Criminalistic A

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRA OV
Facultatea de Drept
CRIMINALISTICA
ARON IOAN
2013
INTRODUCERE
OBIECTIVELE CURSULUI
Evaluarea exact a contribu iei pe care Criminalistica o are la solu ionarea cauzelor
penale i la aflarea adev rului, impune de la bun început o precizare - rolul Criminalisticii in
aflarea adev rului trebuie privit intr-un sens larg.
Este categoric fals s se considere c acest rol în investigarea faptelor juridice se
reduce numai la descoperirea i examinarea urmelor unei infrac iuni sau a mijloacelor
materiale de prob - activitate apar inând domeniului denumit i poli ie tiin ific - ce vizeaz
o sfer mult mai cuprinz toare de probleme. Astfel, pe lâng componenta tehnic propriu-
zis , întâlnim i componentele tactice, specifice efectu rii unor acte importante de urm rire
penal , precum i componenta metodologic a investig rii faptelor penale.
În limbajul multor practicieni ai dreptului, ba chiar i al unor exper i criminali ti,
Criminalistica este redus numai la partea sa tehnic , interpretare eronat , uneori
determinat de o atitudine subiectiv , mai pu in amical , fa de o tiin care î i întinde aria
de ac iune asupra întregului proces penal, contribuind, totodat , i la elucidarea unor
probleme din alte ramuri ale dreptului.
Aportul Criminalisticii la solu ionarea cauzelor penale se manifest pe trei planuri -
tehnic, tactic i metodologic - aparent distincte, dar aflate într-o pronun at conexiune, dat
fiind scopul acestei tiin e. De aici rezult sistemul tripartit al Criminalisticii, implicit al
disciplinei pe care o studiem.
Fiecare sistem modern de drept, atât în totalitate, cât i pe domenii de reglementare
este c l uzit de reguli fundamentale, determinante pentru orientarea con inutului normelor
juridice i pentru activitatea întregului aparat judiciar. Subordonându-se, în principal, scopului
procesului penal, Criminalistica este c l uzit de principiile de baz care guverneaz modul
de organizare a sistemului judiciar i activitatea desf urat pe parcursul procesului penal .
Principiile fundamentale ale Criminalisticii, unele identice sau asem n toare cu cele ale
Dreptului procesual penal, au la baz aceea i concep ie definitorie pentru modul de realizare
a justi iei în cauzele penale. Dup cum no iunea de principiu fundamental al procesului penal
“poate fi re inut numai în sensul de regul care st la baza întregii activit i procesuale” , la
fel no iunea de principiu fundamental al Criminalisticii trebuie interpretat în accep iunea de
regul aplicabil tuturor domeniilor ei. Încerc rile de analiz sistematic a principiilor
fundamentale ale Criminalisticii au fost destul de nesemnificative, în preocup rile de
enun are a acestor principii acordându-se aten ie mai mult sintetiz rii regulilor de baz
desprinse dintr-o bogat experien de practic criminalistic
Fiind o tiin care înm nuncheaz o multitudine de procedee, tehnici i metode,
Criminalistica pune la dispozi ia justi iei mijloace de cunoa tere tiin ific a adev rului. De
altfel, este unanim admis c adev rurile tiin ifice sunt ob inute, de regul , prin folosirea unor
metode complexe i tehnici care servesc la descoperirea, descrierea i explicarea
proceselor i fenomenelor lumii materiale.
Mijloacele tiin ifice proprii Criminalisticii pot descoperi autorul faptei ilicite i pot scoate
la lumin probele necesare afl rii adev rului în procesul penal, ceea ce este de natur s
consolideze opinia exprimat în literatura de specialitate, c exist întrutotul posibilitatea
afl rii adev rului de c tre organele judiciare chemate s solu ioneze o anumit cauz
penal .
2
MOTIVA IE CURRICULAR
În con inutul acestei discipline se reg sesc elemente specifice diferitelor tipuri de
activit i care conlucreaz în materia dreptului, indiferent de felul acestora, corelate cu un
bogat suport de specialitate pentru demonstrarea legalit ii desf ur rii acestora,
complexitatea i particularit ile fiec reia.
Este un domeniu dedicat, cu activit i specifice, prevederi corespunz toare care nu pot
decât s întregeasc cuno tin ele în domeniu ale studen ilor de la specializarea drept
SCOPUL UNIT ILOR DE ÎNV ARE
Unit ile de înv are au fost alese astfel încât s ajute cursan ii în primul rând s
identifice locul i rolul acestei discipline în categoria disciplinelor de drept. De asemenea
printr-o selec ie atent a tematicii a fost posibil corelarea cuno tin ele dobândite la alte
materii i practica existent în acest domeniu.
Nu în ultimul rând, acest curs vine s aprofundeze no iuni specifice domeniului, s
ofere no iuni noi care pot fi asimilate, eviden iate i puse în valoare în rezolvarea situa iilor
practice pe care le poate rezolva cel care studiaz aceast disciplin
Cursul se dore te a fi o aprofundare pertinent a domeniului, astfel încât acesta s -i
ajute pe cursan i în cariera lor juridic ulterioar
TEMATICA UNIT ILOR DE ÎNV ARE
Unitatea de înv are nr.1 – No iuni introductive

1.1 No iunea i importan a criminalisticii
1.2 Leg turile cu tiin ele juridice i judiciare
1.3 Obiectul criminalisticii
1.4 Caracterele criminalisticii
1.5 Sistemul criminalisticii
1.6 Principiile investiga iei criminalistice
1.7 Evolu ia criminalisticii în România
Unitatea de înv are nr.2 - Tehnica criminalistic

2.1 Identificarea criminalistic
2.2 Tehnici de laborator destinate investig rii criminalistice
2.3 Fotografia judiciar
Unitatea de înv are nr.3 – Tehnica criminalistic (continuare)

2.4 Traseologia judiciar
2.5 Identificarea persoanelor dup urmele formate de corpul uman
2.6 Investigarea principalelor urme biologice de natur uman

