rimel e d u d u i turi al e motorului,
s ă i ba tecul tresă ri şi- şi pierdu e chilibrul . . . In
cădere, una din ţepile rochiei lui intră i n
mâna lui Tabergsen. Durere a ii smulse un
strigăt şi-l făcu să piardă momen tul de a
să ri p e punte a y a ch tul ui. Sis temul de alu­
ne care a l b ă rcii era dej a decla1;1şa t... şi bar­
ca- automobilă se desprinse îndată d e p e <1U­
blul ei supo rt, atinse u n dele şi porni ca o
să geată p e suprafaţa mării,
Tabergsen, p aralizat, căzut în fun d ul ya ch­
tului alături de săl batec, asista cu ochii hol­
ba ţi, d a r nemişcat şi neputincios d e a reac­
ţiona în vreun fel , la a c e astă p l ecare brus­
că a b ă rcii care se desparte d e yach t . Acesta,
a cărui e l i ce nu încetase să se în vârte a scă
dela încep utul acestei drame ciudate, îşi ur-
59
m a drumul p e ocean. Fără căpitan şi fără
cârmaci„.
. .
. . . . .. .
. . . . . . . . . . . . .
„ lnvi atul" scote a strigăte n e a rti c u l ate şi
se cram pon ă d e margin e a bă rcii, speri a t de
învâ rtirea helicci şi de d uduitul motorului, ..
Apoi, p u ţin câte p u ţin se l i n i ş tise. At unci
un râs îl zgâl \ăise din c a p p â n ă'n picioare,
u n râs ciu d at l i p si t de rău t a te, râsu l unui
primi tiv care a trecut printr'o spaimă mare
şi căruia îi vine inima la loc.
Barca zbura cu toată viteza de care era
capabil ă . Abia după o oră şi j u m ă t a te se
o p ri motorul , din l i p să d e b e nzin ă . S ă lba­
tecul păru adânc mirat şi începu să pipăe
organele mecanismului de coman d ă „ . Abi a
pe u rmă îşi aminti de Sir Iulian Tabergsen,
11 ridică în braţe şi-l culcă la p artea dinapoi
a bărci i . . . Ne fericitul călă tor era tot sub e­
fe ctul înţe pături i . . .
L a ivirea zoril or, V e s t eras dispăruse. O ­
ceanul e r a pustiu. Vân tul c a re b ă te a deJ a
dud-vest -îm pin gea încet barca departe de
srumul urm a t d e obicei de vapoare.
Se s curse a ş a o zi lungă. C u toa t ă para­
lizia, lui Sir Iulia n înce p e a să-i fie fo a m e .
In lada cu povizii erau nişte biscuiţi. dar
cu m să aj u n g ă la ei, sau măcar să facă p e
s ă l b a t e c să înţealeagă c ă acolo e r a de m ân­
care ?
Abia în mij locul nopţii urm ă t oare îşi re­
c ă p ă t ă Tabergsen pu ţin din facul t a t e a de a
se mişca. A s t a î l bucură mul t . S ă l b a te cul
moţăia p e l a dă. Târându-se până la prora
b ă rcii, Tabergsen împinse p u ţin în l ă turi p e
tovară şul ( s a u p e duşmanul) l u i , care-i fă­
cu mirat loc . . .
60
 Tabergsen deschise anevoe lada, scoase
doi biscuiţi şi dădu unul şi sălbatecului care-l
l u ă şi-l p i p ă i . . . Abia când văzu, la l umin a
lunei care lumin a d e câ teva mi nute marea,
p e Tabergsen mâncâ n d, se decise şi el să
m ănânce. Şi rezul tatul fu un şir de gâlgâi­
turi de p l ă cere : B i scuitul îi pl ă cea g rozav.
Dar fri gul muşcătJr a l nopţii începuse
să-l cam pă tru n d ă p e Sir Iulian . Pl ecarea
lui depe yacht fusese atât d e n e p revăzută,
încât nu-şi l u a se nici o haină mai groasă.
C â t despre sălbatec, a vea rochia lui mare
şi gre a „ . Tatălui Elenei îi veni î n cli p a a­
cea sta o idcie.
In fundul l ă zii cu provizii era un butoiaş
cu coniac.
Tabe rgsen luă un p a h ar, îl umplu cu co­
niac şi-l întinse misteriosului person a giu.
· Omul mirosi conţinu tul p aharului.„ Momi t
de aroma coni acului, b ă u . O d uşcă, a poi
încă una „ . C â n d paharul fu gol , plesc ăi din
limbă cu o satisfa cţie f ă r ă de margini, şi
p ri n gesturi, ceru din nou al cool . Sir Ta­
bergsen se grăbi s ă - i to arne o nouă porţie.
Deastă dată, sălbatecul goli paharul din tr'o
so r bit�ră.
Era mai mul t decât trebuia unui om ne­
de p rins ca să se'mb e t e . Inccpu să cân te cât
il ţinea gura, a poi vocea înce p u să-i slăbea­
scă şi veni o cl i p ă eând c ă z u b e a t mort, cu
ochii întred eschi şi, l â n gă Si r Tubergien ca­
re puse i me d i a t s t ă pânire p e rochia galben ă
şi roşie . Tatăl El enei îşi recăp ă tase forţele
mulţumită duşculi ţei d e conia c ce- o dă duse
pe gâ t el î n suşi şi luă tot felul de p re­
cauţiuni ca să nu se înţe p e din nou în timp
ce desbrăca p e sălbatecul a dormit. Işi puse
61
a p oi ciu data l ui rochie şi se î n trebă o cli p ă
d a că n'ar f i mai b i n e să arunce omul în
mare.
- Ar trebui să urăsc pe nenoroci tul ace­
sta, dar cu tot răul pe care mi l-a p ricinuit,
nu mă pot î m p iedica să- mi fi e mil ă de el I
Se cră p ă de zi uă şi de câteva minute, o­
ceanul era din ce în ce mai agit a t, valurile
ridicate de un vânt pu ternic ce bătea din­
s p re vest, se acopere a u de spumă, şi barca,
p rizonieră a elementelor, când sălta spre
cer, când se a d âncea în p ră pastia valuri lor.
Se a p ropia o furtună. Şi sub no ri i negri ve­
niţi în batalioane com p a c te ura ganul se
deslănţui, cu ful gere şi tunete. Ploaia care
că dea în cascade şi val urile îl udau pe Ta­
bergsen până la p iel e. Ne ferici tul Suedez
agăţat de c ă rm ă , să silea s ă taie val urile
monstruoase cu p rora bă rci i . Cum putea el
rezista asal turil o r ? Nu mai i nstinctul îl m a i
călă uzea acum şi f ă c e a totul ca în tr'o hi p ­
noză„. Lu p t a aceasta a omului con tra m ării
şi cerul ui ţi n u un timp care lui 'Tabergsen
îi p ă ru nesfâ rşi t de lu ng. Tocmai când mâi­
nile l ui îngheţate re fuzau s ă- l mai asculte,
furtuna se do moli tot aşa de i u te precum
venise. Soarele rea p ăru norii se rispiră, şi tatăl
El enei observă, surprins că în timp u l fur­
tunii vasul intrase în tr'un curen t pu ternic,
care-l făcea să înainteze cu foarte mare
iuţeal ă„.
I n timpul acesta sălbate cul care se des­
meticise din greaua lui toropeală, zări ro­
chi a lui Tabergsen şi scoase un r ă get d e
m â n i e . O a r e a s t a ave a să p !"icinuiască o
luptă între ei ? Tabergsen crezu că da şi se
aşeză în poziţie de ap ărare, dar a dversarul
62
lui care întorsese capul spre dre apta, înce­
pu să scoată tot fel u l de sunete din gât şi
să tro p ă i e p ar'că n u- şi mai încăpea loc ului
de bucurie.
Tabergsen, în t or c ân d şi el capul tresări . . .
Un ţărm r oşia t ic ap ă rea l a orizont, ş i bar­
ca alerga spre el. .. I n primul moment, Ta­
be rgsen se b ucură. Uscatul însemn a salva­
rea .. , D ar b ucuria l u i făcu î n d a t ă loc s p ai­
mei ; uscatul, care se vede acolo, era stân­
cos şi dacă curen t ul izbea barca de o stâncă,
catastrofa ar fi fost ine vitabilă. N u sc ă p a­
seră din furtună, decâ t ca să moar ă s dr ob iţ i
d e s t â nci l e a c es t ea !
Cu n e p u t i n t ă să cârme şti barca şi s'o scoţi
din sinistrul cu rent ! L a disp e rare când se
văzu la câ teva sute de metri de ţărm , Ta­
b e rgse n cârmi b rusc„. Barca se ' n v â r ti în loc
şi se răsturn ă . Ta bergsen şi sălbatecul abi a
avură timp să se agaţe în velişul bărcii, ca
să nu cadă l a fund. Ceva mai d epa r t e p ă­
rea că se auzeau s t rigă te gut u rale . . . Şi d u p ă
cinci minute, b a rca ră , tu rnată d a r încă plu­
tind, şi cei d oi n a u frag i a ţi, aj unseră î n t r'o
apă a p roape lir i ş t i tă şi fură înconj uraţi d e
o mulţi me d e l u n tri mi ci rotunde, co n duse
de oa meni ce s e mănau la faţă şi l a statură
cu s ă l b a tecul p e ca re-l luase Tabergsen cu
yachtul său. Ei scoteau ţi pe t ele cel e a a s c u­
ţite. .. Când îşi z ă riră compatrio tul făcură
un vacarm şi mai mare şi cu o i u ţ eală ui­
mitoare, arun cară niş t e liane ce l e serve a u
d 1·ep t o t goane pri n z â nd barca. P e Tabergse n
şi p e celălalt, îi traseră în bărcile cele mici
şi rotun de şi cu to ţ i i se întoa rseră spre mi­
cul gol f din car e porniseră atunci cân d z ă­
riseră de departe barca.
63
 Deacum debarcară, îngenuuchiară în faţa
sălbatecul ui şi a l ui Tabcr gsen, apoi încno­
j u râ ndu-i îi con d useră în sp atele co l inei, un­
de se înălţa un sat cu col ibe mărunte ce se­
mănau cu viziunile castorilor.
Alţi indi geni , femei, b ă trâni şi copii ieşiră
la sgomotul pe c are-l făceau cei ce sose au
şi scoaseră ş i ei stri g ă te de u i mire sau de
bucurie. Tabergsen n u-şi putea d a seama
ce anume e x p rimau. Fu condus astfel intr'o
pi aţă triunghiul ară , în fun d u l că reia se ve­
dea o clă di re vastă şi mai în a ltă decăt toate
celelalte din j u r. D e acol o ieşi u n b ă rbat
îmbrăcat cu o rochie galbenă cu ciucuri
roşi, l a fel cu cea p e care-o purta tatăl Ele­
nei. Ridică b raţele, apoi coti n d spre o stra­
dă o l u ă l a fugă urmat de vreo cincispre­
zece b ă rbaţi care ieşiră şi e i din casa ce a
mare . . . In cli p a a ce a s t a sălbatecul cu care
venise Tabergsen începu să urle ge s ticu ­

