VII.

Spaţii prehilbertiene
478, 479 Da. 480 Nu. Pentru x0(t)=1 ( 0 ≤ t ≤ 1 ) avem A(x0,x0)=0.
⎧ 0,0 ≤ t ≤ 1;
481 Nu. Pentru x0(t)== ⎨ avem A(x0,x0)=0, x0 ≠ 0.
⎩t − 1,1 < t ≤ 2
482 Da, dacă şi numai dacă a=b şi a < 1 .483. Da. 484. Nu. A(e1,e1)=-1. 485. Da, dacă şi
numai dacă λ n > 0 (n=1,2,...) şi sup λ n < ∞
n
486. Da, dacă şi numai dacă K=R.
487-489. Se verifică în mod direct.
490. A se vedea [1].
491. Fie N un spaţiu prehilberian. Utilizînd identitatea paralelogramului obţinem
2 2 2 2 2 2
ϕ ( x, y, z ) = 2 x + y + 2 z − 2 x − y − 2 z = 2 x + y − 2 x − y şi deci ϕ ( x, y , z ) nu
depinde de z. Reciproc, dacă ϕ ( x, y, z ) nu depinde de z , atunci pentru orice z1,z2 ∈ N are loc
egalitatea ϕ ( x, y , z1 ) = ϕ ( x, y , z 2 ) . In particular, ϕ ( x, y , x + y ) = ϕ ( x, y ,0) . Ultima egalitate este
echivalentă cu identitatea paralelogramului şi, conform afirmaţiei din problema precedentă,
spaţiul N este prehilbertian.
492. Din cursul de analiză funcţională este bine cunoscut că l2 este spaţiu Hilbert. Este de
asemenea cunoscut că lp ( 1 ≤ p ≤ ∞ ) este spaţiu Banach. Fie că lp este spaţiu Hilbert. Atunci
pentru orice doi vectori x,y ∈ lp are loc identitatea paralelogramului, în particular pentru x=e1,
1

y=e2.Avem x = y = 1, x + y = x − y = 2 . Substituim în identitatea paralelogramului aceste

p

2 2

valori şi obţinem: 2 + 2 = 2 + 2 , de unde rezultă p=2.

p p

493. Din cursul de analiză funcţională este cunoscut că L2[a,b] este spaţiu Hilbert. Fie
Lp[a,b] ( 1 ≤ p ≤ ∞ )-spaţiu Hilbert. Atunci pentru orice doi vectori x şi y este adevărată
identitatea paralelogramului. Considerăm vectorii
⎧ a+b
⎪0, a ≤ t ≤ 2 ,
x(t)= ⎨
a+b
⎪ 1, < t ≤ b,
⎩ 2
⎧ a+b
⎪1, a ≤ t ≤ 2 ,
y(t)= ⎨
a+b
⎪0, < t ≤ b.
⎩ 2
1
1
⎛b−a⎞p
Avem x = y = ⎜ ⎟ , x + y = x − y = (b − a ) . Substituim în identitatea
p

⎝ 2 ⎠
paralelogramului şi obţinem p=2.
494. Pentru fiecare spaţiu C[0,1], l ∞ , c0, c se alege un cuplu de vectori x, y pentru care nu
are loc identitatea paralelogramului. De exemplu, pentru spaţiul C[0,1] se poate considera x=1,
y=t, iar pentru celelalte trei x=e1, y=e2.
495. Fără dificultate se constată că identitatea lui Apollonius este echivalentă cu
identitatea paralelogramului, care conform problemei 487 şi 490 este echivalentă cu afirmaţia că
spaţiul N este prehilbertian.
496. Fie x ⊥ y. Avem
2 2 2
x + y = ( x + y , x + y ) = ( x, x ) + ( x, y ) + ( y , x ) + ( y , y ) = x + y ;
 2 2 2 2
x + λy = ( x + λ y , x + λ y ) = ( x , x ) + ( x , λ y ) + ( λ y , x ) + (λ y , λ y ) = x + λ 2 y ≥ x ;
2 2 2 2
x− y = x + y = x+ y .
Aşadar condiţia 1)implică celelalte. Să arătăm că fiecare din condiţiile 2),3),4) implică 1).
2 2 2 2 2 2
Fie adevărată egalitatea x + y = x + y . Avem x + y = x + y =(x+y,x+y)=
2 2
x +2(x,y)+ y de unde imediat rezultă (x,y)=0. Fie adevărată inegalitatea x ≤ x + λy
2 2 2 2
pentru orice λ ∈ R. Avem x ≤ x + λy = x + 2λ ( x, y ) + λ2 y . Rezultă că
2
λ2 y + 2λ ( x, y ) ≥ 0 oricare ar fi λ ∈ R. Să considerăm λ >0. În acest caz se obţine
2
λ y + 2( x, y ) ≥ 0 ( λ >0). Trecem la limită în această inegalitate cu λ → 0 şi obţinem (x,y) ≥ 0.
2 2
Să considerăm λ <0. În acest caz se obţine λ y + 2( x, y ) ≤ 0 şi deci lim(λ y + 2( x, y )) ≤ 0,
λ →0
(x,y) ≤ 0. Prin urmare (x,y)=0. (Observăm că ultimul rezultat poate fi obţinut şi în alt mod. Într-
2
adevăr, întrucît trinomul pătrat λ 2 y + 2λ ( x, y ) este nenegativ pentru orice λ ∈ R şi dacă
2
y ≠ 0 atunci y >0, rezultă că discriminantul 4(x,y)2 ≤ 0 şi deci (x,y)=0). Fie acum
2 2 2 2 2 2
x + y = x − y . Avem x + y = x− y sau x + 2( x, y ) + y = x − 2( x, y ) + y , de
unde imediat rezultă (x,y)=0.
497. Rezolvarea acestei probleme este analogă rezolvării problemei precedente. Se ţine
însă cont de partea reală şi partea imaginară a numărului complex (x,y).
2
{2
}
498. Notăm max x + y , x − y = α . Conform identităţii paralelogramului avem
2
x + y =
1
2
22 2 1 2
( x + y + x − y ≤ (α + α ) = α = max x + y , x − y .
2
2
{ }
Fie H spaţiu prehilbertian real. Semnul „egal” are loc dacă şi numai dacă
x + y = x − y , ceea ce conform problemei 496(4) este adevărat dacă şi numai dacă vectorii x
şi y sunt ortogonali. În cazul spaţiului prehilbertian complex semnul „egal” poate să aibă loc nu
numai în cazul ortogonalităţii vectorilor x şi y. Pentru exemplu să considerăm spaţiul
2 2
prehilbertian complex C2 şi în el vectorii x=(1,i), y=(-i,1). Vom avea , x + y = x− y = 4,
2 2
x = y =2 şi, prin urmare, x + y =4= max x + y , x − y
2 2
{ 2 2
}, însă (x,y)=2i ≠ 0.
499. Vom utiliza următoarea afirmaţie, demonstraţia căreia nu prezintă dificultăţi .
Lemă. Dacă funcţia f:A → R + este mărginită, M= sup f ( x) , m= inf f ( x) şi pentru orice
x∈ A x∈ A

t ′ ∈ A există t ′′ ∈ A astfel încît f( t ′ )f( t ′′ )=1, atunci Mm=1.

Observăm că
( x + y )2 + ( x + y )2 2x y
ϕ ( x, y ) ≤ 2
2 x + y (
2
=1+ 2
)
x + y
2
≤1+1 = 2 ,

ceea ce implică M ≤ 2. Însă ϕ ( x, y ) ϕ ( x + y, x − y ) = 1 şi, conform lemei de mai sus, avem

1 1
Mm=1. De aici m= ≥ . Avem de asemenea 1=mM ≤ M ⋅ M = M 2 . Rezultă că M ≥ 1, m ≤ 1 .
M 2
1
În consecinţă ≤ m ≤ 1 ≤ M ≤ 2 şi Mm=1.
2

500. a) Observăm că avem de asemenea lim( y n , x n ) = 1 şi deci

n→∞
 lim x n − y n
n→∞
2
= lim x n
n →∞
( 2
+ yn
2
)
− ( x n , y n ) − ( y n , x n ) = lim(2 − ( x n , y n ) − ( y n , x n ) ) = 0 .
n →∞

Rezultă că lim x n − y n = 0 .
n→∞

b) Aplicăm identitatea paralelogramului şi obţinem

2 2
lim x n − y n = 4 − lim x n + y n = 0 , lim xn − yn =0.
n→∞ n→∞ n→∞
m
501. Fie x ⊥ xj (j=1,2,...,n). Orice z ∈ M poate fi reprezentat sub forma z= ∑ a j x j şi, prin
j =1
m
urmare, (x,z)= ∑a
j =1
j ( x, x j ) =0. Întrucît vectorul z ∈ M este arbitrar, rezultă că x ⊥ M. Reciproc,

fie x ⊥ M. Cum însă xj ∈ M rezultă că x ⊥ xj (j=1,2,...,n).

502. Dacă x ⊥ L({xλ }λ∈Λ ) , întrucît xλ ∈ L({xλ }λ∈Λ ) , obţinem x ⊥ xλ ( λ ∈ Λ ). Reciproc,
mn
fie x ⊥ xλ ( λ ∈ Λ ) şi z ∈ L({xλ }λ∈Λ ) . Este clar că z= lim z n unde zn= ∑ a j
(n)
x λj şi, prin urmare,
n→∞
j =1
mn
(x,z)= lim( x, z n ) = lim ∑ a j
(n)
( x, xλj ) =0. Întrucît z este un vector arbitrar al subspaţiului
n →∞ n→∞
j =1

respectiv, rezultă că x ⊥ L({xλ }λ∈Λ ) .

503. Fie x ⊥ M şi y ∈ M un vector arbitrar din M. Aplicăm teorema Pitagora şi obţinem
2 2 2 2
x− y = x + y ≥ x , x− y ≥ x .
Reciproc, fie x ≤ x − y oricare ar fi y ∈ M. Fixăm un vector y ∈ M, y≠0. Întrucît λ y ∈ M, avem
2 2
x ≤ x − λy şi deci x ≤ x − λy = ( x − λ y , x − λ y ) = ( x , x ) − λ ( y , x ) − λ ( x, y ) + λ 2 ( y , y ) =
2 2 2 2
= x − 2λ ( x, y ) + λ2 y . Prin urmare 2λ ( x, y ) ≤ λ2 y ( λ ∈ R), λ2 y − 2λ ( x, y ) ≥ 0 ( λ ∈ R).
Rezultă că discriminantul acestui trinom 4(x,y)2≤0, de unde obţinem (x,y)=0.
504. Fie e1=(1,0), e2=(0,1). Notăm (e1, e2)= α 2 , (e2, e2)= β 2 , (e1, e2)= γ . Vectorii e1, e2
fiind liniari independenţi, conform inegalităţii Cauchy-Buniakowski-Schwarz avem
γ = (e1 , e2 ) p αβ . Dacă x=( ξ 1, ξ 2) ∈ R2, x =1, atunci x= ξ 1e1+ ξ 2e2 şi 1= x 2=( ξ 1e1+ ξ 2e2,
ξ 1e1+ ξ 2e2)= α 2 ξ 12+2 γ ξ 1 ξ 2+ β 2 ξ 22=1. Întrucît α 2 β 2 − γ 2 > 0 rezultă că
α 2ξ12 + 2γξ1ξ 2 + β 2ξ 22 = 1 este ecuaţia unei elipse.
505. Definim în plan sistemul cartezian de coordonate rectangulare ξ 1O ξ 2 astfel ca
ecuaţia elipsei să fie
ξ12 ξ 22
+ =1
a2 b2
Fie e1=(1,0), e2=(0,1). Atunci pentru orice x=( ξ 1, ξ 2), y=(η1 ,η 2 ) avem
x= ξ 1e1+ ξ 2e2, y=η1 e1+η 2 e2.
Să definim produsul scalar în modul următor:
ξη ξ η
(x,y)= 1 2 1 + 2 2 2 .
a b
ξ2 ξ 2
Vom avea x = 1 dacă şi numai dacă 12 + 22 = 1 .
a b
2
506. Pentru orice y,z ∈ L avem y+ λz ∈ L oricare ar fi λ ∈ K şi deci x − ( y + λz ) ≥ d 2 .
2 2 2 2
Prin urmare ( x − y ) − λz ≥ d 2 , x − y − λ ( z , x − y ) − λ ( x − y, z ) + λ z ≥ d 2 . Punem λ =(x-
 şi obţinem x − y − (x − y, z ) z
−2 2 2 −2 2
y,z) z ≥ d 2 , x − y, z ≤ z x − y − d 2 . De aici rezultă
2 2
( y1 − y2 , z ) = ( x − y2 , z ) − ( x − y1 , z ) ≤ z x − y1 − d 2 + z x − y2 − d 2 . Dacă z=y1-y2
2 2
atunci y1 − y2 ≤ x − y1 − d 2 + x − y2 − d 2 .
507. Ortogonal, normat, complet. Pentru a demonstra completitudinea e suficient de
arătat că acest sistem este total, ceea ce se vede clar.
508. Ortogonal, normat, însă nu este complet. Vectorul x0=(1,1,0,0,...) posedă
proprietatea (xk, x0)=0 (k=1,2,...). Sistemul nu este total, deci nu este complet.
≠ 0 . Dacă x = (ξ j )1 ⊥ x n
1 ∞
509. Sistemul este normat. Nu este ortogonal: (x1, x2) = −
2
n=(1,2,...), atunci ξ1 = 0, ξ n − ξ n −1 = 0 (n ≥ 2) , ceea ce implică ξ j = 0 (j=1,2,...), adică x=0.
Prin urmare sistemul este total, deci şi complet.
510. Sistemul este ortogonal. Nu este normat şi nu este complet. Fie m>n. Avem
2 ≥2 =2n-1+2n-1,
m-1 n