2.6.4 Urmele de depozite subunghiale i unghii
2.6.5 Fire de p r
2.6.6 Fecale i urin
2.6.7 Urme de mu c tur
2.6.8 Probe provenite din contactul cu pielea i cu transpira ia
2.6.9 Probe biologice depuse pe suporturi atipice
2.6.10 esuturi biologice moi
2.6.11 Recoltarea probelor biologice model de compara ie
3
2.7 Identificarea persoanelor sup semnalmente exterioare, dup voce i prin
alte metode criminalistice
2.8 Investigarea corpurilor delicte

2.9 Balistica judiciara
2.10 Cercetarea criminalistica a falsului în înscrisuri
Unitatea de înv are nr.7 – Tactica criminalistic

3.1 Cercetarea la fa a locului
3.2 Procedura cercet rii la fa a locului
Unitatea de înv are nr.8 – Tactica criminalistic (continuare)

3.2.6 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin tr snire
3.2.7 Reguli specifice CFL în cazul utiliz rii armelor de foc
3.2.8 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin traume mecanice folosind
arme albe sau corpuri contondente
3.2.9 Reguli specifice CFL în cazul precipit rii de la în l ime
3.2.10 Cercetarea la fa a locului în cazul suicidului
3.2.11 Cercetarea la fa a locului în cazul persoanelor disp rute
3.2.12 Cercetarea la fa a locului în cazul exploziilor
3.2.13 Cercetarea la fa a locului în cazul incendiilor

3.2.14 Cercetarea la fa a locului în cazul accidentelor aviatice
3.2.15 Cercetarea la fa a locului în cazul accidentelor rutiere
3.2.16 Cercetarea la fa a locului în cazul furtului prin efrac ie
3.2.17 Cercetarea la fa a locului în cazul furtului de animale
3.2.18 Cercetarea la fa a locului în cazul furtului de i din autovehicule
3.3 Expertiza criminalistic

3.4 Tactica ascult rii martorului

3.5 Tactica ascult rii persoanelor v t mate
3.6 Tactica ascult rii învinuitului i inculpatului
3.7 Tactica efectu rii perchezi iei
3.8 Acte de urm rire penal
Unitatea de înv are nr.12 – Metodica criminalistic

4.1 Metodologia investig rii infrac iunilor de omor
4.2 Metodologia investig rii unor infrac iuni care aduc atingere patrimoniului
Unitatea de înv are nr.13 – Metodica criminalistic (continuare)

4.3 Metodologia investig rii accidentelor de munc
4.4 Metodologia investig rii accidentelor de trafic rutier
Unitatea de înv are nr.14 – Metodica criminalistic (continuare)

4.5 Metodologia investig rii infrac iunilor din domeniul traficului de stupefiante
4.6 Metodologia investig rii infrac iunilor de corup ie
4.7 Metodologia investig rii infrac iunilor informatice
4
BIBLIOGRAFIE
Emilian Stancu – Tratat de criminalistic , Ed. Universul juridic, Bucure ti, 2010
Emilian Stancu - Investigarea tiin ific a infrac iunilor, Curs de criminalistic , Partea I,
Bucure ti, 1986
Lucian Ionescu - Expertiza criminalistic a scrisului, Editura C.H. Beck, Bucure ti 2010
Adrian Fr il , Radu Constantin - Expertiza grafic i ra ionamentul prin analogie, Editura

Tehnic , Bucure ti, 2002
Lucian Ionescu, Dumitru Sandu - Identificarea criminalistic , Ed. tiintific , Bucure ti, 1990
Vasile Berche an - Cercetarea penal . Criminalistic -teorie i practic , Edi ia a II-a, Editura
Icar, Bucure ti, 2002
Vasile Berche an - Valorificarea tiin ific a urmelor infrac iunii. Curs de Tehnic
Criminalistic , Volumul I, Editura Little Star, Bucure ti, 2002
Mircea I. - Criminalistica Editura “ Lumina Lex” Bucuresti 2001;
Mihuleac E. - Expertiza judiciara , Editura stiintifica Bucuresti, 1971;
Vaduva N. - Criteriile de apreciere a rapoartelor de expertiza judiciara si de constatare

tehnico- stiintifica de catre anchetator la instanta de judecata in Realitati si perspective in
Criminalistica, Editura “ Luceafarul”, Bucuresti 2003;
Almoreanu S. - Criminalistica, note de curs, Editura Risoprint, Cluj 2009;
Gill, P. et al, - Application of low copy number DNA profiling, Croat. Med. J, 2001; 42; 229 -
232
Gill, P., Whitaker, J.P., Flaxman, c., Brown, N., Buckleton, J. (2008) - An investigation of the
rigor of interpretation rules for STRs derived from less than 100 pg of DNA. Forensic Sci. Int.
112: 17 – 40
Hofreiter M, Serre D, Poinar HN, Kuch M, Pääbo S., - Ancient DNA.Nat Rev Genet
2001;2:353-9.
Interpreting DNA evidence. Statistical Genetics for Forensic Scientists, Ian W. Evett and
Bruce S. Weir
ISO/IEC 17025/2005 – General requirements for the competence of testing and calibration
laboratories
Lowe, A., Murray, C., Whitaker, J., Tully, G., Gill, P., - Forecsic Sci. Int. (2002), The
propensity of individuals to deposit DNA and secondary transfer of low level DNA from
individuals to inert surfaces.
Mortera, J., Dawid, A. P., and Lauritzen, S. L. (2003). Probabilistic expert systems for DNA
mixture profiling. Theoretical Population Biology, 63, 191–205.
5
CUPRINS
Unitatea de înv are nr.1 – No iuni introductive pag.9

1.1 No iunea i importan a criminalisticii …………………………………………….
1.2 Leg turile cu tiin ele juridice i judiciare ……………………………………….
1.3 Obiectul criminalisticii ……………………………………………………………...
1.4 Caracterele criminalisticii ………………………………………………………….
1.5 Sistemul criminalisticii ……………………………………………………………..
1.6 Principiile investiga iei criminalistice ……………………………………………..
1.7 Evolu ia criminalisticii în România ………………………………………………..
Unitatea de înv are nr.2 - Tehnica criminalistic pag.17