l â n d . Cei din j urul lui îl aclamară şi i n­

trară cu el în vasta cl ă dire rotundă, în care
împins de mulţime trebui să intre şi Taberg·
sen. Văzu săli mobilate c u buf ele ciudate
şi scăunele sculptate într' u n gen a "em ă n ă ­
t o r c u sculp turile negrilor d i n Africa cen­
trală , totul zugrăvit în roşu şi verde. Pe
când trece a în revistă odăile aşezate î n careu
î n j urul unei curţi interi o a re se si mţi apu­
ca t de mână„. Ii zâmbea un b ărba t care
vădit nu e ra insular.
- D-ta trebue că eşti uimit că te găseşti
aici, ii spuse el p e englezeşte , dar eu sunt
î ncântat de venirea d-tale I Nu voi mai fi
singurul alb exilat pe insula aceasta dră­
cească I
64
 - Dar cum se numeşte insul a asta ? în­
t rebă Tabergsen .
- Habar n'am, a m aj uns aici printr'o în­
tâmplare minunată, în urma unui n aufra­
giu despre care ai auzit poate naufra giul
lui Luckn o w, vapor care merge a dela San­
Francisco l a Mel boure„ Sunt treisprezece ani
de atunci. . . Dă-mi voie să m ă prezint : John
Burbage. Indigenii voiau să mă j u poaie de
viu, căci n'am avut norocul d-tale să mă
prezint în faţa lor îmbrăcat cu o rochie re­
gală şi având la dreapta mea pe un rege
p e care aici î l credeau mort, căruia ii celeb­
raseră funeraliile şi al cărui tru p n eînsuf­
leţit îl încredinţaseră după obicei Ocea­
nului.
Ştii c ă i-au şi ales un urmaş la tron. Dar
nu mai pot de nerăbdare. Ai desi gur să-mi
povesteşti lucruri ciudate. ,. N'ai vre a să
vii la mine acasă ? Cu d ragă inimă î ţi ofP.r ospi­
talitatea mea IJână când vo m găsi vreun mij loc
de a evada împreună din insula aceasta.
Prezenţa d-tale aici trezeşte în mi ne nădej di
care nu mi se mai păreau îngă duite.
Tabergsen primi invitaţia cu multă pl ă­
cere. Şi după ce mâncă bine, povesti tova­
răşului său de exil evenimentele cunoscute
cetitorilor. Burbage asculta fără să p i a rd ă
o vorb ă .
- A i aşadar o barcă motor ? strigă el,
atunci a m găsi t mij locul de a fugi de aici !
- Te î nşeli I spuse Tabergsen, n'avem
benzină„ .
- Ba avem, s p use radios Eaglezul. Marea
aruncă pe ţărmul acesta e p a ve şi o să te
duc într'un loc pe coastă unde valur ile au
depus bi doane de benzină. Indigen ii au
5 65
 deschis unul, au vrut să-i guste conţinutul ş i
rezul tatul a cestei experienţe a fost că nu
s'au mai atins de celelal te.
- Ce fericire I tresări Tabergsen, O să
plecăm de îndată ce-o . să putem imbarca
provizii ... D a ce-i sgomotul ace asta ? Auzi
ce ţip ete !
Intr ' edevăr, afară răsun au vociferări. John
Burbage ii rugă p e Tabergsen să-l aştepte
fără să se mişte. ,
- M ă duc să văd şi s ă m ă inf oimez
spuse el.
După două minute era in apoi.
- Ai ghicit, spuse el, se bat şi încă cu
ce furie I Partizanii vechiului rege, a lui
Iac-cel-în viat- din-morţi, se bat cu prietenii
noului rege, Hogo . Ar fi fost o ocazie minu­
nată s'o ş tergem de aici, dacă ne-am fi fă­
cut pregătirile de plecare. Numai să nu el
vie in'"' gând războinicilor să dea foc oraşu­
lui. Te poţi aştep ta la o rice din partea lor,
când sunt deslănţuiţi I
- E oare prudent să rămânem aici ? intre­
bă Tabergsen.
- O I Noi n� riscăm nimic. lnţeleg şi
v orbesc limba lor. Ei sunt convinşi că d-ta
l-ai înviat p e lac, şi nu te vor ataca. Cât
despre mine, am devenit prietenul lor şi ei
socot foarte natural ca eu să rămân în afa­
ar certurilor lo r dinastice.
- In cazul acesta, spuse Tabergsen, nu
crezi c'ar trebui să ne ocupăm d e pe acum
de pregătirile noastre de plecare ?
- Puţin ă răbdare, zâmbi Burbage nu ştiu
dacă indigenii ar privi cu ochi bun, proec­
tul nostru de plecare. O să lucrăm noaptea,
va fi mai prudent şi mai înţelept.
Indigenii nu dădură foc oraşului, dar
66
se bătură p e străzi, până'n seară, cu o în­
verşunare vecină cu nebunia. Noaptea sosi
fără ca vreuna din tabere să fii repurtat
vreo victorie decisivă asupra celeilalte. şi
l iniştea p ăru s ă . r enască iar în sat.
- A sosit momentul să ne aventurăm spre
coastă şi să mergem să ne găsim bidoanele
de benzină, spuse Burbage.
Cei doi bărbaţi voiau tocmai să plece, când
uşa casei, în care-şi petrecuseră ziua, se de­
schise. . . Indienii veniseră p ăstrând o tăcere
atât de desăvârşită încâ t şi Burbage şi Ta­
bergsen avură în acelaş timp acelaş gând
îngrozitor, era un atac p rin suprindere, voiau
să-i omoare !
Incercară s ă fugă, d ar indigenii întinseră
braţele ca să-i împiedice. Prin liniştea lor
arătară apoi că nu se purtau cu gânduri
rele.
- Atunci ce-i ? C e vreţi dela noi ? întrebă
Burbage liniş tit şi mirat în acelaş timp.
Unul d in sălbateci vorbi în numele cetei :
liniştea care domnea în oraş nu se d a t o ra
întunericului care oprise bătălia, ci faptului
că printr'o înţelegere comună, cele două ta­
bere hotărâseră ca numai cei doi regi, cel
vechiu şi cel nou să dea lupta p entru tron !
Şi p e loc, la lumina torţelor aprinse de fe­
mei, Iac şi Hogo se înfruntaseră p e teren
închis, înarm a ţi fi ecare cu câteo suliţă. Cei
dbi rivali erau înzestra ţi cu aceeaş forţă şi
cu aceeaş îndemânare aşa că, năpustindu-se
unul asupra altuia în acelaş timp, loviseră
aşa de bine, încât căzură amândoi morţi.
- O tu adăogă oratorul lndreptându-se
,

spre sir Tabergsen, tu care poţi s ă învii

67
.norţii şi ai dovedit-o, mai învie odată p e
gloriosul lac. Cre dincioşii l u i supuşi vin să
ţi-o ceară şi tu nu Ie poţi refuza bucuria
asta !
C u greu îşi ţinusir Tabergsen râsul, când
Burbage îi tra duse balivernele astea.
- Fie, spuse el grav, accept, dar nu-i VOJ
reda viaţa lui Iac, decât după ce-l veţi fi
culcat într'un coşciug cu totul asemănător
celui în care era, când l-am înviat întâia
dată.
Indigenii p ărură satisfăcuţi de răspunsul
acesta. Se retraseră.
- Perfect, spuse Burbage lui Tabergsen
câştigăm astfel timp . O p t zile le trebuie
insularilor ca să facă cociugul regal. Şi ...
In clip a aceasta fu întrerup t d e o nouă
năvală de indi geni. .. Al te chipuri ... Burbage
ii întrebă ce voi au.
- Venim, explicară ei prosternându-se î n
faţa lui sir Tabergsen, să te rugăm să redai
vi aţa scu m p ului nostru rege Hogo, omorât
ln seara asta în lup t a cu Iac, p e care noi
nu-l iubim !
Tatăl Elenei le făgădui să le împlinească
dorinţa cu condiţia c a ei să pună corpul
lui Hogo într'un cosciug verde încrustat cu
pietre preţioase.
-Lucraţi în taină, adăogă el. Puterea mea
va fi astfel mult mai mare, şi mai cu seamă
dep ărtaţi-vă de mine oridecâteori mă vedeţi
p e afară.
Incântaţi, partizanii lui Hogo se retraseră.
Sir Tabergsen şi John Burbage aşteptară
până ce indigenii se depărta r ă, şi abia după
aceea eşiră din casă. Englezul îşi călăuzi
6S
tovarăşul, la lumina lunei, afară din oraş,
pe o cărare întortochiată ce ducea spre
coastă. D u p ă trei sferturi de oră de mere
găsiră nişte bidoane de metal p e j umătats
îngrop ate în nisip „.
- lată benzina noastră, spuse Burbage,
acum trebuie să cărăm bidoanele până l a
b arcă.
Sarcina era anevoioasă. atât din cauza
greutăţii bidoanelor cât şi din cauza stării
proaste a drumului pe care trebuiau să le
rostogolească . Şi deoarece nu se pute a u în­
toarce în oraş cu bidoanele, trebuiră să le
ascundă în dosul unui, tufiş, hotărând să se
întoarcă la locul acela în noaptea urmă­
toare.
Burb a ge era extenuat. Tabergsen îşi sim­
ţea membrele amorţite. Cei doi bărbaţi se
duseră să se culce la Burbage acasă. A doua
zi, se duseră l a golful unde deb arcase în
aj un Tabergsen. Dar aj ungând acolo tresă­
riră, înăbuşindu-şi o exclamaţie de uimire„.
Barca cu motor fusese făcută fârâme de
sălbatici I Socoteau p e semne, că nu exista
talisman mai bun decât o bucată din barca
ce ap arţinuse omului care învia morţii„.
Corpul bărcii nu-l putuseră da complect gata
dar motorul, comenzile 1 ui. cârma, acceso­
rile, toate acestea fuseseră zmulse, scoase,
luate„.
In faţa acestui dezastru, Tabergsen şi Bur-
69
bage plecară capul. Odată cu distrugerea
bărcii se spulbera planul lor de fugă .. . '
Dela speranţa care-i galvaniza, nefericiţii
trecură brusc la o descuraj are adâncă.
- Blestem ! strigă Burbage.
- Fiica mea I Fiul meu ! Nicio dată nu mă
vor mai vedea, gemea Tabergsen.