x n = (11,12 1,−
,...,3 ,−2
114 1,...,
43 −1,0,0,...) ,
2 n −1 2 n −1

x m = (11
,12 1,−
,...,3 ,−2
114 1,...,
43 −1,0,0,...) .
2 m −1 2 m −1

Rezultă că (xm, xn)=0 şi sistemul este ortogonal. Întrucît x = 2 n , sistemul nu este

normat. Pentru x0=(0,0,1,-1,0,0,...)≠0 avem (x0, xn)=0 (n=1,2,...). Deci sistemul nu este total şi nu
este complet.
511. Sistemul este ortogonal şi complet, nu este normat. Avem
π π
( x1 , x 2 n ) = ∫ cos ntdt = 0; ( x1 , x 2 n +1 ) = ∫ sin ntdt = 0;
−π −π
π π
1
( x 2 m , x 2 n ) = ∫ cos mt cos ntdt =
2 −∫π
(cos(m + n)t + cos(m − n)t )dt = 0 (m ≠ n);
−π
π π
1
( x 2 m +1 , x 2 n +1 ) = ∫ sin mt sin ntdt =
2 −∫π
(cos(m − n)t − cos(m + n)t )dt = 0 (m ≠ n);
−π
π π
1
( x 2 m , x 2 n +1 ) = ∫ cos mt sin ntdt = ∫ (sin(m + n)t + sin( n − m)t )dt = 0 .
−π
2 −π
π
Prin urmare sistemul este ortogonal. Cum însă x1 = ∫ dt =
−π
2π ,

π 1 π 1
1 + cos 2nt
x2n = ( ∫ cos ntdt ) = ( ∫ 2
dt ) 2 = π ,
2

−π −π
2
π 1 π 1
1 − cos 2nt
x 2 n +1 = ( ∫ sin 2 ntdt ) 2 = ( ∫ dt ) 2 = π ,
−π −π
2
sistemul nu este normat.
Completitudinea acestui sistem este demonstrată în cursul de analiză funcţională [1].
512. Sistemul este ortogonal şi complet, nu este normat. Avem
π
( x1 , x n ) = ∫ cos(n − 1)tdt = 0 (n f 1),
0
 π π
1
( xm , xn ) = ∫ cos(m − 1)t cos(n − 1)tdt =
2 ∫0
[cos(m + n − 2)t + cos(m − n)t ]dt = 0 (m ≠ n; m, n = 2,3,...);
0
1
⎛ π ⎞2
şi deci sistemul este ortogonal. Însă x1 = ⎜⎜ ∫ dt ⎟⎟ = π ,
⎝0 ⎠
π π
1
1 + cos 2(n − 1)t
1
π
xn = ( ∫ cos 2 (n − 1)tdt ) 2 = ( ∫ dt ) 2 = (n > 1)
0 0
2 2
şi sistemul nu este normat.
Pentru orice x ∈ L2 [0, π ] notăm
~ ⎧ x(t ), 0 ≤ t ≤ π,
x (t ) = ⎨
⎩x(-t), - π ≤ t < 0.
Se vede uşor că ~
x ∈ L2 [−π , π ]. Fie x ⊥ x n (n=1,2,...), adică
π π

∫ x(t )dt = 0, ∫ x(t ) cos(n − 1)tdt = 0 n=(2,3,...).

0 0
π π
Ţinînd cont de paritatea funcţiei ~
x (t ) , obţinem ~
∫ x (t )dt = 2∫ x(t )dt = 0,
−π 0
π π
~
∫π x (t ) cos(n − 1)tdt = 2∫ x(t ) cos(n − 1)tdt = 0,
− 0
π
~
∫π x (t ) sin(n − 1)tdt = 0
−
(n = 2,3,...).

Însă sistemul
1, cost, sint, ...,coskt, sinkt, ... este total în spaţiul L2 [−π , π ]. şi deci ~
x (t ) =0 aproape peste tot pe
[−π , π ]. Rezultă x(t)=0 a.p.t. pe [0, π ] , adică x=0. Prin urmare sistemul {x n }1 este total şi deci şi
∞

complet în L2 [0, π ] .
513. Sistemul este ortogonal şi complet, însă nu este normat.
Avem
π π
1
( x m , x n ) = ∫ sin mt sin ntdt = ∫ [cos(m − n)t − cos(m + n)t ]dt = 0 (m ≠ n; m, n = 1,2,...),
0
20
π π
π
1 1
1
x n = ( ∫ sin ntdt ) = ( ∫ (1 − cos 2nt )dt ) 2 =
2 2
.
0
20 2
Fie x ⊥ x n (n=1,2,...), adică
π

∫ x(t ) sin ntdt = 0

0
(n=1,2,...).

Punem
⎧ x(t ), 0 < t ≤ π ,
~ ⎪
x (t ) = ⎨0, t = 0,
⎪- x(-t), - π ≤ t < 0.
⎩
Ţinînd cont de imparitatea funcţiei ~ x (t ) , obţinem
π π
~
∫ x (t ) sin ntdt = 2∫ x(t ) sin ntdt = 0,
−π 0
 π

−
∫π ~x (t ) cos ntdt = 0 (n = 1,2,3,...) ,

π
~
−
∫π x (t )dt = 0 .
Întrucît sistemul 1,cost, sint, ...., cosnt, sinnt,... este total în spaţiul L2 [−π , π ] , rezultă că
x (t ) = 0 a.p.t., ceea ce implică x=0. Prin urmare sistemul {x } este total şi deci şi complet în
~ ∞
n 1

L2 [0, π ] .
514. Sistemul este ortogonal, însă nu este normat şi nu este complet.
Faptul că acest sistem este ortogonal şi nu este normat a fost stabilit în problema 511. Dacă vom
considera z m ∈ L2 [−π , π ] , zm(t)=cosmt, atunci obţinem (zm,xn)=0 (n=0,1,2,...) (a se vedea
problema 511). Rezultă că sistemul {x n }1 nu este total şi, prin urmare nu este complet.
∞

515. Sistemul nu este ortogonal, nu este normat, este complet.

Avem
1
1
( x m , x n ) = ∫ t 2 m + 2 n − 4 dt = ≠ 0 (m ≠ n) şi x1 =1, x n ≠ 1 (n>1).
0
2m + 2n − 3
Să demonstrăm că sistemul este complet în L2 [0,1] . Fie x ∈ L2 [0,1] şi ε > 0 .
Întrucît mulţimea C[0,1] este densă în L2 [0,1] , există y ∈ C[0,1] astfel încît
ε
x− y L2 [ 0 ,1]
< .
2
Punem
~ ⎧ y (t ), 0 ≤ t ≤ 1,
y (t ) = ⎨
⎩ y(-t), - 1 ≤ t < 0 .
~
Funcţia y : [−1,1] → R este continuă şi pară. Conform teoremei Weierstrass există un şir de
1
polinoame ( p n (t ))1∞ uniform convergent la ~ y (t ) pe [-1,1]. Notăm Qn (t ) = (pn(t)+ pn(-t))
2
1
(-1≤t≤1). Funcţia ~ y (t ) fiind pară, avem ~y (t ) = ( ~ y (t ) + ~
y (−t )) . Rezultă
2
1 1
Qn (t ) − ~y (t ) = p n (t ) − ~ y (t ) + ( p n (−t ) − ~y (−t )) ≤ ( p n (t ) − ~ y (t ) + p n (−t ) − ~
y (−t ) ) ≤
2 2
1
≤ (max p n ( s) − ~ y ( s) + max p n ( s) − ~ y (s) = pn − ~ y C [ −1,1] (-1≤t≤1)
2 −1≤ s ≤1 −1≤ s ≤1

şi
Qn − ~ y C [ −1,1] ≤ pn − ~y C [ −1,1] →0 ( n → ∞ ).
De aici obţinem
Qn − y C [ 0,1] ≤ Qn − ~
y C [ −1,1]
→0 ( n → ∞ ),
ε
Qn − y L2 [ 0 ,1]
≤ Qn − y C [ 0 ,1]
< (n≥n0) .
2
Prin urmare
x − Qn L [ 0,1] ≤ x − y L2 [ 0 ,1]
+ y − Qn L2 [ 0 ,1]
< ε (n≥n0)
2

Se vede că uşor că Qn ∈ L({x n }1 ) şi deci L({xn }1∞ ) =L2[0,1], adică sistemul {x n }1 este complet
∞ ∞

în L2[0,1].
516. Sistemul nu este ortogonal, nu este normat, este însă complet.
Avem
 1
1
( x m , x n ) = ∫ t 2 m + 2 n − 2 dt = (m,n=1,2,...), ceea ce înseamnă că sistemul nu este nici
0
2 m + 2n − 1
ortogonal, nici normat.
Să demonstrăm că sistemul este complet. E suficient să arătăm că el este total. Fie
x ∈ L2[0,1], x ⊥ x n (n=1,2,…). Avem
1

∫ x(t )t
2 n −1
dt = 0 (n=1,2,…).
0

Punem
~ ⎧ x(t ), 0 ≤ t ≤1
x (t ) = ⎨
⎩− x(−t ), − 1 ≤ t ≤ 0.
Se vede uşor că x ∈ L2[-1,1]. Întrucît x este funcţie impară, iar t2n este pară, avem ~
~ ~ x (t)t2n
este impară şi deci
1

∫ ~x (t )t
2n
dt = 0 (n=0,1,…), iar ~
x (t)t2n-1 este pară şi din relaţiile de mai sus
−1
1 1
~ 2 n −1
∫ x (t )t dt = 2∫ x(t )t = 0 (n=1,2,…).
2 n −1

