Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Culegere de Compuneri Colare
Culegere de Compuneri Colare
La derdeluş
A început iarna. Copiii se adună cât mai mulţi la derdeluşul de la marginea satului.
Copiii fac lucruri diferite: modelează oameni de zăpadă, patinează, se bat cu
bulgări de zăpadă, se dau cu săniile. Alex se dă cu patinele pe gheaţa cristalină.
Din cer cădeau fulgii de zăpadă ca nişte steluţe argintii care se aşterneau ca o
plapumă albă peste dealuri, iar casele aveau cuşme de omăt.
Copiii sunt foarte bucuroşi că a venit iarna, anotimpul cel mai iubit. Au făcut un
om de zăpadă alb ca spuma laptelui, iar după ce au terminat această sarcină s-au hotărât să facă
un concurs de săniuţe.
Şi-au aliniat săniuţele la linia de start, după care şi-au luat avânt şi au pornit la
vale. Spre surprinderea tuturor, Alex şi Dana au ajuns primii la linia de sosire, trecând-o amândoi
deodată. Pentru a sărbători victoria, au încins o straşnică bătăie cu bulgări.
Seara, valurile de copii s-au întors la casele lor. Căldura din privirile lor şi
obrajii ca merele de toamnă bucurau inima celor care le ieşeau în cale.
Natura a primit de veste de la nişte clopoţei fragezi ce stau într-un firicel subţire
de trup că primăvara s-a întors şi că în curând va trece şi prin pădure.
Codrul, lipsit de frunze şi de cântec,nu şi de emoţie, a cerut ajutor locuitorilor
livezilor :
--- Hadeti, fraţilor, să îmbrăcăm pământul de sărbătoare ! Ne vin oaspeţii cei mai
mult asteptaţi, cântăreţii muncii şi ai vieţii.
Când au auzit, pomii au dat drumul frunzelor în vârfuri verzi de săgeţi, sus,sus ca
să vadă când vin musafirii.
Deodată, un foşnet de mătase al aripilor obosite se auzi dinspre cer.
--- Sunt păsările ! au strigat viorelele.
Când au auzit vestea , bobocii de toporaşi s-au dezvelit şi au început să trezească
rând pe rând toate suratele.
Odată cu păsările, vin şi miresmele florilor din câmpie, zborul de aripi al
fluturaşilor şi al albinelor harnice.
Gâzele, curioase , au ieşit şi ele să întâmpine prevestitor de vânturi line, de ploi şi
veselie.
Un cocor şi-a lăsat picioarele să înfrigureze oglinda apei iazului. O rândunică s-a
aşezat pe o crenguţă, să-şi tragă puţin răsuflarea. Şi toate au început să povestească ce au văzut
pe unde au călătorit şi mai ales ce dor le-a fost de meleagurile natale.
Tot stând la taifas, înserarea le-a sărutat genele obosite şi rând pe rând au adormit.
Acum toată natura se odihneste pentru marele început ce vrea să vină.
Prietena mea
La munte
Moşu este câinele meu adoptiv. L-am cunoscut acum un an când m-am mutat la
bunicii mei.
Umbla pe stradă pentru că stăpânul lui îl părăsise. Aşa că l-am luat noi în grijă.
Este un câine bătrân, cu blană neagră şi cu pete albe şi gri. Când l-am luat acasă
era slăbit, nu mai avea puteri, pentru că nimeni nu-l hrănea. I-am dat de mâncare şi încetul cu
încetul s-a făcut mai grăsuţ.
Ne mulţumeşte pentru grijă stând de pază lângă poarta curţii şi mârâind de fiecare
dată când trece o persoană necunoascută.
Atunci când venim acasă, ne aşteaptă bucuros în faţa porţii, pregătit de joacă. Este
un căţel tare vioi atunci când este fericit. Dă din coada lungă şi subţire, iar ochii parcă îi râd.
Deşi este bătrân, sper ca Moşu să mai stea cu noi o bună bucată de timp.
Compuneri imaginative
1. descriptive
- pentru a redacta o descriere literară a unui peisaj ţine cont de aspectele:
precizarea coordonatelor spaţio-temporale;
exprimarea unor stări şi sentimente prin crearea unei atmosfere;
folosirea unor mijloace de expresivitate care să ilustreze caracterul subiectiv al textului
folosirea verbului la indicativ prezent sau imperfect
folosirea verbului la gerunziu pentru a evidenţia continuitatea acţiunii
2. narative
a) cu început dat ( naraţiune construită prin respectarea succesiunii evenimentelor,
pornind de la momentul subiectului dat)
structura:
- pentru realizarea unei compuneri narative cu început dat se respectă următoarele repere:
* stabilirea momentului subiectului căruia îi aparţine începutul naraţiunii;
* stabilirea personajului principal şi, eventual, a celui secundar;
* stabilirea stilului narării şi a naratorului,
* precizarea coordonatelor spaţio-temporale;
* identificarea celorlalte momente ale subiectului
- interdicţii:
* nu ignoraţi începutul compunerii!
* nu treceţi brusc de la un moment al subiectului la altul, renunţând la secvenţele
intermediare!
* nu amestecaţi evenimentele verosimile (credibile) cu cele fantastice!
* nu introduceţi prea multe personaje pe care nu le puteţi implica în acţiune!
* nu schimbaţi stilul narării pe parcurs!
* nu plasaţi acţiunea în mai multe locuri, pentru că nu o puteţi dezvolta!
* nu faceţi salturi temporale foarte mari!
Reguli de redactare:
- utilizarea verbelor dinamice (a merge, a se duce, a se grăbi)
- crearea unor momente de tensiune în rezolvarea conflictului prin interogaţii
retorice (ce era de făcut?), descrierea unor stări, impresii (teama că s-ar putea
rătăci nu-i dădea pace)
- utilizarea corectă a timpurilor verbale (prezent, perfect compus, imperfect)
- inserarea unor momente descriptive la precizarea reperelor spaţio-temporale
- crearea unui scurt portret al personajului principal
- îmbinarea vorbirii directe (dialogul) cu cea indirectă, în mod concret
- introducere
- descriptivă ( punctează expoziţiunea)
- spontană (punctează intriga)
- prin rememorarea deznodământului unei întâmplări din trecut
- descriptivă (analiza stărilor personajului principal provocate de un pretext ce leagă
trecutul de prezent)
- încheiere
- deznodământul acţiunii prin rezolvarea conflictului
- revenirea la momentul iniţial al narării, la expoziţiune, mai ales când evenimentul
petrecut aparţine trecutului
- ipotetic, prin interogaţie retorică, creându-se o anticipare a consecinţelor faptelor
petrecute
Atenţie!
momentele subiectului pot fi redate integral sau parţial, iar descrierea şi portretul sunt
mijloace necesare construirii cadrului narat
nu întotdeauna introducerea coincide cu expoziţiunea şi încheierea compunerii cu
deznodământul; depinde de încadrarea în limitele de spaţiu
în cazul în care se optează pentru o compunere imaginativă, fantastică, nu exageraţi cu
numărul evenimentelor prezentate şi nici nu pierdeţi din vedere succesiunea lor
fantasticul se poate asocia des cu visul, jocul, dacă este vorba de o naraţiune subiectivă, în
care să vă simţiţi implicaţi; dacă se doreşte obiectivitatea narării, folosiţi persoana a treia
Copilăria
Copilăria este o fată înaltă cu părul albastru creată din sentimentele copiilor.
Ea este sensibilă. Uneori plânge iar alteori râde. Este o fată bună şi frumoasă. Tot timpul
trece pe la copii. Dăruieşte fiecărui copil câte ceva din ea. Castelul ei este construit din dorinţele
copiilor.
O parte din rochia sa e făcută din zahăr, ciocolată, bomboane, fructe. O altă bucăţică a
rochiei sale e făcută din zâmbete: de la zâmbetul de a vedea un fluturaş frumos, o floare, la
bucuria trăită atunci când copilul primeşte un cadou deosebit, un animal ce poate deveni un bun
prieten.
O altă bucăţică a rochiei este ţesută din lacrimi uşor amare. O lacrimă pentru un picior
lovit, pentru o notă mică, sau o ceartă. Iar celelalte bucăţi sunt făcute din câte şi mai câte păţanii
ale copiilor.
Încearcă să fii vesel şi nu supărat!
Mereu încearcă să trăieşti clipe frumoase, alături de prieteni şi de cei dragi, iar apoi să-ţi
aduci aminte cu drag de ele.
Încearcă să fii mereu optimist!
REGINA ANOTIMPURILOR
Frumusetea ei mi s-a aratat intr-o dimineata cand mi s-a parut ca soarele de afara ii
dadea un alt contur anotimpului. Soarele lumina peisajul colorat in ruginiu si auriu, iar roua in
bataia razelor de soare avea sclipiri de diamant. Un miros ametitor de struguri copti venea din
gradina iar gutuiul aproape ca ceda sub bogatia poamelor sale galbene si acoperite cu puf
moale ca al puilor de gaina proaspat iesiti din ou.
Lumina soaelui incalzeste dealul si padurea pare mai trista ca niciodata pentru ca si-
a pierdut verdele si prospetimea.
UN RASARIT DE TOAMNA
O vapaie de crizantema escaladeaza planeta. In urcusul lor robust se catara pe
spalierele pamantului miresme imbietoare ale ultimelor flori ce imparfumeaza diminetile
toamnei.
Am vazut Carpatii cu culmile lor inalte, codrii ce se iau la intrecerecu muntii, tainicul
tinut al Deltei, insa nimic nu se compara cu un rasarit de toamna in satul meu.
UN RASARIT DE TOAMNA
Am vazut Carpatii cu culmile lor inalte, codrii ce se iau la intrecerecu muntii, tainicul
tinut al Deltei, insa nimic nu se compara cu un rasarit de toamna in satul meu.
UN FLUTURE
E primavara! O vapaie tranmdafirie escaladeaza cerul iar lumina soarelui aurie
patrunde pana in cel mai intunecat coltisor. Pamantul si-a prins la butoniere un buchet de lalele
si zambile presarat cu raze fierbinti si rauri scanteietoare si limpezi sugerand delicatete.
Printre tufele de flori isi gaseste loc si zboara pana ce nici cei mai patrunzatori ochi
nu l-au mai putut gasi!
IARNA
E frig!
O casa spanzurata parca-n cer, cu-n gard facut din gauri si nuielesimte ceea ce s-a
intamplat si ii surade noului anotimp cu o serpuire de fum.
Toamna deja a dat stafeta surorii sale, misiunea fiind continuata cu mandrie de
tanara domnita imbracata in alb, cu incaltari de argint: iarna. Un deal, departe, invesmantat in
straie de sarbatoare povesteste padurilor ca primavara va veni candva si ca, in ciuda gerului,
toti ar putea face ceva sa se distreze. O zgribulita-n peneviseaza puscaria unei custi sperand
ca soarele va straluci iar pe bolta cereasca incalzindu-i penele.
E iarna deasa, friguroasa, cu-n ger naprasnic, doar brazii mai sunt verzi in
departare iar norii negrii adunati in clai deschid spre pamant din cand in cand cate o zare.
VACANTA
E vara! Ciresele coapte par niste bijuterii ce stralucesc in soare. Norii au cele mai
nastrusnice forme.
In fiecare vara Alina, Mara si Vlad se gandesc la un loc perfect pentru distractia din
vacanta. Ei au ales anul acesta muntele in primul rand pentru mirosul de rasina proaspata al
impunatorului brad verde din curtea bunicilor. Ajunsi acolo Alina a dat fuga dupa lemne, Mara
dupa cateva fructe din spatele casei iar Vlad a fugit in casa sa o ajute pe bunica la bucatarie.
Dupa ce s-au obisnuit cu aerul tare au luat aparatul de fotografiat si au intrat in padurea ce
incepea chiar din spatele casei. Caprioarele mici fugeau speriate de musafirii cei noi.
Pasarelele cantau oferindu-le oaspetilor primul concert din vara asta.
E PRIMAVARA!
TOAMNA
IARNA
A sosit iarna. Timidă la început, apoi tot mai îndrăzneaţă, ea îşi arată farmecul.
Fulgii dansează ca petalele florilor de cireş. Este frig…Soarele
se arată uneori. Totu-i alb:câmpul de vată, pădurile de zahăr, apele ca
oglinda.
Iarna este prilej de bucurie atât pentru cei mari, cât şi pentru cei
mici.În acest anotimp sunt cele mai frumoase obiceiuri:colindul,
pluguşorul, jocul caprei.
Toate sărbătorile de iarnă sosesc cu bucuria noastră de a împodobi
bradul. Mii de steluţe sclipitoare stălucesc pretutindeni.
Cum cad mai multe picături de argint din cerul pardosit cu
mărgăritare, copiii încep să adune bulgări mari pentru a face un om de
zăpadă.
Câte bucurii ne aduce mândra iarnă!
Eleva:Iancu Alexandra
Premiul II
MATERIALE PENTRU COMPUNERI CU INCEPUT DAT
( PENTRU CLASELE I-III )
1 . PRIMAVARA
2 . O FAPTA BUNA
Ploua tare . Mihaita merge grabit spre casa . In fata lui un batran isi sterge
ochelarii . Dar cineva a lasat pe jos o coaja de mar . Deodata ……..
3 . O INTAMPLARE HAZLIE
4 . FOCUL
1. ………………………………………………………………………
- Cum am putea sa ajutam noi puiul asta ? zise Ionut , privind trist la
capriorul din fata sa .
- Am eu o idée , a spus Ancuta . Cautati cateva frunze de patlagina si treaba
e rezolvata .
Intr-o clipa , zgarietura fu spalata cu apa si sapun , apoi bandajata cu
batistele sub care se aflau cateva frunze de patlagina.
………………………………………………………………………
2 . ………………………………………………………………………….
Am ajuns . Institutul e situat in sectorul I , unde locium si noi . Ne intampina
directorul institutului . Noi il salutam cu respect .
Dupa ce ne spune cateva cuvinte despre oamenii de aici , ne invita sa
vizitam institutul . Mergem ordonati sa nu deranjam ceva . O mare de calculatoare
ne privesc cu ochii lor electronici . Aici se “fabrica” viitorul . Ochiul atent al
omului vegheaza insa cu grija san u se faca vreo greseala .
………………………………………………………………………
3 . ………………………………………………………………………….
La intrarea in gradina ne-a intampinat seful fermei . Dumnealui ne-a aratat
recolta bogata de vinete si ne-a spus cum putem fi de folos . Fiecare copil a luat
cate o ladita si , repartizati pe randuri , adunam cu grija vinetele coapte .
Treaba mergea repede si usor , dar si cu spor .
Soarele ne zambea de pe bolta senina , iar cantecul pasarelelor se impletea
cu cantecul nostrum.
………………………………………………………………………
Vitaminele şi calciul
Cândva doi copii aveau voie să-şi pună o dorinţă. Ei îşi doreau să fie atât de mici cât vitaminele
şi să meargă în lumea Vitaminelor şi a Calciului. A şa când îşi termină de spus dorinţa se şi aflară
pe un tărâm frumos.
- Uite, Mario, mere, roşii, ardei, sfclă, morcovi, pere, cireşe şi prune !
- Toate fructele sunt înşirate ! strigă Taisia, prietena lui Mario.
- Da, iar lângă ele parcă sunt aşezate războaie care în loc să ţese pânză, trag parcă de ceva plantă.
- Dar unde este acea plantă ? adăugă Mario. Hai să întrebăm pe cineva!
Incepură să alerge. Dintr-o dată se opri. Taisia şi spuse:
- Parcă văd nişte bile colorate mişcându-se şi coborând una câte una. Negreşit ele trebuie să fie
vitaminele. Si-n fructe sunt scobite tuneluri pe care umblă acele bile.
- Da, negreşit că ele sunt Vitaminele !
- Uite, surată C, avem prieteni pe aici sau intruşi ?!
- Nu, deloc intruşi, turişti ! adaugă Mario, speriat.
- Turişti, turişti ! strigară cele două vitamine.
Făcură câteva tumbe şi se prezentară:
- Eu sunt Vitamina E! Noul vostru ghid în lumea Vitaminelor. Ea este vitamina C ?
- Da, da, eu sunt.
- Acesta este oraşul nostru! Aceste fructe scobite sunt casele noastre. Lângă astea, fiecare casă
are un război care ţese.
- Dar, ce ţese?
- Tese armura noastră. Noi suntem războinici împotriva Microbilor. Aici noi ne odihnim. Când
mergem pe câmpul de luptă, adică corpul, noi trebuie să-l apărăm şi să luptăm cu Microbii.
-Am înţeles ! Noi trebuie să mâncăm cât mai multe fructe şi legume ca să fim sănătoşi.
- Vă mulţumim că ne-aţi spus !
Merseră ei mai departe şi văzură multă brânză, caş, unt, ulcele umplute cu lapte.
- Negreşit ăsta trebuie să fie ţinutul Laptelui! zise Taisia.
- Mai degrabă a Calciului.
-Ce rol au toate aceste alimente ?
- Noi ajutăm la întărirea scheletului uman, îl facem să fie mai rezistent ! zise una din alimente.
- Vai ce mult ne bucurăm că am aflat atât de multe lucruri de la voi !!! spuseră copiii.
- Vă mulţumim !
- Acum, ne pare rău, dar trebuie să ne întoarcem în lumea noastră ! ziseră ei.
- De azi înainte vom ştii că pentru a fi sănătoşi, trebuie să mâncăm multe fructe şi legume şi să
bem 2 căni de lapte pe zi .
- La revedere !
- La revedere !
Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de nea
căzute din înălţimile cerului.
Trei zile la rând au fluturat deasupra lumii florile albe, aşezându-se, când
oboseau din zborul lor, pe crengile copacilor şi pe fata neagră a pământului.
Acum totul este alb, misterios, grandios şi zăpada este din abundenţă.
A răsărit şi soarele care aruncă peste sat oglinzile razelor sale care parcă te
orbesc.
Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea albului.
Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie misterioasă de toată
frumuseţea. Cuşmele albe ale caselor se sfârşesc în ţesuturi uriaşe.
Monştrii cerului sunt norii cenuşii care cern zăpada. Un uriaş policandru îşi
aprinde rând pe rând luminiţele.
De ce nu place anotimpul iarna? Ne place anotimpul iarna foarte mult
deoarece se aprinde sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim naşterea d-ului
Isus Hristos, cântând colinde pe la casele oamenilor.
A sosit din nou anotimpul iarna.
Ce bine îmi pare!
Îmi aduc aminte cu plăcere de o seară
de iarnă de anul trecut. A nins toată
ziua. Spre seară am ieşit cu prietena
mea, Alexandra să ne îmbujorăm puţin.
Deşi era ger, ne-am luat săniuţele şi am
pornit pe derdeluş. Acolo erau mulţi
copii şi mari şi mici foarte bucuroşi. Ne-
am dat pe pârtie până ne-au îngheţat
mâinile şi picioarele. Abia atunci am
pornit spre casă.
Ce zi superbă a fost!
Mi-aş dori ca şi anul acesta să fie tot
aşa.
PRIMAVARA
- compunere -
Este primavara .
Soarele incalzeste mai puternic pamantul . Intreaga
natura s-a invesmantat in haina de sarbatoare .
Mugurii copacilor au plesnit . Din ei cresc pe crengi
frunze fragede si flori gingase .
Dintre crapaturile scoartei copacilor , ies la lumina gaze
mici si colorate . Albinele harnice isi deretica stupul ca niste
adevarate gospodine . Mieii zglobii zburda pe intreaga
pajiste .
Natura este plina de concertul pasarilor care s-au intors
din departari . Acestea isi construiesc cu migala cuiburile
distruse de furia iernii . Ciripitul lor vessel rasuna in
intreaga fire .
Oamenii se pregatesc pentru sarbatorile Sfintelor
Pasti : isi curate sufletele , trupurile , casele , incondeiaza
oua , coc cozonaci , jertfesc mieii , merg la biserica .
Doamne , coboara peste noi , fa-ne mai buni si ajuta-ne
sa ne bucuram de Sfanta Invierea Ta !
MAMA , FIINTA CEA MAI DRAGA
- compunere -
Introducere:
1.Ce sărbătoare se apropie?
2.Unde se află elevii ?
Cuprins:
1.Ce hotărâre au luat copiii?
2.Ce a propus Anca ?
3.Ce idee a avut Andrei ?
4.Ce doreau ei să transmită în acest fel mamelor ?
5.Unde au fost puse obiectele confectionate ?De ce ?
Incheiere :
1.Când au oferit cadourile ?
2.Ce credeţi că au simţit mamele ?
Compunere finalizata:
S-a desprins o rază din ghemul ei de aur şi a rătăcit prin senin. Nu ştiu să se
oprească până când, un geam deschis , i-a atras atenţia.Era geamul camerei mele.
Raza a intrat.Ochii mei o urmăreau curioşi.Ea s-a oprit o clipă pe faţa mea,
apoi a trecut la bibliotecă.A luat la rând cărţile din biblioteca mea şi m-a făcut să mă simt
fermecat de lumea poveştilor.
M-a purtat pe aripile ei prin lumea ,,Soacrei cu trei nurori”, a ,,Ursului păcălit
de vulpe”,să fiu alături de ,,Muzicanţii din Bremen”sau să călătoresc împreună cu
Toto sau Dorothea.
Ce bine m-am simţit! Şi asta pentru că, am fost pe rând, chiar dacă pentru
puţin timp şi în imaginaţia mea, câte unul din personajele poveştilor în vacanţă.
De vorbă cu un ghiocel
De vorbă cu un ghiocel
De vorbă cu un ghiocel
De vorbă cu un ghiocel
De vorbă cu un ghiocel
Într-o bună zi, o bătrână care nu avea nici un copil s-a dus la lac şi plângea
amarnic. Lacrimile ei au căzut în lac de unde a ieşit o lebădă cu pene de aur. Acea
lebădă nu era nimic altceva decât un prinţ vrăjit.
Bătrâna a luat lebăda şi a făcut-o fiul său. A doua zi lebăda s-a dus la lac şi
a găsit o frumoasă lebădă şi la fel ca el, vrăjită.
Legenda spune că în partea luminată a lacului există o fântână care
îndeplineşte necuvântătoarelor o dorinţă.
Această legendă i-a spus-o bătrâna care nu era alta decât o zână bună.
Cele două lebede s-au dus la fântână să se roage să îi facă din nou oameni.
Fântâna le-a îndeplinit dorinţa şi s-au transformat.
Prinţul a luat-o pe prinţesă de nevastă şi au trăit fericiţi până la adânci
bătrâneţi.
Zi de martie
-compunere liberă-
eleva :Şendroiu Claudia
Cls a IV a Step By Step
Sc .Andrei Saguna –Deva
Înv : Goia Ramona
Farca Adina
În mijlocul unui razboi dintre iarnă şi primăvară ,toată natura era moartă
.Copacii erau negrii de durere ,nici nu existau flori ,iar iarba era silită să fie îndurerată pentru că
era iarnă. O zăpadă albă se aşternea peste tot ,şi nu lasă să iasa frumuseţile naturii la lumină.
În 1996 pe data de 12 octombrie s-a născut o fetiţă cu ochii asemănători
primăverii . Mama ei a numit-o Primăvara . Auzind natura că s-a născut o fată cu ochii
primăverii ,a spus ca ea va fi regina naturii ,astfel războiul a fost câştigat de către primăvară
.Soarele crud a apărut iarăşi pe cer cu forţe noi ,Frumuseţile Naturii au iesit la lumină.
În fiecare zi ,natura o urmărea pe Primăvară să vadă unde merge .Într-o zi
,Primăvara se gândise să meargă prin pădure .Ajunsă acolo un copac i-a vorbit ,iar fetiţa era
uimită .Uitându-se în jur ,o floare îi spuse să rămână acolo ,până în 1 Martie. Părinţii erau
distruşi că nu o mai găseau pe Primăvară . În data de 1 Martie a apărut Primăvara acasă ,era o
zână parcă desprinsă din poveşti .
1Martie a fost petrecut de ea şi de părinţii ei în paradisul naturii .
Expresii frumoase
Într-o zi o ciocãnitoare
cânta la tobã, iar
privighetoarea cânta la orgã.
Cucul cânta la fluier şi toţi
oamenii îl aplaudau.
Rânduneaua cânta la pian.
Pupãza cânta la acordeon.
Porumbelul cânta la trompetã.
Ţarca cânta la vioarã. Turturica
cânta la chitarã. Gaiţa cânta la
nai. Piţigoiul cânta la ţambal.
Sticletele cânta la saxofon.
Nunta pãsãrilor
Concertul
Mi-am amintit de serile când această fiinţă dragă mi-a dăruit cele mai
frumoase poveşti. Era aceeaşi carte. Dar unde sunt poveştile atât de dragi mie?
Am găsit răspunsul după ce mi-am amintit că bunica îmi spunea tot timpul
că toate cuvintele sunt copii care îşi caută o mamă . Abia atunci am înţeles că ea,
minunata mea bunică, în fiecare seară, le căuta cuvintelor mamă. Purta şi un
nume:,,POVESTEA”
POVESTEA SOMNULUI
( povestire poloneză )
Expresii frumoase:
-marea de culori şi miresme îmbătătoare;
-lumea minunată a florilor;
-împărăţia florilor;
-paradă a eleganţei condusă de regina florilor;
-uimit de atâta parfum, gingăşie şi culoar
Era seara de 5/6 decembrie . Mii de fluturaşi albi şi pufoşi cădeau din cer dansând .
Eu, Răzvan, mama şi tata ne-am pus cizmele curate la uşă . M-am dus la geam . Am
admirat dansul fluturaşilor .
Deodată, ceva mi-a distras atenţia . Erau pisicile mele care torceau şi se spălau de zor
la căldură !
__ Tată, crezi că doresc şi ele ca Moş Nicolae să le aducă un dar ? am întrebat eu
arătând spre pisici.
__ Da ! Îşi doresc nişte ghetuţe pentru iarnă, a spus tata .
Am lăsat pisicile să-şi vadă de trebuşoara lor şi m-am retras spre birou . Mă gândeam
să scriu o scrisoare pentru Moş Nicolae .
__ Mamă, Moş Nicolae ştie să citească scrisorile copiilor din orice ţară ? am întrebat
eu .
__ Doar pe acelea scrise frumos, mi-a zis mama .
__ Mulţumesc ! Mă duc să-i scriu că vreau ...
Mama m-a întrerupt :
__ Nu spune ! Dacă spui, o să-ţi aducă o nuieluşă !
__ Bine, mă duc la birou ca să-i scriu .
După ce am terminat scrisoarea, am pus-o în cizme . Într-un târziu, Moş Ene a venit pe
la gene . Mama, tata şi Răzvan s-au culcat . Doar eu vegheam ca un ostaş la datorie!
Voiam să-l văd pe Moş Nicolae .
Când tocmai pierdusem orice speranţă, am auzit zgomotul cheii în yala de la
intrare . Luată pe nepregătite, m-am ghemuit sub plapumă, am închis ochii şi am rămas
nemişcată . .Am aşteptat, am aşteptat... nu ştiu cât, dar când m-am trezit , cadourile pentru
mine, pentru fratele meu şi pentru pisicuţele mele se odihneau de mult lângă cizmele
curate .
Deşi mi-a părut rău încă o dată că nu am reuşit să-l surprind pe moşul cel bun şi
plin de daruri, bucuria şi emoţia de a descoperi pachetele frumos legate era mult mai
mare . Aveam atâtea cadouri ... şi atât de puţin timp la dispoziţie !
Sunt foarte fericită că Moş Nicolae nu mi-a adus o nuieluşă ! Mi-a adus nişte cărţi
de citit, culegeri , creioane colorate, abţipilduri şi carioci . Nu m-a uitat nici anul acesta !
Sunt sigură că mă iubeşte !
Cât despre pisici, ele primesc ghetuţe, şampon şi jucării . Mă distrez de minune
privindu-mi pisicile făcând băiţă !
DILEMA LUI MOŞ NICOLAE
Îmbrăcată-n haină albă, capricioasa Iarnă se plimba neliniştită prin castel . Moş
Nicolae, unchiaş bun, stătea tăcut şi o privea . Zăpada tresari de teamă . Caleaşca de vijelii
îşi aştepta doamna .
În tăcerea spartă doar de tocurile de gheaţă ale prinţesei, fulgii ca florile de iasomie
se jucau la ferestre . Sfioasă, Zăpada plecă să-şi termine treaba . Mai avea de ornat pomii
cu podoabele ei . Gerul s-a gândit să o ajute, de aceea a prins la streşinile caselor
ghirlande de cristale , iar la geamuri flori de gheaţă .Îarna împodobi brazii care o lăudau .
Îi spuneau că la soare se puteau uita, dar la ea ba ! Biata Zăpadă... Ei nu-i plăceau
linguşelile !
Tocmai atunci, din negura timpului, prin troienele de zăpadă veni Moş Nicolae .
Vorbi în şoaptă cu fulgii de zăpadă. Trebuia să ajungă primul la copii !
Moşul îşi îmbună prinţesa oferindu-i ei primul cadou : un buchet de crini şi roze de
gheaţă. Apoi, prin troienele de omăt, Moş Nicolae porni la drum . Înainta cu greu . Cu el
mergea singurul său spiriduş : Mulţumici .
__ Nu mai suport ! Gerul e prea aspru ! Mulţumici, cheamă o maşină, un taxi, un tren
! Aproape am îngheţat ! zise moşul .
__ Nu pot, moşule ! Cum ar reacţiona copiii când ar auzi un tren la uşa casei lor ?
Moşul şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat să împartă cadourile . Nu voia să-i
dezamăgească pe copii !
Iarna îşi întinse rochia albă şi lungă, mângâind satul . Moş Nicolae verifica
lista de cadouri .
__ Vai de mine ! Ce bătrân sunt ! Aduc de mii de ani cadouri copiilor !
__ Nu e de mirare , moşule ! Nu mai spune prostii ! Ai numai 1 562 de ani . Eu trebuie
să mă simt bătrân ! Am 5 600 de ani ! îi spuse singurul lui spiriduş, Mulţumici .
Deodată se auzi un glas :
__ Moşule, nu mă uita !
Moş Nicolae verifică lista . Foarte mirat, întrebă :
__ Mulţumici, de ce acest copil nu este trecut pe listă ?
__ Moşule, acest băiat este sărac . Nu are creion, nu are foaie pe care să îţi scrie . Îşi
doreşte foarte mult să meargă la şcoală ! Nu are nici ghetuţe pe care să le pregătească
pentru a-şi primi darurile ...
Impresionat de povestea acestui băieţel, moşului i se făcu milă . Îi pregăti toate
rechizitele necesare . În noaptea magică i le lăsă împreună cu o pereche de ghetuţe,
lângă uşa de la intrare .
Dimineaţă, copilul găsi darurile şi fu extrem de fericit ! Avea, în sfârşit, ceea ce îşi
dorise .
__ Moş Nicolae nu ne uită nici pe noi, cei săraci ! exclamă el cu lacrimi în priviri .
Era iarnă . Fluturaşi albi cădeau din cer peste sat . Casele aveau căciuli de omăt.
Ioana şi Cristiana se jucau prin curte .
__ Fetelor, veniţi în casă ca să vă curăţaţi ghetuţele ! se auzi glasul mamei .
__ De ce, mamă ? au întrebat fetele .
__ Păi, în această seară vine Moş Nicolae ! Aţi uitat ?
__ Vai, Cristiana ! Mama are dreptate . Dacă nu ne pregătim ghetuţele, moşul s-ar
putea să ne şteargă de pe lista sa ! Poate rămânem fără daruri ! spuse îngrijorată Ioana .
Fetele au uitat de bucuriile zăpezii şi au intrat în casă . Cu răbdare şi cu atenţie
au lustruit ghetuţele şi le-au aşezat lângă uşă . La cină, Ioana spuse :
__ Mamă, era să uităm că seara aceasta e magică ! Dacă nu ne pregăteam, Moş
Nicolae nu ne mai aducea nimic ...
__ Aşa este ! spuse mama . Noroc de mine ... Dacă nu vă aminteam, pe cine dădeaţi
vina ?
__ Vina era a noastră ! Ştiam că este seara de 5 decembrie, dar ne-am luat cu joaca
, a zis Cristiana cu glas stins .
__ Bine ! Bine ! Vă cred ! Acum pregătiţi-vă de culcare . Ştiţi că Moş Nicolae nu
poate fi văzut . Dacă vă găseşte treze, pleacă la altă casă !
Ioana şi Cristiana au ascultat sfatul mamei . Şi-au verificat ghetuţele ca să se
asigure că sunt la locul lor, apoi s-au culcat . Ştiau că moşul cel misterios va sosi . Nu
le dezamăgise niciodată . Sperau doar să nu le aducă şi nuieluşa ! Au fost fete cuminţi şi
ascultătoare, dar ... Visau la clipa în care se vor trezi şi vor găsi în ghetuţe darurile lăsate
de Moş Nicolae .