70
 CAPITOLUL 9

Insularii se pregăte au în vederea marei

minuni. Cu tot secretul p e care li-I ceruse
suedezul, nu le trebuise mult ca să afle că
acesta era dispus să învie şi p e un rege şi
pe celalt şi chiar dacă erau supăraţi d e asta,
nu îndrăzneau s'o arate pe faţă de teamă
ca Tabergsen să n u favorizeze numai clanul
opus.
Mai mult chiar, insularii se întreceau care
mai de care să-l resf eţe. Partizanii lui Iac
organizară un banchet monstru l a care fu
invitat Suedezul. Văzând această partizanii
lui Hogo ţinură şi ei să ospeteze pe omul
cu puteri magice. De voie de uevoie Ta­
bergsen trebui să banchetuiască din nou.
Bietul om era nevoit să zâmbească şi să-şi
dea aerul că e fericit de amabilitatea ce i
se arată , când lui îi venea să plângă„.
Veni ziua când totul fu gata pentru marea
ceremonie.
Cele două sicrie, al lui Iac şi al lui Hogo,
fuseseră puse de comun acord pe un plan
înclinat care domina marea, în vârful unei
mici falaze alese chiar de Tabergsen ca loc
al dublei învieri.
Suedezul asistase l a în chiderea în sicrie a
corpurilor, care înainte de aceasta fuseseră
îmb ălsămate după moda indigenă, şi pe'n­
serat, dădu ordin insularilor să se retra gă.
71
 - Invierea va avea loc în zorii zilei, a­
nunţase Tabergsen p rin mij locirea inter­
pretului,
Numai Burbage avea voie să rămâne în
timpnl „veghei sfinte" alături de Tabergsen.
Cei doi îşi dedeau lămurit seama că j ocul
p e care-l j ucau era primej dios de tot. Pe­
deoparte insul arii n'ave au nici cea mai mi­
că indoială că regii lor morţi vor in via.
Pe de altă p a rte lui Tabe rgsen ii era cu
totul cu neputinţă să înfă p tuiască minunea
aceasta. Să-şi mărtu risească neputinţa, ar
fi în semnat să se condamne la moarte şi
să-l condamne în acelaş timp şi p e John
Burbage cel dintâi care se p rosternase îna­
intea lui Tabergsen şi-l aclamase ca autorul
învierii l ui Iac, la sosire a lui în insulă ...
Singura şansă p e care- o avea u exilaţii noş­
tri era marea credulitate a sălbatecilor. Tre­
buiau să profite de cre duli tatea acea �ta cu
îndrăzneală, dar şi cu îndemânare. Taberg­
sen îşi făcuse un plan de a cţiune, p e care
trebuia să-l pună acum în aplicare cu aj u­
torul lui Burba ge.
Acesta se aprovizionase c u două frăn­
ghii groase p e care le ascunse sub hainele
lui.
Le depuse lângă p antă şi-i spuse lui Ta­
bergsen :
- E timpul să mergem să căutăm bidoa­
nele de benzină care au rămas în dosul
72
tufişului, la mai puţin de j umătate d e milă
de aici. Până i ntr'o oră putem fi înapoi.
Găsiră bidoanele unde le l ăsaseră. Taberg­
sen împinse unul, Burbage pe cel ălat. In
curând ei găseau i a r pe mica faleză, lângă
cele două sicrie.
Sicriile acestea se deschideau ca ni şte cutii.
Tabergsen şi tovarăşul lui deschiseră fără
nicio oste neală p rimul , scoaseră din el cor­
pul lui Iac legară un cap ă t al frânghiei de
picioarele lui, iar pe celălalt de unul din
b idoanele de benzină. Apoi, corpul fostului
rege Iac fu împins pe p antă, şi târât de
greutatea bidonului căzu în mare„.
Aceiaş operaţie o. repetară şi cu corpul
lui Hugo . Oamenii noştri închiseră apoi cele
două cosciuge, aprinseră torţele şi la lumi­
na acestora, Tabergsen făcu nişte plecări
în genunchieri, mişcări ale b reţelor, care n'a ­
veau niciun sens, dar p e care indigenii le
p uteau zări de dep arte şi care le d ă deau
iluzia c ă Tabergsen lucra la dubla înviere
făgăduită„.
A doua zi în zori, locuitorii oraşului se
strânst'ră în grupe compacte, şi veniră s ă se
îngră mădească deoparte şi de cealaltă a
p a ntei . Burbage, urcat p e un fel de estradă
ceru şi obţinu cu uşurinţă tăcerea.
- O I voi bărbaţi, femei şi copii, strigă
el, puneţi frunte a la p ământ şi n'o ridicaţi
decât când voi b ate din palme I Cine se va
73
ridica înaintea semnalului meu v a m uri m
dată. Se găseş te printre voi vreunul care s'a
săturat de viaţă !
Un freamăt trecu printre indigeni şi cu
toţi se aruncară iute la pământ. ., T a bergsen
rosti atunci cuvinte solemne, sau care pu­
teau păre a aşa. Psalmodierea aceasta du­
ra câtva timp. Apoi Burbage bătu diu pal­
me ... Să1batecii se ridicară,
Căscară ochii cău tând cu p rivirea pe cei
doi regi şi se sp eriară nevăzându-i nicăieri •..

Burbage l u ă iar cuvântul :

- O voi, bărb a ţi, femei şi copii, ştiţi c ă
Iac ş i Hugo, înviaţi de „fiul Soarelui", ca­
re-i aici de faţă, s au împăcat de îndată ce
'

au simţit din nou bătându-le inima. Şi fiind­

c ă erau buni şi unul şi cel ăl alt şi nu voiau
să prelungească o luptă din care mulţi din
voi ar su feri, au cerut „Fiului soarelui" şi
au obţin,ut dela el s ă fie schimbaţi în p eşti
de apă sărată. Ei sunt acum în apă şi sunt
fericiţi că au cedat coroana-curcubeu „Fiu­
lui Soarelui" care va fi pentru voi cel mai
bun dintre regi, căci el va şti să vă Cerească
de moarte dac'o să fiţi bolnavi. Uitaţi-vă la
sicrie, bărbaţi, femei şi copii : sunt la locul
unde le-aţi pus voi dar sunt goale I
Indigenii p rimiră aceste declaraţii cu o
tăcere cai e d ură numai câteva secunde, dar
în timpul căreia Tabergsen şi Burbage avu­
ră nevoie de toa tă voinţa lor ca să masche-
74
z e groaza care-i cuprin dea.„ Apoi insularii
se repeziră spre cele două sicrie şi le des­
chiseră . . . Ideia înşelătoriei, d e care uza­
seră cei doi Europeni, nici prin gând nu le
trecea acestor primitivi, şi asta spre noro­
cul lui B urb age şi Tabergsen.
-Min une 1 Minune I răgeau ei p e limba lor.
11 duseră p e Tabergsen în triumf p ână l a
marea casă rotundă care sluj e a drept palat
şi-i cerură să-şi pună fără întârziere coro a­
n a-curc u b e u , semnul domniei, numită aşa
pentrucă pietrele cu care era încrustată a­
minteau într'adevăr culorile curcu beului.
Trucul răuşise mai presus de orice aşteptare.
- Vom putea pleca depe insulă cu toată
pierderea bărcii, spuse seara Tabergsen că­
tre Burbage.
- Cum ? întrebă Burbage.
- Sub pretext că vreau să cinstesc în lar-
gul mării memoria celor doi regi pref ăcuti
în peşti, am să p un pe indigeni să con­
s truiască o corabie.
lnainte d e a pune jn aplicare acest plan,
Tabergsen lăsă să treacă cincisprezece zile.
Apoi Burbage aduse hotărîrile regelui l a
cunoştinţa indigenilor,
Aceştia nu îndrăzniră să facă nici cea
mai mică obiecţiune. Se grupară în mai
multe echipe : ce a de tăietori se duse să
taie copaci din p ă dure, cea de dulgheri fă­
cn din trunchiuri bârne şi blăni, şi cheres-
75
teaua alcătuită de indi geni lua p e zi ce tre­
cea formă de corabi.! . . .
Tabergsen inspecta zilnic şantierul. Ră­
mânea în ap arenţă grav, dar bucuria lui
izbucnia nestăpânită când avea prilej ul
să vorbească între patru ochi cu Burbage,
care se bucura tot atât de mult.
Cei doi nu mărau dej a săptămânile care
le mai rămâneau de p etrecut în insulă şi s e
pregăteau să ceară sălbatecilor să adune
provizii care să fie date drept p rinos zeului
peştilor, când nenorocirea veni ca un trăz­
net din cer senin.
Indigenii aveau obiceiul să p escuiască bu­
reţi, î n fiecare an cam pela aceeaş vreme .
Burbage ştia lucrul acesta, dar nu se gân­
dise că se p utea ca p escarii să-şi aleagă
tocmai locul unde fuseseră aruncaţi Iac şi
Hogo.
Şi totuş drept acolo se duseră,
Primul care se dădu la fund se întoarse
mai repede decât se aştep taseră camarazii
lui rămaşi în micile 'bărci rotunde. Avea
faţa descompusă de uimire şi de furie :
- „Fiul Soarel ui" ne-a minţit, urlă el.
Şi-a bătut j oc de noi când ne-a spus că a
prefăcut p e răposaţii noştri regi în peşti I
I-am văzut acum, p e Hogo şi p e Iac I Sunt
în apă, îmbrăcaţi şi cu o frân ghie mare le­
gată de picioare 1 Peştii adevăraţi şi crabii
76
le-au mâncat faţa, dar n'aveţi de cât să vă
scufundaţi şi voi şi o să-i recunoaşteţi.
Indigenii, galvaniz aţi de curiozitate şi d e
furie, s e scufundară c u toţii deodată şi eşiră
apoi la suprafaţă scoţân d urlete sălbatice .
Ce mai pescuit de bureţi ! Acum nu se
mai gândea u decât la înşelă toria căreia-i
căzuseră victime şi dădură fuga într'un su­
flet la p alat, stârnind în drum şi pe cei ce
în că nu ştiau.
In timpul acesta, Tabergsen stătea de vor­
bă cu Burbage. Deodată garda care p ăzea
intrările p alatului fu atacată de sute de in­
digeni care p ă reau nebuni de furie. Pazni­
cii nu făcură nici cea mai mică încercare
de a se opune valului omenesc care i-ar fi
copl eşit. Bătură repede în retra gere sau se
predară . . In clip a următoare, mulţimea pă­
.

trunse in încă perea în care se afla Taber­

gsen, şi-l înconj ură arătându-i pumnul şi
vociferând ocări şi ameninţări.
- Ce e s te ? C e-i cu voi ? Ce vi s'a intâm·
pla t ? bâigui Burbage sincer uimit.
Afl ă îndată despre ce era vorba. Se pi e­
făcu atunci că se indignează şi el, atât
ca să scape, cât şi pentru ca fiind liber, să
mai poată încerca să-l sal veze p e Tabergsen.
- A făcut el asta ? strigă el . l a moarte,
atunci ! Nicio mil ă ! La moarte cu mincino­
sul ! La tortură !
77
 - La moarte ! rep etară sălbatecii s ă fie
ars de viu I Să se pregătească rugul I
Şi pentruca să fie siguri că Tabergsen
n'o să Ie scape, cu toate că nenorocitul n'a­
vea nicio posibilitate să fugă căci se găseau
pe o insulă, îi legară mâinile l a spate şi-l
închiseră lntr'o colib ă cu p ereţii mai groşi
decât de obicei şi doisprezece oameni, aleşi
dintre cei mai indignaţi, f u ră însărcinat.
să-l p ăze ască până în momentul execuţiei.
Tabergsen căzu aiurit, pe j os în colibă.
Disperarea p e care-o simţise când se văzu
se smuls depe yachtul său şi asvârlit în
necunoscut, în noaptea aceia tragică, nu
era nimic ln comparaţie cu disperarea ca­
re-l cuprindea acum.