2.1 Identificarea criminalistic ………………………………………………………...
2.2 Tehnici de laborator destinate investig rii criminalistice ……………………….
2.3 Fotografia judiciar ………………………………………………………………...
Unitatea de înv are nr.3 – Tehnica criminalistic (continuare) pag.27

2.4 Traseologia judiciar ………………………………………………………………
2.5 Identificarea persoanelor dup urmele formate de corpul uman ……………..
2.5.1 No iunea de urm . Clasificarea urmelor infrac iunilor …………………….
2.5.2 Identificarea dactiloscopic ………………………………………………….
2.5.3 Cercetarea criminalistic a urmelor de picioare …………………………..
2.5.4 Cc. criminalistic urmelor de din i, buze i alte p r i ale corpului uman ..
2.5.5 Microurmele …………………………………………………………………...
2.6 Investigarea principalelor urme biologice de natur uman …………………..
2.6.1 Cercetarea criminalistic a urmelor de sânge …………………………….
2.6.2 Urmele de saliv , transpira ie i secre ii nazale ……………………...…...
2.6.3 Urmele de secre ii vaginale i sperm ……………………………………..

2.6.4 Urmele de depozite subunghiale i unghii …………………………………
2.6.5 Fire de p r …………………………………………………………………….
2.6.6 Fecale i urin ………………………………………………………………...
2.6.7 Urme de mu c tur …………………………………………………………..
2.6.8 Probe provenite din contactul cu pielea i cu transpira ia ………………..
2.6.9 Probe biologice depuse pe suporturi atipice ………………………………
2.6.10 esuturi biologice moi ………………………………………………………
2.6.11 Recoltarea probelor biologice model de compara ie ……………………

2.7 Identificarea persoanelor sup semnalmente exterioare, dup voce i prin
alte metode criminalistice ……………………………………………………………...
2.7.1 Identificarea persoanelor i cadavrelor dup semnalmente exterioare ...
2.7.2 Identificarea persoanelor dup voce i vorbire ……………………………
2.7.3 Metode biometrice de identificare …………………………………………..
2.7.4 Înregistrarea penala. Programe digitale de identificare …………………..
6
2.8 Investigarea corpurilor delicte …………………………………………………….
2.8.1 No iuni introductive …………………………………………………………...
2.8.2 Cercetarea urmelor corpurilor delicte folosite la spargeri ………………..
2.8.3 Cercetarea urmelor de îmbr c minte ………………………………………
2.8.4 Cercetarea urmelor materie …………………………………………………
2.8.5 Cercetarea urmelor mijloacelor de transport ………………………………
2.8.6 Cercetarea urmelor de incendii ……………………………………………..
2.8.7 Cercetarea urmelor de explozie …………………………………………….
2.8.8 Cercetarea sistemelor informatice ………………………………………….

2.9 Balistica judiciara …………………………………………………………………..
2.9.1 Considera ii privind armele de foc si urmele l sate de acestea …………
2.9.2 Expertiza criminalistica a armelor de foc si a urmelor acestora …………
2.10 Cercetarea criminalistica a falsului în înscrisuri ……………………………….
2.10.1 Refacerea si reconstituirea înscrisurilor ………………………………….
2.10.2 Stabilirea autenticit ii si vechimii înscrisurilor …………………………..
2.10.3 Cercetarea criminalistica a hârtiei …………………………………………
2.10.4 Grafoscopia judiciara ……………………………………………………….
2.10.5 Cercetarea criminalistica a falsului material în înscrisuri ……………….
Unitatea de înv are nr.7 – Tactica criminalistic pag.95

3.1 Cercetarea la fa a locului ………………………………………………………….
3.1.1 No iunea i importan a cercet rii la fa a locului …………………………...
3.1.2 Reguli tactice ale cercet rii la fa a locului ………………………………….
3.2 Procedura cercet rii la fa a locului ……………………………………………….
3.2.1 CFL în cazurile în care este prezent un cadavru ………………………….
3.2.2 Examinarea cadavrelor cu ocazia CFL …………………………………….
3.2.3 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin spânzurare …………………….
3.2.4 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin înec ……………………………..
3.2.5 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin electrocutare …………………..
Unitatea de înv are nr.8 – Tactica criminalistic (continuare) pag.110

3.2.6 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin tr snire …………………………
3.2.7 Reguli specifice CFL în cazul utiliz rii armelor de foc ……………………
3.2.8 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin traume mecanice folosind
arme albe sau corpuri contondente ..................................................................
3.2.9 Reguli specifice CFL în cazul precipit rii de la în l ime ………………….
3.2.10 Cercetarea la fa a locului în cazul suicidului ……………………………..
3.2.11 Cercetarea la fa a locului în cazul persoanelor disp rute ………………
3.2.12 Cercetarea la fa a locului în cazul exploziilor …………………………….
3.2.13 Cercetarea la fa a locului în cazul incendiilor ……………………………

3.2.14 Cercetarea la fa a locului în cazul accidentelor aviatice ………………..
3.2.15 Cercetarea la fa a locului în cazul accidentelor rutiere …………………
3.2.16 Cercetarea la fa a locului în cazul furtului prin efrac ie …………………
3.2.17 Cercetarea la fa a locului în cazul furtului de animale ………………….
3.2.18 Cercetarea la fa a locului în cazul furtului de i din autovehicule ……..
3.3 Expertiza criminalistic ……………………………………………………………
7
3.4 Tactica ascult rii martorului ………………………………………………………
3.4.1 Activit i premerg toare în vederea ascult rii martorului ………………..
3.4.2 Reguli i procedee tactice criminalistice aplicate în ascultarea propriu-
zis a martorilor ................................................................................................
3.4.3 Ascultarea martorului minor …………………………………………………
3.4.4 Ascultarea altor categorii de martori ………………………………………..
3.4.5 Metode i mijloace de fixare i apreciere a declara iilor martorilor ……..

