1.

INGRIJIREA BOLNAVULUI IMOBILIZAT LA PAT

Imobilizarea reprezinta o diminuare sau restrictie a miscarilor cauzata de:

-afectiuni grave (paralizii, come, leziuni ale membrelor inferioare)
- sau in scop terapeutic (unele traumatisme, I.M. tratamentul fracturilor)
Bolnavul imobilizat la pat se simte total dependent de persoana care il ingrijeste
si necesita o preocupare permanenta din partea AM .

A.Crearea unor conditii optime de confort:

- se asigura pat corespunzator afectiunii bolnavului, prevazut cu accesorii, pentru a

se putea adopta orice pozitie, saltea antiescara, perne pentru pozitionare
- patul se pozitioneaza departe de curentii de aer.
- masa reglabila la pat pentru alimentatie, scris..
- sonerie la indemana

B.Asigurarea igienei corporale si generale.

- se aeriseste periodic camera

- se schimba lenjeria de pat si de corp ori de cate ori e nevoie
- se executa toaleta frecvent sub forma de baie generala sau partiala la pat
- se asigura igiena gurii
- se asigura igiena parului prin spalare periodica si periere zilnica
- se spala pe maini de mai multe ori pe zi
- se acorda importanta deosebita regiunii perineale, respectandu-se pudoarea
bolnavului

C.Asigurarea unei alimentatii suficiente si echilibrate

- se alimenteaza pacientul activ sau pasiv in functie de starea sa

- se respecta orarul meselor care se servesc in conditii igienice, calde si estetic
pregatite
- alimentatia va fi adaptata varstei, starii bolnavului
- hidratare 1,5-2 l/zi

D.Supravegherea starii generale

- se urmaresc zilnic functiile vitale, diureza, scaunul, culoarea tegumentelor

 - in caz de aparat gipsat se supravegheaza culoarea tegumentelor si aparitia
edemelor
- examinarile se executa la pat pe cat posibil, daca nu, se transporta cu patul rulant

E. Prevenirea escarelor
Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse intre doua planuri dure(os si pat)
- se verifica zonele predispuse la escare, igiena stricta a tegumentelor
- se schimba pozitia bolnavului la fiecare 2-3 ore, in functie de afectiunea pt. care
este imobilizat
- masajul si ungerea cu creme protective a zonelor predispuse la escare activeaza
circulatia sanguina
- se deserveste cu plosca si urinar la pat, ori de cate ori este nevoie

F. Prevenirea altor complicatii

prevenirea pneumoniei hipostatice:

-se asigura pozitia sezand
-exercitii de respiratie
- tapotaj, vibratii
prevenirea trombozelor
- mobilizarea membrelor, masajul bland al acestora
prevenirea atrofiei
- masaj cu alcool diluat pe toata suprafata corpului,gimnastica activa sau pasiva
prevenirea stomatitei candidozice
- igiena gurii-clatirea gurii cu apa bicarbonatata 30%( o lingurita bicarbonat la
jumatate pahar de apa)
- badijonaj cu glicerina boraxata
prevenirea constipatiei
- se realizeaza prin asigurarea unui regim bogat in lichide si fibre: fructe, cereale
prevenirea anchilozelor
- asigurarea unei pozitii corecte in pat si mobilizare pasiva de mai multe ori pe zi
prevenirea izolarii - asigurarea de lecturi, radio, T.V.

2. MĂSURAREA T° NOTAREA IN FO, INTERPRETAREA VALORILOR,

INTERVENŢII

Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale este necesitatea

organismului de a-si menţine si conserva o temperatura constanta intre 36 – 37gr.C
datorita procesului de termoreglare.
Termoreglarea permite mentinerea echilibrului intre termogeneza (producerea de
caldura) si termoliza (eliminarea de caldura) mecanism asigurat de centrii
termoreglatori din hipotalamus.
Febra este o temperatura ce depaseste limita normala.

Ea nu este o boala ci un simptom care sugereaza ca organismul raspunde la

infectiile virale sau bacteriene.

In tara noastra unitatea de masura folosita pentru masurare este gradul Celsius.

Termometrizarea

- se face de obicei dimineata-intre 7-8 temperatura matinala

seara- intre 18-19 temperatura vesperala
- dimineata in jurul orei 4 temperatura normala are valorile cele mai
scazute=remisie matinala
- dupa amiaza si seara 18-23, valorile temperaturii normale cresc cu aprox.o,5-1gr.
datorita activitatii din timpul zilei = exacerbare vesperala
Termometrizarea in anumite afectiuni se poate face din 2 in 2 ore, sau atunci cand
este nevoie.
Termometre utilizate
- termometrucu mercur, termometru digital
- termometru cutanat, electronic, cu infrarosu, auricular(timpanic), oral, strip
- termometru inclus in monitoare pentru supravegherea functiilor vitale
- măsurarea se face in cavităţi inchise sau semiinchise: in axila, in plica inghinala,
in cavitatea bucala, in rect, in vagin, pe tegument

Pregătirea materialelor: termometru, manusi, comprese sterile, tavita renala,

recipient cu soluţie dezinfectanta, lubrefiant, ceas, pix albastru

Pregătirea bolnavului:
psihica- explicare, consimtamant informat

Mod de masurare

in axila - poziţie decubit dorsal sau sezand –se spala mainile, se pun manusile, se
şterge axila cu un prosop uscat - se aseaza rezervorul de Hg in mijlocul axilei - se
apropie braţul de trunchi cu antebraţul flectat pe torace

- la bolnavi agitaţi, slăbiţi, copii, braţul este susţinut de AM - se menţine 10 min

in plică inghinala - se face la bolnavi foarte slăbiţi si copii
- adultul sta in decubit lateral cu coapsa flectata pe bazin, copilul in decubit dorsal-
se menţine 10 min
in cavitatea bucala - se introduce termometrul oblic in cavitatea bucala sub limba
sau extern arcadei dentare- bolnavul închide gura si respira pe nas
- contraindicata la bolnavii agitaţi si la copii, in afectiuni ale cavitatii bucale
- se menţine 5 min
- inainte cu 10 min bolnavul nu va fuma, nu va consuma alimente calde sau reci
in rect - se lubrefiaza rezervorul termometrului cu o compresa sterila imbibata in
vaselina sau ulei de parafina
- poziţia la adult decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie,
- la copil decubit dorsal cu membrele inferioare flectate pe abdomen si ţinute de
asistenta cu mana stg
- cu mana dreapta se introduce in rect 4-5 cm, la nevoie este mentinut de asistenta
cu mana, durata termometrizarii este 5 min
- contraindicata in afectiuni ale rectului, la bolnavii agitaţi
- valoarea temp. in rect este cu 0,5 grade mai mare decât cea in axila
in vagin - poziţia este ginecologica, se menţine 5 min
- valoarea este cu 0,5 grade mai mare ca in axila
- creste cu 1-2 grade fata de axila in afectiuni inflamatorii abdominale: apendicita,
anexita, peritonita
- contraindicat in bolile aparatului genital
La termometrul auricular se schimba capisonul de protectie la fiecare pacient
Termometrul cu infrarosu –inregistrare rapida la nivelul fruntii prin apasarea
butonului.
Notarea in FO
Fiecare linie orizontala reprezintă 2 diviziuni de grad de temp
Se notează cu pix albastru, un punct , D si S
Punctele se unesc formând curba termica(febrila) = diagrama termica

Interpretarea valorilor patologice

Subfebrilitate = 37-38 °C
Febra moderata = 38 - 39 °C
Febra ridicata = 39 - 40 °C
Hiperpirexie = peste 40 °C

Evoluţia febrei se face in 3 perioade

- perioada iniţiala
- perioada de stare
- perioada de declin

Intervenţii in hipertermie

Hipertermie = temp peste 37°C

Sindrom caracterizat prin
- ascensiune febrila, frisoane, astenie, polipnee, transpiraţii, sete, tahicardie,
oligurie, curbatura

-se aeriseşte incaperea,se asigura imbracaminte lejera, se aplica comprese reci pe

frunte si extremităţi, impachetari reci, fricţiuni cu oţet
- se încălzeşte pacientul in caz de frison cu termofoare sau paturi
-se administrează medicatia indicata de medic: antitermice, antibiotice,
antiinflamatoare
- se calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore
- pacientulva fi servit cu cantităţi mari de lichide la temperatura camerei
- igiena tegumentelor, schimbarea lenjeriei de corp si de pat
- regim sarac in proteine, calorii, bogat in glucide
- O2 terapie la nevoie, perfuzii, monitorizare functii vitale
- se fac recoltari sanguine la indicatie
Interventii in hipotermie
Hipotermie = temp sub 36°C
Sindrom caracterizat prin
- hipoTA, cianoza, eritem si edem al extremităţilor, durere, oboseala, tulburări de
vorbire, somnolenta, degeraturi, apatie, parestezii

- încălzeşte lent pacientul cu paturi si termofoare

- creste treptat t ° mediului ambiant
- recoltează sânge pt glicemie, HLG(Ht, Hb)
- pregăteşte pacientul pt EKG
- administreaza 500 ml. lichide pentru fiecare grad peste 37
- administrează lichide călduţe, in cantităţi mici, la intervale regulate de timp
- bilantul ingesta-excreta pe 24 ore
- pune extremităţile pacientului in apa călduţa de 37 ° C
- masează extremităţile
- administrează medicatia: antibiotice, corticoizi. analgetice
 3. MASURAREA TA

TA reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor

arteriali. Se masoara in mmHg

Scopul masurarii TA

- evaluarea functiei cardiovasculare

- aprecierea efectului tratamentului cu fluide sau medicamente
- aprecierea fortei de contractie a inimii

Factorii care influenteaza TA

- rezistenta determinata de pierderea elasticitatii vaselor si calibrul sistemului

circulator
- de vascozitatea sangelui
- de forta de contractie a inimii

Valorile normale ale TA

Valoarea cea mai mare este in timpul sistolei = tensiunea sistolica
Valoarea cea mai mica este in timpul diastolei = tensiunea diastolica
Pierderea elasticitatii vaselor determina cresterea TA max. si scaderea TA min.
Vasodilatatia generalizata determina scaderea TA
Vasoconstrictia determina cresterea TA

N. N. 50/25-30 mmHg
4 ani 85/60 mmHg
6 ani 95/62 mmHg
10 ani 100/65 mmHg
12 ani 108/67 mmHg
Adult/varstnic 100-140/60-90 mmHg

Materiale:

Tensiometru cu manseta, cu mercur (Riva-Rocci), sfigmomanometru, tensiometru

electronic, oscilometru Pachon.
Stetoscop biauricular.
Tampon cu alcool pentru dezinfecţia membranei stetoscopului şi a olivelor.
Foaie de temperatura, creion albastru
Tehnica
- Se asigura o camera linistita cu temperatura optima
- Se asigura pacientului un repaus de 15 min.inainte de masurare
- Pozitia este decubit dorsal, sau sezand
- se aplica brasarda tensiometrului la nivelul arterei humerale la 3-5cm deasupra
plicii cotului, pe bratul in extensie, supinatie si sprijinit al pacientului, se palpeaza
artera brahiala
- se dezinfecteaza olivele si membrana stetoscopului cu tamponul cu alcool
- se fixeaza membrana stetoscopului la nivelul arterei brahiale, se inchide supapa
de la para de cauciuc si se pompeaza aer in manseta pana la disparitia zgomotelor
arteriale, se priveste acul manometrului
- se reduce progresiv presiunea aerului din manseta prin deschiderea cu ajutorul
ventilului a supapei reglabile.
- se inregistreaza primul zgomot arterial perceput si miscarea acului manometrului
- aceasta reprezinta=TA maxima (sistola) iar ultimul sunet arterial perceput = TA
minima (diastolica)
Se scoate aerul din manseta apoi se indeparteaza manseta,se curata si se
dezinfecteaza olivel si membrana stetoscopului
Se noteaza in F.Temp.cu culoare albastra.
Fiecare linie orizontala reprezinta o unitate coloana de mercur : 1cm|Hg= 10mmHg
Se noteaza valorile obtinute cu o linie orizontala,maxima si minima, se unesc
liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza= coloana grafica
Pentru metoda palpatorie nu se foloseste stetoscopul, se palpeaza pulsul la radiala,
se obtin valori mai mici decat realitatea. Nu se percepe minima.

