ILIESCU DRAGOŞ

ORMUS
Aur comestibil...

Adevărul despre Piatra Filozofală

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

2010

3
 CUPRINS

Prefaţă.......................................................................................8

I. Despre istoria aurului monoatomic .......................................10

II. Redescoperirea elementelor monoatomice...........................24

III. Cum explică ştiinţa modernă? ............................................42

IV. Efectele ingerării aurului monoatomic ...............................51

V. Celula umană, ADN-ul şi Ormusul .....................................63

VI. ORMUS-ul, apa şi aerul. Geometria Sacră.........................75

VII. ORMUS şi alimentele. Soluri paramagnetice....................93

VIII. Metode de producere a precipitatelor monoatomice.......102

IX. Mărturii ...........................................................................113

Epilog....................................................................................124

Bibliografie* .........................................................................126

5
Cuvânt de mulţumire

Am crezut că este uşor să termini o carte, mai ales că la

început am dorit să nu depăşească 100 de pagini, dar pe
parcursul celor 3 ani ce s-au scurs de la realizarea primelor
pagini, până astăzi, am înţeles că sunt multe aspecte de care
trebuie să ţii cont, lucruri pe care mai ales prima oară nu le
cunoşti şi trebuiesc învăţate din mers.... De unele te prinzi
singur, altele te pot bloca dacă nu primeşti ajutor de Sus. Şi
cum Dumnezeu nu intervine în mod direct în lumea noastră,
trebuie să îi cauţi ajutorul printre prieteni, cunoştinţe şi
chiar în vis. De multe ori m-am sculat dimineaţa şi m-am
apucat direct de scris, ca să nu uit ideea....Pentru această
carte am primit ajutor, dacă stau să mă gândesc, de la
absolut toate fiinţele ce mi-au oferit lecţiile vieţii, căci numai
aşa am ajuns să fiu ceea ce sunt şi să reuşesc în final să am
potenţialul şi răbdarea necesară pentru a scrie o carte, dar
mai aproape de mine au fost câţiva prieteni şi membri ai
familiei pe care simt că trebuie să îi amintesc aici, căci este
şi meritul lor că această lucrare a văzut lumina tiparului.
Soţiei mele pentru înţelegere, lui Claudiu pentru marea lui
dărnicie, Mădălinei si soţului ei pentru participarea la
recenzia şi cizelarea lucrării şi nu în ultimul rând lui Bogdan
pentru că el mi-a adus prima informaţie despre ORMUS.

7
 Prefaţă

Despre mine...

Mă numesc Iliescu Dragoş şi am 40 de ani. De profesie

sunt economist. Am citit cu mai mulţi ani în urmă despre
ORMUS... sună ciudat dar mai târziu voi spune de unde provine
această titulatură. De fapt, am intrat atunci într-o lume nouă ce
promitea perspective frumoase şi rezolvări miraculoase. La scurt
timp după aceea, am reuşit să obţin o sticluţă cu substanţa mult
dorită şi o cutiuţă cu 1 gram de praf de aur roşu.
Totul se va lega de acum de ingestia acelui gram de aur şi
bineînţeles a soluţiei din sticluţă. Nu este vorba de aurul obişnuit
în formă metalică cunoscută ci de forma lui monoatomică, adică
aur pur (24K) transformat într-o stare hidrosolubilă şi devenit
deci comestibil. Aţi citit bine: comestibil. Am ajuns în final să
devin un misionar al monoatomilor datorită efectelor simţite
după consumul prafului de aur alb - devine alb sau roşu prin
precipitare (amănunte mai târziu). Veţi citi şi veţi judeca. Unii
poate că vor dori în final să cunoască mai mult sau poate chiar,
de ce nu, să se implice în cercetare. Atracţia către acest subiect
poate deveni prioritară pentru că această substanţă sau, să zicem,
stare şi mai exact “fază” a materiei, este diferită de orice altă
formă materială de pe pământ, e practic cu un picior în lumea
fizică (realitatea noastră) iar celălalt în cea nevăzută sau eterică,
spirituală. De ce spun asta? Pentru că aurul în formă de praf alb
devine superconductor, prezentând comportamente de genul
superconductibilitaţii, antigravitaţiei, Josephson Tunnelling ş.a.,
8
fenomene caracteristice fizicii cuantice. Aceasta ne spune că
particulele dintr-un spaţiu infinit de dens comunică instantaneu
şi continuu, prezentând acelaşi comportament, vibrând la unison.
Unii au exprimat această teorie mai sensibil, denumind sistemul
cuantic ca fiind definiţia ştiinţifică a dragostei, dacă dragostea
este considerată energia ce uneşte toate celelalte lucruri. Această
carte îşi propune să popularizeze elementele monoatomice, să
familiarizeze cititorii cu acestea, aşa încât să reiasă faptul că ele
sunt, ca şi celelalte substanţe minerale, componente necesare
proceselor vieţii.
Astfel, pe parcursul lucrării vom parcurge istoria elementelor
monoatomice, redescoperirea, patentarea şi redenumirea lor
(ORMUS) de către David Hudson în anii 1980, vom explica
procesul de transformare al acestora de la starea metalică la cea
nemetalică, vom vorbi despre efectele ingestiei aurului şi a
celorlalte metale nobile pentru organismul uman, cel animal şi
chiar vegetal, despre metode practice de obţinere a precipitatelor
monoatomice, despre alimente ce conţin în mod natural şi
abundent aceste elemente sau alimente ce reduc efectul acestor
substanţe monoatomice. În final, câteva mărturii ale unor
consumatori de Ormus de pe plan mondial dar şi din ţara
noastră, printre care şi subsemnatul.

***

9
 I. Despre istoria aurului monoatomic

Totul începe cu un om numit de evrei Enoch, de egipteni Toth,

de greci Hermes Trismegistus, unul şi acelaşi personaj. Se pretinde că
acesta a ascens prin ingerarea de picături albe, este omul care niciodată
nu a murit, el a transcens pentru că devenise perfect.

Cele mai vechi atestări ale folosirii aurului în medicină

provin din Alexandria–Egipt. Cu mai mult de 5000 de ani în
urmă, egiptenii consumau aur pentru purificare corporală,
mentală şi spirituală.
Anticii credeau că aurul în corp funcţionează ca
stimulator al forţei vitale şi accelerator al vibraţiilor la toate
nivelele.
Alchimiştii din Alexandria au creat chiar şi un elixir
făcut din aur lichid, convinşi fiind că aurul este un metal mistic
ce reprezintă perfecţiunea materiei şi că prezenţa lui în organism
ar revitaliza, întineri şi vindeca o multitudine de boli, ar readuce
sănătatea perfectă.
În Evul Mediu aşa zisa apă de aur era foarte populară.
Alchimiştii amestecau praf de aur în apă pentru a trata artrita.
În jurul anului 1900 chirurgii implantau o bucăţică de aur

10
în apropierea unei încheieturi inflamate pentru a reduce durerea
şi a o vindeca.
În China şi astăzi se mai găteşte orezul cu o monedă de
aur pusă în oală pentru a reface mineralele din corp, iar
restaurantele cu pretenţii folosesc frunze de aur de 24 de carate
pentru prepararea celor mai alese mâncăruri.
Trebuie totuşi să facem de la bun început distincţia între
aurul monoatomic şi aurul coloidal şi deci diferenţa dintre
coloizi şi monoatomi. Ambele forme sunt asimilabile, dar
prezintă anumite particularităţi.
Dacă aurul metalic este divizat în particule foarte fine, iar
particulele sunt suspendate în permanenţă în soluţie, atunci
această suspensie minerală devine aşa numitul aur coloidal care,
în această formă, capătă noi proprietăţi. Condiţia este ca acele
particule ce îl compun să mai menţină încă legătura de valenţă
între atomi. Puţin despre eficienţa de acţiune a unui coloid,
pentru că e bine de ştiut. Ca acesta să fie cât mai asimilabil,
avem nevoie de o particulă metalică cât mai mică şi un Zeta-
potenţial cât mai mare. Zeta-potenţialul măsoară forţa de
respingere a particulelor din suspensie şi deci capacitatea
acestora de a nu sedimenta. Dacă se întâmplă acest lucru, nu mai
vorbim de un coloid, ci de pulbere de metal amestecată în apă.
Dacă însă aurul metalic este supus unui proces de
transformare ce are ca rezultat ruperea legăturii de valenţă dintre
atomi, atunci el devine aşa numitul aur monoatomic, care este
hidrosolubil şi care nu mai conţine nici o structură metalică. El
devine astfel complet asimilabil, iar proprietăţile lui devin
efectiv miraculoase. Miracolul se produce, printre altele, şi

11
datorită faptului că, având structura de dimensiuni
subnanometrice (atom cu atom), el pătrunde prin membrana
celulară şi chiar mai adânc, acolo unde coloizii nu pot ajunge. În
nucleul celular, elementele monoatomice intervin asupra
structurii AND, iar în structurile numite microtuburi celulare,
ajută la realizarea comunicării pe care acestea o realizează. Se
ştie faptul că electroliza presupune apă, săruri şi curent electric.
Pentru ca materialele electrolitice să pătrundă la nivel celular, ele
trebuie să aibă dimensiuni foarte reduse. Aurul monoatomic,
alături de celelalte elemente monoatomice, ajută astfel la
transmisia de informaţie din celulă în celulă, de la periferia
organismului până la creier şi invers.
Să revenim însă la istoria acestor minunate particule.
Aurul monoatomic este legat de alchimie, iar aceasta este legată
nemijlocit de Enoch la evrei, Toth la egipteni şi Hermes
Trimegistus la greci, de fapt unul şi acelaşi personaj. Este pretins
că acest om a ascens ingerând picături albe, este omul care nu a
murit niciodată, ci a transcens pentru că a ajuns perfect.
Egiptenii consemnau cu rigurozitate în registre şi făceau
totul foarte amănunţit şi specializat.
Suficient de interesant pare un text egiptean străvechi în
care se face mereu referire la "Ce este aceasta?". În papirusul lui
Ani (sau, cum mai este numit, Cartea Egipteană a Morţilor)
care a fost găsit în mormântul lui Pepi al II lea (2278 î.d.H.–
2184 î.d.H.–) din perioada vechiului regat Egiptean se spune:
"Sunt purificat de toate imperfecţiunile, Ce este aceasta?,
Asced ca şoimul de aur a lui Horus, Ce este aceasta?,
Vin la nemuritori fără să mor, Ce este aceasta?,

12
 Ajung înaintea tronului de domnie al tatălui meu, Ce este
aceasta?",
Şi continuă aşa, pagină după pagină, vorbind despre
atribute pe care le capeţi atunci când ascenzi, însă în permanenţă
se opreşte şi repetă "Ce este aceasta?".
În Biblie, spre exemplu, în Cartea Exodului se vorbeşte
adesea despre Mana, care în traducere din limba ebraică
înseamnă literalmente “Ce este asta?”. Dacă ne gândim că
poporul evreu a trăit timp de generaţii în Egipt, şi că acolo au
muncit printre altele şi în metalurgie, artizanat şi poleirea cu aur,
ei s-au familiarizat cu tehnicile egiptene de prelucrare a aurului
iar, când au plecat, au luat bineînţeles şi aceste cunoştinţe cu ei.
Ajunşi în exil în timpul traversării deşertului, ei au fost
hrăniţi de Moise de multe ori cu ma-na adică cu "Ce e aceasta?"
despre care se crede astăzi că era de fapt aur monoatomic. Două
argumente stau la baza acestei afirmaţii. Sursa este tot din Cartea
Exodului unde este scris că "Pâinea Prezenţei lui Dumnezeu" era
făcută de Bezaleel care era lucrător în aur şi nicidecum brutar
sau femeie, aşa cum cerea obiceiul de fabricare a pâinii
obişnuite, el fiind realizatorul Chivotului Legii şi deasemenea al
decoraţiunilor din aur ale Tabernaclului. Mai departe, la
capitolul 16, intitulat "Mana", versetul 13-15 spune: "iar
dimineaţa după ce s-a luat roua dimprejurul taberei, iată se afla
în faţa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi albicios ca
grindina pe pământ. Şi văzând fiii lui Israel au zis unii către alţii:
"Ce e asta?" Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta este
pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi."
De asemenea, viţelul de aur care a fost făcut de evrei prin

13
topirea cerceilor spre a servi închinării la idoli, în timpul în care
Moise a fost plecat pentru aflarea poruncilor, a fost luat de către
acesta şi dus pe muntele Sinai, iar la întoarcere se spune că le-a
fost dat să îl mănânce.