−1 0
1
Am obţinut: ∫ ~x (t )t
k
dt = 0 (k = 0,1,2...). Însă mulţimea polinoamelor este densă în
−1

spaţiul L2 [− 1,1] şi deci sistemul t k 0 este total. Rezultă că ~

∞
{} x (t ) = 0 a.p.t. pe [− 1,1], atunci
x(t ) = 0 a.p.t. pe [0,1] , adică x = 0 . Prin urmare sistemul este complet.
517. Sistemul nu este ortogonal, nu este normat, este însă complet. Avem :
2 m + 2 n −3
− a 2 m + 2 n −3
b
(x m , xn ) = ∫ t 2 m+ 2n−4 dt = b (m, n = 1,2,...) şi prin urmare, sistemul nu este nici
a
2m + 2n − 3
ortogonal, nici normat. Să aratăm că sistemul este complet. Fie
b
x ∈ L2 [a, b ], (x, x n ) = 0 (n = 1,2,...) , adică ∫ x(t )t
2n−2
dt = 0 (n = 1,2,...). Punem:
a

⎧ x(t ), a < t ≤ b,
⎪
x (t ) = ⎨0,−a ≤ t ≤ a,
~
⎪ x(−t ),−b ≤ t < −a.
⎩
Este clar că ~ x : [− b, b] → R este funcţie pară şi x ∈ L2 [− b, b] .
~ Prin urmare
b b b

∫ ~x (t )t dt = 0 (n = 1,2,...) . Avem de asemenea ∫ x (t )t dt = 2∫ x(t )t 2 n − 2 dt = 0 (n = 1,2,...) . În

2 n −1 ~ 2n − 2

−b −b a

{}
b

∫ ~x (t )t dt = 0 (k = 0,1,2,...) . Însă mulţimea t k este densă în spaţiul L2 [− b, b] şi,

∞
consecinţă : k
0
−b

prin urmare, ~ x (t ) = 0 a.p.t. pe [− b, b ]. Rezultă că x(t ) = 0 a.p.t. pe [a, b] , adică x = 0 . Aşadar

sistemul este total, deci complet.
518. Sistemul nu este ortogonal, nu este normat, nu este complet. Întrucît

(t , t )= ∫t
a
2 n−2 2 n −1
dt = 0 (n = 1,2,...), sistemul nu este total şi prin urmare, nu este complet.
−a

519. E suficient să considerăm cazul x ≠ y, y ≠ 0 . Avem x = y şi din inegalitatea

Cauchy-Buniakowski-Schwarz obţinem
x y = x = Re( x, y ) = Re( x, y ) = Re( x, y ) ≤ ( x, y ) ≤ x y . Rezultă că în inegalitatea C-B-S are
2

loc semnul "egal" |(x,y)|=||x|| ||y||, ceea ce implică dependenţa liniară a vectorilor x şi y. Există
2 2 2
λ ∈ Κ astfel încît x = λy şi, prin urmare, Re(λy, y ) = y , y Re λ = y , Re λ = 1 . Însă
x = λy = λ y , λ = 1 . Întrucît Re λ = 1, λ = 1, rezultă λ = 1, x = y.
520. Fie x1 , x 2 ∈ Μ ⊥ şi y un element arbitrar din Μ . Avem (x1 , y ) = (x 2 , y ) = 0 şi, prin
urmare, (α 1 x1 + α 2 x 2 , y ) = α 1 ( x1 y ) + α 2 ( x 2 , y ) = 0 . Rezultă că α 1 x1 + α 2 x 2 ∈ Μ ⊥ ceea ce arată că
mulţimea Μ ⊥ este o varietate liniară. Dacă xn ∈ Μ ⊥ , xn → x , şi y ∈ Μ , atunci (x n , y ) → ( x, y ). .
Însă (xn , y ) = 0 şi deci (x, y ) = 0 . Elementul y ∈ Μ fiind arbitrar, rezultă că x ∈ Μ ⊥ şi Μ ⊥ este
o varietate liniară închisă, adică subspaţiu.
521. Fie x ∈ Μ . Atunci pentru orice y ∈ Μ ⊥ avem (x, y ) = 0 , ceea ce implică
( )
⊥
incluziunea x ∈ Μ ⊥ . Prin urmare Μ ⊂ Μ ⊥ ( )⊥
. Incluziunea strictă este posibilă, ceea ce
rezultă din problema ce urmează.
522. Dacă Μ = Μ ⊥ ( )⊥
,atunci M este subspaţiu, ceea ce rezultă din problema 520. Fie M
un subspaţiu al spaţiului Hibbert H. Avem H= Μ ⊕ Μ ⊥ şi H= Μ ⊥ ⊕ Μ ⊥ ( )
⊥
, de unde şi rezultă
(
egalitatea Μ ⊥ )⊥
=Μ.
523. Fie x ∈ M 2⊥ . Pentru orice y ∈ Μ 2 avem (x, y ) = 0 . Fie z un element arbitrar din
Μ 1 . Întrucît Μ 1 ⊂ Μ 2 , avem z ∈ Μ 2 şi ( x, z ) = 0 , adică x ∈ Μ 1⊥ . Rezultă incluziunea
Μ 2⊥ ⊂ Μ 1⊥ .
524. Fie z1 , z 2 ∈ Μ 1 ⊕ Μ 2 . Avem
z k = x k + y k , x k ∈ Μ 1 , y k ∈ Μ 2 , (k = 1,2 ), α 1 z1 + α 2 z 2 = (α 1 x1 + α 2 x 2 ) + (α 1 y1 + α 2 y 2 ).
Întrucît Μ 1 şi Μ 2 sunt subspaţii, rezultă că α 1 z1 + α 2 z 2 ∈ Μ 1 ⊕ Μ 2 adică Μ 1 ⊕ Μ 2 este
varietate liniară. Să arătăm că Μ 1 ⊕ Μ 2 este mulţime închisă. Fie z n ∈ Μ 1 ⊕ Μ 2 ,
z n → z , z n = x n + y n , x n ∈ Μ 1 , y n ∈ Μ 2 . Şirul ( z n )1 fiind convergent, este fundamental şi, prin
∞

urmare, pentru orice ε > 0 există n0 ∈ N astfel încît z n − z m < ε (m, n ≥ n0 ) . Însă
z n − z m = ( x n + y n ) − ( x m + y m ) = (x n − x m ) + ( y n − y m ), x n − x m ∈ Μ 1 , y n − y m ∈ Μ 2 şi deci
x n − x m ⊥y n − y m . Aplicăm teorema Pitagora şi obţinem
2 2 2 2
ε 2 > zn − z m = xn − x m + yn − y m ≥ xn − x m . Rezultă că xn − xm < ε şi în mod analog
y n − y m < ε (n, m ≥ n0 ) . Şirurile (x n )1∞ şi ( y n )1∞ fiind fundamentale, sunt şi convergente:
lim xn = x , lim yn = y . Întrucît M1 şi M2 sunt mulţimi închise, avem x ∈ Μ 1 , y ∈ Μ 2 . Notăm
n→∞ n→∞

u=x+y. Evident u ∈ Μ1 ⊕ Μ 2 şi
2 2 2 2
zn − u = ( xn − x) + ( yn − y ) = xn − x + yn − y → 0 (n → ∞). Aşadar zn → u (n → ∞) , şi
deoarece prin ipoteză z n → z (n → ∞) , rezultă că z = u ∈ Μ 1 ⊕ Μ 2 . Prin urmare Μ 1 ⊕ Μ 2 este
varietate liniară închisă, adică subspaţiu.
( ) ( )
m m

∑ ξ j = ∑ ξ j = 0. Fie
∞ ∞
x1 = ξ (j1) x2 = ξ (j 2)
(1) ( 2)
525. Dacă 1
∈Μ , 1
∈Μ atunci
j =1 j =1

y = (η j )1 . ( j = 1,2,...)
∞
y = α 1 x1 + α 2 x 2 , Avem η j = α 1ξ j (1)
+ α 2ξ j
( 2)
şi
 m m m m

∑η = ∑ (α ξ + α 2ξ j ) = α1 ∑ ξ j + α2 ∑ξ j = 0 . Prin urmare y = α 1 x1 + α 2 x 2 ∈ Μ şi
(1) ( 2) (1) ( 2)
j 1 j
j =1 j =1 j =1 j =1

Μ este varietate liniară.

Să arătăm că Μ este mulţime închisă. Fie x n = (ξ j )1∞ ∈ Μ , xn → x = (ξ j )1∞ .
( n)

Convergenţa în spaţiului l 2 implică convergenţa în coordonate şi deci lim ξ j = ξ j ( j = 1,2,...),

(n)
n→∞
m m m

∑ ξ j = 0 (n = 1,2,...) , de unde rezultă lim ∑ ξ j = 0 , ∑ξ

(n) ( n) (n)
Întrucît x n ∈ Μ avem j =0 ,
n→∞
j =1 j =1 j =1

adică x ∈ Μ . Vectorul x0 = (11

,12 31,0,0,...) este ortogonal subspaţiului Μ . Într-adevăr, dacă
,...,
m
m
x ∈ Μ atunci ( x, x 0 ) = ∑ ξ j = 0. Să notăm Μ 1 = {λx 0 }λ∈Κ şi să arătăm că Μ ⊕ Μ 1 = l2. Fie
j =1

x = (ξ j )1 ∈ l2. Să ne convingem că vectorul x poate fi reprezentat sub forma x = y + z , y ∈ Μ ,

∞

y = (η j )1 . Avem
m
z = λx0 (λ ∈ Κ ) . Notăm
∞
x − λx0 = y ∈ Μ , ∑η j = 0, η j = ξ j − λ
j =1

∑ (ξ − λ ) = 0,
m
1 m
(1 ≤ j ≤ m ), ηj =ξj ( j > m ). Prin urmare j λ= ∑ξ k . Obţinem
j =1 m k =1

y = (η j )1 ∈ Μ ,
1 m
ηj =ξj − ∑ξ k (1 ≤ j ≤ m ), ηj =ξj ( j > m) . Aşadar x = y + z,
∞

m k =1
⎛1 m ⎞
z = ⎜ ∑ ξ k ⎟ x0 .
⎝ m k =1 ⎠
Concluzie: Μ ⊥ = {λx0 }λ∈Κ .
Observaţie: Se vede uşor că mulţimea Μ poate fi definită în modul următor:
{
Μ = x = (ξ j )1 ∈ l2 : x ⊥ x0 .
∞
}
Conform problemei 520 mulţimea Μ este subspaţiu şi dacă notăm Μ 1 = {λx0 }λ∈Κ , atunci
Μ ⊥ = Μ1.
526. ( ( ) ) , x = (ξ ( ) ) ∈ Μ, y = (η ) = α x + α x . Avem
Fie x1 = ξ j
1
1
∞
2 j
2 ∞
1
∞
j 1 1 1 2 2

şi ∑η = ∑ (α ξ + α ξ ) = α ∑ ξ + α ∑ ξ
∞ ∞ ∞ ∞
() ( ) () ( ) () ( )
ηj = α ξ +α ξ
1 j
1
2 j
2
j 1 j
1
= 0. Rezultă că Μ 2 j
2
1 j
1
2 j
2

j =1 j =1 j =1 j =1

este varietate liniară. Ea însă nu este mulţime închisă. Într-adevăr considerăm şirul (x n )1 ⊂ Μ ,
∞

⎛ ⎞
⎜ 1 1 1 ⎟
xn = ⎜1, − ,− ,...,− ,0,0,... ⎟ . Acest şir converge către x0 = (1,0,0,...) ∉ Μ , ceea ce rezultă din
⎜ 1n44n2443 n ⎟
⎝ n ⎠
1
⎛ 1 ⎞2 1
relaţia xn − x0 = ⎜ n ⋅ 2 ⎟ = → 0 (n → 0 ) . Prin urmare Μ nu este subspaţiu.
⎝ n ⎠ n
Fie x = (ξ j )1 ∈ Μ ⊥ . Se vede uşor că y n = e1 − en+1 ∈ Μ (n = 1,2,...) . Rezultă că x⊥y n sau
∞