HTA Este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii sistolice si diastolice

peste valorile normale.

Clasificare in functie de etiologie

- HTA esentiala = este cea in care nu se poate evidentia o cauza organica

- HTA secundara = in care se cunoaste cauza

Clasificare in functie de evolutie

HTA stadiulI
TA MAXIMA (sistolica) 140-160mmHg
TA MINIMA (diastolica) 90-100 mmHg

HTA stadiul II
TA MAXIMA (sistolica)160-180
TA MINIMA (diastolica) 100-110 mmHg
- apar semne de hipertrofie vasculara, ventricul stg

HTA stadiul III

TA MAXIMA peste 180-210 mmHg
TA MINIMA peste 110-120 mmHg
- apar complicatii cardiace (insuficienta ventriculara stanga acuta si cronica, IM);
- complicatii cerebrale (encefalopatie hipertensiva, hemoragie cerebrala,
tromboze); complicatii renale (IRC)

HTA stadiul IV
TA MAXIMA peste 210 mmHg
TA MINIMA peste 120 mmHg
- apar complicatii cardiace ( insuficienta ventriculara stanga acuta si cronica, IM);
complicatii cerebrale (encefalopatie hipertensiva,AVC: hemoragie cerebrala,
tromboze); complicatii renale (IRC)
Simptome:

Se deosebesc trei faze:

 1. stadiul prehipertensiv in care apar pusee tensionale trecatoare, bolnavul are o
ascendenta ereditara

2. stadiul HTA intermitenta (perioade de HTA alternand cu perioade normale

fara alte semne clinice)

3. stadiul HTA permanenta la peste 90% din cazuri este depistata in acest stagiu.

Dupa manifestari se deosebeste forma benigna si forma maligna

Tratament

- diuretic (furosemid i.v.) ;

- hipotensoare (blocanti ai canalului de calciu = diltiazem, verapamil);
- inhibitori ai enzimei de conversie (enap, captopril);
- beta blocant (metoprolol)
- dieta saraca in colesterol
- limitarea eforturilor fizice
- regim desodat

hTA = sindrom clinic caracterizat prin scaderea valorilor tensionale

sub 100 mmHg pentru tensiunea sistolica si sub 65 mmHg pentru cea diastolica.

In functie de durata, hipotensiunea poate fi trecatoare sau permanenta.

In functie de etiologie se deosebesc:

1. hipotensiunea arteriala esentiala = boala este frecvent asimptomatica se

asociaza unui efort intelectual sau unei nevroze cu (cefalee occipitala, astenie
pronuntata, insomnii, palpitatii, transpiratii). Nu necesita tratament are un
prognostic bun, se recomanda ore suficiente de somn, regim de viata igienic,
evitarea surmenajului.

2.hipotensiunea arteriala simptomatica = se intalneste la intoxicatii cu alcool,

nicotina, stenoza aortica sau mitrala, tumori cerebrale.

Tratamentul se adreseaza bolii de baza

3. hipotensiunea ortostatica = forma insotita de lipotimii, uneori sincope (sindr.
paroxistc de pierdere a cunostintei, produs de insuficienta temporara a fluxului de
sange spre creier).
Trecerea de la clinostatism la ortostatism este insotita de o scadere brusca cu peste
20 mmHg.a tensiunii arteriale

Educare pacient – masurara TA cel putin o data pe an, automasurare la domiciliu,

sa ia medicamentele conf.prescriptiei, reducere consum sare

4.MASURAREA RESPIRATIEI, NOTAREA IN FO, INTERPRETAREA

VALORILOR, INTERVENTII.

Functia principala a respiratiei consta in asigurarea organismului cu O2 necesar

metabolismului celular si eliminarea CO2 rezultat din arderile celulare.

Respiratia normala se numeste eupneea

Scop: evaluarea functiei respiratorii pentru monitorizarea efectelor bolii asupra

sistemului respirator, evaluarea raspunsului la tratament

Etapele respiratiei sunt:e.pulmonara,sanguina,tisulara,

a) Etapa pulmonara= reprezinta trecerea oxigenului din aerul alveolar in sangele

capilar si a dioxidului de carbon din sange in alveole.
b) Etapa sanguina= consta in transportul oxigenului intre plamani si tesuturi si a
dioxidului de carbon de la tesuturi la alveole pentru eliminare

c) Etapa tisulara= reprezinta schimbul de gaze dintre sange si tesuturi: trecerea

oxigenului din sange in tesuturi si a dioxidului de carbon din tesuturi in sange.

O alta clasificare este: Ventilatia/ Difuziunea gazelor

Etapa circulatorie/ Etapa tisulara

Frecventa respiratiei reprezinta numarul de respiratii pe minut

Este influentate de varsta si sex

La nou-nascut - 30-50 r/min
La 2 ani - 25-35 r/min
La 12 ani - 15-25 r/min
Adult - 16-18 r/min
Varstnic - 15- 25r/min
Amplitudinea este data de volumul de aer care patrunde si se elimina din plamani
la fiecare respiratie.

Din acest punct de vedere respiratia poate fi profunda sau superficiala.

Frecventa respiratorie creste la: (emotii, efort fizic, stari febrile, in boli
infectioase, anemii, hemoragii, boli cardiace, boli renale)

Frecventa respiratorie scade in: (obstructii ale cailor inferioare si superioare,

tumori mediastinale sau pierderea elasticitatii cutiei toracice)
Frecventa respiratiei se noteaza cu punct verde in F.T = curba respiratiei
Pentru fiecare linie orizontala a Foii de Temperatura se considera o respiratie.
Tehnica masurarii respiratiei
Numaratoarea miscarilor se face timp de 1 minut si se realizeaza fara stirea
bolnavului (desi este un act reflex respiratia poate fi controlata de vointa)

- pozitia = decubit dorsal, se poate masura in timp ce pacientul doarme sau doar
prin observarea miscarilor cutiei toracice
- se plaseaza mana cu fata palmara pe toracele pacientului si se numara respiratiile
timp de un minut. Sau 30 sec x 2.

Tipuri de respiratie

La femei respiratia este de tip costal superior

La barbati este de tip costal inferior
La copii si varstnici, de tip abdominal
In ortostatism frecventa respiratiei scade

Asistenta exploreaza deprinderile de respiratie a pacientului

Invata pacientul sa faca exercitii respiratorii

Sa faca exercitii de mers, de relaxare
Sa aiba posturi adecvate, care sa favorizeze respiratia
Sa inlature obiceiurile daunatoare (imbracaminte stramta, tabagism, mese
copioase)

Manifestari de dependenta

Apnee- oprirea respiratiei

Bradipnee-reducerea frecventei respiratorie
Tahipnee – cresterea frecventei respiratorie
Hipercapnia = excesul de CO2 cronic in sangele arterial
Hipoxia = scaderea O2 din tesuturi
Hipoxemie, scaderea O2 din sange.

Cornaj- Zgomot inspirator cu caracter suierator auzit de la distanta

Wheezing- Zgomot expirator cu caracter suierator auzit de la distanta
Tiraj-Depresiune inspiratorie a partilor moi ale toracelui suprasternal, sau in
epigastru, sau intercostal
Hiperventilatie - patrunderea unei cantitati mari de aer in plamani
Hipoventiletie - patrunderea unei cantitati mici de aer in plamani

Dispnee– totalitatea modificarilor de ritm, frecventa, amplitudine si durata a

miscarilor respiratorii.

Dispnee de tip Cheyne-Stokes-se caracterizeaza prin alternanta si periodicitatea

dintre polipnee si apnee 10-12sec.
In ATS,AVC,Tumori cerebrale, Uremie

Dispnee de tip Kusmaul- est respiratia in 4 timpi: inspir pauza-expir pauza,

miscarile respiratorii sunt zgomotoase, bradicardice, inspir profund:6-10 resp/min
In acidoza metabolica, coma diabetica, HIC

Dispneea Biot- ciclurile respiratorii sunt intrerupte de apnee 10-12 sec.

In meningite, agonie, preletal, come

Dispneea Bauchut – ciclurile respiratorii sunt inversate:

Inspir prelungit, expir mic
In bronhopneumonii la copii, cu cianoza si batai ale aripilor nasului

Dispnee de efort - indica oxigenarea insuficienta a organismului in timpul

efortului, datorita tulburarii sau incetinirii circulatiei pulmonare si este determinata
de imbolnaviri ale aparatului respirator sau circulator

Dispnee de decubit- in D.D. presiunea intra-abdominala ridica diafragmul si

comprima si mai mult plamanii, pe cand in ortopnee diafragmul coboara, tras de
greutatea organelor abdominale, plamanii se pot dilata mai mult iar sangele venos
va stagna in membrele inferioare, debarasand circulatia de un surplus de sange, de
aceea dispnee de decubit apare in pozitia culcat si impune bolnavului ortopneea.

Dispnee de repaus - este o dispnee permanenta care apare si in ortopnee si se

datoreaza fie unei obstructii in caile respiratorii, fie unei insuficiente circulatorii
grave.

Dispnee paroxistica - care apare in accese repetate atat ziua cat si noaptea si se
intalneste in astmul bronsic, insuficienta ventriculara stanga

Dispnee accidentala - apare neasteptat in procesele acute ale cailor respiratorii sau
plamanilor.