Într-adevăr, tot din Biblie se ştie că, atunci când Moise a

urcat pe muntele Sinai, a fost văzut foc şi fum de către poporul
evreu. Se spune că acestea ar fi servit la alchimizarea aurului. Un
furnal destul de puternic poate fi folosit la transformarea prafului
de aur alb în sticlă de aur pentru că, la 1160 de grade Celsius,
aurul monoatomic se transformă într-o sticlă de aur transparentă.
David Hudson - fermierul american care a patentat în anii ‘90
producerea aurului monoatomic - afirmă că, de fapt, pe muntele

14
Sinai funcţiona o forjă ce putea transforma aurul praf în sticlă de
aur. Această formă a aurului are aspect ca şi cristalul, este
transparent ca o fereastră, dar rămâne aur pur şi nu un compus al
aurului. Poate fi pus în mojar şi adus prin măcinare înapoi în
formă de praf alb de aur (aur monoatomic). De ce obţinerea
acestei sticle de aur? Pentru că ea are o dublă întrebuinţare:
prima este folosirea ca superconductor, iar a doua, prin
remăcinare poate deveni din nou aur alb şi deci hrană spirituală
şi, într-o oarecare măsură, şi fizică (dă energie şi reduce pofta de
mâncare datorită alcalinităţii crescute).
Această sticlă de aur mai apare undeva în istoria omenirii
şi anume tot în Egipt. Se crede că piatră din capul unghiului este
piatra (mai bine zis cristalul) din sticlă de aur ce a existat în
vârful Marii Piramide şi care astăzi, din păcate, lipseşte. Se
spune că această piramidă a avut o tencuială de calcar alb care
era vopsită în culorile curcubeului. Piramida este construită
direct pe suport solid, fundaţia fiind săpată până la patul de rocă
de dedesubt şi, dat fiind faptul că Pământul vibra pe frecvenţa
joasă a silabei sacre OM, piramida avea rolul de a conduce şi
amplifica această vibraţie până sus, unde vârful din sticla de aur
o prelua şi în felul acesta se încărca cu energie. Astfel,
superconductorul devenea incandescent şi lumina în nopţile clare
ale Saharei ca un far călăuzitor în deşert. Putem să ne imaginăm
ce privelişte încântătoare era văzută de un călător ce se apropia
din deşert şi vedea această piramidă uriaşă vopsită în alb şi în
culorile curcubeului şi care emana o lumină ce putea fi văzută de
la mulţi kilometri depărtare...

15
 II. Redescoperirea elementelor monoatomice

În Biblie se spune că Moise "luând viţelul pe care-l făcuseră ei,

l-a ars în foc, l-a făcut pulbere şi presărându-l în apă, a dat-o să o bea
fiii lui Israel" (Ieşirea (Exodul), cap 32, versetul 20)

A fost cunoscut în decursul istoriei sub mai multe nume.

A fost numit Lacrima de aur din ochiul lui Horus, Sămânţa
Zeilor, Hrana Zeilor, Roua Albă, Porumbiţa Albă, Aurul Alb,
MFKZT pronunţat “mufkuzt” în Egiptul antic, Piatra Paradisului
în Alexandria, Amrit sau Amrut în India, Shemana în
Mesopotamia (Irak), iar vesticii îşi pot aminti de el ca fiind
Mana referită în Cartea Exodului sau şi mai recent, mult râvnita
Piatră Filozofală a Evului Mediu. ORMEs (Orbital Rearanged
Monoatomic Elements) sau ORMUS este cuvântul dat în epoca
modernă de către cel care a readus atenţiei misterioasa materie.
Aceste elemente au fost redescoperite in anii ’80 de către
David Hudson, american din Arizona şi mai apoi popularizate de
Laurence Gardner, un american de origine elveţiană.
Acesta din urmă spune foarte simplu că aurul în stare
monoatomică este un praf alb ce este tot acelaşi aur, dar atom cu
atom.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru platină, iridiu şi celelalte
elemente nobile, atunci când sunt aduse în stare monoatomică.
Orice analiză făcută în această stare a materiei ne indică faptul
că nu mai avem de a face cu aurul clasic aşa cum îl ştim noi, ci

24
cu o formă unică şi ciudată de siliciu. De fapt, ceea ce numim
noi metale sunt structuri alcătuite din atomi ce nu sunt ei înşişi
metale, singurul lucru care le face metale sunt "lipiturile" dintre
atomi sau electronii de valentă.
Odată ce acestea dispar, dispare şi culoarea aurie şi starea
metalică.
Astăzi, Institutul pentru Studii Avansate din Austin-Texas a
clasificat aceste elemente drept "exotice", acest termen fiind
folosit datorită modului lor ciudat de a se comporta: ele nu se
supun nici unor reguli ştiute, şi nu sunt evidenţiate separat pe
tabelul lui Mendeleev.
La publicarea cărţii lui Laurence Gardner în 2003 "Lost
Secrets of the Sacred Ark" erau savanţi care pretindeau că nu
există o aşa stare a materiei de genul monoatomic, dar la doar 10
luni de la publicare, presa de specialitate devenise plină de
informaţii despre monoatomi, nanoparticule sau microclusteri, şi
anume cât de importante sunt aceste particule, cum comunică
unele cu celelalte şi cum rezonează cu ADN-ul, cum conţin şi
atrag energia. Şi într-adevăr ele apar ca nişte lanţuri, ca nişte
şiraguri şi chiar se aseamănă cu lanţurile ADN, fiind numite de
aceea ciorchini (cluster) sau microciorchini (microcluster). Ce
vedem prin microscop într-un fir de praf de aur monoatomic sunt
aglomerări de atomi de aur care se adună în forme de ciorchini în
mod mutual şi nu prin legături metalice (prin electroni de
valenţă).
Cel mai interesant lucru este faptul că aceste elemente nu
sunt un lucru nou pe Pământ. Le găsim în Egiptul antic numite
Mufkust, în Mesopotamia numite Shemana, în Alexandria Piatra
Paradisului.
Descrierile acestui material sunt însă unanim acceptate:
Ele sunt descrise ca fiind o pulbere a proiecţiei, un mijloc de
comunicare cu zeii, un mijloc de teleportare, dar şi o cheie a
longevităţii. Apar de altfel şi denumiri de genul "Campul

25
Mufkust" ca în cazul descrierilor de la mormântul faraonului
Unas al Dinastiei a-V-a, şi care ne aduc mai aproape de limbajul
folosit de ştiinţa modernă. Apar povestiri despre aceste materiale
şi în dinastiile mai timpurii, ajungând chiar până la prima, şi
ceea ce este cu adevărat intrigant este că din acea perioadă nu s-
au găsit mumiile faraonilor despre care se spune în texte "că s-au
dizolvat în câmpul (de forţă n.a.) Mufkust". Ceea ce s-a
descoperit sunt mumii din dinastii mult mai recente. Se zice că
acest câmp le asigura poarta finală către viaţa veşnică.
În 1904 s-a făcut o descoperire cât se poate de interesantă în
materie de egiptologie. Aceasta a fost realizată de o expediţie
menită să cartografieze suprafaţa aşa numitei ţări a Sinaiului,
pentru fondul de explorare a Egiptului. Această regiune e aceeaşi
cu cea prin care Moise a trecut cu poporul evreu după fuga din
Egipt. Acesta este chiar locul unde Moise a poposit la poalele
muntelui considerat şi astăzi sfânt. De aici provin cele zece
porunci, aici s-a construit Chivotul Legii după indicaţiile precise
ale Divinităţii şi tot aici a fost văzut tufişul fumegând, acelaşi
prin care, în trecut, Dumnezeu se adresa lui Moise şi pe care îl
putem vedea şi astăzi ocrotit de zidurile mănăstirii Sfânta
Ecaterina (construită pe locul bisericii întemeiate de Sfânta
Elena, mama lui Constantin cel Mare).
Ajunşi la poalele muntelui, exploratorii au decis să îl
escaladeze. La aproape o mie de metri altitudine au găsit ceva
surprinzător: în mijlocul deşertului se ridica un templu Egiptean
cu o suprafaţă de o sută de metri pătraţi la vedere şi circa o sută
de metri pătraţi săpaţi în munte.
La timpul respectiv ei nu au realizat amploarea descoperirii,
dar, după spusele lor, ceea ce au găsit într-o nişă secretă a fost
descris ca fiind o pulbere albă de o puritate absolută. Au
analizat-o, au cernut-o, au studiat-o şi tot ceea ce au putut spune
despre aceasta a fost că avem de a face cu un praf atât de fin că
dispare când este frecat între degete. Se pare că acest templu era

26
mai mult un atelier de producţie decât un loc de rugăciune
pasivă. Toate indiciile arătau că acest loc era folosit pentru
producerea de Mufkust.
Toţi faraonii de la cea de-a IV-a dinastie până la cea de a-
XVIII-a sunt prezenţi aici sculptaţi. De asemenea sunt prezente
inscripţii dintre care unele cu informaţii esenţiale despre praful
alb.
Una din cele mai relevante este cea lăsată de un faraon al
dinastiei a XVIII- a care spune "Sobekhotep duce nobila şi
preţioasa piatră Majestăţii Sale, el este gardianul care aduce
pâinea, pentru că el este mai Marele în casa aurului".

Inscripţii de acest gen sunt foarte numeroase în acest

aşezământ, analiza lor aducând certitudinea semnificaţiei
simbolului conului ca fiind folosit pentru reprezentarea prafului
de aur. După acest moment întorcându-se în Egipt, cercetătorii
au dat o mai mare atenţie acestui simbol, ceea ce a condus la

27
concluzia că preparatul obţinut din acest praf alb era destinat
consumului uman, în speţă ingestiei şi era prezentat adeseori în
formă de mici turtiţe numite şi "pâine".
Vechiul Testament relatează despre întoarcerea de pe
muntele Sinai a lui Moise având cele două table de piatră ce
conţineau poruncile asupra sa şi despre episodul ce urmează
legat de viţelul de aur. În Biblie se spune că Moise "luând
viţelul pe care-l făcuseră ei, l-a ars în foc, l-a făcut pulbere şi
presărându-l în apă, a dat-o să o bea fiii lui Israel." (Ieşirea
(Exodul), cap 32, versetul 20). Până acum nu ar fi avut nici un
sens această istorie pentru că aurul "ars" devine aur topit şi nu
poate fi mâncat nici măcar cu apă. Altfel se pune problemă însă,
atunci când alchimizăm aurul şi îl transformăm în pulbere albă.
Tot cu ajutorul focului se obţine şi aurul alb dar nu prin topire ci
prin dizolvare (mai bine zis fierbere) în soluţii acide şi apoi prin
precipitare cu ajutorul soluţiilor bazice. Procedeul este complex
dar în final metalul devine hidrosolubil şi se poate asimila în
organism "presărându-l" în apă. Ei mai foloseau acest material şi
pentru a face o pâine specială, amestecând praful de aur cu
răşină şi confecţionând mici pâinici, numite în ediţiile mai vechi
ale Bibliei "Pâini ale Prezentei". Se pare că era vorba de prezenţa
lui Dumnezeu. Shem-an-na Mesopotamiei înseamnă piatra de
foc. Se ştie că faraonii încă din anul 2500 î.d.H. consumau aceste
Pâini ale Prezenţei iar cei care cunoşteau secretul fabricaţiei erau
doar adepţii metalurgişti, Marii Preoţi ai Egiptului, având o
titulatură cel puţin ciudată pentru noi, fiind numiţi "Marii
Artificieri" ceea ce înseamnă lucrător în metal. Se spunea că
aceasta este hrana pentru corpul de lumină şi că, aşa cum ne
hrănim corpul fizic, tot aşa trebuie să ne hrănim şi corpul de
lumină, pentru ca acesta să crească în aceeaşi măsură. Acesta era
numit "Ka" şi se spunea despre el că, deşi intangibil în existenţa
fizică, acesta ar rămâne activ în viaţa de apoi.

