Toamna mândră, harnică și de

bunuri darnică
Spectacol musical –literar
Personaje: Toamna, Vara, Primăvara, Iarna, Bătrânul, Vântul, Soarele, Furnica, Greierul, Roșia,
Varza, Morcovul, Ceapa, Cartoful, Ardeiul, Pătrunjelul, Prezentatorul, Elevul , Autorul

Desfășurarea spectacolului

Prezentatorul

E ora teatrului, ora surprizelor, ora care ne îndeamnă, ne luminează, ne înalță și care ne poate face mai
generoși, precum e toamna.

Veți asista, onorat public, la spectacolul ,,Toamna mândră, harnică și de bunuri darnică,, .

Ghicitoare: Frunzele pe ramuri / Au îngălbenit / Plouă, plouă-ntruna / Cine a sosit?

Toți: Toamna
Prezentatorul

Pe un picior de plai,
Pe o gură de rai,
A intrat cu mare dar
Mândra toamnă-n calendar.
Coloritul frunzelor,
Roadele de pe ogor,
Fructe bune fel de fel
S-au unit în carusel.
Caruselul se-nvârtește
Și spectacolul pornește!
De la mic până la mare
Bun sosit la sărbătoare!
Dar,vă pun și-o întrebare:
Ce culoare toamna are?

Copiii: galbenă,ruginie, portocalie.

Prezentatorul

Da, întradevăr… Toamna e bogată în culori.Ea poate fi asemănată cu o gutuie dulce-amăruie. La început
împărătească, iar la sfârșit pustie, tristă, întunecoasă. Dar, ne este dragă la toți așa cum este, și fără ea n-
ar exista nici bucurie, nici dragoste, nici viață.

Elevul I:
- Ce e toamna,dragi copii?
Anotimp de bucurii!
Frunzele se sfătuiesc
Cu culori se potrivesc.
Unele roșii mirate
Altele gălbui, pătate,
Arămii și visătoare,
Se aștern pe alei, covoare!
Mere-mbujorate, fine
Stau în coșurile pline
N-am uitat că în panere
Avem struguri, nuci și pere!
Toamna ninge?Toamna plouă?
Câte-un pic din amândouă
Și noi toți îi spunem iară:
Bun venit la noi în țară!

Cântecul: ”Am privit spre cer ”

Autorul:Cele patru surori: Iarna, Vara, Primăvara și Toamna umbplară multă vreme prin pădure, dar nu
dădură de izvorul despre care le vorbiseră părinții.Nici de-ale gurii nu găsiră nimic:nici tu pomușoare,
nici tu ciuperci. Arșița și seceta ce se abătură pe meleagurile lor au topit iarba, au ofilit frunzele
copacilor. Pământul era crăpat și ars de uscăciune.
(surorile oftează)

Toamna:Dacă aș avea eu putere…

Primăvara:Ce ai face?

Toamna:Aș trezi vântul și l-aș ruga să adune norii și să cheme ploaia , ploaia cea bătrână și domoală
care,dacă pornește, o tot ține cîteva zile la rând.

Vara: Lumea moare de necaz, iar ea visează! Voi cum vreți, dar eu mă întorc acasă.Am oboisit să tot tai
frunze la câini de draga dimineață.

Iarna: Ai dreptate,soro. Să ne întoarcem acasă ; eu nu resist pe o asemenea căldură. Am amețeli și mi se

face rău.Mi s-au umflat picioarele butuc și abia mă mai mișc.

Primăvara: Și eu vreau acasă…

Toamna:Recunosc, am oboist și eu, dar trebuie, fetelor, să mergem în Văgăuna Lupului. Tata spunea că
acoloera un izvor puternic.Poate își mai susură apele și acum. Hai să încercăm norocul.

Vara: Norocul e surd și chior , dar nu-i prost să stea în drum pe o arșiță ca aceasta. Ori poate crezi ca
arde de nerăbdare să te întâlnească, Toamno?

Toamna: Norocul nu doarme niciodată,îți iese în cale când nici nu te gândești. Dar, vorba mamei,
norocul calcă în urma minții și vine la cel vrednic, pentru că cine așteaptă mură-n gură nu ajunge ziua
bună.

