Satisfacerea nevoilor zilnice ale omului se realizează prin intermediul
factorilor materiali (alimente, îmbrăcăminte, locuinţe etc.) şi spirituali. Factorii materiali cuprind bunurile (alimente, îmbrăcăminte, locuinţe etc.) şi serviciile (transportul călătorilor, repararea bunurilor, instruirea populaţiei etc.). Totalitatea acţiunilor prin care bunurile şi serviciile sunt distribuite oamenilor, pentru satisfacerea nevoilor acestora şi pentru obţinerea unui câştig, poartă denumirea de activitate economică. În contextul acestei activităţi, agenţii economici trebuie să ştie care sunt bunurile de care dispun la un moment dat, ce au de dat sau de primit, care este volumul cheltuielilor, veniturilor, profitului. Din această nevoie firească de cunoaştere a apărut evidenţa, care este reprezentarea în scris a fenomenelor sociale pe baza unor principii şi procedee determinate, în scopul obţinerii de informaţii privind desfăşurarea unei anumite activităţi. Informaţiile privind fenomenele şi procesele economice sunt consemnate în acte scrise numite documente, care sunt supuse apoi operaţiilor de prelucrare manuală, mecanizată sau automatizată în scopul luării unor decizii optime de către conducerile unităţilor economice. Valorificarea deplină a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informaţional economic, conceput ca un ansamblu de principii, mijloace şi metode utilizate de un agent economic pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea, prelucrarea, stocarea, analiza şi valorificarea informaţiilor economice. Funcţia de bază a sistemului informaţional economic este aceea de a vehicula un anumit volum de informaţii, pe baza căruia să se ia decizii economice raţionale pe toate treptele organizatorice (unitate economică, ramură economică, economie naţională). Din punct de vedere funcţional, sistemul informaţional economic este structurat în 3 componente: Planificarea (programarea sau bugetarea) economico-financiară, prin care se fixează anumite obiective care trebuie îndeplinite în perioada următoare; Evidenţa economică – constituie un sistem unitar de înregistrare, urmărire şi control a informaţiilor privind activitatea economico- financiară; Legislaţia economico-financiară – reprezintă ansamblul legilor din domeniul economic şi financiar;