Curs 1 PUERICULTURA, PEDIATRIE SI NURSING SPECIFIC

1. Efectuarea culegerii de date

- observația clinică,
- cercetare documente medicale,
- cercetare de date: interviu aparținători/copil, discuții cu membrii echipei de îngrijire
In pediatrie procesul de îngrijire necesită o atenţie sporită deoarece trebuie luat în
considerare aspectul psihic al copilului care, prin spitalizare, este despărţit de mediul său care
îi conferă siguranţa necesară dezvoltării, la care se adaugă despărţirea de cei dragi şi afectarea
stării de sănătate. Reacţiile copilului la situaţia spitalizării diferă in funcţie de vârstă, de
experienţele anterioare intr-un spital, de susţinerea de care poate beneficia, de capacitatea de
adaptare şi de gravitatea afecţiunii.
Culegerea datelor:
 informaţii generale şi caracteristici individuale: nume, varstă, sex, rasă, limbă,
religie;
 gusturi personale: alimentaţie, ritm de viaţă
 dezvoltarea fizică
 dezvoltarea psihomotorie
 antecedente medicale:
 se apreciază problemele anterioare şi repercursiunile acestora asupra obiceiurilor şi
posibilităţilor de creştere şi dezvoltare;
 spitalizări anterioare: reacţiile la spitalizările anterioare (nelinişte, frică, plans,
agresivitate fizică şi verbală), modul de adaptare, efectele spitalizării asupra
comportamentului ulterior;
 susţinerea de care poate beneficia: in ce măsură familia poate vizita copilul (sau
doreşte să o facă);
 modul în care familia participă la îngrijiri (dorinţă, implicare, refuz);
 manifestări de dependenţă ale afecţiunii prezente (semne, simptome):
 sursele de informare sunt cel mai frecvent indirecte (familie, anturaj, membrii echipei
de sănătate,
 dosarul medical anterior şi/sau actual), deoarece sursele directe (copilul) sunt mai
puţin relevante (excepţie fiind datele obiective culese de asistenta medicală).

2. Analiza şi interpretarea datelor:

Analiza datelor: clasificarea datelor in date de independenţă şi de dependenţă

Interpretarea datelor:
Stabilirea şi explicarea problemelor de dependenţă: in funcţie de cele 14 nevoi pot
interveni probleme respiratorii şi circulatorii, nutriţie deficitară (sau surplus), probleme de
eliminare, postură inadecvată, somn ineficient, potenţial de accidentare, comunicare
perturbată, anxietate etc.
Descoperirea şi definirea surselor de dificultate (a cauzelor problemelor apărute)
- de ordin fizic, psihic, social, insuficientă cunoaştere;
- pot fi: durerea, refuzul de a se alimenta, deficienţa sistemului imunitar, constrangeri
fizice, mediu necunoscut, lipsa părinţilor, necunoaşterea măsurilor de protecţie, reacţii la
spitalizare, tratamente injectabile etc.

1
 Stabilirea diagnosticelor de îngrijire corespunzătoare problemelor, cauzelor şi
manifestărilor trebuie să ţină cont de relaţiile dintre diagnostice (implicit dintre nevoile
afectate) şi de interacţiunea acestora cu celelalte nevoi ale copilului.
Exemplu de interacţiune a unor diagnostice de îngrijire:
 Modificarea potenţială a temperaturii corpului
 Potenţialul deficit in volumul lichidului
 Perturbarea creşterii şi dezvoltării (copilului)
 Hipertermia/Hipotermia;
 Termoreglarea ineficientă (a nou-născutului)
 Alterarea mucoasei bucale (a sugarului)
 Potenţial pentru infecție
 Modificarea nutriţională: mai puţin decât necesităţile corpului
 Modificarea nutriţională: mai mult decât necesităţile corpului
 Nutriţie modificată: potenţial pentru mai mult decât cerinţele corpului
 Afectarea integrităţii pielii; Afectarea potenţială a integrităţii pielii.