VISUL ÎMPLINIT
☺IARNA
*Cumplita iarnă
*Acoperământ pufos de omăt gros
*Lungi troiene călătoare
*Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi
*Zale argintie
*Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare
*Întinderea pustie
*Doritul soare
*Oceanul de ninsoare
*Viscolul chiuia
*Lumina cenuşie a serii
*Vântul rece, mişcă uşor crengile goale ale copacilor
*Ce e zăpada? Lacrimi îngheţate
*Steluţe mici şi albe, plutesc în zbor legănat până departe în zări
*Mantie albă
*Cerul e ca leşia
*Viscolul se înteţeşte
*Amurgul serii se întinde ca un zăbranic sur
*Omătul scârţâie sub picioare
*Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare
*Înfăşurat într-o mantie de lumină, fără să-i pese de ger, soarele călătoreşte
deasupra tuturor
*Pulbere de zăpadă
*Fulgi mari ca de vată
*Steluţe argintii
*Săniuţele zboară fără oprire
*Ninge ca-n poveste
*Plapumă albă şi moale
*Zăpada scânteiază
*Întindere lucie de zăpadă
*Copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă
*Iarna-i grădinar vestit....
*S-a aşternut zăpadă nemiluită şi cade, cade puzderie, măruntă şi deasă ca făina la
cernut
*Pădurile par cercelate cu flori de zahăr şi de corcoduş
*Ninge cu fulgi mari, care parcă se joacă de-a prinselea prin aer
*Covor moale şi pufos
*Pădurea albă, scânteind în mii de luminiţe, seamănă cu un castel din basme
*Întunericul fără fund al nopţilor de iarnă
*Zăpada jucăuşă
*Zăpada încarcă câmpiile în semn de belşug
*Colnicele dorm sub zăpada de trei palme
*Zăpada jucăuşă
*Din coşurile caselor se înalţă leneş fumul
*Vânt iute şi rece
*Din norii albi săgetează ace de ghaţă
*Fulgi uşori şi albi ca florile de cireş
*Pământ somnoros
*Suflarea duşmănoasă a crivăţului
☺PRIMĂVARA
☺TOAMNA
*Mireasmă îmbătătoare
*Pâclă albăstrie
*Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă
*Razele palide ale soarelui
*Brumă argintie
*Podoabă zdrenţuită
*Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de fluture
*Miresme de toamnă blândă
*Aer curat şi răcoros
*Viforniţă păgână
*Frunzele îngălbenite cad legănându-se
*Ciorchini cu boabe mari şi lungi
*Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un
lăvicer pe deasupra căruia vântul aleargă grăbit
*Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând
ajutor
*Gutui amărui cu puf galben ca de pui
*Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde
*Stoluri dese
*Văl de btumă argintie mi-a împodobit grădina
*Norii suri îşi poartă plumbul
*Porumbul tremură pe câmp
*Câmpia se culcă sub ploi şi zloată
*Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi, dârdâind de frig, hainele noi ale
primăverii viitoare
*Ploaia rece şi subţire
*Ceaţa lăptoasă
*Dealuri zgribulite
*Toamna împrăştie arome dulci şi amărui
*Ţarini zdrenţuite
*Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele nestemate
*Toamna cea întunecată
*Codrul a prins a-şi lepăda frunza
*Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare
*Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns
*Ceaţa umedă şi deasă
*Toamnă aspră ca un bici
*Cer de plumb
*Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri.
*....rândunelele se duc,/Se scutur frunzele de nuc,/S-aşază bruma peste vii...
*Frunza tânjea, se îngălbenea
*Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de verdeaţă
*Ierburile ascunse se clatină blând
*Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite
*Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară
☺ANIMALELE
☺ŞCOALA
*Clinchetul cristalin al clopoţelului
*Noutăţile ascunse între coprtele cărţilor
*Sunetul vesel al clopoţelului
*Lumea cărţilor
*Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii
*Şcoala, grădină înfloritoare
*În clasă e linişte deplină
*Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de copii şi părinţi
*Culoare strălucind de curăţenie
*Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre toate
*Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate, buchii
mari, întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul
*Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari
*Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme părăsite
*Că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul
cărţilor
☺PATRIA
Este iarnă… Pădurea este acoperită de o mantie albă. Brazii împung falnici cerul cu
vîrfurile lor, suportînd greutatea omătului aşezat pe crengi asemeni unei plapume. Printre brazii
bătrîni şi semeţi şi-a făcut loc un pui de brad.
Acum este un brăduţ voinic, dar se plictiseşte amarnic printre brazii bătrîni, mai ales că
auzise de la cei mai în vîrstă poveşti despre locuri unde este veselie mare, sunt mulţi oameni şi
mai ales mulţi copii. Mai auzise el că nu toţi brazii pot face călătoria spre acele locuri unde
brăduţii de vîrsta lui sunt împodobiţi cu veşminte luminoase strălucitoare, pe crengile lor sunt
prinse tot felul de bunătăţi iar într-una din nopţi vine un mag bătrîn cu barba albă şi aşează sub
poala lui protectoare daruri pentru cei care locuiesc în acea casă.
Imaginaţia lui îl făcea să viseze zilnic la acele locuri.
-Mai spune-mi buno! Mai povesteşte-mi despre acele tărîmuri! Cum pot ajunge şi eu
acolo? Cine este moşul cu barba albă? Ce sunt copii? Cînd…începu el şirul întrebărilor.
-Uşor puiule! îi spuse cu blîndeţe în glas bunica. Uşor, că nu pot să-ţi răspund la toate
odată. Stai liniştit şi ascultă-mă.
-Gata bunico, te ascult.
-Mai întîi trebuie să ştii că această călătorie se face doar odată pe an, atunci cînd oamenii
sărbătoresc Crăciunul, iar moşul cu barba albă este Moş Crăciun. Moşul acesta le îndeplineşte
copiilor dorinţele pe care aceştia i le-au transmis atunci cînd i-au scris moşului spunîndu-i ce-şi
doresc să le aducă ca răsplată pentru faptul că au fost cuminţi şi ascultători. Nu este mai mare
bucurie pentru cei dintre noi care ajung acolo, decît să poată să privească şi să simtă bucuria
copiilor atunci cînd se trezesc şi aleargă la poalele bradului să deschidă cadourile aduse de
Moşul.
-Bunico pot să-i scriu şi eu o scrisoare? Dar o primeşte sigur? Cînd are timp bunico să
citească toate scrisorile şi să îndeplinească toate dorinţele?
-Poţi dragul meu! Moşul primeşte absolut toate scrisorile, le citeşte pe toate şi
îndeplineşte toate dorinţele.
Aşa că brăduţul se apucă de scris:
“Dragă Moşule, te rog să faci în aşa fel încît eu să fiu cel ales pentru a merge în călătoria pe
care unii dintre noi o fac de Crăciun. Te anunţ că am fost un brăduţ cuminte, că mi-am ascultat
părinţii, am fost politicos cu cei mai în vîrstă,…” şi multe altele, iar apoi trimise scrisoarea lui
Moş Crăciun.
Se apropia Crăciunul iar brăduţul fremăta de nerabdare gîndindu-se cu teamă că n-o să fie
ales dar şi cu speranţa că i se va îndeplini dorinţa. Cu două zile înainte de Crăciun în pădure sosi
pădurarul. Cei bătrîni ştiau că acesta a venit să aleagă brăduţii care vor ajunge să înfrumuseţeze
gospodăriile oamenilor. Printre cei aleşi se număra şi brăduţul nostru. Nu-şi mai încăpea în
crenguţe de bucurie. Mai că uită să-şi ia la revedere de la cei dragi.
-La revedere mămico, tăticule, bunico, bunicule, la revedere la toată lumea. Am să vă
povestesc cum a fost. Vă las, trebuie să plec.
Ce nu-i spuseseră cei mai în vîrstă era faptul că nici unul dintre cei plecaţi nu s-au mai întors,
dar nimic nu egala mîndria de a fi ales să aduci bucurie copiilor.
Călătoria n-a fost lungă. Brăduţul nostru a ajuns la o familie numeroasă. A fost pus într-o
magazie, care nu semăna deloc cu un loc unde el să- şi desfacă mîndru crengile, oricum nu cel
mai potrivit. Toată lumea se ocupa cu ceva, dar nimeni nu părea să-l bage în seamă şi pe el, mai
puţin o mogîldeaţă care se uita pe un geam de la magazie. Era seara de ajun, a doua zi era
Crăciunul şi nimic din ceea ce îi povestiseră ai lui nu se întîmpla. Ba nu, iată că spre el se
îndreaptă stăpînul casei iar în urma lui ori mai bine spus agăţat de poalele hainei, mogîldeaţa
care îl spionase de cînd venise. L-a luat şi l-a dus în camera cea mai mare din casă. În încăpere
focul arunca lumini jucăuşe, era cald şi plăcut şi de cum intrară înăuntru imediat se trezi
înconjurat de ceilalţi copii.
Au început să-l împodobească, i-au pus ghirlande, steluţe, globuri colorate, luminiţe care
pîlpîiau asemeni stelelor pe care el le văzuse în nopţile senine cînd, pînă să adoarmă asculta
poveştile bunicii si privea cerul plin cu stele, lumînări colorate. Ba în vîrf i-au pus cea mai
frumoasă stea din cîte văzuse el pînă atunci. Ce mîndru era el de veşmintele pe care le avea.
S-a înnoptat de-a binelea. Toţi din casă au plecat la culcare şi adormiseră, numai mogîldeaţa
se încăpăţîna să rămînă trează aşteptînd să-l vadă pe Moş Crăciun. Într-un tîrziu adormi şi el aşa
că brăduţul nostru aştepta acum singur, fremătînd de nerăbdare sosirea moşului. “Oare o să vină
pe aici mai întîi sau o să vină abia la urmă? Dar dacă nu-i mai rămîne timp să vină şi pe la mine?
Dacă vine, pe unde o să intre, pentru că gospodarii au încuiat uşa si ferestrele iar în cămin arde
focul, n-o să se ardă?”
În timp ce brăduţul nostru îşi punea tot felul de întrebări, totul se lumină afară, o lumină
magică, focul din cămin păli şi pe horn coborî un moş plinuţ, cu veşminte roşii, barba albă şi
avînd în spate un sac plin cu tot felul de lucruri.
“- Acesta să fie Moş Crăciun?” – se întrebă în gînd brăduţul.
-Ho! Ho! Ho! Ce faci drăguţule? Frumoase veşminte ai! – spuse moşul. Da, eu sunt Moş
Crăciun.
-Mulţumesc că mi-ai îndeplinit dorinţa.
-Nu ai pentru ce puiule! Acum trebuie să mă grăbesc pentru că mai am de mers şi în alte
case.
Spunînd acestea moşul aşeză la poalele brăduţului o mulţime de cutii frumos împachetate şi
plecă.
Dimineaţa, cum se iviră primii zori, mogîldeaţa fu primul care s-a trezit şi a alergat
împiedicîndu-se în pijămăluţe la brăduţ. Cînd a văzut cadourile a scos un strigăt de bucurie care
îi trezi pe ceilalţi şi în cîteva clipe toţi se aflau în jurul bradului, fiecare mai curios decît celălalt
să vadă ce i-a adus Moş Crăciun.
Nu avea cuvinte în minte braduţul, cu care să descrie bucuria din jurul său, să descrie
strălucirile din ochii celor mici atunci cînd deschideau o cutie şi înăuntru găseau o jucărie,
dulciuri sau alte lucruri pe care ei şi le doriseră, voioşia acestora cînd s-au prins de mîini şi au
început să se învîrtă în jurul lui.
De asemenea nimeni nu putea descrie fericirea brăduţului care se simţea părtaş la toată
bucuria din jurul său, înconjurat de atîta veselie şi voie bună, încît orice urmă de îndoială pe care
o avusese cu privire la faptul că poveştile bunicii n-ar fi adevărate, dispăruse.
Spaima
Compunerile sunt comunicări reduse sau ample, rezultate în urma unui proces
de elaborare, prezentate oral (expuneri) sau scris (compuneri propriu-zise), prin care
se asigură transmiterea unui volum de informaţii.
După gradul de participare al elevilor, compunerile se clasifică în:
Compuneri colective (planul şi redactarea sunt realizate cu participarea
întregii clase);
Compuneri semicolective (planul este realizat colectiv, dar redactarea este
individuală) ;
Compuneri individuale (planul este realizat colectiv, dar redactare este
individuală) ;
Compoziţiile (planul şi redactarea se realizează individual).
Citind şi recitind subiectul, elevii trebuie să înţeleagă bine ceea ce se cere prin
formularea lui, trebuie să se hotărască asupra conţinutului, să ştie ceea ce vor să
spună în tratarea lui. Ei trebuie să înţeleagă sensul literal al formulării subiectului şi
să surprindă problemele care vor constitui pilonii de susţinere în activitatea de
investigare a ideilor.
Materialul adunat trebuie ordonat după un plan, deci elevii pot trece la
următoarea etapă a elaborării compunerii.
Cuprinsul este partea cea mai dezvoltată şi cea mai importantă a unei
compuneri. Faptele trebuie prezentate în mod logic, gradat, într-o anumită ordine
încât desfăşurarea întâmplărilor să stârnească interesul. În această parte a
compunerii un rol foarte important îl au amănuntele semnificative.
Încheierea este ultima parte a unei compuneri, de obicei fiind foarte scurta,
care conţine soluţionarea întâmplărilor povestite în cuprins, păreri, sentimente
proprii în legătură cu subiectul tratat.
Planul de idei trebuie să fie unitar, ideea generală fiind plasată în centrul
compunerii, asigurând astfel claritate şi armonie compunerii.
Introducere:
- cum au aşteptat elevii prima zi de şcoală;
- cu ce gânduri s-au trezit în acea dimineaţă.
Curpins:
- când, cu cine, pe unde au mers spre şcoală;
- ce făceau elevii şi părinţii lor în curtea şcolii;
- cum s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a noului an şcolar;
- ce au făcut elevii după ce au intrat în clase.
Încheiere:
- ce i-a impresonat mai mult în acea zi;
- gânduri de viitor.
După etapa ordonării ideilor într-un plan, elevii se află în faza finală a
procesului de elaborare a compunerii, aceea de dezvoltare a ideilor în cuvinte, a
redactării compunerii.
- Compunerile sunt comunicări reduse sau ample, rezultate în urma unui proces de
elaborare, prezentate oral (expuneri) sau scris (compuneri propriu-zise), prin care se
asigură transmiterea unui volum de informaţii.
- Compoziţiile se eşalonează pe cicluri de învăţământ, clase, în funcţie de particularităţile
psihice ale elevilor şi de gradul de dificultate, prin îmbinarea principiului concentric cu
cel liniar.
- Cuprinsul este partea cea mai dezvoltată şi cea mai importantă a unei compuneri.
Faptele trebuie prezentate în mod logic, gradat, într-o anumită ordine încât desfăşurarea
întâmplărilor să stârnească interesul. În această parte a compunerii un rol foarte
important îl au amănuntele semnificative.
- Încheierea este ultima parte a unei compuneri, de obicei fiind foarte scurta, care conţine
soluţionarea întâmplărilor povestite în cuprins, păreri, sentimente proprii în legătură cu
subiectul tratat.
- Planul de idei trebuie să fie unitar, ideea generală fiind plasată în centrul compunerii,
asigurând astfel claritate şi armonie compunerii.
- Alcătuirea planului de idei şi mai ales organizarea acestora, fiind o operaţie originală,
trebuie să izvorască din subiectul compunerii şi să aibă o înlănţuire logică, firească,
naturală.
PRIMǍVARA
Un vânt cald care adie uşor printre ramurile înmugurite ale copacilor parcǎ şopteşte
tuturor:,, A sosit primǎvara!’’
Razele blânde ale soarelui timid încǎ aleargǎ jucǎuşe printre firele rǎzleţe de iarbǎ .Primii
ghiocei îşi aratǎ sfioşi cǎpuşorul cǎtre cerul senin. Zilele reci ale iernii , cu ninsori nesfârşite şi
cer cenuşiu, s-au dus. Acum, o cǎldurǎ plǎcutǎ mângâie întreaga naturǎ, care revine la viaţǎ.
Boabele mǎrunte de smarald cu care s-au încǎrcat pomii se desfac în minuni albe şi trandafirii,
scǎldându-se în lumina aurie a soarelui.Astfel, întreaga naturǎ pare a fi împodobitǎ cu straie de
sǎrbǎtoare.
Pǎdurea se trezeşte şi ea, sevele proaspete ale pǎmântului explodeazǎ, acoperind totul cu
un covor proaspǎt şi verde, presǎrat cu flori multicolore. Aerul se umple de parfum şi roiuri de
fluturi şi albine se joacǎ, parcǎ, de-a prinselea prin vǎzduh.Pǎsǎrile cǎlǎtoare revin din ţǎrile
calde, aducând pe aripile lor strǎlucirea şi lumina soarelui.
Apele, descǎtuşate de gheţurile iernii, se trezesc la viaţǎ . Izvoarele curg repede, în valuri
înspumate, cântând parcǎ, prin susurul lor cristalin, bucuria întregii naturi.
Totul în jur e viu, colorat şi proaspǎt. Intreaga naturǎ revine la viaţǎ anunţând cu falǎ sosirea
primǎverii.
PRIMǍVARA
Cu prietenie,
Andrei
Dragă colegă de la Şcoala Lilieşti- Băicoi sau de altundeva, m- am gândit mult înainte de a
începe această scrisoare, care cred că îţi va aduce un zâmbet sincer pe faţă.
Mă numesc BÂTLAN DUMITRIŢA şi sunt elevă în clasa a III- a B, la S.A.M. ,,Nicolae
Stoleru’’, din localitatea Baia, judeţul Suceava. Sunt o fată care se străduieşte mult la învăţătură,
să fie mereu printre primii din clasă, atât la lecţii, cât şi la toate activităţile extraşcolare.Depun
mult efort în acest sens şi sunt bucuroasă că mă susţin în tot ceea ce fac dragii mei părinţi. Acasă,
mai am o surioară: pe Narcisa. Ca şi pasiuni, îţi pot spune că îmi place mult să citesc, dar şi să
desenez. Ca şi tine, cred, mai iubesc mult sportul, dar şi muzica. Serbările şcolare realizate
împreună cu doamna învăţătoare au fost pentru mine reale motive de sărbătoare.
M- aş bucura dacă mi- ai răspunde la acest demers al meu şi mi- ai transmite câte ceva din
ceea ce te preocupă. M- a incitat această idee a Proiectului Naţional ,,PRIETENIE ŞI
CUNOAŞTERE’’, de a ne împrieteni, copii din diferite zone ale ţării. Ce frumos va fi atunci
când vom realiza o mare HORĂ A PRIETENIEI! ... Am o idee în acest sens, să se realizeze o
medalie simbolică, care să fie trimisă de către fiecare şcoală participantă, iniţiatorilor proiectului,
care să aibă menţiunea ,, CAVALER AL ORDINULUI PRIETENIEI’’. Multele medalii ce vor fi
strânse la final, aşezate într- un cerc simbolic şi reunite într- o fotografie, vor transmite gândurile
noastre de bine, sincere şi curate, de copii, care cred în virtuţile acestui dar minunat,
PRIETENIA.
Cu prietenie,
DUMITRIŢA
PRIETENIA
PRIETENUL ADEVĂRAT
Şi nimeni nu m- a ridicat
Şi nimenea nu m- a privit,
Decât...surpriza cea mai mare,
Acel băiat, cam ponosit.
SĂ FIM PRIETENI!
Dragă prietene,
De pe plaiuri de legendă, din prima capitală a Moldovei, unde marele domnitor, Ştefan cel
Mare, i-a învins pe ungurii neînfrântului- până atunci- Matei Corvin, îţi scriu o scrisoare, ce cred
că te va incita.
Nu ştiu cine eşti, nici cum arăţi, care îţi sunt preocupările, pasiunile, aspiraţiile. Bănuiesc, însă,
că eşti tot un copil (mai mare sau mai mic ca mine), care iubeşte viaţa, cerul şi pământul,
vieţuitoarele, muzica izvoarelor şi susurul vântului printre frunze. Sper că ai preocupări şi de
actualitate- cititul, vizionarea unor emisiuni la TV, jocurile la computer...
Dacă nu te pasionează nimic din toate acestea, nu e nimic. Cam tot ceea ce am expus mai sus
îndrăgesc eu şi încă ceva în plus: îmi place să scriu- versuri, mici texte, gânduri ascunse ale
mele...Îndrăznesc să sper că acestea toate, strânse în ,,Caietul inimii mele’’- aşa cum l- am
denumit, vor fi poate publicate vreodată, aşa cum m- a încurajat doamna mea învăţătoare.
Ca să- ţi faci o imagine asupra portetului meu fizic, o să- ţi sugerez o imagine de copil blond,
cu faţa ovală şi ochii albaştri, visători, de statură potrivită. Mi- e necaz uneori, când colegii mă
strigă ,,Îngeraşul’’- cuvânt preluat de la doamna profesoară de religie...Dar aşa sunt colegii mei,
cei 25, din clasa mea, a III-a B şi îi iubesc pe fiecare, cu bunele şi cu relele lui.
Nutresc speranţa că îmi vei scrie şi tu multe lucruri şi că un sentiment frumos ne va uni, un
sentiment nobil, care va face să ne bată inimile la unison, atunci când vom şopti ,,PRIETENUL
MEU’’.
Cu prietenie,
IONUŢ ZAHARIA
PRIETENII
Tabla inmulţirii
Ei nu au ştiut
Pentru că aseară
S-au jucat prea mult.
Ba nici la română
N-au ştiut citi,
Iar pe la Ştiinţe
Tema nu au scris.
Am aflat, uimită,
Privind cearta lor,
Că ei sunt prieteni,
Buni, de ajutor.
Pe aceia doar
Să poţi să-i numeşti
Prieteni minunaţi
Şi să îi cinsteşti!
PRIETENII
Şi doar comunicând
Îţi poţi găsi un prieten
Ca să împărtăşeşti
Greul şi- amarul vieţii.
VISUL
Am visat aseară
Că m- am întâlnit
C- un băiat înalt
Care mi-a zâmbit.
El era prietenul
Ce l- am aşteptat,
Care mai apoi
M-a şi ajutat.
Dragă prietene,
Eu sunt Mădălina Gogu, o mică fetiţă din localitatea Baia, judeţul Suceava, un ţinut de
legendă, cu care noi, locuitorii, ne mândrim, căci aici marele domnitor Ştefan cel Mare
l-a învins într- o vestită bătălie pe craiul ungurilor, Matei Corvin. În urma acestei victorii,
domnul Moldovei a construit, după binecunoscutul său obicei, o biserică: Biserica Albă, în care
şi acum se mai oficiază slujbe religioase
Satul meu e un sat de şes, situat în podişul Sucevei,însă aici depresiunea se îmbină armonios
cu dealurile, nu departe zărindu- se şi culmile maiestuoase ale munţilor Neamţului şi
Dornelor.Mă bucur că stau într- o zonă de vis, cu aer curat, nepoluat, ca în alte părţi, aglomerate.
Pădurile de foioase şi conifere din apropierea satului asigură un aer ozonat. Sub poala pădurii,
susură lin apa râului Moldova, în care peştii înoată zglobii.
Să -ţi spun câte ceva despre mine. Sunt elevă în clasa a III-a B, la S.A.M. ,,Nicolae Stoleru’’-
şcoala din centrul localităţii şi am o învăţătoare de excepţie- doamna Mihaela Gogu, foarte iubită
de către noi, toţi. Ca să îţi faci o idee despre felul cum arăt, îţi voi descrie portretul meu fizic:
sunt înaltă, cu faţa albă şi ochii căprui, cu părul lung, castaniu, de obicei împletit în codiţe. Ca şi
calităţi morale, colegii şi părinţii mi-au spus că sunt bună la suflet, inimoasă, prietenoasă, sinceră
şi cu spirit de iniţiativă, foarte vorbăreaţă, după cum cred că ţi- ai dat seama. Învăţ bine- în
primele două clase am luat Premiul I, cu toate calificativele FB.
Cred cu tărie în reuşita acestui proiect- ,,Prietenie şi cunoaştere’’- pe care ni
l- a prezentat doamna învăţătoare şi care a fost iniţiat de nişte domni profesori şi învăţători de la
o şcoală de foarte departe de noi, de undeva de prin Băicoi, judeţul Prahova. Doamna noastră ne-
a arătat pe hartă cam pe unde ar fi această localitate şi noi ne-am mirat de distanţa foarte mare ce
ne separă. Atunci , doamna învăţătoare ne-a explicat scopul proiectului- schimburile de idei şi
îmbogăţirea orizontului nostru cultural, al copiilor din întreaga ţară.
M-am ridicat în picioare chiar în acel moment şi am spus că orice distanţă se micşorează,
atunci când înfloreşte floarea frumoasă a prieteniei.
Ca atare, m- aş bucura foarte mult dacă scrisoarea mea ar avea ecou în inima ta, copile din
această ţară!
Cu mult drag,
Mădălina Gogu
Dragi prieteni,
Pornind de la cunoscutele versuri ale poeziei Elenei Farago ,,Copil ca tine sunt şi eu/ Şi- mi
place să mă joc şi mie’’, am încercat să scriu această scrisoare.
Toţi copiii pământului sunt la fel, arată întocmai, ca şi fiinţe mici , ce trebuie ajutate, au
aceleaşi drepturi şi îndatoriri.Copii fiind, ne place mult jocul, care este acum principala noastră
preocupare (câteodată, vai,întrecând timpul pentru învăţătură!). Am luat, deci şi eu, ca pe un joc,
dar unul fără reguli stricte, participarea la Proiectul Naţional ,,Prietenie şi cunoaştere’’, care sper
că îmi va da satisfacţii nebănuite. Doresc să întâlnesc aici copii cu idei frumose, cu care să pot
împărtăşi gânduri şi sentimente, cu care să pot relaţiona în cadrul activităţilor atât de incitante,
pe parcursul acestui an şcolar.
Eu sun Denisa- Ecaterina Chiriac, din clasa a III-a B, de la S.A.M. ,,Nicolae Stoleru’’, din
localitatea Baia, judeţul Suceava. Acasă ami am doi frăţiori: pe Lavinia, din clasa
a V-a şi pe Cornel, tot în clasă cu mine, care se află în plasament familial în familia noastră. Am
o familie minunată, doi părinţi care se străduiesc, în aceste vremuri mai grele, să ne ofere totul,
pentru ca noi să creştem fericiţi.
La şcoală, am 25 de colegi cu care mă înţeleg bine şi pe mama mea a doua, doamna
învăţătoare Mihaela Gogu, pe care o iubesc şi o respect foarte mult, înţelegând efortul pe care îl
depune zi de zi pentru noi. Am desfăşurat împreună cu clasa mea activităţi şcolare şi extraşcolare
deosebite: concursuri ştiinţifice, literare, artistice, drumeţii şi excursii de neuitat. Cu inimoasa
noastră învăţătoare, am paricipat la zeci de proiecte internaţionale, naţionale, judeţene şi locale,
care pot spune că ne-au îmbogăţit mult experienţa de viaţă.
Premiile şi distincţiile obţinute de către mine şi colegii mei sunt răsplata noastră de preţ pentru
implicarea noastră în tot felul de acţiuni.
Dar cred că am spus multe despre mine şi colegii de clasă, lucruri care se potrivesc multor
copii, de la şcolile din ţara noastră. Aş vrea , dragi prieteni care- mi veţi citi scrisoarea, să îmi
răspundeţi, scriind despre voi, despre ceea ce faceţi zi de zi, despre şcoala unde învăţaţi şi
dascălii voştri.
Cu sinceritate,
Denisa- Ecaterina Chiriac
Afară e o zi dulce de toamnă târzie, iar eu, cu capul sprijinit pe mână, mărturisesc că am
căzut în visare...
Îmi închipui că la această oră, o altă fetiţă stă la o masă, cu cărţile de şcoală în faţă, dar cu
gândul departe, chiar la mine.
Ştiu că visez cu ochii deschişi, cum mă ceartă des mama, dar îmi place să cred că acolo,
departe, există cineva, de aceeaşi vârstă cu mine, care aspiră la prietenia mea.
Prietenia- acest sentiment despre care am învăţat la Educaţie civică că este specific fiinţelor, un
dar special, pe care nu toţi oamenii îl pot avea. Implică multe alte valori: sinceritate, încredere,
respect reciproc...Dar acei care îl primesc, trebuie să ştie să îl dea înapoi, îmbogăţit chiar cu alte
calităţi.
Din suflet, aş dori să te desopăr, prietenă de departe, de pe alte meleaguri româneşti, să
împărtăşim împreună gânduri şi visuri, dorinţe, aspiraţii.
Cu tot dragul,
Maria- Magdalena Marian
Dragă prietene,
Mirajul copilăriei ne poartă zi de zi pe cărări de joc şi visare. Anii trec însă pe lângă noi şi
observăm, chiar şi aşa, cuprinşi de febra voioşiei permanente, că suntem mai mari cu un
anotimp, poate chiar mai înţelepţi.
Părinţii şi bunicii ne spun că acum este perioada cea mai frumoasă pentru noi, care va strânge
în buchetul său amintiri preţioase, pentru viaţa întreagă.
Am învăţat şi la şcoală că cel mai frumos sentiment este la vârsta noastră prietenia. Ea face ca
doi copii, din amici să devină aproape fraţi, să îşi împartă totul, să aibă aceleaşi înclinaţii, visuri
şi idealuri.
De aceea, cu toată sinceritatea, scriu acestă scrisoare, din dorinţa de a- mi mai face cel puţin
un prieten.
Te aştept, prietene, să- mi răspunzi cu aceeaşi căldură, la invitaţia mea de a ne cunoaşte şi
lega o frumoasă prietenie!
Cu căldură,
Rădăşanu Viviana
Scriu această scrisoare cu ideea de a- mi mai găsi un prieten, un copil de vârsta mea, cu care
să împărtăşesc idei, sentimente şi visuri.
Eu sunt Vlad Pascariu , un băiat de 9 ani, înalt, blond, cu ochii căprui şi un zâmbet luminos
pe faţă. Îmi place să cred că am un suflet bun, sunt înţelegător, inimos, harnic şi sincer. Ca şi
pasiuni, îmi place mult fotbalul, dar şi jocurile pe calculator. La şcoală, îmi place mult
matematica, dar şi să citesc multe lecturi suplimentare, la limba română.
Acasă, am o familie minunată. Doi părinţi iubitori şi pe frăţiorul meu mai mic, Lucian, care
încă nu a împlinit un an.
Ţi-am dat multe detalii despre mine, ca să îţi faci o idee despre ceea ce sunt şi ce îmi place.
Aş dori să îmi răspunzi, prieten neştiut, să îmi spui şi tu despre tine lucruri incitante, pentru
ca între noi să se lege un frumos sentiment, cel mai nobil dintre toate, cum a spus domnul nostru
învăţător- PRIETENIA.
Cu prietenie,
Vlad Pascariu
Dragă prietene,
De pe plaiuri sucevene, din prima capitală a Moldovei, îţi scriu o scrisoare, prima adresată
unui prieten neştiut.
Sunt convins că scrisoarea mea te va surprinde plăcut, trezindu- ţi curiozitatea.
Ca să nu te ,,ţin mult pe jar’’, să-ţi spun câte ceva despre mine: sunt un băiat în clasa
a II-a la Şcoala din centrul localităţii Baia (aici mai funcţionând încă 3 şcoli), care aere ca
pasiune principală jocul pe calculator. Îmi plac mult excursiile şi drumeţiile în aer liber, mai ales
prin pădurea din apropiere.Ca o subliniere: iubesc verdele naturii şi de aceea sunt un mic
ecologist convins. Mai am prieteni- unul e chiar Vlăduţ, colegul meu, dar sunt doritor de a- mi
mai face alţii, căci, vorba proverbului ,, Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte’’, iar eu vreau
ca, la un necaz, să aibă cine să îmi vină în ajutor.
Fizic, sunt de înălţime medie, am faţa rotundă, ochii căprui, părul castaniu.
Aştept scrisoarea ta cu cel mai viu interes şi sper să legăm o frumoasă prietenie.
Cu tot dragul,
Cristian Marian
PRIETENUL BUN
E dimineaţă. Începe o nouă zi. Matei este somnoros. Mama lui vine la el în cameră. Ea îi
spune:
- Matei, e vremea să pleci la şcoală!
- O, iar la şcoală?
- Haide, haide că vei întârzia. Du-te imediat la baie şi spală-te cu apă pe faţă şi pe dinţi.