5. MASURAREA PULSULUI, NOTAREA IN FOAIE INTERPRETAREA

VALORILOR, INTERVENTII

Pulsul este expansiunea ritmica a arterei care se comprima pe un plan osos si este
sincrona cu sistola ventriculara.
Scop: evaluarea functiei cardiovasculare, aprecierea raspunsului la medicatie

Masurarea pulsului periferic se realizeaza la orice artera accesibila, ce poate fi

comprimata pe un plan osos.
Artera temporala superficiala
Artera carotida
Artera humerala
Artera radiala
Artera poplitee
Artera pedioasa dorsala
Artera tibiala posterioara

Tehnica
Pacientul sa fie in repaus fizic si psihic cu10 minute inainte
Pulsul se masoara in sezand, in D.D., ortostatism
In mod curent, pulsul este masurat palpatoriu in santul radial, cu degetele index,
mediu si inelar.
Se cronometreaza undele pulsatile pe durata de un minut.
Pulsul se masoara dimineata inainte de masa si seara inainte de masa sau de cate
ori este nevoie.
Daca pulsul este regulat se masoara 15 secunde x 4
Daca pulsul este neregulat se masoara timp de 1 minut
Notarea pulsului in foaia de temperatura se face printr-un punct, culoarea rosie.
Pentru fiecare linie orizontala se considera 4 pulsatii.
Se unesc punctele si rezulta curba pulsului.
Exista aparate (monitoare) care masoara frecvent pulsul si T.A. care dau semnale
acustice care avertizeaza modificarile de frecventa.

Valorile normale ale pulsului

La adultul sanatos 60-80 b/min
La femei pulsul este crescut cu 7-8 batai in plus
La barbati pulsul este in jur de 70 p/min
La n.n. 130-140 b/min
Copil mic 100-120 b/min
Copil de 10 ani 90-100 b/min
Dupa 60 de ani 80-90 b/min

Ritmul
puls ritmic – pauzele dintre pulsatii sunt egale
puls aritmic – pauze inegale intre pulsatii
Pentru stabilirea unei aritmii este necesar si examenul EKG.

puls dicrot – se percep 2 pulsatii: una puternica, alta slaba urmata de pauza
Amplitudinea (volumul) este determinat de cantitatea de sange existenta in vase si
e mai mare cu cat vasele sunt mai aproape de inima
puls filiform – volum slab, abea perceptibil
puls asimetric – volum diferit la artere simetrice
Frecventa
tahicardie – cresterea frecventei pulsului
-se intalneste in anemii, hemoragii, boli febrile, insuficienta cardiaca, intoxicatii.
Numarul pulsatiilor/minut depaseste 100-150-200 batai/min

bradicardie – scaderea frecventei pulsului

- se intalneste in miocardita acuta, icter intens, intoxicatii cu digitala, mercur,
tumori cerebrale. Nr.pulsatiilor/min.scade sub 60-40
Extrasistola = este o bataie regulata in care alterneaza o bataie puternica si o pauza
lunga
Tahicardia paroxistica = contractii frecvente ale peretelui arterial peste 120 b/min
de origine supraventriculara
Fibrilatia atriala = batai rapide si neregulate ale inimii,care cresc riscul de AVC
In fibrilatie pulsul poate urca la 100-175 batai/min.
Flutter atrial = este o forma de aritmie -contractii frecvente ale peretelui atrial de
300-400 b/min
Bloc atrio-ventricular =tulburari de conducere a impulsului electric

Variatii ale pulsului

Normal = palparea peretelui arterial trebuie sa dea senzatia unui tub perfect elastic
Persoanele inalte au pulsul mai mic
Temperatura = pt. fiecare grad de temperatura pulsul creste cu 8-10 b/min
In ortostatism creste; in somn si in D.D. scade
Pulsul apical (A.V. alura ventriculara) = se masoara cu stetoscopul la varful inimii
in spatiul V intercostal stg
Frecventa pulsului apical trebuie sa fie egala cu valoarea pulsului masurat
periferic; daca apar diferente = puls deficitar
Celeritatea= reprezinta rapiditatea de aparitie si disparitie a undei pulsatile; pulsul
poate fi celer si tard
Pulsul celer = caracterizat de o amplitudine mare si viteza de coborare crescuta,
unda dispare repede= crestere rapida,se intalneste in insuficienta aortica
Pulsul tard = cadere lenta, are o amplitutdine mica pe o durata mai mare, se
intalneste in stenoza aortica
Puls paradoxal – se mai numeste pulsul Kussmaul – consta in diminuarea sau chiar
disparitia pulsului in timpul inspirului – in pericardite.

6. RECOLTAREA ANALIZELOR HEMATOLOGICE

Analizele de laborator confirma sau infirma diagnosticul clinic, reflecta evolutia

bolii, arata eficacitatea tratamentului, confirma vindecarea, confirma prezenta
agentilor patogeni, identifica tulburari endocrine.
Se recolteaza dimineata pe nemancate
Examenele hematologice
- Hemoleucograma cu formula leucocitara
- Hemoglobina, Hematocrit
- Timp de sangerare TS, Timp de coagulare TC
- Viteza de sedimentare a hematiilor= VSH
- Timp Quick( TQ - sau indice de protrombina)
- Fibrinogen
- INR,APTT, Numar trombocite
- Grup sanguin, Rh
Metode de recoltare:
Arterial- artera femurala, humerala, radiala, carotida, cubitala- o face medicul

Capilar–Se poate recolta sânge- prin intepare

din pulpa degetului sau lobul urechii la adulţi,
- fata plantara a halucelui si călcai la copii
Recoltarea sângelui capilar: (Hlg, glicemie)
- se aseptizează cu alcool pulpa degetului inelar sau mijlociu, lobul urechii, fata
plantara a halucelui, calcai la copil
- se aşteaptă evaporarea alcoolului, se inteapa pulpa degetului lateral si
perpendicular pe tegument aprox.2mm.
- se şterge prima picătura cu tampon uscat
- se lasă sa se formeze alta picătura din care se recoltează
- se efectuează frotiu pe lama uscata si curata( pt.Hlg, glicemie,, TS,TS) sau in
tuburi ( pentru analiza gazelor sanguine), pe bandeleta sau stripsuri (glicemie), pe
lama picatura groasa( pt.malarie si tifos exantematic)
- la final se face usoara compresie cu un tampon steril
Accidente:
- hematom- perforarea venei,
- lipotimie- ameţeli- paloare- colaps
Venos- prin punctie venoasa la plica cotului: vena bazilica, cefalica, sau orice vena
Recoltarea sangelui venos
Pregătirea materialelor:
De protecţie: aleza, muşama
Sterile: manusi, vacutainer mov, negru sau albastru, ace cu infiletare
Nesterile: holder, garou, tampon de vata, alcool sanitar, tavita renala
Pregătirea bolnavului:
Psihica: informare, consimţământ, explicarea tehnicii
Fizica:
- dimineaţa a jeune sau la indicaţia medicului
- poziţie decubit dorsal cu mana in extensie, supinatie si abductie
- daca starea generala a bolnavului permite, poziţie sezand
Tehnica:
- Asistenta se spala pe maini si imbraca mansusile sterile
- Verifica integritatea vacutainerului si a acului
- vacutainerul ALBASTRU conţine anticoagulant - Citrat de Na- 3,8%- 0,5 ml, se
recoltează sânge pana la 5 ml (4,5 ml)
- vacutainerul MOVconţine anticoagulant-EDTA (acid-epsilon-diamino-tetracetic l
%) - 0,5 ml uscat, se recoltează sânge pana la 2 ml
- vacutainerul NEGRU conţine anticoagulant - Citrat de Na 3,8% -0,4 ml se
recoltează sânge pana la 2 ml (1,6 ml)
- adaptează acul la holder,in fata pacientului
- alege locul punctiei,
- pune garoul, aplicarea garoului pentru alegerea venei sa nu depaseasca un minut
- roagă bolnavul sa strângă pumnul
- aseptizează
- punctioneaza vena la unghi de 30 gr. si adapteaza vacutainerul in urmatoarea
ordine: albastru, mov, apoi da drumul la garou si il adapteaza pe cel negru
- dupa recoltare tubul se inclina bland la 180 gr. de 8-10 ori, pentru omogenizare
cu aditivul. Nu se agita pntru ca sangele se hemolizeaza.
- roagă bolnavul sa dea drumul la pumn,
- retrage acul din vena,pune tamponul de vata cu alcool,
- roagă bolnavul sa tina compresiv 5 min fara a flecta braţul pe antebraţ
- scoate manusile, spala manile
- notează datele pe vacutainer,completeaza buletinul de analiza,trimite laborator
ANALIZA VALORI NORMALE

Hematocrit - B: 40-50%
F: 36-45%
Crestecand se pierde multa apa din corp prin transpiratie, prin febra, prin
varsaturi (deshidratare) precum si in boala care se caracterizeaza prin cresterea
exagerata a numarului de globule rosii (poliglobulie).
Scade in anemii, in pierderea de sange sau cand se consuma multe lichide
inainte de recoltarea sangelui
Hematocritul, alaturi de numaratoarea globulelor rosii si de dozarea hemoglobinei,
ajuta la punerea unui diagnostic mai precis de anemie.
Hemoglobina- B: 13-17 g/100 mL
F: 12-15 g/100 mL
VSH - 1 H < 15 mm , la 2h <20mm
Creste - boli infectioase, boli inflamatorii (ex. tuberculoza activa, reumatism
poliarticular acut) , septicemii, leucoze, mielom, boala Hodgkin , neoplasm al
ganglionilor limfatici, nefroze, boli de colagen,
Cresteri fiziologice normale - menstruatie - ultimele luni de sarcina - la copii.
Scade- boli alergice, hepatita epidemica
Timp de sângerare (TS) 1-4 minute
Timp de coagulare (TC) 6-10 minute
Creste - hemofilie
Scade – in AVC ischemic
Fibrinogen- 200-400 mg/dl
 Creste - stari reumatice infectii pulmonare acute cancere pulmonare dupa
interventii chirurgicale
Scade- afectiuni hepatice grave (ficatul nu sintetizeaza) afibrinogenie
congenitala
Timpul Howell (asemanator timpului de coagulare)1-2 minute
Timpul Quick - 11-13 sec
INR 1-2
Creste – timp de coagulare mai mare in timpul si după tratament cu
anticoagulante
Scade- risc de accident vascular cerebral prin formarea de cheaguri de sange

Protrombina – 70-140%
Creste – afectiuni inflamatorii, cancer, contraceptive, anemie hemolitica
Scade- risc de sangerare crescut: chimioterapie, radioterapie, cancer

Leucocite 5.000-10.000 /mm3

Creste - boli infectioase microbiene mai putin în febra tifoida si febra
paratifoida, dupa necroza tisulara, infarct, tumori, dupa interventii chirurgicale,
dupa hemoragii mari, hemoliza, uremie crescuta, coma diabetica, in timpul
acceselor de guta , în leucemie (15.000-150.000)
Scade - febra tifoida si febra paratifoida, unele boli infectioase: gripa,
rujeola, rubeola, hepatita acuta , boli ale organelor hematopoietice, septicemii
boala de iradiatie