28
 Hrana pentru Ka era lumina care genera Iluminarea iar
substanţa care aducea lumina era "mfkzt", praful de aur alb.
Aceasta are o conexiune cu descoperirile actuale în modul cum
se spune azi că acest material rezonează cu ADN-ul, fiind
denumit "lumina vieţii", pentru că are aceeaşi frecvenţă de undă
ca şi lumina.
Sunt multe referinţe în ceea ce priveşte Mufkust în
hieroglifele ce ne-au rămas de la vechii egipteni, una din ele
însă, evidenţiază clar în cadrul gestiunii averii faraonului
Tuthmosis al III-lea faptul că praful de aur alb era catalogat la
secţiunea de metale. În planşa copiată de către egiptologul rus
Immanuel Velikovski îl găsim simbolizat sub formă conică, iar
alături este scris: "Acesta este aur dar îi spune pâine"...

29
 III. Cum explică ştiinţa modernă?

“Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi-i voi da lui o pietricică
albă şi pe pietricică scris un nume nou”.

Această stare a materiei (ORMUS), fiind redescoperită

relativ recent, este încă învăluită în mister chiar şi în lumea fizicii
şi chimiei moderne. Multe afirmaţii legate de ORMUS sunt doar
speculaţii teoretice, pentru care nu există încă o demonstraţie
practică. Despre ORMUS se poate spune că se cunoaşte tot atât
de mult cât percepe un om obişnuit din spectrul frecvenţelor
sunetului sau din cel al luminii (mai puţin de 1%). Încercarea de a
face lumină pentru cei ce nu se mulţumesc doar cu îmbunătăţirea
treptată a stării de sănătate şi încetinirea procesului de îmbătrânire
poate părea prea tehnică, dar am să încerc să o fac cât mai simplu
cu putinţă:
Anumite elemente metalice pot avea o stare (fază) nemetalică
cu caracteristici noi, deosebite. Pornind de la o structură metalică
clasică cu electroni ce gravitează în jurul nucleelor atomilor,
putem ajunge prin diverse metode de precipitare la eliberarea

42
electronilor de valenţă, astfel încât electronii rămaşi să se
împerecheze formând aşa zisele “perechi Copper”. Perechile de
electroni astfel organizate nu mai pot forma o legătură cu
electronii atomului vecin, lor lipsindu-le electronii de valenţă
necesari. În aceste condiţii electronii ce gravitează acum în jurul
nucleului capătă o viteză foarte mare transformând nucleul din
formă sferică în formă eliptică de raţie 2:1 (înălţime/lăţime). Asta
face ca electronii ce orbitează în sens contrar dar cu viteze foarte
mari să devină adevăraţi generatori de mare forţă, ce atrag energii
cosmice subtile creând fenomene de superconductiblitate la
temperaturi normale. Superconductibilitatea este o proprietate a
anumitor substanţe ce se află într-o stare cuantică specială numită
Condensatul Bose Einstein sau BEC. Un BEC este un grup mare
de atomi care se comportă ca unul singur, manifestarea aceasta
fiind însă condiţionată de o temperatură foarte scăzută (zero
absolut). În cazul elementelor ORMUS natura lor de
superconductori apare la temperatura camerei, ele fiind însoţite de
un câmp de energie în jurul fiecărui atom. Acest câmp energetic
este numit efectul Meissner. El face ca atomii eliberaţi să
rezoneze între ei, comportându-se ca unul singur, aşa încât,
împreună, să manifeste trăsături ce urmează legile mecanicii
cuantice. Teorii similare ne vorbesc despre faptul că, într-un
sistem infinit de dens, informaţia circulă dintr-un cap în celălalt al
sistemului în mod instantaneu.
Mai plastic ar veni cam aşa: să zicem că elementele ormice ar
avea trei picioare, dintre care doar două în lumea fizică. În
momentul când elementele monoatomice se concentrează în noi
stabilim o mai bună legătura între lumea fizică şi cea non-fizică

43
pe care o putem numi Dragoste sau Spirit. Se pare că, la un
anumit punct, ORMUS-ul se atrage pe sine din Univers şi se
perpetuează singur. Pe urcuşul către acest punct auzim de
vindecări miraculoase şi realizări spirituale incredibile. Este clar
că, pentru a atinge astfel de performanţe, materialele ormice
trebuie să ajungă la o anumită concentraţie în organism. Atunci
fiecare celulă ajunge sub umbrela lor de comunicare instantă şi
coerentă.
Din ştiinţa clasică învăţăm că materia are următoarele stări:
gazoasă, lichidă, solidă şi plasmatică. Ceea ce nu aflăm din
manualele clasice este faptul că mai există şi acea fază a materiei
numită monoatomică. Aceste materiale au proprietăţi
asemănătoare ceramicii. Fizica nucleară a descoperit în 1989 ceea
ce se numesc microclusteri sau microciorchini. Acestea sunt
formaţiuni atomice foarte mici (de la 2 până la câteva sute) ce
sunt caracteristice numai anumitor elemente. Majoritatea grupului
metalelor de tranziţie din centrul tabelului lui Mendeleev suportă
starea monoatomică. Aceasta este atinsă atunci când numărul
atomilor din microcluster scade sub aşa-numitul număr critic.
Deci, dacă un microcluster conţine mai mulţi atomi decât
numărul critic atunci ei agregă într-o structură de reţea cu
proprietăţi metalice, dacă însă avem un număr mai mic de atomi
decât numărul specific, acel microcluster va dezagrega în atomi
singulari cu proprietăţi ceramice. De aceea alchimiştii numeau
praful de aur alb “Piatră” sau “Piatra Filozofală” pentru că într-
adevăr în starea monoatomică aurul se comportă ca o ceramică, se
dizolvă în apă, se topeşte sub formă de sticlă la temperaturi înalte,
se poate remăcina şi dizolva din nou...

44
 IV. Efectele ingerării aurului monoatomic

Diferenţa între a avea suficiente substanţe monoatomice în organism şi

a nu avea, este comparabilă cu transmisia de date prin fibră optică faţă
de cea prin sârmă de cupru.

ORMUS, în variatele lui forme, este un generator de

atracţie a energiei universale şi nu doar un concentrat energetic
consumabil. De aceea, luat intern sau folosit extern (absorbit prin
piele), va grăbi uimitor deblocarea celor cinci stagnări, va
restabili fluxul energetic, va crea o barieră pentru stagnări viitoare
şi de asemenea vă restabili echilibrul simultan în toate zonele
corpului. Datorită acestor calităţi, el este adesea numit
“Medicamentul Universal” sau “Elixirul de Aur”.
Practicienii tradiţionali chinezi şi cei tibetani consideră că
toate infirmităţile, bolile, durerile şi, în general, orice problemă
medicală, sunt cauzate de dezechilibrul sistemelor funcţionale ale
corpului. Când curgerea fluxului electromagnetic al corpului se
încetineşte sau se blochează aceasta se numeşte “stagnare”.
Pot exista stagnări la nivelul sângelui, al energiei mentale
(fluxul electric), temperaturii, ventilaţiei sau chimiei corpului
(fluxul magnetic). Când cele cinci sisteme sunt în echilibru,
atunci corpul se repară, vindecă şi resetează singur.
S-a demonstrat că ORMUS are inerente caracteristici
“superconductive” prin faptul că atomii se află într-o înaltă viteză
de rotaţie. Deci în momentul când ORMUS pătrunde în

51
organismul uman, comunicarea intracelulară este rapid accelerată.
Atunci fiecare celulă este “vivificată” comunicând cu semenii şi
restul corpului, echilibrul şi sănătatea fiind mult mai uşor
restabilite. Celulele sunt reîncărcate şi reîntinerite.
Una din primele schimbări pe care consumatorii o constată
după consumul de ORMUS, este creşterea energiei şi a vitalităţii.
Consumul constant de ORMUS ţine corpul în echilibru,
reîntinerit şi puternic.
S-a constatat de asemenea că ORMUS acţionează în caz de
nevoie ca şi calciul şi deci are uimitoare efecte asupra creşterii
densităţii osoase, prevenirea osteoporozei, şi corectarea generală
a problemelor orale şi dentare.
Mulţi consumatori au raportat vindecarea aproape imediată şi
anumite efecte ale întineririi după consumul de ORMUS.
Rezistenţa la activitate prelungită se pare că se îmbunătăţeşte.
Combinat cu o atitudine pozitivă, corpul devenind mai sănătos iar
claritatea mentală mai puternică, consumul de ORMUS ajută şi la
dezvoltarea spirituală.
ORMUS duce la ascuţimea minţii, claritatea gândurilor, o
nouă senzaţie mentală şi psihică de bine şi calm, putere de intuiţie
şi introspecţie crescută şi o stare mai înaltă şi reînnoită de
conştientă. Aş putea spune că am văzut multe cazuri în care
utilizatorii au constatat o crescută claritate mentală şi iluminare
psihică. În cazul ORMUS-ului obţinut din aur se vorbeşte despre
eficienta acestuia în reducerea durerilor în general dar mai cu
seamă cele articulare şi despre efecte incontestabile în creşterea
puterii de autocontrol mai ales când se doreşte renunţarea la vicii
de ori ce natură (alcool, tutun, droguri, cofeină, etc.). Duce cu
adevărat la dezvoltarea calmului interior, a răbdării şi a intuiţiei.
Suplimentele alimentare în general sunt benefice prin mărirea
aportului de minerale şi vitamine, substanţele monoatomice aduc
însă necesarul pentru refacerea corpului de lumină. Se ştie că
organismul uman conţine sute de trililioane de celule care

52
comunică între ele prin fluxuri electromagnetice şi fotonice
conduse de sistemul nervos. Diferenţa între a avea suficiente
substanţe monoatomice în organism şi a nu avea este comparabilă
cu transmisia de date prin fibră optică faţă cea prin sârmă de
cupru. Anume la aceeaşi grosime, prin fibra optică trece de 1000
de ori mai multă informaţie în unitatea de timp decât prin cablu
normal.
Poate mulţi dintre noi nu acordă o importanţă majoră vitezei
de reacţie, însă ea reprezintă de fapt viteza cu care noi luăm
decizii. Alegerile făcute sunt cheia unei vieţi eficiente şi, de ce nu
fericite. Viaţa în sine este o mare alegere. Să luăm cel mai comun
exemplu. Dimineaţa la sculare este cazul unei prime alegeri: ce
fac azi? Dacă am deja programul făcut de ieri trebuie să aleg
variante de rezolvare în cadrul primului scop de pe lista mentală
sau scrisă, dacă nu trebuie să îmi fac programul zilei acum. Câţi
dintre noi fiind aşa de tracasaţi şi grăbiţi, sărim peste
conştientizarea acestui program şi trecem direct la rezolvări? S-ar
părea că în acesta situaţie nu se fac deloc alegeri ci totul se
execută în mod spontan, direct.
Într-un organism unde abundă substanţele monoatomice totul
va fi executat mult mai rapid, viteza de deplasare a informaţiei de
la celulă la celulă respectiv de la un neuron la altul, se va accelera
simţitor şi astfel vom putea face alegeri într-un timp foarte scurt.
Trebuie însă amintit că ORMUS nu intervine asupra liberului
arbitru. El accelerează într-adevăr vibraţiile la toate nivelurile, dar
cum folosim această forţă rămâne la aprecierea noastră. El ne va
ajuta să ne calmăm, să devenim mai atenţi şi chiar întreprinzători,
dar schimbarea efectivă a caracterului, a trăsăturilor dominante
ale acestuia, rămâne la aprecierea noastră. Dacă vom dori să fim
mai buni, mai înţelegători, mai iubitori si mai toleranţi,
declanşarea transformării începe prin intenţia personală. Până şi
ISUS atunci când vindeca, întreba întâi : “De ce ai venit?”.