3.5 Tactica ascult rii persoanelor v t mate …………………………………………
3.6 Tactica ascult rii învinuitului i inculpatului ……………………………………..
3.7 Tactica efectu rii perchezi iei …………………………………………………….
3.8 Acte de urm rire penal …………………………………………………………..
3.8.1 Tactica efectu rii confrunt rii ………………………………………………..
3.8.2 Tactica efectu rii prezent rii pentru recunoa tere ………………………..
3.8.3 Tactica efectu rii reconstituirii ………………………………………………
Unitatea de înv are nr.12 – Metodica criminalistic pag.164

4.1 Metodologia investig rii infrac iunilor de omor ………………………………….
4.2 Metodologia investig rii unor infrac iuni care aduc atingere patrimoniului …..
Unitatea de înv are nr.13 – Metodica criminalistic (continuare) pag.170

4.3 Metodologia investig rii accidentelor de munc ………………………………..
4.4 Metodologia investig rii accidentelor de trafic rutier …………………………...
Unitatea de înv are nr.14 – Metodica criminalistic (continuare) pag.175

4.5 Metodologia investig rii infrac iunilor din domeniul traficului de stupefiante ..
4.6 Metodologia investig rii infrac iunilor de corup ie ………………………………
4.7 Metodologia investig rii infrac iunilor informatice ………………………………
8
1. NO IUNI INTRODUCTIVE Curs nr.1

1.6 Principiile investiga iei criminalistice
1.7 Evolu ia criminalisticii în România
Tr im o perioad de complexe transform ri în domeniul mentalit ilor, în cel al modului

de a selecta priorit ile i, nu în ultimul rând, în cel al felului în care ac ion m pentru
solu ionarea lor. i într-un plan i în cel lalt, op iunile sunt clare – în cel dintâi, integrarea în
sistemul democrat european, în cel de-al doilea garantarea siguran ei cet enilor, a lini tii i
ordinii publice, în contextul respect rii rigorilor proprii statului de drept. Acest din urm aspect
induce, în plan practic, abordarea actului de justi ie, în a a fel încât s se asigure
respectarea drepturilor constitu ionale ale oric rui cet ean, apelând, pentru demonstrarea
vinov iei, la argumentele unor probe indubitabile, ce nu pot fi ob inute decât cu ajutorul
acelei veritabile tiin e „de frontier ” care este CRIMINALISTICA.
Progresul realizat în toate domeniile cunoa terii umane la sfâr itul secolului al XIX lea a
favorizat apari ia noii tiin e, care s-a impus ca necesitate obiectiv într-un moment când
mijloacele de lupt ale justi iei penale împotriva criminalit ii deveniser insuficiente fa de
cre terea num rului infractorilor i multiplicarea metodelor i mijloacelor perfec ionate de
operare.
In anul 1893 Hans Gross judec tor de instruc ie i profesor de drept penal publica
"Manualul Judec torului de instruc ie" i introduce termenul prin care "System der
Kriminalistik" apare ca " tiin a st rilor de fapte în procesul penal"1. Apare astfel explicit
termenul de Criminalistic . Ulterior evolu ia tiin elor aduce noi valen e Criminalisticii, care le
preia rapid i se adapteaz acestora:
• apare i se dezvolt dactiloscopia ca mijloc de înregistrarea i
identificare;
• începe s fie folosit tot mai frecvent fotografia judiciar .;
• se dezvolt antropometria criminal - Bertillon 1885;
• este creat i începe s fie folosit microscopul modern – 1873;
• este dezvoltat studiul grupelor sanguine – 1895;
• reac ia de precipitare este folosit frecvent în Germania în cercetarea
omorurilor;
• 1865 - Mendel i al ii, încep cercet rile privind transmiterea genetic
cromozomial ;
• 1894 - Hans Gross începe s predea la Viena primul curs facultativ de
Criminalistic ;
• 1909 - Jules Reiss creaz la Lausane Institutul de fotografie judiciar ,
care va deveni Institutul de poli ie tiin ific ;
• 1913 este fondat coala de la Graz ( H. Gross), coal de la
Munchen i coala de la Lyon creat de Edmond Locard în S.U.A.;
1
Hans Gross – Gesammelte Kriminalistiche Aufsatze, Leipzig, 1902
9
• începând cu 1945 Berkeley University i John Jay College din New
York sunt cele mai celebre coli de Criminalistic alaturi de FBI Academy,
Germania - Bundes Kriminal Amt, Fran a - Identite Judiciare Paris,
Anglia - Home Office Forensic Lab. Londra Metropolitan Forensic Science Lab.
Este incontestabil faptul c renumitul magistrat austriac a beneficiat de eforturile depuse

în dezvoltarea acestei noi tiin e de c tre predecesori s i. El a fost preg tit de un reputat
specialist francez – Alphonse Bertillon – ef a Serviciului de identitate judiciar din Paris la
sfâr itul secolului trecut. Imediat dup Hans Gross, al i reputa i juri ti – A. Niceforo, A. Reiss,
E.Goddefroy – aveau s publice lucr ri proprii noii tiin e judiciare, denumit poli ie tiin ific
sau tehnic , în func ie de con inutul problematicii abordate.
Din punct de vedere terminologic, criminalistica mai este definit :

• în tarile francofone "Poli ie tehnic " sau "Poli ie tiin ific ", justificat
prin dorin a de a departaja probele materiale stabilite prin mijloace tehnico-
tiin ifice de celelalte;
• în rile germanice s-a introdus i folosit termenul de "Kriminalistik", iar
în rile anglo-saxone se vorbe te de "Forensic Sciences" care s-ar traduce prin
" tiin ele legale";
• în prezent expresia de " tiin e forensic" sau pur i simplu "forensic"
(laborator forensic, expert forensic) tinde s se extind ca un neologism în toate
limbile, precum al i termeni unanimi adopta i;
Forensic vine de la cuvântul latin "forum" care înseamn în antichitate pia a public ,
loc de judecat . tiin ele forensic ar fi deci cele care au leg tur cu justi ia i se definesc ca
ansamblul principiilor tiin ifice i al metodelor tehnice aplicabile investig rii infrac iunilor
comise, pentru a proba existen a faptei ilicite, identitatea autorului i modul s u de a opera.
Criminalistica este o tiin judiciar , cu caracter autonom i unitar, care