Monocite 2-15%
Creste- bolialergice - leziuni infectioase (rujeola, rubeola, sinuzite cronice),
boli mieloproliferative cronice, leucemie granulocitara cronica

Limfocite 15-50%
Creste - unele boli cronice: TBC, sifilis, unele infectii virale, unele infectii
bacteriene (tuse convulsiva) , leucemie limfatica cronica, limfoame maligne
Scade - sub influenta hormonilor glucocorticoizi , sindrom Cushing , uremia
crescuta, boala Hodgking

Granulocite Neutrofile 45-70%

Creste - infectii generale si locale, tumori maligne, leucemie granulocitara
cronica - intoxicatii
Scade- infectii bacteriene (febra tifoida si febra paratifoida) , infectii virale,
infectii fungice sau parazitare, intoxicatii medicamentoase
Granulocite Eozinofile 1-5%
 Creste>5% parazitoze , boli alergice, leziuni maligne ale tesutului
hematopoietic, leziuni dermatologice distructive
Scade - stari de stres, dupa un tratament cu corticosteroizi, în prima faza a
infectiei acute

Granulocite Bazofile 0-3%

Creste - boli alergice, leziuni infectioase (rujeola, rubeola, sinuzite cronice),
boli mieloproliferative cronice, leucemie granulocitara cronica
Trombocite 150.000- 450.000/mm3
Creste - dupa hemoragii acute, dupa splenectocmie, dupa interventii
chirurgicale cancere viscerale, hiperadrenalism , atrofie splenica, anemie
hemolitica, afectiuni inflamatorii, contraceptive
Scade- geneza deficitara sau liza crescuta în splina cu distrugeri exagerate cu
factori infectiosi, soc anafilactic, diferite leziuni medulare, metastaze medulare
anemie pernicioasa hemolitica, purpura trombocitopenica (scaderi sub 50.000
trombocite /mm3 ), radioterapie.
 7. RECOLTAREA ANALIZELOR BIOCHIMICE

Se recoltează sânge venos prin punctie venoasa clasica sau prin sistem vacutainer:
Glicemie, uree, ionograma, colesterol, probe hepatice, bilirubina, lipemie, fosfataza
alcalina, transaminaze, rezerva alcalina
Se recolteaza dimineata pe nemancate
Pregătirea materialelor
- de protecţie - aleza, muşama
- sterile - manusi, ace cu carcasa bicolora, vacutainer roşu fara anticoagulant
- nesterile –holder, garou, tampon de vata, alcool sanitar, tavita renala,
Pregătirea bolnavului
- psihica - informare si explicarea necesitaţii punctiei, consimţământ
- fizica - se recoltează dimineaţa pe nemancate (a jeune)
- poziţia este decubit dorsal cu mana in extensie, abductie si supinatie.
Daca starea generala a bolnavului o permite, se poate recolta in pozitie sezanda.
Tehnica
- asistenta se spală pe mâini cu apa si săpun, imbraca manuşile
- verifica integritatea si valabilitatea acului
- se adaptează acul la holder
- alege locul punctiei, pune garoul,
- roagă bolnavul sa strângă pumnul, aseptizează
- punctioneaza vena si adaptează vacutainerul
- după ce se umple vacutainerul (5 ml sânge) da drumul la garou,
- roagă bolnavul sa dea drumul la pumn
- scoate vacutainerul, retrage acul din vena
- pune tamponul de vata pe locul punctiei si roagă bolnavul sa tina
compresiv 5 min fara sa flecteze braţul pe antebraţ
- notează numele si sectia pe vacutainer, complecteaza buletinul de analiza
si le trimite lalaborator
Accidente
- hematom, perforarea venei, lipotimie, ameţeli, paloare

Analizele biochimice:

PANCREAS
Glicemie 70-120 mg/100 dl
 Creste - diabet zaharat, hipersecretie de adrenalina, tumori hipofizare,
suprarenale, AVC
Scade - hiperinsulinism, hipertiroidism, dupa doze mari de insulina,
insuficienta hepatica, infarct mezenteric, arsuri
Amilaze< 100 UI
Creste- afect.pancreatice, ulcer perforat, colecistite acute, ciroze, ocluzii,
infarct mezenteric, arsuri
Scade – pancreatita cronica in stadiul terminal, insuficienta hepatica,
hepatita severa
RENALE
Uree<50mg%
Creste – afectiuni renale, hemoragii, varsaturi, diaree, febra, obstructii
renale, necroza hepatica
Scade – insuf. renala, degradare excesiva de proteine, tumori, iradiere, aport
excesiv de proteine alimentare
Scade – afectiuni hepatice
Acid uric F: 2,6-6 mg/100 ml B: 3,5-7 mg/100 ml
Creste - Guta, leucemie, boli de iradiatie, unele boli infectioase
Scade - afectiuni hepatice
Creatina: 0,2-0,6 mg/100 ml
Creatinina: 0,6-1,2 mg/100 ml
Creste–Insuf.renala cr., eclampsie, diaree, varsaturi, distrofie musculara,
miastenia gravis poliomielita
Scade - afectiuni hepatice

FICAT SI CAI BILIARE

Bilirubina directa (conjugata): 0,1-0,2
Bilirubina indirecta (libera, neconjugata): 0.8%
Bilirubina totala (directa indirecta): 1mg%
Creste -icter (colorare în galben a pielii, scleroticii (albul ochiului) si a
mucoaselor, din cauza acumularii în sânge a bilirubinei)
ELECTROFOREZA
Albumine 52- 68% globuline
TGO, GOT, AST< 38 U/L
Creste : IMA, Boli hepatic, miocardita, insuficienta cardiaca congestiva, embolism,
infarct pulmonar, traumatisme, pancreatita acuta, boli musculatura scheletica,
arsuri, anemie hemolitica, medicamente
TGP, GPT, ALT< 40 U/L
 Creste: Boli hepatice, pancreatita acuta, medicamente, insuf. cardiaca
congestiva, boli ale musculaturii scheletice, Mononucleoza Infectioasa, soc, IMA,
miocardita.

ELECTROLITI = IONOGR AMA

Na 134- 144mEq/l
Creste - insuficienta cardiaca, diaree,vărsaturi, transpiraţii
Scade - deshidratare, insuficienta renala cronica, insuficienta cortico-
suprarenala,aport scăzut de Na
K 4,5- 5,5mEq/l
Creste - insuficienta corticosuprarenala, insuf renala cronica
Scade - vărsaturi, diaree, stenoza pilorica, fistula digestiva
Clor 94- 107mEq
Creste - deshidratare, aport salin crescut
Scade - insuficienta renala acuta si cronica, pierderi digestive
Calciu 9-12 mg/100 mL
Creste - hipervitaminoza D, hiperparatiroidism ,nefropatii cronice, mielom
multiplu,
Scade - tetanii, insuf.renala rahitism, hipovita D, hipoparatiroidism, dializa
Fier
B: 90-160 ľg/100 mLF: 80-130 ľg/100 mL
Creste - Anemie pernicioasa, hepatite
Scade - anemii feriprive, hemoragii, tratamente cu vitamina B12, stari
infectioase cr., nefropatii cronice, poliartrita reumatoida, procese neoplazice
CPK, CK 5 - 200 UI
Creste - IMA, chirurgie cardiaca, post injectii IM, traumatisme, sindrom de
strivire, politraumatisme, resuscitare cardio pulmonara, defibrilare,
electrocutare, miozita, , AVC, eforturi intense, soc.
GRASIMI SERICE
Colesterol < 200 mg% Risc CV HDL > 40 mg% Risc Cv
LDL( risc cv) < 130 mg% Risc CV Trigliceride < 150 mg%

LIPIDE- 500 - 800 mg/%

Creste- sindrom nefrotic, diabet, ciroza, mixedem, hiperlipemie,
ateroscleroza
Scade - hipertiroidie, insuficienta hepatica grava, subalimentatie. steatoree
 8.RECOLTAREA URINEI PENTRU UROCULTURĂ

Urina → este produsul de secreţie şi filtrare renală eliminat prin micţiune.

Urocultura este examenul bacteriologic din urină.
Mictiune = emisiune de urina, act fiziologic constient de eliminare
Diureza= cantitatea de urina eliminata din organism in 24 ore
Recoltarea uroculturii: se face dimineata, sau la 3-4 h de la mictiunea precedenta
în condiţii de asepsie perfectă – în recipient steril
Scopul recoltărilor: studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor
si efectuarea antibiogramei

Materiale necesare:
Prelevare fara sondaj
- Urinar, plosca, manusi, comprese sterile, recipient steril, antiseptic pentru meat
- Muşama, aleză pentru protecţia patului.
- Material pentru toaletă si dezinfectie genito-urinară.
- containere pentru deseuri
Prelevare pe sonda urinara a demeure
- carucior cu comprese sterile, antiseptic solutie de clorhexidina, seringi si ace
sterile, recipient pentru recoltare, containere pentru deseuri
Prelevare prin sondaj intermitent
- carucior cu sonda sterila, comprese, dezinfectant, recipient steril

Pregătirea psihică a pacientului:

Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
Pregătirea fizică:
Pacientului valid i se explica modul de efectuare al toaletei regiunii genitale cu apa
si sapun, apoi dezinfectia meatului urinar cu 3 tampoane succesive cu dezinfectant.
La femei se pune tampon steril vulvar pentru a nu contamina proba.
Dacă recoltarea se face la pat se face protecţia patului cu muşama şi aleză, se
aşează bazinetul sub bolnav şi se dezbracă regiunea genitală. Se imbraca manusile
- se face toaleta
- se sterge meatul urinar dinspre simfiza pubiana spre anus, cu 3 tampoane
succesive cu dezinfectant

Metode de recoltare:
Direct
- se deschide recipientul pentru urocultura
- primul jet se arunca
- se recolteaza din mijlocul jetului urinar, aprox.10ml, fara ca acesta sa fie
intrerupt
- se inchide recipientul se trimite la laborator in 60 min.
- se noteaza in FO
Se recoltează urina de dimineaţă,când concentratie de germeni este mai mare.
Dacă recoltarea se face prin sondaj vezical - după introducerea sondei, se lasă să
curgă primele picături în tăviţa renală, apoi se recoltează urina în recipient steril.
Se lasa sonda pana ce se goleste vezica.
Se poate recolta prin puncţia sondei la bolnavul cu sondă permanentă.
Se sterge cateterul cu antiseptic si se introduce acul la unghi de 45 gr.in apropierea
meatului urinar. Se aspira aprox.10ml urina si se trimite proba la laborator.
Se arunca materialele folosite in containere conform P.U.
Observaţii: - Nu se fac perfuzii înaintea recoltării.
- Pacientul nu va consuma cu 3-4 ore înainte lichide pentru a nu dilua
produsul, nu va urina cu 6 ore înainte.
- Nu se recoltează din punga colectoare
- Nu se face tratament cu antibiotic inainte de recoltare.
Se transportă în maxim 1 oră de la recoltare, altfel se menţine la frigider.max.12h
Se notează examenul cerut: urocultura cu antibiograma
Îngrijirea bolnavului după recoltare:
Se face toaleta regiunii. Se aseaza pacientul confortabil
Interpretarea rezultatelor
- Normal – in urina exista flora microbiana nepatogena
- Patologic pot exista: - Bacterii, Virusi, Fungi