53
 Din moment ce neuronii formează o reţea cu activitate
electrică trebuie să fie cumva interconectaţi. Aceste conexiuni nu
sunt o simplă continuitate a citoplasmei ci sunt efectuate de
structuri specializate şi complexe numite sinapse (imaginea de
mai sus). Sinapsa este un loc unde doi neuroni se întâlnesc în aşa
fel ca semnalul să poată fi transmis de la unul la celălalt. Există
două feluri de transmisie sinaptică: electrică şi chimică. În cazul
celei electrice neuronii se ating permiţând astfel curgerea fluxului
de electroni, în cazul sinapsei chimice capetele neuronilor nu se
ating, având între ei un mic spaţiu numit spaţiu sinaptic.
Semnalul în acest caz este transmis atunci când un neuron
eliberează o substanţă chimică numită neurotransmiţător în
spaţiul sinaptic şi care este detectat de celălalt neuron cu ajutorul
unor receptori. Ataşarea neurotransmiţătorului de receptorul
neuronului opus generează o serie de schimbări de natură

54
psihologică care dealtfel constituie semnalul. Deşi foarte subtilă,
aceasta este o energie pe care cu siguranţă o simţim şi care în
anumite situaţii poate fi copleşitoare dacă e stimulată excesiv.
Aşa este cazul excesului de serotonină produs forţat de către
consumatorii de heroină, sau excesului de taurină primit din
anumite băuturi energizante.
Într-adevăr, acesta e calea scurtă către fericire şi energie din
belşug dar această situaţie se aseamănă cu un foc de paie; din
păcate efectul trece repede iar refacerea durează de două ori mai
mult. Oricum există şi o cale naturală de a ne creşte nivelul de
serotonină şi chiar şi de taurină şi asta fără a crea dependenţă de
nici un fel. Aurul monoatomic spre exemplu aduce în corp un
flux echilibrat de energie fotonică, care tinde să regleze prin
influenţarea sistemului endocrin întregul sistem al
neurotransmiţătorilor.
Fotografia aurei cu ajutorul tehnologiei Kirlian ne arată cum
influenţează ORMUS conductivitatea bioelectrică, cantitatea de
energie dar şi echilibru şi simetria modelului de raze emise:

1. 2.

În imaginile de mai sus avem mai întâi aura unei picături de

apă dublu distilată şi mai apoi aceeaşi apă cu adaos din aurul
monoatomic produs în laboratorul lui David Hudson. Nu numai

55
că ORMUS amplifică, după cum se vede, corpul de lumină, dar
efectele sunt vizibile într-un timp foarte scurt, de doar câteva
momente de la adăugare. Un alt exemplu este fotografia unui
consumator de ORMUS înainte şi imediat după ingestia unui
material compus din aur, iridiu şi rodiu monoatomic:

Efectul imediat al ORMUS mai poate fi demonstrat şi prin

utilizarea altor tehnici aparţinând medicinii energetice. Una
dintre ele este microscopia în câmp întunecat a sângelui.
La câteva ore de la administrarea ORMUS celulele roşii ale
unei persoane devin mult mai rotunde şi mai bine conturate
(separate) şi cantitatea de reziduuri din ser scade.
În Elveţia există un institut numit Alfa Learning Institute al
cărui director şi cercetător principal este Sean Adam. El este
campionul mondial la memorare şi viteză de citire, putând citi o
carte de 300 de pagini în 24 de minute, cu o viteză de 3850 de
cuvinte pe minut. Şi nu numai că le citeşte, dar le şi memorează
pe toate.

56
 Institutul pe care îl conduce s-a specializat în studiul
dificultăţilor de învăţare, deficienţe de comportament, căutând să
găsească leacuri pentru afecţiuni generate de probleme ca
dislexie, autism şi altele, fiind un institut de top pe plan mondial.
Din octombrie 2002 până în ianuarie 2003 cercetătorii de aici s-
au decis să testeze elementele monoatomice pe un eşantion
format din zece voluntari femei şi bărbaţi de vârste cuprinse
între 17 şi 52 de ani prin administrare orală, regulat şi neregulat.
Rezultatele au fost după cum au declarat chiar cercetătorii,
uluitoare. Sean Adam spune: "Ceea ce vedem aici este cu
adevărat uimitor; testele arată că efectele sunt ultra eficiente,
efectul fiind imediat şi cumulativ". Ceea ce s-a urmărit de fapt
este evoluţia activităţii emisferelor cerebrale în timpul testării,
mai exact sincronizarea undelor cerebrale. Ei au aflat că aceste
materiale pot face acest lucru. Teoria şi logica din spatele acestui
deziderat este că un echilibru mai bun dintre emisfera dreaptă şi
cea stângă va avea ca rezultat, citez: "o mai mare inteligenţă,
creativitate sporită, o coordonare îmbunătăţită a minţii şi
corpului, mai multă agilitate şi mai puţin stres". Deci iată ce ar
trebui să ne caracterizeze pe noi toţi dacă am funcţiona
echilibrat, utilizând ambele emisfere în mod egal. Din păcate
majoritatea oamenilor însă, lucrează preponderent cu emisfera
stânga, cea care este solicitată de activităţi logice, matematice,
cuantificabile, uzuale omului modern.
Studiul a fost realizat cu aparatură de măsură a stării de
funcţionare a emisferelor cerebrale care înainte de administrare
arătau un decalaj vizibil între emisfera cerebrală stânga şi cea
dreaptă în sensul că, aşa cum era de aşteptat, emisia de unde a
emisferei stângi era mult mai mare decât cea a celei drepte.
Ingestia unei singure doze de elemente monoatomice a
demonstrat reducerea pe loc a activităţii emisferei stângi până la
un nivel puţin mai ridicat decât cel iniţial al emisferei drepte şi
simultan cu această creşterea la acelaşi nivel a activităţii

57
emisferei drepte. Faptul că efectele sunt cumulative s-a
demonstrat ulterior, în timpul administrărilor succesive, când s-
au constatat creşteri ale activităţii ambelor emisfere simultan
până la nivelul avut de emisfera stângă iniţial.
O concluzie după terminarea testării: “studiul nostru arată
în mod clar că dezechilibrele cerebrale stânga-dreapta,
predomină în multe situaţii de deficienţe de comportament cum
ar fi dislexia şi autism. Opinia noastră din punct de vedere
profesional este că produsele monoatomice sunt de un enorm
ajutor în toate situaţiile de acest gen. Este în mod evident cel
mai bun răspuns că o alternativă sănătoasă la tratamentele
chimice care sunt însoţite de efecte secundare”. La toate acestea
Sean Adam adăugă în mod direct: "dacă eu ar fi să susţin un
examen fizic sau intelectual aş lua imediat elemente
monoatomice. Cel mai rău lucru ce s-ar putea întâmpla ar fi că
aş obţine o îmbunătăţire mică dar este foarte posibil să obţin o
îmbunătăţire mare.”
Elementele monoatomice au proprietăţi antiîmbătrânire, ele
corectează ADN-ul interacţionează cu acesta. Mai mult se pare
că monoatomii interacţionează cu mecanismul de producere al
hormonilor.
Hipotalamusul care mai este numit şi creierul creierului se
află sub porţiunea frontală a cortexului cerebral, în spatele
cavităţii nazale. Aici se află centrii ce reglează sistemul nervos
autonom şi care controlează sistemul endocrin. Acesta zona mai
este numită şi “Camera de Cristal”.
Hipotalamusul iniţiază aceste procese printr-un complex de
hormoni ce dirijează secreţiile glandei pituitare anterioare.
Această glandă este formată din doi lobi ce arată ca două boabe
de cafea şi se situează în spatele ochilor. Ea este glanda
principală ce controlează foarte multe alte glande şi procese din
tot organismul. O serie de secreţii venite de la un hipotalamus
echilibrat şi activat in mod corespunzător, au drept scop

58
pregătirea corpului pentru rezonanţa înaltă a luminii. Aceste
neurosecreţii noi sunt responsabile pentru schimbările celulare
necesare transmutării către sistemul de lumină. Acestea includ:
membrane celulare mai subţiri şi nuclee mai mari, care să
permită o mai mare conductibilitate a luminii şi deasemenea
activarea glandei timus (glanda inimii). Schimbări biologice
iniţiate de hipotalamus ne vor permite să reţinem şi să
transmitem mai multă lumină cu mai multă uşurinţă, aşa încât să
activăm pe deplin structura energetică numită "Corpul de
Lumină", amintit mai devreme ca fiind corpul "Ka" menţionat în
scrierile egiptene.
Scopul ORMUS este să dezvolte în continuu hipotalamusul,
să îl stimuleze şi să-l activeze, el fiind elementul suprem în
procesul transformării.
Fiecare dintre metalele nobile are legătură cu o anumită
glandă a corpului uman. Aurul are legătură cu glanda pineală.
Iridiul cu pituitara, rodiul cu glanda timus. Aşa se face că aceste
substanţe fie că sunt ingerate sau injectate pot spori producţia
hormonală şi comparativ cu foarte cunoscuta terapie hormonală
calsică de astăzi, care dă rezultate într-o măsură mai mare sau
mai mică dar care constă în administrarea de hormoni sintetici
sau obţinuţi din glande de animale, substanţele monoatomice
reprezintă metode de sporire a producţiei hormonale proprii prin
stimularea glandei pineale să producă mai multă melatonină sau
a glandei pituitare să producă mai multă serotonină.
Este ştiut că atât rodiul cât şi iridiul au proprietăţi
antiîmbanire, în timp ce ruteniu şi platina interacţionează cu
ADN-ul şi structurile celulare. De asemenea, se cunoaşte că
aurul şi metalele grupului platinei, în stare monoatomică, pot
activa sistemul endocrin în aşa măsură, că duc intuiţia, percepţia
şi conştienţa la nivele extraordinare. În acest sens este considerat
aurul monoatomic, ca având efecte distincte asupra glandei
pineale, mărind astfel producţia de melatonină. Am primit multe