ξ1 − ξ n+1 = 0, ξ 1 = ξ n +1 , (n = 1,2,...), ceea ce implică egalitatea x = (ξ1 , ξ1 ,...) . De aici, întrucît

x ∈ l 2 , rezultă că x = 0, adică Μ ⊥ = {0}. Însă varietatea liniară Μ nu coincide cu l 2 şi deci
egalitatea Μ ⊕ Μ ⊥ = l 2 nu este adevărată. Observăm că varietatea liniară Μ , fiind densă în
mulţimea şirurilor de rang finit, este densă şi în l 2 . De aici de asemenea rezultă egalitatea
Μ ⊥ = {0}.
527. Pentru orice subspaţiu M al spaţiului Hilbert H avem H = M ⊕ M ⊥ , adică orice
x ∈ H se reprezintă în mod unic sub forma x = y + z , y ∈ M , z ∈ M ⊥ . Vectorul y se numeşte
proiecţia vectorului x pe subspaţiul M şi se notează y = prM x. Chiar din definiţie rezultă că
prM x = x dacă şi numai dacă x = y ∈ M şi prM x = 0 dacă şi numai dacă x = z ∈ M ⊥ , adică
x⊥M .
1
528. Alegem un şir ( x n )1∞ ⊂ Μ astfel ca α ≤ xn < α + (n = 1,2,...) . Să arătăm că acest
n
şir este fundamental. Conform identităţii paralelogramului avem:
2
2 2 2 2 2 2 2 xn + xm
xn + x m + xn − x m = 2 x n +2 x m , xn − x m = 2 xn + 2 xm − 4 . Întrucît
2
xn + xm xn − xm
mulţimea Μ este convexă, vectorul ∈ Μ şi, prin urmare, ≥ α . Acum
2 2
2 2
⎛ 1⎞2 ⎛ 1⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞
obţinem xn − xm ≤ 2⎜ α + ⎟ + 2⎜ α + ⎟ − 4α 2 = = 4α ⎜ + ⎟ + 2⎜ 2 + 2 ⎟ . Pentru orice
⎝ n⎠ ⎝ m⎠ ⎝n m⎠ ⎝n m ⎠
8α 4
ε > 0 alegem un n0 ∈ N astfel ca + 2 < ε 2. Dacă m, n ≥ n0 atunci
n 0 n0
⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞ 8α 4
< 4α ⎜⎜ + ⎟⎟ + 2⎜⎜ 2 + 2 ⎟⎟ = Şirul (x n )1 este
2 ∞
xn − x m + 2 < ε 2 , xn − x m < ε .
⎝ n0 n 0 ⎠ ⎝ n0 n0 ⎠ n0 n0
fundamental şi, prin urmare, convergent. Fie x0 = lim x n. Mulţimea Μ este închisă şi deci
n→∞

1
x0 ∈ Μ. Avem x0 = lim xn
n→∞
şi α ≤ xn < α + (n = 1,2,...). De aici
n
⎛ 1⎞
α ≤ lim x n ≤ lim⎜α + ⎟ = α , x0 = α .
n→∞ ⎝n →∞n⎠
b) Admitem că x0 , y 0 ∈ Μ şi x0 = y 0 = α . Mulţimea Μ fiind convexă, rezultă că
x0 + y 0 x + y0 x + y0 1
∈ Μ şi, prin urmare, 0 ≥ α . Avem α ≤ 0 ≤ ( x0 + y 0 ) = α , de unde
2 2 2 2
imediat rezultă x0 + y0 = 2α = x0 + y0 . Însă într-un spaţiu Hilbert semnul "egal" în
inegalitatea triunghiului are loc dacă şi numai dacă vectorii şunt liniari dependenţi şi dacă
y 0 = λx0 atunci λ≥0 (se zice că spaţiul este strict normat). Avem
α = y0 = λx0 = λ x0 = λα , de unde rezultă α = 0 sau λ = 1 . În ambele cazuri y0 = x0 .
Unicitatea vectorului x0 cu proprietatea x0 = α poate fi stabilită şi în alt mod.
Admitem că x0 , y 0 ∈ Μ şi x0 = y0 = α . Conform identităţii paralelogramului avem

) = 2( x )= x
2
x + y0
2
(
4α = 2 α + α 2 2
0
2
+ y0
2
0 + y0
2
+ x0 − y 0
2
=4 0
2
+ x0 − y 0
2.

x0 + y 0 x + y0
Mulţimea Μ fiind convexă, vectorul ∈ Μ , de unde rezultă inegalitatea 0 ≥α
2 2
2 2
şi 4α 2 ≥ 4α 2 + x0 − y0 . De aici avem x0 − y0 ≤ 0 şi y0 = x0 .
 529. Fie spaţiul Hilbert H separabil şi Μ = {x j }1 o mulţime densă în H . Considerăm un
∞

sistem ortonormat {eα }α∈A în H. Dacă α ≠ β atunci eα − e β = 2 . Să arătăm că sferele

⎧⎪ ⎛ 2 ⎞⎫⎪ ⎛ 2⎞ ⎛ 2⎞
⎨S ⎜⎜ eα , ⎟⎬ sunt disjuncte două cîte două . Fie x ∈ S ⎜ eα , ⎟ ∩ S ⎜ eβ , ⎟ (α ≠ β ) .
⎪⎩ ⎝ 2 ⎟⎠⎪⎭
0 ⎜ 2 ⎟ ⎜ 2 ⎟
α ∈A ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

2 = eα − eβ = (eα − x0 ) + (x0 − eβ ) ≤ e0 − x0 + x0 − eβ <

2 2
Avem + = 2 . Am obţinut
2 2
2 < 2 . Contradicţie.
Mulţimea Μ fiind densă în spaţiul H pentru orice eα (α ∈ A) există un element
2 ⎛ 2⎞ ⎛ 2⎞
x j ∈ Μ ` astfel încît eα − x j < , x j ∈ S ⎜⎜ e j , ⎟ . Prin urmare orice sferă S ⎜ eα ,
⎜
⎟ conţine
2 ⎝ 2 ⎟⎠ ⎝ 2 ⎟⎠
elemente ale mulţimii Μ . Sferele fiind disjuncte două cîte două, orice element x j ∈ Μ aparţine
⎛ 2⎞
doar unei sfere. În fiecare sferă S ⎜⎜ eα , ⎟ fixăm cîte un element x j ∈ Μ Definim aplicaţia
⎟
⎝ 2 ⎠
⎧⎪ ⎛ 2 ⎞⎫⎪ ⎛ 2⎞
ϕ : ⎨S ⎜⎜ eα , ⎟⎬ → Μ în modul următor : dacă în sfera S ⎜ eα ,
⎜
⎟
⎟ este fixat
⎪⎩ ⎝ 2 ⎟⎠⎪⎭ ⎝ 2 ⎠
α∈A

⎛ ⎛ 2 ⎞ ⎞⎟
elementul x j0 , atunci ϕ ⎜ S ⎜⎜ eα , ⎟ = x j0. . Obţinem o bijecţie a mulţimii sferelor
⎜
⎝ ⎝ 2 ⎟⎠ ⎟⎠
⎪⎧ ⎛⎜ 2 ⎞⎪⎫
⎟⎬
⎨S ⎜ eα , şi a unei submulţimi a mulţimii Μ (a elementelor fixate ale mulţimii Μ ).
⎩⎪ ⎝ 2 ⎟⎠⎭⎪α∈A
Mulţimea Μ fiind numărabilă, orice submulţime este cel mult numărabilă. Prin urmare
⎧⎪ ⎛ 2 ⎞⎫⎪
mulţimea sferrelor ⎨S ⎜⎜ eα , ⎟⎬ ,cît şi mulţimea {eα }α∈A , este cel mult numărabilă.
⎪⎩ ⎝ 2 ⎟⎠⎪⎭α∈A
5
( )
530. prm x = 7t 3 − 12t 2 + 6t ; ρ ( x, M ) = .
4
1
4
Fie y = prm x . Atunci y ∈ M , adică y = at 3 + bt 2 + ct , x − y ⊥ M . Ultima relaţie este
echivalentă cu x − y⊥t , x − y⊥t 2 , x − y ⊥ t 3 . Rezultă
1
( )
0 = (x − y, t ) = ∫ 1 − at 3 − bt 2 − ct tdt =
1 a b c
− − − ,
2 5 4 3
0
1
( ) ( )
0 = x − y, t 2 = ∫ 1 − at 3 − bt 2 − ct t 2 dt =
1 a b c
− − − ,
3 6 5 4
0
1
0 = (x − y, t 3 ) = ∫ (1 − at 3 − bt 2 − ct )t 3dt =
1 a b c
− − − .
0
4 7 6 5

Prin urmare coeficienţii a, b, c satisfac sistemul de ecuaţii liniare:

⎧a b c 1
⎪5 + 4 + 3 = 2 ,
⎪
⎪a b c 1
⎨ + + = ,
⎪6 5 4 3
⎪a b c 1
⎪7 + 6 + 5 = 4 .
⎩
Utilizînd metoda Gauss obţinem :
⎧ a b c 1 ⎧ a b c 1
⎪ 5 + 4 + 3 = 2, ⎪ + + = ,
5 4 3 2
⎪ ⎪
⎪ 1 c 1 ⎪ 1 1
⎨ b+ = , ⎨ b + c = 1,
⎪ 20 6 3 ⎪ 10 3
⎪ 1 4 3 ⎪ 1 1
⎪ 12 b + 15 c = 4 ; ⎪ 30
c= ;
4
⎩ ⎩
15 35
c = , b = −15, c = .
2 4
Aşadar
35
4
15
2
5
(
y = t 3 − 15t 2 + t = 7t 3 − 12t 2 + 6t .
4
)

Calculăm ρ ( x, M ) = x − y =
2 2
x − y .
1 1 1
2 25
16 0
2 2
( 25
) ( )
x = ∫ 1 dt = 1, y = ∫ 7t 3 − 12t 2 + 6t dt = ∫ 49t 6 − 168t 5 + 228t 4 − 144t 3 + 36t 2 dt =
2

16 0
0

25 ⎛ 228 ⎞ 25 ⎛ 228 ⎞ 25 3 15
⎜ 7 − 28 + − 36 + 12 ⎟ = ⎜ − 45 ⎟ = ⋅ =
16 ⎝ 5 ⎠ 16 ⎝ 5 ⎠ 16 5 16
15 1
şi deci ρ ( x, M ) = 1 − = .
16 4
531. prm x =
1
20
( )
30t 2 − 12t + 1 , ρ ( x, M ) =
1
.
20 7
Fie y = prM x = at 2 + bt + c. Avem
1
(
0 = ( x − y,1) = ∫ t 3 − at 2 − bt − c dt = ) 1 a b
− − − c,
4 3 2
0
1
( ) (
0 = x − y, t = ∫ t 3 − at 2 − bt − c t dt = ) 1 a b c
− − − ,
5 4 3 2
0
1
0 = (x − y, t 2 ) = ∫ (t 3 − at 2 − bt − c ) t 2 dt =
1 a b c
− − − .
0
6 5 4 3
⎧a b 1 ⎧a b 1 ⎧a b 1
⎪3 + 2 + c = 4 , ⎪ 3 + 2 +c = 4, ⎪ 3 + 2 +c = 4,
⎪ ⎪ ⎪
⎪a b c 1 ⎪ b 1 ⎪ b 1
⎨ + + = , ⎨ +c = − , ⎨ +c = − ,
⎪4 3 2 5 ⎪ 6 20 ⎪ 6 20
⎪a b c 1 ⎪b 4 1 ⎪ c 1
⎪5 + 4 + 3 = 6 . ⎪ 4 + 3 c = − 12 . ⎪ = .
⎩ ⎩ ⎩ 3 60
 1 3 3
c= ,b=− ,a= .
20 5 2
3 3
y = t2 − t +
2 5
1
=
20 20
1
30t 2 − 12t + 1 .( )
Să calculăm acum ρ ( x, M ). Avem
1
1
ρ ( x, M ) = x − y = x − y , x = ∫ t 6 dt =
2 2 2
,
0
7
1
2
y =
1
∫
400 0
(
900t 4 + 144t 2 + 1 − 720t 3 + 60t 2 − 24t dt =
1
400
)
(180 + 48 + 1 − 180 + 20 − 12) = 57 .
400
1 57 1 1
Rezultă ρ ( x, M ) = − = = .
7 400 400 * 7 20 7
6
532. prM x = 0, ρ ( x, M ) = .
3
1
Punem y = at 4 + bt 2 + c. Observăm că (x, y ) = ∫ (at )
+ bt 3 + ct dt = 0, adică x⊥y oricare ar fi
5