- absenta germenilor= urocultura sterila

- sub 10.000 germeni = bacteriurie fiziologica
- 10.000-100.000 germeni =bacteriurie de granita: necesita repetare
- peste 100.000 germeni/ml= infectie urinara certa
Daca bacteriuria este peste 100.000 germeni/ml se administreaza antibiotic
conform antibiogramei
9.RECOLTAREA URINII PENTRU PROBA ADDIS HAMBURGER

Proba se face pentru studiul cantitativ al elementelor figurate (hematii,

leucocite) si al cilindrilor, din urina.
La femei nu se face in perioada menstruala.
Se anunta bolnavul sa aiba regim FARA lichide cu 24 ore inainte
- dimineata bolnavul este rugat sa urineze, se arunca urina, se noteaza ora
- daca medicul indica va bea 200ml apa sau ceai fara zahar
- din acest moment bolnavul este rugat sa ramana in repaus absolut la pat,
fara sa consume alimente si lichide timp de 3 h;
- dupa 3 h se face toaleta organelor genitale cu apa si sapun
- pacientul va urina in RECIPIENT STERIL ca la UROCULTURA
-se recolteaza intreaga cantitate de urina, se masoara volumul , se trimit 10 ml
la laborator notandu-se pe biletul de trimitere cantitatea de urina emisa.
Interpretare:
- normal prin urina se elimina
- 0-1000 de hematii/min
- 1000-2000 leucocite/min,
- 200-400 celule epiteliale
Valoare patologica:
- se considera eliminare mai mare de 100.000 elemente/min = piurie
- 10.000 hematii = hematurie
- 10.000 leucocite = infectie urinara

GLICOZURIE: Reprezintă cantitatea de glucoza din urina.

In mod normal glucoza este absenta in urina.
Când valoarea glucozei in sânge trece peste 180 mg/dl apare glicozuria.
Nivelul glicozuriei este rezultatul filtrării glomerulare si a reabsorbtiei tubulare a
glucozei.
Glicozuria apare la diabetici sau după tratament cu anumite medicamente.
Se determina din urina pe 24 ore.
Pregătirea materialelor: recipient pt recoltat de 2-31, curat, uscat, recipient
pentru laborator de 100 ml, aleza,muşama, plosca, paravan

Pregătirea bolnavului:
Psihica - informare, explicare
Fizica - toaleta organelor genitale
Tehnica: - bolnavul urinează dimineaţa la ora 7, se arunca urina
- tot ce urinează din acel moment se colectează in recipientul mare pana a doua zi
la ora 7
- din recipient se recoltează 50 ml, se etichetează recipientul
- se face buletinul de analiza, se trimite la laborator

AMILAZURIE: Reprezintă valoarea amilazelor din urina.

Se determina din urina pe 24 ore.
Se recoltează 50 ml din volumul total de urina la fel ca la glicozurie
Valori normale - 16 - 64 U W (unităţi Wohlgemuth)
Creste in: pancreatite acute, ulcer perforat in pancreas, colecisto-pancreatite acute,
neoplasm de pancreas
Scade in: hepatite cronice, ciroze
 10. RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator faringian.
Recoltarea se face de pe peretele posterior al faringelui sau amigdalelor.
Scop- explorator:- depistarea germenilor in vederea efectuarii tratamentului
- efectuarea antibiogramei
- depistarea purtătorilor sănătoşi
Pregătirea materialelor:
- de protecţie: masca, manusi si ochelari de protecţie,tavita renala
- sterile: abeslang (spatula linguala=apasator de limba), eprubeta speciala pt
exudat faringian prevăzută cu tampon steril
- nesterile: tavita renala
Pregătirea bolnavului:
- psihica - explicare, consimţământ informat, incurajare
- fizica - recoltarea se face inainte de administrarea de antibiotice
- recoltarea se face dimineaţa pe nemancate, nu bea apa
- nu se va spala pe dinţi
- nu se vor face instilatii nazale sau gargara
- poziţia pacientului este sezand,capul in hiperextensie
Tehnica: - asistenta se spală pe mâini,
- se dezinfectează si isi pune masca, manusi si ochelarii de protecţie
- invita pacientul sa deschidă gura si inspectează faringele si amigdalele
- deschide eprubeta de exudat
- apasă limba cu spatula linguala (mana stg)
- cu mana dr. şterge cu tamponul faringian depozitele sau falsele
membrane de pe faringe, amigdale, baza limbii
- nu atinge dinţii, obrajii, limba, nu şterge saliva
- introduce imediat tamponul in eprubeta
- se aseaza pacientul in pozitie comoda
- se reorganizează locul de munca:
- colectez deseurile in recipiente speciale
- indepartez masca, manusi- spalare maini, dezinfectie
- etichetez,completez buletinul de analiza, trimit la laborator
(intre recoltare si cultura pe mediu in laborator sa nu treacă mai mult de 5 - 6 ore)
Se noteaza in FO
Rezultate nedorite
- tamponul faringian se imbiba cu saliva, se ating dintii, limba: se repeta proba
- pacientul prezinta greata, voma, prin atingerea luetei: rog sa inspire adanc si sa nu
se miste in timpul recoltarii
Erori la recoltare:
- contaminare prin nerespectarea asepsiei si antisepsiei
- folosirea antisepticelor, atingerea limbii, buzelor, salivei, dintilor, poate modifica
rezultatul din cauza germenilor prezenti in aceste zone
In mod fiziologic pe faringe si amigdale exista flora microbiana polimorfa.
Patologic pot exista
-bacterii:STREPTOCOC β HEMOLITIC GRUP A:infectii faringiene, scarlatina,
RAA
- STAILOCOC AURIU, NEISERIA MENINGITIDIS - meningita
- CORYNAEBACTERIAE DIPHTERIAE- difterie, tuse convulsiva
- fungi: CANDIDA ALBICANS
- virusuri: ENTEROVIRUS - virus EPSTEIN- BARR, HERPES virus
Când pe cultura apar germeni patogeni, se efectuează ANTIBIOGRAMA, care
reprezintă testarea sensibilităţii microbului la diverse antibiotice uzuale.
In dreptul fiecărui antibiotic apare indicaţia: sensibil, intermediar, rezistent.
Astfel medicul alege antibioticul cel mai eficace, la care microbul este mai
sensibil.
TRATAMENTUL
Obiective: - deteminarea agentului patogen
- neutralizarea lui
- prevenirea si tratamentul complicaţiilor
a) tratament igieno - dietetic: repaus in camera (evitarea aglomeraţiilor), igiena
cavităţii bucale (apa de gura, gargara cu sol dezinfectante orale), regim alimentar
neacidulat, necondimentat, bogat in lichide
In Candidoza se va evita laptele si produsele lactate, se va educa pacientul sa
folosească vesela proprie
b) trat medicamentos:
In infecţii bacteriene - antibiotice conform antibiogramei
- antitermice (Algocalmin, Aspirina, Paracetamol)
- antiinfiamatoare (Ketoprofen, Diclofenac, Ketonal)
-antiseptice orale (Decasept, Fenosept, Trachisan)
- badijonaj bucal sau faringian (albastru de metil)
In micoze - antifungice : Fluconazol, Diflucan, Stamicin, Metronidazol
- antitermice
- analgetice
- antiinfiamatoare
- badijonaj bucal sau faringian cu antimicotice
11. HIDRATAREA SI ALIMENTAREA ORGANISMULUI PRIN
PERFUZIE

Perfuzia = intoducerea in organism pe cale intravenoasa,( parenterala) a unor

soluţii izotone,hipertone, substante medicamentoase, sau alimentare, cu ajutorul
trusei de perfuzat
Clasificarea Soluţiilor perfuzabile:

A. după indicaţie

1. soluţii de baza - servesc pentru corectarea patului vascular

- suport pentru medicamente
- menţinere a unei linii venoase
- sunt: Glucoza 5% , NaCl 9 ‰, sol Ringer.
 2. soluţii corectoare - corectează o tulburare metabolica
- completeaza un deficit electrolitic
- sunt:
a. sol de electroliti: sol Ringer, sol Tham. sol Darow, sol Hartman , sol Krebs
b. sol tampon: sol bicarbonat de sodiu 1,4%, 8,4%
c. concentrate de electroliti: sodiu (Na 58‰), potasiu (K 74‰)
d. diuretice osmotice: Manitol 10% si 20%, Sorbitol 40%
3. soluţii pentru alimentaţie parenterala
a. carbohidrati: Glucoza 10%, 20%, Glucoza+Sorbitol
b. aminoacizi: Aminoplasmal, Aminomel, Aminosteril, Amino-Hepa
c. lipide: Lipofundin, Omegaven, Lipovenoes

B. după conţinut:

1. solutii cristaloide- care contin substante micromoleculare ce difuzeaza liber

prin membrana capilara
- soluţii izotone (Glucoza 5%>. Na Cl 9‰, sol bicarbonat de sodiu 1,4%, sol
Ringer = cea mai izotona soluţie)
- soluţii hipertone (Glucoza 10 % , 20 %, Na 58‰, K 74‰)

2. solutii coloidale- care contin substante macromoleculare ce nu traverseaza

mambrana capliara
- sol care conţin proteine plasmatice: Albumina 5%, 25%
- polimeri sintetici de glucoza: Dextran 70 (Macrodex), Dextran 40
(Rheomacrodex), Haemacel
- pt refacerea masei sanguine: Sânge integral, Plasma umana, PPC=
plasma proaspat congelata.
Derivate de sânge (Masa eritrocitara, Masa trombocitara, PPC)
- solutii care conţin lipide: Lipofundin, Omegaven
- preparate de aminoacizi: Aminosteril (hidrolizat de proteine),
Aminofusin (aminoacizi puri)

CALCULUL RITMULUI DE ADMINISTRARE A SOLUTIILOR

PERFUZABILE=RATA DE FLUX

(Total solutie x factor picurator) : (nr. ore x 60min.)