59
confirmări în acest sens. În aceeaşi manieră iridiul are efecte
similare asupra producţiei de serotonină a glandei pituitare şi
duce la activarea aşa numitului "junk DNA" (ADN-ul "inutil") şi
a părţilor neutilizate ale creierului. Ca o paranteză, aşa numitul
"ADN inutil" este de fapt foarte util el fiind partea de antenă, de
rezonanţă necesară adaptării continue a organismului la ritmurile
Universului.
ORMUS-ul poate accelera forţa de materializare a unei idei
(sau dorinţe să zicem) din mintea consumatorului. Dacă
manifestarea ar fi definită ca fiind dorinţa ori intensitate, singura
cale de a grăbi producerea fenomenului este ca după un enunţ
clar al dorinţei să sporim intensitatea. Intensitatea de regulă se
obţine în timp prin practici repetate. Dacă însă avem suficient de
mult ORMUS acumulat în noi acesta va accelera intensitatea şi
deci va realiza scurtarea timpului de manifestare.
Chiar din primele zile ale ingestiei se remarcă cum lucrurile
încep să se ordoneze aparent singure în viaţa de zi cu zi, fără o
intervenţie personală de anvergură. Ceea ce surprinde şi mai
mult este faptul că totul se realizează acum fără greutate şi aş
putea spune chiar cu plăcere. Este ca şi cum am privi un film al
cărui actor principal suntem chiar noi înşine. Cred că ORMUS-
ul ajută la dizolvarea inhibiţiei, a fricii şi frustrării. Este ştiut că
menţinerea şi cultivarea acestor emoţii în noi nu sunt
recomandate de absolut nici o terapie, convenţională sau nu. Un
bun remediu după o perioadă traumatizantă este iridiul, el fiind
un excelent adjuvant în refacerea ţesutului neuronal. El
îmbunătăţeşte metabolismul celular, făcându-l să funcţioneze
mai rapid, ceea ce face ca celulele să se corecteze, divizându-se
mai rapid. Se pare că acceleraţia metabolică este de până la 40%.
Iridiul creşte acuitatea mentală, scade nevoia de somn prin
îmbunătăţirea calităţii sale, te face să te simţi mai energic mai
uşor. Foarte important şi de reţinut este faptul că iridiul ajută la
vindecarea leziunilor sau a cicatricilor. Fiind un stimulent al

60
glandei hipofize (pituitare) iridiul îmbunătăţeşte percepţia
senzorială şi în timp măreşte senzitivitatea psihică şi
sensibilitatea la frecvenţe înalte. Un alt element important,
rodiul, are în stare monoatomică o foarte mare influenţă asupra
timusului. Acesta glandă produce aşa numitele celule T care au
scopul de a combate paraziţii, viruşii şi tumorile. De aceea s-a
sugerat că rodiul este protectorul curativ final pentru bolile
cronice cum ar fi cancerul. Luat pe o perioadă mai lungă, rodiul
duce la mărirea glandei timus şi deci la redobândirea
sentimentului de iubire pură pe care toţi l-am avut în copilărie.
De fapt nu este vorba despre o mărire a glandei, ci mai mult
despre o revenire a dimensiunilor glandei despre care se ştie că
începe să se atrofieze la majoritatea adulţilor după vârsta de 25
de ani. Şi în mod sigur această are de a face cu loviturile
emoţionale care în general atunci se manifestă mai puternic.
Cuprul este un remediu pentru frumuseţe, acţionând la nivelul
periferiei sistemului circulator, cu efecte vizibile asupra pielii şi
părului. De asemenea cuprul este eficient în combaterea
reumatismului. Elimină artrita şi treptat venele varicoase.
Paladiul este bun pentru repararea vederii, regenerarea anumitor
structuri ce au de a face cu senzorii. El reface “piesele de uzură”
ale ochilor, senzorii gustativi, şi senzorii tactili. În stare
monoatomică paladiul ajută la repararea şi întărirea smalţului
dinţilor. Asemenea platinei, acesta produce vise clare, lucide. La
originea acestor efecte de întinerire este capacitatea paladiului de
a acţiona ca un adevărat “burete de hidrogen” care, în
organismul uman, devine un antioxidant şi ajută la colectarea
radicalilor de tipul ionilor de oxigen, combinându-i cu hidrogen
pentru a-i transforma în apă, împiedicând astfel oxidarea internă.
Aurul are efecte echilibrante la toate nivelurile: corp, minte şi
spirit. Se foloseşte pentru a îmbunătăţi atitudinea mentală şi
stările emoţionale. Consumatorii relatează despre stări
îmbunătăţite ale energiei, voinţei, focus mental, motivaţie şi

61
libido. Multe studii au arătat că aurul creşte acuitatea mentală şi
abilitatea de concentrare. Aurul întăreşte funcţia mentală prin
creşterea conductivităţii între terminaţiile nervoase ale corpului
şi suprafaţa creierului. Alte tratamente tradiţionale includ artrita
şi durerile articulare, obezitate, ulceraţii ale pielii,
hiperactivitate, controlul adicţiilor de tot felul, refacerea oaselor
şi dinţilor, s.a.
Aurul este un mineral cu totul natural, nu este toxic, nu
interacţionează cu alte medicamente şi este singurul metal greu
care are o mişcare atomică de dreapta, de aceea fiind aşa de uşor
tolerat de corp. Un fapt interesant este părerea că traseul aurului
şi al iridiului monoatomic nu este prin circuitul de sânge şi
rinichi, ci prin sistemul de acupunctură.
Fabuloasele proprietăţi ale aurului sunt redescoperite încet,
dar sigur, pe măsură ce savanţii moderni scot la suprafaţă
cunoştinţe ce anticii se pare că le aveau de mult. Aurul este într-
adevăr un metal preţios...

62
 V. Celula umană, ADN-ul şi Ormusul
La nivel celular, corpurile noastre răspund unui puls
electromagnetic. Ele primesc acest puls de la creier, creierul de la
inimă, inima de la pământ, pământul de la soare, soarele de la centrul
galaxiei ş.a.m.d. Anticii numeau acest ciclu “Circuitul Sacru”.

Teoria evoluţiei a fost enunţată de către Charles Darwin la

mijlocul secolului al XIX-lea, într-o perioadă în care mijloacele
de observaţie folosite sunt considerate astăzi rudimentare şi
ineficiente. Cu mijloacele de atunci, oamenilor de ştiinţă le era
imposibilă chiar şi observarea bacteriilor. Teoriile se lansau
bazându-se pe raţionamente mai mult sau mai puţin
demonstrabile şi nicidecum pe observaţie. Aşa se face că Darwin
îşi elaborează teoria plecând de la ideea că viaţa are o structură
simplă, originând de la sine prin îmbinări accidentale ale
materiei neînsufleţite într-un mediu umed. Ba mai mult, unul din
apologeţii darwinismului din Germania, Ernst Haeckel, spunea
despre celulă, care de altfel nu putea fi văzută la microscopul din
acea vreme decât sub forma unei pete negre, că este “o simplă
bucăţică de combinaţii albuminoase ale carbonului”.
De atunci a trecut un secol şi jumătate iar tehnologia a adus
ştiinţa nu doar în interiorul celulei, ci chiar şi mai departe, în
structurile acesteia. Se pare că “simplă bucăţică” nu este deloc
simplă, cum părea mai înainte vreme. Un renumit specialist în
biologie moleculară, Michael Denton, face o analogie foarte
sugestivă descriindu-ne ce fel de structură are celula: “Pentru a
înţelege realitatea vieţii aşa cum a fost ea înfăţişată de către
biologia moleculară, ar trebui să mărim o celulă de o mie de
milioane de ori, până când ar ajunge să aibe un diametru de 20

63
de kilometri şi să semene cu o navă destul de mare să acopere
un oraş ca Londra sau New York. Ceea ce am vedea atunci ar fi
un obiect de o complexitate incomparabilă şi design adaptiv. Pe
suprafaţa celulei am observa milioane de deschideri, asemeni
intrândurilor unei imense nave spaţiale, închizându-se şi
deschizându-se astfel încât să permită un flux continuu de
materiale în ambele sensuri. Dacă ar fi să intrăm printr-una din
aceste deschideri, ne-am trezi într-o lume a tehnologiei de vârf
şi a unei complexităţi uluitoare.”
Dacă am putea vedea în interiorul celulei am descoperi o
activitate intensă cu toate "facilităţile" unei uzine moderne. Am
vedea spaţii de depozitare temporară pentru hormoni (Aparatul
Golgi). Am remarca de asemenea cum insulina (o moleculă mare
ce are misiunea de a livra zahărul necesar centralei intracelulare
numită Mitocondria) este descărcată de către enzime specializate
în transportul zaharurilor în interiorul celulei, care datorită
dimensiunilor mai reduse, dau posibilitatea transportului
carbohidraţilor până la mitocondrie. Aici, ca urmare a unor
reacţii complexe, zaharurile sunt transformate în ATP, pachete
de energie ce vor ajunge la diferitele compartimente celulare.
Canale speciale numite recticulum endoplasmatic servesc
transportului intracelular. Marea descoperire numită
“microtuburi” care ar deservi comunicării intercelulare, de
asemenea uimeşte, aici presupunându-se a se dezvolta fenomene
de superconductibilitate şi tuneling la temperatura corpului. Aici
apare, conform studiilor efectuate de Hameroff şi Penrose de la
Univeritatea din Arizona, o coerenţă cuantică ce se creează între
microtuburi şi care necesită o permanentă corecţie de fază
numită reducţie obiectivă. Acesta este necesară datorită faptului
că starea vibratorie, ce tinde să fie atinsă în aceste microtuburi,
devine aşa de înaltă, încât creează o diferenţă prea mare în
raportul energie-masă şi deci o perturbaţie critică a geometriei
spaţiu-timp. De fapt Hameroff şi Penrose spun că, pentru a evita

64
percepţia simultană a mai multor universuri, coerenţa cuantică
creată în microtuburi de materiale speciale (se crede că
ORMUS) trebuie să colapseze. Dar ce ar fi dacă coerenţă
cuantică nu ar colapsa şi noi am deveni conştienţi de universuri
multiple? Eu cred mai degrabă că acest colaps se datorează
insuficienţei materialelor monoatomice de la acel nivel.
Mai sunt şi alte structuri celulare pe care nu le mai enumăr,
scopul meu fiind să creez doar o imagine de ansamblu a
universului intracelular. Voi culmina însă cu nucleul care este
“creierul” complexului sistem al celulei. În interiorul nucleului
găsim cromozomii, fiecare din aceştia fiind o imensă bază de
date. Ei sunt alcătuiţi din lanţuri împletite de ADN. Aici găsim
planurile detaliate ale tuturor sistemelor din celulă în formă
codificată. Un lanţ de ADN are o structură elicoidală, compus
din aranjamente secvenţiale formate cu ajutorul a patru molecule
diferite. Aceste patru molecule diferite sunt de fapt un alfabet cu
patru litere graţie căruia o cantitate de informaţie ce ar umple
sute de volume ale unei enciclopedii este codată intro moleculă
ADN. Acest sistem de codificare include planurile detaliate de
producţie a mii de enzime şi proteine diferite folosite în
procesele celulare. Proiectele tuturor moleculelor organice, care
vor fi structurate în celulă, sunt înscrise în macromolecula de
ADN. Producerea unei molecule organice cum ar fi proteina,
spre exemplu, începe cu identificarea genei care conţine
informaţia cerută, din cadrul ADN-ului conţinut de cromozomi.
O enzimă, care are în exclusivitate acestă misiune, deschide
ADN-ul ca un fermoar. Apoi un alt grup de enzime vine să
despartă cele două catene de ADN. O altă enzimă trece către una
din aceste catene, o citeşte rapid şi o copiază. Odată ce planul de
producţie este obţinut, enzimele închid ADN -ul şi îl readuc la
starea iniţială. Copia obţinută după ADN se numeşte mesager
ARN. El are de acum planurile de producţie al proteinelor
necesare celulei...