Somnoros, Matei se îndreaptă spre baie. El deschide robinetul. Apa curge cu repeziciune. Se
spală şi lasă robinetul deschis. Mama lui observă ceea ce a făcut şi îi zise :
- Matei, închide robinetul !
- Dar mamă, nu e important !
- Ba da, este.
- De ce este atât de importantă apa?
- Fără apă nu poţi trăi. Apa este cel mai important lucru pentru noi oamenii şi pentru vieţuitoare
aşa cum este aerul. Oamenilor le este foarte necesară pentru băut şi pentru activităţile zilnice.
Animalelor le este necesară apa pentru băut. Plantelor le este necesară apa pentru a se dezvolta.
Apa mai este necesară pentru producerea energiei electrice. Fără apă, pământul ar fi un imens
deşert, nu ar exista animale, dar nici oameni. Deci ea nu trebuie risipită. Ai înţeles Matei?
- Acum, da. Nu ştiam atâtea lucruri. De acum înainte nu voi risipi apa.
Dragi copii, fiecare strop contează!
Cu iubire,
mama ta, Ana ”
Când auzi acestea sări în sus de bucurie, căci visul lui aproape se
împlinise. Aşa că se pregăti de plecare. Era destul de bogat pentru a-şi
cumpăra cel le necesare dar şi de calitate. Porni cu vasul spre Africa de
Sud.aşa călători el vreo 4 zile până ajunse acolo.Cum tot privea el spre
ocean făfă să-şi dea seama se înţepă cu briceagul în deget, iar picurul de
apă îi căzu în apă. Îl atrăgea apa care-i spuse:
- Mă cunoşti, nu-i aşa? Ei, bine, eu ţin rolul sângelui Pământului. Fără
mine n-aţi fi trăit, căci eu vă dau viaţa aşa cum sângele vostru vă dă
viaţa. Voi mereu mă trataţi ca pe un intrus al vostru, numai câţiva mă
iubesc.
Omul, la auzul acestor vorbe, după ce vizită ceea ce-şi propuse se
întoarse acasă gândindu-se la ceea ce-i spuse apa. El se hotărî să
păstreze de acum încolo apele curate, pentru că ele reprezintă viaţa, la
fel ca şi sângele.
Am gasit prin multitudinea de dosare din dulpul meu de la scoala mai multe
compuneri scrise de elevii mei.Le-am pastrat cu gandul sa le citesc copiilor
atunci cand vor termina clasa a VIII-a .
Ma gandesc cu emotie ca anul acesta le voi inmana fostilor mei elevi o
multime din lucrarile realizate de ei in clasele primare .
MAMA MEA
-compunere-
MAMA MEA
-compunere-
Cel mai dulce cuvant din lume ,cel mai drag suflet apropiat noua ,cea mai
buna prietena este mama .Din prima clipa a vietii noastre si pana la ultima clipa
a vietii ei mama vegheaza ca sa crestem mari si sa traim fara griji.
Intodeauna cand ne doare ceva sau cand suntem suparati ea este langa noi sa
ne aline durerile .
Ca o albina trudeste din zori si pana seara ca noua sa ne usureze viata .
Cu mainile ei aspre ,muncite ,ne mangaie atunci cand ceva nu este in regula .
Intotdeauna ne invata de bine dar stie sa ne si certe atunci cand noi gresim
ceva .
Mama este lumea in care traiesc. Langa ea am facut primul pas spre scoala ,
am scris primele litere si am oftat cand am invatat tabla inmultirii.Chiar si
atunci cand ne cearta (pe mine si pe fratii mei)noi stim ca nu e rea .Ea este
aceeasi pentru toti si noi stim asta .In bratele ei mici este loc pentru noi toti,
chiar si pentru tata.
Ne spune ca in lume este si rautate dar ne invata cum sa ne ferim de ea si ne
arata cum sa traim frumos si sa n-avem frica de nimic .
Eu o iubesc pe mama mea si cred ca :
« Orice mama e anume ,
Cea mai scumpa de pe lume. »
Calancea Vlad-Andrei
Primăvara
Primăvara este un anotimp călduros şi primitor. Copacii au înflorit, iar
păsărelele şi animalele sunt bucuroase de venirea primăverii.
Florile aştern pe pajişte un covor multicolor, iar fluturii zboară veseli pe
deasupra copacilor si a viilor. Iarba este pufoasă şi proaspătă. Razele soarelui mijesc pe după
norii albaştri.
În dumbravă parcă s-ar auzi un concert al primăverii. Solişti vestiţi, veniţi de
prin alte ţări, îşi găsesc aici cuiburile părăsite astă-toamnă. Nu încep muzica fără ca mierla sau
privighetoarea să le dea tonul. Animalele ies cu urechile ciulite şi amorţite din bârlog şi ascultă
ciripitul codrului.
Este deosebit de frumos anotimpul primăvara deoarece te îmbie mirosul suav
al florilor şi îţi umple sufletul cu linişte şi pace. Toate fiinţele sunt hazlii, iar primăvara îi
îndeamnă la viaţă.
Ciobanu Călin-Iustin
Zi de primavară
Este primăvară. Soarele, florile, gâzele şi păsărelele ne chemau la joacă. Împreună cu
prietenii mei Adrian, Mihaela şi Ioana am plecat la pădurea de la marginea satului.
Toată natura întinerise. Iarba era proaspătă, florile aşternuseră un covor
multicolore pe pajişte, iar fluturii şi albinele zburau vesele. Păsărelele gureşe se luaseră la
întrecere cu noi. Pe pajişte erau şi Dana, Dora, Nelu, Bogdan şi Andrei.
Băieţii au incins un joc de fotbal, iar fetele au cules floricele şi au făcut
coroniţe. La un moment dat, fetele au intrat în joc alături de băieţi. Pădurea răsuna de veselia
noastră.
Soarele strălucea cu putere. Când am obosit, ne-am aşezat pe iarba fragedă să
ne odihnim. Razele calde ale soarelui ne zâmbeau. Ciripitul dulce al păsărelelor se îngâna cu
vocile noastre. Mirosul suav al florilor ne umplea sufletul de linişte şi pace.
Încet-încet soarele se pregătea de culcare. Am plecat uşor spre casă luând cu noi frumuseţea
acelei zile de primăvară gingaşă.
VARA
Pe toţi ne-a-ncântat
Zborul lin de fluturaşi,
Zi de zi ne-a veselit
Glas zglobiu de copilaş.
IMPRESII DE CĂLĂTORIE
A sosit în sfârşit vacanţa mare. Abia aşteptam să profit din plin de bucuriile pe care aceasta
ni le dăruieşte an de an , mai ales că părinţii mi-au promis că vom pleca o săptămână pe litoralul
Mării Negre.
Se apropia momentul plecării.Cu multă emoţie am pregătit bagajele şi am urcat în tren.
Una câte una , frumuseţile ţării se desfăşurau înaintea ochilor mei care priveau cu admiraţie pe
geam.
Mările de grâu îşi legănau spicele în bătaia razelor de soare , împodobite din loc în loc cu
maci roşii ca sângele şi cu gingaşe albăstrele. Lanurile de floarea- soarelui îmi luau ochii ,
întinderile nesfârşite de ogoare cultivate îmi demonstrau hărnicia oamenilor.
Am ajuns şi la mare. Dimineaţa devreme ieşeam la aerosoli. Deşi era puţin rece , ştiam că
mai târziu soarele avea să îşi facă datoria, arzând cu putere. Îmi plăcea foarte mult să stau la
plajă pe nisipul fierbinte şi să mă aventurez în apă împreună cu părinţii mei.
Mă jucam de-a prinselea cu valurile înspumate ale mării , care undeva în depărtare se
loveau de stânci. Câte castele de nisip am fost nevoită să abandonez seara pentru ca a doua zi să
o iau de la capăt pentru a face altele ! Ce clipe minunate ! Îmi doream să nu se mai sfârşească
acea săptămână !
Dar timpul a trecut , am împachetat şi amintirile acestei săptămâni de vis alături de mici
lucruşoare cumpărate pentru cei dragi şi ne-am întors acasă.
Chiar şi acum îmi mai amintesc cîte ceva nou de povestit prietenelor mele.
,,Ce frumoasă este vara,
Când prin ţară noi pornim !
Ce frumoasă eşti tu, vară !
Dac-ai şti cât te iubim ! ”
A sosit vara, cel mai de preţ anotimp al copiilor. Fiica cea mai strălucitoare a anului îşi
împrăştie miresmele peste natură şi peste sufletele noastre , ale copiilor.
Mă simţeam uşoară , ca puful de păpădie, mi se părea că plutesc pe un nor, dus de un
vânticel uşor spre crestele munţilor. Mă uitam mirată în jur. Chiar eram la munte cu prietenele
mele !
Aerul tare ne ameţea şi frumuseţea peisajelor ne lăsa fără grai. Brazi falnici, cu rădăcinile
prinse-n stânci îşi înălţau ramurile puternice spre săgeţile de foc ale soarelui. Flori multicolore
se desfătau în iarba fragedă şi moale. Tufele de mure şi zmeură ne atrăgeau cu parfumul lor
îmbietor. Am băut apă limpede şi rece de la un izvoraş care susura în poieniţă.
Dinspre marginea poienii am observat că se uitau sfioase spre noi două căprioare care
doreau probabil să vină să se adape. Peste tot se auzea zumzetul albinelor harnice. Acolo, la
munte , nimic nu îndrăznea să tulbure glasul naturii.
Dar dintr-o dată, ca un ecou, mi-am auzit numele. Peisajele au început să se îndepărteze şi
să se învăluie într-o ceaţă subţire şi diafană ţesută din raze de soare. Era glasul mamei. Am
deschis ochii şi mi-am dat dat seama că totul a fost un vis , un vis frumos care avea să devină
realitate.
Chiar în acea dimineaţă trebuia să plec cu prietenele mele la munte.
Un prieten bun
Calculatorul e ca un prieten,
Are mii şi mii de mâini,
Lângă tine e, te-ajută
Cu un sfat din cel mai bun.
Un computer în orice casă
Le oferă tuturor
Amuzament, ştire, desen şi joc,
Totdeauna la un loc.
Oare a-nţeles oricine:
Rival n-are calculatorul în lume!
Soarele –n crepuscul
Calculatorul meu
E luni. M-am întors de la bunici şi sunt tare obosită. Azi am ajutat-o pe buni
la cumpărături iar vremea nu a prea ţinut cu noi.Azi sunt mulţi nori pe cer.
Mă aşez în pat şi mă gândesc la ce aş putea face... O, sigur, o plimbare pe
net : navigare, cum se spune! Apăs pe butonul de pornire şi începe să pâlpâie vesel.
Ce m-aş face fără el? Intru pe net şi încep să cotrobăi pe pe site-uri: cu jocuri, cu
muzică, informaţii despre orice şi despre oricine etc. Timpul trece repede şi la un
moment dat realizez că au trecut două ore...vai, iar am stat prea mult...dar şi aşa
plouă afară...azi nu pot merge la plaja! Mă uit la calculator şi oftez...
- Vai, ce m-aş face eu fără tine?
Deodată aud o voce veselă:
- Vai, în sfârşit cineva recunoaşte importanţa mea!
- Poftim? strig speriată şi sar de pe scaun.
- Alo, sunt eu , calculatorul! Linişteşte-te!
- A, dar tu faci o mulţime de lucruri, dar să şi vorbeşti? Nici că nu
mi-am imaginat vreodată aşa ceva!
- Pfiu, spune cu voce morocanoasă calculatroul, toată lumea mă foloseşte
sute, chiar mii de ore pentru referate, fotografii, căutare de informaţii, transmitere
de date, etc. etc. dar nimeni, nimeni nu imi spune „mulţumesc”! Lumea nu
realizează cât de important sunt eu! Toţi văd în mine doar o maşinărie cu jocuri,
muzică, filme, sau un instrument modern de birou!
- Of, cred ca ai dreptate! Stii, noi oamenii uităm adeseori să mulţumim
pentru ajotor, iar dacă e vorba de ajutor, păi tu, dragul meu eşti cel mai bun prieten
căci nu mă laşi niciodată la nevoie!
- Serios? Cum aşa?
- Stai să vezi: când am avut de făcut un referat la ştiinţe despre dinozauri
cine crezi ca mi-a furnizat informaţii , fotografii şi tot felul de jocuri chiar cu
aceste animale preistorice?
- Google! strigă monitorul.
- Când am trecut la tabla înmulţirii şi mi se părea atât de grea şi de lungă,
cine mi-a furnizat jocuri şi tabele care să-mi uşureze studiul?
- Site-urile pentru şcolari? Întrebă sfios mous-ul.
- Da, desigur! Iar de „Ziua Internaţională a Apei”, pe 22 martie, datorită
cui am luat premiul I în clasă pentru cel mai reuşit poster?
- Datorită mie! răspunde veselă imprimanta.
- Exact! Am utilizat aparatul foto primit cadou de la părinţii mei pentru a
fotografia ape curate, ape poluate, diverse peisaje. Aceste fotografii, alături de
altele găsite cu ajutorul internetului, pe care tot tu, dragă calculatroului mi-l aduci
în casă, împreună cu informaţii şi date importante primite de la colegi prin e-mail,
toate acestea scoase la imprimantă au avut ca rezultat cel mai bun poster în
domeniu!
- Ce tare sunt! Se miră calculatorul...Mi s-au înroşit circuitele de emoţie!
Îmi vine să te imbrăţişez de atâta bucurie!
- Hei, ţine-ţi cablurile la distanţă, am râs eu în timp ce ştergeam o urmă de
praf de pe monitor.
- Dar eu ,eu la ce sunt bună? se auzi o voce firava.
- O, dar tu eşti legătura mea cu pământul!
- Cum aşa? se miră camera web.
- Păi pe tine am să te deschid chiar acum pentru ca tu, cu căştile şi
tastatura mă veţi duce în lumea prietenilor mei! Messangerul să trăiască!
În acel moment am ridicat brusc capul... Ce se întâmplă? Ploaia îşi trimite
stropii ei mari în geam...O, am aţipit pe birou în muzica ei şi am visat !
Dar visul acesta mi-a dezvălui un mare adevăr- calculatorul e un bun
prieten. Am mângâiat cu degetele tastatura care mi-a trimis pe ecran atâtea
materiale, scrisori, compuneri şi informaţii...da, dragul meu calculator, acum iţi vei
face din nou datoria de prieten adevărat şi mă vei ajuta să fug de singurătate: click
pe Yahoo Messanger şi toţi prietenii îmi vor fi aproape!
Calculatorul
Frunza
Planul compunerii:
Expresii frumoase:
norii de cenuşă;
raze aurii;
frunze uscate;
pământul umed şi negru;
pământul de catifea;
vantul adie usor;
un fulg de zăpada prins într-un ac de iarbă;
gluga ei cea verde;
coltul fraged si nou al ierbii sageteaza zapada
glas subţire şi cristalin;
pomii isi imbraca haina cea noua cu flori si frunze verzi
dupa ploaie, frunzele isi scutura capsoarele ude si se inveselesc
frunza se legana ca o aripa de fluture, cerand ajutor
nopti lungi si geroase; atingerea rece a iernii
Cerinţe:
Ţara vitaminelor
Undeva, departe pe o planetă numită Nutriţia se afla ţara vitaminelor. Acolo vitaminele
lucrau din zori până seara. Vitaminele şi sărurile minerale nu se înţelegeau foarte bine, aşa că s-
au gândit să îşi aleagă un rege care să le conducă. Aşa a început cearta: Vitamina A spuse:
- Eu sunt cea mai bună vitamină dintre toate şi ajut vederea şi cred că numai are rost să vă făliţi
şi voi!
- Ia uite cine vorbeşte! Spune Vitamina D. Doar ştiţi că eu sunt ce a mai bună vitamină dintre
toate. Eu întăresc oasele.
- Hei, hei, mai terminaţi ! Aţi uitat de mine ? Eu sunt cea mai bună : dau putere organismului să
reziste la infecţii, spune Vitamina C.
- Dar lăudăroase mai sunteţi, spune Calciul. Fără mine oasele nu ar fi aşa de rezistente ca şi
Vitamina D.
Intră furtunos în ţară Vitaminele B1 şi B2 abia putând respira:
- Repede, repede! Terminaţi cu cearta! Ne atacă Microbii!
- Ce ne facem, ce ne facem??? răspund toate în cor.
- Hai să facem pace, şi să ne unim forţele numai aşa putem să îi învingem pe Microbi, spune
grăbit Fosforul.
Aşa au şi făcut. Când au sosit microbii în ţară vitaminele şi sărurile minerale au fost
pregătite pentru luptă. Cu puterea vitaminelor şi a sărurilor minerale au putut să îi învingă pe
microbi.
După luptă s-au aşezat la o masă plină cu bunătăţi. Aşa că ele au făcut pace şi şi-au dat
seama că toate sunt importante în organismul omului şi că fiecare are rolul său.
- Copii, aveţi grijă că Microbii încă există. Mâncaţi sănatos ! spuseră toate în cor.
Alimentele naturale sunt încărcate cu vitamine şi minerale în cantităţi şi forme care permit
organismului să aleagă şi să ia exact ceea ce-i trebuie. Vitaminele şi sărurile minerale ne ajută să
avem un organism mai sănătos.
Există o serie de vitamine necesare dezvoltării organismului nostru. Vitamina A ne ajută
la vedere, Viatmina C ne dă mai multă rezistenă la infecţii, Vitaminele B1 şi B2 reglează
activitatea organismului şi Viatmina D ajută la fixarea calciului în scheletul osos al corpului
nostru. Calciul, Fosforul, Sodiul şi Fierul fac parte din sărurile minerale. Calciul întăreşte oasele
şi dinţii, la aceasta participând şi Fosforul. Sodiul şi Fierul ajută la protejarea oragnismului
nostru.
Toate aceste vitamine şi săruri minerale sunt vitale pentru organismul nostru.
Noi putem să avem un organism sănătos numai dacă consumăm zilnic alimente ce conţin
toate aceste vitamine şi săruri minerale.
Tara mea
Intr-o seara friguroasa de iarna,neavand ce face,am luat albumul de
fotografii al familiei si m-am adancit in amintirile pe care mi le trezea
fiecare poza in parte.
Mi-au venit in minte locurile frumoase prin care am trecut in fiecare
vacanta si parca simteam mireasma de racoare curata a muntilor,care imi
patrundea in suflet,umplandu-ma de fericire.Muntii nostrii semeti si
frumosi,care poarta falnici mantia de codru verde,cu fruntile acoperite
de nori si nameti,uneori pana la mijlocul verii,ne primesc voiosi in
imparatia lor.Imbiindu-ne cu susurul apelor repezi si reci,se uita mareti
la noi prin ochii speriati ai caprioarelor,cerbilor si a altor vietati care isi
gasesc pacea si linistea printre stancile brazdate de ani si de vitregiile
vremurilor.
Apoi,puterea gandului m-a purtat prin campiile arse de soare,unde se
leganau incetisor lanurile de grau auriu,oceanul de verdeata al
porumbului si cele mai frumoase flori,fiice ale soarelui,care nu obosesc
niciodata privindu-l.
Aceste tinuturi bogate sunt marginite de murmurul batranului fluviu
Dunarea,care in lungul lui drum,dupa ce a vazut frumusetile multor
tari,a ajuns in cel mai fermecator loc,unde s-a gandit sa-si construiasca o
poarta de verdeata si vietati din cele mai variate.
Cu gura lui de stuf,trestie si salcii pletoase,fluviul saruta dulce marea
cea mare si nemarginita.Cu mantia ei albastra si vuiet de valuri,aceasta
saluta maretul fluviu si ii ureaza:``Bun venit!``
Gandurile mele s-au ascuns la loc,in cutia cu amintiri,iar eu ,revenind
la realitate,mi-am dat seama ca peste toate frumusetile a venit
iarna.Plapuma groasa de zapada acopera rodnicile campii,pasarile si
animalele s-au retras in cuiburi si adaposturi calduroase,iar falnicii
munti se bucura de rasetele fericite ale copiilor,care se joaca pe partiile
lor,zburdand prin zapada ce-i acopera.
Ce frumoasa este tara mea!Este o bucatica de rai pe care au aparat-o
stramosii nostri si ne-au lasat-o mostenire.Fiind cel mai pretios dar pe
care il vom darui copiilor nostri,o vom apara si ingriji pentru ca
frumusetea ei sa fie vesnica.
Oraşul meu
Marea cu comori
Copăceanu David
Clasa a IV-a C
David Copăceanu
Clasa a VI-a C
Marea in adancuri
De sus de aici se vede albastra mare
Si pestii cu al lor spectacol marin,
Iar razele soarelui in a lor splendoare
Incalzesc nisipul auriu si plin de scoici.
Mirela Berbece
Clasa a VIII-a B
În pădure
Copaceanu David
Clasa a IV-a C
Vacanta mare
Uceanu Nicoleta
Clasa a VI-a B
În sfârşit s-a terminat anul şcolar! Aceasta înseamnă pentru tinerii învăţăcei
culegerea roadelor din anul ce a trecut şi că se pot bucura în sfârşit de zilele
însorite ale verii şi de marea care îşi aşteaptă clienţii toropiţi de razele nemiloase.
Copiii pot face multe lucruri deosebite cu familia, cu prietenii sau cu colegii,
la munte sau pe litoralul cel însorit. Unii elevi pleacă în tabere unde vor desfăşura
multe activităţi interesante cu colegii.
Atracţia verii rămâne însă tot litoralul. Oamenii din toată ţara vin să se
relaxeze pe malul mării pentru a uita de grijile de acasa. Valurile cele calde ale
mării te ademenesc să te scalzi în ele. Plaja devine neîncăpătoare- fiecare vrea un
loc potrivit pentru a se distra şi bronza în voie.
De cum răsare soarele şi până apune este forfotă pe fond muzical uneori cam
zgomotos, alteori plăcut legănată de liniştea nopţii- este momentul când zorii se
crapă de ziuă şi pe ţărm au rămas doar cei ce vor sa vadă cum soarele apare,
anunţat de o undă verde la orizont...unda se măreşte şi devine viu colorată iar
soarele îşi face loc tot mai impunător pe cerul senin ca de cristal. O nouă zi toridă
începe sub stăpânirea astrului înfocat.
Soarele mângâie cu razele sale marea cea calmă, dându-i un farmec aparte
ce atrage tot mai multi oameni în fiecare an.
Dar vacanţa cea mare durează doar trei luni! Când aceasta se va termina,
porţile şcolilor se deschid, iar clopoţelul sună. Pauza s-a terminat! Oamenii se
întorc din concedii iar copiii încep un nou an şcolar, cu noi forţe acumulate în
vacanţa ce a trecut.
Dacă aş fi
un fulg de nea…
Ionuţ Mario Filipoiu
Mă cheamă Fulguleţ şi
sunt un fulg de nea. Am avut o
mulţime de aventuri. Una
dintre ele s-a întâmplat într-o
zi ca asta.
Era o zi friguroasă. Soarele îngheţat se zărea
printre norii care au pus stăpânire pe oraş; m-am dus
mai aproape de Soare şi l-am întrebat cum se simte,
pentru că părea foarte trist.
Am îngheţat şi am răcit. Acum ar fi trebuit să
strălucesc pe cer, oamenii au îngheţat şi ei şi este
numai vina mea!
Aş dori să te ajut.
Nimeni nu mă poate ajuta! a zis Soarele cu
amărăciune.
Niciodată nu mă dau bătut! Gândeam că trebuie
să existe o soluţie. Oare pe cine să chem să-mi ajut
prietenul?
…Şi am văzut pe cineva mai cald: o Super Novă!
M-am dus la ea, am stat de vorbă, ne-am împrietenit.
Am îndrăznit apoi să o întreb dacă este de acord să îl
ajute pe Soare, chiar dacă asta ar însemna ca eu să mă
topesc.
Ne-am dus împreună la Soare şi am reuşit să
topim gheaţa care îl cuprinsese şi nici nu m-am topit!
Ne-am bucurat cu toţii.
Totul e bine când se sfârşeşte
cu bine!
Vis de copil
Valiza fermecata
Înţeleptul şi copilul
• Într-o zi, un copil îl întreaba pe Întelept:
- Înteleptule, ce este ploaia?
- Ploaia sunt lacrimile Domnului. De fericire sau de durere.
- De unde stii ca sunt lacrimi de durere?
- Atunci când dupa ploaie apare ceata.
- Si de ce se ridica ceata?
- Pentru ca lacrimile transformate în ceata se duc la Dumnezeu ca sa-i arate raul
facut de oameni.
- Dar ce e ninsoarea?
- Sunt lacrimile Fecioarei Maria.
- Sunt de bucurie ori de tristete...
- Cele de bucurie sunt atunci când iarna este frumoasa, când ninge frumos...
- Dar cu ciorile? Ce-i cu ele? Care-i menirea lor?
- Ciorile îi trimit Domnului vestile oamenilor. Cioara,
copile, e o pasare nobila, asa sa stii!
- Si soarele? El ce e?
- Soarele e chipul lui Dumnezeu.
- Dar luna?
- E chipul frumos al Fecioarei Maria.
- Iubirea?
- Sufletul Domnului si al lui Iisus Hristos.
• De-ar fi sa fiu o piatra, margaritar as vrea, pentru a-ti multumi, din suflet,
Maicuta, pentru gingasia ta!...
De-ar fi sa fiu o raza de soare, m-as anina-n parul maroniu al fiintei tale...
De-ar fi sa fiu o aripa de cântec, m-as înalta pe-un nor, usor, si, dimpreuna cu
Îngeru-ti ocrotitor, ti-as încânta întreaga zi cu acorduri mii si mii...
“DE CRACIUN” …
- compunere -
Din vis , din fir de poveste , din adancimi de timp , din fulgii de
zapada , din beteala de pe cetina de brad , din seara de colinda , din
amintirea ce picura in potirul inimii , din calendarul ce cu pas egal
si indiferent masoara timpul , a coborat CRACIUNUL …
Speranta mantuirii a luminat ieslea minunata si Dumnezeu
Prunc ne-a asigurat impacarea cu Dumnezeu Tatal.
Au crezut si magi si pastorii caci steaua si ingerii au adeverit
Intruparea Cuvantului . Iisus s-a nascut in iesle , dar a primit
daruri de la imparati : aur , smirna si tamaie . Deci , chiar de la
nastere , Iisus a fost recunoscut ca mare imparat al mantuirii si al
iubirii .
Iisus s-a nascut sarac , dar nimeni n-a reusit niciodata sa-L
intreaca in bogatie . Iisus este , a fost si ramane imparatul lumii
peste veacuri , prin cuvantul Sau care dainuie si va dainui in
nemurire .
Si dintre dealurile Ardealului ce poarta cuşme de zapada, in
fiecare an coboara Mos Craciun . Voi i-ati scris , copii , lui Mos
Craciun ?
Ce este patria pentru tine?
Patria este ţara în care m-am născut şi al cărei cetăţean sunt. Patria
mea este România. Împreună cu ceilalţi locuitori fac parte din poporul
român. Drapelul patriei mele este tricolorul.
Patria este locul de care sunt legată sufleteşte. Ea înseamnă întinse
câmpii, dealuri bogate, munţi înalţi, râuri repezi, lacuri domoale,
neasemuita mare şi extraordinara deltă. Toate acestea au viaţă prin ele
însele, dar şi oamenii care trăiesc aici. Toate acestea nu pot fi uitate şi
trădate: locurile şi oamenii cu care ai legat prietenii, oamenii cu care ai
împărţit şi bune şi rele. În acest fel noi românii am devenit un popor
paşnic, iubitor de ţară, primitor, harnic, prietenos. Aşa se face că şi unele
din legendele noastre dau pildă urmaşilor depre astfel de calităţi. Iată ce
se povesteşte depre modul de apariţie al tricolorului.
Se spune că din oastea pandurilor, conduşi de Tudor Vladimirescu,
făcea parte şi bunul gospodar pe nume Dragomir. La plecare omul a
primit de la fata cea mare o batistă albastră aidoma ochilor ei, de la cea
mijlocie una galbenă ca pletele sale, iar fata cea mică i-a întins cu sfială
una albă; ea nu avusese timp să o vopsească aşa cum văzuse la surorile
sale. Dragomir a luat cu multă dragoste darurile copiilor săi, a pus cele
două batiste colorate în câte un buzunar al mantalei, iar pe cea albă,
curată ca sufletul copilei, a ascuns-o în buzunarul de la pieptul vestonului.
Din păcate Dragomir a căzut pe câmpul de luptă. Camarazii au găsit
în buzunare cele două batiste colorate, iar la piept o batistă roşie ca focul,
pătrunsă de sângele său. Vitejii au luat cele trei bucăţi colorate, care acum
erau una roşie, una galbenă şi a treia albastră. Le-au legat între ele şi le-au
prins în vărful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest simbol în frunte,
au luptat mai departe pandurii.
Şi de atunci, spune legenda, steagul armatei române cuprinde cele trei
culori laolaltă. Sub faldurile sale s-au făcut Războiul de Independenţă şi
Marea Unire.
“Vă iubiţi patria, veţi şti dar a o întării” spunea Al. I. Cuza, iar B. P.
Haşdeu amintea
“Fie păinea căt de rea
Tot mai dulce mi se pare, când o ştiu din ţara mea”
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” îmi repeta bunica ori de câte ori
vizitam un colţişor din minunata noastră ţară. Cu vorbe dulci ea îmi
spunea că nu trebuie să uit că sunt româncă, că avem o ţară frumoasă,
care se întinde de la Nistru până la Tisa, aşezată în inima Europei şi
străbătută de Munţii Carpaţi, că avem cea mai frumoasă mare şi că
fluviul Dunărea ne uneşte cu alte ţări. De aceea poeţii noştri au fost
mereu îndrăgostiţi de patria nostră, au cântat în versurile lor atât
frumuseţea plaiurilor româneşti, cât şi vitejia eroilor români: „Ţara mea
de glorii, ţara mea de dor”.
Măreţia mănăstirilor construite de Ştefan cel Mare au trezit în inima
mea mândria că sunt româncă. Oriunde în lume aş fi plecată nu voi
putea uita niciodată ţara în care m-am născut, înaintaşii mei cât şi
frumuseţile patriei.
George Enescu şi-a intitulat prima sa operă „Pământ românesc”
deoarece, deşi a trăit printre străini nu şi-a uitat niciodată ţara şi tradiţiile
poporului său. El o iubea cu sinceritate. Aproape în toate titlurile
compoziţiilor sale apare cuvântul ”român”, „românesc”, exprimându-şi
mândria faţă de frumuşeţea folclorului romînesc, pe care dorea să o arate
lumii întregi, voind să facă cunoscut numele ţării sala iubite, gingăşia şi
forţa cântecului românesc.
„ Viaţă în vecie, glorii, bucurii,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”
ZIUA DE 8 MARTIE
- compunere –
( I varianta )
8 MARTIE
- compunere–
( a II-a varianta )
Au inflorit ghioceii, s-au intors pasarelele calatoare. Animalele s-au trezit la viata,
fluturii au inceput sa zboare. Copii erau fericiti!
Doua fete au mers cu prietenele lor sa se joace pe campia verde si inflorita. Fetele
se numeau Alina si Maria. Ele au inceput sa culeaga floricele ca sa faca coronite si
pentru ele dar si pentru prietenele lor.
Fetele au inceput sa se joace de-a ascunselea.
Alina a inceput sa numere. Celelalte fete s-au ascuns. Maria s-a ascuns intro
padurice de langa campie. in acea padurice era foarte intuneric, iar fetita s-a speriat
si a inceput sa planga. Alina dupa ce si-a gasit prietenele a inceput sa o caute pe
Maria, dar nu a reusit, iar celelalte fete au inceput sa o caute si ele. in timp ce Maria
plangea un arici aparut in fata ei si a intrebat-o:
Ariciul a dus-o la prietenii sai pe Maria, iar acesta i-a dat in schimb de mancare.
Cei doi au devenit cei mai buni prieteni dupa aceasta intamplare.
VARIANTA 2
Este sfarsit de februarie.
Primavara, prima fiica a blandului an, cea mai tanara si mai frumoasa, se
pregateste sa revina in tara noastra. Soarele vesel isi face loc printre norii de
cenusa si isi revarsa caldura mangaietoare, putin cate putin.
Mici pete de zapada acopera ograda. De sub ele, firicele subtiri de apa isi cauta loc
prin pamantul rece si umed.
Dar iata un ghiocel! A iesit ca o bucurie in calea mea si nu stiu daca aceasta suava
floricica este aici cu adevarat sau e un fulg de zapada prins intr-un ac de
iarba. Numai gandul de al pune-n palmele mamei ma face sa il desprind de acolo
din pamantul care l-a nascut.
Alerg acasa!
- Mama, vine primavara! Soarele cald si vesel s-a aratat dupa un norisor albastru.
