Ministerul Educației, Culturii Și Cercetării a RepubliciI Moldova

Colegiul de Ecologie
Studiu individual ghidat nr.1.1.1 A realizat : Bîrdan Cristina E-041
Tema: Modificări globale ale mediului –mileniul III
Geosistemul a mai fost definit în sens geografic ca fiind „un sistem deschis, un
întreg alcătuit din elemente corelate ale naturii, acţionând în învelişul geografic”.
Acesta poate suferi influenţe diverse din partea societăţii omeneşti, care îi
transformă anumite elemente componente și intensități cu care se manifestă unele
procese, afectând în timp funcționarea întregului sistem. Astfel, geosistemele
naturale suferă transformări care afectează structura proceselor naturale şi conferă
geosistemelor o calitate nouă.
Programul de Monitoring al geosistemului are trei scopuri definite:
- furnizarea de informaţii pentru comunitatea ştiinţifică, administraţie şi structurile
politice, constituind rezultate din activitatea de cercetare în ştiinţele fizice,
biologice şi sociale;
- suport pentru schimburi sistematice de informaţii ştiinţifice;
- suport pentru monitoringul integrat al rezervaţiilor biosferei în relație cu
schimbările globale, diversitatea biologică, managementul ecosistemelor, impact
antropic şi dezvoltare durabilă.
Obiectivele sistemului de monitoring integrat sunt:
- monitorizarea evoluţiei elementelor cadrului natural;
- conservarea diversităţii biologice şi a resurselor genetice;
- asistarea deciziilor managementului socio-economic care să garanteze:
 prevenirea deteriorării capitalului natural;
 prevenirea depăşirii capacităţii productive a capitalului natural;
 prevenirea depăşirii capacităţii de suport a capitalului natural;
 fundamentarea şi realizarea acţiunilor de recuperare a componentelor
deteriorate ale capitalului natural.

Calitatea mediului este o noţiune complexă care cuprinde numeroase aspecte ale
relaţiilor dintre om şi natură, atât din punct de vedere al potenţialului productiv al
mediului, cât şi privind modul în care este afectată viaţa şi sănătatea oamenilor.
Potențialul productiv se reflectă în diversele obiective social-economice, care pot fi
afectate de factorii naturali nefavorabili, sau în consecinţele unor activităţi
economice care generează procese de degradare sau conduc la poluarea mediului.
Sursele de impurificare a mediului pot fi categorisite în: surse naturale şi surse
generate de prezenţa şi activitatea umană. Dintre cei mai importanţi impurificatori
naturali menţionăm dioxidul de carbon,apele subterane acide sau saline.
Dioxidul de carbon (CO2). Energia necesară susţinerii proceselor vitale este
procurată, de marea majoritate a organismelor, prin oxidarea substanţei organice, a
hidranţilor de carbon, în procesul respiraţiei
În acelaşi timp, CO2 este absorbit de plantele verzi, iar prin procesul de fotosinteză
carbonul intră din nou în componenţa materiei organice. Un astfel de parcurs face
ca, în atmosferă, să existe o variabilitate destul de redusă a concentraţiei acestui
gaz.
Prezenţa CO2 în atmosferă este importantă nu numai pentru fotosinteză, ci şi
pentru realizarea unui mediu climatic specific. Alături de vaporii de apă, acest gaz
are un rol important în menţinerea radiaţiilor calorice emise de Pământ. Fenomenul
este cunoscut sub denumirea de „efect de seră”.Pulberile în suspensie constituie
material de impurificare dar care are un rol important în producerea precipitaţiilor
atmosferice. Se apreciază că, în fiecare an, atmosfera poartă peste 30 mil. tone de
praf. Invazia prafului nu se face numai printr-un proces de depunere brută, există şi
cazuri când invazia prafului este dramatică, aşa cum se întâmplă în furtunile de
praf din prerii sau din deşerturi.
Problemele mediului depăşesc graniţele naţionale, motiv pentru care se cere
găsirea unor soluţii regionale sau globale. De asemenea, practica de a elabora şi a
aplica anumite reguli faţă de mediul înconjurător necesită o strategie globală
Poluarea solului constă în orice acţiune care produce dereglarea funcţionării
normale a acestuia, ca suport şi mediu de viaţă pentru plantele superioare din
cadrul. Degradarea se manifestă pe cale fizică (fenomenul de compactare,
degradarea structurii, excavare, eroziune, depuneri de deşeuri), chimică (poluarea
cu metale grele, modificarea pH-ului, sărăturare), biologică (poluarea cu germeni
de boli) şi radioactivă (cu elemente radioactive: uraniu, cesiu,iod,radioactiv).
Aceste forme afectează calitatea solurilor și conduc la scăderea capacității
productive a solului.
Multe probleme de poluare a solului sunt legate de folosirea în cantităţi din ce în ce
mai mari a îngrăşămintelor chimice în agricultură. Astfel, superfosfaţii conţin o
serie de impurităţi (metale şi metaloizi toxici), care, în ansamblu, constituie un risc
potenţial foarte serios de poluare a solului.