65
 VI. ORMUS-ul, apa şi aerul. Geometria Sacră

Găsim că elementele ORMUS sunt prezente în apă. De fapt, se

pare că ele determină unele din proprietăţile pe care le considerăm
familiare în apa obişnuită. Apa ultra pură făcută prin arderea
hidrogenului în oxigen pur nu se va comporta ca apa pe care o ştim.
Elementele ORMUS afectează vâscozitatea, punctul de fierbere,
punctul de îngheţ şi tensiunea de suprafaţă.

Toată viaţa începe din apă. Din momentul fecundaţiei

până la maturitate fetusul se dezvoltă în apă. Chiar şi după
trecerea în mediul uscat, organismul nostru conţine până la 90%
apă. A fost aleasă apa aleator? Cu siguranţă nu. “Dumnezeu nu
joacă zaruri”, spunea Einstein şi într-adevăr în Univers nu
există întâmplare. Să fie oare relevant faptul că moleculele apei
se leagă între ele în formă de tetraedru? (tetraedrul este forma
tridimensională obţinută din 4 triunghiuri isoscele, asemănătoare
cu piramida dar cu baza triunghiulară şi respectiv cu doar trei
feţe). Dacă facem analogia cu molecula de siliciu (cuarţ) care de
asemenea este tetraedrică, începe să capete sens. Cristalele de
cuarţ sunt folosite în industria informatică (şi nu numai) pentru a
stoca informaţii, pentru precizia lor de oscilaţie. Aşa se transmite
informaţia de pornire a unui calculator, prin cuarţul aflat în
microprocesor. Altfel l-am băga în priză şi s-ar comporta diferit
la fiecare acţionare, practic nu ar şti să acceseze de fiecare dată
programul de start. Apa are de asemenea capacitatea de a stoca
informaţii, ea fiind de fapt un cristal lichid. Unul din cele mai
bune exemple este poate Aghiasma sau Apă Sfinţită. Acest lucru
75
a fost astăzi demonstrat de renumitele fotografii realizate de
Masaru Emoto, despre care vom discuta puţin mai târziu.
Chiar la începutul cercetărilor ORMUS-ul a fost confundat
cu “o formă ciudată de siliciu” şi poate nu întâmplător. ORMUS-
ul se simte bine în apă se combină bine cu coloizi (suspensii de
particule metalice foarte fine) şi poate cel mai important este că
se foloseşte de apa din organismele vii pentru a accelera
curgerea energiilor prin corp.

În această reprezentare regăsim structura tetraedrică a apei.

Cuarţul are o structură asemănătoare. Să fie oare acestea
singurele materii ce se grupează în acest mod? În ultima vreme
savanţii lumii sunt din ce în ce mai preocupaţi de microclustere
şi nanoparticule...

76
 VII. ORMUS şi alimentele. Soluri
paramagnetice

Un nuc tratat pe o perioadă de mai mulţi ani a crescut în înălţime

de două ori mai mult decât arborii de control. Cantitatea de nuci pe
care acesta o produce este de şase ori mai mare decât cea produsă de
nucii obişnuiţi.

Alimentele ce conţin ORMUS sunt, în general, cele ce

susţin sistemul imunitar şi cele ce au proprietăţi vindecătoare.
Aici am putea începe cu morcovii şi termina cu ceaiurile de
plante. În orice caz, mai mulţi cercetători ai ORMUS-ului
sugerează că beneficiile ingestiei de elemente monoatomice se
amplifică dacă corpul devine mai mult alcalin. Sunt evidenţe
care atestă că produsele ormice în special cele pe bază de
magneziu sau calciu au tendinţa să alcalinizeze corpul. Alte
surse de ORMUS se pare că lucrează mai bine dacă găsesc un
corp deja alcalinizat. Din păcate alimentaţia modernă este
preponderent acidă, formată din mult prea multe grăsimi animale
sau vegetale hidrogenate, zaharuri rafinate şi amidon de
asemenea rafinat. Dar dacă ar fi doar atât... Cel mai grav este că
aceste alimente se combină de obicei împotriva regulilor de bază
ale trofologiei, ştiinţa ce are ca scop combinarea corectă a
alimentelor aşa încât să nu existe reacţii antagonice în procesul
digestiv. Un exemplu sugestiv şi des întâlnit în alimentaţia
modernă este frecventa combinaţie a cărnii cu pâinea. Proteinele
nu se combină bine cu carbohidraţii. Aceştia din urmă încep a fi
93
digeraţi încă din momentul mestecării prin amestecul cu ptialina
(enzimă ce acţionează în mediu bazic) pe când proteinele, după
cum ştim, se digeră în stomac în prezenţa pepsinei şi a acidului
clorhidric. Combinaţia celor două alimente va genera reacţii ce
se vor anula reciproc şi nu numai că vor încetini digestia, dar vor
cere mai mult acid decât necesar. Din cauza acestui lanţ al
slăbiciunilor este aşa de greu să începem un anume regim
alimentar, părând de multe ori imposibil. Soluţia este o
alimentaţie ţinând cont de combinaţiile compatibile. Şi cea mai
compatibilă combinaţie este simplitatea meniului. Dar haideţi să
revenim la ORMUS.
În Egiptul antic cunoştinţele despre această stare a materiei
erau secrete, fiind deţinute de preoţii de rang înalt ai Faraonului.
Pe acea vreme, ORMUS nu era o substanţă administrată oricui şi
oriunde. Discipolii făceau un jurământ să nu divulge aceste
lucruri oricui. Praful alb se lua de obicei după o lungă perioadă
de post (40 de zile) în cadrul unor ceremonii ce aveau loc în
Marea Piramidă. Acesta nu doar din motive de purificare, ci şi
datorită credinţei ca acizii digestivi din stomac ar neutraliza
unele din proprietăţile alchimice ale elementelor monoatomice
(în reacţia cu acidul clorhidric se formează clorizi monoatomici,
aşa încât de exemplu rodiul monoatomic devine clorid de rodiu
monoatomic). Efectul clorizilor monoatomici este şi el pozitiv
dar diferit. Pentru stoparea tuturor secreţiilor digestive se
începea cu un post de 10 zile doar cu apă iar începând cu cea de-
a unsprezecea zi se lua Mana, adică ORMUS şi apă. Dacă
amesteci praf de aur alb în apă rezultă o suspensie gelatinoasă
care arată ca fluidul seminal. De aceea materialul a fost denumit
saliva din gura Creatorului sau sămânţa Tatălui din Ceruri.
Aşa procedau egiptenii şi, chiar dacă ORMUS-ul s-a
demonstrat a fi eficient în cazul oricărui tip de alimentaţie, nu ar
fi rău dacă i-am copia şi noi, dar în timpurile noastre suntem
preocupaţi cu activităţi prea multe, dintre care unele ar trebui

94
considerate neînsemnate şi chiar inutile. Oricum, dacă pornim
totuşi pe drumul purificării, e bine să facem o trecere lentă şi
treptată, pentru a da ocazia corpului să se adapteze. O bună
metodă de start sunt alimentele ce ne conduc către capătul
alcalin al spectrului PH-ului. Ar trebui să dăm o importanţă
majoră în alimentaţie tuturor legumelor, în special celor cu
frunze verzi. Salatele în special, supele crude şi rădăcinoasele
aburite. De asemenea fructele ar trebui consumate si ele mai des,
cel mai bine dimineaţa pe stomacul gol. Chiar şi citricele, în
special lămâia şi grapefruit-ul, sunt recomandate, deoarece, prin
digestia lor, alcalinizează ţesuturile. Consumaţi mai multe
pahare de apă de izvor zilnic, sâmburi de migdale cruzi, dacă se
poate înmuiaţi în prealabil (apa activează nişte enzime ce au ca
scop începerea procesului încolţirii şi deci atragerea de energii
puternice), fasole Lima, soia, mazăre proaspătă, fasole verde,
avocado, lapte de capră, o dietă cu conţinut redus de proteine şi
grăsime, meiul. Este bine să practicăm exerciţii de relaxare şi
respiraţie.
Efectele unei alimentaţii alcaline sunt resimţite sub forma
calmului şi concentrării, gândirea devenind limpede, se remarcă
o rezistenţă mărită la răceli. Alcalinitatea favorizează retenţia
calciului, întărirea oaselor şi a muşchilor, o rezistenţă la efort
mai mare. Somnul este şi el îmbunătăţit devine profund şi
liniştit. Pielea, gingiile şi dinţii sunt sănătoase. Întreaga
conştienţă spirituală se amplifică.
În ceea ce priveşte alimentele şi situaţiile care duc către
capătul acid al spectrului nu ne văităm că avem de unde alege. În
primul rând consumul excesiv de amidon (chiar şi în combinaţii
corecte). Toate fructele de mare, peştele, pui şi preparatele din
carne. Iaurt, unt, ouă, lapte de vacă, brânză. Grâu, secară, orez,
porumb, ovăz, pâine. Toate soiurile de fasole în afară de Lima şi
soia. Toate pastele făinoase, chipsuri, crackeri etc. Diete proteice
cu mai mult de 25 gr/zi şi mult de 20% din calorii provenite din

95
grăsimi. Suprasaturaţia. Roşiile gătite. Prăjiturele, checuri,
plăcinte, dulciuri, ciocolată. Zahăr rafinat, miere. Prune, coacăze,
fructe necoapte. Toate alimentele prăjite. Margarină, uleiuri
hidrogenate, ulei de porumb. Cafea, ceai negru, alcool. Lipsa
exerciţiilor şi a somnului. Stări de anxietate, stres, mânie şi grijă.
Lipsa oxigenării ţesuturilor. Experţii nutriţionişti recomandă un
consum de 80% alimente alcaline şi doar 20% acide.
Efectele dezechilibrului acido-bazic datorat unui consum
mare de alimente acide duce printre altele la hiperstimulare,
rezultatul fiind oboseala cronică, iritabilitate, insomnie,
comportament agresiv şi, în final, depresia. Deasemenea va
scădea rezistenţa la infecţii, ştiut fiind faptul că mediul acid este
vatra tuturor germenilor patogeni, şi invers, mediul alcalin este
suportul bacteriilor probiotice. Mai departe avem bolile
degenerative care îşi au originea tot din excesul de aciditate.
Semne clare ale unei alimentaţii incorecte sunt răcelile de câteva
ori pe an. Aceasta este o reacţie normală a organismului care, pe
de-o parte, nu face faţă atacului viruşilor, iar pe de alta, profită
de ocazie şi mai elimină din reziduurile acide adunate sub formă
de mucus. Diareea este de asemenea o cale de purificare forţată,
provocată de bacteriile nocive din intestine care, la fel, preferă
mediile de incubaţie acide. Pierderea de masă osoasă, durerile
articulare şi musculare, artrita, osteoporoza şi cariile dentare,
constipaţia, aciditatea gastrică, arsurile la inimă, ulcerele,
gastritele sunt semne clare ale acidizării crescute ale ţesuturilor.
Mirosul transpiraţiei şi al urinei, pielea uscată, căderea părului
sunt doar câteva din efectele devastatoare ale acidităţii. De fapt
aceasta este cauza tuturor neplăcerilor omului modern de la
durerea de cap până la cancer.
Această stare până la urmă de substrat chimic are mare
influenţă şi asupra caracterului. Un om al cărui PH este redus va
avea dificultăţi de concentrare, gândire instabilă şi nu de puţine
ori va cădea în depresie. Un renumit psiholog american îşi trata

