11. Analgezicele neopioide cu acțiune periferică.

Clasificare, mecanism de acțiune,

efectele, indicațiile, reacțiile adverse.

12. Antidepresivele. Clasificarea, mecanismul și spectrul de acțiune, efectele

farmacologice, indicațiile, contraindicațiile, reacțiile adverse. Farmacocinetica.

Definiție: preparate din diverse grupe farmacologice cu influenţă preponderentă asupra dispoziţiei
patologic diminuată sau afectul depresiv.

I. După mecanismul de acţiune.

A. Inhibitorii recaptării neuronale a monoaminelor.
1. cu acţiune neselectivă;
- amitriptilină, imipramină, clomipramină, doxepină;
2. cu acţiune selectivă;
a) recaptarea noradrenalinei;
- desipramină, nortriptilină, amoxapină, maprotilină, dosulepină;
b) recaptarea serotoninei;
- paroxetină, fluoxetină, fluvoxamină, trazodonă, sertralină.
c) recaptarea dopaminei
- nomifenzină, amineptină

B. inhibitorii MAO
1) cu acţiune ireversibilă şi neselectivă
- nialamidă, fenelzină, tranilcipromină;
2) cu acţiune reversibilă;
a) neselectivă
- metralindol, timostenil, metiltriptamină
b) selectivă (MAO-A)
- moclabenidă, tetrindol, pirlindol befol.
C. Cu mecanism nedefinitivat.
- viloxazină, mianserină, ritanserină, pipramol, buspiron, pipofezină.
EFECTELE ANTIDEPRESIVELOR
1. Timoleptic (antidepresiv) – capacitatea de a ridica, restabili dispoziţia. Treptat
dispar simptomele caracteristice – tristeţea, pesimismul, durerea morală, senzaţiile de prisos,
de autoacuzare, disperare, inhibiţia psihomotorie, tulburările de somn (îndeosebi
trezirea precoce), ideile suicidale, diminuarea apetitului.
2. Timeretic (activator, stimulant) – ameliorarea dispoziţiei se asociază cu activare
psihomotorie, restabilirea motivaţiei, iniţiativei, înlăturarea aboselei psihice şi fizice. Uneori
poate fi cauza de agitaţie, insomnie.
3. Sedativ şi anxiolitic (adjuvant) – capacitatea de a înlătura emoţiile negative, spaima,
neliniştea (lipseşte acest efect la IMAO), gradul exagerat de reacţie la stimulii exogeni,
potențează efectele deprimantelor și antagonizează acțiunea excitantelor SNC
4. Analgezic - propriu şi de potenţare a preparatelor analgezice, după potenţă nu
cedează neurolepticelor, determinat de blocarea receptorilor serotoninergici
5. Anticolinegic – la nivelul ochilor, tubului digestiv, tractului urinar,sistemului
cardiovascular, manifestat prin tahicardie, hipotensiune, uscăciune în gură etc.
6. Vasodilatator – cauzate preponderent prin blocada -adrenoreceptorilor şi manifestate
prin hipotensiune arterială, tahicardie.
7. Orexigen – datorită acțiunii activatoare, antihistaminice și serotoninolitice.
8. Anorexigen – efect adjuvant rezultat posibil, din efectul timeoretic.
9. Antihistaminic – blocarea H1-receptorilor din SNC și periferie, cu realizarea acțiunii sedative,
orexigene și hipotensive.
10. Serotoninolitic – blocarea receptorilor 5-HT2 și 5-HT3 cu dezvoltarea acțiunii
anxiolitice, antipsihotice, antivomitive, hipnotice, orexigene
11. Simpatomimetic – efecte cardiovasculare prin IMAO, cu creșterea adrenalinei la periferie și
creșterea TA.