Alte diagnostice de îngrijire, cum ar fi

 Potenţial pentru infecţie,
 Afectarea integrităţii pielii,
 Alterarea mucoasei bucale, pot fi percepute ca şi condiţii sau rezultate la
disfuncţiile nutriţionale, fiind indicate in următoarele cazuri.
 Afectarea integrităţii pielii – este in legătură cu funcţia nutritivă şi metabolică
datorită relaţiilor directe şi indirecte dintre starea tegumentelor şi cantitatea de
nutrimente.
Relaţii intre diagnosticele de îngrijire:
In evaluarea funcţiei nutritive şi metabolice se acorda o atenţie deosebită următoarelor
diagnostice de îngrijire: tulburarea imaginii corporale, constipaţie, diaree, negativism, deficit
de autoîngrijire: aportul alimentar (afectarea nevoii de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea),
tulburarea autoaprecierii (a stimei de sine).
Problemele ulterioare pot fi întâlnite la copiii cu disfuncţii nutritive şi metabolice. De
exemplu, problema nutritivă a obezităţii poate avea efecte secundare pentru autoestimare sau
pentru imaginea de sine (inclusiv corporală şi in special la fete).
O problemă condiţionată, cum ar fi constipaţia, poate fi înlăturată de o dietă cu crudităţi,
hipocalorică şi hiperhidrică.
Nutriţia şi funcţia metabolică constituie probleme foarte importante in ingrijirile
acordate copilului – fie că este sugar fie că este adolescent – iar evaluarea acestora este bazată
pe înţelegerea atât a esenţialului proceselor nutritive şi metabolice cat şi pe rolul nutriţiei in
menţinerea sănătoasă a funcţiilor organismului.

Planificarea îngrijirilor:
Stabilirea obiectivelor corespunzătoare problemelor de dependenţă: la o problemă pot fi
stabilite mai multe obiective vizează:
 asigurarea condiţiilor de mediu
 diminuarea intensităţii durerii
 echilibrarea hidrică şi nutriţională
 menţinerea temperaturii corpului in limite normale
 asigurarea igienei personale a copilului
 menţinerea tegumentelor şi fanerelor curate şi integre
 favorizarea comunicării
2
  asigurarea condiţiilor de recreere
 diminuarea gradului de nelinişte, anxietate
 diminuarea sau inlăturarea manifestărilor de dependenţă legate de boală
 promovarea creşterii şi dezvoltării
 prevenirea complicaţiilor
 indepărtarea riscurilor de accidente.

Alegerea intervenţiilor (cu rol propriu şi delegat) corespunzătoare obiectivelor:

Asigurarea condiţiilor de mediu:
 microclimat adecvat: temperatură, luminozitate, umiditate; cameră aerisită, curată;
 mediu de securitate: îndepărtarea obiectelor tăioase, protejarea prizelor, amplasarea
patului la distanţă de sursele de căldură, asigurarea barelor laterale sau a plaselor la
paturi, lenjerie de pat curată

Supravegherea copilului:
 măsurarea şi notarea valorilor funcţiilor vitale şi vegetative
 observarea stării generale
 informarea medicului asupra eventualelor modificări survenite in starea copilului
participarea la examinarea medicală copilului
 recoltarea probelor biologice indicate de medic
 diminuarea intensităţii durerii
 asigurarea unor poziţii care să nu accentueze durerea
 administrarea antialgicelor prescrise
 echilibrarea hidrică şi nutriţională:
 administrarea dietei prescrise – in funcţie de vârstă; verificarea tipului de regim,
a temperaturii alimentelor când sunt servite etc
 verificarea alimentelor provenite de la membrii familiei
 supravegherea alimentaţiei copiilor care se alimentează singuri
 acordarea timpului necesar alimentării
 alimentaţie pasivă sau artificială conform prescripţiilor medicului
 supravegherea apetitului şi a eventualelor manifestări apărute postprandial
 menţinerea temperaturii corpului in limite normale
 măsurarea temperaturii corporale (in funcţie de vârstă)
 notarea valorilor găsite şi informarea medicului
Asigurarea igienei personale a copilului:
 efectuarea toaletei parţiale şi generale la copiii mici
 îndrumare şi supraveghere in cazul copiilor mari
 asigurarea materialelor necesare toaletei (inclusiv a lenjeriei curate)
 menţinerea tegumentelor şi fanerelor curate şi integre:
 observarea tegumentelor şi fanerelor
 asigurarea îngrijirilor corespunzătoare
 informarea medicului asupra eventualelor modificări
Favorizarea comunicării:
 asigurarea unui program ritmic care să confere siguranţă şi să favorizeze
comunicarea
 asigurarea unor mijloace de comunicare corespunzătoare vârstei copilului
 încurajarea comunicării cu alţi copii din salon
 aprecierea comportamentului copilului