In palmele mamei aspre de munca pun cea mai gingasa floare ce care numai
sufletul mamei se aseamana in sfarsit. Primavara a infruntat iarna cu vitejie. A trezit
la viata intreaga natura. De sub covorul de frunze moarte se ivesc zambilutele in
paduri impreuna cu viorelele.
VARIANTA 3
A sosit primavara!
Primavara trezeste la loc toata natura. Iarba a prins colt fraged din nou. Pe camp ne
invaluie un dulce vant de primavara. Randunica cea vioaie isi face cuibul.
Primavara scoate ursul din barlog si toate celelalte animale. Albinele se pun pe
treaba si cauta nectar.
In aceasta vreme, natura e in sarbatoare. Mierlele sufla in zavoi. Peste tot in natura
sunt flori, verdeata, pomi in floare, zumzet de albine, ciripit de pasarele. Primavara
este unul dintre cele patru anotimpuri, dar este singurul care aduce natura la viata.
La munte, baba iarna nu si-a adunat cojoacele.
In paduri muschiul copacilor abia a crescut este foarte moale. Oamenii se bucura
de sosirea primaverii dar altii se gandesc numai cum vor trebui sa faca si cum sa
curete copacii si gradinile. Primavara este un anotimp de magie si de culori.
Anotimpul acesta este foarte frumos deoarece dupa iarna el trezeste intreaga
natura la viata.
VARIANTA 4
Vine primavara cu multa finete in aur si praf de lumina. Noi toti eram doritori de
soare si de caldura. Ne doream sa vina primavara, cea de care nu puteam sa traim
si ne dorim sa ramana la noi. Soarele isi trimite cu darnicie razele iubitoare de
caldura. Florile le intampina cu parfumul lor. Copiii ies cu veselia lor pe afara si se
joaca toate jocurile specifice acestui anotimp placut care iubeste tot. Noi elevii vrem
sa intampinam primavara cu texte si distractie multa. Primavara, te iubim!
Concluzia este ca: Noi toti iubim primavara, deoarece vine cu fericire si iubire dar si
cu caldura..
VARIANTA 5
Este o zi superba de primavara. Aerul cald face ca toate vietuitoarele sa iasa si sa
se bucure de aceasta zi minunata. Vazand ziua placuta de afara toti oamenii au
iesit sa-si faca curat in jurul casei. Ei erau fericiti de venirea primaverii, copii erau pe
campii si se jucau diverse jocuri . Gospodarii isi curatau via si copacii, iar
gospodinele isi reimprospatau casa dupa o iarna lunga, grea si friguroasa.
Toti copii radeau, numai o fetita era trista dar nimeni nu stia de ce.
Mirela s-a apropiat de ea si a intrebat-o:
- Ioana, tu de ce esti asa trista?
- Nu conteaza, nu ma simt prea bine, eu plec!
- Nu pleca, mai stai!
- Nu!
Mergand spe casa s-a gandit la ceva la care trebuiau sa participe si prietenii ei:
Mihai, Corina si Bianca
Ea le-a spus:
- Am aflat de ce este trista Ioana!
- De ce?
- Nu ii place acest anotimp, primavara si eu m-am gandit sa organizam o excursie
in padure sa ii aratam adevarata primavara pe care ea nu o stie!
- E o idee minunata!
Dupa cateva ore Mirela a invitat-o pe Ioana in padure iar acesta a vazut o caprioara
care se plimba prin padure, multe insecte care au iesit la soare si multe pasarele
care au facut ca padurea sa para un adevarat paradis.
Auzind acestea Mirela s-a bucurat enorm de tare si s-au imbratisat. S-au jucat pana
sera tarziu si le-a spus parintilor ca adora acest anotimp si ca a venit si pentru ea
primavara.
VARIANTA 6
Ar trebui ca toti sa pretuim primavara de la cea mai mare vietuitoare pana la cea
mai mica.
Nicio mama nu este ca a mea. Pentru mine, ea este dragostea nesfarsita, caldura si
zambetul, bunatatea si iertarea, povata si exemplul. O vad in fiecare zi trebaluind in
preajma mea si ma bucur nespus cand stiu ca si alti oameni in afara de mine o
stimeaza si o respecta.
Mi-e nespus de draga. Mi-e drag chipul ei bland, dar energic, ochii plini de bunatate,
frumusetea ei. Si pentru ca mi-e atat de draga, astazi de ziua ei i-am daruit o
felicitare pe care am facu-o la ora de lucru manual - si un buchet de ghiocei albi.
- Ti-am adus cei mai frumosi ghiocei! I-am spus mamei, sarutand-o pe obraz.
- La multi ani!
M-a sarutat si ea si am fost tare fericita. Sunt atat de mandra de mama mea!
O randunica ne povesteste
La streasina casei noastre se afla un cuib. in fiecare an dupa ce au iesit mugurii din
gaoacele lor, cuibul prinde viata: soseste stapana lui o randunica tare draguta.
Primavara
Este din nou primavara. Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a
trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne
incanta cu recitalurile lor.
Natura si-a dat jos mantia alba si rece. Ziua este la inceput de drum. Noaptea
paraseste cerul ca o printesa ce se furiseaza de la un bal cu speranta ca nimeni nu
o sa-i observe lipsa. Soarele uraca incet scarile cerului cu pasi de diamant. Razele,
ca niste dungi rosii lumineaza pamantul, facandu-l sa para un glob aurit. Cupolele
de vise impletite cu mireasma cruda de liliac se inalta spre vazduhul senin.
Acesta este spatiul copilariei mele! Vise ce se pot realiza doar in imaginatia mea,
ploi de foc ce cad pe pamantul unde numai fictiunea exista si ce-i mai important:
toate vietuitoarele pot vorbi, pot merge, pot auzi… Noaptea, chiar daca este
inficosatoare, imi place sa stau de vorba cu regina sa, luna si cu stelele. In aceste
peisaje de primavara traiesc in fiecare zi. Aceasta este lumea de care nu vreau sa
ma despart niciodata!
Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa; ea trezeste la viata intreaga
natura; peste flori, verdeata, pomi in floare, zumzet de albine, ciripit de pasarele;
cata frumusete, cata viata si veselie peste tot locul; zboara gandacei de tot neamul;
furnicile harnice lucreaza toata ziua; albinele cauta nectar; pasarile calatoare vin in
tara lor veche si neuitata; de sub covorul de frunze moarte se ivesc ghioceii;
caldura soarelui dezmiarda mugurasii; dulce vant de primavara; natura-i in
sarbatoare; soare cald si vesel revarsa caldura-i mangaietoare; copaci in floare,
iarba a prins colt fraged; noaptea scade, ziua creste; zilele se fac mai lungi, mai
blande; verde crud; ea aduce flori in campie, vanturi line, calde ploi si veselie;
zumzetul harnicelor albine; randunica cea voioasa taie albastrul cerului ca o
sageata.
Dimineata de primavara
Prin sticla subtire a geamului prafuit se auzeau picaturi repezi de ploaie. Puteam
simti, chiar si din casa, ca este una dintre acele ploi reci, vii, de inceput de
primavara, una dintre acele ploi ce te trezesc treptat la viata, asa cum primavara
trezeste incetul cu incetul natura.
Vaporii mici de apa filtrau lumina ce abia patrundea printre crengile inmugurite ale
copacilor timizi, ce se inghesuiau sa-mi admire casuta cu usa rosie si vopseaua
scorojita. Dintr-o data, ploaia s-a oprit si soarele a stralucit, verzui si el, precum iarba
cruda, leganata in bataia vantului zglobiu, iar norii n-au mai cutezat sa se arate, de
frica sa nu isi pateze albul impecabil cu acel verde indraznet.
Apoi, pe neasteptate o cotofana slobozi un sunet ascutit si trezi brutal totul la viata.
Copacii se dadura inapoi, rusinati parca de curiozitatea lor excesiva fata de casuta
cu usa rosie, iar ferestrele mele prafuite se speriara si ele, tremurand suparate.
Comandantul isi saluta nervos, pentru a doua oara ostasii si le facu semn sa
porneasca la atac. Deodata, usa rosie se tranti de perete, iar primavara, cu sufletul
ei jucaus, patrunse in incaperea intunecata si parca impietrita. Cotofana, ca un
militar ingamfat ce era, se aseza pe locul cel mai inalt, pe dulapul din lemn de
mahon, vechi de cand lumea si incepu sa dea indicatii.
Iedera calatoare se infasura zambind pe stalpii patului, iar vulpea cu blana roscata
si matasoasa se culcusi, surazand, sub patura mea moale si calda.
Primavara, multumita acum, m-a privit din usa cu multa dragoste si zambindu-mi
si-a luat zborul pe o aripa de fluture verzui, alaturi de prietenele ei - florile colorate,
ce pluteau pe un covor fermecat, fericite ca scapasera din tiranica vraja a cotofenei.
Dupa ce iarna a tinut totul in hibernare sub mantia alba de zapada, primavara
aduce acel chef de viata dupa o binemeritata odihna. Cele trei zane ale Primaverii
au foarte multa treaba.Martie e ocupata cu impletirea puritatii si iubirii in jnururile
pentru martisoare si in darurile pentru mamici. La fel de ocupata e si cu alegerea
babelor. Aprilie purifica sufletul primaverii si al oamenilor si il umple de mantuire si
speranta...ne face sa ne ridicam privirea inimii spre CER, spre EL... si ne invata sa
iertam, sa ne sacrificam din iubire pentru iubire. Mai e plina de flori si de parfumul
minunat daruit de ele, ciresii fac cu ochiul fetelor sa-i culeaga ca sa-i puna cercei.
Si dupa atata munca,dar plina de bunavoie si optimism, Primaverii ii vine din nou
randul sa se odihneasca timp de un an...
Primavara
Primavara aceasta a sosit devreme. Natura se trezeste. In curtea scolii pomii
inmuguresc. Clasa a III a a hotarat cu doamna invatatoare sa faca curat in curtea
scolii. Fiecare elev stie ce are de facut. Baietii s-au urcat pe scara si fac coroanele
copacilor, taie crengile uscate. Astfel, copacii au o coroana ca o bomboana.
Fetele varuiesc trunchiurile copacilor pana la jumatate, alta echipa de baieti sapa
in jurul copacilor, langa radacina. Curtea scolii este curate si ingrijita. Caldura
soarelui da voie sa se desfaca mugurii. Florile inmiresmate sunt colorate. Gazele
au inceput sa zumzuie. Totul este frumos in curtea scolii. Cu venirea primaverii si
cu ajutorul elevilor clasei a III a curtea scolii parca a luat viata.
Primavara
A sosit primavara. Ghioceii au inflorit iar soarele ne zambeste din inaltul cer. Copacii
sunt in floare. Ciocarlia zboara. Mieii zburda pe campia plina de flori colorate. Natura
se trezeste la viata.
Aura, Cosmin si Raluca au plecat in parc. Acolo s-au intalnit cu doi colegi. Cei cinci
copii au propus sa mearga in padurea din apropiere. Ajunsi acolo au inceput joaca.
Timpul a trecut si se facu seara. Cei cinci prieteni si-au luat ramas bun si au plecat
spre casa.
Sosirea primaverii
A sosit primavara. Toti copiii s-au adunat la marginea satului. In vazduh, vestitorii
primaverii au sosit din tarile calde. Copacii au inmugurit iar palcurile de iarba sunt
ca niste smaralde. Ei au inceput sa alerge iar vantul adie usor. Pe campie este
multa zarva dar si veselie.
Se face seara! Copii isi iau ramas bun si fiecare pleaca acasa plini de energie si
foarte veseli!
Vestitorul primaverii
Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca.Norii aurii au captusit tolba proaspata
a iernii, apoi si-au luat zborul catre tarmurile inghetate. Pe cerul limpede ca un
cristal luminous razele calde si aurii ale soarelui in culori de primavara incalzesc
pomii golasi.
Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului, trezeste la viata intreaga
natura. Peste tot este veselie si multa agitatie. La munte, Baba Iarna inca nu si-a
adunat cojoacele. Langa firicelele subtiri de apa , din pamantul umed si negru se
zareste o suava floricica. Ghiocelul cu gluga lui cea verde si cu clopotelul de argint
priveste imprejur la razele soarelui care desmiarda muntele golas si pustiu.
Ghiocelul gingas, subtirel la trup si cu clopotelul delicat a fost cules de catre Zana
Primavara sa vesteasca intregii nature domnirea zapezii va lua sfarsit.
Undeva, intr-un taram ascuns Zana Iarna imbracata intr-o rochie cusuta cu ace de
gheata si impodobita cu stelute argintii sa se pregateasca sa plece. Primavara
incepe sa plece grabita in caleasca ei in culoare de curcubeu!
- La revedere dulce iarna!
- Bine ai venit dulce primavara!
Primavara
Este primavara. Vazduhul miroase a ierburi, a frunze proaspete. Manunchiul
stralucitor al razelor de soare rasfira din inalt.
Anul acesta isi doreste sa mai stea un pic pe ulitele staului .Dupa cateva vorbe
schimbate intre cele 2 anotimpuri , iarna intelege in cele din urma ca timpul ei a
trecut si cedeaza locul primaverii. Din acea zi primavera a adus cu ea soarele, flori,
pasari si bucurie pentru copii. Copiii erau fericitii ca intr-o lume a povestilor.
Vantul s-a mai domolit, copacii incep a inmugurii iar pasarile ne incata cu glasul lor
vessel.
Primavara mai este minunata si din pricipa faptului ca este luna tuturor mamicilor.
O primavera frumoasa, calduroasa precum este sufletul unei mame ne asteapta si
anul acesta.
Primavara
Primavara aceasta a sosit devreme. Natura se trezeste. In curtea scolii pomii
inmuguresc. Clasa a III a a hotarat cu doamna invatatoare sa faca curat in curtea
scolii. Fiecare elev stie ce are de facut. Baietii s-au urcat pe scara si fac coroanele
copacilor, taie crengile uscate. Astfel, copacii au o coroana ca o bomboana.
Fetele varuiesc trunchiurile copacilor pana la jumatate, alta echipa de baieti sapa
in jurul copacilor, langa radacina. Curtea scolii este curate si ingrijita. Caldura
soarelui da voie sa se desfaca mugurii. Florile inmiresmate sunt colorate. Gazele
au inceput sa zumzuie. Totul este frumos in curtea scolii. Cu venirea primaverii si
cu ajutorul elevilor clasei a III a curtea scolii parca a luat viata.
Primavara
A sosit primavara. Ghioceii au inflorit iar soarele ne zambeste din inaltul cer. Copacii
sunt in floare. Ciocarlia zboara. Mieii zburda pe campia plina de flori colorate. Natura
se trezeste la viata.
Aura, Cosmin si Raluca au plecat in parc. Acolo s-au intalnit cu doi colegi. Cei cinci
copii au propus sa mearga in padurea din apropiere. Ajunsi acolo au inceput joaca.
Timpul a trecut si se facu seara. Cei cinci prieteni si-au luat ramas bun si au plecat
spre casa.
Sosirea primaverii
A sosit primavara. Toti copiii s-au adunat la marginea satului. In vazduh, vestitorii
primaverii au sosit din tarile calde. Copacii au inmugurit iar palcurile de iarba sunt
ca niste smaralde. Ei au inceput sa alerge iar vantul adie usor. Pe campie este
multa zarva dar si veselie.
Vestitorul primaverii
Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca.Norii aurii au captusit tolba proaspata
a iernii, apoi si-au luat zborul catre tarmurile inghetate. Pe cerul limpede ca un
cristal luminous razele calde si aurii ale soarelui in culori de primavara incalzesc
pomii golasi.
Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului, trezeste la viata intreaga
natura. Peste tot este veselie si multa agitatie. La munte, Baba Iarna inca nu si-a
adunat cojoacele. Langa firicelele subtiri de apa , din pamantul umed si negru se
zareste o suava floricica. Ghiocelul cu gluga lui cea verde si cu clopotelul de argint
priveste imprejur la razele soarelui care desmiarda muntele golas si pustiu.
Ghiocelul gingas, subtirel la trup si cu clopotelul delicat a fost cules de catre Zana
Primavara sa vesteasca intregii nature domnirea zapezii va lua sfarsit.
Undeva, intr-un taram ascuns Zana Iarna imbracata intr-o rochie cusuta cu ace de
gheata si impodobita cu stelute argintii sa se pregateasca sa plece. Primavara
incepe sa plece grabita in caleasca ei in culoare de curcubeu!
Primavara in imagini
Primavara...
Un anotimp feeric, care isi face debutul in fiecare an, cu primele sale raze de soare,
cu miresmele ce ne invaluie toate simturile si cu peisajele de vis, parca pictate de
copiii care abia acum au descoperit culorile pastelate si calde ale primaverii.
In corul lor, pasarelele canta pe fundalul inflorit al naturii , atat de frumos incat si
florile vibreaza la auzul trilurilor armonioase ale acestor fiinte delicate si gratioase.
Chiar si atunci cand este iarna, in sufletul meu este o primavara eterna.
Lumina Invierii
Este luna aprilie. Pomii si florile inflorira, iar mirosul lor se imprastia adormitor. Pe o
mica planeta, foarte aproape de Terra, locuia Jiji, iepurasul de Paste. Satul lui era plin
de oua de ciocolata si de figurine din vanilie, care nu stia unde si cum sa le puna.
Pe cinci aprilie, se intampla ceva foarte rau, dar si uimitor: Jiji si-a luxat piciorul. A
chemat repede salvarea si l-a luat la spital.Un doctor a zis:
- Nu iti vei reveni decat dupa luna august!
- Of! Dar cine va duce ouale si figurinele de Paste copiilor?
- Mai exista doar o singura cale...
- Care? zise cu repezeala Jiji, iepurasul de Paste.
- Sa faci doua zile de tratament intr-un lac de pe Terra, din Romania, care face
minuni!
- Care lac?
- Lacul Techirghiol!
- Off! Bine! Ma voi duce!
Dupa ce isi lua harta si masina cu care mergea la casele copiilor in zilele de Paste,
pleca spre Terra.
A ajuns in piata si-a cumparat morcovi, apoi a pornit spre lac intrebandu-se daca va
putea darui in zilele de Paste copiilor tot ce a pregatit el tot anul.
Ajuns la lac, a inceput sa faca bai de namol si se clatea cu acea apa sarata care era
chiar uimitor de vindecatoare! Toata lumea se minuna si vorbea despre acel
"iepure" ciudat care facea bai de namol laolalta cu toate persoanele de acolo.
O zi de primavara
Este luna aprilie. Primavara e in toi. In aer pluteste mireasma acestui fermecator
anotimp.
Totul este mirific. Intreaga natura s-a trezit de-a binelea la viata. Cerul senin
gazduieste timidul soare. Pasari gurese zboara in vazduh, bucurandu-se de viata si
se incalzesc la soare cu lungi ciripituri. Toti copacii s-au imbracat frumos in frumosul
bumbac selenar. Iarba se leagana usor, mangaiata de briza de primavara. Campul
este plin de flori mirositoare. Mieluseii zburda veseli.
Cativa copii se plimba pe camp si admira splendidul peisaj. Vad atatea flori care mai
de care mai frumoase. Emorionati, le miros cu incantare. Se gandesc la mamicile
lor care nu pot sa nu se bucure de mireasma acestor flori. Cu mare grija, fiecare
aduna cate un buchetel de flori de primavara, apoi se indreapta spre casa. Dar o
ploaie calda si usoara ii prinse pe drum, udandu-i pana la apiele. Grabesc pasul si
ajung acasa. Mamele sunt cat pe ce sa-i certe, dar, privindu-i cu atentie, observa
florile ascunse la spate. Coplesite de emotie ii iarta si se bucura impreuna cu ei de o
zi perfecta de primavara.
Primavara
A sosit primavara, anotimpul mult asteptat. Natura a inceput sa prinda viata. A
dezbracat haina alba si a imbracat o noua haina verde impodobita cu flori de
margaritar.
Fiind din ce in ce mai cald ,am hotarat impreuna cu prietenii mei sa mergem la
padure .Acolo,am gasit un peisaj de poveste.Pe jos era un covor de iarba presarat
cu toporasi,viorele si micsunele.Pomii erau inmuguriti ,albinele zburau din floare in
floare,iar fluturii cu aripile pictate zburdau veseli si hotarau greu pe care floare sa se
aseze. Trilurile cristaline ale pasarilor ne aduceau in suflete bucurie si ne indemnau
sa le acompaniem cu cantecele dedicate frumosului anotimp,indepartand astfel
linistea apasatoare a iernii.
Martisorul primaverii
Iarna se hotaraste sa paraseasca tinutul si face loc primei zile din anotimpul
primavara, ziua martisorului. in sat este agitatie mare, iar traditia se pastreaza si
acum. Fetele se intrec in martisoare si isi prind jnurulete in pomii care urmeaza sa
infloreasca precum fata, proprietara jnuruletului.
In jur, razele soarelui incalzesc firele de iarba si pun in evidenta sclipirea ghioceilor,
cu petalele catifelate. Parfumul primavaratic se simte in atmosfera si le ofera
locuitorilor un sentiment placut. Privind pe o crenguta, pe fondul albastru al cerului,
se observa doua fire: unul rosu ca focul si unul alb ca neaua, impletite intr-o forma
de fundita.
Abia atunci realizez ca primavara se instalase. Culoarea aceea rosie, de mac, imi
oferea o stare de agitatie, la fel ca si gâzele abia sezmortite, iar albul imi oferea
senzatia ca sunt protejata de o forta pura si imaculata.
Oda primaverii
Primavara... Ghiocei... intaia raza de soare... Primavara este anotimpul renasterii.
Dupa o toamna ploioasa si o iarna friguroasa, primavara, cu o singura atingere,
reda viata intregii naturi.
Atunci cand zapada ramane tot mai putina, pe cerul albastru zarim soarele ce
trimite pamantului lumina si caldura. Razele lui dulci trezeste ghioceii de sub
plapuma subtire de nea. Acestia, somnorosi, ies la suprafata, iar frumusetea si
gingasia lor provoaca multa gelozie. Din aceasta cauza, mandrele zambile si
toporasii ies si ei la suprafata, facandu-si loc printre proaspetele fire verzi de iarba. in
curand, datorita soarelui, zapada se va topi de tot. Acum, intreaga natura, acoperita
de iarba verde ca de smarald, este stapanita de gingasele floricele vestitoare ale
acestui anotimp.
In timp, razele soarelui devin tot mai puternice, incalzind intreg pamantul. Copacii
vor inflori si ei, imprastiind miresme, insectele se vor trezi din adancul somn de
iarna si vor acompania cantecele pasarilor.
Primavara, intreaga natura renaste, poate, de aceea, este un anotimp asa de iubit.
Natura, transfigurata parca de o simpla atingere a primaverii, creeaza o oda
acesteia, multumindu-i pentru ca le-a redat suflarea vietii.
Simfonie de primavara
Prima fiica a Anului se apropie cu pasi repezi. Soarele topeste plapuma alba,
inundand raurile limpezi si vioaie. Primii vestitori isi scot capetele din pamant,
formand parca o parada de costume.
Pasarile s-au intors deja si isi fac loc printre crengile inmugurite ale copacilor.
Gazele s-au dezmortit si au pornit in cautarea hranei. Cerul infinit se joaca cu
pufosii nori, creand diferite forme.
Darul primaverii
Imparatul Timp isi asteapta acasa fiica cea mare, Iarna. Trebuia sa ajunga de cateva
zile.
Printesa Primavara se ofera sa plece in cautarea surorii ei. A mers cale lunga pe
urmele Iernii, zapada aratandu-i pe unde a trecut sora ei. Intr-o zi a gasit o gradina
inghetata. Aceasta i-a spus ca Iarna nu vrea sa plece acasa pentru ca Zapada si
Gerul i-au devenit prieteni buni. Acum stau ascunsi ca sa nu fie prinsi de politistul
Soare.
Primavara a lasat in gradina un clopotel care sa dea alarma cand apar cei trei
poznasi. Asa a reusit politistul Soare sa salveze gradina. Cei trei au fost inchisi de
Imparatul Timp la castel. Gradina a botezat clopotelul cu numele “Ghiocel” si a
multumit Primaverii pentru dar.
Bucuria primaverii
A venit primavara.
Natura se trezeste la viata, ziua e mai lunga, totul este minunat. Odata, Alin si Ana
s-au gandit sa viziteze ferma de animale a bunicilor. S-au dus cu vacile la pascut, au
hrnait iepurii si s-au jucat cu cainii. Bunicii aveau o gradina minunata, plina de
ghiocei, lalele, toporasi si narcise. La plecare copiii au ales un buchet de flori pentru
a lua cu ei bucuria primaverii.
Camera mea
Era o dimineata de primavara calda. Razele aurii ale soarelui imi bateau in geam
prietenos, invitindu-ma sa ma joc cu ele. Am deschis fereastra si am lasat aerul
placut al diminetii sa-mi intre in casa.
Linistea si pacea din camera mea sunt foarte primitoare. Din biblioteca mea mi-am
luat o carte, era o poveste lunga despre flori. Deodata mi-au venit niste amintiri
placute. In fata ochilor mei se intindea un covor multi color cu lalele si zambile.
- Buna dimineata,copila draga! Se auzi un glas subtire.
- Cine este? Cine este? am intrebat eu speriata.
- Sunt eu doamna Lalea iar dumneaei este prietena mea doamna Zambila.
- Numele meu este Rosanna si am 12 ani, am spus eu cu sfiala. Daca nu va
suparati, ati putea sa-mi spuneti cine v-a cusut aceste rochite multicolore? De unde
ati luat rosul acesta aprins si aurul stralucitor?
- Copila draga, e o poveste lunga. Pe noi, florile, ne iubeste toata lumea. Rosul si
aurul il avem de la mandrul soare, care ne mangaie crestetele in fiecare zi cu razele
lui caldute, ajutandu-ne sa inflorim in multe culori.
- Rochita mea are culoarea zapezii! Intra in vorba o zambila care imprastia in jur un
parfum imbietor. Cat despre croitorul care ne-a cusut hainutele, trebuie sa-ti
spunem ca e tare priceput.
- Multumesc! pentru povestea minunata pe care mi-ati spus-o. La revedere!
- La revedere! Rosanna a spus doamna Lalea si Zambila.
A sosit primavara!!!!!!!!
Cerul este senin iar norii plumburii au disparut de pe bolta cerului. Din cer apar,
doar ca niste picaturi aurii, cateva raze de soare. De sub iarba cea moarta se iveste
primul ghiocel cu petale cu petale albe, gingase.... Randunica cea voioasa isi face
cuibul:cip-cirip! cip-cirip!; ursul iese din barlog : mor! mor! mor!; furnicile si albinele
si-au inceput nesfarsita munca: zum! zum! zum! .... Peste tot in natura sunt pomi
in floare, zumzet de albine si ciripit de pasarele!!!
Primavara este una dintre cele patru fiice ale anului, dae ea este singura care
readuce natura la viata si ii da un aer plin de magie si de culoare....
Intr-una din diminetile saptamanii trecute, cand am deschis usa casei am observat
o mica si gingasa floare alba – era ghiocelul….primul mesager al primaverii!!! Am
inteles ca este primavara!
In padurile mai racoroase isi face aparitia un covor verde de plante cu frunze
late care nu este altceva decat leurda - usturoiul salbatic. Pe pasunile din jurul
satelor iarba-ncepe a inverzi. in cranguri se aude ciripitul duios al pasarelelor. Pe la
stresinile caselor isi fac aparitia harnicile randunici care-si construiesc de zor
cuiburile mici. Pe stalpii de telegraf berzele dau de stire, prin croncanitul lor, ca s-au
reintors. Nici cucul nu se lasa mai prejos, dand desteptarea naturii prin cantecul
sau.
Nici omul nu sta pe loc: curata pomii din gradini, combate bolile si
daunatorii plantelor. Harnicii gospodari incep sa-si cultive campurile roditoare si
gradinile de zarzavat. Florile de cais, corcodus si cires infrumuseteaza si
inmiresmeaza intreaga natura. Toate aduc bucurie omului si il pregatesc pentru
Sarbatorile Pascale. Femeile se vor intrece in vopsirea si incondeierea oualelor iar
copiii astepta cu nerabdare Iepurasul…
Soarele putin palid isi strecura razele printre crengile copacilor adormiti. Iarba cea
verde incepe sa incolteasca. Pasarile migratoare se intorc linistite din tarile calde,
stiind ca aici, in tara lor neschimbata vor gasi un loc unde isi vor face cuibul si se vor
inmulti. Ciocarlia canta cu glasul ei dulce triluri maiestre care incanta toata natura.
In vazduh se plimba mirosul minunatelor flori. Pe campuri si dealuri se vad in numar
inmultit plapinzi ghiocei, care asculta cu drag freamatul naturi.
In gradina primaverii este un iaz cu apa proaspata si cristalina. Imprejur sunt numai
flori multicolore. Fiica cea mai tanara a anului, a adus odata cu ea multa bucurie.
Totul e ca intr-un vis: pasari de tot felul cu ciripitul lor, flori de toate culorile care
improspateaza natura, iarba cea verde, izvorul cel cristalin, iar cel mai important
element este soarele, care trimite oamenilor o raza de speranta!
La bunici
In sfarsit a sosit mult asteptata vacanta de primavara. Ca in fiecare an am mers
impreuna cu parintii in imparatia muntiilor, la bunici.
Cand am ajuns, casuta de la poalele muntilor parca ne zambea, raul nu mai era
inbolvurat, iar vantul se mai domolise. Dimineata roua, avea infatisarea unor
margaritare care asteprau cu nerabdare o raza de soare pentru a se transforma in
diamante stralucitoare.
La rasarit se ivea geana de aur a unui soare tanar. La poalele muntilor, un parau
limpede stralucea in lumina soarelui. Nu se auzea nimic, niciun sunet, niciun muget
al cerbului nu deranja somnul adanc al padurii. Privelistea era atat de frumoasa, de
parca maini maestre si-ar fi luat paleta de culori si ar fi pictat-o. In fata, orizontul era
inchis, de cele din urma ramuri ale rapsodiilor. Munti de mana cenusie care se
intindeau fasie de fum plumburie pe zarea cerului. Era atat de rapitoare privelistea
incat ai fi zis ca natura iti pune o salba de margaritare pe o tava de smarald sub
ochii.
Primavara
De prin viscol si ninsori,
imbracata - numai in flori,
A sosit acuma iara,
Mult dorita primavara.
In acest anotimp, soarele isi croieste drum prin norii pufosi, intrand in petalele
ceresti. Acest ban de foc sangeriu incalzea pamantul inca inghetat de apriga iarna.
Acest anotimp de vis pregateste totul pentru venirea reginei Vara, ce este
imbracata in raze orbitoare si care cu bagheta ei magica aduce vacanta copiilor de
pretutindeni, dandu-le cale libera spre marea nesfarsita de cristal!
Sarutul primaverii
Azi soarele rasare mai bland ca alta data,
Pamantul abureste sub urma de zapada,
Si sub a razei tale plapanda mangaiere,
Ma simt purtata-n zbor de-o calda adiere.
In ziua de Paste
E primavara !
E cald, e soare, e frumos,
Caci azi se naste iar Hristos!
E primavara!
In suflet se iveste bucuria,
Un inger il vesteste pe Mesia.
E primavara!
incredere, iubire si speranta,
Hristos ne daruieste-o noua viaţa.
E primavara!
Cand zorile se-aprin si clopotele bat,
Noi intr-un glas rostim:Hristos a inviat!
Soarele ofera cu darnicie lumina si caldura, iar florile de primavara privesc voioasa
printre razele lui.
Pimavara aduce cu ea si marea sarbatoare crestina ’’Sfanta Zi De Pasti”, prin care
sarbatoresc toti crestinii ”Invierea Domnului”.
Primele semne ale venirii primaverii incep sa se cunoasca: firicele de iarba incep sa
rasara din pamantul umed , impodobind gradinile si parcurile cu haina verde mult
asteptata. Incep sa infloreasca treptat si narcisele , flori care si ele sunt un simblo
al primaverii.
A venit primavara!
Este iarna. Omatul s-a asternut pe pamant. Copiii au iesit afara sa se
joace. Zapada cea stralucitoare si rece este foarte frumoasa. Cand ninge, parca
ninge cu stelele de pe cerul cel limpede.
Era noapte. Noaptea se facea din ce in ce mai mica. Dimineata, dupa ce lua micul
dejun, Andrei, iese afara. Mare i-a fost surpriza cand a vazut din nou randunelele,
ghioceii imbobociti…
Intr-o zi, la usa a batut cineva. Primavara bate in usa ca sa ies afara. Dupa ce am
facut un pas am intrat parca intr-o lume de vis. M-am tavalit pe iarba, iar dupa
aceea am cules floricele ce luceau in iarba de culoarea verde pastel pentru mama
mea.