Indicaţiile
1. depresii de diferită geneză (endogene, reactive, climacterice etc.)
2. depresii la bolnavi cu maladii somatice
3. stări asteno-depresive
4. enureza nocturnă funcţională
5. tratamentul diferitor dereglări fizice şi psihice (claustrofobia, parkinsonism,
anorexie şi bulemie, somnambulism etc.)
6. dureri cronice rebele cu elemente de depresie şi/sau potenţarea analgezicelor
Contraindicaţiile şi precauţiile antidepresivelor
• glaucom
• retenţie urinară
• adenom de prostată
• boli cardiace organice
• la bătrîni
• instabilitatea presiunii arteriale
• hipotensiune arterială
• dereglări de conductibilitate
• insuficienţă hepatică
• insuficienţă renală
• epilepsie
• I trimestru al gravidităţii
Reacţiile adverse
1. colinolitice (uscăciune în gură, constipaţie, hipomotilitate intestinală, retenţie
urinară etc).
2. cardio-vasculare (tahicardie, palpitaţii, aritmii, hipotensiune arterială,
hipertensiune arterială)
3. digestive (greaţă, vomă, icter, hepatită, diaree, colici etc)
4. hematologice (leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie)
5. neurologice (sedaţie, somnolenţă, slăbiciune, oboseală, ataxie, tremor, excitaţie,
iritabilitate, insomnie etc)
6. alergice (urticarie, dermatovasculită etc)
7. diverse (fenomenul rebound, creşterea masei corporale, dereglări endocrine şi a funcţiilor
sexuale etc).
 FARMACOCINETICA ANTIDEPRESIVELOR HETEROCICLICE
Particularităţile farmacocinetice
Parametrul
-se absorb bine din tubul digestiv, îndeosebi intestinul subţire.
Absorbţia -acest proces poate fi lent şi incomplet la preparatele
cu efect anticolinergic prin reducerea peristaltismului.
Concentraţia maximă se atinge peste 2-8 ore, dar poate fi şi
chiar peste 12 ore
Efectul sedativ se manifestă peste câteva ore –
peste cîteva zile, iar cel antidepresiv – câteva săptămîni (7-
28 zile). Aprecierea efectului antidepresiv se efectuiază nu mai devreme de 4-6
săptămâni.
-se cuplează intens cu proteinele plasmatice (85-90%) şi tisulare. Preparatele pot
Distribuţia concura cu alte remedii pentru proteinele plasmatice.

Vd este de 10-50l/kg ce ne explică aflarea preponderentă în ţesuturi.

Antidepresivele ciclice se supun unui intens efect de
Metabolismul
metabolizare presistemică în ficat, prin ce se explică nivelul scăzut la
biodisponibilităţii.
Biotransformarea are loc în câteva etape:
1. demetilarea lanţului lateral cu formarea de metaboliţi monometilaţi activi
(imipraminădezipramină; amitriptilinănortriptilină;
doxepinănordoxepină);
2. hidroxilarea inelului cu pierderea într-o anumită măsură a activităţii
farmacologice. Acest proces este reglat de activitatea enzimelor hepatice, precum
şi de factorii genetici;
3. conjugarea metaboliţilor intermediari cu acidul glucuronic şi excreţia lor;
Metaboliţii activi pot avea proprietăţi farmacocinetice diferite faţă de predicesorii săi.
Metabolismul antidepresivelor triciclice este mai intens la copii şi mai redus la
pacienţii peste 60 ani (din care cauză pot fi mai manifeste efectele anticolinergice,
îndeosebi constipaţii, retenţie urinară.
Fumatul, alcoolul şi barbituricele reduc la nivele în ser, pe când inhibitorii enzimatici
(neurolepticele, anticoncepţionale orale şi alţi steroizi) cresc nivelul lor şi măresc T 1/2
a antidepresivelor şi riscul reacţiilor adverse. Inactivarea şi eliminarea completă a
antidepresivelor triciclice are loc timp de câteva zile.
T1/2 al preparatelor iniţiale variază de la 20 la 160 ore, iar cea a metaboliţilor N-
demetilaţi este de minim 2 ori mai mare. De aceea majoritatea preparatelor se
inactivează şi elimină timp de o săptămînă după întreruperea administrării în afară de
prepraratele de lungă durată a protriptilina şi fluoxetinei în regimul normal de dozare
Antidepresivele heterociclice se excretă preponderent prin urină (70%) sub formă de
Eliminarea produse metabolice neactive şi parţial prin bilă şi intestin (30%)
Nemodificat se elimină circă 5%, ceea ce nu neceită corecţia dozelor în insuficienţa
renală.
Preparatele slab se dializează din cauza cuplării intense cu proteinele şi Volumul de
distribuţie mare.
Se pot elimina şi prin laptele matern, circa 1% din doza administrată de mamă, dar nu
e clară semnificaţia clinică. În caz de ciroză hepatică se reduc clearence-ul
antidepresivelor cu riscul de creştere a efectului inhibitor asupra SNC.

