1

Lieul Teoretic „George Călinescu”

Proiect

Simetria în raport cu un plan

Chişinău 2012
2

Cuprins

Noţiune 3

Proprietăţi 4

Probleme rezolvate 6
3

Simetria spaţiului în raport cu un plan

Definiţie. Se numeşte simetrie în raport cu un plan a (numit plan de simetrie) transformarea

spaţiului, la care fiecare punct M are drept imagine un astfel de punct M', încît

[MM’] ¿ α şi α trece prin mijlocul M0 al segmentului MM' . Punctele planului de simetrie se

aplică pe ele înseşi .

Vom nota simetria în raport cu un plan prin litera m (sau m a ):

m(M) = M ’ , [MM'] a, [M 0 M] = [M 0 M'] M 0  a, m(P)=P, dacă Pa.

Observăm că în rezultatul efectuării unei simetrii în raport cu un plan a orice dreaptă

perpendiculară cu a se aplică pe ea însăşi, şi anume: punctele corespunzătoare M şi M' situate pe o
perpendiculară la planul de simetrie a sunt simetrice faţă de punctul ei de intersecţie cu planul α
punctele corespunzătoare M şi M', Nşi N' situate într-un plan perpendicular cu α sunt simetrice în
raport cu dreapta lor de intersecţie MoN0.
4

Proprietati
Proprietăţile simetriei spaţiului în raport cu un plan sunt asemănătoare proprietăţilor simetriei
axiale a planului. Fără a aduce demonstrări detaliate ne vom limita doar la enumerarea lor.
1)Simetria în raport cu un plan este o deplasare a spaţiului.
Intr-adevăr, fie M şi N două.puncte arbitrare ale spaţiului. Ducem prin aceste puncte un plan β ¿ α,
atunci M' şi N'  β şi sunt simetrice cu M şi N în raport cu dreapta M0No=α∩β . Rezultă |M’V'| = |MN|.
2) Imaginea unui plan (unei drepte) paralel cu planul de simetrie α este un plan (o dreaptă)
paralel cu a, situat la aceeaşi distanţă de a ca şi planul (dreapta) dat; imaginea unui
plan (unei drepte) ce intersectează α este un plan (o dreaptă) ce trece prin dreapta (punctul)
de intersecţie a planului (dreptei) dat cu planul a; planul (dreapta) dat şi imaginea lui
formează cu planul de simetrie unghiuri congruente.

3) Deplasarea spaţiului inversă simetriei în raport cu un plan este aceeaşi simetrie, adică m-1=m.

4) Compoziţia a două simetrii în raport cu două plane paralele şi a2 este o translaţie paralelă
in direcţia unei drepte perpendiculare pe planele a1 şi a2 de la primul plan spre al doilea şi la o
distanţă de două ori mai mare decît distanţa dintre planele de simetrie

5) Multe corpuri (figuri spaţiale) se aplică pe ele înseşi în rezultatul efectuării simetriei în raport
unele plane special determinate. Aceste plane se numesc plane de simetrie ale corpului respectiv.
 5

Exemple. Planul mediator al unui segment este planul lui de simetrie(a) .

Planul bisector al unui unghi diedru este plan de simetrie al acestei figuri (b).

Planul ce trece prin virful unei piramide regulate si o axa de simetrie a poligonului din
baza este plan de simetrie al piramidei (c).

Planul perpendicular pe muchiile laterale ale unei prisme drepte este plan de simetrie al
acestei prisme (d).

Orice plan ce trece prin axa unui con sau cilindru circular este plan de simetrie (e,f).

Orice plan ce trece prin centrul unei sfere este planul ei de simetrie. (g).

 Rezolvarea problemelor cu ajutorul simetriei faţă de un plan

Fiind dat un plan P fix , se spune că două puncte M şi M’ sunt simetrice faţă de planul P, dacă
planul P este perpendicular pe segmentul [MM’ ] în mijlocul acestuia.
Planul P se numeşte plan de simetrie.
Din definiţia de mai sus rezultă că, pentru a construi simetricul unui punct M faţă de un plan dat P; se
duce din M perpendiculara MO pe planul P: apoi se ia pe prelungirea acestei perpendiculare segmentul [OM']t
cu:
 6

OM'=OM.

Metoda simetriei constă în faptul câ ; în rezolvarea unor probleme de geometrie ne folosim de simetrie
pentru a reduce problema dată la una a cărei rezolvare este cunoscută sau se poate rezolva mai uşor. Rezolvarea
problemei noi aduce după sine şi rezolvarea problemei iniţiale.