i8
 CAPITOLUL 10

Aşa stăteau lucrurile, când Garlier găsise

în largul mării pe Elena Tabergsen şi p e
Halms şi-i luase p e V esteras.
- Te-aş urma până la capătul pământu­
l ui, spuse inventatorului fata.
A vând acum cărbuni şi alimente, Garlier
cârmise spre nord-vest, şi se silise in zilele
următoare să fie î n afara drumului obiş­
nuit al navelor ce mergeau din Asia în A­
merica .
Pentruca s ă e conomise ască combustibilul,
navigau pe cât cu p u ti 1 tţă cu p ânze.
Halms, care scruta mereu orizontul, afir­
ma că atunci, in croaziera fatală, intraseră
î ntr'o zonă în care apa era aproape tot aşa
de neagră ca cerneala, şi c ă acolo descope­
riseră ei sicriul plu titor, dela care li se
trăseseră toate nenorocirile.
Intr'o seară, şeful echip aj ului îi spuse
lui Garlier :
- I a te uită colo, domnule, ii spuse el,
priviţi colo. val urile încep să capete culoa­
rea mai închisă ...
Era adevărat. Spre mirar e a crescân dă a
marinarilor, văzură c ă cu cât înaintau cu
atât apa devenea mai închisă la culoare .
C urând e a fu neagră de tot şi când oamenii
noştri se aplecară pe deasupra p ar ap etului
79
li se p ăru că văd alunecând pe valuri, p un­
cte luminoase şi pete pal i d e ...
- Ce-i asta ? Peşti ? întrebă Elena
- Aruncaţi plasele, spuse Garlier mari-
narilor care se găse a u lângă el .
O a menii ascul tară . Era u curioşi să vadă
ce fiinţe vii, - animale sau plante aquatice -
provocau aceste fenomene luminoase . . . Scoa­
seră o plasă . .. Fuseseră p rinşi sute de p e ş­
tişori frumoşi, argintaţi p e o p arte, a l băs­
trui pe spate. Ochii lor care erau fosfores­
cenţi în apă, re deveniră maţi pe puntea lui
Vesteras.
Şeful bucătar veni să ia ce se p escuise, în­
cântat de această pradă frumoasă care a­
vea să îmbogăţească menu-ul. Peste o oră,
la masă, toată lumea găsi minunate sardelele
din „Mare a de Cern e ală". Toată l umea mân­
că din ele. Garlier avea o p oftă de mânca­
re straşnică. Vizitase me talofonul lui de
mai multe ori î n cursul dup ă amiezii, şi de
fiecare dată constatase c ă pendulul apara­
tului avea oscila ţii a căror amplitudine
creştea mereu.
- U n continent bogat în metale trebuie
să fie p e a p roape, îi spuse el Elenei. Aştep t
numai c a ampl itu dinea oscil aţilor s ă aj ungă
la un grad, atunci a m să pun în funcţiune
indica torul cadranului de orientare,.. Ah,
ce fericit aş fi să se verifice i poteza mea
p rivi toare la polul X !
- Şi ce recunoscătoare ţi-a ş fi eu, dacă
am găsi p e tata pri n melea guril e astea I
C uvân tul acesta de re cunoştinţă suna ciu­
dat în gura Elenei. D a c'ar fi urmat îndem­
nul inimei ei, alt cuvânt ar fi ro�tit, unul
mult mai p uternic şi mult mai dulce„. Dar
80
 ochii ei vorbeau mai desluşit decât buzele ei.
- No a p te bună, prietenă , î i spuse Garlier.
Până'n două zile, poate chiar mâine, s'ar
putea s ă in tervi e lucruri noi.
Ni ci Cristofor Col umb în aj unul descope­
ririi Americei trebue c ă nu era mai emoţio­
nat decât Garlier acum în faţa detectorului
său. Bătuse miezul nopţii în salonul lui
Vesteras, unde-şi instalase tânărul ap aratul
menit să arate locul exact al polului X.
Deodată Garlier. care observa metal ofonul,
se simţi stră b ă tut de nişte fiori ciudaţi. ..
Apoi îl 'cuprinse un fri g tot atât de inexpli­
cabi l , în timp ce stropi mari de sudoare îi
broboneau tâmplele. . . Se simţea în greunat
şi su foca t.„ N'avea aer destul ... Voi să stră­
bată salonul, să se ducă să d e schidă uşa ca
să-şi umple pl ămânii cu oxigenul largului ...
D ar nu fu înstare. Genunchii i se tăiară şi
cuprins d e o ameţeal ă dureroasă se prăbuşi
pe covor unde şî rămase. Era perfect lucid
dar incapabil de a se mişca sau de a chema
în aj utor . . .
I n cabin a e i , Elenei i se făcea şi ei rău.
Fusese trezită din somn de u n j un ghiu în
inimă şi de fri g - un fri g de gheţărie ; şi
deşi sudoarea îi curgea dealun gul obra j ilor
clănţenea din dinţi şi sim ţea braţele şi pi­
cioarel e îngreunâ ndu-i-se .. , crezându-se o­
trăvită, i se face frică , şi voi să sune p e
omul el e serviciu, dar n u putu. Ş i nu izbuti
nici măcar să strige ...
Şi membri echi pagiului, treziţi şi ei de
fri g în hamacele lor, făceau şi ei, cu groază,
acele aş consta tări„. Halms lovit şi el de
paral izie, îşi amin ti cele întâmplate pe Veste­
ras înainte d e dispariţia lui sir Iulian Ta-
6 81
bergsen şi se întrebă dacă nu cunva urcase
noaptea pe puntea yachtului iarăşi un săl­
b atec cu rochi e de i n galben şi roşu care-şi
•
făcea acum men dreJe...
Se gândi apoi l a peştii lumiD oşi, l a sar­
delele alea atât de ademenitoare l a vedere ...
- Ele ne-au otrăvit I gândi el - suntem
pe un ocean diabolic I
Oamenii de quart z ă ceau şi ei p e punte,
la cârmă, l a cazane. ln clip a cân d simţise
că i se făcea rău, mecanicul avusese pre­
zeuţa de spirit să oprească maşina. Helicea
lui Vesteras nu se mai învârtea. D ar mari­
narii depe punte care constatau oprirea ma­
şinii vedeau totuş că vasul continuă să
înainteze.
Şi în acel aş timp auzeau u n fel de clocot
ciudat, caşicum sub yacht şi în j urul lui,
valurile s'ar fi dezagregat b rusc datorită
unei forţe veni te din adâ ncurile sub-marine .
. .