Primăvara: Vorba lungă e sărăcia omului,surorilor.Fiecare face cum îi dictează inima, Sunt sleită de
puteri.

Iarna și Vara: Și noi…

Toamna: Dați-mi ulciorul, eu îmi continui drumul.

Autorul: Surorile se despărțiră. Toamna o luă pe cărarea ce urcă la deal, șerpuind printre copaci. Ca să
nu-i fie urât, fata începu a cânta. Cînd ajunse în vârful dealului, văzu un bătrân mărunțel, care se căznea
să ridice o sarcină de vreascuri.Toamna îl salută cu tot respectul:

Toamna: Bună vreme, uncheșule!

Bătrânul: Bună să-ți fie inima, copilo, după cum ți-e chipul!

Toamna: E prea mare sarcina, uncheșule.

Bătrânul: E mare, păcatele mele, dar după ce am adunat cu atâta greu vreascurile, nu mă îndur să le las
aici.

Toamna: Să te ajut și eu, văd că ți-e drumul tot spre Văgăuna Lupului.

Bătrânul: Nu ajung la văgăună, o iau la dreapta spre casă.

Toamna: Atunci să împărțim sarcina în două mai mici.

Autorul: Fata aranjă gospodărește vreascurile , le legă cu funia pe care i-o dădu bătrânul și porniră pe
cărarea care cobora în jos.

Bătrânul: Sarcina mea e cam ușoară. Ai pus mai puține vreascuri?

Toamna: Am pus mai puține, uncheșule, dar nu-ți fă griji că nu e grea nici a mea. Și-apoi sunt deprinsă,
merg adesea în pădure după vreascuri. Azi am venit cu surorile mele să căutăm vreun izvor, că sunt pe
sfârșite rezervele noastre de apă, ca și cele de mâncare.

Bătrânul: Păi, te văd singură, unde-ți sunt surorile?

Toamna: S-au întors acasă. Au obosit, sărmanele, căci umblăm de draga dimineață și fără de folos.

Autorul: Din vorbă-n vorbă, Toamna și uncheșul au ajuns la o răscruce de cărări. Bătrânul puse sarcina
jos și-i zice fetei:

Bătrânul: Aici trebuie să ne despărțim, copilo.

Toamna: Dar cum ai să duci mata două sarcini?!Merg de-acum până acasă , cred că nu-i departe?

Bătrânul: Locuiesc la o aruncătură de băț. Dacă vrei să-ți faci pomana până la urmă, eu accept cu dragă
inimă.

Toamna:Așa m-au învățat tata și mama – orice lucru început trebuie scos la capăt, iar dacă faci cuiva un
bine, să-l faci cu toată inima, pentru că lui Dumnezeu îi place.

Bătrânul: Înțelepți și vrednici părinți ai, Tomniță!

Autorul: Toamna puse sarcina jos și se întoarse să plece.

Toamna: Sănătate, uncheșule!

Bătrânul: Nu,Toamno, eu te rog să intri în căsuța mea și să fii oaspete de cinste. Ași vrea să-ți arăt
ceva.

Toamna: Bine, uncheșule, dacă zici mata.

Autorul: Bătrânul trase zăvorulla oușă, o deschide și o invită pe fată să intre. Toamna păși pragul și
rămase înmărmurită.

Toamna: Uncheșule,păi aici e Grădina Raiului!

Bătrânul: Ia tot ce-ți dorește inima, copilo,pentru că meriți. Ești fată bună cu adevărat.

Toamna: Mi-ar fi de ajuns dacă-mi umplu ulciorul.

Bătrânul: Umple-l, fata mea,și bea cât îți dorește inima.

Toamna: Îți mulțumeesc, uncheșule. Apa aceasta parcă e femecată. M-a răcorit și mi-a dat puteri.Ard de
nerăbdare sa mă întorc acasă.

Bătrânul: Ia la drum și coșul acesta, Toamno.Ți-am pus aici roadele copacilor mei.