Dupa ziua aceea am stiut ca primavara e anotimpul care intra in inima si o face sa
zambeasca si ca e anotimpul meu preferat.
Poveste de primavara
Dimineata era mareata. in departare, soarele isi ridica geana inflacarata a discului
sau deasupra liniei orizontului. O suflare usoara de vant primavaratic mangaia
marea, ca un parinte bun. Soarele prevestea o zi frumoasa. Cleopatra privea
ganditoare in zarea albastra. Marea isi trimitea solii ei, valurile sa faca cunostinta cu
nisipul fierbinte. Fata si-a amintit de ziua in care, marea agitata a muscat cu pofta
din tarmul nesfarsit. Regele Marii parca era suparat pe lume. Valurile i-au spus
atunci o poveste ciudata. Vantul si orchestra naturii ascultau, an de an, vrajiti,
aceasta poveste.
Undeva, in adancuri, traia Regele Marii, intr-un palat de clestar si avea ca slujitori
delfini, caluti de mare, stelute de mare si meduze. Dintre toate vietatile, numai
delfinii ieseau la suprafata si priveau in departare, aducand vesti despre lumea din
afara. Nesfarsita viata din adancuri s-a trezit bucurosa sa iasa in intampinarea Zeitei
Primavara. Aceasta venea cu trasura incarcata de fluturi cu aripi stravezii si flori
multicolore.
In palatul de clestar, cu ferestre mari, luminoase, alaturi de Regele Marii traia si fiica
acestuia, printesa Cleopatra. Purta haine fine, brodate cu stelute de mare si
margaritare pretioase. Avea ochi albastri ca safirul, pielea ca spuma marii, iar parul
ei amintea de marea agitata. Printesa era foarte buna, respecta si iubea toate
animale, iar acestea, purtate de valuri ii povesteau deseori despre locuitorii de la
suprafata, despre Soare si despre blanda Primavara. Intr-o zi, printesa s-a hotarat sa
iasa din adancuri, pentru a face cunostinta cu cel care incalzea marea si pamantul.
Soarele, ca un copil rasfatat si-a trimis mai intai razele duioase spre pamantul
adormit si marea somnoroasa. si-a facut aparitia apoi, in hainele sale stralucitoare,
spre bucuria miilor de alge, care s-au trezit timide, dupa o noapte lunga.
Primavara a trezit lunca la viata. Fluturii zburda. Albinele harnice isi incep dulcele
zumzet prin florile frumos mirositoare. Gandaceii si carabusii dorm mangaiati de
razele blande ale soarelui, dezghetandu-si aripioarele si piciorusele. Pasarile
calatoare par niste vaslasi pe marea cerului albastru. Randunica cea vesela,
turturica, ciripesc in deschiderea marelui concert al primaverii. Si oamenii se bucura
de acesta renastere a naturii. Ogoarele rasuna de zgomotul asurzitor al tractoarelor
si zumzetul harniciei. In livezi oamenii curate pomii iar in gradini sapa pamantul sa
puna diverse rasaduri.
Primavara de demult
Cand vantu-adie usor,
Cand verdea mea campie
Forfota de dor,
Cand pasarile canta,
Pe ramura de tei
Tu, dulce primavara,
Revii printre ai mei!
Primavara si copiii
A sosit anotimpul de primavara. Natura s-a trezit la viata. Toate vietuitoarele sunt
vesele pentru acest anotimp. Niste copii au plecat pe campul inverzit din
apropierea caselor lor. Cei trei copii Mihai, Eugenia si Ana au iesit la iarba verde
pentru a face un picnic. Mihai a adus niste prajituri facute de mama sa, Eugenia a
adus o pizza iar Ana a adus niste sandwisuri. Au inceput a manca, dar dintr-o data
se aude un zgomot. Mihai spuse:
- Vai, nu va speriati sunt doar niste miei ce zburda fericiti pe camp!
- Da, bine atunci sa ne continuam picnicul, spune Ana.
- Sunt de acord cu tine Ana, zise Eugenia!
Cand a sosit seara cei trei copii au mers fiecare la casele lor. Cand si-au luat la
revedere si-au apus:
- Noapte buna! spuse Mihai.
- Somn usor! spune Eugenia
- Noapte buna la amandoi! spune Ana si va urez vise placate.
Dimineata cand Ana se trezise isi suna prietenii sa vina pana laea. Cand s-au
intalnit cei trei copii au zis:
- Haideti sa povestim ce am visat, spune Ana!
- Bine, bine, spune Mihai!
- Sa incepem, zise Eugenia!
- Eu am visat ca eram o printesa frumoasa si harnica, zise Ana.
- Eu, eu am visat ca eram un super erou, a spus Mihai.
- Eu am visat ca am gasit un print frumos si ca am devenit partenera lui de viata.
- Bine, dar acum hai sa ne jucam, zise Eugenia!
- Bine, bine, spuse Mihai si Ana in cor.
Asa s-au bucurat cei trei copii de copilarie si de anotimpul lor preferat
“PRIMAVARA”. De aceea imi place anotimpul de primvara pentru ca ne
putem bucura de el.
Gata! Nu mai sta nimeni prin casa. Pe strazi, prin curti, se aud glasuri de copii care
alearga de colo colo, bucurandu-se de vremea insorita de gingasia ghioceilor si de
trilul pasarelelor. Veselia lor este pura si sincera, aratand cat de incantati sunt. Nici
cei in varsta nu mai au rabdare se stea in case si pornesc cu uneltele pe camp
pentru a pune samanta rodnica sub brazda. Sarbatorile ce bat la usa, zoresc
gospodinele pentru a se apuca de facut curatenie prin case si prin curti. Bucuria de
a sarbatori Pastele in familie, scalda sufletele crestinilor de pace, bucurie, renastere
si bunatate.
Stau şi mă gândesc uneori ce scurtă e viaţa unui om! Viaţa fiecăruia e precum o stea.
Începutul e când apare pe cer, când străluceşte precum un soare pe cerul senin ori înnorat, iar
maturitatea când încet se topeşte, dispare neajutorată precum pâlpâirea unei lumânări. Dar parcă
mai frumos e când străluceşte, când are putere, acea parte a vieţii numită copilărie.
Nu e om cel ce o dată în viaţa sa nu a ştiut ce înseamnă sa fii copil, nu a făcut lucruri
specifice copilăriei şi nu a ştiut să preţuiască scumpa sa copilărie!
Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare şi…soare.
Pentru fiecare copil, zilele de sărbătoare sunt un mic colţ de Rai. Atunci toţi prichindeii
se întâlnesc cu alţi ţânci de seama lor, merg de mână cu bunicuţa la biserică şi află ce înseamnă
surâsul.
De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de stele şi steluţe atârnă gingaş pe
ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate… parcă toate îmi îndulcesc viaţa. Vârful în
fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câţiva crini în mână. Întotdeauna m-a
fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perlă, sau cu zâmbetul său unic.
Şi Paştele este o sărbătoare preţuită. Ea este caracterizată prin prospeţime şi înviere. La
biserică mii de oameni aprind lumânări ce dansează feeric. Se aduc ouă roşii şi se ciocnesc cu
veselie:
- Hristos a înviat!
- Adevărat a înviat!
În fiecare an, de Paşti, privesc apusul fermecător. Parcă se scurge domol într-o
călimară, iar apoi natura îl pictează din nou ca un zeu pe cerul senin.
Toţi copiii întâmpină veseli Paştele. Doar el aduce primăvara şi, cu ea, soarele ce ne
încălzeşte.
În Pădurea Argintului, un loc fermecător datorită frumuseţilor sale, este un lac de cristale.
În căldura soarelui nuferi de aur se răsfaţă.
Această pădure de basm este locul meu de joacă. Razele soarelui scăpătau prin frunzişul
des. Era parcă un vis.
Reţetă pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea
strălucitoare, o picătură de ploaie, câţiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o mare
nesfârşită, cântecul duios al mamei, vorba înţeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu
zâmbetul tău cristalin!
Zâmbetul copilului e primul său succes.
O dimineata in munti
Animalul meu preferat este cainele. Pot sa spun ca iubesc toti catelusii dar cel mai mult il iubesc
pe Nero, catelul meu. El are 2 ani, iar parintii mei mi l-au facut cadou de ziua mea.
Nero este un cocker de culoare neagra foarte jucaus. Eu m-am atasat foarte mult de el si pot sa
spun ca un caine este intradevar cel mai bun prieten al omului. Catelului meu in place tare mult
sa alerge prin parc, sa se joace si sa fie alintat. Atunci cand leneveste adora sa fie scarpinat pe
burta. Cu toate ca are mancarea lui, el vine si cerseste de fiecare data cand stam la masa si nu se
lasa pana nu il servesti cu ceva din ce mananci tu.
De asemenea, Nero este un caine foarte inteligent. Chiar daca are numai 2 ani, el asculta de
comenzile pe care i le dau si a invatat sa inteleaga ce i se spune. Sunt foarte fericita ca il am
pentru ca imi tine de urat si ma inveseleste de fiecare data cand sunt trista. Chiar daca nu
vorbeste eu stiu ca si el ma iubeste la fel de mult cat il iubesc si eu.
E iarna!
A venit si pe la noi iarna cu multa zapada.Ninge atat de frumos…incat nu poti sa te abtii sa
nu iesi afara si sa te jogi prin omatul cel rece si pufos.
Cerul e ca lesia si e frig.Norii plumburii si grei cern zapada alba ca spuma laptelui cu
nemiluita, repede si cu fulgi mari.Totul e amortit sub oceanul de ninsoare. Craiasa Zapezilor, pe
cine vede ca-i calca plapuma cea pufoasa, ii face umeri albi si grei ne interesand-o cine e.
Soarele rotund si palid, se arata cu frica printre nori cei reci.Vantul suiera prin crengile cercelate
ale copacilor, cu senzatia ca intradevar a venit iarna cea bogata in sarbatori.Casele impodobite cu
zapada cristalina dorm linistite sub acoperisurile incarcate cu omat, si aranjate cu ghirlandele de
cristaluri.
Se vad nasurile copiilor printre florile de gheata prinse pe geamurile aburite si reci.
De sarbatori, in ce casa intri vezi brazii ornati cu tot felul de ghirlande si globulete care mai
de care mai colorate si mai aranjate cu diferite modeluri.
Copii bucurosi au iesit afara tragandu-se cu saniile usoare, printre troienele calatoare adunate
ca margelele la un colier.Unii copii cei mai mici, se bucura si ei de iarna cu lacrimi cazand pe jos
de pe sanii.
Magazinele sunt aglomerate de oamenii care se pregatesc pentru sarbotorile de iarna, in
special de Craciun.
Furnica fiind harnica, si-a cules hrana pentru iarna, iar acum poate gusta bunele roade ale
toamnei, pe cand greierul isi aduce aminte de baladele cantate si rasetele pronuntate pe timpul
toamnei cand furnica muncea pentru a avea pe timpul iernii ce manca.
Asteptam cu nerabdare Craciunul.
Primavara a trezit lunca la viata .Fluturii zburda , albinele harnice isi incep dulcele zumzet
prin flori.Gandaceii si carabusii dorm la soare ,dezghetandu-si aripioarele si piciorusele.Pasarile
calatoare par niste vaslasi pe marea cerului albastru.Randunica cea vesela,turturica,sturzul
ciripesc in deschiderea marelui concert al primaverii
Iata! A sosit din nou anotimpul rece. Ce trist! Parca mai ieri
alegam dupa fluturii gingasi si multicolori si parka ma lasam
invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca
doar acum cateva clipe incepuse scoala si mergeam prin parcul cu
castani si vedeam frunzele cazand si vedeam cum trece timpul.
Dar acum? Atmosfera e cu totul alta. Defapt ar fi trebuit sa fie.
Visam ca va fi o iarna lunga. Foarte lunga…Asa cum fusese anul
trecut..
A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca inca mai simt mirosul de
ger proaspat si scartaitul omatului sub picioare. Fulgii parca se jucau
in zborul lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul
leganat al diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale
sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si
noi intr-o zi cu saniuta. Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi
vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa.
Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu, Marcela si Marian
ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin. Desi era putin ger,
ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus. Acolo mai erau multi
copii veseli, imbujorati si ei, dar foarte bucurosi. Era minunat. Am
facut un om de zapada, am alergat, am patinat pe lacul in care vara
trecuta inotam si pescuiam, dar nu ne-am sfiit nici acum; Marian a
spart putin ghiata si a pescuit la copca. A prins ceva peste, asa ca
ne-am potolit si foamea, si apoi ne-am continuat jocurile.
Mi-as fi dorit ca si anul acesta sa fie tot asa. Dar nu a fost sa fie.
Sa speram in continuare ca ne vom mai juca si in alti ani asa cum
ne-am jucat atunci, si sa revedem acel peisaj din basme, care nu va
disparea niciodata din mintea mea. Ador anotimpul iarna!
A venit si pe la noi iarna cu multa zapada. Ninge atat de frumos incat nu poti sa
te abtii sa nu iesi afara si sa te joci prin omatul cel rece si pufos.
Norii plumburii si grei cern zapada alba ca spuma laptelui cu nemiluita, repede si
cu fulgi mari. Totul e amortit sub oceanul de ninsoare. Craiasa Zapezilor, pe cine
vede ca-i calca plapuma cea pufoasa, ii face umeri albi si grei ne interesand-o
cine e. Soarele rotund si palid, se arata cu frica printre norii cei reci. Vantul
suiera prin crengile cercelate ale copacilor, cu senzatia ca intradevar a venit
iarna cea bogata in sarbatori. Casele impodobite cu zapada cristalina dorm
linistite sub acoperisurile incarcate cu omat, si aranjate cu ghirlandele de
cristaluri.
Se vad nasurile copiilor printre florile de gheata prinse pe geamurile aburite si
reci.
De sarbatori, in ce casa intri vezi brazii ornati cu tot felul de ghirlande si globulete
care mai de care mai colorate si mai aranjate cu diferite modeluri.
Copii bucurosi au iesit afara tragandu-se cu saniile usoare, printre troienele
calatoare adunate ca margelele la un colier. Unii copii cei mai mici, se bucura si
ei de iarna cu lacrimi cazand de pe sanii.
Furnica fiind harnica, si-a cules hrana pentru iarna, iar acum poate gusta bunele
roade ale toamnei, pe cand greierul isi aduce aminte de baladele cantate si
rasetele pronuntate pe timpul toamnei cand furnica muncea pentru a avea pe
timpul iernii ce manca.
Asteptam cu nerabdare Craciunul!
Poveste de iarna
Magia Craciunului
BRADUL
E iarna. Diana si Cristina se joaca un poiana din spatele casei lor.Fac bulgari
de zapada si se bat cu ei, sau se dau cu saniuta de pe coasta de alaturi.
Diana apuca crengile unui brad si incepe sa le scuture tare. Zapada cadea in
valuri si o acoperea pe mica si plapanda fetita.
-Hi,Hi,Hi! Nu mai scutura ca ma gadili!
-Cine a vorbit? intreba Cristina.
-Cum cine?! Eu, bradul! Nu mai scutura crengile, ca mor de ras!
- Brazii se gadila? intreba Diana.
- Toti brazii se gadila, fara exceptie! raspunse bradul.
- Dar cum se face ca vorbesti? Nut e-am mai auzit pana acum si, daca ma
gandesc bine, mereu ne-am jucat pe aici; zise Cristina.
-Noi vorbim numai iarna, pana la Craciun, dupa aceea nu mai putem vorbi.
-Mai sunt doar doua zile...
-Nu fi suparata, ca in timpul anului cantam in bataia vantului, ascultam
povestile florilor si pasarilor, sau va privim pe voi, copiii, cum va jucati, si nu
ne plictisim deloc.
-Chiar asa? se minunara copiii. Atunci e foarte bines a fii brad. Nici nu
trebuie sa te duci la scoala.
-E bine, numai sa nu vina vreun om rau sa-ti scrijeleasca pielea ... . Te poti
inbolnavi.
-Eu am cazut o data si mi-am julit genunchiul, isi aminti fetita
-Tot cam asa e. Dar la noi e mai rau. Pana se vindeca poate trece chiar si-o
vara intrega.
-Vom avea grija ca tie sa nu ti se intample asta. Acum ne grabim. Ne
asteapta mama la masa. Putem veni si maine sa stam de vorba? Ne-ai
invatat multe lucruri noi, ... … putem!
-Sigur ca da! Mi-a facut placere. Va astept cu drag.
Un vis de neuitat...
După ziua foarte lungă si obositoare pe care am avut-o, nici măcar cinci
minute nu mi-au trebuit pentru a adormi bustean în patul moale la care am
visat aproape toată ziua.
Mrejele noptii m-au fermecat si m-au purtat pe un drum care părea că nu se
mai termina. Deodată, ca prin minune, m-am trezit pe o plajă pustie, total
înconjurat de ape. Părea a fi o insulă, dar nu pricepeam ce căutam eu acolo.
Eram total năucit. Am început prin a cerceta zona. Păseam cu o oarecare
retinere întrucât nu m-am dezmeticit încă. Stăteam în fata unor palmieri
uriasi, în spatele cărora se întindea o vegetatie densă. Prin minte îmi treceau
tot felul de lucruri. Ce trebuie oare să fac pentru a scăpa din locul acesta?
Nu puteam cere ajutorul nimănui. Eram singur, nu aveam cu cine să
vorbesc. Trebuie să mă descurc cumva, altfel voi muri de foame si mai ales
de sete. Asadar, am pornit către inima insulei cu speranta găsirii unui loc
până când cineva mă va salva. Nisipul era fierbinte; soarele strălucea
puternic; eu vroiam doar să mă adăpostesc undeva la umbră. Astfel m-am
sprijinit cu spatele de un palmier. Am stat acolo aproximativ jumătate de
oră, gândindu-mă la ce mi s-a întâmplat.În sufletul meu se contopeau mai
multe sentimente. Simteam teamă, nesigurantă, dar spiritul de aventură,
curajul si adrenalina dominau.
Mai târziu începea să-mi fie sete, deci trebuia să pornesc din loc. M-a cam
încetinit vegetatia abundentă. Dacă as fi avut măcar o persoană alături de
mine cu care să vorbesc, să împart păreri, care să mă ajute, să mă
impulsioneze cumva. Dar asa trebuia să mă descurc singur si oricât de
disperat as fi fost, trebuia să rămân calm. După ce am mai mers vreo trei
sute de metri m-am oprit brusc. În fata mea se asterne un mic izvor care-mi
astâmpără setea doborâtoare. Probabil acesta e locul ideal de care am
nevoie. Mă asez la umbra unor bătrâni copaci, asteptând ca cineva să mă
scoată din acest loc. S-a înserat si încă n-am dat de urma civilizatiei. A doua
zi eram complet ametit. Credeam că am scăpat din acel loc atât de
îngrozitor, dar nu. Începeam să vorbesc singur, tocmai din nevoia absolută
de a comunica cu cineva.
Începeam să aud diferite voci. Era groaznic. Obosit, dezorientat, nu mai
stiam pe unde să apuc. Vroiam doar să scap de acest chin. Vroiam să ajung
printre oameni.
Deodată mirosul îmbietor al pâinii de casă abia scoasă din cuptor mă
trezeste la realitatea pe care o căutam disperat. Totul a fost doar un vis, sau
mai bine zis un cosmar, din care m-am trezit bucuros si dornic de
comunicare, un lucru absolut vital. Totodată am învătat că singurătatea si
lipsa comunicării te pot aduce în pragul disperării.
Familia ideală
Pastel de toamna
Tara mea
Primavara
Zapada alba de pe-ntinsul tarii s-a dus cu greu dar campia scoate aburi, pe
umedul pamant. Soarele incalzeste pamantul cel dezghetat, paraiele curg
repede soptiinmd al primaverii dor.
Iarba verde se zareste pe campia –intinsa si deasupra ei un fluture colorat
ce prin vazduh se alinta.
Incet se lasa noaptea dulce a primaverii, linistita racoroasa .
Iar luceafarul ceresc zambeste la broastele ce oracaiesc in cor.
Seara
Scrisoarea
Pe dulapul plin de praf, sta s-acum o scrisoare de mult uitata. Cand o vad
ma trec fiorii, si nu stiu cum, un gand ma ispiteste, s-o citesc sa n-o citesc?
O fi doar o poveste sau o veriga rupta din lantul unor vietii atat de scumpe
noua?
Trecutul ma infasoara intr-o panza de matase. S-o sfasii si raspunsul sa-l
aflu sau s-o las sa ma acopere de intrebari fara raspunsuri?
N-o s-o las! Inima in dinti mi-o iau, plicul alb desfac, cu grija iau foaia
galbena de atata timp s-o citesc cu mare atentie.
Raspunsul nu l-am aflat, dar cand ma gandesc la toate nedumeririle mele
ma mir ca de-o poveste.
Automne
Este iarna. Satul este acoperit intr-un strai sclipitor de sarbatoare. Fumul
urca spre cer in fuioare albe.
Soarele sta suparat. A trecut vara, iar vantul si fulgi de nea il alunga:
-Vara a trecut!
-Stiu, dar copiii au nevoie de putina caldura.
-Nu e adevarat! Iarna fulgii de nea joaca pe acoperisul casei.
Vantul, vazand ca nu poate sa alunge soarele, il sufla departe. Insa soarele
nu pleaca.
-Bine tu ai vrut-o! iar vantul sulfa tare da ploaie si ninsoare.
Ninge foarte mult si e frig iar soarele nu mai suporta si pleca.
Casele, pomi si strazile au fost impodobite cu globulete, beteala si beculete
multicolore. Copiii bucurosi se joaca cu bulgari si fac oameni de zapada.
Te simti ca intr-o noua lume. Copacii de zahar, campul de cristal si cununa
de stelute argintii te fac sa te simti ca-n paradis.
Jucariile uitate
Era o seara frumoasa de iarna. In casa ardea focul, iar in strada copiii se
jucau cu zapada asternuta. Obosit, am intrat in casa, am luat cina si m-am
culcat gandindu-ma la ce o sa fac maine.
La un moment dat din podul casei s-a auzit un zgomot. M-am dat jos din pat
si am inceput sa urc incet scarile care duceau in podul casei. Ajuns acolo,
am vazut cum toate jucariile vechi cu care nu ma mai jucam au prins viata.
Unele dintre ele dintre m-au recunoscut si m-au chemat sa ma joc cu ele.
Am intrat intrat in lumea lor magica si nu mi-am dat seama ca se facuse
dimineata.
Am plecat din pod, dar nu inainte de a le promite ca nu le voi mai uita si ma
voi intoarce cat mai repede la ele.
Expresii frumoase
Expresii frumoase
Expresii frumoase
My holiday
This holiday it was wonderful for me because it was more fun than anothers
holidays for now. I got a good time and especially it was great because i
spent with my familly, i am lucky for that because i have a big familly.
Usually the Christams holiday is important for me, than childrens go to
carols for Christmas at houses of peoples for announcement the birth of
Jesus Christ. I like to go for sining and this year i was togeter with my
brother and a good friend, i maked much money and i divided in three. On
Christmas Eve i decoraded tree and for both my grandparents and the
parents.
I spended my Christmas in Harman and for New Year i come at my
grandparents with my paretns and i spended with they and with uncle, aunt
and my cousins.
All it was great but with one exception i dont liked because not was snow, i
like when is much snow that make the to have spirit this holiday,that is so
special and so beautiful,is great when see snow flakes.
For night the New Year i got many fireworks and petards, i like this part,this
custom and i think that liked at all peoples with exception of my
grandmother,her dont like the this because is afraid of that but i think that is
for their noise deafening,if it dont was that noise with sure her would like.
I think the Christmas and New Year is important and special for everybody,in
every year we spend this wonderful moment with all familly and we enjoy
with great love.
MEXICO
I like to go in Mexico, exactly in Guadalahara because there are very much
beautiful and interesting things.
Guadalahara is located in the middle of Mexico, where are living nearly 20
milions people. There you find anything: deserts, tropical forests, vulcanoes.
As in Mexico in Guadalahara you can find these thing but and more thing :
„ mariachi „ music, the sombrero and more festivals.
Guadalahara is a beautiful country who deserves to be visited as the other
country who are beautiful too, who if we can, we visited all.
XCURSIA
Music
Vis de iarna
Privesc pe fereastră. Cade un fulg, doi, trei, ba chiar mai mulți. Chemări de
dispariție mă sorb. Ies afară, merg încet... mă opresc. Privesc în sus și pe
loc toți fulgii îmi dau impresia că dansează. Fulgii mă cheamă și mă îndrumă
spre locurile înzăpezite. Fără teamă îi urmez plin de grandețe și seninătate.
Ajung în fața unei păduri. Brazii ninși par a fi de cristal. Dar, deodată, se dau
la o parte, dezvăluindu-mi un luminiș. Acolo, zăpada așternută strălucea în
lumina dimineții și îmbrăca poienița într-o lumină fantastică.
Mă las purtat de fulgii care mă duc într-un loc plin de splendoare, unde
vântul plânge alte note și vijelia îi ține parte. Vreau să-i ascult, să le învăț
simfonia. De acolo, vântul și vijelia îmi țin parte la drumul ce mai aveam să-l
urmez. Deodată un vârtecuș ce domina albastrul și-a făcut apariția. Se-
nvârte, mă-nvârt și… M-am trezit sub mirosul cozonacului care așteaptă cu
nerăbdare să fie gustat.
Ingerul pazitor
ÎNGERAŞUL
Înger,îngeraşul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Şi mă-nvaţă să fac bine.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare,
Eu sunt slab, tu fă-mă tare,
În tot locul mă-nsoţeşte
Şi de rele mă păzeşte.
Doamne, îngeraşii Tăi,
Fie păzitorii mei.
Le conflit entre generations est normalement, nous devons savoir les deux
systems politique différemment, et nous devons apprecier le façon dans le
generation passe a ete force de penser. Inévitablement ces différences de
conception se retrouve dans de telles décisions importantes conduisant à
des malentendus et des conflits.
Il y a des gens qui considerent que ce chose il n’y a pas équitable, les
jeunes ne sont pas d’accord avec ca, ils considerent que quelque libertés
sont prises, comme par example les sorties jusque le tard heure. Aussi, le
développement continue du monde laisse derrière ceux qui ne peuvent
s'adapter à un nouveau style de vie, à le développement industriel et
technologique.
Mais la grande majorite des hommes apprecie ca,parce que les jeunes de
notre jour doivent etre aises de les bonnes conditions de vivre, d’un
technologie avancee, la posibilite de dire toujours ses opinions. Mai je
considère qu'un tel conflit est bénéfique pour permettre à l'humanité à
évoluer en tant. L'adolescence, comme un stade de développement,
représente une période de «tempête» en termes à la fois biologique et
psychologique.
Quant a moi j’adere a cette dernier opinion, dans ma famille ce chose il
n’existe pas, parce que j’ete capable d’entente ca.
CRACIUN
E seara de Craciun. Stau pe prispa casei si privesc cum un fulg de nea se
izbeste de pamantul rece ca un cristal. Vantul adie incet, incet dar totusi e
rece…oare nu-i este mila de noi? Oare vantului nu-i este frig niciodata?
Intrand in casa cu aceasta dilema, il vad pe bunicul incalzindu-si mainile la
soba care incalzeste casa cu focul cel rosiatic ce arde neincetat. Iau o
paturica si ma duc cu ea la bunicul. Il invelesc si ma asez in bratele sale,
apoi il intreb de ce vantului nu ii este frig niciodata.
-Stii tu, fata mea...eu stiu o poveste despre vant. In vremurile de demult,
cand nici oamenii nu existau, florile, pasarile, vantul, anotimpurile, se
intalneau si se sfatuiau, dar unde crezi? Acasa la un batranel care tot timpul
avea parul alb, care niciodata nu spunea “NU” si iubea pe oricine ii aparea in
cale, indiferent de era rau sau bun. Acest batranel se nascuse in ziua
Craciunului si cu totii i-au pus numele Mos Craciun.
-Bunicule, avea puteri magice?
-Daca asculti vei afla. Intr-o seara, pe un deal s-au intalnit toate micile
vietati despre care ti-am vorbit si fiecare a hotarat ce sa faca. Singurii care
au ramas fara “slujba” erau batranelul si vantul. Batranelul s-a gandit foarte
mult si i-a spus vantului ca el chiar daca nimeni nu-l vede, este de mare
folos. Va avea grija ca vara cand este cald sa aduca adieri blande, toamna sa
aduca ploaia si sa hoinareasca peste tot in lume. Mos Craciun trebuia sa aiba
grija ca in noaptea sfanta a Nasterii Domnului, fiecarui copil sa-i daruiasca
tot ce si-a dorit. Din acea seara, vantul este bland vara si aspru iarna, dar sa
nu crezi ca nici lui nu ii este frig. Chiar si acum el te priveste pe geamul
aburit si rece.
-Acum am inteles totul. Multumesc bunicutule!
Am iesit apoi iar afara. Adulmecam cu nasucul meu mic parfumul imbatator
al cozonacului pufos facut de bunicuta mea. Deja,parca ma vad in fata sa,
privindu-l din toate partile si asteptand ca bunica sa-l taie ca sa putem gusta
din el.
Privesc iar afara si vad mai departe o luminita
VACANTA MARE
La inceputul vacantei m-am relaxat total, fara carti si caiete, fara ore de
culcare si de trezit dimineata, fara program.
Apoi mi-am pregatit petrecerea de ziua mea: invitatii si invitati, tort, muzica,
etc.
A urmat intalniri cu prieteni, plimbari prin parc si navigati pe net, biciclete,
messenger, iesiri la iarba verde, cofetarii, vizite la bunici.
Printre randuri – rezolvat cateva probleme la mate si – citit vreo doua, trei
carti.
E bine sa fii si harnic!!! Ce bine m-am distrat culegand rosii mari si coapte
pe care le-am macinat si am facut bulion. Ce frumos aratau sticlele asezate
pe rafturile din camara bunicii!!! (40l- mult nu ?!?)
Insa cea mai frumoasa perioada a vacantei au fost cele doua saptamani
petrecute pe malul Marii Adriatice, in Italia.
Drumul obositor si lung: am traversat doua tari, Ungaria si Austria; an trecut
peste Dunare prin mijlocul Budapestei; in apropierea Vienei am vazut morile
de vant care capteaza energia eoliana; am vazut peisajul muntos si parca
desenat din Austria.
In Italia, la destinatie a fost minunat: lume civilizata, strazi curate, verdeata,
plaja cu nisip fin, marea albastra-verzuie, soare, orasul vesel si luminat
seara, pizza si spaghetti, galeriile cu inghetata delicioasa, restaurante cu
muzica live si clowni, artisti ai strazi( mi-am facut chiar si un portret), parcul
zoo din apropierea statiunii si multe alte lucruri deosebite.
Am vizitat orasul cu strazile de apa, frumoasa Venetie: ne-am dus cu
vaporetul, am colindat magazinele de lux, am ascultat orchestrele cantand
muzica clasica si am hranit porumbeii in Piata San Marco….
Eh!!! Imi era dor de tara si vroiam sa inceapa scoala, dar acum as vrea sa
fiu acolo, pe plaja si sa inot in mare.
You might wonder why did I call this text “The castle in the sky”… Well, the
reason is because I want to describe a Space Fortress, build to protect the
Earth against the dangers out there. This castle is not build out of rock but
out of titanium, for protection against solid objects, lead, for protection
against light radiation and other materials. To construct such a castle it
whould take a lot of space launches to bring the materials needed. It also
should have weapons against meteorites or comets, or maybe even alliens.
For this some nuclear misstles, lasers and hi-traction rockets, to bend the
trajectory of a meteor, whould equip the station. This is how I see this space
station :
“Very large, with an intense traffic of sheeps between it and the rest of the
colonies in the solar system. At the first sign of danger the station goes into
red alert and the weapons are ready to fire. With its fleet of 10.000 fighters,
it is able to withstand any atack from other civilizations. It also has its own
satelites and other kind of probes. The energy for this colossal structure is
obtained from the fuzion of hidrogen atoms (just like the sun) or from the
reaction between matter and antimatter. It is only inhabited 2% of its total
capacity so in case of an emergency it can take a big part of the Earth’s
population and leave this solar system and head for Alpha Centaury. It can
be man’s last chance of survival and the largest step for conquering space
and understanding the laws that make it exist like we see it.”
Sfarsit de toamna
Bunica Ana
Campia arzatoare
La munte
Viata este efemera, timpul trece, clipele se duc, iar cateodata pana si
amintirile se uita, de aceea am dezvoltat pasiunea de a surprinde totul, de a
pastra totul prin fotografie.