V esteras începu în curând să se legene în­

tr'un mod ciudat, apoi să se învârtească în
loc. Nu încăpea nici o îndoeală că fusese prins
în tr'un curent p u ternic şi rap i d care forma
ici şi colo vârtej uri circulare. La groaza ma­
rinarilor se adaogă încă o spaimă. Imobili­
zaţi, ingheţaţi, respirând aneToie, asistau ne­
p utincioşi când la goana, când la dansul va­
porului.
Asta dură toată noaptea, Când se crăpă
de ziuă omul care zăcea pe platforma ca­
targului şi care, fiindcă mâncase mai puţini
p eşti ca tovarăşii lui era mai puţin încer­
cat ca ei, încep u deodată să strige :
- Pământ i Pământ i ... zărea sub razele
soarelui ce tocmai răsărea, o insulă cu ţăr-
82
muri stâncoase roşiatice. o insulă spre care
V esteras gonea cu toată viteza, de care p ă­
rea că voia să se sfarme, Marinarii întinşi
p e punte auziră. Cei care aveau o poziţie
mai avantagioasă, văzură în curând şi ei
uscatul ce le fusese anun ţat, dar asta l e mări
şi mai mult temerile. Ciocnirea fatală p ă re a
inevitabilă, i a r mărinarii se simţeau ireme­
diabi l condamnaţi l a moarte.
. . . ' . . . ' . . . . . . . . . .
La a ceeaşi oră, p e acest ţărm hoinărea un
om. Cu capul în piept, cu creerii încinşi,
tras l a faţă, căuta cu desnădej de vreun mij ­
loc de a salva p e sir Tabergsen, căruia p re­
cum se ştie, indigenii îi pregăteau rugul.
Omul acesta era John Burbage, care luase
p artea acuzatorilor lui Tabergsen numai ca
să-şi p ăstreze libertatea de mişcare şi să-şi
salveze tovarăşul de exil şi de nenorocire.
Tot discutând cu sine însuşi, Burbage a­
j unsese în creştetul falezei de unde privirea
lui cădea asupra coşurilor plutitoare care
sluj eau in digenil or drept b ărci.
Strânse pumnii şi se întoarse înfrigurat
spre cel ălalt golf pe care-l domina din ob­
servatorul lui... Atunci tresări şi inima în­
cepu să-i bată în zbucniri p uternice.
- N'oi fi fiind j ucăria vreunei iluzii ? băi­
gui omul singuratec ; nu mă mint ochii ?
Par' că văd un vapor,
Nu, nu visa. Şi ochii nu-l înşel au. Graţio­
sul vapor alb pe care îl zărea şi care se a­
propia de insulă, era Vesteras. Burbage că­
zu în genuchi vărsând lacrimi de bucurie.
Se şi vedea salvat, îl vedea p e Tabergsen
zmuls din mâinile sălbaticilor . . .
I n timpul acesta, yachtul îşi încetinea mer-
83
sul. Aj ungând l a locul unde curentul se do­
molea, se opri şi el în apa stătătoare, la mai
puţin de o sută de metri de ţărm, în mij ­
locul unui gol f mărginit de faleze care-l as­
cundeau privirilor insularilor,
Burbage se ridică în vâ rful picioarelor,
făcu semnale, dădu din braţe, strigă din
toate puterile în nă dej dea că va fi zărit şi
auzit d e oamenii depe vapor... D ar. vă­
zând că totuşi nici o b arcă nu porn e a dela
acesta, Burbage puse ochii pe trei b ărci ro­
tunde legate de nişte ţăruşi în fundul gol­
fului. Cobori pe o potecă îngustă, desfăcu
frânghia care ţinea una din bărci, se urcă
în ea, şi sluj indu- se de mâinile lui ca pes­
carii de p e insulă, vâsli - sau mai bin e zis
înotă spre yacht.
După dou ăzeci de minute de sforţări în­
dârj ite, aj unse la el şi strigă :
- Hei ! Ehei !
- Ehei I răspunse o voce care venea par' că
din cer.
D el a locul lui, Burbage nu putea vedea
p e marinarul care-i ră spundea aş ·1 . Aştep tă.
Nevenind însă nimeni, înconj ură vapo rul.
Găsi un otgon care spânzura în j os şi se
căţără nervos p e puntea lui Vesteras.
Numele yachtului îl ci tise când trecuse pe
lângă pupă. Şi ştia c ă acesta era numele
yachtul ui lui Sir Tabergsen. Asta îi înze­
ce a bucuria.
După câţiva p aşi pe punte, d ă du de un
om întins pe j os, care-l privea cu ochii
des chişi.
- Rănit ? întrebă el.
Omul nu-i putu răspunde. D a r cel depe
ca targ îi strigă :
86
 - Nu mă pot mişca ! S unt p aralizat ! Şi
camarazii mei trebu e că sunt paraliza \i,
căci nici ei nu mişcă I Renghiul ăsta ni l-au
j ucat peştii luminoşi p e care i-am mâncat
eri ! Dă te rog o rai tă prin postul echipa­
giul ui şi pri n cabine ! nu vreau să mor, vreau
să fiu îngrij it !
Burbage exploră yachtul şi descoperi pe
marinari pironiţi în hama cele lor, p e Garlier
întins pe covorul din salon şi p e Elena în­
spâimântată şi pironită de un pat, în ca­
bina ei.
La întrebările p e care li le punea, neferi­
ciţii nu puteau răspunde. Atunci le dădu
el lămuriri :
- Ştiu dela Iulian Tabergsen că acesta
e yachtul l ui... Insula p e care se află e a­
proape, depe ea viu . .. Sir Tabergsen are ne­
voie de aj utor, deaceea trebue să vă faceţi
repede bine... Aţi mâncat peşte l uminos„.
Foarte p ericulos, dar indigenii au un anti­
dot. mă duc să-l caut. ..
Garlier, Elena şi marin arii auzeau totul,
dar erau reduşi la stare de mumii vii. Bur­
bage urcă pe punte, luă de astădată una
din bă rcile yachtului, şi în câteva clipe fu
p e apă„. Cu ce râvnă văsli el acum ! De
cum aj unse la ţărm, otgoni barca, urcă po­
teca, şi se puse p e cules nişte erburi ale
că ror însuşiri vindecătoare i le lăudaseră
indigenii. Şi îndată ce avu o provizie în­
destulătoare Burbage dădu din nou fuga l a
barcă ş i se întoarse pe yacht.
Cum p asagerii nu p uteau nici fălcile să
le mişte, se d use la bucă tărie, făcu cu er­
burile o fiertură şi o turnă pe gât călători­
lor, începând cu Elena şi cu Garlier.
85
 Nu trecu nici o j umătate de oră, şi medica­
mentul îşi şi făcu efectul. Garlier se întinse,
apoi îi reveni şi graiul. In curând se şi
putu ridica. Elena se simţea şi ea re deve­
nind voinică şi vioaie. Marinarii, emoţiona ţi,
se îmbră ţişeau intre ei. Şi în timpul acesta,
în salon Burbage punea l a curent pe Ga r­
lier şi pe Elena cu cele ce se întâmplaseră
pe insulă.
- Tata e în p rimej die ? se cutremură
Elena.
- Linişteşte-te, domnişoară , ii spuse Bur­
b age, o să-l s alvăm, cu condiţia să mane­
vrăm cu îndemânare, Rugul p e care-l pre­
gătesc indigenii furioşi nu va fi gata înainte
de seară, şi aci toate ceremoniile, fie vesele,
fie tragice, au loc numai la răsăritul soa­
relui. Avem a şadar douăzeci de ore p e care
trebue să le folosim cât mai bine.
Garlier se duse l a metal ofonul lui şi cons­
tată că ară tător.ul
' acestuia avea oscilaţii
largi...
- Suntem l a polul X I îşi spunea el, l a
p olul acesta care cuprinde metale preţioase
în cantitate extraordinară ! Şi acum să tre­
bue să plec fără să fi explorat insula I
Elena, care bănuia ce se petrece în sufle­
tul tânărului, îi spuse :
- Sunt şi neliniştită şi mâhnită ... Neliniş­
tită pentru mine, mâhnită pentru d- ta ... Dar
dacă răuşim să-l salvăm pe tata . . .
Nu-şi sfârşi fraza. D ar Garlier înţelese, l u ă
mâinele fetei ş i i le ţ i n u strânse îndelung.
- Elena, spuse el, pentru mine toate co­
morile p ămăntului pălesc în faţa unei a pe
care atâta ard s'o cuceresc ! Mi- e deaj uns să
ştiu că n u mă înşel asem şi că oricând vom
86
 voi vom putea reveni l a polul X cu aj uto­
rul detectorului meu... S ă-l salvăm p e tatăl
tău, şi...
- Da, spuse ea, o să-l salvăm.,. şi apoi
tu ştii c ă o să fim fericiţi,
Şi drept cheză şie a acestei fericiri viitoare,
îi zâmbea lui Garlier atât de fermecător.
încât acesta, nemai putându-se stă pâni, trase
pe Elena l a piep tul lui şi-o sărută p e buze . .
I a r ea î i răspunse c u o sărutare tot a 1 â t d e
fierbinte.
Burbage ple case cu un sfert de oră îna­
inte. Pe î n serat se întoarse radios.
- Ştiţi ce e asta ? întrebă el punând p e
masă u n p achet învelit într' un fel de pânză
de sac. Nu pierdeţi vremea în cercân d să
ghiciţi, uitaţi-vă mai bin e .
Ş i desveli obiectul.
- O coroană ! strigară Elena şi G arlie r.
- D a, o coroană. spuse Burbage, coroana
curcu b e u , p e care o poartă la zile mari re­
gele insulei. Cunoscând perfect toate colţi­
şoarele p alatului am pu tut-o fura fără să
stârnesc nici cea mai mică bănuiaJ.ă ; indi­
genii au să considere asta ca o catastrofă
grozavă, şi eu însumi am să le-o vestesc de
cum s'o î nsera. Şi ca autori ai furtului am
să vă denunţ fără niciun scrupul p e dv,
Fireşte că ei au să-şi iasă din sărite şi au
să vre a să vă atace în massă. Cu aj u torul
acestei diversiuni, eu şi încă patru oameni
hotărîţi, vom libera pe sir Tabergsen şi ne
vom întoarce cu el cât mai repede pe yacht.
In scopul ac esta voi ascunde barca d-v. în
golfuleţul p e care-l vedeţi de aici. Când toată
lumea va fi p e bord, nu vom mai avea d e­
cât să ridicăm ancora şi să plecăm.
87
 Garlier, Halms şi toţi marinarii aprobară
planul acesta în unanimitate. Dar când veni
l a ales cei patru oa meni n e cesari pentru ex­
pediţia p e usc9.t, fiecare voi să fie el ales.
Ca să nu se işte certuri, trebui să se tra gă
l a sorţi. „Câştigă torii" se înarmară înd ată
cu browninguri şi nu mai avură de aşteptat
decât momentul d e a intra în scenă.
D e îndată ce soarele apuse, porniră, în
frunte cu Burbage. li însoţea şi Garlier. După
o j umătate de oră de mers fără sgomot. a­
j unseră la marginea satului.
In sat domn ea cea mai mare fierbere. Ru­
gul destinat arderii lui Tabergsen era gata,
şi indigenii îşi înşel au nerăbdarea mâncând
şi bând in aer liber, şi organ izân d d ansuri
care du rau până'n zori de zi. G arlier şi oa­
menii l ui uraseră l ui Burbage succes şi a­
cum aşteptau, ascunşi în umbră, să se ' ntoarcă.
Briza nop ţii l e aducea ecoul cântecelor şi
râsetelor indigenilor. D e odată, in locul a­
cestor manifestă ri ale bucuriei populare, se
înăl ţară strigăte de mirare şi de j ale.
S e vede treaba că Burbage îşi p usese în
apli care progra mul.
Intr'adevăr, după ce se strecurase prin
mu\ţime până în p alat, eşise din el şi stri­
gase :
- Vai nouă ! Nenorocire ! Coroana rege-
lui a fost furată ! .
Aceste cuvinte neaşteptate făcură p e indi­
geni să se cutremure. Apoi se strânseră în
j urul omului care dăduse alarma. Burbage
le spuse.
- Numai străinii care au venit azi în
insul ă pot s'o fi luat ! Veneam tocmai să vă
vestesc sosirea lor. şi căutam p e viitorul
88
rege, p e care socoteam că am să-l găsesc în
sala tronului, p e el nu l-am văzut, dar î n
schimb am constatat că coroana a dispărut !
Trebue să fiţi din cale-afară de zăp ăciţi,
sau pregătirile de tortură să vă fi scos cu
totul din minţi, ca să nu fi văzut şi să nu
fi auzit nimic I Străinii au o corabie mare,
care stă în gol ful Roşu. Voi sunteţi de o
sută de ori mai mul ţi ca ei. Gândiţi-vă ce
aveţi de făcut. Eu unul nu mă amestec în
certurile şi în războaiele voastre. dar v'am
spus ce ştiam ca să nu credeţi că sunt ali­
atul duşmanilor voştri I
Ştirea aceasta făcu, cât ai clipi, încon­
j urul satului.
- La golful Roşu ! La gol ful Roşu ! făcură
sălbatecii, dân d fu ga pela casele lor ca să
se înarmeze cu suliţe şi măciuci.
V esteras însă nu se afl ă în gol ful Roşu,
ci într'un gol f situat mai l a nord, la cel
puţin şase mil e dep ărtare de cel de care
vorbise Burbage.
Acesta se întorsese în gra b ă la grupul lui
Garlier.
- Acum ori ni ciodată, spuse el, urmaţi-mă
să nu pierdem o clipă.
Marinarii şi Garlier intrară în sat. Părea
pustiu, toţi locuitorii se repeziseră buluc
spre golful Roşu ca să ata ce p e străini sau
- femei l e şi b ă trânii - să privească lupta.
Până şi p aznicii închisorii în care se zbătea
deznă dăj duit sir Tabergsen d ezertaseră dela
postul lor. Aveau dealtfel toată încrederea
în zăvorul, p uternic deşi p rimitiv, care în­
cuia uşa p e dinafară.
O cli p ă numai îi trebui lui Burbage ca să
tragă acest zăvor şi să deschidă uşa.
89
 - Haide repede ! Să fugim I spuse el în­
temniţatului.
Când auzise că se umbla la zăvor, Ta­
bergsen crezuse să i-a sunat ceasul din urmă,
In p rimul moment, pe întuneric, nu-l recu­
noscu pe Burbage, dar a cest poruncitor
„haide repede, să fugim ! " îl făcuse să tre­
sară.
Prima lui senzaţie fu ca nişte săgeţi de
bucurie care i se înfigeau în inimă . Şi chiar
afară, pe când fugea pe uliţel e în tune coase
în tovără şia acestor oameni îmbrăcaţi euro­
p eneşte, tot se mai întreba dacă nu cumva
visa.
Eşiră din sat şi după un timp încetară să
fugă. Incă gâfâind, Tabergsen întrebă cui ii
datora această miraculoasă salvare. Garlier
se prezentă.
1 Şi noaptea ţi-o vei petrece p e yachtul
d-tale , lângă Elena, fiica d- tale.
Bucuria pe care i-o pricinuiră lui Taberg­
sen aceste cuvinte fu atât de mare, încât el
însuşi se temu o clipă să nu-şi piardă min­
ţile. Dar în acelaş moment, un cor de url e te
venind dinspre ţărm aminti fugarului că
încă nu fuseseră înlăturate toa te primej diile.
D impotrivă ! Indigenilor, care porniseră
înspre gol ful Roşu, le venise deodată în
minte că pentru a ataca o corabie an corată
la o oare care dep ărtare de ţărm, aveau
nevoie de bărci. Şi se îndreptaseră spre locu l
unde le ţineau.
Se dep ărtaseră apoi de ţărm, o colind cu
bărcile capul care despărţea golful lor de
golful Roşu ... Dar luna care aj unsese în
înaltul cerului, lumina marea ca ziua ... Şi
sălbatecii zăriră deodată pe Vesteras, dar
90
 nu l a sud cum spusese Burbage, ci la nord.
Asta nu le zd runcină câtuşi de p uţin în­
crederea în cuvintele informatorului lor. lşi
ziseră doar că probabil corabia- şi schimbase
locul. Se îndreptară aşadar spre nord, sco­
ţând urletul lor de luptă.
Aşa încât sir Tabergsen, Burb age, Garlie r
ş i marinarii zăriră, p e c â n d se urcau p e
barcă, flotila sălbatecilor sosind din stân ga
şi se temură să · nu li se taie retragerea.
Şi insularii zăriseră p e-semne p e fugari,
căci deodată răcnetele lor se înteţiră ... Timp
de aproape un sfert de oră î ntre flotilă şi
şalupă, se desfăşură un îndârj it match de
viteză ... Şi şalupa răuşi s'o ia înainte tocmai
cu atât cât să aibă timp ocupanţii ei să se
salte p e puntea lui Vesteras. Incă o clipă
şi . . . Căci deabia pusese piciorul p e p unte
Garlier, care ţinuse să rămână ultimul, că
b ărcile rotunde şi sosiră.
Garlier se rep ezi la postul de comandă.
Mecanicul nu aşteptă nici el d ecât ordinul
de pornire, iar fochistul nu cruţase cărbunii.
- lnainte ! strigă tânărul în cornetul a­
custic .
Vesteras executând supus ordinele ce i l e
transmiteau pârghiile de comandă se puse
îndată i n mişcare ;helicea bătu apa şi yachtul
se dep ărtă în strigă tele asurzitoare ale săll
batecilor, care asistau neputincioşi la această
plecare, lovind fără folos cu lănciile ş i cu
măciucile lor în p eretele d e oţel al vapo­
r aşului.
Burbage râdea cu hohote. Garlier îşi şter­
gea fruntea de sudoare. Sir Tabergsen, ne­
bun de fericire strângea în braţe p e Elena,
91
care se repezise pl ângând de bucurie în
întâmpinare a tatăl ui ei .
- E oare cu p uţinţă ? S ă fie chiar ade­
văra t ? bolborosea ea.
Abia dup ă câtva timp, cân d Vesteras în­
cepu iară ş să fie legănat de valuri, fură în
stare oamenii noştri să schimbe şi al tceva
decât exclama ţii emoţionante . Elena şi Gar­
lier cunoşteau povestea lui sir Tabergsen,
căci le-o povestise Burba ge cu p rilej ul pri­
mei lui vizite pe Vesteras. Tabergsen însă
nu ştia cum se explică prezenţa Ele n ei p e
yacht, î n ace astă regiune necunoscută d e
oameni.
Fata îi povesti totul de-a fir a p ăr. Când
aj unse la vizita pe care fratel e ei o fă cuse
la închisoare marin arilor depe V esteras,
tatăl ei o întrerupse mirat.
- Dar unde e Marc ? zici că a ţi plecat din
Franţa împreună ?
- El s'a întors, căci te cre dea mort, sau
mai bine zis asasinat de marinarii yachtului,
spuse fa ta.
Tabergsen tresări.
- Dar asta e o calomnie îngrozitoare !
Marinarii mei ţineau l a mine şi eu ţineam
la ei ! Niciodată n'a fost între noi decât bună
înţelegere !
- A cum sunt ameninţaţi cu spânzurătoa­
rea, declară Garlier.
- Asta n'are să se 'ntâmple, spuse Ta ­
bergsen scurt şi hotărît. D atoria noastră e
limpede : să mergem drept la Tainan !
Suedezul, care acum redevenise stăpân pe
yachtul lui, se duse să consulte hărţile ca
să determine drumul de urmat. Băgă însă
de seamă că niciuna nu se potrivea.
92
 - Extraordinar ! sp use el. Suntem, fără
doar şi poate, p rimii care ne- am aventurat
p rin aceste regiuni. Iată dece geografii n'au
făcut până acum nici o hartă a lor.
Atunci interveni Garlier. La venire, el
stabilise anumi te puncte de reper. Le comu­
nică Sue dezul ui, care fu încânntat. Şi în tre
cei doi bărba ţi, p e cal e de a deveni buni
prieteni, avu loc în cabina comandantului o
convorbire cât se poate d e serioasă :
- Elena e d e o discreţie mişcă toare, spuse
tânărul inventator ; nu ţi- a spus aproape
nimic despre fratele ei, dar eu, care n'am
aceleaşi motive de a păstra tăcerea asupra
unor lucruri . de mare însemnătate, pot - aş
spune chia r : trebue - să complectez poves­
tirea ei. N'ai fost mirat, d-le Tabergsen, că,
p e când Elena n'a renunţat o singură clip ă
l a nă dej dea d e a t e regăsi viu, fra tele ei
te-a declarat di n p rimul moment mort ?Şi încă
un lucru : că Elena, care s ' a îmbarcat p e
Dabir, s e a fl ă acum p e Vesteras ?
Tabergsen clătină din cap :
- Ştiu, zise el , fiul meu nu mă iubeşte
deloc. E un risipitor şi un zevzec. Nu-mi
poate ierta că i- am tăiat subsidiile. Dacă
mi-aş fi pus mintea cu el şi i-aş fi recu­
noscut da toriile trecute, prezente şi viitoare,
ar fi răuşit să mă ruinez e aşa bogat cum
sunt. E un om care nu ştie decât să joace
la curse şi să arunce banii p e fereastră I
- Văd, după fel ul cum vorbeşti, că pot
con tinua, spuse Garlier. Fiul d-tale nein·
drăzuind să mărturisească nerăbdarea lui
de a se întoarce în Eur p a şi de a încasa
moştenirea, mi- a dat comanda lui Vesteras,
rămân ând ca Dabir, pe care se afla el şi
93
Elena, să m ă urmeze de a proape. In miez
de noap te însă, fără să mă fii înştiinţat,
domnul Marc d ă ordin căpitanului lui Dabir
să schimbe direcţia şi s ă se întoarcă l a Sin­
gapore I
I ntr'o bună zi, p e când c ăutam pe Dabir,
pe care-l credeam in p ană, care nu-mi fu
uimirea când dădui de Elena într'o barcă
cu pânze în care fusese pescuită în largul
mării de Halms, după ce stătuse o noapte
întreagă agăţată de o bârn ă plutitoare.
Tabergsen tresări :
- Naufragiase Dabir ?
- Nu, d-le Tabergsen. D ar Elena fusese
înşfăcată p el a spate pe 'nserate şi azvârlită
p este bord.
Tabe rgsen se făcu p ă mântiu la faţă.
- Ingrozitor ! bâigui el. Şi mai îngrozi­
toare incă e bănuial a care mi se stre­
coară 'n suflet.
- E probabil a ceeaş p e care o am şi eu
spuse Garlier. Am chibzuit de-atunci mult,
şi fap tele mă silesc să recunosc că totul pare
să acuze p e acela care avea interesul de a
o face p e Elena s ă disp ară, spre a rămâne
el singurul moştenitor al averii d-tale.
Tabergsen îşi cuprinse capul în mâini şi
rămase multă vreme gânditor.
- Insfârşit, zise el, om vedea. E aşa de
grozav încât, dacă lucrul se dovedeşte a de­
vărat, eu am să fiu primul care să cer pe­
depsirea vinova tului. Iţi mulţumesc însă
d-tale p entru chi pul ero i c cum te-ai purtat.
Fără d-ta, niciodată n'aş mai fi revăzut nici
pe fiica mea, nici Europa. Pe Elena ai sal­
vat-o, pe mine m'ai liberat. Spune, prin ce
ţi-aş putea arăta recunoştinţa. mea ?
9,
 - Vorbind despre mine Elenei, răs punse
Garlier. O iubesc şi dorinţa mea cea mai
arzătoare e să trăesc de-acuma 'ncolo lângă
e a şi pentru ea.
Tabergsen se duse întin s la fiica lui.
- Ce zici de Edmon d Garlier ? o întrebă
el fără nicio introducere.
Elena roşi până 'n vârful urechilor, dar
p e urm ă îşi privi tatăl drept în ochi.
- Zic, spuse e a că dac'o fi să mă mărit,
ori soţia lui am să fiu ori a nimă nui.
- Scurt şi cuprinză tor, zâmbi Tabergsen.
Dinspre p artea mea, asta mă face tatăl cel
mai fericit din lume.
- Să ştii însă că e sărac, spuse Elena.
- Şi mai bine, răspunse vesel Tabergsen .
- D a r î n curând are s ă fie bogat ş i ce-
lebru. Ţi-a spus ceva despre metalofonul
lui ?
- Abia câ teva cuvinte.
- E aşa de modest ! C ere-i să-ţi explice
amănunţit despre ce e vorba şi ai să vezi
a tunci ce fel de om e viitorul tău ginere.
- Cu atât mai bine ! -se entuziasmă Ta­
bergsen. Mi- a cerut mâna ta, sub rezerva
consimţământului tău . .. Ce să-i răspund ?
- Mi se p are, zâ mbi Elena, că adine aori
ţi-am dat un răspuns destul de limpede,
- Adevărat, spuse suedezul, unde mi-e ca­
pul ?
Se întoarse la postul de comandă, unde
stătea Garlier.
- Vă veţi căsători oricând veţi voi,
de cum vom aj unge în Europa, îi spuse tatăl.
Tânărul se înfioră de fericire. Şi a doua zi
Vesteras arboră stindardul. cel mare în cin-
95
stea logodnei lui Edmond Garlier şi a Elenei
Tabergsen.