Toamna: Uncheșule, ce noroc că întâmplarea mi te-a scos în cale.

Bătrânul: Nu întâmplarea, fata mea, ci inima și cuvântul tău bun. La revedere, Toamno, la revedere!

Autorul: Toamna deschise porțile și ieși în drum. Își aduse aminte că nu-l întrebase pe bătrân cum îl
cheamă.Se întoarse, dar în urmă nu mai iera nici casa, nici grădina fermecată.

Toamna: Ce să însemne aceasta?

Vântul: Asta înseamnă că ți-a ieșit în cale un moș, moș Noroc!

Toamna: Dar tu cine ești?

Vântul: Eu sunt vântul pe care voiai să-l vezi.

Toamna: Vântule, te rog mult, mergi în căutarea Ploii.

Vântul: De aceasta au grijă frații mei mai mici, ia te uită la cer!

Autorul: Fata își ridică capul. Cerul era împresurat de nori mari și grei de ploaie.

Toamna: Mulțumesc, uncheșule Noroc! Mulțumesc!

Autorul: Pe pământ căzură primii stropi de ploaie.

Uite așa s-au împrietenit Toamna, Ploaia și Vântul, și de atunci tot timpul sunt împreună puși veșnic pe
șotii.

Elevul I:
Toamna a sosit și-acuma,
Așteptăm să cadă bruma
Vântul bate tot mai tare
Unde să ne-ascundem oare?
Unde?Unde?

Vîntul:
Cânt și eu deși n-am strună
Căci sunt muzicant de seamă
Și vă-nvăț ce este-o gamă.
Ploița:
Cât de bine-i, dragi copii,
C-am dat ploaia prin cîmpii,
Prin livezi cu fructe mari
Și prin vii la gospodari.
Însă n-am muncit așa
Eu de una singurea
Ghiciți cine m-a ajutat
S-aduc rodul cel bogat?

Soarele: Salut, prieteni!

Scald cu raze aurii
Vii, livezi, multe câmpii
Fructele le îndulcesc,
Strugurii înveselesc.
Furnica: Soare, când te-ai micșorat?
Păsări dragi, unde-ați plecat?
Cerule, te-ai tulburat...
Voi frunzelor, când ați picat?
Uff! Ceva c-am bănuiesc
Dar am teamă să rostesc!
Și tot sper în sinea mea,
Că poate nu e așa!

Soarele: Fugi, furnico, și te-ascunde

Că n-or mai fi zile bune.
Ai muncit o vară-ntreagă
Adăpostește-te în grabă.

(Furnica intră în căsuța sa.Apare Greierașul.Greieraşul bate la fereastra furnicuţei. Aceasta iese
supărată din căsuţă)

Furnica : Cine bate iarăşi la oblonul meu?

Greieraşul : Eu sunt, dragă furnică, eu vecinul tău.
Furnica : De ce baţi, vecine, la fereastra mea?
Greieraşul : Vreau un bob, furnică, nu te supăra!
Furnica : Îmi aduc aminte, astă vară,
Când puneam provizii în cămară,
Tu cântai, cântai întreaga zi.
Spune-mi dar , acum bine ţi-i?
Greieraşul : Dar, furnică, cântecelul meu,
Te-a-nsoţit în muncă tot mereu.
Eu cu a mea mică vioară,
Munca ti-am făcut-o mai uşoară.
Viaţa fără cântec e urâtă,
Munca e cu cântec mai plăcută,
Lasă-mă în casă şi m-ascultă!
Furnica : Du-te, cântă şi cerşeşte-n altă parte.
Pleacă de la fereastra mea.
(Greieraşul pleacă supărat spre „Toamnă”
Greieraşul : Cri, cri, cri,
Toamnă gri
Nu credeam
C-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…
Dar de-acum s-a isprăvit.
Cri, cri, cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!
Toamna : Nu mai plânge greieraş,
Mititel şi drăgălaş!
 Cântecul tău mi-a plăcut
Şi mi-ar place să te mai ascult.
Dacă vrei poţi să rămâi la mine,
Oaspete să-mi fii, cât îţi va fi bine.
Greieraşul : Gata, mi-am şi pregătit arcuşul.
Mâine-n zori la trei şi-un sfert
Mă prezint şi dau concert.