Nimic nu ma fascinează însă mai mult decât oamenii: când sunt fericiti, când
plâng, când îşi exprimă sentimentele, când se roagă. De multe ori, prefer sa
fotografiez lumea fara sa ma fac observat, deoarece când ştiu că sunt
fotografiaţi, ei se schimbă, devin serioşi, iar tot ce e natural devine dintr-o
data fals.
Eu caut simplitate: oameni care râd, care unt uimiti sau suferă alături de
echipa de fotbal, simplitatea copiilor, magia inocenţei, bucuria primului fulg
de nea, alergatul prin praf, prin ploaie. In aceste lucruri consta frumosul,nu
in siluetele feminine de la televizor. Lumea intelege frumusetea doar prin
aspectul fizic,insa se insala. Eu insa fotografiez tot, oriunde aş fi, lucruri pe
care lumea nu le remarcă, la care nici macar nu s-au gandit.
Încerc că surprind stările, să transmit ceva, să arăt magicul din fiecare.
Vreau ca toata lumea sa inteleaga iubirea mea pentru viata, naturalete si
emotie.
Victoria
O noapte fermecata
O INTAMPLARE MAGICA
Gata cu iarna! Soarele incepe sa capete putere. Inca un pic si in curand va
reusi sa topeasca si ultimele petice de zapada.
Timizi incep sa-si scoata capsorul firavii ghiocei.
Pe crengile copacilor au aparut niste mici umflaturi care stau sa se sparga.
Parca asteapta o bagheta magica care sa fie scuturata asupra lor si la un
semn totul sa se trezeasca la viata : flori diafane sa umple pomii, zumzetul
albinelor, trilul pasarilor, pasii grei ai animalelor totul par sa joace intr-o hora
a fericirii
-Oh, Doamne, ce frumos este afara !
-Dar ce te incanta cel mai mult, copile ?
-Zilele luminoase si lungi.
-Dar mirosul florilor?
-Culorile lor, parfumul albastrelelor si al zambilelor, puritatea ghioceilor. Mi-
ar placea sa le strang pe toate intr-un buchet si sa i le ofer mamei in semn
de recunostinta pentru toata dragostea cu care ma inconjoara.
-Si ce ti-ai mai dori copile drag ?
-As vrea ca toti sa guste din frumusetea acestui inceput, sa fie mai buni ,mai
ingaduitori, mai fericiti.
-Si cum iti inchipui tu primavara ?
-Ca fiind cea mai tanara dintre fiicele batranului an, cu un par lung si negru
impodobit de o coroana din flori de mar, cu o rochie alba pe care sunt prinse
branduse aurii si magice viorele.
-Si ce dorinta ai vrea sa-ti implineasca ?
-Sa aduca inapoi cantecul pasarilor, caldura soarelui.
-Gata copile ai castigat !
-In fata ta primavara mareata isi face aparitia. Puritatea gandului tau si
dorinta nemasurata au invins.
MY LOST COMPUTER
This is a real story… It was a beautiful day of spring, everything was back to
life again. I was coming home from the bookshop were I have spend all my
afternoon. I went into my room and I felt a little awkward…my computer
was taking away from it’s place. I started to panic because I didn’t know
what happened, my mother was at work, so was my father.I started to
panic. I called my mother on the phone but there was no answer. Finally she
got home and she explained how all the things happened. She was trying to
make a program for her usual skedule (orar) but she pressed by mistake a
few buttons and everything went wrong. The computer turned off. Trying to
make it right again she turned on the computer but it didn’t work. She called
my father and they took the computer at computer service. I felt sorry
because I was getting use to that computer and I had to do a lot of internet
work for that week. The next day I was invited over a friend’s party and I
did have a lot of fun.We played cards and I almost forgot about my problem.
Later that week I went at the library to buy a novel that was requested at
school and I found a lot of interesting books to read, too. I think that a
computer is important in a teenager’s life because it improves the
knowledge. Nowadays almost all the teenagers have computers in their
homes and they are starting to learn more to deal with them. In two weeks
my computer will be back were it belongs. Meanwhile I will try to read and
make some sports. Maybe this way the times passes by real fast.
Scolarul si munca
Vântul sufla uşor frunzele veştejite de venirea toamnei. Pe aleea unui parc
puteai observa o fată ce aştepta cu nerbdare întâlnirea cu prietenii ei. Avea
un sentiment ciudat de data aceasta. Ştia că va urma să se întâmple ceva,
dar oare ce? Simţea cum ceva în stomacul ei îi spunea să plece. Dar nu a
facut-o. „Fie ce-o fi!” se gândi ea. Timpul se scurgea încet, iar cu fiecare
minut trecut apăreau şi prietenii ei. Apăru şi o persoană nouă, un el mai
exact. Se simţea atrasă de acest el dar în acelaşi timp, simţurile îi spuneau
să stea deoparte. Curiozitatea a facut-o să se apropie şi au început să
vorbească câte în lună şi în stele, vrute şi nevrute. S-au mai întâlnit de
multe ori de atunci.
A trecut şi iarna şi primăvara. Totul părea să fie perfect. Au mers împreună
la nenumărate petreceri. Bineînţeles alcool şi ţigări la tot pasul. Dar de data
aceasta s-a mai adăugat ceva: jointurile. La insistenţele lui a încercat şi ea
unul. I-a placut. Şi aşa încă unul. Îi placea starea euforică în care te puteai
cufunda. Lumea părea mai frumoasă, viaţa mai dulce, se simtea relaxată,
fără nicio problemă. Râdea şi se distra tot mai bine alături de prietenul ei.
Apoi starea de bine a început să palească. Lumea devenea tot mai sumbră.
La adierea vântului frunzele parcă scoateau un zgomot sfâşietor, iar agitaţia
din jur o făcea să simtă durere până în cele mai mici oase. O durere
infernală de cap o cuprinse. Mai vroia înca odată să simtă acea plăcere. Dar
jointurile se terminaseră. Iniţial se resemnă, dar au venit alte si alte
petreceri. Şi aşa a continuat.
Din dorinţa de a simţi aceasta placere continuu ea a căutat persoane de la
care să-şi procure încă o doză şi bineînţeles că nu a durat mult până a găsit.
Se simtea împlinită până când a început sa nu mai simtă nimic aşa că a
mărit doza şi chiar a experimentat cu lucruri noi. Oh da, acum simţea
aceeaşi plăcere ca înainte, acelaşi extaz după care tânjea atât de mult. Zi de
zi trecea, dozele creşteau, nevoia de bani era tot mai avida, iar datoriile erau
peste tot. Dorinţa acuta a doze o înnebunea tot mai tare, iar corpul ei se
ofilea încetul cu încetul. Din ochii ce înainte râdeau acum puteai vedea doar
cum curge întuneric. Zâmbetul îi apărea din ce în ce mai rar pe buze. Stările
euforice şi lipsa de somn au facut sa apară pe chipul ei blând de altă dată
doar cearcane adânci şi obraji plânşi. În curând şi prietenul ei o părăsi
pentru o alta şi astfel a ajuns să-şi mărească doza considerabil. Asta
deschise ultimul capitol din viaţa ei...
Era noapte firguroasă de decembrie. Înghţi a nenumărata pastilă de ecstasy.
Scria apăsând uşor fiecare tastă a tastaturii. Îşi închise ochii şi îşi aduse
aminte de ceva pe care acum îl pierduse pentru totdeauna în adâncul
sufletului ei înghetat. O lacrimă cristalină luneca uşor parcurgând obrajii fini
ai feţei. Simţea cum totul în jurul ei se prăbuşeşte. Nimic nu mai era cum a
fost. În mintea ei vedea cum acvariul din camera ei se crapă puţin câte puţin
până când se spărsese de tot... Apa curgea pe parchetul îmbâcsit de vreme.
Vroia să se ridice să-şi salveze peştii la care ţinea atat de mult dar o forţă o
ţinea lipită de scaun si o obliga să scrie. Dar parcă şi tastele le apăsa tot mai
greu şi mai greu. Simţea cum aerul din jur se rarefiază pe timp ce trece. Un
fior rece îi trecuse pe şirea spinării. O altă lacrimă îşi facu loc pe obrazul
palid al fetei, lăsând în urma ei o urma de gheaţă. Din capul ei curgeau
multe gânduri, fără taină, fără rost, fără nicio legătură, dar ea le scria rând
pe rând fără să se oprească. Muzica suna în surdină de parcă îi acompania
starea abisală. Un alt fior îi trecu pe spate şi o amorţi, nesimţind decât frigul
din suflet. Apoi corpul ei căzu pe podeaua plină cu apă rece. Niciun cuvânt
nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca din nou
pe chip lăsând în urma ei o dâră neagră. Pe computer ultimele cuvinte pe
care le-a scris erau: "te iubesc şi te voi iubi mereu, adio acum din mine doar
trupul va râmane...".
Şi aşa s-a stins biata fată, cu sufletul neîmpăcat şi departe de persoana pe
care o iubea. Totul din viaţa ei se năruia sau cel puţin avea impresia asta. A
încercat sa gasească o alinare în drogurile pe ca re ea le credea prieteni, pe
când ele defapt sunt cele care i-au adus moartea...
Muguri si aripi
Natura si-a dat jos mantia alba si rece. Ziua este la inceput de drum.
Noaptea paraseste cerul ca o printesa ce se furiseaza de la un bal cu
speranta ca nimeni nu o sa-i observe lipsa. Soarele urca incet scarile cerului
cu pasi de diamant. Razele, ca niste dungi rosii lumineaza pamantul,
facandu-l sa para un glob aurit. Cupolele de vise impletite cu mireasma
cruda de liliac se inalta spre vazduhul senin.
E primavara! Vantul rece si crud este alungat de o raza palpaitoare de
pasiune. Pasarile in culori de curcubeu admira sufletul vesel de pom si florile
de cristal. Libelulele cu aripi azurii zboara in aerul parfumat, provocat de
florile tainice.
Impletiri dulci de glasuri cutreiera padurea. Lacul straveziu este luminat de o
dunga inflacarata ce a poposit in acea clipa pe pamant.
Acesta este spatiul copilariei mele! Vise ce se pot realiza doar in imaginatia
mea, ploi de foc ce cad pe pamantul unde numai fictiunea exista si ce-i mai
important: toate vietuitoarele pot vorbi, pot merge, pot auzi…
Noaptea, chiar daca este infricosatoare, imi place sa stau de vorba cu regina
sa, luna, cu stelele.
In aceste peisaje de primavara traiesc in fiecare zi. Aceasta este lumea de
care nu vreau sa ma despart niciodata!
Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă; ea trezeşte la viaţă
întreaga natură; peste flori, verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine,
ciripit de păsărele; câtă frumuseţe, câtă viaţă şi veselie peste tot locul;
zboară gândăcei de tot neamul; furnicile harnice lucrează toată ziua;
albinele caută nectar; păsările călătoare vin în ţara lor veche şi neuitată; de
sub covorul de frunze moarte se ivesc ghioceii; căldura soarelui dezmiardă
muguraşii; dulce vânt de primăvară; natura-i în sărbătoare; soare cald şi
vesel revarsă căldura-i mângâietoare; copaci în floare, iarba a prins colţ
fraged; noaptea scade, ziua creşte; zilele se fac mai lungi, mai blânde;
verde crud; ea aduce flori în câmpie, vânturi line, calde ploi şi veselie;
zumzetul harnicelor albine; rândunica cea voioasă taie albastrul cerului ca o
săgeată.
Un prieten deosebit
Domnul Costel este unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei mele. Tata la
cunoscut la Stadion sustinand echipa orasului. El este inalt, nu prea gras, cu
parul blond si ochi verzi si are ca pasiune fotbalul . Este foarte sufletist
iubeste copii si animalele, in special caini. Locueste la curte si fiind foarte
gospodar ii place ca fiecare lucru sa fie facut cu randuiala. Este casatorit si
are doi copii, un baiat si o fara, care sunt prieteni nostril ne joaca. Fiind
respectos si amabil cu toata lumea , la randul lui este respectat de cei din
jur datorita calmului si seriozitati cu care trateaza problemele. Cand are
musafiri este un bun ospitalier, iar cu noi copii se joaca si se comporta ca si
cum am fi copii lui iar noi ne simtim foarte bine in compania acestuia.
Acesta este Costel omul care nu isi compara prieteni ci si-i castiga prin felul
lui de a fi.
Un gest impresionant
Este duminica. Pe o alee din parc locuieşte fostul coleg al meu, pe nume
Mihai. Acesta,în urmă cu ceva timp, era un copil fericit, parintii lui erau
doctori, iar el învăţa foarte bine.
Acum este foarte sărac, locuieşte în stradă, tot timpul are necazuri,
deoarece parinţii lui au murit într-un accident de masina. Eu, aflându-mă la
Andrei, cel mai bun prieten al meu, l-am întrebat ce mai face Mihai. Acesta
mi-a răspuns că nici el nu mai ştie ce mai face Mihai, şi mi-a propus să îi
facem o vizită. Eu am fost de acord şi astfel am pornit spre parc. Când am
ajuns acolo, el ne-a zis:
- Salut prieteni, ce mai faceţi ?
Noi i-am răspuns:
-Bine, tu ?
- Cu banii stau cam prost, în rest bine.
Auzind asta, Andrei i-a dat o sumă mare de bani pe care o strânsese foarte
greu, iar Mihai i-a mulţumit pentru efortul depus. Peste o lună, el a ajuns la
un orfelinat de unde a fost înfiat de o familie bogată, iar acum suntem din
nou colegi.
Cel mai mult m-a impresionat faptul că Mihai i-a dat suma de bani pe care o
strânsese pentru a-şi lua o bicicleta.
Învăţătura pe care am tras-o, este ca atunci când ţi se cere ajutorul si poţi
să ajuti, nu trebuie să refuzi.
Sosirea primaverii
La pescuit
Inceputul primaverii
Farmecul copilăriei
Excursia la munte
Anotimpul toamna
Ajunul Craciunului
Este Ajunul Craciunului. Afara a nins iar totul este imbracat intr-o mantie
argintie. Geamurile caselor sunt decorate cu flori de gheata, iar pe hornuri
curg nori de fum .
Impreuna cu familia ne pregatim de Craciun, impodobind bradul, iar mama
pregateste sarmale si cozonaci. Dupa ce am impodobit bradul, am iesit
impreuna cu prietenii la sanius. Acolo ne-am tras cu sania, ne-am batut cu
bulgari si am facut ingerasi in zapada. Pe inserat ne-am intors la casele
noastre, obositi si flamanzi. Strazile erau pline de lumini iar din indepartare
se auzeau clinchete de zurgalai. Ajunsi acasa la caldura sobei, le-am povestit
parintilor cum am petrecut la sanius. Fiind vremea colindelor, am plecat cu
prieteni cu care am fost la sanius sa colindam pe la casele oamenilor sa
vestim Nasterea Domnului. Ne-am intors cu bratele incarcate de nuci, mere,
si cozonaci.
PRIMA ZI DE SCOALA
E prima zi de şcoală. Azi am păşit cu emoţie şi curiozitate în clădirea în care
îmi voi petrece următorii ani de şcoală.
Mi-am amintit cu nostalgie, de parcă era ieri că acum patru ani, la fel ca şi
azi , păşeam pragul altei şcoli. Eram in clasa a V-a . O lăsam în urmă pe
doamna învăţătoare pe care o cunoşteam bine, o iubeam foarte mult şi
începeam o nouă etapă în viaţa mea, alături de profesori necunoscuţi pentru
mine. Urma să cunoaştem pretenţiile fiecăruia.
Ce repede trece timpul ! Acum, în primele zile de proaspătă liceană fac fără
să vreau o analogie între ce simţeam atunci, şi ce simt acum. Constat cu un
oarecare regret că m-am maturizat mult. Îmi place copilăria.
Gândul îmi zboară din nou la primele zile din viaţa mea în gimnaziu. Aveam
oră de geografie. În ziua precedentă m-am pregătit foarte bine. Voiam să
răspund şi să fac o impresie bună. Când a intrat in clasă domnul profesor de
geografie, un om foarte impozant, şi cu un aer misterios, nici prin gând nu
mi-a trecut care vor fi roadele strădaniei mele. Voiam mult să răspund, dar
spre ghinionul meu, colega din faţa mea a fost convocată la lecţie. Am fost
tentată să-i şoptesc, dar m-am oprit la timp amintindu-mi că domnul
profesor ne-a atras atenţia asupra acestei probleme într-o oră anterioară.
Însă colega mea de bancă n-a ţinut seama de acest lucru şi a şoptit.
Cuvintele rostite de ea nu s-au oprit doar la destinaţie ci au ajuns şi la
urechile profesorului care, se pare, era hotărât să nu ierte nimic în ziua
aceea. Spre surprinderea mea, domnul profesor era convins că eu I-am
şoptit şi neaceptând nici o explicaţie din partea mea, mi-a trecut nota trei.
Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva niciodată. Nu m-ar fi deranjat foarte tare
dacă eram vinovată, dar nu acceptam să fiu pedepsită pe nedrept. În
momentele acelea îl uram pe profesor. Imediat mi-am dat seama că de fapt
colega mea de bancă era vinovată. Dezamăgirea era şi mai mare căci o
consideram prietena mea. Era foarte dureros să-ţi pierzi încrederea în cea
mai bună prietenă. Am suferit mult.
Acum, privit cu alţi ochi acel eveniment, îmi dau seama că a fost o
adevărată lecţie de viaţă pentru mine. Am simţit atunci ce înseamnă să
dezamăgeşti pe cineva. În toţi anii care au urmat, fosta mea prietenă nu era
aceeaşi fată pentru mine ca şi până atunci.
În toţi aceşti ani, am încercat ca prin comportamentul meu, să nu pierd
încrederea în oamenii pe care îi cunosc.
DE ZIUA FEMEII
Femeia! Poate singura fiinţă de pe acest pământ omagiată în toate formele
de artă şi cultură. Femeia! Elementul ce s-a ştiut face simţit oriunde, oricând
şi cu toate ipostazele şi feţele ei. A fost slăvită în poezie, cântată în ode,
reprodusă în picturi sau sculpturi, şi-a pus, de multe ori, amprenta asupra
istoriei. A fost amintită în fiecare etapă a vieţii sale: fată, iubită, amantă,
soţie, mamă; i s-au prezentat calităţile şi defectele, punctele tari şi punctele
slabe, poate şi pentru că „nimic nu ţine loc de femeie. De aceea au un preţ
atât de mare.” (Victor Duţă).
Femeia este celula fiecărei creaţii, în jurul ei se învârtesc scenariile vieţii,
reale sau închipuite. Foarte mulţi scriitori şi-au spus punctul de vedere în
privinţa femeii. Unii au văzut în ea un element bun al societăţii, alţii,
dimpotrivă, au considerat-o cauza tuturor relelor, poate şi pentru că „femeia
e mereu schimbătoare şi nestatornică” (Vergiliu) şi „este începutul tuturor
păcatelor” (Liviu Rebreanu).
Extrem de discutată a fost şi este frumuseţea femeii, atât cea fizică, cât şi
cea morală. „Cu un surâs femeia cucereşte un oraş şi cu încă unul un regat”
(proverb chinezesc). „Nu există păcat mai mare pentru o femeie, decât să
nu se nască frumoasă” (Anatole France), fapt ce îi închide, de cele mai multe
ori, toate uşile. Prima impresia este importantă, iar dacă femeia nu este
plăcută ochiului, în cele mai multe cazuri, nu mai are posibilitate să
demonstreze că are un suflet bun sau că deţine o inteligenţă deosebită.
Avantajul timpurilor noastre este că femeile au mai multe posibilităţi să
ascundă sau să corecteze greşelile naturii, au o deschidere mai mare spre
informaţie şi, pentru că „mintea unei femei lucrează altfel decât aceea a unui
bărbat” (James Clavel), au învăţat că „femeie nu te naşti, ci devii” (Simone
de Beauvoir).
Le-au oferit bărbaţilor momente sublime sau subiecte de gândire, ori i-au
făcut să exclame: „Slăbiciune, numele tău este femeie!” (William
Shakespeare). Femeia a invitat întotdeauna bărbaţii să „ o privească aşa
cum vrea ea” (Mircea Eliade), nu a arătat niciodată ceea ce nu a vrut să se
vadă, s-a comportat în preajma bărbaţilor de multe ori aşa cum credea ea
că ar vrea ei să se poarte, „a depins în ceea ce priveşte moravurile ei de acel
pe care îl iubeşte” (André Maurois). Toate aceste comportamente nu au fost
înţelese sau agreate întotdeauna de către bărbaţi, dar „să nu uităm că
femeia l-a scos pe Adam din Rai” (Victor Duţă), dovedind faptul că are o
voinţă pronunţată şi demonstrată, dar şi o putere foarte mare asupra
bărbatului, „că are darul de a-l face fericit şi, fără să-şi dea seama, prin
caracterul ei imposibil, reuşeşte să distrugă totul” (Alberto Moravia).
„Femeia e ca o mâţă; se lipeşte de cine o mângâie” (Mihail Solohov), iar
„trupul ei – o vioară, pe care, ca să o faci să vibreze, trebuie să fii mare
artist” (J. D. Salinger).
Chiar dacă bărbaţii au considerat că „în preajma femeilor trebuie folosite
cuvinte respectuoase şi gesturi indecente” ( Tristan Bernard), că „din zece
femei frumoase , cel puţin nouă sunt stricate „ (Honoré de Balzac),
paradoxal, „nimeni nu a făcut pasiuni pentru o femeie cuminte” (Victor
Duţă), iar în ochii lor „femeia cu un singur iubit e un înger, cea cu doi e un
monstru, iar cea cu trei e o femeie oarecare” (Victor Hugo).
Pasiunile mistuitoare au avut la bază o iubire la fel de înflăcărată. „Iubirea!
Aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să se urce până la el”
(Michelangelo Buonarotti). „Femeile, măritându-se, câştigă libertatea pe
care o pierd bărbaţii însurându-se” ( Victor Eftimiu).
În spatele fiecărui om mare s-a găsit o femeie deosebită, ce a ştiut să îşi
aducă aportul la binele familiei, a celor din jur şi a bărbatului său. Au fost
foarte multe femei ce şi-au influenţat bărbaţii în luarea deciziilor, aşa cum a
fost, de exemplu, Josefina pentru Napoleon, şi, dacă nu vor „să iasă liniştea
pe fereastră, când intră femeia pe uşă” (Romain Rolland), bărbaţii au
învaţat, din experinţa lor sau a altora, să-şi „ia o soţie potrivită” (Quintilian)
şi să nu uite că „se poate păzi un sac cu purici, o turmă de iepuri, dar o
femeie nu” (proverb românesc).
Chiar dacă i-a orbit iubirea, ei trebuie să fie atenţi la femeile pe care le vor
ca soţii, să le analizeze bine înainte de a face pasul hotărâtor, „să privească
mama şi apoi să se însoare cu fiica” (proverb arab), pentru că „toată
educaţia depinde de mamă” (Aristotel).
„Societatea femeilor este elementul în care se dezvoltă distincţia socială” ( J.
W. Goethe) şi „două puteri sunt în lume mai mari decât toate: Dumnezeu în
cer şi mama pe pământ. Un om este aşa cum vrea Dumnezeu şi cum îl
creşte mama care l-a făcut” (G. G. Lovinescu).
Şi pentru că „Dumnezeu nu poate fi peste tot, El le-a făcut pe mame”
(proverb arab), care au devenit „numele lui Dumnezeu din sufletul şi de pe
buzele copiilor mici” (W. M. Thackeray).
Aportul mamei în dezvoltarea fizică, morală şi intelectuală a copilului a fost
de necontestat din cele mai vechi timpuri. Ea este cea care, direct sau
indirect, conştient sau inconştient, influenţează viitorul pruncului, „tot ceea
ce este sau tot ceea ce speră să fie într-o zi acesta, datorându-i-se mamei” (
Abraham Lincoln). „Mama este geniul copilului” (Hegel), este modelul lui în
viaţă.
„Inima de mamă este cea mai mare minune a lumii” (Victor Duţă) şi cele
mai neînchipuite lucruri pot fi realizate dacă o mamă îşi pune în gând ceva
pentru copiii săi. Vai şi amar de cel care ameninţă siguranţa, liniştea sau
sănătatea copiilor ei! Este capabilă să doboare munţii cu mâinile goale sau
„cu un singur fir din părul său să lege un elefant” (proverb japonez).
Femeia! Muza pierdută a unora şi regăsită a altora!
Femeia! A fost, este şi va fi privită întotdeauna ca o busolă după care se
ghidează societatea, pentru că „toate popoarele civilizate au respectat
femeia” (J. J. Rousseau).
,,BUNATATE”
,,DUIOSIE”
,,HARNICIE”
,,SACRIFICIU”
,,INCREDERE”
Dragostea mamei nu are pret!
MAMA
Primavara
Primăvara a bătut timid la uşa tututor şi i s-a deschis cu mare drag. Doar ea,
primăvara dă putere firului de iarbă să ţâşnească din pământul generos,
care l-a găzduit cu-atâta bunătate peste iarnă. Tot ea dă putere ghiocelului
să străpungă frunzele căzute astă-toamnă sau chiar bucăţile de gheaţă, să-
şi scoată căpşorul afară pentru a-şi striga bucuria de a trăi.
Acesta face horă mare cu viorelele şi, când s-a încins mai iute jocul, se
retrag obosiţi. Au venit doar să ne spună că viaţa a învins iar şi iar.
Şi dacă nu înţelegem cu toţii că viaţa triumfă mereu, vine o mare sărbătoare
a Creştinătăţii, Paştele, să spună asta de peste două mii de ani. Sărbătoarea
Paştelui poate fi asociată cu primăvara. Retrezirea naturii la viaţă
simbolizează noua viaţă pe care creştinii au câştigat-o prin crucificarea şi
învierea lui Iisus.
Această mare sărbătoare este precedată de un post de 40 de zile, perioadă
numită Postul Paştelui. Ultima săptămână, numită Săptămâna Patimilor, are
menirea de a pregăti credincioşii pentru Înviere, imediat după ultima
săptămână dinaintea Paştelui, cea a Floriilor, în care se sărbătoreşte intrarea
lui Iisus în Ierusalim. De a doua zi, în Săptămâna Mare, se rememorează tot
ce a făcut Mântuitorul pe pământ. Prin post, reculegere şi rugăciune,
credincioşii parcurg acum cele şapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos-
Omul, fiecare zi din Săptămâna Patimilor, semnificând un nou pas al lui Iisus
pe drumul către răstignire şi Înviere.
Cu prilejul acestei sărbători, întreaga suflare se bucură, dar copiii o fac într-
un mod aparte. Aşa s-a născut ideea unui proiect, “PRIMĂVARA ŞI PAŞTELE
COPIILOR”. Ei s-au întrecut în propuneri de activităţi care se vor desfăşura
sub semnul semnificaţiei Floriilor şi Paştelui.
Petru început vor planta în ghivece speciale boabe sănătoase de grâu pe
care-l vor îngriji cu toată dăruirea pentru că vor ornamenta cu el Sfânta
Masă de Paşte, de pe care nu va lipsi pasca pe care o vor coace mamele
creştine, dar şi mielul care îl simbolizează chiar pe Mântiutorul nostru Iisus
Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele lumii şi a murit pe cruce ca un miel
nevinovat.
Vor picta apoi icoane cu care-şi vor împodobi sala de clasă şi un colţ din
camera lor , în care se vor ruga în taină. Într-o altă activitate se vor apleca
asupra cărţilor cu poveşti, care reprezintă schimbarea anotimpurilor, poveşti
care păstrează spiritul Paştelui. Vor merge şi la biserică, pentru că una din
bucuriile cele mai mari ale copilăriei este mersul la denie. Vor aduce laudă
lui Iisus Hristos, se vor ruga pentru ei, pentru familiile lor şi pentru cei aflaţi
în nevoie.
Cu câteva zile înainte de Marea Sărbătoare vor picta ouă. Până la această
vârstă, copiii au aflat deja că oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire,
smerenie, împăcare, pentru că în ornamentaţia lui se operează cu simboluri
( soare, lună, cruce), cu modele din natură (plante, animale, obiecte
casnice) şi cu modele de ţesături populare, cu tot repertoriul lor de semne
sacre.
În noaptea de Înviere, copiii vor merge la biserică. Va purta fiecare o
lumânere, pe care o va aprinde din Lumina adusă de preot de pe Masa
Sfântului Altar. Această lumânare este simbolul învierii, al biruinţei vieţii
asupra morţii şi Luminii lui Dumnezeu împotriva păcatului.
Toate acestea umplu sufletul copiilor, dar şi al nostru, al adulţilor de bucurie
Sfintele Paşti este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, este mult mai
vastă în semnificaţii cât şi în obiceiuri.
Să nu uităm niciodată câtă bucurie poate fi în sufletul unui copil în clipa în
care ciocneşte un ou roşu. “Hristos a înviat!”, “Adevărat a înviat!”. Şi jocul cu
cine are cel mai tare ou roşu stârneşte competiţia şi tradiţia merge mai
departe.
Venirea primaverii
O călătorie
O amintire
O amintire
Mama
Mama este fiinta cea mai draga de pe pamant. Pentru mine ea este
dragoste, bucurie, bunatate, povata si exemplu. O privesc cu drag. Chipul ei
blajin, luminos ca soarele de pe cer, imi da un sentiment de liniste. Privirea
sa blanda imi alina durerile, facandu-ma sa uit de toate necazurile. Glasul
sau duios bucura pe toata lumea. Ea este o fiinta buna si sufletista care
ajuta pe oricine. Oricat ar fi de lungi poveshtile pe care i le spun, ea ma
sculta rabdatoare pana la capat si apoi isi spune parerea. Eu o ascult si sunt
fericita ca am cu cine discuta. Orice i-as spune, ea ma intelege.Imi da tot
timpul sfaturi bune, care sau dovedit a fi folositoare. Pentru tot ce face, eu o
iubesc si simt ca sunt o fata norocasa pentru ca am o mama atat de buna.
Stiu ca ea ma iubeste foarte mult, si de aceea am sa fac tot posibilul sa nu o
supar niciodata.
Our friendship started two years ago. We both were at school. My books fell
on the floor and she gave them to me. She acted as she was my sister. Her
name is Rafaella.
Her appearance was frightening because she was…and she is small , thin,
long brown haired, blacked eyed.
She’s very devoted and I think is the most important quality that a friend
should have. She’s very kind and also hardworking. She likes walking in the
park by rollers skating, swimming and singing. We are together everywhere,
every time, so I consider her one of my best friends.
I hope she’ll be my friend forever and I’m glad to have such a friend.
Premiul intai
Imi amintesc cu bucurie fiecare moment frumos trait vreodata. Dintre mii si
mii de trairi cae mai emotionanta a fost momentul cand am luat in clasa a-V-
a premiul intai. Nu speram la acest premiu deoarece mi-a fost destul de
greu sa ma acomodez cu toti profesorii, dar cu multa munca am reusit.
Dupa un an plin de peripetii in care am trait tot felul de sentimente: fericire
cand luam note bune si totul iesea bine, dar si tristete cand notele erau mai
mici, in sfarsit a venit ziua mult asteptata. Aceasta clipa imi va rasplati toate
sacrificiile facute pentru a avea note bune.
Era o zi placuta de vara, natura si soarele arzator imi zambeau... eram atat
de fericit. Caldura si mirosul imbietor al florilor ma linisteau si ma faceau sa
uit de emotii. Asteptam in fata podiumului nerabdator. O multime de alti
elevi asteptau si ei, dar fara emotii... ce bine de ei!
Dupa o lunga asteptare aud: ,,Clasa a-V-a’’... deci a venit randul meu... nu
stiam ce sa fac, emotiile ma copleseau, nu puteam sa ma misc. Doamna
directoare imi striga numele..., il striga inca o data. Cineva ma impinge de la
spate si am urcat tremurand pe podium. Eram atat de entuziasmat! Mi s-a
inmanat diploma... eram deja in extaz, pe cele mai inalte culmi al bucuriei.
Cand am coborat toata lumea ma aplauda, iar eu m-am linistit, dar inima imi
batea cu putere.
Ce moment plin de emotii!
Iarna... o zana rece, Craiasa Alba care isi cerne micile cristale argintii peste
tot a sosit! A pus stapanire pe cer si pe pamant.
Luna, policandrul de cristal al cerului, parea spanzurata in inaltul cerului de
unde lumina ca o faclie eterna peste satul inecat in oceanul de omat.
Muntii sub lumina palida a lunii par cristale marete incremenite intr-o
nemiscare de veacuri. Crestele lor ating cerul cenusiu si inghetat. Brazii
maiestuosi isi infingeau acele pline de promoroaca, stralucind in razele
astrului selenar.
