|| Āryatārāstotram ||


Laudă adusă Preaînaltei Izbăvitoare

Închinare adorabilei și preaînaltei Izbăvitoare!   

Plecându-și diadema la lotusul picioarelor tale,
Ți se-nchină ființe celeste și semizei,
Tu care de toate necazurilor ești eliberatoare,
Mă-nchin ție, Cea Izbăvitoare!
Peste cei care far’ de-ncetare-s chinuiți,
De flăcările iadului cuprinși și mistuiți,
Reverși șuvoaie de nectar și milă compătimitoare,
Mă-nchin ție, Cea Izbăvitoare!

  
  

2
Făpturilor rătăcitoare mereu istovite, 
Necontenit în cele șase tărâmuri învârtite,
Tu le dăruiești tihna odihnitoare,   
De-o deplină bucurie, beatifică stare!

Tu, cea Divină, ce binele tuturor îndeplinești,
Doar luând aminte la tine, necazurile le izgonești, 
Cu dragoste și compătimire-nzestrată tu ești,
De-ncătușările transmigrării tu ne izbăvești!
3

Făpturile toate, far’ de părtinire, 

Veșnic, precum al tău prunc le privești,
Mă-nchin ție, Divină Izbăvitoare,  
Ploaie năvalnică peste rodul ființelor, tu ești!
   
Cu soarele și luna ești asemănătoare,
Astfel tu ești cea izgonitoare, 
A negurei ce chinuie făpturile toate,
Ție, mă închin, preaînaltă Divinitate!
4
Închinare ție, cea care așezată stai
Pe locul de lotus și lună ne-ntinat,
Cu trupul gingaș albastru-verzui înfățișat,
De floarea de nufăr-nfrumusețat!
Vreme de eoni nenumărați ai strâns înțelepciune și virtute,
Obscurările opreliștilor de tine au fost pe integral lepădate,
Prin cele patru moduri de a atrage,
de ființe ești strângătoare,
Ție mă închin, cea milostivă și compătimitoare!

  
 
  

5


Corpul tău făr’ de cusur, cu trăsături nobile este înzestrat,
Graiul tău făr’ de cusur, e ca al păsării măiestre 
cânt armonizat,
Mintea ta făr’ de cusur, cognoscibilul îl cunoaște totalizat, 
Ție, mă închin, cea de bine prevestitoare,
și de har strălucitoare! 
6
O, tu cea Divină, precum nestemata ce apa limpezește, 
Tu ești cea care murdăria din mintea făpturilor o curățește,
Și care pentru scopul făpturilor rătăcitoare,   
Veșnic se străduiește, ție îți aduc închinare!
 
Mă închin Ție, ce uitării nicicând nu ne dai și
Celor ce numele ți-l rețin, te slăvesc și ale tale   
practici izbutesc să le-ndeplinească,
Faci ca strădaniile, mereu, să le rodească. 
7

Lucrarea „La preaînaltei Izbăvitoare” compusă de către Dīpamkara-śrī-   

jñāna este săvârșită. Ea a fost tradusă din limba sanscrită în tibetană de
către el însuși, abatele indian și traducătorul tibetan Țultrim Ghielua. 
Tălmăcit din limba tibetană în limba română de Sumativijaya
(Nicolae Darie)