Cântecul ,,Micul greieraș,,

Prezentatorul I
Știți ceva?!
În cămară adunate
Stau la sfat legume coapte
Oare e greu de ghicit
Ce anotimp a sosit?

Toți: Toamna

Prezentator I:
Tare-mi plac legumele
Le știu toate numele
Ce-mi dau ele-i o avere:
Vitamine și putere!
Castraveți, roșii, ardei
Ceapă verde dacă vrei
Ridichi, morcov și spanac
Varză, cartofi, toate-mi plac!

Elevul I: Pe-o parcelă spre pădure,

Am plantat niște legume,
Nu-i altă grădină-n lume
Mai grozavă decât ea.
O săpăm cu lopățică,
O udăm cu stropitoarea
Fie planta cât de mică
Crește mare, delicioasă.
Dar să vedeți se s-a întâmplat!
În gradină zarvă multă
Toţi vorbesc nimeni n-ascultă
Se adună din răsaduri
Felurite zarzavaturi.
Și se iau ele la ceartă
Că nu știu care să fie
Mai gustoasă, mai grozavă.

Roșia: Ia ascultați aici, surate,

Vreau de-acuma să se știe
Că-n grădina de legume
Eu sunt cea mai căutată.
Dolofană-s și-mi stă bine,
Am și multe vitamine.
Roșioară și zemoasă,
Dintre toate-s mai gustoasă!

Cântecul: ” A venit pe dealuri toamna”

Varza: Ba, mai puneti pofta-n cui!

Frumoasă ca mine nu-i!
Că eu sunt mai înfoiată,
Verde, creață, aranjată.
Nimeni nu-i mândră ca mine
Când mă-nvârt printre legume.

Morcovul: Tot degeaba vă certați,

Că tot nu mă egalați.
Eu sunt fraged și mustos,
Pe de-asupra și gustos.
Și am multe vitamine
Bune pentru orișicine.

Ceapa:Ia nu vă mai lăudați!

Când apar eu, lăcrimați.
Nu-i alta ca mine de frumoasă
Moțată și arătoasă
Eu fac ciorba mai gustoasă.

Cartoful: Fără mine n-ar fi ciorba,

Nu încape nici o vorbă!
Nu sunt eu așa frumos,
Dar se știe că-s gustos.
La o parte, lăsați sfada,
Că n-am timp să stau degeaba!

Ardeiul: Sunt ardeiul cel gustos,

Sunt cărnos și somnoros,
Dar dacă te uiți la mine,
Eu sunt plin de vitamine.
Nu mă mai țineți de vorbă,
Merg șisar direct în ciorbă.

Pătrunjelul: Verde sunt şi mărunţel

Şi mă cheamă pătrunjel
Şi, cum ştie orişicine,
Sunt bogat în vitamine,
Nu mă mai întind la vorbă,
Fără mine nici o ciorbă,
Nici o supă nu-i gustoasă,
Eu sunt bun la orice masă !

Prezentatorul I
Numai împreună toate
Faceți ciorbe minunate.
Liniște! Și sus în ciorbă,
Că nu-i timp de stat de vorbă.
Și de ceartă nici atât,
Căci copiii-au flămânzit.
Iar voi să țineți minte
Numai câteva cuvinte:
Ca să creșteți toți voinici,
Mâncați legume de mici!

Toamna: Când eşti printre nemurele,

Uiţi de zilele mai grele
Şi nici nu observi cum timpul
Trece parcă-l mână vântul.
Haide, veniţi lângă mine
Să vă dau niște ciorchine,
Mere, pere și gutuie
Și-o trăistuță cu alune.
Că degrabă plec departe
Şi vă las cu sănătate
Mulţumesc pentru onoare
Şi vă sărut la plecare.

Elevii: Dragă toamnă, îţi mulţumim pentru roadele îmbelşugate, pentru florile frumoase, pentru
zilele însorite, pentru pădurile aurite...
Şi te aşteptăm la anul !