3
Asigurarea condiţiilor de recreere:
 jucării corespunzătoare varstei
 reviste, cărţi, radio sau TV (dacă nu este contraindicat), casete cu desene
animate, poveşti,
 muzică (meloterapie)
 stabilirea unui program de recreere.
 diminuarea gradului de nelinişte, anxietate:
 abordarea copilului cu calm, rabdare, blandeţe – corespunzător varstei
Explicarea afecţiunii pe inţelesul lui şi lămurire pentru indepărtarea fricii (cand nu este
posibil – copil prea mic să inţeleagă – se implică un membru al familiei)
 diminuarea sau inlăturarea manifestărilor de dependenţă legate de boală:
 explicarea tehnicilor de ingrijire pe inţelesul copilului şi lămurire asupra
necesităţii acestora (atunci când este posibil)
 copilul va fi lăsat să manevreze anumite aparate sau instrumente (evitând
desterilizarea acestora sau pericolul rănirii cu ele) pentru a îndepărta teama faţă
de acestea (se lasă să le utilizeze ca pe o jucărie)
 evitarea pe cat posibil a oricărei metode de constrângere
 administrarea tratamentului prescris
 aprecierea copilului pentru comportamentul din timpul tehnicii: felicitat, lăudat
la ceilalţi copii din salon, recompensat (dacă este posibil)
Promovarea creşterii şi dezvoltării
 supraveghere psihomotorie şi notarea datelor
 respectarea orelor de somn şi odihnă
 aplicarea abilităţilor dobândite: mers, îmbrăcat, dezbrăcat, alimentaţie activă (in
măsura permisă
 de afecţiune şi sub supraveghere)
Prevenirea complicaţiilor:
 supraveghere continuă şi îngrijiri adecvate stării generale a copilului
 informarea medicului asupra eventualelor manifestări nou apărute (revizuirea
conduitei
 terapeutice şi implicit a planului de îngrijire)
 aplicarea măsurilor de prevenire a infecţiilor nosocomiale:
 curăţenie, izolare, dezinfecţie, sterilizare, echipament de protecţie
 interzicerea vizitelor persoanelor străine
 respectarea circuitelor funcţionale
 îndepărtarea riscurilor de accidente:
 interzicerea lăsării medicamentelor la îndemâna copilului
 trierea jucăriilor
 verificarea temperaturii alimentelor, a apei de baie sau a altor lichide oferite
 supraveghere atentă
 educaţia mamei privind îngrijirile ulterioare la domiciliu.

Obiectivele şi intervenţiile menţionate nu sunt standard (ci doar un ghid orientativ) şi nu

reprezintă totalitatea obiectivelor şi îngrijirilor ce pot fi stabilite in îngrijirea copilului.
Aplicarea intervenţiilor (a îngrijirilor):
 in funcţie de obiectivele stabilite se aplică îngrijirile corespunzătoare
 se notează tehnicile efectuate

4
 se informează medicul asupra eventualelor reacţii sau modificări ale stării
generale;
 necesită implicarea copilului, a echipei de îngrijire, a familiei (pentru eliminarea
cauzei şi atingerea scopului).