Factor picurator :
 - copii= micro=60 pic.min
- adulti - pentru solutii cristaloide 20 pic/min
- pentru solutii macromoleculare 15 pic/min
- sange- 10 pic/min
Exemplu: 1000ml in 6 ore solutie macromoleculara:
1000ml x15 pic/min : la 6 ore x 60 minute = aprox 42 pic/min

Perfuzia poate fi:

- lenta, picătura cu picătura,

- continua - de la 10 pic/min pana la 60 pic/min
- pt menţinerea unei linii venoase sau administrare de medicamente o perioada mai
lunga
- rapida, in jet, fara intrerupere - 25 ml - 50 ml / min (ex Manitol, Dextran) -
refacerea patului vascular, ridicarea TA

PERFUZIA
Este o metoda de tratament care consta in introducerea in organismul pacientului
pe cale parenterala,picatura cu picatura a unor solutii medicamentoase pentru
reechilibrarea hidroelectrolitica si volemica a organismului.
Scop:
- obtinerea unui efect terapeutic rapid
- hidratarea si mineralizarea organismului,
- administrarea de medicamente la care se urmareste efectul prelungit
- depurativ - diluează si ajuta la eliminarea produsilor toxici
- alimentare parenterala (aport de proteine, lipide)
- introducerea de componente ale sângelui
Pregătirea materialelor:
-sterile: trusa de perfuzat. soluţia de perfuzat (la temp corpului), seringi, ace,
branule, manusi, medicamente, compresa, alcool, fixatoare, tavita renala
-nesterile: garou, tampoane de vata, alcool, romplast, tavita renala, medicamente
-de protecţie : muşama, aleza

Pregătirea bolnavului:
- se identifica pacientul si prescriptia medicala
- psihica: explicare: durata, timp, tehnica, consimţământ informat, reducerea
anxietatii
- fizica: - decubit dorsal in pat, poziţie comoda
- AM inspectează venele si decide la ce braţ va monta branula
- se prefera braţul stâng (ca bolnavul sa poată utiliza dreptul), se incepe cu venele
periferice si se continua spre plica cotului, se alege o vena dreapta, proeminenta,
tegumentele din jur sa fie integre.

Tehnica
- braţul ales va fi in extensie, aşezat pe muşama si aleza intr-o poziţie comoda
- asist inspectează valabilitatea si integritatea perfuzorului, soluţiei de perfuzat, si a
medicamentelor
- asist se spală pe mâini si se dezinfectează, imbraca manusi
-se pune flaconul in stativ, se scoate capacul de protecţie al flaconului si
dezinfectează cu tampon cu alcool
- se desface trusa de perfuzat, se introduce trocarul perfuzorului in flacon apoi se
clampeaza tubul perfuzorului .Se preseaza camera de umplere pana se umple
jumatate, se declampeaza perfuzorul, se deschide dopul de aer si se scoate aerul
lasand lichidul sa curga in tavita renala pana cand nu mai este nici o bula de aer.
Apoi se inchide picuratorul ( se mai numeste prestub).
- introduc medicamente in flacon la indicatia medicului, apoi detaseaza capacul
protector de la celalat capat al perfuzorului(amboul perfuzorului) si il adapteaza la
branula.
Se noteaza pe flacon medicamentele introduse

Montarea branulei:
- pune garoul, roagă bolnavul sa strângă pumnul, dezinfecteaza, punctioneaza vena
cu branula, desface garoul, bolnavul desface pumnul, ataseaza perfuzorul, asistenta
da drumul la picurator si reglează ritmul perfuziei la 60 pic/ min, aplica fixator pe
branula.
- schimbarea flaconului sau întreruperea perfuziei se face inainte de terminarea
lichidului din flacon (pt a nu pătrunde aer pe vena)
- se inchide prestubul si se scoate branula tinand apăsat tamponul cu alcool timp de
5 min
Interventii dupa tehnica:
-supravegheaza FV, starea generala, verifica periodic debitul perfuziei
- colecteaza selectiv deseurile
= noteaza procedura in FO: data, ora, medicamentul, doza, ritmul de adm.

Accidente, Incidente:
- hiperhidratarea = supraîncărcarea sistemului circulator datorita introducerii prea
rapide a unei cantităţi mari de lichide duce la edem pulmonar acut: tuse, polipnee,
HTA, expectoratie spumoasa rozata:
- se reduce la minim ritmul perfuziei, se adm Furosemid, cardiotonice
- embolie gazoasa- datorita pătrunderii aerului in vena: se goleşte inainte aerul din
perfuzor
- embolie uleioasa- introducere de substante uleioase I.V. = INTERZIS
- tromboembolie- prin migrarea unui cheag in circulaţie:
- se folosesc dilutii de heparina pt prevenirea coagulării sangelui pe ac
- flebita= limfangita –este un traiect dureros, rosu, cald, datorat intolerantei la
solutii, cateter, nerespectarii regulilor de asepsie sau datorita perfuzarii unor soluţii
iritante pt vena
- necroza datorita revărsării in tesutul celular subcutanat a unor solutii hipertonice
(Calciu Clorat)
- frisonul dat de soluţiile de perfuzat reci, sau perfuzare in ritm prea rapid
- perforarea venei si extravazarea solutiilor= pătrunderea lichidului in ţesutul
celular subcutanat: se intrerupe perfuzia si se pun comprese cu apa rece
- hematom-perforare vena
- coagularea sângelui pe ac: se scoate perfuzia si se schimba acul
- oprirea scurgerii perfuziei pentru ca vârful acului sta pe peretele venei :
se schimba poziţia acului, alternand locul de electie al branulei la 72 ore
- refulare masiva sanguina : s-a punctionat artera
- spasme venoase, reactii vasovagale
- infectii : septicemie, bacteriemie
- reactii alergice
 12. EFECTUAREA UNUI PANSAMENT

Pansamentul = actul chirurgical prin care se aseptizează si se protejează o plaga in

vederea unei bune cicatrizări.

Scop:
- prevenirea infecţiilor
- protectia plagii impotriva factorilor mecanici
- aprecierea si favorizarea vindecarii
- recuperarea funcţionala

Efectuarea unui bun pansament urmăreşte:

- îngrijirile trebuie sa fie facute in condiţii de asepsie
- pansamentul sa asigure o buna absorbţie a secreţiilor
- sa asigure protecţia plăgii de factori nocivi din mediu
- sa asigure repausul regiunii lezate, sa favorizeze vindecarea

Tipuri de pansament
1. pansament USCAT - PROTECTOR – pt. plagi care nu secreta, fara dren, plaga
operatorie, injectii, locul montarii cateterului
2. pansament UMED- pt.diminuarea edemului inflamator(Rivanol,Alcool,Ser.fiz)
- nu se aplica pe plăgi supurate sau regiuni piloase (favorizează infecţia)
3. pansament CU SUBSTANTE HIDROFILE - se schimba rar, favorizează
epitelizarea
- pt escare, plăgi suprainfectate, diabet
3. pansament COMPRESIV - urmăreşte imobilizarea regiunii (entorse),
- acoperirea unai plăgi sângerânde(scop hemostatic),
- reducerea unei cavitati dupa punctionare
4. pansament ABSORBANT- are ca scop absorbţia secreţiilor(comprese si vata)
5.pansament OCLUZIV–acoperirea cu comprese sterile si vata a plagilor, cu
scopul de a izola rana de exterior, la plagi insotite de leziuni osoase peste care se
aplica aparat gipsat pentru imobilizare.Are fereastra pentru a se putea pansa

Reguli pentru efectuarea pansamentului

- sa fie facut in conditii aseptice: instrumentar si manusi sterile

- sa fie absorbant, pentru a favoriza vindecarea
- sa fie protector, sa acopere marginile plagii cu 2cm
- sa fie atraumatic, se actioneaza cu blandete, se adm.calmant la indicatie
- sa nu fie prea strans pt.a nu jena circulatia dar nici prea larg pt.a nu se misca
- sa fie schimbat la timp, conform indicatiilor: zilnic sau ori de cate ori e nevoie
- se anunta medicul daca pacientul prezinta durere, febra

Pregătirea materialelor:
- soluţii antiseptice pentru curatirea si dezinfectia plagii:
- H2O2, betadina, solutie Ringer, ser fiziologic, rivanol, cloramina
-solutii pentru curatirea tegumentelor din jur: alcool iodat 2%, tinctura de iod
- casoleta cu comprese sterile din tifon, mese, vata, fese de tifon
- trusa cu instrumente chirurgicale sterile
- kit cu comprese si instrumente sterile
- materiale pentru fixare: leucoplast, surgifix, fesi
- manusi sterile, seringi
- tavita renala, aleza, musama, medicamente
- colectoare pentru materiale patologice, sac negru pentru gunoi menajer

Pregătirea bolnavului:
- psihica: explicare, informare, consimţământ
- fizica: se aseaza bolnavul intr-o poziţie confortabila, astfel incat zona de pansat
sa fie accesibila
- daca bolnavul acuza dureri se administreaza un analgezic

Efectuarea pansamentului:
AM identifica pacientul, zona, tipul de pansament
TIMPUL I
- asista se spală pe mâini,pune masca, imbraca manuşile , indeparteaza
pansamentul vechi
- foloseşte o pensa pentru a indeparta pansamentul vechi, daca a fost bandajat se
taie fasa cu foarfecă, daca este lipit de plaga il umezeşte cu apa oxigenata, sau ser
fiziologic, când se desface uşor il arunca in colectorul de produse patologice.
- se observa starea pansamentului: secretiile, cantitatea, aspectul, culoarea, mirosul
- se schimba manusile si se imbraca manusi sterile
- cu 2 pense sterile se dezinfecteaza tegumentele din jurul plagii cu comprese
sterile imbibate cu solutie antiseptica incepand dinspre interior spre exterior (pt a
evita contaminarea plăgii), se schimba tamponul frecvent.
Se toarna din recipient pe compresa (sol. iodate sau alcool 70 gr), aceste
dezinfectante nu intra in plaga deoarece sunt iritante.
TIMPUL II
- se spala plaga cu jet slab de solutie dezinfectanta daca prezinta secretii:
- se tamponeaza uscat, se repeta curatarea in functie de necesitati
- compresele se arunca in tavita renala sau sacul colector.
- se indeparteaza tubul de dren sau firele daca e nevoie
- se curata din nou marginile plagii cu tampon uscat, se aplica medicamente
conform indicatiilor, sau comprese speciale cu diferite substante cicatrizante
TIMPUL III
- se acoperă plaga cu comprese sterile care depasesc marginea plagii cu 1-2cm
- stratul sa nu fie prea gros pentru a asigura o buna capilaritate plagii.
TIMPUL IV
- se fixează cu romplast, fasa, surgifix
- se transporta in salon, se aseaza confortabil in pat
Reorganizarea
- AM va colecta selectiv materialele utilizate la efectuarea pansamentului
- tavita renala curatata si instrumentarul se vor imersa in solutie antiseptica si
dezinfectanta 15min.
- se scot si se clatesc
- se vor imersa inca odata in solutie antiseptica si dezinfectanta 15 min
- se scot, se spala cu apa,se usuca, se pregatesc pentru sterilizare
- se aseaza in truse pentru sterilizare la poupinel
- se indeparteaza manusile, se spala mainile, se curata masuta de pansament
- se verifica pansamentul, se noteaza in FObs.data,ora, AM

Plaga septica ( a depasit 6 ore de la producere) tegumentul din jurul plagiise curata
cu compresa sterila cu solutie iodata sau alcool sanitar dinspre exterior spre interior
pentru a evita contaminarea ţesuturilor din jur
- se curata secreţiile din plaga cu sol. Ringer, apa oxigenata, ser fiziologic,betadina
- se usucă cu o compresa uscata; apa oxigenata are rol hemostatic, de îndepărtare a
secreţiilor, a corpilor străini, rol dezinfectant; la fiecare ştergere se foloseşte alta
compresa , se acopera cu comprese, se fixeaza.
- se interzice: stoarcerea, sau apăsarea regiunii, la plăgile traumatice se efectuează
profilaxie antitetanica cu ATPA 0,5ml doza unica.
Exceptie fac traumatizatii grav cu infectie si hemoragie la care se administreaza
doza unica de ser antitetanic 3000-15.000 unitati I.M.

