ARTICOLUL 11 CPP – INVIOLABILITATEA PERSOANEI

Pornind de la ideea că inviolabilitatea persoanei este un principiu fundamental pentru

fiecare societate democratică, evidențiez importanța și actualitatea acestuia pentru statul nostru,
dat fiind faptul că Republica Moldova se află pe calea democratizării și edificării statului de
drept.
Respectarea acestui principiu de către ramurile de drept naționale este asigurată de
Constituție, care garantează libertatea individuală și siguranța persoanei (art. 25).
Dacă să ne referim nemijlocit la dreptul procesual penal, principiul inviolabilității
persoanei îl identificăm în art.11 CPP, în care este prevăzut expres că libertate individuală și
siguranța persoanei sunt inviolabile.
Această prevedere legală nu înseamnă că sunt interzise măsurile de privare de libertate a
persoanei; acestea sunt posibile în cazuri exceptionale, iar în cazul în care se aplică, se supun
unor reglementări riguroase care stabilesc condițiile și temeiurile aplicării lor.
Nimeni nu poate fi reţinut şi arestat decît în cazurile şi în modul stabilit de CPP.
Privarea de libertate, arestare şi astfel de acţiuni, se permit în baza unui mandat de arestare
sau a unei hotărîri judecătoreşti motivate.
Reţinerea persoanei pînă la emiterea mandatului de arest, nu poate depăşi 72 ore.
Persoana care a fost reţinută este informată despre toate drepturile sale, motivul reţinerii
sau arestării, încadrarea juridică a acţiunii de săvîrşirea căreia ea este bănuită sau învinuită, în
limba pe care o înțelege, în prezenţa unui apărător ales sau unui avocat de stat.
Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată trebuie să elibereze imediat orice
persoană care a fost deţinută ilegal sau dacă a trecut termenul pentru reţinerii sau arestării.
Percheziţia sau examinarea corporală pot fi efectuate asupra persoanei, fără
consimţămîntul acesteia, numai în condiţiile CPP.
Orice persoană reţinută sau arestată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane.
În timpul desfăşurării procesului penal, nimeni nu poate fi maltratat fizic sau psihic şi sînt
interzise orice acţiuni şi metode care creează pericol pentru viaţa şi sănătatea omului, chiar şi cu
acordul acestuia, precum şi pentru mediul înconjurător. Persoana reţinută, arestată preventiv nu
poate fi supusă violenţei, ameninţărilor sau unor metode care ar afecta capacitatea ei de a lua
decizii şi de a-şi exprima opiniile.
Realizând un studiu asupra CPP Românesc am identificat acest principiu la art.9, unde se
stipulează că în cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate şi
siguranţă.

1
 Dacă în art.11 din CPP al RM, care consfințește acest principiu, este stabilit expres
termenul de reținere a persoanei până la emiterea mandatului de arestare, care constituie 72 de
ore, în CPP al României accest termen nu este indicat în art.9, termenul de reținere a persoanei
fiind prevăzut la art. 209, reținerea fiind permisă doar pe o perioadă de 24 de ore.
De asemenea identificăm un asemenea principiu în CPP al Federației Ruse. El este
prevăzut la art. 10, unde, la fel ca și în CPP al RM este menționat termenul de reținere a
persoanei, care însă este diferit, și constituie 48 de ore.
Concluzionând cele menționate mai sus reiterez faptul că acest principiu este foarte
important, pentru consolidarea unui stat de drept, întrucât prin el se tinde nu numai spre
garantarea libertății persoanei, ci și spre asigurarea securității juridice în raporturile sale cu
puterea.