Satul scaldat de valurile spumegande ale oceanului de omat si de lumina
lunii parea trist, singuratic fara nici un om care sa-l bucure. Singura
prezenta uman este fumul cenusiu care ise din cosurile caselor si se inalta,
ca o fantasma, la cer unde sub vantul aprig par fiinte care striga dupa ajutor.
Scot sunete infricosatoare, gem, suspina, plang... sunt suntele pe care
nimeni nu vrea sa le auda.
Gerul isi face simtita prezenta prin sunete asurzitoare si parca imbolnaveste
natura inghetand-o, omorand-o...
Din cerul trist ca natura piere, se desprinde cate o lacrima incet si coboara
pe pamant sub forma unui fulg de nea. Simtind ca sfarsitul se aproprie cerul
izbucneste in lacrimi iar oceanul de nea se umple din nou.
Ce drama, ce chin pentru natura, dar si pentru oameni cand la stapanire
vine Craiasa Alba...
Cine poate fi cea mai importanta persoana din viata oricarui om, daca nu
cea care ne-a dat nastere si ne iubeste mai presus de orice, mama ?
Mama inseamna prieten, sfatuitor, protector, mama inseamna totul pentru
mine si de aceea o apreciez foarte mult.
Mama are un chip sfant, o fata luminoasa, iar parul galben ca soarele este
ca o coroana de aur. In ochii ei albastri ca cerul, blanzi si calzi pot sa citesc
fericirea, bucuria sau tristetea, admiratia sau dezamagire; ei sunt oglinda
sufletului, un suflet bun, magic in care, orice ar fi, poti sa gasesti alinare,
iertare si mai ales fericire.
Este o mama grijulie care intotdeauna are grija ca totul sa fie bine pentru
copiii ei.
Desi se mai supara cateodata, este iertatoare, uitand ceea ce am gresit, este
intelegatoare si pot vorbi orice cu ea, mai mereu dandu-mi sfaturi prielnice
pentru problemele mele.
Mama, icoana sufletului meu, intotdeauna stie ce gandesc, ce vreau si ce ma
framanta, ce am pe suflet, este ca o cititoare de suflete, parca e vrajita!
Orice as face, fie el lucru bun sau rau, mama ma va iubi si va face mereu ca
totul sa fie bine pentru mine: si-ar da si viata pentru mine.
Furtuna
Frunza
Zi de iarna
Totul a inceput cu un fulg de nea razlet care mi-a picat pe varful nasului.
Apoi un vant usor a inceput sa rascoleasca si ultimele frunze uscate lasate in
urma de Toamna. N-a durat mult si s-a pornit o ninsoare naprasnica insotita
de un ger teribil. Totul parea fantastic din locul in care eram eu. In fata
ochilor mei se intindea un peisaj grozav scos parca dintr-o carte de basme.
In timpul viscolului imi parea ca o vad in departare pe misterioasa Craiasa a
Zapezilor jucandu-se cu cativa fulgi razleti de nea. Mi-am dat seama ca totul
era doar un produs al imaginatiei mele, mai tarziu cand in loc de craiasa a
aparut un copac albit de zapada. Era golit de frunze si parea batran si totusi
parea un copacel firav in calea furiei vantului.
Totul a inceput sa mi se para trist in jur. Nimeni nu iesise afara. Nici macar
copiii care poate ca ar fi vrut sa se joace cu saniile. Nimeni nu era in parc.
Locul in care ma aflam parea pustiu si fara de viata. Nici scumpul tablou al
naturii pe care il vedeam nu-mi mai parea atat de frumos. Ceva tainic ii
lipsea, dar nu putea intelege atunci ce anume.
Apoi viscolul s-a linistit. Norii nu se mai uitau cu priviri incruntate la oameni.
Soarele s-a ivit si el din locul unde s-a ascuns. In urma n-a mai ramas decat
un imens desert de zapada. Asa am crezut pana am inceput sa observ ca din
case incep sa iasa mai intai cu sfiala apoi, din ce in ce mai indrazneti palcuri,
palcuri de copii. Venisera sa se joace cu saniile si sa schimbe pustiul alb cu
rasetele lor pline de culori de veselie.
Atunci mi s-a parut ca viata a revenit in acel loc si ca in toiul iernii a fost
creata o noua Primavara.
Imparatia Cuvintelor
Intr-o zi, anume nu se stie, o fetita pe nume Maria se gandi sa srie un basm,
iar pentru asta o chema pentru inceput pe semeata si zambitoarea formula
de inceput a tuturor basmelor, care se cheama: A fost odata…
Apoi de peste tari indepartate, fu trezita, lucru care-I facu placere, din
somnu-I dulce de un veac, o zana din povestile de demult, o zana tainica si
cunoscuta in acelasi timp. Ea se numea Imaginatia. ea este o zana cum nici
in povesti nu se poate gasi mai frumoasa sau mai inteleapta. Ea pe panze de
zefir, tese cu fire de margaritare, tese lungi fuioare de cuvinte, transformate
in imagini invizibile pentru ceilalti oameni si care se perindau prin fata
ochilor Mariei. Astfel ea a ajuns pe culmi asa de inalte, incat vedea intr-o
parte soarele si-n cealalta luna. Imaginatia I-a aratat si o raza de soare. O
raza pe care ea o iubea foarte mult pentru ca intotdeauna era prima si
ultima, apusul si rasaritul. Era o raza palida aproape fara valoare careia
Maria nu-I acorda-se pana atunci prea multa atentie, pentru ca era lipsita de
stralucirea celorlalte raze. Mai vazu in calatoria care dura doar o clipa
taramurile pe care locuieste zana Imaginatia, si decoperi ca desi toate
lucrurile erau in aparente la fel ca in realitate, aveau totusi ceva schimbat,
ceva care pe Maria o atragea. Toate firele de iarba erau cuvintele, tufele
erau poeziile, iar florile lor erau vesnice, la fel ca frumusetea poeziilor.
Arbustii reprezentau basmele, iar copacii inalti erau romanele. Toate aceste
lucruri o facura pe Maria sa-si dea seama ca se afla intr-o imparatie a
cuvantului, in care pentru fiecare cuvant era o frunza cat de mica, dar care
pentru copac inseamna inca o speranta la viata. Atunci fetita si-a dat seama
ca aceia nu erau copaci obisnuiti, ci erau copaci care nu reprezentau numai
lucrarile adunate din toata lumea,ci in spatele tuturor acestor lucruri se
ascundea sufletul literaturii si al comunicarii cu ajutorul cartilor.
A mai vazut si palatul zanei Imaginatia. Nu era un palat din aur ci unul din
imagini ce semanau intre ele si care relatau intr-un alt mod ceea ce este
scris in cartile-copaci. Dupa ce au facut o calatorie prin interiorul palatului,
Imaginatia a ajutat-o pe Maria sa creeze un basm in gandul sau pe care
urma sa il scrie pe o foaie de hatie cu ajutorul cuvintelor si a Creatiei.
Ea de cum este chemata vine imediat, pentru a transforma ceea ce fusese
tesut pe panzele de nori ale Imaginatiei, in cuvinte si fraze asternute pe
hartie. Iar pentru asta le-a chemat in ajutor pe slujitoarele sale mai mici,
harnice ca niste furnici. Astfel ca imediat se prezentara in sir indian.
Dintre ele cel mai mult se distingea Hiperbola, care cum o stiti ca ii place sa
faca din tantar purice urias, veni cu pompa cuvenite doar unei regine.
Aceasta ea singura ei calitate sau defect, care se numea “exagerarea”.
Apoi, urma inversiunea care toate cuvintele le intorcea pe dos, aparent fara
nici un folos. Insa numai ea stia, dupa cum si spunea, cat de mult muncea.
Cum trecu in locul ei in sir, Maria o vazu calare pe un cal ponei si cerand
sfaturi de la o oglinda, in ce priveste frumusetea ei. Astfel a venit, mandra
tinandu-se mandra in sa, Personificarea, cea care oricarui lucru sau animal
minte si cuvinte poate sa-i dea.
Apoi venea Comparatia cu mersul teapan si cu aerul unei infumurate
doamne de la Curte. Ea era privita cu mult respect de celelalte figuri de stil,
pentru ca daca nu era prima in sir, era atunci singura care datorita
apreciatiei pe care o facea asupra unui lucru, putea sa-I ofere un loc in
societate.
Dupa ea veni Antiteza,o batranica inofensiva la prima vedere, insa care era
ursuza ca un urs. Si chiar in fata unei glume, se uita la tine cu niste ochi
infioratori care te faceau sa-ti inghiti vorba, pentru ca Antiteza parca
intinerea cu treizeci de ani cand incepea o cearta, si mai ales,cand era unul
dintre adversari.
Alegoria era cea mai sireata dintre toate, caci altfel ar fi neputincioasa. Ea
poate sa formeze imagini concrete, insa numai cu ajutorul altor figuri de stil.
Metafora nu este cea care incheie convoiul, insa poatefi considerata cea mai
suava si mai delicata dintre toate figurile de stil.Ea veni imbracata cu o
rochie tesuta din petale de flori, cu fire de zare, curcubeie de margaritare,
pe fuioare de cer senin si nori albide catifea. Iar in par I s-au prins aburi de
ploie si flori de cirese de pe taramurile pasarilor maiestre.
Dupa ea veneu singurele surori care se tineau de brat si sirul nu-l respectau.
Ele erau cele mai plictisitoare figuri de stil si se numeau Enumeratia si
Repetitia. Iar dupa ele soseau cu mare jor slujitorii mai mici, pe numele lor
semnele de punctuatie, care alcatuiau plebea unui oras fantastic unde
stapanii lor erau figurile de stil.
Virgula marca pauza in vorbire, punctul semnul exclamarii si semnul
intrebarii se puneau la sfarsitul unei propozitii sau fraze si puteau sa
exprime un enunt, o mirare sau o curiozitate, si altele.
Cum sosira Figurile de stil si Semnele de punctuatie au inceput sa lucreze
mai departe panza inceputa de zana Imaginatia, transformand imaginile in
cuvinte menite sa le descrie. Apoi cuvintele si semnele de punctuatie s-au
asezat in ordine in propozitii si fraze,indicand astfel sensul lor.
Apoi Figurile de stil au inceput sa umple basmul cu flori de margaritare,cu
raze de soare ce apareau in noapte si cu fire de argint din nori ce se
pregateau de ploaie si care aveau in loc de picaturi,raze si flori de soare.
Eroina basmului a fost caracterizata de Metafora si Hiperbola care au inceput
sa-I daruiasca multe calitati dintre care pe multe, cum ar fi frumusetea si
vitejia, Hiperola le-a cam exagerat, pentru ca ea spunea ca nu este bine ca
totul sa fie foarte exagerat dar ca fara putina exagerare basmul nu mai este
asa de frumos, si atunci nu mai este basm.
In acelasi timp, Enumeratia si Repetitia nu si-au intarziat aparitia, incepand
sa insiruia toate personajele cu calitatile si defectele lor.
Antiteza si Supranaturalul au fost si ele prezente cand eroina se lupta cu un
leu urias, sau incerca sa gaseasca raspunsul la o ghicitoare care sa-I permita
sa patrunda intr-un castel fermecat.
Apoi Comparatia, Inversiunea si Personificarea, ajutate putin si de Alegorie
faceau comentarii asupra a tot ce se intampla. Din aceasta unire a rezultat
descrierea completa a personajelor, locurilor si primejdiilor, cu care eroina
intra in contact.
Insa, pe cand toti lucrau cu zor, sosi un baiat frumos, fiul unei zane pe nume
Frumusete. El se numea Sentiment, si de cum sosi se amesteca printre
ceilalti care zoriti cu munca, nici nu l-au observat. El incepu sa descrie
sentimentele pe care le avea eroina fata de tatal ei, de printul cu care s-a
casatorit, si cele pe care le avea fata de personajele rele care au incercat
mereu sa-I puna bete-n roate.
Astfel, fara ca nimeni sa-si dea seama atunci, Sentiment, lasa si el eroinei
un dar de pret, dupa care pleca la fel cum a venit, fara ca nimeni sa-l
observe. Astfel Sentiment contribui si el la crearea caracterului eroinei.
Dupa el sosi un domn foarte grav a carui functie data de zana Creatia era sa
spuna la sfarsitul fiecarui basm formula de sfarsit. Dar cum el era mai
sugubat spuse dupa formula si o gluma care avea menirea sa-I inveseleasca
pe cei truditi de munca. Insa,cu toate ca erau foarte obositi a fost nevoie
doar ca ei sa vada pentru o clipa opera creata cu ajutorul Mariei, ca sa
devina din nou cum au fost cand au venit: veseli si vioi.
Prietenie
Cosmosul meu
Nu pot sa-mi imaginez viata fara prieteni. Ei sunt una dintre cele mai
importante aspecte ale vietii. Avem nevoie de ei ca sa le impartasim atat
bucuriile cat si supararile noastre. Este bine sa stim lucrul acesta si sa
invatam din timp sa ii apreciem si sa-i tinem aproape de noi.
Pentru mine, prietenul meu cel mai bun inseamna foarte mult. De fiecare
data cand am avut nevoie de el mi-a fost alaturi. El este o persoana sincera
care nu ar putea sa ma minta niciodata indiferent de situatie. Mi-a dovedit
de nenumarate ori ca nu este un prieten fals si a reusit sa-mi castige toata
increderea. Am invatat sa ne distram, sa invatam unul de la celalalt, sa ne
plangem unul altuia atunci cand ne este greu si cel mai important lucru sa
ne respectam.
De cand suntem prieteni am inteles ca fara respect si fara ingaduinta nu poti
avea un prieten adevarat. Imi doresc foarte mult ca prietenia noastra sa
dureze o viata.
Iarna
Demult, lumea nu era aşa cum o ştim noi azi. Oamenii erau simpli şi se
mulţumeau cu ceea ce aveau. Nu ştiau ce este frigul, căldura, ninsoarea sau
ploaia. Pentru ei, totul era la fel în fiecare zi. În schimb, zilele de sărbătoare
erau deosebite.
Se apropia Crăciunul, ziua în care totul din jur părea cuprins de vrajă, iar
oamenii deveneau parcă şi mai buni.
Toţi se pregăteau de sărbătoare: împodobeau bradul cu diferite ornamente
strălucitoare, cumpărau lumânări şi făceau sarmale şi cozonaci. Chiar şi cei
săraci îşi strânseseră câte ceva din puţinul lor pentru ca în noaptea Ajunului
să aibă o masă mai bogată.
Pe masa unei familii sărace, dar foarte credincioase, se aflau doi cozonaci şi
patru lumânări aşezate una lângă alta, fiecare pusă într-un pahar de sticlă.
Lumânările le primiseră în după-amiaza aceea de la o femeie necunoscută,
în timp ce se întorceau acasă după o zi istovitoare de muncă.
Ele erau de o frumuseţe rară. Pe prima lumânare era desenat un peisaj
frumos cu un stol de vrăbii zgribulite şi, în zăpada rece, se vedea, firav, un
ghiocel. Soarele era palid.
Pe cea de-a doua lumânare era desenat un peisaj în care iarba era verde şi
fragedă, florile erau înflorite şi soarele strălucea cu putere. Pe cea de-a treia
lumânare erau desenaţi nori negri şi frunze de diferite culori legănându-se în
vânt. Pe cea de-a patra lumânare era un peisaj frumos unde totul era alb,
soarele nu se vedea de nori, iar copacii parcă erau acoperiţi cu zahăr.
Lumânările erau atât de frumoase încât cei care stăteau la masă - doi soţi şi
cei trei copii ai lor - le priveau cu uimire. Ar fi dorit să le păstreze pentru
totdeauna, dar, de asemenea, vroiau să aibă în casa lor lumină în acea
noapte de Crăciun.
Mâncară cozonacii în linişte în timp ce lumânările se topeau.
Noaptea, când toţi dormeau, a intrat pe fereastră un băiat drăguţ, îmbrăcat
în alb, cu părul blond şi creţ şi cu nişte aripi făcute parcă din catifea: era un
înger! El s-a îndreptat spre lumânări.
Dimineaţa când s-au trezit, toţi membrii familiei au rămas muţi de uimire :
lumânările erau tot întregi şi pe ele apăruseră nişte inscripţii. Pe prima
lumânare era scris cu verde PRIMĂVARA, pe cea de-a doua era scris cu auriu
VARA, pe a treia ,cu maro -TOAMNA, iar pe ultima scria cu alb IARNA.
Copiii erau în culmea fericirii. Nimeni nu-şi putea explica o asemenea
minune!
Deodată, îngerul care fusese noaptea trecută în casă apăru din nou. Casa se
lumină. El făcu un semn şi lumânările dispărură. Apoi îngerul se făcu
nevăzut.
Fetiţa cea mică fugi plângând după el dar, când deschise uşa casei, curtea
sărăcăcioasă fu înlocuită de un peisaj de vis: era identic cu cel de pe a patra
lumânare : IARNA. Deşi era frig, nimeni nu-l simţea pentru că frumuseţea
iernii era neasemuită. Zăpada sclipea de parcă era presărată cu diamante şi
din cer cădeau neîntrerupt fluturi albi dansând.
Peste trei luni apăru şi peisajul de pe prima lumânare: ghiocelul firav răsări
din zăpadă, soarele prinse să strălucească şi ici-colo apărură smocuri de
iarbă.
Peste alte trei luni apăru peisajul de pe a treia lumânare – toamna ruginie.
Frunzele copacilor aveau diferite culori şi, desprinzându-se de crengi,
pluteau legănându-se spre pământ.
Oamenii aflară povestea lumânărilor şi începură să iubească aceste
schimbări, pentru că de fiecare dată se întâmpla ceva nou în natură.
Şi, pentru că de atunci au fost nelipsite, oamenii le-au numit anotimpuri,
bucurându-se an de an de aceste schimbări miraculoase.
Erau odată, demult, mai demult de o mie de ani, două bătrâne care se
numeau Elisabeta şi Eleonora. Ele s-au născut şi şi-au petrecut viaţa în
munţii Bucegi, unde nimeni nu locuia în vremea aceea. Se spune că erau
surori. Erau foarte misterioase şi, de aceea, nimeni nu trecea să le vadă.
Puţini oameni aveau curajul să le viziteze şi asta doar atunci când aveau
mare nevoie de ajutorul lor – se zice că erau cele mai deştepte femei de pe
vremea aceeaşi ştiau să trateze tot felul de boli. Chiar dacă erau singuratice,
aveau un suflet enorm.
Într-o zi, pe când ele erau foarte bucuroase deoarece descoperiseră un nou
leac pentru a trata bolile, duşmanca lor, Sophie, a chemat pe cea mai bună
vrăjitoare din Franţa, pe nume Claire.
Claire era crudă, şmecheră,şi se înţelegea bine cu duşmanca celor două
băbuţe. Se spunea că era sora ei vitregă. Unii ziceau că şi aceasta avea
puteri foarte mari şi putea să facă tot ce dorea: putea să micşoreze Italia
sau că noaptea se putea transforma în vampir. De asemenea, putea aduce
oricând ploi şi furtuni.
Sophie nu le suporta pe cele două surori deoarece nu îşi putea controla
ciuda. Nu suporta ca cineva să fie mai deştept ca ea. Nu se temea de ele.
Era însă foarte invidioasă şi în stare de orice josnicie. A făcut multe lucruri
rele ca să le distrugă, dar nu a reuşit. Aşa că a apelat la vrăjitoarea Claire.
Aceasta, ca să-şi ajute sora, a urcat în Munţii Bucegi. Au ajuns împreună la
cele două băbuţe, prefăcându-se bolnave şi cerşind ajutor. Elisabeta şi
Eleonora au sărit imediat să le ajute, oferindu-le licoarea abia preparată.
Claire a luat sticluţa cu licoarea ei şi a picurat în ea câteva firicele dintr-un
praf –fără ca cele două surori să observe. Apoi, prefăcându-se
neîncrezătoare, le-a spus celor două băbuţe să bea şi ele câte o sorbitură ca
să se asigure că licoarea este bună şi că nu va păţi nimic. Băbuţele, neştiind
ce le aşteaptă, au făcut întocmai. În momentul acela, s-au transformat
amândouă în stânci.
Sophie şi Claire râdeau în hohote de victoria obţinută. Au dat apoi foc casei
ca să nu mai rămână nici urmă din ea…
De-a lungul vremii, stâncile au rămas acolo şi au primit numele de „Babele”.
Datorită acţiunii vântului şi precipitaţiilor, stâncile au căpătat forme tot mai
ciudate, dar tot mai seamănă cu nişte babe – Elisabeta şi Eleonora. În acel
loc au fost şi mai sunt şi astăzi…
8 Martie
Legamant
Din vis, din fir de poveste, din adancimi de timp, din fulgii de zapada, din
beteala de pe cetina de brad, din seara de colinda, din amintirea ce picura in
potirul inimii, din calendarul ce cu pas egal si indiferent masoara timpul, a
coborat CRACIUNUL …
Speranta mantuirii a luminat ieslea minunata si Dumnezeu Prunc ne-a
asigurat impacarea cu Dumnezeu Tatal.
Au crezut si magi si pastorii caci steaua si ingerii au adeverit Intruparea
Cuvantului. Iisus s-a nascut in iesle, dar a primit daruri de la imparati: aur,
smirna si tamaie. Deci, chiar de la nastere, Iisus a fost recunoscut ca mare
imparat al mantuirii si al iubirii.
Iisus s-a nascut sarac, dar nimeni n-a reusit niciodata sa-L intreaca in
bogatie. Iisus este, a fost si ramane imparatul lumii peste veacuri, prin
cuvantul Sau care dainuie si va dainui in nemurire.
Si dintre dealurile Ardealului ce poarta cuşme de zapada, in fiecare an
coboara Mos Craciun. Voi i-ati scris, copii, lui Mos Craciun ?
Iarna
Este iarna. Fulgii de nea danseaza spre pamant. Plapuma alba este tot mai
pufoasa. Copacii sunt imbracati in stelute de gheata. Pasarelele calatoare au
plecat spre drumul lor cel lung. Unele au stat la noi in tara si rezista frigului
cumplit de afara. Orasul pare inghetat, casele sunt acoperite cu zapada
pufoasa, geamurile sunt pictate cu flori de gheata argintii.
Copiii au pornit cu saniutele pe partie. Alearga bucurosi si cu obrajii rosi spre
derdelus. Unii se bulgareau, altii se tranteau in zapada, asa este distractia
lor. Se bucura cu totii ca a sosit anotimpul cel alb. Din loc in loc se zareste
cate un om de zapada hazliu, iar in jurul lui se invart copii fericiti.
Oamenii se pregatesc de marile sarbatori ale anului, Craciunul cu: lumini
stralucitoare si viu colorate, beteala argintie si aurie, globuri colorate,
impodobind geamurile, vitrinele, balcoanele si intreg orasul.
Bradul de Craciun este bucuria tuturor.
Bine ai sosit, iarna !
Iarna
Un vis de iarna
Flori de gheaţă s-au aşternut la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa mea
apare un lung camp acoperit cu mărgăritare sclipitoare. Glasul vântului de
iarnă parcă îmi şopteşte povestea lui. Şi deodată, Zâna Iernii m-a luat în
zbor pe aripile ei străvezii. Era la fel ca în poveştile şi basmele pe care mama
mea mi le citea în fiecare seară.Ea îmi prezentă întreg ţinutul pe care a pus
stăpânire, după care pocnit din degete şi un roi de fluturii albi m-au
înconjurat.Fulgii începuseră să zboare, iar spre surprinderea mea, aveam
aripi, pluteam şi dansam împreună cu ei, dansul fulgilor de nea. Zâna îşi
aduse caleaşca fermecată şi zbură împreună cu noii mei prietenii.
Era atât de frumos! Străbăteam cerul cu propriile mele aripi!După lungi
zboruri, în final am ajuns într-un loc minunat. Era palatul zânei. O clădire de
gheaţă ca oglinda împodobită de un păianjen iscusit şi pânze albe de un alb
strălucitor îţi umpleau ochii. Am păşit în palatul de cristal împreună cu fulgii,
vântul şi zâna. În mijlocul palatului era un loc magic. Fulgii construiau
oameni de zăpadă, iar vântul mă ducea în împărăţia lui, împărăţia poveştilor
nemuritoare.
Era ceva de neînchipuit! Deodată, o ploaie de steluţe începu a curge din
tavanul de gheaţă.Acei fulgi erau visele mele devenite realitate,acum!Parcă
era o poveste de demult şi îmi doream atât de mult să fie real!
Ioan Slavici spunea :"Nu e nimic mai trist ca o copilărie tristă închideţi ochii
şi visaţi alături de mine! “Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor
viaţa nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare.“
Fulgii jucăuşi, dansând voioşi prin aer, se aştern lin, dar sigur pe pământul
îngheţat.
Steluţe argintii umplu văzduhul. Fulgii dansează precum dansul petalelor
florilor de cireş ori ca un roi de fluturi albi.
Plapuma subţire de nea de dimineaţă a devenit un covor gros şi pufos la
atingere. Plopii sunt ca nişte fantasme albe care se pier înşiraţi în zare.
Casele şi-au pus cuşme albe.
Am deschis geamul camerei mele. Un fulg mi se opreşte în palmă. E
argintiu, rece, îmbrăcat într-o mantie dantelată. Îmi zâmbeşte ca şi cum m-
ar cunoaşte de multă vreme.
- Bine te-am găsit, Carina!
- Bi… bi… bine ai sosit, Fulguleţ! Am răspuns eu, aproape mută de uimire.
- Te-ai pregătit pentru sosirea Moşului?
- Cred că da…
- Să-ţi spun un secret: noi, fulgii de nea, suntem în acest an ajutoarele lui
Moş Crăciun.
- Adică…
- Adică, în dansul nostru prin aer vă observăm pe voi, copiii. Moşul vrea să
ştie ce faceţi, cum vă comportaţi cu părinţii şi profesorii, ce vă doriţi să vă
aducă Moşul.
- E o muncă plăcută. Dar de unde vii?
- Eeee… Cu ceva timp în urmă, un strop de apă jucăuş s-a înălţat până la
Norul cel Uriaş. Aici a făcut un mic popas, după care împreună cu miliarde
de prieteni a pornit într-o minunată aventură spre pământ.
Pe drum s-a întâlnit cu Moş Crivăţ care l-a transformat în mica steluţă pe
care o ţii tu acum în mână.
- Prin câte peripeţii ai trecut! Cum ţi s-au părut copiii anul acesta?
- Din câte mi-au povestit spiriduşii Moşului de anul trecut, în acest an sunt
mai cuminţi, însă la fel de frumoşi şi politicoşi.
- Te rog, Fulguleţ, transmite-i Moşului această scrisoare!
- Cu plăcere, spuse Fulguleţ şi îmi luă scrisoarea.
Brusc, m-am trezit într-o feerie de culori şi lumini, în mirosul inconfundabil
al cozonacilor bunicii.
Mi-am dat seama că totul a fost un vis.
Era Ajunul Crăciunului.
M-am dat jos din pat cu podul palmei ud şi m-am îndreptat spre bradul de
Crăciun.
Moşul îmi lăsase daruri sub brad.
Afară, copiii colindau şi fulgii dansau.
- Îţi mulţumesc, Fulguleţ! am şoptit către geam.
Este iarnă. Căzând din cer mă opresc în palma unei fetiţe. Ea mă privea
vrăjită cu ochii ei mari şi cristalii. Eu am întrebat-o:
- Ce faci, fetiţo?
- Am ieşit afară să mă joc.
- Ai prieteni de joacă? Am întrebat eu.
- Da. Dar tu?
- Da, şi eu am. Vrei să-ţi spun povestea mea?
- Te ascult!
- Eu vin dintr-o lume foarte frumoasă. În drumul meu am privit un râu, dar
mi-a atras atenţia un strop de apă care era foarte jucăuş. L-am salutat şi mi-
am continuat călătoria. Fiindcă eram obosit am poposit la Norul cel Uriaş.
Acolo m-am întâlnit cu Moş Crivăţ.
- Scuză-mă că te întrerup,. Am uitat să te întreb cum te numeşti.
- Mă numesc Pufăici.
- Continuă, te rog!
- Unde rămăsesem? A!…
Într-o zi din cerul lipsit de soare încep să coboare steluţe mici de zăpadă,
apoi mai mari, formând un covor pufos. Seamănă cu steluţele dar sunt fulgi!
Plutesc alene spre pământ. Un fulg s- aşezat pe un brad cu cetina verde.
Fulgul se numea Pufulete.
Bradul l-a întrebat:
- De ce te-ai aşezat pe umerii mei, fulg de nea_
- Mă numesc Pufulete şi îţi cer voie să mă odihnesc aici şi să privesc omătul
care îmbracă pomii casele, pământul transformând această lume într-o
întindere albă, vrăjită. Totul pare de zahăr.
Vântul zburdalnic trece prin apropiere şi Pufulete cade pe plapuma de omăt
moale care face ca totul să pară mai fin şi mai gingaş.
Dacă aş fi un fulg de nea…
Din prima zi de iarnă s-a pornit o ninsoare cumplită… Toţi fulgii alergau în
bătaia vântului. Numai unul era altfel decât ceilalţi. Toţi fulgii îl insultau.
Nimeni nu voia să se joace cu el.
La amiază fulgul se ascunse după creanga unui copac de teamă că va fi iar
jignit.
Dar ce se vede? Apăru o zână frumoasă cu rochie de nea strălucitoare atât
de strălucitoare că semăna cu smaraldele. Aceasta spuse:
- Cum te cheamă, fulgule?
- Mugurel mă numesc. zise fulgul sfios şi mirat că fusese văzut.
- De ce eşti supărat, Mugurel?
- Sunt supărat pentru că toţi fulgii mă cred urât şi tare mi-aş dori să fiu pe
placul lor. Mă puteţi ajuta?
- Cu mare plăcere! răspunse zâna. Aceasta scoase trei cubuleţe de
dimensiuni diferite: unul foarte mic, altul foarte mare şi cel de-al treilea
potrivit de mărime. În fiecare dintre aceste cuburi se găsea câte o vrajă.
Fulgul alese cubul cel mic. Deschise cubuleţul şi deodată fulgul se făcu mai
mare şi strălucitor.
Acum era apreciat şi cunoscut. Nu i se mai spunea Mugurel ci Faimosul.
De multe ori îi apreciem pe ceilalţi după aspect. Ar fi tare bine dacă am avea
răbdare să vedem şi sufletul lor. Sfatul meu este:
„Nu judeca o carte după copertă !
şi
„ Nu haina îl face pe om!”
Este iarnă. Flori sclipitoare se ţes pe geamuri. Miresmele iernii aduc bucurie
în sufletele oamenilor entuziasmaţi de venirea acestui anotimp.
Mă uit pe geam şi dintr-o dată zăresc un fulg de nea strălucitor ca un
diamant. L-am strâns în pumn zicându-ni : „Aş vrea să fiu un fulg de nea, la
atingerea copiilor să mă topesc de fericire”.
A doua zi, mă uit în oglindă şi ce credeţi? M-am transformat în ce ma visat.
M-am facut mulţi prieteni printre copiii jucăuşi.
Dar, din păcate, un copil m-a călcat, rămânând sufletul meu în amintirea
prietenilor mei…
Copilaria
Zi de martie
În mijlocul unui razboi dintre iarnă şi primăvară, toată natura era moartă.
Copacii erau negri de durere, nici nu existau flori, iar iarba era silită să fie
îndurerată pentru că era iarnă. O zăpadă albă se aşternea peste tot şi nu
lasa să iasa frumuseţile naturii la lumină.
În 1996 pe data de 12 octombrie s-a născut o fetiţă cu ochii asemănători
primăverii. Mama ei a numit-o Primăvara. Auzind natura că s-a născut o fată
cu ochii primăverii, a spus ca ea va fi regina naturii, astfel războiul a fost
câştigat de către primăvară. Soarele crud a apărut iarăşi pe cer cu forţe noi,
Frumuseţile Naturii au iesit la lumină.
În fiecare zi, natura o urmărea pe Primăvară să vadă unde merge. Într-o zi,
Primăvara se gândise să meargă prin pădure. Ajunsă acolo un copac i-a
vorbit, iar fetiţa era uimită. Uitându-se în jur, o floare îi spuse să rămână
acolo, până în 1 Martie. Părinţii erau distruşi că nu o mai găseau pe
Primăvară. În data de 1 Martie a apărut Primăvara acasă, era o zână parcă
desprinsă din poveşti.
1 Martie a fost petrecut de ea şi de părinţii ei în paradisul naturii.
Zi de martie
În mijlocul unui razboi dintre iarnă şi primăvară, toată natura era moartă.
Copacii erau negri de durere, nici nu existau flori, iar iarba era silită să fie
îndurerată pentru că era iarnă. O zăpadă albă se aşternea peste tot şi nu
lasa să iasa frumuseţile naturii la lumină.