De retinut:-se interzice apasarea, stoarcerea, masajul plagii sau al regiunilor

invecinate pentru a nu disemina infectia
Se administreaza sedativ inainte de un pansament dureros.
Pansamentul post operator daca este curat se panseaza dupa 48 ore, pentru a
micsora riscul de expunere al plagii proaspete la microbi.
Se supravegheaza drenele si se vor goli.
Tubul de dren nu se lasa in pansament ci se racordeaza la punga colectoare pentru
a se urmari cantitatea si aspectul secretiilor, dar se va schimba pansamentul
imbibat cu secretii pentru a evita macerarea tegumentului si suprainfectiei.

Rezultate nedorite
- pacientul acuza durere, are tegumente rosii, edematiate – anunt medicul apoi
efectuez ingrijirile recomandate
- tegumentele isi schimba culoarea, apar furnicaturi: pansamentul e prea strans,
refac bandajul
- pansamentul se umezeste din cauza secretiilor, se reface pansamentul ,se
monteaza un dren, se pune un strat absorbant de vata
- la nivelul plagii poate aparea supuratia din lipsa asepsiei si antisepsiei.
Semne: calor, dolor, rubor, edem, frison
Masuri: Hlg, hemoculturi, evacuarea colectiei, drenaj, antibiotice dupa
antibiograma.

13.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢII

SUBCUTANATE

Injectarea in ţesutul celular subcutanat a substantelor medicamentoase

Scop :
- terapeutic (injectare de insulina, heparina)
- se intoduc numai substante izotone, solutii cristaline, uşor resorbabile
Zone de electie :
- zone bogate in ţesut celular lax
- fata externa a braţului, regiunea deltoidiana
- fata antero-externa a coapsei
- regiunea supra si subspinoasa a omoplatului
- flancurile peretelui abdominal
- regiunile centrale fesiere
Locurile de injecţie se vor alterna pt a preveni lipodistrofia, tegumentele sa fie
integre, fara leziuni dermatologice: abcese, acnee, foliculita, furuncule

Pregătirea materialelor:
- sterile: seringi (preumplute de 1 cc, 2cc ), ace ( 25-30 mm, bizou lung, subţiri
- nesterile: tampoane de vata, alcool sanitar, tavita renala
Pregătirea bolnavului:
- psihica: informare, explicare, consimţământ
- fizica:
- pentru injecţia pe fata externa a braţului este pozitia sezand cu mana pe sold
 - in rest pozitia decubit dorsal
Tehnica:
- asist se spală si dezinfecteaza pe mâini, imbraca manusi de protectie
- pregateste seringa cu medicamentul
- dezinfectează locul injecţiei
- cu policele si indexul mâinii stângi se face un pliu cutanat
- cu mana dreapta se introduce acul la unghi de 90 sau 45 gr
- se verifica prin aspiraţie daca nu s-a pătruns intr-un vas sanguin se injectează
substanţa lent se retrage acul, se tamponează locul de injectare masând uşor
-pliul se elibereaza la scoaterea acului

Incidente si accidente
- durere vie prin lezarea unei terminaţii nervoase sau distensia brusca a tesuturilor
- lezarea unui vas (echimoza sau hematom la locul injectării, de obicei după inj cu
Heparina)
- ruperea acului: se extrage acul chirurgical, sub ecran radiologic
- abcese, flegmoane postinjectionale: datorita nerespectarii regulilor de asepsie, sau
injectării de medicamente iritante

Medicamente administrate subcutanat: Heparina, Insulina, Atropină,

Calciparina, Fraxiparina, Clexane, ATPA, vaccinuri

Observatii:- se schimba periodic locul

- nu se injecteaza substante iritante
- nu de injecteaza in zone iritate, cu abcese, acnee, foliculita
 14.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢII
INTRAMUSCULARE

Definitie : Injectarea in ţesutul muscular, a unor solutii izotone cristaline, uleioase

sau solutii coloidale prin intermediul unui ac atasat la seringa
Scop: terapeutic: absorbtie rapida in circulatia sanguina, deoarece tesutul muscular
este bine vascularizat

Zone de electie:
- muşchi voluminosi, lipsiţi de trunchiuri mari de vase si nervi
- regiunea supero-externa a fesei, deasupra marelui trohanter
- fata externa a bratului, in muschiul deltoid, fara rotirea bratului deoarece se
produc leziuni vasculare
- fata externa sau anterioara a coapsei, treimea medie, fara rotirea exterioara a
membrului inferior pt. ca se produc leziuni vasculare si de nervi

Pregătirea materialelor:
- sterile: seringi (in functie de cantitatea de substanta injectată), ace (lungi de 4-7
cm, bizou lung), solutii medicamentoase
- nesterile: tampoane de vata, alcool, tavita renala

Pregătirea bolnavului:
- psihica: informare, explicare, consimţământ
- fizica: DD, DL, DV, sezanda, cu musculatura relaxata

Tehnica :
- asist se spală pe mâini, pune manusi
- dezinfectează locul injecţiei 1 minut dinspre centru spre periferie
- se introduce acul perpendicular pe tegument, ataşat la seringa, se aspira pentru a
vedea daca acul nu se găseşte intr-un vas de sânge)
- se fixează seringa cu mana stânga, iar cu dreapta se introduce substanţa
- se retrage brusc acul, se pune tamponul, se masează circular
Accidente si Incidente
- durere vie,prin atingerea nervului sciatic, cu iradiere pe traiectul nervos de-a
lungul piciorului
- paralizie partiala sau totala a nervului sciatic
- ruperea acului - datorata contracţiei musculare puternice - se extrage chirurgical,
sub ecran radiologie
- hematom prin lezarea unui vas de sânge - se schimba direcţia acului sau se
scoate acul
- embolie prin introducerea unei substante uleioase in vas sanguin datorita lipsei de
verificare prin aspiratie
- abces, injectite - datorita nerespectarii regulilor de asepsie
- flegmon- administrare de solutii care nu se rezorb sau nerespectarea asepsiei

15. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢIE

INTRAVENOASA

Administrarea medicamentelor direct in circulaţia venoasa.

Scop:
Terapeutic- injectarea de subst medicamentoase, pentru un efect mai rapid
Explorator - injectarea de subst radioopace (explorări radiologice)
Se introduc solutii cristaline izotone, hipertone in circulatia venoasa.
Abordul venos periferic este efectuat de AM, iar cel central de medic
Se evita regiunile – cu procese supurative, eczeme, nevralgii, traumatisme
Brat cu sunt arterio-venos, implant ortopedic, ablatia ganglionilor axilari,
mastectomie
Nu se introduc substante uleioase

Zone de electie:
- vene de pe fata dorsala a mâinii
- venele antebraţului, venele de la plică cotului(cefalica, bazilica)
- venele maleolare interne
- vene epicraniene (la copil)

Manevre pentru facilitarea palparii si punctionarii venei

- se aplica garoul, se inclina bratul pacientului in jos
- solicitam inchiderea si deschiderea pumnului
- masam bratul dinspre pumn spre plica cotului
- tapotam locul punctiei cu 2 degete
- efectuam miscari de flexie si extensie a bratului
- comprese cu apa calda pe zona de punctionat

Pregătirea materialelor: - sterile: seringi, ace (30-50 cm, bizou scurt)

- nesterile: tampoane de vata, alcool, garou, tavita renala
- de protecţie: muşama si aleza

Pregătirea bolnavului: - psihica: informare, explicare, consimţământ

- fizica: poziţie decubit dorsal. cu braţul in extensie aşezat pe muşama si aleza
Tehnica : - pregatirea seringii
- asist se spală si dezinfecteaza pe mâini
- alege locul punctiei
- se incepe de la vene periferice spre centru , tegumentul sa fie integru, vena sa fie
proeminenta
-leagă garoul deasupra locului punctiei cu cel puţin 10 cm
- dezinfectează locul cu tampon cu alcool
- scoate aerul din seringa
- executa punctia = pătrunde cu acul prin teg la 30°, intra in vena, apoi merge 1 -2
cm paralel cu pereţii venei,
- aspira pentru a verifica poziţia in vena . daca vine sânge in ambou tine seringa cu
mana stânga si cu dreapta da drumul la garou, deschide pumnul
- cu mana dreapta injectează lent soluţia din seringa
- se verifica periodic: daca acul este in vena, locul punctiei, starea generala a
bolnavului (facies, respiraţie)
- Ia final se retrage brusc acul si se tine compresiv tamponul 5-10 min, nu flecteaza
mana

Accidente si Incidente
- perforarea venei — tumefierea tesutului din jurul venei datorita pătrunderii
solutiei in tesutul subcutanat- se retrag acul din vena, se tine compresiv 5-10 min,
se pun comprese cu apa rece
- flebalgia - durere pe traiectul venei datorita injectării unor substante iritante sau
injectării prea rapide : injectează mai lent. se diluează corespunzător
- necroza - prin revărsarea in tesutul perivenos a unor subst hipertone (Ca Clorat)
- instilatii cu NaCl 9°‰
- hematom - prin perforarea venei - compresie pe locul punctiei 5-10 min si
comprese cu apa rece
- valuri de căldura, senzaţie de uscăciune in faringe-injectarea prea rapida
(Ca Gluconic) - se opreste administrarea si după dispariţia fenomenelor se
injectează mai lent
- ameţeli, lipotimie, colaps: se intrerupe punctia, se anunţa medicul, se
supraveghează bolnavul.