însumeaz un ansamblu de cuno tin e despre metodele, mijloacele tehnice i
procedeele tactice destinate descoperirii, cercet rii infrac iunilor, identific rii
persoanelor implicate în s vâr irea lor i prevenirii faptelor antisociale2.
" tiin contra crimei" cum a mai fost denumit , criminalistica ne apare ca o tiin
complex , care utilizeaz i adapteaz datele i metodele de analiz proprii altor discipline,
cum ar fi fizica, chimia i biologia pentru cercetarea probelor materiale, psihologia i
psihiatria pentru audieri i verificarea credibilit ii declara iilor, matematica i statistica pentru
calculele de probabilitate etc.
Criminalistica se întemeiaz pe faptul c un infractor, cel mai adesea f r tirea sa, las
întotdeauna urme la locul faptei; reciproc, el prelev pe corpul s u, pe hainele sale i pe
obiectele purtate alte urme, indicii de obicei imperceptibile dar caracteristice pentru prezen a
sau ac iunea sa.3
De i are un caracter autonom, prin natura obiectului s u i, îndeosebi, prin rolul jucat în
stabilirea adev rului, Criminalistica este indisolubil legat de tiin ele juridice, ca i de
tiin ele naturii amintite mai sus.
Conexiunile cu tiin ele juridice.

Dintre tiin ele juridice, Criminalistica are cele mai strânse leg turi cu Dreptul penal,
2
Emilian Stancu – Tratat de criminalistic , Universul juridic, Bucure ti, p.12
3
P.F. Ceccaldi – La criminalistique, Presses Universitaires de France, Paris, 1962, p.3
10
Dreptul procesual penal i Criminologia. Leg turile nu se rezum , îns , numai la tiin ele
penale, ci i la alte ramuri ale Dreptului. Astfel, de i în literatura de specialitate este prea
pu in acceptat, practica demonstreaz c , în unele cazuri a c ror rezolvare juridic apar ine
domeniului dreptului muncii, dreptului transporturilor, dreptului civil etc., exist situa ii sau
împrejur ri care pot fi elucidate numai prin mijloace i metode specifice Criminalisticii. De
pild , cercetarea la fa a locului în cazurile unor accidente de munc , stabilirea autenticit ii
unui testament olograf etc.
Conexiunea cu Dreptul penal.

Din perspectiva realiz rii scopului fundamental al Dreptului penal, “ap rarea valorilor i
rela iilor sociale esen iale ale societ ii”, constat m o leg tur strâns între aceast ramur
de drept i Criminalistic , ultima având rolul specific de descoperire a faptelor prev zute de
legea penal , de cercetare i interpretare a urmelor acestora, precum i de identificare a
autorilor infrac iunilor.
Esen ialmente, Criminalistica serve te la clarificarea sau conturarea elementelor
constitutive ale infrac iunilor, respectiv a obiectului, a subiectului, a laturii obiective i a celei
subiective.
Conexiunea cu Dreptul procesual penal.

Leg tura dintre Criminalistic i Dreptul procesual penal este atât de strâns încât, la un
moment dat, unii autori au încercat s includ tiin a Criminalisticii în tiin a Dreptului
procesual penal. Obiectul tiin ei Dreptului procesual penal este, îns , cu totul altul, el privind
“studiul normelor juridice procesual penale i al raporturilor juridice reglementate de
acestea”.
Conexiunea dintre cele dou tiin e se materializeaz pe terenul luptei împotriva
fenomenului infrac ional, activitatea criminalisticii servind scopul procesului penal prin
descoperirea i punerea în eviden a probelor necesare afl rii adev rului.
întreaga activitate de cercetare criminalistic se desf oar pe baza i în conformitate
cu normele de drept, cele procesual penale având o pozi ie preponderent . De pild , ini ierea
i aplicarea regulilor sau metodelor tactice de efectuare a unor acte de urm rire penal , cum
sunt perchezi ia i reconstituirea, sau ascultarea martorilor i învinuitului se fac numai cu
respectarea normelor procesual penale.
Orice activitate specific Criminalisticii, începând cu cercetarea la fa a locului i
continuând cu celelalte acte de anchet , cu întocmirea rapoartelor de constatare tehnico-
tiin ific sau de expertiz , necesit respectarea normelor juridice stabilite de Codul de
procedur penal .
Conexiunea cu Criminologia.
Conexiunea dintre Criminalistic i Criminologie este determinat de scopul comun
general al celor dou tiin e, respectiv combaterea i prevenirea fenomenului infrac ional.
Diferen a dintre acestea î i g se te reflectarea în specificitatea obiectelor lor4. în esen ,
Criminologia studiaz starea dinamic i cauzele criminalit ii în scopul ini ierii de m suri
destinate prevenirii sau combaterii faptelor ilicite, în timp ce Criminalistica elaboreaz metode
i procedee tehnico- tiin ifice i tactice de descoperire i cercetare a infrac iunilor, a urmelor
acestora, precum i de identificare a infractorilor.
Sublinierea acestei diferen e se impune, cu atât mai mult cu cât continu s se fac
unele confuzii între cele dou tiin e, nu numai în privin a denumirii, dar chiar i a
con inutului. Esen ial r mâne, totu i, interferen a strâns dintre Criminalistic i
Criminologie pe planul luptei împotriva faptelor ilicite.
Conexiunile cu tiin ele judiciare.