CAPITOLUL 1 1

Peste nouă zile V esteras aj unse l a Tainan.

D e îndată ce fu ancorat, Garlier, Tabergsen
fiica lui şi Halms, şeful echipagiului, cobo­
rîră pe uscat.
Se duseră cu trăsura la în chisoare, un de
cerură să vorbească cu directo rul .
- Nu e aici acum, le răsp unse portarul
dar dacă aveţi nevoie de el pentru o a facere
urgentă, il puteţi vedea la tribunal, unde se
j udecă azi p rocesul ucigaşilor proprie tarul ui
lui Vesteras. Desbaterile au înce put alaltăieri
acum sunt pledoariile,
Călă torii noştri se duseră Ia palatul de
j ustiţie care nu era departe d e închisoare.
Sala de şedinte era plină, ochi şi vorbea toc­
mai ul timul din cei p a tru avocaţi însărcinaţi
cu apărarea acuza ţilor. când marinarii aşe­
zaţi pe banca acuzării se ridicară toţi deo­
dată stri gând :
- Insfârşit ! Iată-l I Suntem salvaţi !, ..
Preşedintele se întoa rse spre ei încruntat
ca să-i cheme la ordine, dar un uşier îi în­
tinse o foaie de hârtie p e care scria :
„Iulian Tab ergsen cere să f ie ascultat în-
dată /·•
Şi fără să aştep te, Tabergst n înaintă spre
bară.
- Gorp I Kel l, Stor, Fred dy, mă recunoa-
şteţi ? întrebă pe m a ri nari . .
- Sir Tabergsen ! strigară ei intr'un glas,
Dreptate I Dreptate !
Ap ariţia aceluia p e care toată lum ea îl
96
credea dispărut pentru to tdeauna, p ro duse
o impresie profundă asupra j udecătorilor şi
a auditoriului. Tubergsen arătă mai lntâi ac­
tele sale de identitate. Apoi istorisi ciuda ta
şi tragica lui aventură . Intoarcerea lui p e
Vesteras, p erspicacitatea şi vitej ia lui Garlier
şi a Elenei, îndrăzneala lui H alms de f aţă
l a desbateri, transformară in admira ţie se­
veritatea magistraţilor şi ostilitatea mulţimii
faţă de cei cinci nevinovaţi, care cu cea mai
mare bun ă credinţă din lume fuseseră câ t
p e ce să fie duşi l a ghilotină . Marinarii fură
achitaţi imediat şi duşi în triumf până l a
Veste ras, u n d e luară p arte l a lunch-ul o fe­
ri t de sir Tabergsen chiar în seara aceea în
onoarea au torităţilor oraşul ui,
A doua zi, yachtul ridică ancora, ieşi din
port şi luând de a stă dată calea obişnuită a
vapoarelor, se îndreptă spre Marsilia .

