Argumentare text epic/narativ,2020, RECAPITULARE, CLASA A VIII-A

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în proză sau în versuri, care se
bazează pe naratiune, ca modalitate principală de expunere, autorul exprimându-și, în mod
indirect, ideile și sentimentele, prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate
într-o actiune, plasată în timp şi în spatiu.

Fragmentul selectat din opera X de Y se înscrie în tiparul narativ/apartine genului epic,

întrunind caracteristici precum: exprimarea ideilor, a trăirilor autorului, în mod indirect,
prezenta naratiunii ca mod de expunere, a instantelor comunicării narative (narator/personaje)
si a cronotopului actiunii.

Pe de o parte, prin intermediul naratiunii, ca mod de expunere, este relatată o

întâmplare ai cărei protagonisti...(rezumi în 2-3 fraze fragmentul). Pe lângă naratiune sunt
valorificate, ca moduri de expunere: descrierea sumară (ce suspendă naratiunea) si dialogul
(ce are rolul de a dinamiza discursul epic).

În privinta instantelor comunicării narative, se distinge, din punctul de vedere al

gradului de implicare în diegeză, ipostaza unui narator obiectiv/subiectiv, sugestivi fiind
indicii morfologici la persoana a III-a /I. (exemple), fiind vocea abstractă a autorului.

Pe lângă narator, ca instante ale comunicării în textul epic, apar si personajele,

definitorii pentru genul epic, ele fiind implicate în acțiune și intrând în diferite tipuri de
conflicte exterioare sau interioare (precizare, dacă există). Protagonistul fragmentului/operei
este..., iar personajele secundare/episodice sunt...

Nu în ultimul rând, se distinge cronotopul actiunii: spatiul întâmplării e precizat:,,...",

însă/iar coordonata temporală e vag/bine precizată/conturată:,,...".

Asadar, prezența naratorului, a firului epic și a personajelor sunt trăsături elocvente

care încadrează textul/fragmentul X în genul epic.

Argumentare text epic, ,,Ion’’, Liviu Rebreanu ( fragment)

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în proză sau în versuri, care se
bazează pe naratiune, ca modalitate principală de expunere, autorul exprimându-și, în mod
indirect, ideile și sentimentele, prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate
într-o actiune, plasată în timp şi în spatiu.

Fragmentul selectat din opera ,,Ion’’ de Liviu Rebreanu se înscrie în tiparul genului
epic, întrunind caracteristici precum: exprimarea ideilor, a trăirilor autorului, în mod indirect,
prezenta naratiunii ca mod de expunere, a instantelor comunicării narative (narator/personaje)
si a cronotopului actiunii.

Pe de o parte, prin intermediul naratiunii, ca mod de expunere, este relatată o

întâmplare ai cărei protagonist: preotul Belciug, Maria Herdelea, Laura și Titu, primarul și
țăranii participă la sărbătoarea satului. Preotul este însoțit de Maria Herdelea, Laura și Titu,
care vin în ograda unui țăran , unde se ține o petrecere. Atitudinea țăranilor față de fața
bisericească este una de respect. Preotul este și el invitat, alături de Maria și de cei doi copii să
participe la sărbătoarea țăranilor. Pe lângă naratiune sunt valorificate, ca moduri de expunere:
descrierea sumară (ce suspendă naratiunea) ,,se simțea mult deasupra norodului’’ si dialogul
(ce are rolul de a dinamiza discursul epic) ,,Poftim mai aproape!’’.

În privinta instantelor comunicării narative, se distinge, din punctul de vedere al

gradului de implicare în diegeză, ipostaza unui narator obiectiv, sugestivi fiind indicii
morfologici la persoana a III-a: verbele ,,venea’’, ,,era’’ și ,,umblase’’, fiind vocea abstractă a
autorului.

Pe lângă narator, ca instante ale comunicării în textul epic, apar si personajele,

definitorii pentru genul epic, ele fiind implicate în acțiune. Protagonistul fragmentului este
Preotul Belciug, care este respectat în comunitate, iar oamenii, personajul colectiv, au o
atitudine supusă. Alături de el mai apar Maria Herdelea, care era mândră și se simțea
superioară mulțimii, pentru că purta haine nemțești și că era măritată cu un învățător, iar
personajele episodice sunt Laura și Titu.

Nu în ultimul rând, se distinge cronotopul actiunii: spatiul întâmplării e precizat:,,spre

uliță", în curtea unui țăran, însă coordonata temporală e vag conturată: în zi de sărbătoare.

Asadar, prezența naratorului, a firului epic și a personajelor sunt trăsături elocvente

care încadrează textul fragmentar ,,Ion’’ de Liviu Rebreanu în genul epic.

Argumentare genul epic, Mara, Ioan Slavici (fragment)

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în proză, care se bazează pe naratiune,
ca modalitate principală de expunere, autorul exprimându-și, în mod indirect, ideile și
sentimentele, prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate într-o actiune,
plasată în timp şi în spatiu.

Fragmentul selectat din opera ,,Mara’’ de Ioan Slavici se înscrie în tiparul genului
epic, întrunind caracteristici precum: exprimarea ideilor, a trăirilor autorului, în mod indirect,
prezenta naratiunii ca mod de expunere, a instantelor comunicării narative (narator/personaje)
si a cronotopului actiunii.

Pe de o parte, prin intermediul naratiunii, ca mod de expunere, aflăm că Mara este

văduvă și că soțul ei petrecea mai mult pe la birt decât acasă și că femeia trebuie să se
îngrijească de zestrea căpătată. Mara pare să fie o femeie puternică și întreprinzătoare, care
este dispusă să muncească din greu pentru copiii ei. Pe lângă naratiune se valorifică, ca
moduri de expunere: descrierea sumară (ce suspendă naratiunea) ,,săraca, văduvă cu doi
copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică…’’.

În privinta instantelor comunicării narative, se distinge, din punctul de vedere al

gradului de implicare în diegeză, ipostaza unui narator obiectiv, sugestivi fiind indicii
morfologici la persoana a III-a: verbele ,,a lăsat’’, ,,vinde’’, ,,duce’’ și pronumele ,,ea’’, fiind
vocea abstractă a autorului.
 Pe lângă narator, ca instanțe ale comunicării în textul epic, apar si personajele,
definitorii pentru genul epic, ele fiind implicate în acțiune. Protagonista fragmentului este
Mara, o femeie harnică, puternică, întreprinzătoare, capabilă să lupte pentru binele copiilor și
să-și aibă grijă de zestrea sa, iar personajul absent este Bârzovanu, soțul răposat al Marei
căruia îi plăcea să petreacă pe la birt decât să aibă grijă de familia lui.

Nu în ultimul rând, se distinge cronotopul actiunii: spatiul întâmplării este vast:,,pe

lunca Murășului, la Radna, la Lipova", iar coordonata temporală e vag conturată:,,marți
dimineața, joi dimineața".

Asadar, prezența naratorului, a firului epic și a personajelor sunt trăsături elocvente

care încadrează fragmentul ,,Mara’’ de Ioan Slavici în genul epic.