−1
1
⎛ 1 2 ⎞2 2 6
y ∈ M . Rezultă că x⊥M şi prM x = 0, ρ ( x, M ) = x = ⎜⎜ ∫ t dt ⎟⎟ = = .
⎝ −1 ⎠ 3 3
1
2 2
533. prM x = 0, ρ ( x, M ) = . Rezultă din relaţia x⊥M . ρ 2 ( x, M ) = x = 2 ∫ t 6 dt = .
2

7 0
7

534. prM x =
1
60
( )
70t 3 − 15t + 2 , ρ (x, M ) =
1
60
Fie y = prM x = at 3 + bt + c.
Avem
1
( 1 a b
0 = ( x − y,1) = ∫ t 4 − at 3 − bt − c dt = − − − c,
5 4 2
)
0
1
0 = (x − y, t ) = ∫ (t − at 4 − bt 2 − ct )dt =
1 a b c
5
− − − ,
0
6 5 3 2
1
(
0 = x − y, t 3
) = ∫ (t 7
− at 6 − bt 4 − ct 3 dt = ) 1 a b c
− − − .
8 7 5 4
0

⎧a b 1 ⎧ a b 1 ⎧a b 1
⎪4 + 2 + c = 5 , ⎪ 4 + 2 +c = 5, ⎪ 4 + 2 +c = 5,
⎪ ⎪ ⎪
⎪a b c 1 ⎪ b 3 1 ⎪ b 3 1
⎨ + + = , ⎨ + c=− , ⎨ + c=− ,
⎪5 3 2 6 ⎪ 3 2 30 ⎪ 3 2 30
⎪a b c 1 ⎪3 9 3 ⎪ 9 3
⎪7 + 5 + 4 = 8 . ⎪ 5 b + 4 c = − 40 . ⎪ 3
c= .
40
⎩ ⎩ ⎩
1 ⎛ 1 1 ⎞ 15 1 ⎛ 1 1 1 ⎞ 24 + 15 − 4 7
c = , b = 3⎜ − − ⎟=− = − , a = 4⎜ + − ⎟ = = .
30 ⎝ 30 20 ⎠ 60 4 ⎝ 5 8 30 ⎠ 30 6
7 1
Aşadar prM x = t 3 − t +
6 4
1
=
30 60
1
70t 3 − 15t + 2 . ( )
 1
1
Să calculăm ρ ( x, M ) = x − y = x − y . Avem x = ∫ t 8 dt = ,
2 2 2

0
9
1
y =
2 1
∫
3600 0
(4900t 6 + 225t 2 + 4 − 2100t 4 + 280t 3 − 60t )dt =
1
3600
(700 + 75 + 4 − 420 + 70 − 30) = 399 .
3600
1 399 1
Prin urmare ρ ( x, M ) = − = .
9 3600 60

( )
535. e1 = 3t , e2 = 5 4t 2 − 3t , e3 = 7 15t 3 − 20t 2 + 6t ; ( ) 2
3
e1 −
6
5
e2 +
7
12
e3 .
Aplicînd metoda de ortogonalizare Schmidt, vom obţine
1
⎛1 ⎞2 1 x
x1 = ⎜⎜ ∫ t 2 dt ⎟⎟ = , e1 = 1 = 3t ;
⎝0 ⎠ 3 x1
1
3 3 3
(x2 , e1 ) = 3 ∫ t 3 dt = , y 2 = x2 − ( x2 , e1 )e1 = t 2 − 3t = t 2 − t ,
0
4 4 4
1
⎛ 1 ⎛ 4 3 3 9 2 ⎞ ⎞2
y 2 = ⎜⎜ ∫ ⎜ t − t + t ⎟dt ⎟⎟ =
⎝0⎝ 2 16 ⎠ ⎠

1
⎛ 1 3 3 ⎞2
=⎜ − + ⎟ =
1 y
, e2 = 2 = 5 4t 2 − 3t ; ( ) (x , e ) = 3∫ t dt =
3 1
1
4 3
,
⎝ 5 8 16⎠ 4 5 y2 0 5

(x3 , e2 ) = ( )
⎛ 2 3⎞ 5
5 ∫ 4t 5 − 3t 4 dt = 5⎜ − ⎟ = , y3 = x3 − (x3 , e1 )e1 − (x3 , e2 )e2 =
1

0
⎝ 3 5 ⎠ 15

= t3 −
5
3
3t −
5
15
( 4 2
)
5 4t 2 − 3t = t 3 − t 2 + t ,
3 5
1 1
⎛ 1⎛ 16 4 8 4 16 ⎞ ⎞ 2 ⎛ 1 16 4 4 4 4 ⎞ 2 1
y3 = ⎜⎜ ∫ ⎜ t 6 + t 4 + t 2 − t 5 + t 4 − t 3 ⎟dt ⎟⎟ = ⎜ + + − + − ⎟ = ,
⎝ 0⎝ 9 25 3 5 5 ⎠ ⎠ ⎝ 7 45 75 9 25 15⎠ 15 7
y ⎛ 4 2 ⎞
e3 = 3 = 15 7⎜t 3 − t 2 + t ⎟ = 7 15t 3 − 20t 2 + 6t .
3 5 ⎠
( )
y3 ⎝

Calculăm coeficienţii Fourier ai elementului x(t)=1 în raport cu sistemul obţinut {e1 , e2 , e3 }:

3
c1 = ( x, e1 ) = 3 ∫ tdt =
1
,
0 2

( ⎛4 3⎞
)
c2 = ( x, e2 ) = 5 ∫ 4t 2 − 3t dt = 5 ⎜ − ⎟ = −
1 5
,
0
⎝3 2⎠ 6

( ⎛ 15 20
c3 = ( x, e3 ) = 7 ∫ 15t 3 − 20t 2 + 6t dt = 7 ⎜ −
1
) ⎞
+ 3⎟ =
7
.
0
⎝4 3 ⎠ 12

Prin urmare seria Fourier a elementului x este:

y=
2
3
e1 −
6
5
e2 +
7
12
e3 =
2
3
3t −
6
5
5 4t 2 − 3t +
7
12
(
• 7 15t 3 − 20t 2 + 6t = ) ( )
35 15
= t 3 − 15t 2 + t.
4 2
 Considerăm subspaţiul M= {at 3
}
+ bt 2 + ct : a, b, c ∈ R = L( {e1 , e2 , e3 }) ⊂ L2[0, 1] şi
obţinem egalitatea y= prM x ( a se vedea problema 530), ceea ce se află în concordanţă cu teoria
seriilor Fourier.

536. e1 = 1, e2 = 3 (2t − 1), e3 = 5 6t 2 − 6t + 1 ; ( ) 1

4
e1 +
3 3
20
e2 +
5
20
e3 .
1

Avem: x1 = ⎛⎜ ∫ dt ⎞⎟ = 1, e1 = 1 = 1.
1 2 x
⎝ 0 ⎠ x1

(x2 , e1 ) = ∫0 tdt = 1 , y 2 = x2 − (x2 , e1 ) = t −

1
1
,
2 2
1 (2t − 1)
3 1
1 1 1
= ∫ (2t − 1) dt = ⋅
2 2
y2 = ,
4 0 4 6 0
12

(x3 , e1 ) = ∫0 t 2 dt = 1 , (x3 , e2 ) =
1

3
1
( )⎛ 1 1⎞
3 ∫ 2t 3 − t 2 dt = 3⎜ − ⎟ =
3
,
0
⎝ 2 3⎠ 6
1
y3 = x3 − ( x3 , e1 )e1 − ( x3 , e2 )e2 = t 2 − −
3 6
3 1 1
⋅ 3(2t − 1) = t 2 − t + = 6t 2 − 6t + 1 ,
6 6
( )

= 3 (2t − 1),
y2
e2 =
y2

y3
2
=
1 1
∫ ( 1 ⎛ 36
) ⎞
36t 4 + 36t 2 + 1 − 72t 3 + 12t 2 − 12t dt = ⎜ + 12 + 1 − 18 + 4 − 6 ⎟ =
1
,
36 0 36 ⎝ 5 ⎠ 5 ⋅ 36
e3 =
y3
(
= 5 6t 2 − 6t + 1 . )
y3

Coeficienţii Fourier ai elementului x în raport cu sistemul {e1 , e2 , e3 }sunt:

 1
c1 = ( x, e1 ) =
1
∫ t dt = 4 ,
3
0

(
c2 = ( x, e2 ) = 3 ∫ 2t 4 − t 3 dt = 3 ⎜ − ⎟ =
1
)
⎛2 1⎞ 3 3
,
0
⎝5 4⎠ 20

( ⎛ 6 1⎞
)
c3 = ( x, e3 ) = 5 ∫ 6t 6 − 6t 4 + t 3 dt = 5 ⎜1 − + ⎟ =
1 5
,
0
⎝ 5 4 ⎠ 20
1 3 3 5
e1 +
iar seria Fourier este e2 + e3 . Suma acestei serii este:
4 20 20
1 9 1
4
3
2
3
5
1
( )
y = + (2t − 1) + 6t 2 − 6t + 1 = t 2 − t + , ceea ce se află în coordonanţă cu
4 20 20
problema 531.

537.
e1 =
1
, e2 =
10 2
4
(
3t − 1 , e3 =
3 2
16
) (
35t 4 − 30t 2 + 3 ; 0 • e1 + 0 • e2 + 0 • e3 . )
2

Avem :

1 x1 1
x1 2 = ∫ dt = 2, e1 = = ;
−1 x1 2
1 1 2 2
(x2 , e1 ) =
1
∫ t dt = 2 ∫ t 2 dt =
2 −1 0 3
,

y2 = t 2 −
3
2 1
•
1
= 3t 2 − 1 , y 2 ( ) 2
= ∫ (
1 1 2
3t − 1
2
dt = )
2 1 2
∫
2
(
3t − 1 dt = )
2 3 9 −1 9 0

=
9 ∫(
2 1 4 2 2⎛9
)
⎞ 8
9t − 6t 2 + 1 dt = ⎜ − 2 + 1⎟ = , e2 =
9⎝5
10 2
3t − 1 ; ( )
0
⎠ 45 4

(x e ) = 2 ∫ t
3, 1
0
1
4
dt =
5
2
, (x3, e2 ) =
10 1 6 4
∫
2 0
3t − t dt = (
10 ⎛ 3 1 ⎞ 4 10
⎜ − ⎟=
2 ⎝7 5⎠ 35
)
,

y3 = t 4 −
5
2 1 4 10
• −
35
•
10 2
4
1 2
( 6
)
3t − 1 = t 4 − − 3t 2 − 1 = t 4 − t 2 +
5 7 7
3
35
= ( )
2
=
1
35
(
35t 4 − 30t 2 + 3 ,
2 2 1
) (
y3 = 2 ∫ 1225t 8 + 900t 4 + 9 − 2100t 6 + 210t 4 − 180t 2 dt =
35 0
)
2 ⎛ 1225 ⎞ 2 2 ⋅ 82
= 2⎜ + 180 + 9 − 300 + 42 − 60 ⎟ = ,
⎠ 2 ⋅ 3 ⋅ 35
2 2
35 ⎝ 9
 3 ⋅ 35 2 1
e3 =
16
⋅
35
(
35t 4 − 30t 2 + 3 =
3 2
16
)
35t 4 − 30t 2 + 3 , ( )
(x, e1 ) = 1 ∫−11tdt = 0, (x , e2 ) = 10
4 ∫
1

−
3t 3 − t dt = 0 , ( )
2 1

(x , e ) = 31612 ∫ (37t
3
1

−1
5
− 30t 3 + 3t dt = 0 . )
Seria Fourier a elementului x va fi : 0 • e1 + 0 • e2 + 0 • e3 .