În 1996 pe data de 12 octombrie s-a născut o fetiţă cu ochii asemănători
primăverii. Mama ei a numit-o Primăvara. Auzind natura că s-a născut o fată
cu ochii primăverii, a spus ca ea va fi regina naturii, astfel războiul a fost
câştigat de către primăvară. Soarele crud a apărut iarăşi pe cer cu forţe noi,
Frumuseţile Naturii au iesit la lumină.
În fiecare zi, natura o urmărea pe Primăvară să vadă unde merge. Într-o zi,
Primăvara se gândise să meargă prin pădure. Ajunsă acolo un copac i-a
vorbit, iar fetiţa era uimită. Uitându-se în jur, o floare îi spuse să rămână
acolo, până în 1 Martie. Părinţii erau distruşi că nu o mai găseau pe
Primăvară. În data de 1 Martie a apărut Primăvara acasă, era o zână parcă
desprinsă din poveşti.
1 Martie a fost petrecut de ea şi de părinţii ei în paradisul naturii.
De vorbă cu un ghiocel
De vorbă cu un ghiocel
De vorbă cu un ghiocel
De vorbă cu un ghiocel
De vorbă cu un ghiocel
De vorbă cu un ghiocel
Într-o bună zi, o bătrână care nu avea nici un copil s-a dus la lac şi plângea
amarnic. Lacrimile ei au căzut în lac de unde a ieşit o lebădă cu pene de aur.
Acea lebădă nu era nimic altceva decât un prinţ vrăjit.
Bătrâna a luat lebăda şi a făcut-o fiul său. A doua zi lebăda s-a dus la lac şi
a găsit o frumoasă lebădă şi la fel ca el, vrăjită.
Legenda spune că în partea luminată a lacului există o fântână care
îndeplineşte necuvântătoarelor o dorinţă.
Această legendă i-a spus-o bătrâna care nu era alta decât o zână bună.
Cele două lebede s-au dus la fântână să se roage să îi facă din nou oameni.
Fântâna le-a îndeplinit dorinţa şi s-au transformat.
Prinţul a luat-o pe prinţesă de nevastă şi au trăit fericiţi până la adânci
bătrâneţi.
Ghiocel
The mankind liked the sound of the music and the twitter of the birds, from
the beginning. By the time the music has been develop, so in this state
appeared many people with great talent beginning with Orpheus, and
finishing with Luciano Pavarotti (born 1935, Italian operatic tenor) or George
Gershwin (1898-1937, U.S. composer in whose works the frontiers between
classical and light music spontaneously and naturally disappear). That’s the
reason why all the civilizations gave a big attention to the musical education.
Around the music was borne a fantastic world of popular legends, with
fabulous creatures and people.
In Greek mythology the music was embodied in Euterpe (in classical myth
the Muse of music and Lyric poetry, daughter of Zeus). The Greek and
Roman mythology remembered in songs about Faunas an ancient woodland
deity, (identified with the Greek god Pan) who was playing at the panpipes
and the forest’s nymphs were dancing around him. In our mythology persist
a few of the legendary characters. So near Orpheus and Pan, appears
Peacock hunk, which animates the forest playing at the whistle or leaf.
If the kings loved the music played (automatically all the kingdom have to
like the music) by the pilgrims, now everyone’s opinions were divided.
But music isn’t all the same, so; from this reason the singers aren’t the
same. Every vocalist has his music stile; through he shows his thoughts, his
feelings and his opinions about some people or things.
Greats compositors like Joseph Haydn, Mozart and Beethoven represent the
good music.
The Austrian composer Joseph Haydn (1732-1809) is “the father” of
symphony. In time he was composer and conductor at the court of a Magyar
nobleman. Afterwards, he is settling at Vienna (the capital of Austria, in the
NE part, on the Danube), city who attracted many musicians. He knew the
glory to the end of his life. His creations had an impressive number of
symphonies. Truthfulness, humor and love for nature are incorporated in
Haydn’s music.
The Austrian composer Wolfgang Amadeus Mozart is one of the greatest
creators in music histories. He was born at Strasbourg (a city in NE France,
near the Rhine) in the summer of 1756. The first guidance are received from
his father how was violoncellist and composer. Wonder-boy, Mozart is writing
his first composition at four years old. Thought he lived only 35 years, he
had created many masterpieces in all music kind: sonata, philharmonic,
operas, concert.
Amadeus died at Vienna in 1791, berried in pours hall.
Another great compositor was the German Ludwig van Beethoven (Bonn,
1770-Vienna, 1827) over named “The Titanic” because his music expressed
a stirred force. Beethoven defies the savage destiny for a musician: at 29
years old he remains deaf. But he doesn’t give up, in this time Ludwig
mannish to compose magnificent operas. The symphonies, philharmonics,
vocal- symphonies, opera “Fidelino”, and plenty others, are immortal operas
of his genius.
But music didn’t stop here. In centuries XIX-XX appeared new kind of music
like: rock en roll, heavy metal, blues, hip-hop, house, etc. Every new appear
have an influence over the people, either on their clothes or on their
comportment.
Anyway, the music makes the people feel good, she is relaxing, makes you
remember some good memories, and gives you a state of dream. If the
music didn’t exist, maybe the human raze will be despaired.
Violenta in scoala
Intr-o dimineata ma indreptam grabit spre clasa, cand, din capatul celalalt al
coridorului, am auzit pe cineva care plangea.
M-am indreptat inspre acolo si am vazut o fata din clasa I care statea
aplecata pe pervazul ferestrei si plangea.
Cand mi-a auzit pasii a incetat sa mai planga, dar nu s-a intors spre mine.
Am intrebat-o ce s-a intamplat, dar ea nu a raspuns si atunci am vrut sa
plec, gandindu-ma ca nu e nimic grav.
Atunci ea s-a intors si in momentul acela am recunoscut-o: era colega surorii
mele, una din cele mai cuminti fete din clasa. Mi-a zis ca o fata dintr-o clasa
mai mare i-a pus o piedica in curtea scolii si celelalte fete care o insoteau au
inceput sa rada de ea. A cazut intr-o balta si s-a murdarit toata cu noroi. Nu
stiam ce sa fac: as fi vrut s-o ajut cumva, dar imi era teama ca voi intarzia
la ore, dar parca nici sa plec si s-o las asa nu puteam. Atunci i-am spus ca o
sa o ajut sa mearga pana in clasa la ea si sa-i spunem doamnei invatatoare
ce s-a intamplat.
Asa am si facut. Cand am intrat in clasa, doamna invatatoare tocmai intreba
copiii daca nu stiu ceva despre fata aceasta. I-am povestit cum am gasit-o si
ce a patit, apoi am plecat ingandurat spre clasa mea. Sunase demult, asa ca
ma gandeam ca doamna invatatoare o sa ma certe ca am intarziat. Am
batut incet la usa, am intrat, m-am scuzat si m-am asezat la locul meu.
Lectia pe care doamna invatatoare a inceput sa o predea era tocmai despre
violenta.
A fost o lectie frumoasa, din care am invatat multe lucruri, dar am ramas cu
un gust amar dupa intamplarea cu acea fetita batjocorita de colega ei mai
mare.
O furtuna neasteptata
Vara trecuta am fost cu parintii si cu surioara mea la mare. Noi copiii eram
nerabdatori sa ajungem cat mai repede, sa ne putem scalda in voie.
Totul a fost asa cum ne asteptam: apa calda, soarele stralucitor si nisipul fin
si moale.
Intr-una din zile am plecat la plaja, dar, pe neasteptate, s-a iscat o furtuna
foarte puternica. Vantul a inceput sa bata cu putere, inaltand fuioare de nisip
inspre cer. Marea a devenit agitata, valurile se ridicau izbind cu putere
faleza. Privind in largul nesfarsit al marii, aveam impresia ca apa a devenit
neagra. Cerul s-a intunecat si totul a devenit posomorat si sumbru in jur.
Ne-am adunat repede lucrurile de pe plaja si am fugit, speriati de furtuna
care a sosit, spre primul adapost care ne-a iesit in cale. Am intrat intr-un
magazin ticsit de oameni.
Din cand in cand, cerul era sfasiat de fulgere luminoase, care ne
inspaimantau. Imediat dupa aceea, se auzeau de departe tunetele puternice
si asurzitoare. Ploaia a inceput sa cada in ropote iuti, punand un val de apa
intre noi si mare. Nu mai vedeam nimic in fata, decat perdeaua de apa ce se
intesea tot mai tare.
Magazinul se ticsise de oameni in cautare de adapost. Unii dintre ei erau uzi
leoarca, altii aveau copii mici in brate care plangeau la fiecare bubuitura a
tunetelor.
Dupa aproape o ora, ca prin farmec, totul s-a linistit. De dupa un nor a
rasarit timid soarele, iar pamantul a inceput sa respire aerul curat al serii.
Ne-am bucurat ca furtuna a trecut si, cum nu mai era vreme de plaja sau de
baie, am plecat sa ne plimbam pe nisipul inca umed, bucurandu-ne de
linistea care s-a lasat.
Intr-o zi, pe Adrian il trimise mama sa duca niste placinte lui Mos Nicolae,
cel mai vrednic gospodar din sat, care era acum batran si bolnav.
- Bine ai venit, copile! Ii zise Mosul baiatului, cand il vazu apropiindu-se de
prispa pe care sedea.
- Bine te-am gasit, Mos Nicolae! Uite, ti-a trimis mama niste placinte. Dar ce
faci aici? Il intreba baiatul, privind cu curiozitate spre fluierul pe care Mosul il
tinea in mana.
- Am sa-ti arat ce fac, raspunse batranul. Pentru ca esti cuminte si vrednic,
am sa-ti dezvalui un secret.
Copilul, curios, privi spre Mos Nicolae care incepu sa fluiere incetisor. Ca din
pamant aparu in palma lui un greier.
- Ce faci, greieras dragalas? il saluta gospodarul.
- Iaca, ma bucur de caldura razelor soarelui! Raspunse greierul cu glasul lui
ragusit.
- Cum? Tu vorbesti? Nu se poate! Cred ca visez! Spuse copilul, plin de
uimire.
- Nu, nu visezi, copile drag! O singura zip e an Dumnezeu ne da glas.
- Asa e, se auzi un alt glas subtire
Cand privi mai atent, copilul vazu o furnicuta ce urca agale pe pantoful lui.
- Dar de ce va da glas? Intreba copilul curios.
- Pentru a putea vesti venirea verii, raspunse greierasul.
- Priveste in jurul tau! Vezi ca au inverzit toti pomii? Vezi ca iarba a crescut
si ca soarele e mai puternic?
- Da, vad toate acestea, raspunse copilul.
- Asta inseamna ca primavera se indeparteaza incer, incet si ca vara ii ia
locul, il lamuri furnica.
- Da, dar am observant ca pomii incep sa-si piarda florile si tare-mi pare
rau! Ce frumosi erau…
- Nu fi suparat! In locul parfumatelor flor se vor ivi fructe mari si zemoase,
spuse Mos Nicolae.
- Si iarba aceasta, moale si fina ca un covor, in curand va creste si va
ingalbeni. Nu vreau sa moara! se intrista baiatul.
- Covorul acesta e un lan de grau care se va coace si din care se va plamadi
painea, spuse furnicuta.
- Dar cu soarele ce se va intampla?
- Soarele va avea mai multa putere si va incalzi pamantul. Fructele si
legumele se vor coace, iar voi, oamenii, va veti bucura de toate bunatatile,
raspunse greierasul.
- Iar gospodarii vor avea mult de lucru pe camp, completa batranul.
- Dar de ce tocmai astazi v-a dezlegat Dumnezeu graiul, spuse Adrian
curios.
- Acesta e marele secret! Astazi este ziua in care s-a intors si ultima pasare
calatoare, semnul ca vara e pe-aproape. Dumnezeu da glas tuturor
vietuitoarelor pamantului pentru a-L lauda si a se bucura impreuna de
venirea verii, spuse batranul si inteleptul gospodar.
- Copilul pleca bucuros acasa, privind in jurul sau si minunandu-se de cele
auzite si vazute.
Un gest impresionant
Este duminica. Pe o alee din parc locuieşte fostul coleg al meu, pe nume
Mihai. Acesta,în urmă cu ceva timp, era un copil fericit, parintii lui erau
doctori, iar el învăţa foarte bine.
Acum este foarte sărac, locuieşte în stradă, tot timpul are necazuri,
deoarece parinţii lui au murit într-un accident de masina. Eu, aflându-mă la
Andrei, cel mai bun prieten al meu, l-am întrebat ce mai face Mihai. Acesta
mi-a răspuns că nici el nu mai ştie ce mai face Mihai, şi mi-a propus să îi
facem o vizită. Eu am fost de acord şi astfel am pornit spre parc. Când am
ajuns acolo, el ne-a zis:
- Salut prieteni, ce mai faceţi ?
Noi i-am răspuns:
-Bine, tu ?
- Cu banii stau cam prost, în rest bine.
Auzind asta, Andrei i-a dat o sumă mare de bani pe care o strânsese foarte
greu, iar Mihai i-a mulţumit pentru efortul depus. Peste o lună, el a ajuns la
un orfelinat de unde a fost înfiat de o familie bogată, iar acum suntem din
nou colegi.
Cel mai mult m-a impresionat faptul că Mihai i-a dat suma de bani pe care o
strânsese pentru a-şi lua o bicicleta.
Învăţătura pe care am tras-o, este ca atunci când ţi se cere ajutorul si poţi
să ajuti, nu trebuie să refuzi.
Este iarna. Satul este acoperit intr-un strai sclipitor de sarbatoare. Fumul
urca spre cer in fuioare albe.
Soarele sta suparat. A trecut vara, iar vantul si fulgi de nea il alunga:
-Vara a trecut!
-Stiu, dar copiii au nevoie de putina caldura.
-Nu e adevarat! Iarna fulgii de nea joaca pe acoperisul casei.
Vantul, vazand ca nu poate sa alunge soarele, il sufla departe. Insa soarele
nu pleaca.
-Bine tu ai vrut-o! iar vantul sulfa tare da ploaie si ninsoare.
Ninge foarte mult si e frig iar soarele nu mai suporta si pleca.
Casele, pomi si strazile au fost impodobite cu globulete, beteala si beculete
multicolore. Copiii bucurosi se joaca cu bulgari si fac oameni de zapada.
Te simti ca intr-o noua lume. Copacii de zahar, campul de cristal si cununa
de stelute argintii te fac sa te simti ca-n paradis.
Oglinda
Într-o zi, un copil priveşte o oglindă şi se întreabă ce-ar fi dacă oglinda i-ar
deveni prietenă.
După aceea copilul se enervă că oglinda nu voia să vorbească cu el şi îi
spune oglinzii:
–Niciodată nu o să fim prieteni!
Iar oglinda îi răspunse:
–Nu pot să fiu prietena ta, pentru că în fiecare zi faci câte o faptă rea.
Băiatul se gândi la toate faptele rele pe care le făcea. Din acea zi copilul se
gândi să-şi schimbe comportamentul.
O noapte fermecata
Acesta este bunicul meu, unul din cei mai importanți oameni din viața mea. Îl
iubesc mult, iar această dragoste pe care i-o port o împărtășește și el față de
mine. Îi doresc tot binele din lume și multă sănătate pentru că le merită pe
deplin.
COPILARIA
Copilaria este un taram magic.Nu stim unde si cand incepe si nu stim cand si
unde se termina.Copilaria este singurul moment al vietii in care traim totul
cu maxima intensitate.In care radem si plangem in aceeasi zi,in care ne
suparam si iertam in cateva secunde , in care suntem singuri si totodata cu
toata lumea.Taramul magic al copilarie mele sa petrecut intr-un satuc mic
dar valoros de la marginea unei paduri.Acolo ne strangeam in vacanta de
vara eu si toti verisorii mei.Bunica era atat de fericita sa ne aiba in preajma
ei.Vara cand ma duceam bunicul imi pregatea multe surprize, si mie si
verisorilor mei.Copilaria mea se ragaseste in poala bunicii.Stateam
amandoua la umbra teiului batran pe bancuta facuta de bunicul si imi
spunea povesti, ma mangaia si imi spunea vorbe dulci.Acolo mi.am petrecut
3 luni.Seara ieseam pe ulita si stateam pana noapte cu copii de acolo si ne
jucam tot feluri de jocuri .Bunica ne astepta cu ligheanul de gogosi pufoase
si moi,le pregatea din miezu
l noptii sa fie calde dimineata cand ne trezeam.Asa a fost copilaria
mea.Frumoasa ,sincera si luminoasa.Am crescut sub invataturile bunicilor si
a parintilor, am crescut intr-o lume frumoasa, plina de armonie unde toti
oamenii se intelegeau bine, unde imi petreceam serile in spatele casei, unde
aveam o casuta intr-un copac eu si verisorii mei.Acum ca am crescut imi
pare rau ca sa terminat asa repede si ca nu mai pot fii ca altadata.Dar oricat
de mare ai fii, acolo in suflet mai ai o particica care rosteste mereu cuvantul
COPILARIE!
Copilaria mea
Ce pot spune oare despre copilaria mea…?A fost si inca mai este una dintre
cele mai pretuite comori pe care nimeni nu ti-o poate lua din sufletul tau in
care infloreste din ce in ce mai mult.Copilaria mea este cel mai important
lucru pe care l-am primit in aceasta viata.Ma gandesc cum sa mi-o traiesc
din plin ,sa o impart cu pritenii si cu toata natura care imi poate oferi
adevarate jocuri felurite.
Nu voi sta in fata ecranului luminos al calculatorului sa ma joc,ma voi duce
afara si voi dsescoperi minunile ce ma poarta spre lumea viselor reale.Aici
pot redescoperi ce este copilaria fara sa ma gandescla sfarsitul ei.In cele din
urma sfarsitul ei va veni:sufletul se va maturiza,zambetul de pe fata noastra
va pieri.Dar de ce sa vorbesc de ce va fi?Eu ma gandesc la prezent,la
fericirea ce este in sufletul meu,la prietenii mei care ma asteapta afara sa ne
jucam.Astept sa vina dimineata sa ies la joc,sa uit de scoala,de invatat,de
griji,de tot ce ne poarta cu gandul la lumea de maine.Clipa aceasta nu o voi
mai intalni niciodata in aceasta viata,in alta zi.Cand oare am creat atatea
jocuri de care ne bucuram acum.Chiar daca am foarte putini ani de viata am
invatat sa ma bucur dinadis de frumusetea lucrurilor care ma inconjuara.
Acum copiii nu se mai bucura de copilarie.Locuiesc in orase aglomerate si
poluate.Poate daca se nasteau si ei intr-un sat cu flori si parfumuri,copaci si
verdele nesfarsit,veselie si gingasie,si-ar fi gasit si ei fericirea sufleteasca.M-
am nascut intr-un sat magic,iar in fiecare zi descopeream ceva nou.Am cei
mai minunati prieteni din lume.Povestile au o vraja necunoscuta in linistea
infernala.Exista insa o poveste pe cat de fumos va povestesc pe atat de
magica este ea.Povestea satului este una fericita
si gingasa.
Era de mult,pe meleagurile de odinioara,o floare atat de viu colorata si
frumoasa,dar aceasta floare era trista pentru ca nu avea prieteni,dar intr-o
zi,cand razele soarelui cadeau pe fata galbena a flori facand-o sa se simta
macar o clipa fericita,crescu langa ea un bujor rosu ca focul,catifelat si
gingas.La inceput si el a fost trist ca nu avea o prietena,dar o zana asa de
buna la dus in padurea celor o mie de minuni.acum are o prietena cu care
poate sa se joace.Asa este si cu un copil:are nevoie de prieteni pentru a gasi
veselia, de spijin pentru a o cauta si de indrumare pentru a se gandi la
aceasta idee stralucita.
COPILARIA
UNIVERSUL COPILARIEI
Universul copilariei este tot ceea ce ne inconjuara in interiorul sufletului. Este cel
mai important lucru pentru un copil chiar daca acesta nu isi da seama.
Chiar daca vrei sau nu, universul copilariei se dezvolta si in el patrund ganduri
rele sau bune, lucruri pe care doresti sa le ascunzi pentru tot restul vietii, dar si
lucruri pe care ai dori sa le imparti cu toti din jurul tau. In acest univers mai
patrund niste ganduri numite: "Gandurile dorului si ale durerii". Acest nume vine
e la propriile tale ganduri de care ti se face dor si ai da orice ca sa poti da timpul
inapoi macar cu o zi ca sa ti le recapati, ca dorul sa nu fie mai mare decat firele
de matase ale papusii Barbie.
In acest fantastic univers cele mai minunate mintiri sun jucariile, deoarece orice
copil, chiar daca depaseste varsta de 13 ani, ramane tot aceeasi persoana,
poate nu chiar la aspectul fizic, dar cu siguranta in adancul sufletului sau.
Jucariile sunt cele mai pretioase amintiri si daca cineva nu a avut parte de
acestea, eu spun ca copilaria acestui copil nu a existat.
Jucariile vor avea pentru totdeauna un loc mai in fata decat toate celalalte
amintiri si ganduri.
Copii ca si mine
Poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile
oamenilor este copilaria.Inocenta care insoteste aceasta varsta surprinde mereu prin
suras si candoare.In sufletul unui copil e atat de multa speranta si dragoste incat
ranindu-l i-ai omori surasul.
Sunt un copil si ma simt o norocoasa pentru ca viata mi-a dat poate prea multe sanse si
nu intotseauna le-am valorificat la superlativ. Privesc de jur imprejur la ceilalti copii.Atat
de mult potential zace in inocenta incat am putea recladi o lume a zambetului vesnic si
al pacii interioare.
Copii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor.Isi
zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea
lor.Toate gandurile marete,toate inventiile cu adevarat importante au izvorat din sufletul
unui copil care a visat sa-si depaseasca conditia si sa impresioneze lumea
demonstrand astfel ca evolutia societatii depinde de ambitia visului unui copil.Sunt copii
care trebuie sa lupte pentru apararea propriilor drepturi,copii pentru care dragostea
inseamna atat de mult tocmai pentru ca le lipseste.
Acesti copii au nevoie doar de o sansa pentru a-si demonstra valoarea.E atat de greu
sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intradevar traita.Copii
detecteaza artificialitatea,minciuna si egoismul,oricat de mult ai incerca sa-ti maschezi
atitudinea.
Merita sa lupti pentru a castiga increderea unui copil,caci inima lui e mai pretioasa
decat o comoara,mai fragila decat o floare,mai bogata decat intreaga avere a lumii.
Prietenia
Nu pot sa-mi imaginez viata fara prieteni. Ei sunt una dintre cele mai importante
aspecte ale vietii. Avem nevoie de ei ca sa le impartasim atat bucuriile cat si supararile
noastre. Este bine sa stim lucrul acesta si sa invatam din timp sa ii apreciem si sa-i
tinem aproape de noi.
Pentru mine, prietenul meu cel mai bun inseamna foarte mult. De fiecare data cand am
avut nevoie de el mi-a fost alaturi. El este o persoana sincera care nu ar putea sa ma
minta niciodata indiferent de situatie. Mi-a dovedit de nenumarate ori ca nu este un
prieten fals si a reusit sa-mi castige toata increderea. Am invatat sa ne distram, sa
invatam unul de la celalalt, sa ne plangem unul altuia atunci cand ne este greu si cel
mai important lucru sa ne respectam.
De cand suntem prieteni am inteles ca fara respect si fara ingaduinta nu poti avea un
prieten adevarat. Imi doresc foarte mult ca prietenia noastra sa dureze o viata.
Prietena mea
Primăvara
Dulce primavara
A venit primavara.natura s-a trezit la viată:zumzetul harnicelor albine se
aude in tot satul,iarba a prins colt fraged si nou,s-a dus zapada albă,cea
dintâi randunică,venita de departe,taie albastrul cerului ca o sageata,copacii
sunt in floare, mierla fluieră în zăvoi,noaptea a scazut,ziua a crescut,campul
a inverzit,zboara gandacei de tot neamul, peste tot flori , verdeaţă, pomi în
floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele,mieii se joaca pe campul
verde.toate aceste sunt semne ca fiica cea mai tanara si mai frumoasa a
sosoit si la noi.
Primavara
In sfarsit a sosit si mult asteptata primavara….! Odata cu ea, natura si-a dat
jos mantia alba, purtata o iarna intreaga si s-a trezit la viata!
Soarele putin palid isi strecoara razele printre crengile copacilor adormiti.
Iarba cea verde incepe sa incolteasca. Pasarile migratoare se intorc linistite
din tarile calde, stiind ca aici, in tara lor neschimbata vor gasi un loc unde isi
vor face cuibul si se vor inmulti. Ciocarlia canta cu glasul ei dulce, triluri
maiestre care incanta toata natura. In vazduh se plimba mirosul minunatelor
flori. Pe campuri si dealuri se vad in numar inmultit plapanzii ghiocei, care
asculta cu drag freamatul naturii. In gradina primaverii este un iaz, cu apa
proaspata si cristalina. Imprejur sunt numai flori multicolore.
Fiica cea mai tanara a anului, a adus odata cu ea multa bucurie. Totul este ca
intr-un vis: pasari de tot felul cu ciripitul lor, florile de toate culorile care
improspateaza natura, iarba cea proaspata, izvorul cel cristalin si cel mai
important element, soarele care trimite oamenilor o raza de speranta!
VESTITORUL PRIMĂVERII
A sosit in caleasca inflorita una din cele mai frumoase fiice ale batranului
Primavara.
Razele blande ale soarelui cad pe pamantul umed, iar printre ramurile
copacilor privesc uimiti spre soare.
-Cling! Cling!
-Cine esti? intreb eu.
-Eu sunt vestitorul primaverii!
Soarele spuse imediat dupa vorbele ghiocelului:
-Eu sunt domnul Soare, cel care trimite caldura pe pamant.Tu cine esti si de
ce esti trist?
-Ma numesc Alex si sunt trist deoarece celelalte flori nu vor sa se joace cu
mine.
-Nu-ti fa griji , ne vom juca noi cu tine!
-Va multumesc mult, sunteti cei mai buni prieteni.
Sub bolta albastra a cerului cei trei pareau ca un buchet de ghiocei mici.
Primavara
Natura și-a dat jos mantia albă,iar frigul a intrat în gâlceavă cu razele
soarelui. Se ceartă într-una, primul risipind fulgi din zăpada mieilor, celălalt
presărând cu clinchet fin,prin colțuri de grădină, ghiocei.
E primavară ?Vântul rece și crud este alungat de o raza pâlpâitoare de
pasiune doar
pentru moment…se întoarce plin de furie aducând cu el din zări nu foarte
îndepărtate,
cupole de vise împletite cu mireasmă crudă de zambile.
Primăvara e aproape,îi simt parfumul de salcie înflorită !
Păsările în culori de curcubeu admiră sufletul vesel de pom ce pregătește
aroma florilor ce se vor coace în pântece sâmburii, peste vară.
Trezită, toată suflarea este tulburată de mirosul crud al ierbii şi când luna se
va desface
ca un boboc de floare, va fi semnul că poate începe rânduiala ancestrală a
împerecherii
păsărilor.Balul debutează pe la echinocţiu, când culorile vor zăpăci spiritul cu
simfonii
suprapuse, o nebunie în care te lași pierdut , de fiecare dată. Încă un bob
zăbavă !
Libelulele își scutură aripile azurii în așteptarea marelui zbor către florile
tainice de la malul lacului,iar fluturii se pregătesc de marea metamorfoză.
Până atunci, visăm la momentul acela când, poate tot într-o noapte, o
fermecată ninsoare de petale se va isca din senin şi primăvara îşi va
împodobi coadele verzi cu flori de sânziene şi liliac.
Primavara
Primavara
A sosit primavara. Cerul este senin iar norii de cenusa dispar. Din cer apar
cateva raze aurii. De sub frunzele moarte se iveste ghiocelul. Pamantul e umed
si negru.
Primavara trezeste la viata intreaga natura. Iarba a prins colt fraged si nou. Pe
camp ne invaluie un dulce vant de primavara. Randunica cea voioasa isi face
cuibul. Primavara scoate ursul din barlog , si toate celelalte animale. Albinele se
pun pe treaba si cauta nectar. Furnicile harnice lucreaza toata ziua. Noaptea
scade , ziua creste. In a noptii linistire se aude o divina melodie. Toporasii se
inchina gingaselor lacramioare. Copacii sunt din nou in floare. Mieii se joaca pe
campul verde. Iata vin si gandaceii in hamide smaltuite. In aceasta vreme ,
natura-i in sarbatoare. Mierla fluiera-n zavoi.
Peste tot in natura sunt flori , verdeata , pomi in floare , zumzet de albina , ciripit
de pasarele.
Primavara este unul din cele patru anotimpuri ale anului , dar este singurul care
aduce viata in natura.
La munte , baba iarna nu si-a adunat cojoacele.
Picaturile de roua dulce , scanteiaza pe firicelele subtiri de iarba odata cu glas
subtire si mic al randunelelor care se trezesc la viata.
In paduri muschiul copacilor abia crescut este foarte moale. Oamenii se bucura
de sosirea primaverii dar altii se gandesc numai cum vor trebui sa faca si cum sa
curete copacii si gradinile.
Primavara este un anotimp plin de magie si culori. Anotimpul acesta este frumos
deoarece dupa iarna , el trezeste intreaga natura la viata.
Tot acum, păsările migratoare se întorc din ţările calde. Vom construi căsuţe
pentru ele şi le vom pune în copaci. Drept mulţumire, păsările călătoare ne vor
încânta auzul cu trilurile lor vesele. Va începe curăţenia în parcuri, se vor vopsi
copacii şi băncile din parc. Gâzele vor zumzăii şi vor dansa în aer. Freamătul lor
se va contopi cu freamătul naturii renăscute la viaţă.
Ziua fiind mai lungă avem mai multe ore în care să ne jucăm, mai multe ore de
distracţie. Simplul gând că vine primăvara îmi umple sufletul de fericire şi de
bucurie, de nerăbdare. Toţi oamenii sunt mai veseli, mai bucuroşi şi mai calzi.
Întreaga planetă renaşte primăvara: plantele, vietăţile, oamenii. Şi totul începe cu
1 Martie!
Primăvara
de Diana Bălăian
cls. a III-a Step By Step, S08
“G. Coşbuc” Oradea
Primăvara şi-a depăşit surorile şi a trecut pe la noi dând viaţă naturii şi făcând vânt în
păduri.
S-a uitat lung spre frumosul prinţ ce o vesteşte pe ea şi i-a spus:
-Văd că ai venit să ne dai speranţe, să mişti roţile muncii!
-Am venit să te salut! Tu arăţi precum cerul, albastră şi viu colorată!
Şi cum povesteau ei, florile râdeau în adânca libertate adusă de copaci, care legănau fiul
cel mic al Primăverii. Îţi pierdeai ochii în cristalinul cer care arunca spre pământ lacrimi
prefăcute în diamante ce loveau bobocii. Răţuştele dădeau din aripi şi o vedeau pe zâna lor în
oglinda lacului. Stolurile rândunelelor făceau o inimioară în înalta boltă a cerului. Te minunai
văzând urşii cu ursuleţii lor dansând pe pajiştea cea proaspătă. Fericirea a intrat în natură, dând
ce e mai bun din ea. Fetele săreau cu coşurile în mâini, luând câte o floare de argint ce are
tulpina lungă şi verde. Nu ştiai unde să te uiţi: în grădina dungată, în pădurea de smarald, sau la
Primăvară.
Căldura a pus stăpânire peste sat, la fel ca şi vietatea. Pe câmp oamenii lucrau cu
gândurile limpezite şi mâncau în aer liber. Era un vis. Fluturii se aşezau pe florile din care
albinele scoteau polen. Se întâlneau şi discutau despre ce au văzut în înălţimi.
Toată lumea cânta, dar greierele nu. A ieşit din casă şi a auzit cântecul de primăvară:
“Primăvară, ai venit,
Cu fericire cu tot ai sosit,
-Mor, mor, mor şi au, au, au
Să mergem la câmp acu’
-Cip-cirip, şi cra, cra, cra,
Acum e doar ziua ta.”
Supărat că au început cântecul fără el, greierele a spus:
-Urs, pasăre, cioară rea,
Cântecul acesta e invenţia mea!
Nu îl furaţi,
Că mă supăraţi!
Primăvara, cu un glas subţire,
Şi-a cerut iertare printr-o poezie.
Greierele împăcat, n-a mai plecat.
Şi, dacă primăvara pleca
Greierele tare se supăra.
SFÂRŞIT
Dulce primavara
Chiar daca nu este anotimpul meu preferat mie imi place si primavara
fiindca intreaga natura se trezeste la viata,gandaceii umbla dupa
mancare,primavara scoate ursul din barlog. câtă frumuseţe, câtă viaţă şi
veselie peste tot locul!