Al turi de tiin ele juridice, Criminalistica are, prin natura obiectului s u, numeroase
4
A.Dincu, “Curs de criminologie i penologie”, T.U.B., 1969, p. 13 i “Criminologie", T.U.B., 1988,p.16.
11
leg turi cu alte tiin e sau ramuri ale acestora, respectiv cu a a-numitele tiin e de sprijin sau
„auxiliare” dreptului, în primul rând cu Medicina legal i Psihologia judiciar , ca i cu alte
tiin e ale naturii.
Pot fi considerate “auxiliare” tiin e cum sunt Criminalistica sau Medicina legal , când
ele reprezint , în fapt, instrumente de baz ale justi iei în descoperirea faptelor penale, a
probelor necesare constat rii existen ei sau inexisten ei unei infrac iuni, sau stabilirii
identit ii f ptuitorului? Credem c r spunsul poate fi numai par ial afirmativ, dat fiind
importan a acestor tiin e în stabilirea adev rului.
Leg tura cu Medicina legal . Criminalistica are leg turi semnificative cu aceast ramur
a tiin elor medicale, existând domenii, cum ar fi cercetarea infrac iunilor împotriva
persoanei, îndeosebi omuciderea, cercetarea urmelor biologice, identificarea persoanelor i
cadavrelor dup semnalmentele exterioare sau dup resturi osoase .a., în care asist m la o
întrep trundere a celor dou tiin e. Totodat , preciz m c , a a cum se va vedea în
sec iunea urm toare, Medicina legal a servit efectiv Criminalisticii s se afirme în domeniul
dreptului i al înv mântului superior juridic, o contribu ie însemnat având-o fra ii Nicolae,
tefan i Mina Minovici.
Referitor la distinc ia dintre obiectul Criminalisticii i obiectul Medicinei legale, subliniem
c Medicina legal este o tiin care studiaz “problemele patologiei umane, legate de via a,
s n tatea i activitatea omului, ca fapte incriminate sau rela ii sociale ocrotite de lege, în
scopul de a oferi probe cu caracter tiin ific”.
Leg tura cu Psihologia judiciar . în procesul judiciar, este necesar ca organele de

urm rire penal i de judecat s fie înarmate cu cuno tin e privind legile de baz ale
Psihologiei, precum i despre condi iile subiective sau obiective care pot influen a procesele
de percep ie i de memorare.
Studiind caracteristicile psihosociale ale participan ilor la procesul penal (infractor,
martor, victim ), ale anchetatorului i chiar ale judec torului sau ap r torului, ca i legit ile
psihice specifice diverselor faze ale s vâr irii faptei penale sau solu ion rii cauzei, Psihologia
judiciar serve te Criminalisticii la elaborarea metodelor tactice de ascultare a martorilor,
învinui ilor, inculpa ilor, chiar i în situa ia în care ace tia sunt minori, bolnavi sau handicapa i
mintal, în efectuarea unor activit i de urm rire penal , cum sunt recunoa terea,
confruntarea sau perchezi ia.
Sublinierea principalelor aspecte menite s contureze obiectul propriu Criminalisticii

prezint importan cel pu in pe dou planuri distincte: pe de o parte, remarc aportul s u
particular în aflarea adev rului, iar pe de alt parte, eviden iaz unitatea i autonomia sa (dar
numai în anumite limite) fa de celelalte tiin e juridice i nejuridice, dar aflate în slujba
justi iei; avem în vedere medicina legal , psihologia judiciar , fizica, chimia i biologia
judiciar etc.
12
Dac despre Criminalistic se poate spune, în linii mari, c este destinat descoperirii i
cercet rii infrac iunilor în scopul afl rii adev rului, obiectul acestei tiin e trebuie privit mult
mai nuan at.
Sub raport tiin ific, principalele direc ii de ac iune ale Criminalisticii sunt urm toarele:
• ini ierea de metode tehnice destinate cercet rii urmelor
infrac iunilor, începând cu urmele specifice omului i continuând cu cele ale
armelor sau instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-
chimice etc., în vederea identific rii persoanelor sau obiectelor.
• adaptarea de metode apar inând tiin elor exacte la necesit ile
proprii Criminalisticii, a unor metode din alte domenii ale tiin ei, cum sunt
cele proprii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii, pentru aplicarea lor la
specificul activit ii de prevenire i de combatere a infrac iunilor.
• elaborarea de reguli i procedee tactice destinate efectu rii
unor acte de urm rire penal , precum i cre terii eficien ei acestora, prin
asigurarea unui fundament tiin ific investig rii.
• studierea practicii judiciare, în vederea valorific rii tiin ifice i
generaliz rii experien ei pozitive rezultate din activitatea organelor de
urm rire penal pe linia investig rii infrac iunilor.
• analiza evolu iei modului de s vâr ire a faptelor penale, pentru
stabilirea celor mai adecvate procedee de combatere i de prevenire a lor,
inclusiv de identificare a autorilor acestora.
• perfec ionarea modului de cercetare a diverselor categorii de
infrac iuni, cu preponderen a acelora care aduc atingere unor valori
sociale deosebite, a acelora care sunt s vâr ite cu violen i, în general, a
faptelor penale care prezint dificult i de investigare.
• elaborarea de metode i prefigurarea de m suri destinate
prevenirii infrac iunilor sau altor fapte cu caracter antisocial.
Raportat la alte tiin e chemate s participe la activitatea judiciar , cum este