538. e1 =
1
, e2 =
10 2
4
3t − 1 , e3 =
3 2
16
( ) (
35t 4 − 30t 2 + 3 ; 0 • e1 + 0 • e2 + 0 • e3 . )
2

539. e1 = 1, e2 = 3 (2t − 1), e3 =

7
3
(
10t 3 − 9t + 2 ; ) 1
5
• e1 +
2 3
15
• e2 +
7
20
• e3

Avem
e1 = 1, e2 = 3 (2t − 1) (a se vedea problema 536).

(x 3 , e1 ) = ∫ t 3 dt = ,
1 1
4
(x 3,
1
(
e2 ) = 3 ∫ 2t 4 − t 3 dt = 3 ⎜ − ⎟ =
⎛2 1⎞ 3 3
)
;
0 0
⎝ 5 4 ⎠ 20

y3 = t 3 − −
1 3 3
4 20
1 9
• 3 (2t − 1) = t 3 − − t +
4 10 20 10
9
=
1
10t 3 − 9t + 2 , ( )
y3 =
2 1 1
100 ∫0
(
100t 6 + 81t 2 + 4 + 40t 3 − 180t 4 − 36t dt = )
=
1 ⎛ 100
⎜
100 ⎝ 7
⎞
+ 27 + 4 + 10 − 36 − 18 ⎟ =
9
100 ⋅ 7
, e3 =
10 7 1
3
⋅ 10t 3 − 9t + 2 =
10
( )
⎠

=
3
7
(
10t 3 − 9t + 2 . )
1 1
c1 = ∫ t dt = 5 ,
4
0

1
(
c2 = 3 ∫ 2t 5 − t 4 dt = 3 ⎜ − ⎟ =)
⎛1 1⎞ 2 3
,
0
⎝3 5⎠ 15

∫ (10t )
7 1 7 ⎛5 3 2⎞ 7
c3 = 7
− 9t 5 + 2t 4 dt = ⎜ − + ⎟= .
3 0 3 ⎝ 4 2 5 ⎠ 20

1 2 3 7
e1 +
Seria Fourier: e2 + e3 , iar suma acestei serii:
5 15 20
1 2
y = + (2t − 1) +
5 5
7
60
10t 3 − 9t + 2 =
1
60
(
70t 3 − 15t + 2 . ) ( )

540.
e1 = 3t , e2 =
2
7 3
(
5t − 3t , e3 =
11
8
)
63t 5 − 70t 3 + 15t ;
4
3
(
e1 +
7
24
e2 −
11
192
e3 . )
 1
1 3
x1 = ⎛⎜ ∫ t 2 dt ⎞⎟ = (x2 , e1 ) =
1 1
3 ∫ t 4 dt =
2
Avem : , e1 = 3t , ;
⎝ 0 ⎠ 3 0 5

y2 = t 3 −
5
3 1
• 3t = 5t 3 − 3t ,
5
( 1 1
25 0∫ ) y2
2
=
25t 6 − 30t 4 + 9t 2 dt = (1 ⎛ 25
⎜
25 ⎝ 7
) ⎞ 1 4
− 6 + 3⎟ = • ,
⎠ 25 7

e2 =
5 7 1 3
2
(
• 5t − 3t =
5 2
7 3
)
5t − 3t , ( ) (x3 , e1 ) = 3 ∫0 t 6 dt = 3 ,
1

( )
(x3 , e2 ) = 7 ∫0 5t 8 − 3t 6 dt = 7 ⎛⎜ 5 − 3 ⎞⎟ = 4 , y3 = t 5 − 3 • 3t − 4 • 7 5t 3 − 3t =
2
1

2 ⎝9 7⎠ 9 7 7
( )
9 7 2
3 10 2
=t5 − t − t3 + t = t5 − t3 + t =
7 9 3
10
9
5
21
1
63
63t 5 − 70t 3 + 15t , ( )
y3 =
2 1
3969 ∫
1

0
(
3969t 10 + 4900t 6 + 225t 2 − 8820t 8 + 1890t 6 − 2100t 4 dt = )
1 ⎛ 3969 8820 6790 2100 225 ⎞ 1 ⎛ 3969 ⎞
= ⎜ − + − + ⎟= ⎜ − 980 + 970 − 420 + 75 ⎟ =
3969 ⎝ 11 9 7 5 3 ⎠ 3969 ⎝ 11 ⎠
1 64
• ,
3969 11

e3 =
63 11 1
8
•
63
(
63t 5 − 70t 3 + 15t =
11
8
)
63t 5 − 70t 3 + 15t . ( )

0
1
c1 = 3 ∫ t 3 dt =
4
3
, c2 =
2
7
∫
1

0
5t 5 − 3t 3 dt = (
7⎛5 3⎞
⎜ − ⎟=
2 ⎝ 6 4 ⎠ 24
7
),

11 189 − 280 + 90
c3 =
11 1
8 ∫0
(
63t 7 − 70t 5 + 15t 3 dt =
11 ⎛ 63 35 15 ⎞
⎜ − + ⎟=
8 ⎝ 8 3 4⎠ 8
) •
24
=−
11
192
.

3 7 11
Seria Fourier este : e1 + e2 − e3. .
4 24 192

541. M ⊥
{
= x = (ξ j )1 ∈ l2 : ξ + ξ 2 + ξ 3 = 0 .
∞
}
Fie x= (ξ j )1 ∈ M ⊥ . Avem ( x, x0 ) = 0 , adica ξ1 + ξ 2 + ξ 3 = 0 .
∞

x= (ξ j )1
∞
Reciproc , fie astfel incit ξ + ξ 2 + ξ3 = 0 . Avem
(x, λx0 ) = λ (x, x0 ) = λ (ξ1 + ξ 2 + ξ 3 ) = 0 .Prin urmare x ⊥ M,x∈ M ⊥.
{
Rezulta ca M ⊥ = x = (ξ j )1 ∈ l2 : ξ + ξ 2 + ξ 3 = 0 .
∞
}
542. M ⊥ = {λx0 }, (λ ∈ Κ ) , unde x0 = (1,0,1,0,1,0,0,....)
Pentru orice x ∈ l2 avem (x, x0 ) = ξ1 + ξ 3 + ξ 5 si prin urmare ,
{ } {
M = x = (ξ n )1 ∈ l 2 : ( x, x0 ) = 0 = x = (ξ n )1 ∈ l 2 : ( x, λx0 ) = 0, λ ∈ Κ .
∞ ∞
}
Notam cu M 1 subspatiul M 1 = {λx0 }(λ ∈ Κ ). Definitia subspatiului M poate fi scrisa
astfel:
{
M = x = (ξ n )1 ∈ l2 : x ⊥ M 1 = M 1⊥ .
∞
} Însă egalitatea M= M 1⊥ este echivalenta ( ţinînd
cont
 de faptul că M 1 este subspaţiu) cu egalitatea M ⊥ = M 1 (a se vedea problema 522).

543. M ⊥ = L ({x1 , x2 }) , unde x1 = (1,1,1,0,0,0,.....) , x2 = (0,0,0,1,1,0,0,0,.....) .

Definitia spatiului M poate fi scrisa astfel :
M = {x ∈ l2 : x ⊥ x1 , x ⊥ x2 } = {x ∈ l2 : x ⊥ L({x1 , x2 })} = L({x1 , x2 }) .
⊥

Rezulta că M ⊥ = L({x1 , x2 }) .

544. Daca notam x1 = (1, ,1,0,0,0,.....) , x2 = (0,0,1,1,0,0,...), x3 = (0,0,0,0,1,1,0,0,...) , atunci

M este subspatiul generat de vectorii x1 , x2 , x3 , adica M ⊥ = L({x1 , x2 , x3 }) .
⊥

Rationament analog celui din problema 543.

545. {
M ⊥ = x = (ξ n )1 ∈ l2 : ξ 2 n −1 = −ξ 2 n , n = 1,2,...
∞
}
Multimia M fiind un subspatiu al spatiului Hilbert l2 , exista un subspatiu M ⊥ astfel
incit
l2 = M ⊕ M ⊥ . Aceasta înseamnă că orice vector x = (ξ n )1 ∈ l2 poate fi reprezentat in
∞

mod
unic sub forma x=y+z, y = (η n )1 ∈ M , z = (ζ n )1 ⊥ M . Vectorul y fiind din M , este
∞ ∞

forma y = (α1,α1,α 2,α 2, .....,α n ,α n , ....) si in acest caz

z = (ξ1 − α 1 , ξ 2 − α 1 , ξ 3 − α 2 , ξ 4 − α 2 ,.....) .
Vectorii y1 = e1 + e2 , y2 = e3 + e4 , ...., yn = e2 n −1 + e2 n ,.... evident aparţin subspaţiului
M (chiar constituie o baza ortogonală a acestui subspaţiu .De ce ?) , şi , prin
urmare , z este orthogonal sistemului de vectori ( yn )1 . Avem
∞

⎧{0 = ( z , y1 ) = ξ1 − α1 + ξ 2 − α1 ,
⎪ 0 = (z, y ) = ξ − α + ξ − α ,
⎪⎪ 2 3 2 4 2

⎨− − − − − − − − − − − − − − − − ,
⎪ 0 = (z, y ) = ξ
2 n −1 − α n + ξ 2 n − α n ,
⎪ n

⎪⎩− − − − − − − − − − − − − − − − ,

de unde imediat rezulta ca

⎛ξ +ξ ξ +ξ ξ +ξ ξ +ξ ξ +ξ ξ +ξ ⎞
y = ⎜ 1 2 , 1 2 , 3 4 , 3 4 ,....., 2n−1 2n , 2n−1 2n ,.......⎟, iar
⎝ 2 2 2 2 2 2 ⎠
⎛ξ −ξ ξ −ξ ξ −ξ ξ −ξ ξ −ξ ξ −ξ ⎞
z = ⎜ 1 2 , 2 1 , 3 4 , 4 3 ,....., 2n−1 2n , 2n 2n−1 ,.......⎟ , Prin
⎝ 2 2 2 2 2 2 ⎠ urmare
{
M ⊥ = x = (ξ n )1 ∈ l2 : ξ 2n−1 = −ξ 2n , n = 1,2,....
∞
}
{
546. M ⊥ = x = (ξ n )1 ∈ l2 : ξ 2 = ξ 4 = ..... = ξ 2 n = .... = 0 .
∞
}
Pentu orice x = (ξ n )1 ∈ l2 avem x=y+z , unde y = (0,ξ 2 ,0,ξ 4 ,....,0,ξ 2 n ,...) ,
∞
 {
z = (ξ1 ,0,ξ 3 ,0,...,ξ 2 n −1 ,0,...) . Notam M 1 = x = (ξ n )1 ∈ l2 : ξ 2 = ξ 4 = ... = ξ 2 n = ... = 0 .
∞
}
Observam ca M 1 este de asemenea subspatiu al spatiului l2 si pentru orice
∞
u = (un )1 ∈ M , v = (vn )1 ∈ M 1 avem u2 j −1 = 0 , v2 j = 0 ( j = 1,2,...) şi deci (u , v ) = ∑ u j v j = 0 ,
∞ ∞

j=

adică u ⊥ v, ceea ce arată că M1⊥M. Egalitatea de mai sus acum poate fi scrisă sub forma
x = y + z , y ∈ M , z ∈ M 1 . Întrucît M1⊥M, rezultă că l2 = M ⊕ M 1 şi deci M┴=M1.

