Fotosinteza este un proces utilizat de către plante și alte organisme prin care se convertește energia

luminoasă în energie chimică ce poate fi eliberată mai târziu pentru a alimenta activitățile organismelor.
Această energie chimică este stocată în molecule de carbohidrați, cum ar fi zaharurile, care sunt
sintetizate din dioxid de carbon și apă – de aici denumirea de fotosinteză, din grecescul φῶς, phōs,
"lumină", și σύνθεσις, synthesis, "a pune împreună".[1][2][3] În majoritatea cazurilor, oxigenul este
eliberat sub formă de produs rezidual. Cele mai multe plante, alge, și cianobacterii realizează fotosinteză
și se numesc organisme fotoautotrofe. Fotosinteza,este responsabilă în mare măsură pentru producerea
și menținerea conținutului de oxigen din atmosfera Pământului, și furnizează toți compușii organici și
majoritatea energiei necesare pentru viața de pe Pământ.[4]

Deși fotosinteza se realizează diferit de către diferite specii, procesul începe întotdeauna prin absorbirea
energiei din lumină de către niște proteine numite centre de reacție care conțin pigmenți clorofilieni
verzi. În plante, aceste proteine sunt ținute în interiorul organitelor numite cloroplaste, ce sunt
abundente în celulele frunzelor, în timp ce în bacterii sunt încorporate în membrana plasmatică. În
aceste reacții dependente de lumină, o parte din energie este folosită pentru a îndepărta electroni din
substanțe corespunzătoare, precum apa, producându-se oxigen sub formă de gaz. Hidrogenul eliberat
prin ruperea apei este utilizat în crearea a alți doi compuși ce servesc la stocarea de scurtă durată a
energiei, transferul său putând să realizeze alte reacții: acești compuși sunt forma redusă a nicotinamid
adenin dinucleotid fosfatului (NADPH) și adenozintrifosfatul (ATP), "moneda energetică" a celulelor.

În plante, alge și cianobacterii, stocarea pe termen lung a energiei sub formă de zaharuri este rezultatul
unei serii ulterioare de reacții independente de lumină numită ciclul Calvin; unele bacterii folosesc
mecanisme diferite, cum ar fi ciclul Krebs inversat, pentru a atinge același scop. În ciclul Calvin, dioxidul
de carbon atmosferic este încorporat în compuși organici cu carbon deja existenți, cum ar fi ribulozo-1,5-
difosfatul (RuDP/RuBP).[5] Utilizând ATP-ul și NAPDH-ul produse prin reacțiile dependente de lumină,
compușii rezultați sunt apoi reduși și îndepărtați pentru a forma alți carbohidrați, precum glucoza.

Primele organisme fotosintetizatoare au evoluat probabil timpuriu în istoria evoluționară a vieții și au

folosit cel mai probabil agenți reducători precum hidrogenul sau acidul sulfhidric, în loc de apă, drept
sursă de electroni.[6] Cianobacteriile au apărut mai târziu; excesul de oxigen pe care l-au produs a
contribuit în mod direct la oxigenarea Pământului,[7] ceea ce a făcut evoluția formelor de viață
complexe posibilă. Astăzi, energia medie capturată prin fotosinteză global este de aproximativ 130
terawatt,[8][9][10] ce reprezintă în jur de opt ori consumul actual de energie de către civilizația umană.
[11] Organismele fotosintetizatoare convertesc, de asemenea, în jur de 100-115 miliarde de tone (91-
104 petagrame) de carbon în biomasă pe an.[12][13]