Medicina legal , sau la alte ramuri de drept, îndeosebi ramurile Dreptului penal i procesual
penal, f r a exclude, îns , i alte ramuri ale dreptului, inclusiv Dreptul civil, Criminalisticii îi
sunt specifice anumite caractere:
• caracterul judiciar - caracterul judiciar este impus de leg tura
indisolubil a Criminalisticii cu activit ile de cercetare i urm rire penal .
Practica demonstreaz , f r putin de t gad c , în foarte multe situa ii,
activitatea consacrat solu ion rii cauzelor penale este precedat de un
proces laborios destinat strângerii probelor, clarific rii împrejur rilor în care
a fost s vâr it fapta ilicit , identific rii autorului i câteodat , chiar a
victimei. Acest proces începe, deseori, din faza cercet rii la fa a locului i
continu cu activit ile de investigare, analiz , verificare în laborator a
urmelor sau mijloacelor materiale de prob , precum i cu alte acte de
urm rire penal , guvernate de reguli tactice elaborate de Criminalistic . În
literatura de specialitate, s-au exprimat mai multe opinii privind pozi ia
Criminalisticii în sistemul tiin elor juridice penale. într-o prim opinie este
îmbr i at , pe drept cuvânt, teza potrivit c reia ne afl m în fa a unei tiin e
cu caracter independent3. Preciz m, îns , c , de i activitatea de cercetare
criminalistic se desf oar în strict conformitate cu respectarea unor
reguli de drept, acestei tiin e nu i se poate atribui un caracter juridic, dat
fiind obiectul s u specific care se înscrie în ac iunea tehnico-tactic de
investigare a faptelor antisociale.
13
• caracterul autonom - evaluarea obiectului Criminalisticii
conduce la concluzia c acesta este deosebit de cel al altor tiin e juridice.
Astfel, nici una dintre acestea nu î i propune s elaboreze metode i
mijloace tehnico- tiin ifice de descoperire, ridicare i examinare a urmelor
infrac iunii sau de identificare a infractorilor. De asemenea, aceste tiin e nu
urm resc s preia i s adapteze, din diverse domenii ale tiin elor naturii,
procedee sau metode capabile s faciliteze clarificarea împrejur rilor de
fapt în care s-a comis actul ilicit. Astfel, în domeniul prevenirii s vâr irii de
fapte antisociale, prezent în politica penal i comun tuturor ramurilor
dreptului nostru, modalit ile de preven ie se particularizeaz în procedee
sau m suri cu totul specifice criminalisticii. M surile, amintite numai în
parte, vizeaz , spre exemplu, prevenirea falsului în înscrisurile oficiale
(buletine de identitate, acte de stare civil , legitima ii), falsificarea de
monede, timbre sau de alte valori, prevenirea incendiilor, accidentelor de
munc sau de circula ie, prevenirea sustragerilor din avutul public sau
particular .a.
• caracterul unitar - structura complex a Criminalisticii este