547. M┴ = {λx0 }λ∈K , x0 (t ) = 1(0 ≤ t ≤ 1).

Într-adevăr, M = {x ∈ L2 [0,1] : ( x, x0 ) = 0} = {x ∈`L2 [0,1] : ( x, λ x0 ) = 0, λ ∈ K } =
= {x ∈ L2 [0,1] : x ⊥ λ x0 , λ ∈ K }.
Dacă se notează M 1 = {λ x0 }λ∈K , atunci obţinem M = {x ∈ L2 [0,1] : x ⊥ M 1}şi deci
M = M . De aici, întrucît M1 este subspaţiu, rezultă M ⊥ = M 1 (a se vedea problema 522 ).
1
⊥

548. M ⊥ = {λ x0 }λ∈K , x0 (t ) = t (0 ≤ t ≤ 1).

549. M ⊥ = {λ x0 + µ x1 }λ ,µ∈K , x0 (t ) = 1 x1 (t ) = t (0 ≤ t ≤ 1) .
Într-adevăr, M = {x ∈ L2 [0,1] : ( x, x0 ) = ( x, x1 ) = 0} = {x ∈`L2 [0,1] : ( x, λ x0 + µ x1 ) = 0; λ , µ ∈ K } .
Dacă notăm M 1 = {λ x0 + µx1 }λ , µ∈K , atunci M 1 = {x ∈ L2 [0,1] : x ⊥ M 1} . Rezultă că M = M 1⊥ şi
de aici M ⊥ = M 1 .
550. M ⊥ = {0}
Întrucît mulţimea tuturor polinoamelor cu coeficienţi reali este densă în spaţiul L2 [0,1] avem
M = L2 [0,1] şi, prin urmare, M ⊥ = {0} .
551. Mulţimea M este densă în spaţiul L2 [0,1] şi, prin urmare, M ⊥ = {0} .
{ } ∞
({ } ) este densă
În problema 516 a fost stabilit că sistemul t 2 n −1 1 este complet, adică L t 2 n −1 1
∞

în L [0,1] . Însă sistemul

2 1 şi deci L({t } ) ⊃ L ({t } ) . Ultima
{t } conţine sistemul {t }
n ∞ 2 n −1 ∞
1
n ∞
1
2 n −1 ∞
1

varietate liniară fiind densă în spaţiu, este densă şi varietatea liniară L({t } ) = M . Obţinemn ∞
1

M = L2 [0,1] şi deci M ⊥ = {0} .

552. M = L2 [0,1] (a se vedea problema 515) şi, prin urmare, M ⊥ = {0} .
553. M = L2 [0,1] (a se vedea problema 516) şi, prin urmare , M ⊥ = {0} .
(
554. M ⊥ = L {cos k t}0 .
∞
)
Sistemul

1 1 1 1 1
, cos t , sin t , K, cos kt , sin kt ,K constituie o bază ortonormată a
2π π π π π
spaţiului L2 [− π ,π ] ( a se vedea problema 511). Prin urmare, orice element x ∈ L2 [− π ,π ] poate
fi reprezentat în mod unic sub forma:
a a b a b
x = 0 + 1 cos t + 1 sin t + K + n cos nt + n sin n t + K , seria fiind convergentă
2π π π π π
în L2 [− π ,π ] .
 ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞
Fie x ∈ M ⊥ . Atunci ⎜ x, sin kt ⎟ = 0 ; k = 1,2,3,..... . Însă ⎜ x, sin kt ⎟ = bk sunt
⎝ π ⎠ ⎝ π ⎠
∞
⎧ 1 ⎫
coeficienţii Fourier ai elementului x în raport cu ⎨ sin kt ⎬ . Rezultă că
⎩ π ⎭1
a0 a a
bk = 0 (k = 1,2,3,...) şi x=
+ 1 cos t + .... + n cos nt + ..... . Reciproc, dacă
2π π π
∞
⎛ ∞
⎞ ∞
x = ∑α k cos kt atunci (x, sin kt ) = 0 (k = 1,2,3....) şi ⎜ x, ∑α k sin kt ⎟ = ∑α k ( x, sin kt ) = 0
k =0 ⎝ k =1 ⎠ k =1
⎧ ⎫
( )
∞
adică x ⊥ M şi x ∈ M ⊥ . Rezultă că M ⊥ = ⎨ x ∈ L2 [−π , π ] : x = ∑ α k cos kt ⎬ = L {cos kt}0 .
∞

⎩ k =0 ⎭
( )
555. M ⊥ = L {sin k t}1 ( se rezolvă analog problemei 554 ).
∞

556.
3 15
p0 (t ) = sh1, p1 (t ) = sh1 + 3(ch1 − sh1)t , p 2 (t ) = (5ch1 − 6ch1) + 3(ch1 − sh1) t − (3ch1 − 4sh ) t 2 .
2 2
Norma e − pn (t ) (n = 0,1,2,3...) în L2 [− 1,1] va fi minimala pentru polinoamele ce coincid
t

cu proiectiile elementului et pe invelisul liniar al sistemelor {1}, {1, t}, {1, t , t 2 } respectiv
{
M 0 = {α 0 }, α 0 ∈ R , M 1 = {a1 + b1t} a1 , b1 ∈ R , M 2 = a2 + b2t + c2t , a2 , b2 , c2 ∈ R . 2
}
Fie p0 (t ) = a0 = prM 0 e t
. Avem

(e t
) 1
( )
− a0 ,1 = 0, ∫ e t − a0 dt = 0, e t − a0 t
−1
( )
1
−1
( )
= 0 , e − a0 − e −1 + a0 = 0 ,
−1
e−e
a0 = = sh1.
2
( ) (
Fie p1 (t ) = a1 + b1t. Avem et − a1 − b1t ,1 = 0 , et − a1 − b1t , t = 0, )
(
⎧ 1 e t − a − b t dt = 0,) ( )
⎧ 1 et − a − b t dt = 0 , ( )
⎧ e t − a1t 1−1 = 0,
⎪∫−1 1 1 ⎪∫−1 1 1 ⎪⎪
⎨ 1 ⎨ 1 ⎨⎛ t b1t 3 ⎞ 1
⎩ −1
( )
⎪∫ e t − a1 − b1t tdt = 0 . ( )
⎪∫ tet − a1t − b1t 2 dt = 0 .
⎩ −1
⎪⎜⎜
⎪⎩⎝
te − e t
− ⎟ =0.
3 ⎟⎠ −1

⎧e − a1 − e −1 − a1 = 0 ,
⎪ e − e −1
⎨ b1 −1 −1 b1 a1 = = sh1 , b1 = 3e −1 .
⎪e − e − + e + e − = 0 2
⎩ 3 3

Prin urmare p1 (t ) = sh1 + 3e −1t = sh1 + 3(ch1 − sh1)t.

Fie p2 (t ) = a2 + b2t + c2t 2 . Avem
 ⎪∫−1
( 2 2 2 )
⎧ 1 e t − a − b t − c t 2 dt = 0,
⎪ 1 t
( )
⎨∫−1 te − a 2 t − b2 t − c2 t dt = 0,
2 3

⎪ 1
( )
⎪ t 2 e t − a 2 t 2 − b2 t 3 − c2 t 4 dt = 0 .
⎩∫−1

⎧⎛ c t3 ⎞
⎪⎜⎜ e t − a 2 t − 2 ⎟⎟ 1−1 = 0 ,
⎪⎝ 3 ⎠
⎪
⎪⎛ t b2 t 3 ⎞ 1
⎜
⎨⎜ te − e t
− ⎟ −1 = 0 ,
⎪⎝ 3 ⎟⎠
⎪ 5 1
⎪⎛⎜ t 2 − 2t + 2 e t − a 2 t − c2 t ⎞⎟ = 0 .
( )
3

⎪⎜⎝ 3 5 ⎟⎠ −1
⎩
⎧ −1 2c 2
⎪ e − e − 2 a 2 − = 0,
3
⎪
⎪ −1 2 b 2
⎨2e − = 0,
⎪ 3
⎪ −1 2 a 2 2c 2
⎪ e − 5 e − − = 0.
⎩ 3 5
3 15 3
b 2 =3e −1 =3(ch1 sh1), a2 = (5ch1-6sh1), c 2 = - (3ch1-4sh1); p 2 (t)= (5ch1 –
2 2 2
6sh1)+3(ch1-
15
-sh1)t - (3ch1-4sh1)t 2 .
2
3 3
557. p 0 (t)=0, p 1 (t)= t, p 2 (t)= t.
5 5
1
Fie p 0 (t)= a 0 . Avem: (t - a 0 ,1)=0, ∫ (t 3 - a 0 )dt = 0, a 0 = 0.
3

-1

Fie p 1 (t)= a 1 + b 1 t. Avem (t - a 1 - b 1 t,1)=0, (t 3 - a 1 - b 1 t,t)=0,

3

⎧1 3
⎪ ∫ ( t - a 1 - b1 t )dt = 0 , ⎧a1 = 0 ,
⎪−1 ⎪ 3
⎨1 ⎨ 3 Am obţinut p 1 (t)= t.
⎪ ( t 4 - a t - b t 2 )dt = 0 . ⎪b1 = 5 . 5
⎪∫ 1 2 ⎩
⎩−1
 ⎧1 3
⎪ ∫ (t − a 2 − b2 t − c 2 t )dt = 0,
2

⎪−1
⎪⎪ 1
p 2 (t ) = a 2 + b2 t + c 2 t 2 . ⎨ ∫ (t − a 2 t − b2 t − c 2 t )dt = 0,
4 2 3
Fie acum Avem
⎪−1
⎪1
⎪ ∫ (t 5 − a 2 t 2 − b2 t 3 − c 2 t 4 )dt = 0.
⎪⎩−1
⎧ 2
⎪− 2a 2 − 3 c 2 = 0,
⎪
⎪ 2 2b2
⎨ − = 0,
⎪5 3
⎪ 2 a 2 2c 2
⎪− 3 − 5 = 0.
⎩
2 3
Rezultă a 2 = 0, b2 = , c2 = 0 p 2 (t ) = t
3 5
∞

∑ξ
2
558. Utilizăm teorema lui Pitagora şi convergenţa seriei k şi obţinem
k = n +1
n+ p 2 n+ p 2 ∞

∑ ξ k ek
k = n +1
= ∑ ξ k < ε 2 (n ≥ n0 , p ∈ N ) , ceea ce implică convergenţa seriei
k = n +1
∑ξ
k =1
e (k = 1,2,...) .
k k

∞ ∞
Notăm cu x suma acestei serii. Avem ( x, ek ) = (∑ ξ j e j , ek ) = ∑ ξ j (e j , ek ) = ξ k (k = 1,2,...),
j =1 j =1
∞ ∞

∑ξ ∑ ( x, e
2 2
adică seria k ke este seria Fourier a vectorului x. Rezultă k ) = x .
k =1 k =1
Să stabilim acum unicitatea unui astfel de vector x ∈ H . Fie y ∈ H satisface condiţiile
∞ 2 ∞

∑ ( y, ek ) = y . Atunci ∑ξ
2
1) şi 2), adică ( y, ek ) =ξ k (k = 1,2,...) şi e este seria Fourier a
k k
k =1 k =1
∞
vectorului y. Din 2) rezultă y = ∑ ξ k ek şi deci y=x ([1], pag. 103).
k =1
La rezolvarea problemelor 559 – 565 se foloseşte următoarea teoremă ([1], pag. 104).
Pentru ca sistemul ortonormat {e j }1ω (ω ≤ ∞) să fie o bază ortonormată a spaţiului Hilbert H
este necesar şi suficient să fie îndeplinită una din următoarele condiţii echivalente:
1. Sistemul {e j }1ω este total;
2. Sistemul {e j }1ω este complet;
ω
3. Orice element x ∈ H poate fi reprezentat sub forma x = ∑ ξ j e j ;
j =1