13. Excitantele SNC. Clasificarea, mecanismul și spectrul de acțiune, efectele

farmacologice, indicațiile, contraindicațiile, reacțiile adverse. Farmacocinetica.

14. Substanțele medicamentoase tonizante și adaptogene. Clasificarea. Mecanismul de

acțiune, efectele farmacologice, indicațiile, contraindicațiile, reacțiile adverse.
15. Anestezicele generale. Clasificarea.

Definiție:substanţele ce provoacă o deprimare generală reversibilă a funcţiilor SNC manifestată prin

somn, analgezie, amnezie, suprimarea reflexelor viscerale şi sensoriale şi relaxarea musculaturii striate.
Aceste efecte sunt de intensitate variabilă în dependenţă de anestezie, doză şi nivelul anesteziei.

Deosebim următoarele tipuri de anestezie:

1) inhalatorie
2) neinhalatorie
3) combinată
a) neuroleptanalgezie
b) ataralgezie (tranchiloanalgezie)
c) antidepranalgezie
d) combinată cu M-colinoblocante, sau miorelaxante.

16. Anestezicele generale inhalatorii. Clasificarea. Mecanismul de acțiune. Influența

asupra fazelor și nivelurilor anesteziei generale, indicațiile, contraindicațiile, reacțiile
adverse. Farmacocinetica.

Anestezice inhalatorii:
1. Substanţe lichide volatile
• eteri - eter dietilic
• hidrocarburi halogenate - halotan
• eteri halogenaţi – enfluran; isofluran; desfluran; metoxifluran; sevofluran
2. Substanţe gazoase
• protoxid de azot
• hidrocarbură ciclică – ciclopropan
• hidrocarburi nesaturate: etilenă, acetilenă
Mecanism de acţiune:
• Segmentele SNC importante pentru acţiunea anestezică generală sunt: cortexul cerebral şi
sistemul reticulat ascendent activator (cele mai sensibile regiuni sunt: nucleii talamici de
releu senzorial şi regiunile corticale de proiecţie a acestora).

• Anestezicele generale acţionează la nivelul membranei celulare, interacţionând cu

lipidele şi proteinele membranare (teoriile anesteziei generale).

• Mecanismul comun este mecanismul electrofiziologic: hiperpolarizare cu inhibiţie

neuronală. (In acest mecanism, lipofilia înaltă a anestezicelor generale joacă un rol
important).

Mecanismele, la nivel celular-molecular, pot fi:

1. deschiderea canalelor de clor, cu creşterea influxului membranar de ion CI, consecinţă a activării
transmisiei inhibitoare GABA, prin stimularea unor situsuri specifice de pe complexul receptor activat
de GABA; ex. barbituricele, benzodiazepinele şi alte anestezice generale i.v. (ca etomidat şi propofol),
precum şi anestezice inhalatorii (ca halotan şi isofluran);

2. scăderea permeabilităţii canalelor de Na+/K+/Ca2+, consecinţă a inhibării transmisiei excitatoare

glutamat-ergice, prin antagonism pe receptorii NMDA (N-metil D-aspartat) activaţi de acidul glutamic;
ex. ketamina.

3. creşterea influxului membranar de ion CI", prin favorizarea deschiderii canalelor de clor, consecinţă a
activării transmisiei inhibitoare glicinergice, prin stimularea receptorilor inhibitori ai glicinei; ex.
anestezicele inhalatorii (Mihic S. J.. şi colab., 1997) şi unele anestezice generale intravenoase (Pistis M. şi
colab. 1997, Mascia M.P. şi colab. 1996);

4. deschiderea canalelor de K+;

5. Alte mecanisme:
- inhibă scoarţa , talamusul, ganglionii bazali, cerebelul, coloana vertebrală.
- eliberează endorfine, encefaline
- deprimă procesele metabolice (oxidarea, formarea macroergiîor)
- inhibă eliminarea mediatorului din membrana presinaptică.
- micşorează sensibilitatea structurilor postsinaptice.
- potenţiază procesele GABA- ergice inhibitoare.
- interacţiunea cu componenţii membranei (lipide, proteine) cu modificarea stării şi conductibilitătii
canalelor ionice.