16. ADMINISTRAREA OXIGENULUI

Definitie – administrarea oxigenului pe cale inhalatorie in scopul combateriei

hipoxiei.
Hipoxia este scaderea cantitatii de oxigen in tesuturi.
Cauze ale hipoxiei - scadera oxigenului alveolar
- scaderea hemoglobinei,
- tulburari in difuziunea pulmonara
- tulburari in sistemul circulator
Tipuri de hipoxie – anemica=lipsa de hemoglobina (anemii,hemoragie acuta)
- circulatorie =tesuturile nu sunt aprovizionate cu O2 datorita
tulburarilor de circulatie
- hipoxica=in insuficienta ventilatorie post operator
 - histotoxica =intoxicatie cu droguri
Normal saturatia O2 in sangele periferic este de 96-98- 100mmHg
Oxigenoterapia este indicata atunci cand saturatia O2 in sangele periferic este mai
mica de 90% iar pacientul pastreaza automatismul miscarilor respiratorii si nu
necesita ventilatie mecanica.
Indicatii oxigenoterapie - hipoxii circulatorii, insuficienta cardiaca, stop,edem p.
- insuficienta respiratorie, astm bronsic, BPOC
- soc, anestezie generala, complicatii post operatorii
- pneumotorax, stari febrile, anemii,
Administrarea de oxigen trebuie monitorizata prin pulsoximetrie.
Indicatia de oxigenoterapie este data de medic.
Materiale necesare
Sursa de oxigen
- tub de oxigen medical
- statie centrala de oxigen amplasata in afara spitalului de unde se distribuie la
salile de operatii, ATI si saloane
- microstatie
- butelii de oxigen
Materiale sterile pentru administrare
- sonda nazala de unica folosinta, cateter nazal
- masca de oxigen- ochelari de oxigen(narine)
- cort de oxigen- incubatorul (pentru nou nascuti)
Debitmetru
Barbotor steril – apa sterila se schimba zilnic
Apa distilata sterila
Leucoplast, foarfeca, tavita renala, sapun, dezinfectant
Recipient pentru colectarea deseurilor
Precautii la utilizarea surselor de oxigen
- este inflamabil, deci prezenta sa trebuie atentionata
- interzis cu flacara, fumat in apropierea statiei de oxigen
- se vor verifica echipamentele electrice din interior
- se evita utilizarea de materiale sintetice sau inflamabile: uleiuri, alcool, eter
- aparatele pentru monitorizare vor fi asezate in partea opusa sursei de O2
- transportul buteliei cu O2 se face pe carucioare speciale, se evita lovirea lor
- buteliile de O2 vor fi asezate vertical pe suport si fixate de perete cu inele
metalice, departe de calorifer sau sursa de caldura
- personalul care manevreaza oxigenul trebuie sa cunoasca locul si modul de
utilizare al extinctoarelor.
Pregatirea pacientului
Pregatirea psihica: se informeaza cu privire la necesitate, importanta, durata
 se obtine consimtamantul informat al pacientului
Pregatirea fizica
- se verifica permeabilitatea cailor respiratorii, la nevoie se dezobstrueaza prin
extragerea corpilor straini sau aspirarea secretiilor urmata de toaleta locala
- se aseaza in pozitie: DD, semisezand, sezand pt a usura ventilatia pulmonara
Se verifica sursa de O2
Se pune apa sterila in barbotor. Aerul inspirat trebuie umidificat pentru a preveni
uscarea si lezarea mucoasei respiratorii (2/3 apa+1/3 alcool etilic)
Tehnica
- se respecta protocolul de spalare si dezinfectie al mainilor
- se imbraca manusi sterile
1.Sonda de oxigen se poate introduce pe: nas( cateter nazal)
gura(prin pipa Guedel)
prin sonda de intubatie orotraheala IOT
pe traheostoma- transtraheala
prin balon Ruben

Administrare pe sonda nazala(cateter nazal)

- se masoara lungimea sondei de la narina la tragus, se marcheaza
- nu se lubrefiaza sonda pentru ca O2 devine inflamabil
- se umecteaza cu apa sterila pentru usurarea insertiei si prevenirea lezarii
mucoasei
- se introduce sonda cu miscari blande pana in nazofaringe
- se fixeaza cu leucoplast la nivelul fetei
- se fixeaza debitul la indicatia medicului(4-6l/min)
- se va supraveghea pacientul, debitul, se va mobiliza periodic sonda( la 8 ore) si se
va administra O2 cu intermitenta
Administrare prin pipa Guedel (3-4cm) direct in cavitatea bucala, pe limba,
pacientul o tine intre buze
Administrare pe sonda de intubatie orotraheala (IOT) se tine cont ca sonda de
oxigen sa nu obstrueze orificiul sondei IOT
Administrare pe sonda transtraheala- se foloseste cand tractul respirator prezinta
obstructii la nivelul respirator superior(tumora laringe) si se introduce pe
traheostoma (lumenul sondei sa nu obstrueze lumenul canulei traheale)
Administrare prin balonul Ruben – cu prelungitor atasat la sursa de O2 si balonul
atasat la masca
2.Administrarea prin masca
- se selecteaza o masca potrivita ca marime
- se aseaza masca la nivelul piramidei nazale si a cavitatii bucale, apoi se fixeaza
cu elasticul in jurul capului.
- este incomoda, creeaza anxietate, irita tegumentele fetei, nu se utilizeaza la
pacienti cu arsuri. Nu este control riguros al cantitatii de O2 administrata
- se regleaza debitul de O2 la 4-6l/min si se supravegheaza pacientul
3.Administrarea prin canule cu ochelari de O2 (narine)
- se fixeaza elasticul dupa urechi, apoi se introduc in narine cele 2 canule
- se regleaza debitul de O2 si se supravegheaza pacientul
- tehnica e indicata la copii si bolnavi agitati, e mai bine tolerata
4.Administrarea cu cortul de O2
- se utilizeaza mai mult in pediatrie sau la arsi
- cortul e confectionat din bare usoare de aluminiu pe care este fixat materialul
impermeabil. Este asezat in regiunea capului
- O2-ul nu se umidifica dar se trece prin instalatia de racire pt. ca atmosfera de sub
cort se incalzeste - se supravegheaza debitul si presiunea

5. Administrarea in incubatoare - pentru nou nascuti hipoxici

Supraveghem
- raspunsul terapeutic al administrarii O2: culoare tegumente, respiratie, puls
- se monitorizeaza concentratia de O2 cu pulsoximetrul
- anuntam medicul daca pacientul devine confuz, agitat, somnolent, dispneic,
varsa, nu raspunde la stimuli, se administreaza medicatia indicata

Incidente si accidente
- rasturnarea barbotorului poate produce asfixie sau bronhopneumonie de aspiratie
prin patrunderea lichidului in caile respiratorii
- utilizarea prelungita a O2 in concentratii mari sau presiune ridicata duce la:
- iritarea si uscarea mucoasei
- congestie si edem pulmonar
- hemoragie intraalveolare
- atelectazie (colabarea alveolelor)
- patrunderea gazului in esofag duce la distensie gastrica
- emfizem subcutanat

Ingrijire dupa procedura

- pacientul va fi asezat confortabil
- se face igiena bucala si nazala
- se observa punctele de presiune, sa nu existe leziuni
- monitorizare respiratie si oximetrie
- se adm.medicatia indicata

Notarea tehnicii
- se face protocolul de spalare si dezinfectie maini
– se noteaza in F.O. data, ora, numele celui care a efectuat tehnica si rezultatele
obtinute.

17.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Este calea naturala de administrare a medicamentelor ce se pot resorbi la nivelul

mucoasei bucale, gastrice sau intestinale.
Scop:
efecte locale: -favorizarea cicatrizării ulceraţiilor mucoasei digestive
- protejarea mucoasei gastrointestinale
- înlocuirea fermenţilor digestivi (când lipsesc)
- dezinfectarea tubului digestiv
efecte generale: acţiunea asupra unor organe, sisteme si aparate

Contraindicaţii:
- medicamentul este inactivat de secreţiile gastrice
- este iritant pt mucoasa gastrica
- nu se resoarbe pe cale digestiva
- pacientul refuza medicamentul
- se impune o acţiune rapida a medicatiei
- se impune evitarea circulaţiei portale
- absenta reflexului de deglutitie

Pregătirea materialelor: lingura, linguriţa, pipeta, sticla picuratoare, pahar gradat,

cana apa, ceai, lapte

Pregătirea bolnavului:
- psihica: informare, explicare a efectelor medicamentului
- fizica: poziţie sezand daca starea bolnavului permite, sau poziţie decubit lateral

Forme de prezentare
-lichide: infuzii, decocturi, tincturi. Extracte, uleiuri, emulsii, siropuri, mucilagii
- solide: pulberi, tablete, drajeuri, capsule, granule, comprimate
Administrare
Lichidele - se măsoară cu cana, paharul gradat, lingura sau linguriţa, sau cu pipeta
- se administrează diluate in ceai sau apa sau ca atare si apoi se bea ceai sau apa
-infuziile si emulsiile se agita inaintede utilizare
- picaturile se numara exact
Solidele
- pulberile se dizolva in puţin lichid (in lingura)
- tabletele, capsulele, drajeurile, granulele se pun pe limba si se inghit cu apa
- medicamentele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se pun sub limba
(Nitroglicerina)
- la bolnavii inconştienţi sau cu tulburări de deglutitie medicamentele se introduc
pe sonda gastrica (pisate cu o cantitata suficienta de lichid) cu seringa.
- asistenta se va spală pe mâini inainte de a administra medicamentele pe cala orala
nu se vor administra medicamente împreuna cu cărbune medicinal pentru ca le
reduce efectul
- se vor folosi pahare si linguri individuale la copiii sub 2 ani si NU se adm
tablete- acestea se pisează in linguriţa, se dizolva cu puţin ceai si apoi se
administreaza, la fel medicamentele sub forma de pulbere se dizolva cu ceai, lapte.
- daca copilul se inneaca sau aspira soluţia medicamentoasa se intoarce in decubit
ventral, se tapoteaza in regiunea toracica posterioara sau in regiunea cervicala.
- daca apare tuse productiva sau fenomene de insuficienta respiratorie se anunta
imediat medicul (posibila aspiraţie bronsica)
- la copil dozele sunt calculate de medic in functie de: medicament, vârsta,
greutate.

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

1. Respectarea medicamentelor prescrise - se confrunta FO

2. Identifica medicamentul prescris - după eticheta, forma de prezentare, culoare,
inscripţie, diametru, grosime
3.Verificarea calităţii medicamentului - verifica termenul de valabilitate,
integritatea, culoarea, claritatea soluţiilor, sedimentarea soluţiilor
4. Respectarea caii de administrare
5. Respectarea ritmului de administrare - pentru menţinerea unei concentraţii
constante in sânge
6. Respectarea dozei de medicament - doza unica sau doza pe 24 ore
7. Respectarea somnului fiziologic
8. Evitarea incompatibilitatilor medicamentoase
9. Administrarea imediata a medicamentelor deschise
10. Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor:
Cale de administrare: orala, parenterala, vaginala, rectala
11. Luarea medicamentelor in prezenta asistentei
12. Servirea bolnavului spitalizat cu doza unica de medicament
13. Educarea bolnavului privind : medicatia administrata, efectul, timpul de
instalare a efectelor medicamentului , reacţii secundare
14. Prevenirea infecţiilor nosocomiale prin respectarea asepsiei
15. Raportarea imediata către medic a greşelilor de administrare.