4. Pentru orice x ∈ H are loc egalitatea Parseval

ω 2

= ∑ ( x, e j ) .
2
x
j =1

559. Sistemul este ortonormat şi complet (a se vedea problema 507)

2
e2 n−1 ± e2 n 1 2 1 2 2 1
560. Avem = e2 n−1 ± e2 n = ( e2 n−1 + e2 n ) = (1 + 1) = 1 , adică
2 2 2 2
sistemul este normat.
 e2 n −1 ± e2 n e2 m −1 ± e2 m
El este şi ortogonal: ( , )=
2 2
1 1
= ((e2 n −1 , e2 m −1 ) ± (e2 n −1 , e2 m ) ± (e2 n , e2 m −1 ) ± (e2 n , e2 m )) = (0 ± 0 ± 0 ± 0) = 0 (n ≠ m) ,
2 2
⎛ e2 n−1 + e2 n e2 n−1 − e2 n ⎞ 1 1
⎜ , ⎟ = ((e2 n−1 , e2 n−1 ) + (e2 n , e2 n−1 ) − (e2 n−1 , e2 n ) − (e2 n , e2 n )) = (1 + 0 − 0 − 1) = 0
⎝ 2 2 ⎠ 2 2
(n = 1,2,K) .
e ±e
Să arătăm că sistemul este total. Fie x = (ξ n )1∞ ⊥ 2 n−1 2 n (n = 1,2,3,...) . Avem
2
1 1
(ξ 2 n−1 + ξ 2 n ) = (ξ 2 n−1 − ξ 2 n ) = 0 (n = 1,2,K) .
2 2
Rezultă ξ n 2−1 = ξ 2 n = 0 şi x = 0 . Sistemul fiind ortonormat şi total, constituie o bază a
spaţiului l 2 .
561. Sistemul este ortonormat şi complet şi prin urmare , constituie o bază ortonormată
(problema 511).
562. Sistemul este ortonormat şi complet (problema 512) şi prin urmare , constituie o
bază ortonormată.
563. Sistemul este ortonormat şi complet (problema 513) şi prin urmare , constituie o
bază ortonormată.
2π 2π
1 int 1 imt 1 1
∫ ∫
int −imt
564. Avem ( e , e )= e e dt = e i ( n − m ) t dt . Dacă n = m atunci
2π 2π 2π 0 2π 0
2 2π
1 1 int int 1
= (e , e ) = ∫ dt = 1 , n ≠ m atunci
int
e iar dacă
2π 2π 2π 0

1 1 1 1 1
( e int , e imt ) =
⋅ e i ( n − m )t 02π = (e 2πi ( n − m ) − 1) = 0 .
2π 2π 2π n − m 2πi ( n − m )
Aşadar sistemul este ortonormat. Să arătăm că el este şi complet. Pentru comoditate vom
~
nota aici prin L2 [0,2π ] spaţiul real, iar prin L2 [0,2π ] spaţiul complex respectiv. Fie
~
x ∈ L2 [0,2π ] şi ε > 0 . Notăm y (t ) = Re x(t ), z (t ) = Im x(t ) (0 ≤ t ≤ 2π ) . Avem y, z ∈ L2 [0,2π ]
~
şi x = y + iz . Întrucît mulţimea polioamelor trigonometrice este densă în spaţiul L2 [0,2π ] , există
două polinoame trigonometrice
~
y (t ) = a 0 + a1 cos t + b1 sin t + ... + a n cos nt + bn sin nt ,
~z (t ) = c + c cos t + d sin t + ... + c cos nt + d sin nt ,
0 1 1 n n

ε ε
astfel încît y−~
y ~
L2 [ 0 , 2π ]
< , z−~
z ~
L2 [ 0 , 2π ]
< .
2 2
Notăm ~ x (t ) = ~y (t ) + i~
z (t ) =
= (a 0 + ic 0 ) + (a1 + ic1 ) cos t + (b1 + id1 ) sin t + ... + (a n + ic n ) cos nt + (bn + id n ) sin nt .
e iα + e − iα e iα − e − iα
Ţinînd cont de de formulele lui Euler cos α = , sin α = , obţinem
2 2i
~ e iα + e − iα e iα − e − iα e inα + e − inα
x (t ) = (a0 + ic0 ) + (a1 + ic1 ) + (b1 + id1 ) + ... + (a n + icn ) +
2 2i 2
 e inα − e − inα n
a + ick bk + id k
+ (bn + id n ) = = ∑ γ k e ikα , unde γ 0 = a0 + ic0 , γ k = k + (k = 1,2,..., n) ,
2i k =− n 2 2
a + ick bk + id k
γk = k − (k = −1,−2,...,− n) .
2 2i
Evident ~
x ∈ L({e ikt }k∈Z ) şi x−~ x L [0, 2π ] = y + iz − ( ~
y + i~
z ) L [0, 2π ] =
2 2

ε ε
= (y − ~
y ) + i( z − ~
z) L2 [0 , 2π ]
≤ y−~
y L2 [0 , 2π ]
+ z−~
z L2 [0 , 2π ]
= y−~
y ~
L2 [0 , 2π ]
+ z−~
z ~
L2 [0 , 2π ]
= =ε
+
2 2
Aşadar pentru orice x ∈ L2 [0,2π ], ε > 0 există ~
x ∈ L({e ikt }k∈Z ) astfel încît
x−~
x L2 [0 , 2π ]
< ε , ceea ce înseamnă că L({e ikt }k∈Z ) = L2 [0,2π ] , adică sistemul {e ikt }k∈Z este
complet. Acest sistem fiind şi ortonormat, constituie o bază ortonormată a spaţiului L2 [0,2π ] .
1 dn 2
565. Se vede uşor că p n (t ) = ⋅ n (t − 1) n , (n = 0,1,2...) este un polinom de gradul n.
n!2 dt
n

1
Vom demonstra egalitatea ∫p
-1
k (t)p n (t)dt = 0, (k < n).
1

∫t p n (t)dt = 0, (m < n) ,
m
Evident, pentru aceasta este suficient de stabilit egalitatea
-1

d nϕ n (t )
1

∫t dt = 0 (m = 0,1,..., n - 1), unde ϕ n (t ) = (t 2 − 1) n .

m
sau, echivalent, n
-1
dt
Punctele t = ±1 sunt rădăcini de multiplicitatea n ale polinomului ϕ n (t ) şi deci
ϕ n (±1) = ϕ n′ (±1) = ... = ϕ n( n−1) (±1). (1)
Integrînd prin părţi, vom obţine
m d ϕ n (t ) m d ϕ n (t ) 1 m -1 d ϕ n (t ) d ϕ n (t )
1 n n -1 1 n -1 1 n -m

∫-1 t ⋅ dt n dt = t ⋅ dt n-1 -1 −m∫-1 t dt n-1 dt = ... = (−1) m! ∫-1 dt n-m dt =

m

d n -m -1ϕ n (t )
= (−1) m m! 1
−1 = 0 . Aşadar sistemul { pn (t )}∞0 este ortogonal în spaţiul L2 [− 1,1] .
dt n -m-1
2
1 ⎛ d nϕ n (t ) ⎞ 1

2 (n!) 2 ∫-1 ⎜⎝ dt n ⎟⎠
2
Să calculăm pn = 2 n ⎜ ⎟ dt . Integrînd prin părţi de n ori şi ţinînd

cont de relaţia (1), vom avea

d ϕ n (t ) d ϕ n (t )
1 n n
d ϕ n (t ) d ϕ n (t )
1 n -1 n +1 1
d ϕ n (t )
2n

∫-1 dt n ⋅ dt n dt = − ∫-1 dt n-1 ⋅ dt n +1 dt = ... = (−1) ∫-1ϕ n (t ) dt 2n dt.

n

d 2nϕ n (t )
Polinomul ϕ n (t ) este polinom de gradul 2n şi deci = (2n)! Rezultă
dt 2n
2
1
⎛ d nϕ n (t ) ⎞ 1

∫-1 ⎜⎝ dt n ⎟⎠
⎜ ⎟ dt = ( 2 n )! (
∫-1 1 − t dt
2 n
)
1+ t
Pentru a calcula valoaea integralei de mai sus facem schimbul de variabile s = .
2
1 1 1 1

∫ (1 − t ) dt = ∫ (1 − t ) (1 + t ) dt = ∫ 2 (1 − s ) 2 ∫ (1 − s ) s
2 n 2 n +1
s 2ds = 2
n n n n
Avem n n n n
ds. Integrăm prin
-1 -1 0 0

părţi de n ori şi obţinem

1
⎛ s n+1 1
1
⎞ 1

∫ (1 − t ) dt = 2 ⎜ (1 − s )n ( ) (1 − s )n−1 s n+1ds = ... =

n 2 n +1 n
∫ ⎟ ∫
2 n 2 n +1 n −1 n +1
⎜ 0 + 1 − s s ds ⎟ = 2
-1 ⎝ n +1 n +10 ⎠ n +1 0
1
n(n − 1)...2 ⋅1 n! 1
= 2 2 n+1 ∫
(n + 1)(n + 2)...(2n) 0
s 2 n ds = 2 2 n+1 ⋅
(n + 1)(n + 2)...(2n) 2n + 1
.

2 1 2 2 n+1 n! 1 2
Prin urmare pn = ⋅ ( 2 n )!⋅ ⋅ = .
2n
2 (n!) 2
(n + 1)(n + 2)...2n 2n + 1 2n + 1
2
pn = (n = 0,1,2...) . Aşadar polinoamele Legendre
2n + 1
2n + 1 1 d n (t 2 − 1) n
Ln (t ) = . (n = 0,1,2...) formează un sistem ortonormat în spaţiul L2 [− 1,1] .
2 2 n n! dt n
Să arătăm că acest sistem este şi complet. Observăm că
1
L0 (t ) = ,
2
3
L0 (t ) = t,
2
5
L0 (t ) = (3t 2 − 1),
2 2
−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
şi gradul oricărui polinom Ln (t ) este egal cu n.
De aici rezultă că 1, t , t 2 ,..., t n ,... sunt combinaţii liniare ale polinoamelor Ln (t )
(n = 0,1,...) . Prin urmare varietăţile liniare generate de sistemele {t n }∞0 şi {Ln (t )}∞0 coincid,
adică L({t n }∞0 ) = L({Ln (t )}∞0 ) .
Însă sistemul {t n }∞0 este complet în L2 [− 1,1] adică L({t n }∞0 ) = L2 [− 1,1] .
Rezultă că L({Ln (t )}∞0 ) = L2 [− 1,1] .
Concluzie. Sistemul {Ln (t )}∞0 este ortonormat şi complet în spaţiul Hilbert L2 [− 1,1] şi,
prin urmare, constituie o bază ortonormată a acestui spaţiu.
 Bibliografie
1. Gh. Rusu, Analiza funcţională I (spaţii metrice, spaţii normate şi spaţii Hilbert), Lucrare
didactică, Chişinău, USM, 1991, 112p.

2. А. С. Маркус, А. А. Семенцул, Ряды в банаховых пространствах, Кишинев, ОП

КГУ, 1985, 92 с.

3. Н. Я. Крупник, Г. И. Руссу, Лабораторный практикум по функциональному

анализу, часть 1, Кишинев, Молд. ГУ, 1990, 78 с.

4. В. А. Треногин Б. М. Писаревский, Т. А. Соболева, Задачи и упражнения по

функциональному анализу .Москва, Наука. 1984, 256 с.

5. А. Б. Антоневич, П. Н. Князев, Я. В. Радыно, Задачи и упражнения по

функциональному анализу, Минск, Вышэйшая щкола, 1987, 206 с.

6. Ю. С. Очан, Сборник задач и теорем по теории функций действительного

переменного, Москва, Просвещение, 1965, 232 с.

7. Ж. Дьедонне, Основы современного анализа, Москва, Мир, 1964, 430 с.

8. А. А. Кириллов, А. Д. Гвишиани, Теоремы и задачи функционального анализа,

Москва, Наука, 1979, 382 с.

9. E. Popa, Culegere de probleme de analiză funcţională, Bucureşti, 1981, 156 p.

10. А. Я. Дороговцев, С. Д. Ивасишен, Ю. Г. Кондратьев, А. Ю. Константинов,

Задания к лабораторным работам по курсу “Функциональный анализ и
интегральные уравнения”, Киев, КГУ, 1986, 104 с.