Tot la Marsilia sosise cu . câteva săptămâni

înainte Dabir.
Prima grij ă a lui Marc Tabergsen. de cum
zări Notre-D ame de la Garde, fusese să se
ducă la căpitanul Solvani şi l a secundul său
Cardini.
- Dragi prieteni, le spuse el, contez p e
voi ca să m ă aj utaţi să îndeplinesc o for­
malitate penibil ă, dar necesară : trebue să
declar, la consula tul Suediei, decesul săr­
manei mel e surori, n'aţi vrea să-mi serviţi
drept martori ?
- Da, desigur, ră spunse Solvani, dar e şti
d-ta sigur că d-ra Tabergsen a murit într'a­
devăr in urma accidentului. I n fond, nimic
nu dove de şte asta ; se prea poate să fi fost
salvată.
7 97
 -Intr'a devăr, nu există nicio dovadă, spuse
Marc, şi după cum spui s'a r putea ca sora
mea să fi fost salvată. Cu atât mai bine
dac'ar fi aşa, m' aş bucura. Nu poţi to­
tuşi nega că a dispărut brusc, într'o
seară,
- A ! Asta, sp use Cardini, e adevărul ade­
vărat.
- Ei bine, spuse aventurierul . Fiţi martori
ai acestei dispari ţii tragice, nimic mai mult,
nimic mai puţin,
Cei doi marinari îl urmară p e Tabergsen­
fiul, la consulat, unde li se luă sub prestare
de j urământ o d eclaraţie.
- Sunt acum mul t mai liniştit, spuse dup ă
aceea Marc servitorului şi complicelui său
Leopoldo Peters, care-i transportase bagaj ele
la ga ră. Nu ne mai rămâne, b ăe te decâ t să
ne în toarcem p e drumul cel mai scurt în
Suedia, şi să proce dăm l a lichidarea pe cal e a
succesiunii legale a bunurilor tatălui me u .
D u p ă trei zile ş i j urnă ta t e de tren ş i p atru
ore de traversare a Bal tic.ei, cei doi mişei a­
j unseră la Gâ'lf, oraşul n atal al lui Iulian
Tabergsen,unde acesta îşi avea reşedinţa prin
cip ală. Fără să mai piardă timp, Marc se
duse l a un notar şi-i exp use fap tele.
- Vă ofer zece l a sută p este onora.1iul
d-v. dacă grăbiţi formalităţile, îi spuse e l .
rămân aici c a să semnez ce va f i nevoe.
Notarul îşi învălui vizitatorul cu o privire
discret ironică .
- O să dureze mult totuş, î i spuse el,
Dac'am înţeles bine, nici tatăl, nici sora d-v.
n'au mormânt cunoscut, Legal deci nu sunt
consideraţi morţi şi p entruca să se încheie
98
a cte de deces o să fie nevoie de o j udecată
în toată regula.
- O I spuse aven turierul. asta nu e nicio
g reutate. In p rivinţa sorii mele, există o de­
claraţie, sub pre stare de j urământ, a c ăpi­
tanului depe D a bir şi a secundului l ui, la
Consulatul Suediei dela Marsilia, Cât despre
tatăl meu l ucrurile vor merge tot aşa de u­
şor şi de simplu. Când am părăsit Tainanul
cinci din marinariî depe V e s t eras erau l a
închisoare s u b acuzaţia de a f i ucis p e tatăl
meu. In momentul de fa ţă sunt desigur spân­
zuraţi I Vă put eţi închipui că n'aş fi venit să
v ă deranj ez pentru un lucru atât de im­
portant dacă n'aş fi fost sigur de ceeace a­
firm ! Am nevoe de bani, tatăl meu strân­
gea şurubul, şi e natural să fiu, grăbit să-mi
pot plăti datoriile.
- Bine, spuse notarul, vă făgăduiesc să
urgentez .
- C am câte zile o să dureze ? întrebă Marc.
- Zile ? tresări notarul, vre li să spuneţi
semestre ? Trebue să vă socotiţi fericit, dacă
succesiunea va fi lichidată l a anul, p rin
Martie sau Aprilie I
Marc suferise o decepţie pe care nici nu
căuta măcar s'o ascun dă. La ho tel ul unde
trăsese îşi găsi servi torul .
- Ei, dom nule ? întrebă Peters, vă'ntoar­
ceţi căptuşit cu aur ?
- A I da I se schimonosi banditul , o s ă n e
mai curgă balele un an !
- Drace I Şi prima mea ? spuse Leopoldo.
-Prima ta I Prima ta ! O să faci caşi mine,
o să aştepţi.
- Ah ! nu domnule, protestă com plicele .
99
Aşa ceva nu există. Mi-ai făgăduit să-mi
plăteşti de cum ne-om întoarce în Europa „ .
- D a , d a r vezi c ă n u pot ş i că„.
- Cum, întrerupse Peters, de Paris ai
uit a t ?
Marc holbă ochii :
- Paris ?
- D a, Paris, spuse servitorul. Sora d-tale
şi tatăl d-tale locuia u a colo când nu erau
nici la Gălf, nici l a ci nci sute de l eghe de
dracu. E acolo un apartamen t mobil a t ne­
ocup at de nimeni . Numai din vânzarea mo­
bilelor, bibelourllor, covoarelor şi l ingeriei
o să ai destul ca să mă desp ăgubeşti p e
mine ş i să trăieşti în belşug până ce· o s ă s e
descurce j u de c ă ţile la tribunalul civil.
- Ştii spuse cu admiraţie Ma rc, nu eşti
deloc prost i Şi cuprins de bucurie. du p ă
e moţiile prin care trecuse d e când intrase
în Gălf, com and ă o masă copioasă p e care-o
udă cu şampanie. Şi drumul până l a Paris
îl făcu î n etape mici, în tovărăşia lui Leo­
pol do.
Prima persoană pe care-o întâlni p e bu­
levard, chiar la prima l ui p l imba r e, fu ca
din întâmplare, tocmai d-l D ubiet, cel care
îmbrăcase fără să vre a p ardesiul lui Edmond
Garlia, în ziua în care tânărul disperat
hotărîse să se arunce în Sena .
- D-ta aici ? se miră Dubiet. D e multă
vreme ?
- Am sosit chia r aseară, răspunse Marc,
care s'ar fi lipsit bucuros de întâlnirea asta .
- Dar atunci, stri gă Dubiet, s'a întors şi
tânărul meu asoci a t G arlier ?
Marc făcu o mutră mohorîtă .
1 00
 - Sunt şanse să nu-l mai vezi atât de
curând, spuse el.
- A I D umnezeule, spuse neliniştit D ubiet,
şi dece ?
- Pentrucă a plecat, împotriva oricărui
bun simţ, spre regiuni misterioase.
- Dar plecaseşi şi d-ta cu el. v'a ti des-
părţit p e drum ?
- Da.
- Şi sora d-tale ?
- Moartă.
- Ce vorbeşti ! tresări Dubiet.
- Tristul adE>văr, spuse mizerabil ul, croa-
ziera noastră m'a aruncat într'un îndoit doliu :
tatăl meu a fost ucis deabinelea de oameni i
din echipaj , şi sărmana Elena şi-a pus d e
durere capăt zilelor.
Dubiet bolborosi câteva cuvinte de con­
doleanţe. Apoi se îndep ărtă sincer amărît.
Tabergsen sună chiar în aceeaş zi l a
poarta frumoasei locuinţe a Elenei. Porta­
rul veni să deschidă, foarte mirat, căci dela
plecarea Elenei, nu mai venea nimeni p e
a colo.
- Eu sunt. spuse Marc, a i cheile vestibu-
lului şi ale apartamentului ?
- D a domnule . răspunse portarul.
-- D ă-mi-le, Mă recunoşti, nu-i aşa ?
- Desigur domnule, cum să nu vă recu-
nosc I Sunteţi d. Marc Tabergsen, şi sunt
fericit că vă văd ... Aţi căl ă torit bine ?
- Minunat prietene, minunat„.
- Tatăl dv. şi domnişoara Elena se în-
torc în Paris ?
Aventurierul cl ătină din cap.
- Sunt aici tocmai pentrucă ei n'au să
se mai întoarcă niciodată... N'o să-i mai
10 1
 vezi nicio dată . „ Au murit, şi stăp â n ul casei
am rămas eu. D ă-mi cheile . ..
Portarul se clătină p e picioare. O lovitură
de pumn în stomac nu l-ar fi ameţit mai
rău. Rămase o clipă năuci t, îl privi apoi pe
Marc în faţă şi prin ochii lui trecu o lumină .
- Ei , spuse nerăbdător Marc, ce mai
astepţi
' ?
- Mă iertaţi domnule, spuse portarul, dar
nu pot face ceace îmi cereţi, Puneţi-vă în
situaţia mea ... Răspund de obiectele lăsate
în paza mea, şi cu tot respectul p e care vi-l
port, îmi trebuie un ordin s cris pen tru ca să
vă predau cheile ...
- O strigă banditul , dacă-i numai a tât !
I ţi scriu îndată unul !
- A I n u , domnule, spuse portarul . Ordi·
nul dv, nu are nici o valoare. Imi trebui e
un ordin valabil. Nu vă supăraţi d omnule.
N u sunt c opil, ştiu cum se petrec lucrurile .
Când moare c a p u l familiei, moştenire a sa se
afl ă deschisă şi trebuie să fie lichidată cu
toate formele. Delegatul tribunalului va de­
ci de dacă trebuie sau nu să vă încre dinţez
cheil e. Până a tunci , domnule, mii de regrete,
n'am ce face.
- Drace ! tună Marc, o să-mi plăteşti asta !
O să vezi d ac'o să-mi pun mânuşi c a să-te
dau afară !
- O să mă !oncediaţi d a c'o să vre ţi, dom­
nule, dar numai când o să aveţi dreptul, se
înclină portarul. Până btunci , rămân la postul
meu. La reve dere domnule .
Şi cu aceste c u vinte, omul acesta conştiin­
cios şi prudent ii închise uşa în nas şi se
întoarse în loj a lui. Marc era nebun de de­
z amă gire şi de furie, Leopol do Peters, îl
102
a ştepta în apartamentul mobila t din strada
Mathurins, pe care Marc îl ocupase înainte
de a pleca în croazieră şi pe care şi-l reti­
nuse :
- · Ni s'a întâmplat una bun ă I îi spuse
Marc. Portarul refuză să-mi dea cheile apar­
tamentului sorei mele !
-Nu ! spuse Peters o să le dea, îţi spun eu !
De voie sau de n evoie, dar o să l e dea !
- Adevărat ? se entuziasmă Marc, te simţi
dispus să faci o mică incursiune la mizera­
bilul acel a ? A tenţie însă I fii p e cât de ener­
gic, p e atât de îndemânatec . Nu suntem p e
mare, băete, şi să faci să d i spară p e un om
c are ne j enează, n'o să m e argă poate chiar
aşa de uşor ?
- O să mă gândesc, spuse LeopoJ do . La­
să-mă să-mi fac planul !
Se p are că p l anuri l e lui nu se făceau dela
sine, că ci trecură opt zile. fără ca Peters să
f i a n u n ţat că a găsit c e v a . Marc îşi pierd u
răbd a rea . Leop oldo era şi el nervos. In fond
decân d o ar u n case pe Elena de pe puntea
Da bir-ul ui în valuri , nu mai avea linişte,
d eşi susţine a contrariul. Dege ab a îşi spunea
el sie-însuşi că nu ri s ca n i mic, că tân ăra nu
p u tuse scă p a de înnec, - ins tinctul vorbe a
î n el mai puternic d e cât o ric e , şi se sur ­
pri n dea noaptea î n orele d e insomnie, pradă
unor negre pres i m ţiri . D e aceia se grăbise
aşa de mult să-şi î n ca se ze prima.
- Să p u n numai mâna p e biletele de- o
mie îşi spunea e l . O să mă duc î n altă ţară,
în Belg i a, în Sp ania, în Br azil i a, mai departe
chiar. O să-mi schi m b numele, o să dispar.
asta - i de o sută de ori mai bine pentru
mine decâ t să rămân aici la Paris .
103
 Se înţelege că într'o asemenea stare de
spirit, lui Leopol do nu-i prea ardea să facă
imprudenţe. Pe deop arte ar fi vrut să pună
mâna pe cheile cerute de Marc, dar pe
dealta înţelegea să l ucreze în aşa fel încât
poliţia să nu poată apoi să-i ceară socoteală.
Era foarte încurcat.
In timpul acesta, săptămânile se scurgeau
una după al ta, şi Marc, ca să aibă din ce
trăi, era din nou împins l a împrumuturi şi
expediente. Intr'o seară spuse valetului său :
- D escurcă-te cum ştii, dar n u mai pot
să aştept. Trebuie numaidecât să reuşeşti.
Peters plecă capul şi nu răspunse. A doua
zi, ieşise tocmai p e stradă şi se op rise în
fata unui chioşc de ziare . . . D eodată tresări.
Privirea-i căzu pe un ziar a fişat la chioşc.
Pe prima pagină, un titlu cu litere de foc :

C IUD ATA ŞI FRUMOASA CROAZ IERĂ A

YAC HTULUI „VESTERAS"
Sir Iulian Tabergsen şi fiica lui s e 'ntorc
din depărtări !
A venturi senzaţionale.

Leopoldo nu se mai gândea să meargă

mai dep arte. Tremurând de uimire şi de
groază, cumpără ziarul şi citi p e loc articolul
care-l interesa. Era u n reportaj datat din
Port-Said, în care erau relatate de scurt tra­
gicele peregrinări ale lui sir Tabergsen şi
ale Elenei. Era vorba în el şi de Garlier,
de detectorul electromagnetic şi de polul X .
„Dup ă astfel d e emoţii, termina reporterul
se înţelege dela sine că sir Iulian Tabergsen,
lOi
viteaz a lu � fii că, şi nu mai p u ţin viteazul i n ­
ven ! a ! or ŞI e xplo rator. caşi modeştii lor to­
varaş1 de pri mej dii, se grăbesc să revadă
Franţa. P este câ teva zile vor fi l a Marsilia,
d � .un de p robabil că vor pleca la Paris.
N1c1-o înd oială că editorii îşi şi dispută
onoarea şi avantaj ul de a p ublica p ovestirile
aventurilor lor''.
Lui Peters îi curgeau sudorile p e frun t e .
D i n cele cetite avea i mpresi a că agresiunea
depe Dabir, a cărei victimă fusese Elena,
va ave a urmări şi asta îi mărea frica.
Se gândi o clipă să fugă. Dar n' avea mi­
j loacele necesare pentru ca să întreprindă
o călă torie lungă . . . Luă si ngura hotărîre care
se impunea în asemenea î m p rej urări :
- Mă voi duce să-l văd pe sir Tabcrgsen
la Marsilia. De întrevederea mea c u el d e­
pinde tactica mea pe viitor, dar în orice caz
n u pot rămâne sub ameninţarea unei an­
chete sau a u nei acuzări !
Mai liniştit în u rma acestei hotărîri. Peters
se duse la gară , luă un bilet de clasa treia
pentru Marsili a şi plecă cu primul tren.
La ora prânzului, nevăzând u-şi servi torul,
Marc se gândi că era desigur ocupat
cu portarul . lşi frecă mâinil e :
- I n scurtă vreme o să fie ceva nou, îşi
spuse el ; încă puţină răbdare I
V esteras sosi curând la Marsilia. Deabia
aruncaseră marinarii ancora şi punt e a vo­
lantă ce lega yachtul de port, când un om
urcă pe puntea primului vas .
Omul acesta era Leopold o.
- Ce vreţi ? îl întrebă un marinar desfă­
cân d braţele ca să-i b areze d rumul .
- S ă vorbesc urgent c u d . Tabergse n ,
1 05
spuse vizi t a torul . Spuneţi- i numele meu, m ă
cunoaşte.
'
Sir Tabergsen gân di că neputând veni
ohiar el, Marc îşi trimitea servitorul, şi îl
primi în dată în salonul yachtului.
- Domnule, spuse Peters cu o voce su­
gruma t ă , viu din p ropriu l meu imbol d, pen­
tru ca să v ă fac o comunicare gravă . Inainte
însă de a continua, vă rog să-mi j u ra ţi că
orice v'aş destăinui, n'o să-mi faceţi niciun
fel d e neplă ceri după acei a.
- S'a făcut, j ur, spuse Tabergsen. Jur să
n u-ţi fac niciun fel de n e pl ă ceri. Dealtfel
nu mă simt în dispozi ţi a să fac vreun rău
vreunui semen de-al meu. După chinurile
p rin care am tre cut, aş fi pre a meschin, dacă
nu m'aş simţi încli n a t spre bun ă tate I
Leopoldo respiră sgomotos, a poi făcu măr­
turisiri compl ecte.
Măr turisi tot : ruşinosul t â r g p e care-l
fă c u se cu Marc, manevrele lor ca să înde­
părteze pe Garlier d e Elena, agresiu n e a
nocturnă p e D a b ir, întoarcerea în Suedia,
încercările lui Marc de a intra în posesia
moştenirii, rezistenţa por tarului .
. .