Fazele anesteziei generale (narcozei)

Perioada de inducţie
1.1 Faza de analgezie:
-inhibiția centrilor corticali de integrare a durerii, din zona somoestezică, lobul parietal, cu
suprimarea perceperii durerii
Durează de la momentul administrării pînă la pierderea cunoştinţei
• 1.2 . Faza de excitaţie
• Consecinţă a inhibiției centrilor corticali şi eliberarea de sub control a
centrilor motori subcorticali
• Se manifestă cu: midriază, mişcări automate şi intense a globilor oculari,
miotonie, tahicadrie, HTA, respiraţie neregulată (ritm şi amplitudine)
• Durează din momentul pierderii cunoştinţei pînă la instalarea respiraţiei
regulate automate şi abolirea reflexelor palpebrale.

II. Perioada de anestezie propriu- zisă

II.1 Faza de somn superficial
- Deprimarea cuprinde centrii subcorticali şi se răspîndeşte spre măduva
spinării
- Durează de la abolirea reflexelor palpebrale, pînă la încetarea mişcărilor
globilor oculari
II.2 faza de somn profund
- Deprimarea cuprinde măduva spinării, cu abolirea unor reflexe ca (cornean,
cutanat) şi diminuarea altora (reflexul peritonela)
- Globii oculari ficşi , midriază uşoară
- TA şi puls relativ normale
- Respiraţia regulată, dar de amplitudine mai scăzută
- Miorelaxare de intensitate variabilă, în funcţie de substanţă
- Durează de la fixarea globilor oculari, pînă la apariţia pulsului accelerat.
II.3 Faza de alarmă (pretoxică),
- diminuarea progresivă a respiraţiei toracice, cu menţinerea mişcărilor respiratorii
abdominale
- Reflexe absente; pulsul accelerat; midriază; miorelaxare intensă.
III. Perioada toxică
are o singură fază de supradozare
( Paralizie bulbară, cu inhibiţia centrilor vitali bulbari (vasomotori si respiratori);
oprirea respiraţiei, hTA şi colaps, puls imperceptibil, toate reflexele abolite, midriază
intensă, pielea palidă, rece umedă, relaxarea sfincterelor cu golirea vezicii urinare şi
rectului ).
După oprirea respiraţiei peste 1-5 minute survine moartea.
Revenirea din narcoză
se produce după întreruperea administrării unei doze terapeutice şi se produce în ordinea
inversă avansării narcozei
Stadiul de trezire depinde de durata narcozei şi de anestetic (pentru eterul revenirea
constituie aproximativ 30 min) , însă pentru restabilirea funcţiilor SNC trebuiesc cîteva
ore. Analgezia se menţine timp îndelungat. In acest stadiu poate apărea voma.

17. Anestezicele generale intravenoase. Clasificarea. Mecanismul de acțiune. Influența

asupra fazelor și nivelurilor anesteziei generale, indicațiile, contraindicațiile, reacțiile
adverse. Farmacocinetica.

Neinhalatorii (intravenoase)
1. Barbituricele
• tiopental de sodiu
• Hexobarbital
• tiobutabarbital
• metohexital ( utilizate ca săruri de sodiu)

2. Benzodiazepine
• Midazolam
• Diazepam
• Lorazepam
3. Alte structuri 
• Derivaţii fenciclidinei: ketamina
• Derivaţii engenolului: propanidid
• Deriv. de dizopropilfenil: propofol
• Derivaţii imidazolului: etomidat
• Analgezice opioide: fentanil, alfentanil, trimeperidina, morfina
• Cu structură steroidă: hidroxidion
• Agonişti GABA : oxibat de natriu