Complexitatea solului, ca mediu de viaţă pentru microorganisme şi suport pentru
plantele superioare, implică un echilibru fragil al proceselor şi fenomenelor ce au
loc în sol. Menţinerea acestui echilibru este condiţia esenţială pentru fertilitatea
solului, deci pentru potenţialul său productiv.
Spre deosebire de alte resurse naturale, solul, odată distrus, necesită o perioadă
lungă pentru refacere, iar aceasta nu va fi integrală, întrucât nu se pot reproduce
condiţiile şi istoria milenară a formării sale.
Poluarea aerului reprezintă principalul efect al industrializării lumii moderne.
Aproape nici un oraş al lumii nu a reuşit să evite confruntarea cu acest flagel. Dar
această situaţie poate fi totuşi evitată, anume prin gama largă de strategii pe care
ţările lumii le aplică în combaterea poluării. Nu toate aceste metode ating un
succes deplin, dar multe dintre ele funcţionează destul de bine, încât
inconvenientele sunt trecute cu vederea. Cu toate că producătorii de combustibili
au emis avertizări cum că producţia de benzină fără plumb va ridica preţurile şi va
micşora rezervele de combustibil, nici una dintre aceste preziceri nu s-au adeverit.
Astăzi, automobilistul american nici nu realizează absenţa acestui combustibil
otrăvitor – dacă el a fost vreodată conştient de existenţa lui.
Excluderea plumbului din benzină a adus de fapt pe piaţă o nouă generaţie, mai
curată, de combustibili. Formula benzinei a fost schimbată, cea nouă conţinând cu
90% mai puţin benzen şi alte componente toxice, rezultatul fiind că în multe oraşe
americane gradul de poluare a scăzut cu până la 15%, în cursul primului an după
introducerea noilor combustibili. Dar acestea nu sunt singurele succese înregistrate
În concluzie, se poate afirma că mediul trebuie adaptat şi organizat pentru a
răspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor
resurse şi prelucrarea lor pentru a deservi populaţia (pentru a satisface doleanţele
acestora). Această dependenţă cunoaşte un mare grad de reciprocitate, datorită
faptului că nevoile umane se adaptează într-o măsură mai mare sau mai mică
mediului.
Utilizarea terenurilor este o preocupare încă din Neolitic. În perioada
contemporană, provocările acestui domeniu de interes sunt tot mai acute, date fiind
implicațiile în modificările de mediu.
Aprox. 40 % din suprafaţa uscatului terestru a fost modificată puternic de
activităţile antropice (producţie agricolă, exploatare industrială, extindere localităţi
etc. Suprafaţa terenurilor agricole a crescut foarte mut în ultimele decenii: 4,55
mld. ha în 1996, 4,93 mld. ha în 2002. Doar 1 % a fost scoasă din circuitul agricol,
în special în ţările sărace.
Modificările produse în distribuţia spaţială a diferitelor tipuri de cuvertură terestră
au produs schimbări notabile în structura şi funcţionarea unor componente ale
mediului:
- modificarea biodiversităţii;
- modificarea calităţii solurilor;
- intensificarea unor procese geomorfologice.
- modificări ale comportamentului hidro
-climatic al diferitelor tipuri morfologice de terenuri
Așa după cum au arătat mai mulți specialiști climatologi și paleoclimatologi,
sistemul climatic terestru pare a fi orientat spre modificare permanentă, la scara
timpului geologic fiind cunoscute foarte multe inflexiuni în desfășurarea
principalelor elemente climatice. Cauzele acestora sunt diferite, fiind invocate în
primul rând modificările raporturilor uscat/apă și modificările pozițiilor polilor
Pământului. Cele mai bine documentate modificări paleoclimatice sunt cele
cuaternare, pentru ultimele milenii existând și înregistrări instrumentale sau
documentare care atestă schimbări de trend climatic în Asia (China) și Europa.
Cercetările indirecte asupra paleosolurilor și a depozitelor depuse în Cuaternar au
pus în evidență faptul că, în majoritatea regiunilor de la latitudini mijlocii și mari,
condițiile din timpul perioadelor interglaciare erau similare cu cele din prezent,
chiar dacă la apogeul lor, temperaturile ar fi putut fi cu până la 2°C mai ridicate
decât cele actuale.
Modificări climatice au fost identificate și pentru perioadele și erele mai vechi. I.
Petrescu face o sinteză a cunoștințelor despre glaciațiunile Pământului. Pe baza
datelor cunoscute s-au invocat anumite cicluri de evoluție climatică și o serie de
perioade de optim climatic, efectuându-se analogii cu Optimul climatic medieval,
Efectul de seră accentuat este datorat aşadar unor acţiuni antropice care modifică
proporţiile în care se găsesc anumite gaze în aerul atmosferic, în sensul creşterii
acestora. Modificările se fac în timp şi produc efecte în lanţ, inclusiv feedback-uri
ale sistemului climatic care, într-un sistem de reacţie pozitivă, duc la o creştere a
temperaturii medii globale şi, în consecinţă, la schimbări climatice atât la nivel
regional cât şi la scară planetară.