96
pacienţii schimbându-le regimul alimentar, orientându-i către
alimente preponderent bazice şi către consumul de apă alcalină,
denumită şi “vie”, care este caracterizată de un PH ce se situează
în jurul valorii de 10.
Ceea ce este poate cel mai trist este ca oamenii care
consumă alimente la întâmplare şi de cele mai multe ori fără
valoare nutritivă ci doar calorică, decad şi spiritual, dezvoltându-
şi în schimb mult prea mult simţul pentru ataşamente materiale.
În ceea ce privesc substanţele care aduc înapoi atomii în
stare de spin joasă, Hudson spune că ar fi următoarele: sulfiţi
SO3, carbonul şi monoxidul de carbon, oxidul nitric şi radiaţiile
de undă scurtă (ultraviolete de adâncime). Aceste lucruri duc la,
să spunem, absorbţia luminii din corpurile noastre.
Nu trebuie înţeles greşit, consumul de alimente conservate
sau expunerea la soare puternic nu sunt contraindicate atunci
când consumăm ORMUS, dar trebuie ştiut că acestea reduc
efectele lui. În ceea ce priveşte sulfiţi ştim că sunt folosiţi pe
scară largă în industria alimentară, îi găsim mai ales în vinul alb
(se foloseşte pentru limpezire) dar şi în cel roşu (în cantităţi
puţin mai reduse). Ultraviolete aşa numite rele se produc în
perioadele activităţii solare maxime, carbonul din mâncărurile
arse şi oxidul nitric şi monoxidul de carbon din smog. Dacă
totuşi e să folosim grătarul, măcar să fie din lemne arse pe loc, şi
nu cărbuni de mangan care ard mocnit câteva săptămâni în
timpul procesului de fabricaţie şi care reţin cu acesta ocazie mari
cantităţi de monoxid de carbon.
Pentru a contrabalansa efectele nocive ale factorilor
enumeraţi mai sus avem nevoie de alimente bogate în elemente
monoatomice.
Printre alimentele ce conţin în mod natural ORMUS se
remarcă morcovii. Aceştia au foarte mult rodiu, care prin
influenţa ce o are asupra glandei timus şi mai exact în
producerea celulelor T este bun în creşterea imunităţii ...

97
 VIII. Metode de producere a precipitatelor
monoatomice

Cea mai productivă este sarea himalayană obţinută din apa

termală a lacurilor de pe Platoul Tibetan urmată de apa din Marea
Moartă, care conduc detaşat în clasamentul celor mai folosite
materiale de producere al ORMUS-ului din lume.

Când folosim chimia pentru a transforma un metal către

starea sa monoatomică, reacţiile chimice necesare acestei
manipulări, devin din ce în ce mai slabe pe măsură ce, din ce în
ce mai puţini electroni de valentă rămân disponibili. În final
chiar dacă se ajunge să nu mai avem nici un electron pentru a
putea manipula în mod clasic aceste elemente, ele prezintă alte
proprietăţi care permit totuşi manevrarea lor. După cum am mai
spus, în momentul când se ajunge la starea monoatomică,
electronii se reorganizează doi câte doi în aşa numitele perechi
Copper, nemaiexistând acum electroni liberi ce ar putea fi
folosiţi ca electroni de valentă în cadrul legăturilor moleculare
normale. Când electronii sunt cuplaţi în perechi Copper, atomii
încetează să se mai comporte ca particule, ci mai degrabă
precum fotonii, devenind lumină. Deasemenea, elemente cu
număr atomic impar cum ar fi aurul, iridiul, cuprul, argintul,
rodiul sau cobaltul vor fi nevoite să adopte o stare aşa numită
diatomică pentru a atinge starea de superconductibilitate.
Să luăm exemplul iridiului, care are 77 de electroni în jurul
fiecărui nucleu. 76 de electroni dintre aceştia se pot împerechea,
dar vor lăsa un electron disponibil pentru o legătură cu un alt
102
atom. În acest caz este necesară contopirea a doi atomi de iridiu,
pentru ca electronii ce vor orbita acum în jurul nucleului
combinat să fie în număr de 154. În acest caz obţinem un număr
par de electroni ce se pot transforma în 77 de perechi Copper. Ca
starea de superconductibilitate să poată fi atinsă, în interiorul
nucleului are loc deasemenea o împerechere a nucleonilor în
aceeaşi manieră.
Toţi superconductorii cunoscuţi prezintă o astfel de
împerechere de tip Copper.
Trebuie reţinut faptul că, într-un condensat Bose-Einstein,
atomii din diatom se comportă ca un singur atom. În plus, ei
manifestă o rezonanţă continuă cu alţi diatomi din apropiere in
cadrul aceluiaşi element. ORMUS-ul are aceleaşi caracteristici
ca şi particulele din cadrul unui condensat Bose- Einstein. Ceea
ce diferenţiază ORMUS-ul de condensatul BEC este temperatura
la care se obţine starea de superconductibilitate. Pe când BEC
obţine superconductibilitatea la o temperatură în jurul valorii de
zero absolut, ORMUS o atinge la temperaturi obişnuite.
Datorită caracteristicilor deosebite ale superconductorilor
metodele de manipulare a acestora necesită deasemenea tehnici
speciale. Fiind la rândul său un superconductor, ORMUS-ul
poate fi manipulat de către câmpuri magnetice. Spre exemplu
dacă îl vom izola de câmpuri magnetice în timpul extragerii (mai
exact în momentul fierberii) putem conserva mai mult material
monoatomic în lichidul obţinut acesta nefiind forţat să treacă
prin pereţii vasului sau să se evapore sub formă de gaz. De aceea
este bine ca aceste materiale să fie tot timpul protejate în folie
antistatică.
Ele mai pot fi manipulate dacă le oferim o “cuşcă”
confortabilă unde să se poată ascunde. ORMUS preferă locuri
strâmte ca cele oferite de moleculele circulare. Sarea sau sodiul
în mod particular se pare că stabilizează materialele ormice
formând o structură triangulară ca o plasă în jurul atomului

103
elementului preţios. În afară de sare şi sodiu mai pot fi folosite şi
molecule circulare similare de tipul celor din carbon, oxigen sau
clor. Deci, chiar dacă nu putem obţine o manevrare chimică
directă asupra atomilor de ORMUS cu electronii împerecheaţi
complet, îi putem totuşi „momi” în cutii chimice cu „mânere”.
Astfel, putem apoi manipula ORMUS-ul prin metode fizice şi
chimice standardizate.
Având în vedere că procesul de realizare al elementelor
monoatomice se produce secvenţial, vom avea în consecinţă şi
diferite grade de puritate. Un atom (diatom) ormic poate avea
toţi electronii împerecheaţi sau doar o parte din aceştia. Dacă
avem un diatom ormic care este doar parţial împerecheat, vom
mai regăsi şi electroni disponibili pentru legături convenţionale
cu alte elemente. Acest diatom ormic va avea un picior în lumea
ORMUS şi unul în lumea metalică şi astfel vom putea folosi
aceste elemente parţial monoatomice pentru manipularea
chimică a elementelor pur monoatomice.
O altă cale de manipulare a ORMUS este folosind câmpuri
magnetice în mişcare. Ştim, de acum, că ORMUS nu preferă
câmpurile magnetice şi are tendinţa de a se “ascunde” în locuri
unde să fie protejat de acestea. Orice loc strâmt va limita fuga lor
de câmpurile magnetice. Acest principiu poate fi folosit pentru a
captura aceste elemente. Putem, de exemplu, să trecem un fluid
conţinând ORMUS printr-un câmp magnetic şi să îi oferim un
spaţiu strâmt în care să se refugieze şi astfel să le putem aduna.
Plecând de la aceste principii de bază ale comportamentului
ORMUS-ului, cercetători independenţi ai acestui fenomen au
venit în decursul timpului cu mai multe metode de producere a
acestor elemente. Referindu-ne acum la epoca modernă primul
pe listă este David Hudson cu metoda sa de producere care este
foarte clar expusă în cadrul patentului lăsat liber pentru folosirea
lui de către întreaga omenire. Metoda lui se referă la obţinerea
ORMUS direct din metale pure...

104
 IX. Mărturii
"Pot să vă spun că pacienţi cu cancer metastază de grad 4 au luat oral
şi după 45 de zile nu mai aveau cancer nicăieri în corp."

Toate transformările ce au loc la nivel celular, urmare a

consumului de ORMUS, produc, într-un final, efecte vizibile.
Acestea au fost atent consemnate şi catalogate de către pionierii
cercetării acestui fenomen în timpul testărilor efectuate, cât şi
ulterior, în perioada studiilor ştiintifice. David Hudson face
unele dezvăluiri în cadrul conferinţelor ţinute despre ORMUS, în
perioada anilor 1995-1996 în numeroase oraşe din Statele Unite,
ce merită a fi cunoscute.
După analiza probelor de sol şi după primele testări de
laborator ale materialelor extrase din acesta, cercetările s-au
extins asupra produselor obişnuite, cum ar fi alimentele pe care
le consumăm. Urmând intuiţia că aceste materiale monoatomice
ar trebui să însoţească şi procesele vieţii, s-a presupus că ele ar
trebui să fie prezente, practic, pretutindeni. Aşa se face că primul
produs testat a fost ales a fi chiar organul rege: creierul. După ce
au cumpărat creier de porc de la Supermarket, cercetătorii l-au
adus în laborator şi au început testarea. Au distrus în primul rând
materia organică prin ardere cu acid sulfuric şi apoi au trecut la
analiza cantitativă şi calitativă.
Ştiaţi că peste 5% din materia uscată a ţesutului cerebral este
ORMUS? Mai exact rodiu şi iridiu monoatomic. Este lumina ce
curge literalmente prin creierul şi sistemul nostru nervos.
Aceste elemente sunt abundente şi în natură. Sunt găsite în
aloe vera, morcovi, struguri, seminţe de struguri sau apă de

113
mare. Aceste materiale există în mod natural în corpurile noastre
şi în orice lucru viu. Ele sunt conductorul forţei vitale. Sunt
mijlocul prin care celulele noastre comunică cu conştiinţa
noastră.
S-a pus întrebarea dacă aceste materiale sunt cumva
deficitare în corpurile noastre şi dacă da, ce ar fi dacă s-ar
încerca o suplimentare?
Aşa că s-au decis să facă o serie de experimente. La început
s-au efectuat studii pe animale şi anume pe animale ce nu au
putut fi vindecate de către medicii veterinari şi fuseseră
abandonate. Acestea aveau tumori, chisturi şi alte afecţiuni
cotate ca incurabile şi tratate fără rezultat cu antibiotice. Prima
intervenţie a fost o injecţie cu iridiu monoatomic ce a fost
administrată unui câine. Aşa cum era de aşteptat, vindecarea nu a
întârziat să apară şi, în doar trei săptămâni, boala a dispărut în
întregime. Pentru că totul era însă nou şi chiar necunoscut şi
neavând date despre modul de administrare, s-a hotărât atunci
stoparea injecţiilor dar, ca urmare, boala a reapărut. Medicul
curant a propus readministrarea antibioticelor care însă nu au
avut nici un rezultat. Atunci David Hudson a propus reinjectarea
iridiului care, spre surprinderea medicului, a dus din nou la
dispariţia bolii. Acest moment a fost decisiv pentru extinderea
cercetării şi la oameni, mai cu seamă că un fost angajat de al lui
Hudson avea SIDA într-o fază foarte avansată şi anume atât de
rău, încât nu mai putea înghiţi şi deci să mănânce, fiind hrănit
intravenos. Doctorul i-a administrat iridiu injectabil 2 ml de
soluţie trei zile la rând, cu pauză de patru zile şi apoi din nou trei
zile injecţii. În trei săptămâni putea să mănânce normal, putea să
se îmbrace ba chiar se gândea să meargă la o nuntă în Indiana.
Ceea ce impresionează este cum a acţionat iridiul şi anume
faptul că celulele T (cele produse de glanda inimii Timus şi care
au drept rol întărirea sistemului imunitar) au crescut cu 600%,
iar leucocitele de la 1200 la 6000.