Tabergsen asculta alb ca va rul . Atâta

mârşăvie din p artea fiului lui ii umplea de
durere.
- Bine spuse el când Leopol d o îşi sfârşi
mărturi sire a . Ti- am promis din ainte să te
las în p ace şi mă ţin de cuvâ nt. Mai mult
decât atât : am să-ţi dau chiar banii pe care
ţi i-ar fi dat stâpănul d- t ale. D a r p e u rmă
disp ari , s'a ' n ţeles ? Să n u se mai audă de
d-ta I Pentru Europa să fii ca mort !
- Domn ule Tabergsen , îi spuse Peters
răzbi t de emoţie, dacă în tinereţea mea aş,
106
fi a v u t de aface cu oameni c a dv., n'aş fi
că lc at n iciodată pe drumul cel rău I
Sir Tabergsen îi semnă u n cec şi-l împinse
afară din salon fără să mai vrea s ă aud ă
mulţumirile şi binecuvântările lui . Se duse
apoi la Garlier şi-i spuse :
- Din p ă cate ai avut dreptate să-l bă­
nueşti pe fiul meu. E un criminal, u n monstru .
l a tă ce am a flat p e socot e al a lui.
Tabergsen repetă tânărului ce afl ase dela
Peters.
- Nu ştiu, adă ogă el, dacă trebuie să-i
spun asta şi Elenei.
- E a ştie, nu te î n doi de asta. spuse
Garlier. In diferite ocazii. mi- a mărtu risit
că ea nu şi face iluzii, că cun o aşte ad evă­
-

ratel e sentimente ale fratelui ei faţă de e a

ş i c ă n u putea fi d ecât e l cel care-a arun­
cat-o sau a p us s'o arunce în mare, ca să
rămână singur moştenitor al averii d- tale .
Ea a d ăoga că d ac'ar f i a ş a , e a t o t l- ar ierta
p e mizerabil, căci destinul dovedise c'o p r o ­
tej a . . . d a r, iat-o . . .
Elena sosea radioasă . D a r v ă z ân d u ş i t a ­
.

tăl ş i logodnicul p alizi. c u f eţcle trase, se

alarmă.
- Cei cu voi ? ce vi s'a întâmplat, întrebă e a.
Sir T a bergsen n'avu curaj ul să-i ascund ă
a d evăr ul .
- Şi pentru asta v ă tot frământaţi voi
atâta ? spuse Elen a .
Marc n u ne poat e su feri - l a a sta nu
exis t ă niciun l eac. D a r când ne va ved e a
reap ărând ş i când iş� va da seama că ştim
totul îi va fi atâ t de ruşine încât vom f1
răzb � na ţ i pe de plin pentru mârşăviile l u i .
107
Cine ştie, poate că remuşcarea îl va aduce
chiar pe căi mai bune ?
- Ah, of tă Tabergsen, să le audă Dum­
nezeu, fetiţa mea !
In seara următoare, călă torii noştri sosiră
la Paris. Se duseră drept la locuinţa lor.
Bucuria portarului când îi văzu fu mişcă­
toare :
- Mi se spusese c ă sunteţi morţi, dar
n'am vrut să cred„.
Prima grij ă a Elenei fu s ă ia telefonul şi
să ceară n umărul lui Marc.
Aventurierul era a casă şi aştepta veşti dela
Peters„. D eodată zbârnăi soneria tele fonului.
- El . e„. îşi spuse banditul ; probabil că a
dat lovitura şi nu vrea să se arate pe-aici.
Are dreptate„. Alio ! „ .
- Allo ! tu eşti Marc ? spuse o voce lim-
pede .
Marc se cutremură din cap până'n picioare.
- Da, bâigue el, cine-i la apara t ?
- Eu, sora t a Elena. Sunt acasă, c u tata
şi cu Edmond Garlier, logodnicul meu. Vrem
să vorbim cu tine„. Allo ! „ . AHo ! „ . Allo ! „ .
Marc nu răspunse„. Elena auzi ţăcănitul
pe care-l face receptorul când îl arunci pe o
masă apoi o detună tură scurtă„ . Inţelese tre­
sări, şi alergă în camera tatălui ei ;
- Tată ! Tată ! strigă ea gâfâind, mi se
p are că Marc s'a stnucis 1
Sir Tabergsen şi Garlie r se duseră în
grabă în r u e des M athurin s „ . In apartamen­
tul aventurierului găsiră doar un cadavru .

S'au scurs trei luni din ziua când Marc

Tabergsen s'a osândit singur într'o clipă de
zăp ăceală şi de spaimă .
108
 T a tăl şi sora lu i nu l- au pl âns. Nu meri ta .
C u toate a ces tea, c ă s ă tori a lui Edmond
Ga rl ier a avut loc fără mult zgomot , în cea
ma i strictă intimita te. Dar fericire a lor era
to t a tâ t de mare şi fără m anifestări pom­
poase.
C ă snicia lor e din cel e mai ferici te. In
salonu l frumosului lor ap artament au p us
coroana- curcubeu a dusă d i n dep ărtata insulă „
Vederea e i le aminteşte î u fiecare cli p ă
frumoasa ş i aventuroasa călă torie în c a re
s'au cunoscu t, s'au i ubit şi şi- au legat p e
veci destinele unul d e altul. „
·

„.Iar peste un a n p orn e a spre In s u l a co­

roan e i-curc u b e u marea expediţie a compa­
niei de exploatare „Metalofon" org a ni z a t ă
d e Edmond Garlier şi d a torită succesu lui
căreia el deveni în curân d u n ul din „Regii
Aurului".

- SFAR ŞIT -

1 09
 Cititi cu totil -- la 1 5 Aprilie

numărul nostru SPEC IAL de PAŞTI

Printesa T a r a k a n o v a
- ROMAN ISTO RIC -

Confl ictul care a adus faţă În faţă

pe hn părăteasa Cateri n a cea M are ş i pe
m i sterioasa ei riva l ă , p ri nţesa Taraka·
nova, e poate unul din cele m a i p a l p i ·
tante epi soade a l e i stori e i Rusiei ţariste.
- A fost Î ntr' adevăr Tarakanova o pri n ·
ţ e s ă de s â n g e i m pe ri a l , s a u - c u m pre·
tindeau ac uzatori i şi călăii ei - doar o
frumoasă ţi g a n c ă , Îndrăzneaţă aventu­
rieră, u n e altă Î n mânile unor a m biţioşi
fără scrupu l e ? S i g u r e i n orice caz că
personal itatea ei p l i n ă de farmec ş i de
gingăşie, extraord i n a r a e i ascensi u n e şi
d r a m atica e i p r ă b u şire dela trept e l e tro·
n u l ui aprop i at p â n ă in camera torturilor
d i n fortăreaţa Schliisselburg - ie rtfă a
u nei iubiri c u rate şi fără de m a rgini -
fac d i n Taracanova o figură vrednică de
cel mai i ntens i nteres.

Cititi a,adar negretit romanul

special de P aşti al „AVENTUREI " :
PRINlESl TARAKAN OVA
ln valoroasa Colecţie de 15 L E I

" R O M A N E L E C A PTIVANT E "

i
I
i
I [

l n Jara monştrilor d e otel l

P r o fes o r u l Tarni e r şi frumoa­
s a Mari a D e s r o ches - arun­
c aJI lntr'o s arabandă d ră c e a ­
s c ă de aventu r i , nenorociri şi
m i s t e re . . . Apoteoză de aur '
r u g u d s i nistre şi iubire I

111
::E CATALOGUL COLECŢI EI
:I
...
„ROM ANELE CAPTIVANTE''.
CD - -
o r:
> ::li 11. FECIOR DE BANI GATA da Fellz Saltea ;
- H. ZIDUL SOCOTELILO R da C. Rlulej ;
- 15. INSULA FERICIRII de Laurlds Bru1111 (ca
:I
u romanul supliment : FRUCTUL OPRIT).
o c 18. INGERUL ALBASTRU de Heinrich Mann ;
z 1 7. FEMEI RE GI, CALAI d e John Retcllffe:
18. OMUL CU ARCANUL de Am o Alezan der ;
-te 28. M ORTELLI, romanul unul clovn, de Ball ;
z 21. FIARA CU ŞAPTE PIEI de P. A. Ferule.
:I CD 22. JUR S'O UCID I de Fran k R. Adams ;
r: 23. SANGELE CARE STRIGA da E d. Romazlllru
::li H. NOUL ADAll de Noi!ll e Ro g er.
z ·- 25. CO PILUL CU 2 MAME de M. B on tempeW.
:I ut 26. IMAGINEA FEMEII GOALE de M. Leblanc.
lll 27. CAPTIV A de Raymond de Rlenzl.
...
28. SUB TEROAREA SCANDALULUI Rlchter.
A. 29. PRA.PAS'l'IA de Maz Brand.
III 30. MAREA TAINA de J, D'Agralves.
* 31. RAZB UNATO RUL de C o n cordia MerreL
ar=
32. LUPUL SINGURATIC de L. Vance.
I<( „
33. AURUL ULTIMULUI STUAR'l', de Dartol1.
G1 3', TRANSALTANTICUL TRAGIC de Shaw.
u „ 35. INFIE RAT I de Ludwig Kapeller.
III
-
ut 38. AVE NTURIERA de Jack London.
u.
·-
37. O FEMEIE INFERNALA de Ag , ChriBUe.
z 38. INVITAŢII MORTULUI de Alezandre Colier.
39. DUBLA CRmiA. DIN FORTIFICAŢIILE
III
... -te FRANŢEI da Pierre Nord.
,O, ALARMA PE STE OCEAN d e li. LaveL
c( ,1, SPIOANA IN SPANIA de Marthe Rlcher.
E '2. IN SE RVICIUL RE GINEI, de A. Bope.
- • '3. TRASNET INTRE 2 INIMI, Eisa Bud.
- H, O DRAM A. SUB NAPOLEON de Conan DoJle
c(
„
'5. PAIANJENUL ALB de W, Wllton
li '8. CONTESA DE CAGLIO STRO da M. Leblanc.
...
'7. - PIRAŢII de A. 'l''Sers tevens.
E '8. MIREASA FLA.CARILO R, de B. Rlder
III li . Baggard.
ar= „
'9, FEllE� IN LUNA, de 'l'hea von Barbon.
c( G 50. OLANDEZUL ZBURA.TOR da J D'Agralvu
L
La ch101carl, librari 11 la glrl.
c Editura ,,Adev�rul" S. A.