Exemplele următoare pun în evidenţă aplicarea metodei simetriei.

Problema 1: în interiorul unghiului AOB se dau două puncte: C şi D. Să se găsească pe latura

[OA] a unghiului dat un punct F şi pe latura [OB] un punct E, în aşa fel încât linia frântă CEFD să
fie cea mai scurtă posibilă.

Soluţie: Mai întâi construim figura care se compune din elementele date. Pentru a găsi punctele E şi F
vom proceda astfel: construim punctul C'; simetricul lui C faţă de OB: şi punctul D': simetricul lui D faţă
de OA. Punctele C, D' şi unghiul <AOB înlocuiesc figura iniţială, obţinând în felul acesta o figură nouă. In loc
de C şi D, acum punctele C’ şi D' îndeplinesc condiţiile impuse de problemă. Noua problemă la care s-a redus
problema iniţială este: să se găsească drumul cel mai scurt posibil între C’ şi D', care să atingă laturile [OB] şi
[OA] ale unghiului dat. Aceasta este o problemă cunoscută. Drumul cel mai scurt între două puncte este
segmentul de dreaptă care le uneşte. In cazul nostru, segmentul [C’D'] intersectează laturile [OB] şi [OA] în
punctele E şi F. Acestea sunt punctele căutate. Revenind la figura iniţială, avem:
CE=C’E
deoarece sunt lungimi de segmente simetrice faţă de axa OB;
EF=EF: (latură comună);
7

FD=FD',
ca lungimi de segmente simetrice fată de axa OA:
CE+EF+FD=C'E+EF+FD'=C'D' Linia frântă CEFD este cea mai scurtă. Oricare alte două puncte luate pe
laturile [OB] şi [OA], în afară de E şi F găsite mai sus, ne vor da o linie frântă mai lungă decât CEFD. într-
adevăr, fie G şi H două puncte oarecare situate, respectiv, pe laturile [OB] şi [OA]. Vrem să arătăm că:
CE+EF+FD<CG+GH+HD. Observăm că,
datorită simetriei, putem scrie:
CE+EF+FD=C'E+EF+FD' =C'D' şi
CG + GH+HD=C' G+GH+HD’ însă, în patrulaterul C’D'HG, segmentul [C’D'] este mai scurt decât linia
frântă C'GHD'. Deci:

C’D’< C’GHD’ sau

CE+EF+FD< CG+GH+HD.

Problema 2: Intr-un triunghi isoscel ,suma distantelor de la un punct oarecare al bazei la celelalte doua laturi
este constanta.

Soluţie: Fie ABC triunghiul isoscel dat ,iar D un punct oarecare

pe latura [BC]. Din punctul D ducem perpendiculare pe laturile
[AC] şi [AB]. Se cere să arătăm că: DE+DF=constant. Să
construim simetricul triunghiului ABC faţă de latura [BC] ca
axă de simetrie. Segmentul [DF] este congruent cu [DF ] care la
rândul lui este în prelungirea segmentului [ED]. Intr-adevăr,
triunghiul ABC fiind isoscel, are:
<ABC=<ACB. Triunghiurile dreptunghice BDE şi DFC având
câte un unghi ascuţit de măsuri egale, urmează că ele au şi
celelalte două unghiuri ascuţite tot congruente, adică:

<BDE= <FDC.
Insă:
<FDC=<CDF’,
prin simetrie. Deci:
<BDE=<CDF’
Deoarece unghiurile <BDE şi <LCDF' sunt congruente şi având poziţia a două unghiuri opuse la vârf,
urmează că segmentul [DF'] este în prelungirea segmentului [ED]. Pe de altă parte, segmentele [DF] şi
[DF' ] sunt congruente, pentru că sunt simetrice faţă de BC, deci:
 8

ED+DF=ED+DF'=EF'. Unghiul <ABC fiind congruent cu

unghiul <BCG, deoarece: <ABC=<ACB, (triunghiul

ABC fiind isoscel);

<ACB= <BCG, (prin simetrie).

Deci:

<ABC=<BCG.

Urmează că dreptele AB şi CG sunt paralele. Ducând înălţimea [CH] în triunghiul ABC, avem:
CH||EF' pentru că amândouă sunt perpendiculare pe aceeaşi dreaptă AB. De aici rezultă că patrulaterul
EF' CHeste un dreptunghi în care avem:

EF'=CH sau:

ED+DF=CH
-

Insă înălţimea dusă în triunghiul ABC din vârful C este o mărime constantă, deci:

ED+DF=constant.