114
 "Îmi aduc aminte de prima săptămână în care am consumat
ORMUS. Eram gravidă în luna a 7-a şi încă mai mergeam la
serviciu. Aveam o funcţie de răspundere în cadrul unei companii
de marketing. Sarcinile curgeau necontenit şi în mod haotic.
Poate nu credeţi dar în zilele când luam ORMUS înainte să plec
la firmă, totul decurgea fără efort, puteam ordona şi stabili
priorităţile, iar energia o puteam doza cu maximum de eficientă."
Mihaela, Bucureşti

"Şi acum, surpriza pentru mine şi surprinderea mea este în

direcţia trupului fizic... Sunt transformări în forma lui, nu că aş
fi mai slabă, [nu sunt nici grasă] dar se schimbă forma, de parcă
aş intra în matricea mea!!! Este extraordinar şi asta nu se vede
numai în fizic, dar există percepţia interioară că aşa este!
Biologic vorbind, am o vârstă, am 62 de ani împliniţi, dar
structura interioară şi evoluţia spirituală mă fac să nu am această
certitudine, a vârstei mele biologice! Forţa interioară pe care o
simţ este uriaşă, simt că sunt inepuizabilă, nu obosesc niciodată,
dorm şi mănânc extrem de puţin, nu am nevoie, nu/mi trebuie
mai mult de 3-4 ore de somn şi mă hrănesc o dată pe zi [...].
Aşa că ORMUS mi-a adus un plus de energie, am simţit asta
imediat, de la prima porţie! Mă simt sigură pe mine, sunt mai
echilibrată, mai armonioasă şi mai veselă, chiar dacă 90% sunt
absolut singură! În tot ce mă înconjoară şi în tot ceea ce simt, am
acum alte valenţe, hotărârea cu care acţionez este alta [...].
Şi un ultim lucru, s-a schimbat aroma parfumului care îl
percep în jurul meu. Se împlinesc în această lună, 10 ani de când
în anumite momente simt parfum care emană din zona timusului,
sau din interiorul meu, nu poate veni de nicăieri, nu are de unde!
Ei bine acest parfum şi-a schimbat aroma... Nu am cu ce să
o asemui..."
Rodica, Buzău

120
 "De când am început să iau ORMUS, am observat creşterea
rezistenţei la efort fizic, astfel încât pot alerga mult mai mult
timp fără să simt oboseala, iar dimineaţa, imediat ce îl iau, îmi
dispar somnul şi oboseala instantaneu. La serviciu am o energie
şi forţă de muncă inepuizabilă, sunt mai motivată, au crescut
claritatea mentală şi puterea de concentrare, am o forţă mentală
sporită. La nivel spiritual intuiţia mea este mai dezvoltată, visele
mai lucide, fenomenele de clarviziune şi telepatie sunt din ce în
ce mai dese (chiar ieri mi s-a întâmplat să aud mental telefonul
meu mobil sunând la mine acasă, eu fiind în oraş şi mi-a apărut
imaginea persoanei care mă suna. La sosirea acasă am găsit apel
pierdut chiar de la persoana respectivă, fix la ora la care îl
auzisem mental!) Ca să nu mai spun că mi se materializează
dorinţele imediat!
Pentru aceste efecte electrizante, cu siguranţă că voi continua să
îl iau şi îţi mulţumesc pentru că ne ajuţi să beneficiem de acest
elixir miraculos!"
Irina, Bucureşti

"Sunt foarte încântată de produsele ORMUS. În primul rând

vreau să precizez că sunt tot eu şi nu m-am transformat peste
noapte. Dar în schimb mă simt sănătoasă, energică şi plină de
viaţă. Ce am simţit mai deosebit a fost că, după câteva zile de
răceală tratată cu medicamente, aceasta s-a vindecat în 5 min
după ce am luat prima linguriţă de ORMUS. Purificarea
organismului s-a produs iar tenul meu a căpătat un aspect foarte
plăcut. Apoi am început să-mi doresc să slăbesc şi iată-mă cu
câteva kg mai puţin (nu că aş fi slăbit cu ORMUS dar pur şi
simplu parcă am avut mai multă voinţa să ţin o cură)."
Larisa, Bucureşti

“La început am fost sceptică, dar curiozitatea m-a

determinat să consum şi, după câteva zile de consum, eram

121
nerăbdătoare să înregistrez diverse schimbări... aşteptări...
Schimbări apăruseră, dar nu puteam defini clar ce şi cum... am
făcut o pauză de câteva luni şi am reînceput sa ingerez cât de cât
regulat... de data aceasta nu mai consumam carne şi da,
schimbările deveneau cuantificabile... reţineam frecvent visele,
telepatii mai dese cu persoanele dragi, calm si claritate în ceea ce
gândeam, trăiri interioare noi, profunde şi de o durată mai mare.
Într-una din dimineţi, în urma unei nopţi albe, din dorinţa de
obţine energie suplimentară, am ingerat o cantitate de cel puţin 3
ori mai mare decât cea recomandată şi pot spune ca de atunci
materializez foarte repede anumite gânduri, de aceea sunt mai
atentă la ce gânduri generez pentru că experieţele repetate mi-au
dovedit că se materializează indiferent de ce natura ar fi şi
indiferent dacă mai consum Ormus. Îmbrăţişez apariţia
Ormusului în evoluţia mea. Mulţumesc, Dragoş! “
Mădălina , Bucureşti

“Sunt de acum 5 ani de când consum elemente

monoatomice. În acest interval de timp am avut ocazia să le
testez în multe din situaţiile de viaţă obişnuite: în timpul unei
alimentaţii care includea carnea dar şi în perioade de post sau
alimentaţie vegetariană, muncind greu fizic, intelectual sau stând
mai mult în meditaţie. Am văzut efectul lor asupra soţiei mele în
timpul perioadei de graviditate, când oboseala ar fi trebuit să o
afecteze, mai cu seamă că şi-a continuat activitatea până în luna
a 7-a. Am văzut cum ORMUS-ul suspendat în cupru coloidal i-a
curăţat faţa iritată aproape instantaneu copilului meu nou născut
(după 5 zile de la naştere). Tot atunci i-am dat şi prima oară să
"guste". Mai târziu am observat că administrat până în prânz îi
face pe copii mai docili dar în acelaşi timp le reduce şi nevoia de
somn. Tot în acest răstimp i-am oferit şi tatălui meu ORMUS în
paladiu coloidal care, în seara de după prima linguriţă, a visat
aşa de frumos şi real cum nu mai se întâmplase de foarte demult.

122
 În final, pot spune că ORMUS-ul fie că a fost doar aur
monoatomic sau alcătuit din alte combinaţii de metale
monoatomice, sub formă de praf, suspendat în apă distilată sau
în diferite soluţii coloidale, atât mie personal cât şi celorlalte
persoane apropiate mie, a avut în primul rând un efect de
calmare a minţii, care mai degrabă l-aş asemăna cu o trezire, cu
o limpezime mai exact. În acelaşi timp a apărut o energie însoţită
totodată de pofta de viaţă şi de multe ori am avut senzaţia că
lucrurile se rezolvă de la sine, iar dorinţele se împlinesc într-un
timp surprinzător de rapid...”
Dragoş, Bucureşti.

***

123
Epilog

Putem spune în final foarte clar: Alchimia nu are ca obiect

principal transformarea a ceva în aur, ci transformarea aurului în
sine către cea mai pură formă a sa, adică STAREA
MONOATOMICĂ. E o formă a aurului ce seamănă cu piatra
pisată şi care, de aceea, a fost denumită Piatra Filozofală sau
Piatră Paradisului. De ce se doreşte trecerea la această fază a
materiei? Pentru că atomii aurului metalic, odată eliberaţi de
electronii de valenţă, devin efectiv liberi unii faţă de ceilalţi,
rămânând totuşi împreună, formând grăunte de praf
monoatomic, datorită unei înţelegeri mutuale inexplicabile de
către ştiinţa clasică, dar evidente pentru teoriile cuantice. Şi de
ce să consumăm aşa un element fin? Pentru că, în stare
monoatomică, electronii gravitează în jurul nucleului atomic cu
viteze foarte mari, permiţând protonilor ce alcătuiesc nucleul să
se relaxeze. Practic presiunea exercitată asupra nucleului scade,
acesta devenind "moale" şi permiţând Spiritului încătuşat în
mijloc să se manifeste către exterior. Cu alte cuvinte, Spiritul
pur sau Dumnezeu, care este prezent în centrul fiecărei creaţii,
fie că se cheamă Soare sau Atom, este "eliberat" la atingerea
stării monoatomice. Repet, nucleul atomic se relaxează datorită
vitezei cu moment opus şi simetriei traiectoriei, atinse de
electroni atunci când formează împerecherea Copper şi, ca atare,
"Gaura neagră" din mijlocul atomului se poate manifesta mai
puternic în lumea fizică. De fapt, aşa numita gaură neagră nu
este altceva decât orizontul evenimentului produs de Vidul
Absolut ce se află în mijlocul atomului şi care de altfel nu poate
fi văzut în sine. Aceasta este forţa care ţine legaţi protonii unii de
ceilalţi. Altfel nu s-ar explica cum de sarcini egale (pozitive în
124
speţă) stau legate unele de altele când în fapt ar trebui să se
respingă; fizică actuală nu explică acest lucru ci rezumă misterul
la denumirea de "forţe atomice specifice".
Acum se înţelege mai uşor de ce să consumăm aur
monoatomic. Pentru că odată ajuns în corp, acest atom special,
cu PUTERE SPIRITUALĂ MARE tinde să echilibreze tot ce
întâlneşte în cale, fie că are natură fizică sau emoţională,
ajungând în final în celulă şi chiar în nucleul celular unde va
repara ADN-ul în totalitate. Spun în totalitate pentru că va reface
şi partea astrală a ADN-ului numită de către ştiinţă până nu
demult "junk DNA" sau "ADN inutil", dar care este de fapt de o
importanţă majoră, el asigurând, ca şi un modem de internet,
permanenta legătură cu Universul pentru descărcarea şi
transmiterea informaţiilor necesare fiecărei etape evolutive,
funcţionând într-un mod independent de aspectele chimice.
În final, omul poate redeveni ceea ce a fost cândva, un Înger
întrupat, cu corpul de lumină complet refăcut şi cu toate
conexiunile ce ar presupune acest lucru active. Acum acest lucru
este posibil şi aici la noi, pe teritoriul Daciei Străbune, unde mari
cantităţi de Aur Alb mai există încă adânc îngropate sub Munţii
Carpaţi. Oricine doreşte poate începe drumul de reîntoarcere sau
reconstruire. Depinde doar de strădania fiecăruia, aşa cum
Părintele Arsenie Boca spunea.
Şi când te gândeşti ca atomii sunt 99,9% spaţiu gol...

Dragoş Iliescu
0724.03.02.01
ormusromania@gmail.com
www.ormus.ro

125