impus de necesitatea rezolv rii unor probleme dintre cele mai diverse,
determinate atât de varietatea faptelor penale ce trebuie investigate, cât i
de împrejur rile deosebite, nu de pu ine ori singulare, în care se s vâr esc
actele ilicite. Criminalistica se constituie într-un sistem armonios i unitar,
determinat de îns i finalitatea acestei tiin e. Majoritatea autorilor de
specialitate sunt de acord c , pornind de la particularit ile i specificul
domeniilor de cercetare, Criminalistica poate fi structurat în urm toarele
p r i principale5:
Tehnica criminalistic cuprinzând ansamblul metodelor i
mijloacelor tehnico- tiin ifice destinate descoperirii, fix rii, ridic rii i
examin rii urmelor sau mijloacelor materiale de prob .
Tactica criminalistic , însumând totalitatea procedeelor i
regulilor, altele decât cele stabilite prin norme de drept, privind
efectuarea actelor de urm rire penal i în general, de anchet .
Metodologia criminalistic , vizând cercetarea unor
categorii de infrac iuni cum sunt infrac iunile împotriva vie ii,
sustragerile din avutul public sau personal, accidentele rutiere,
navale sau aeriene etc.
• In literatura de specialitate occidental , cu privire la structura
criminalisticii, interpretat în sens larg, s-au emis p reri conform c rora
aceast tiin înglobeaz 6:
Procedee poli iene ti destinate conducerii unei anchete,
inclusiv strângerii probelor privind comiterea infrac iunii, care fac
obiectul “Poli iei tehnice”.
Procedee tiin ifice, folosite în expertiza urmelor i a
probelor materiale ale infrac iunii, care apar in “Poli iei tiin ifice”.
Procedee juridice, destinate administr rii, potrivit regulilor
de drept, a probelor existen ei infrac iunii.
5
G.Chevet i Ph.Marand, “Criminalistique”, Imprimerie des services techniques de la Prefecture de police,
Paris, 1981, sub coordonarea lui P.F.Ceccaldi.
6
Potrivit “Dic ionarului juridic penar, Ed. tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1976, p. 177, prin termenul
“judiciar” se în elege acea “însu ire a unei activit i de a se desf ura în leg tur cu rezolvarea unui conflict de
drept”.
14
• caracterul pluridisciplinar - autorii de specialitate au subliniat cu
privire la tiin a criminalisticii c reprezint “o punte de leg tur între
tiin ele naturii i tiin ele juridice, prin intermediul acesteia metodele celor
dintâi g sindu- i aplicarea în procesul judiciar”7. In activitatea complex de
prevenire a fenomenului infrac ional, în lupta dus de organele judiciare
pentru descoperirea infrac iunilor i identificarea autorilor, se face tot mai
mult sim it nevoia recurgerii la mijloace, metode, procedee din ce în ce mai
perfec ionate i eficiente. Asist m la o înm nunchere a cuno tin elor despre
om i natur , cum sunt cele din domeniul fizicii, chimiei, medicinii, biologiei,
matematicii, psiho-fiziologiei, într-o tiin de sine st t toare, pus în slujba
stabilirii adev rului i care s serveasc , în cele din urm , la scientizarea
procesului judiciar. Ignorarea cuceririlor acestor tiin e, precum i
perfec ionarea neîncetat a mijloacelor proprii, ar fi ast zi de neconceput
pentru o cercetare criminalistic temeinic a urmelor infrac iunii sau a
mijloacelor materiale de prob . Chiar pe plan tactic se remarc necesitatea
al tur rii regulilor de desf urare a activit ilor de investigare, de anchet , a
unor procedee tehnice prin care s se demonstreze tiin ific rezultatele
ob inute în cursul urm ririi penale.
Evaluarea exact a contribu iei pe care Criminalistica o are la solu ionarea cauzelor
penale i la aflarea adev rului, impune de la bun început o precizare: rolul Criminalisticii in
aflarea adev rului trebuie privit intr-un sens larg.
Este categoric fals s se considere c acest rol în investigarea faptelor juridice se
reduce numai la descoperirea i examinarea urmelor unei infrac iuni sau a mijloacelor
materiale de prob - activitate apar inând domeniului denumit i poli ie tiin ific - ce vizeaz
o sfer mult mai cuprinz toare de probleme. Astfel, pe lâng componenta tehnic propriu-
zis , întâlnim i componentele tactice, specifice efectu rii unor acte importante de urm rire
penal , precum i componenta metodologic a investig rii faptelor penale.
În limbajul multor practicieni ai dreptului, ba chiar i al unor exper i criminali ti,
Criminalistica este redus numai la partea sa tehnic , interpretare eronat , uneori
determinat de o atitudine subiectiv , mai pu in amical , fa de o tiin care î i întinde aria
de ac iune asupra întregului proces penal, contribuind, totodat , i la elucidarea unor
probleme din alte ramuri ale dreptului.
Un ilustru director al Laboratorului de identitate judiciar al Prefecturii poli iei din Paris,
profesor de Criminalistic , Pierre F. Ceccaldi, atr gea aten ia c nu se poate vorbi de o
Criminalistic în sens restrâns din moment ce ea se aplic cercet rii infrac iunii în sensul s u
larg8. De altfel, în literatura de specialitate este predominant ideea c aria de ac iune a
Criminalisticii cuprinde întregul proces penal, începând cu faza de urm rire i terminând cu
aceea de judecat 9.
7
în acest sens, C.Suciu, op.cit., p.10; “Tratat de criminalistic ", vol.l, Ed. Ministerului de Interne, Bucure ti,
1976.
8
P.F.Ceccaldi, “La criminalistique”, supra cit., p.6-7; autorul men ioneaz c , în accep iunea sa larg ,
Criminalistica este un ansamblu de procedee apar inând poli iei tehnice (folosite în conducerea unei anchete),
poli iei tiin ifice (întrebuin ate la examinarea probelor materiale), la care se adaug procedeele juridice de
administrare a probelor, criminalistica situându-se astfel, la jum tatea drumului dintre poli ie i justi ie. In aceste
condi ii, afirm autorul, nu se poate vorbi de o criminalistic în sens strict, din moment ce ea se aplic cercet rii
infrac iunii, privit în sensul s u larg.
9
Acest punct de vedere este exprimat în lucr ri, cum ar fi, de pild , cele ale lui C.E.O'Hara i J.II. Osterburg,
“An Introduction to Criminalistics”, New York, 1949; H. Soderman i O'Connel, “Manuel de l'anquete criminelle
moderne”, Paris, 1953; C.Suciu, “Criminalistica”, supra cit:, B.Holyst, “Kriminalistika”, Var ovia, 1975; M.Le
Clere, “Manuel de police technique”, supra cit:, K.P.O'Brien i R.C.Sullivan, “Criminalistics”, Theory and
Practice, Londra, 1976; C.E.O'Hara, “Fundamentals of Criminal Investigations", supra cit:, I.Mircea,
“Criminalistica”, supra cit., p.7.
15
Aportul Criminalisticii la solu ionarea cauzelor penale se manifest pe trei planuri -
tehnic, tactic i metodologic - aparent distincte, dar aflate într-o pronun at conexiune, dat
fiind scopul acestei tiin e. De aici rezult sistemul tripartit al Criminalisticii, implicit al
disciplinei pe care o studiem.
Tehnica criminalistic .
Tehnica criminalistic este destinat asigur rii mijloacelor i metodelor tiin ifice
necesare descoperirii, fix rii, interpret rii i examin rii, în condi ii de laborator, a urmelor
infrac iunii, a mijloacelor materiale de prob , în scopul identific rii f ptuitorilor, a victimelor, a
armelor, instrumentelor etc., folosite ori produse ale actul ilicit. în acest domeniu întâlnim
inclusiv cercetarea falsurilor, a scrisului, cercetarea urmelor de explozii, incendii, accidente
de trafic etc.
Partea tehnic a lucr rii con ine, pe lâng prezentarea problematicii traseologiei (în
sensul s u larg) i o privire asupra laboratoarelor criminalistice, precum i asupra execut rii
fotografiei judiciare, domeniu cu evidente rezonan e în întreaga activitate de investiga ie
criminalistic .
Tactica criminalistic .
Tactica criminalistic este un domeniu care înglobeaz un ansamblu de procedee i de
reguli specifice, destinate efectu rii unor acte de procedur sau activit i procedurale,
plecându-se din chiar momentul cercet rii la fa a locului.
Domeniul tactic al Criminalisticii este rezultanta studierii i generaliz rii practicii
judiciare, precum i al adapt rii la necesit ile actului de investiga ie a elementelor de
Psihologie judiciar . Acesta reprezint suportul tiin ific pe baza c ruia sunt realizate multe
dintre activit ile de investiga ie sau procedurale, cu o rezonan particular în aflarea
adev rului, cum ar fi, de exemplu, ascultarea învinui ilor sau a inculpa ilor, a persoanelor
v t mate, a martorilor, efectuarea perchezi iilor, reconstituirilor etc. Rolul acestor reguli
tactice se manifest nu numai în faza de urm rire penal , ci i în aceea de judecat .
Metodologia criminalistic .
Investigarea fiec rui fapt penal presupune urmarea unei anumite conduite de c tre
organele judiciare, destinate descoperirii i administr rii probelor necesare dovedirii
existen ei sau inexisten ei elementelor constitutive ale infrac iunii.
Astfel, în cazul unei mor i violente, investiga ia penal vizeaz stabilirea cauzei i naturii
mor ii, a momentului, locului i împrejur rilor în care a fost suprimat via a victimei,
identificarea f ptuitorului, a instrumentelor vulnerante, a mobilului .a.
Aceasta impune utilizarea tuturor metodelor tehnice i a procedeelor tactice apar inând
primelor dou domenii ale Criminalisticii, acestea interferându-se în momentul anchetei
propriu-zise, ceea ce demonstreaz c este imposibil de f cut o disociere între elementele
structurale ale acestei tiin e, a procesului, indiferent de faza sa, ori a naturii faptei
investigate.
16
2. TEHNICA CRIMINALISTIC Curs nr.2

2.1.1 Obiectul i principiile identific rii criminalistice
No iunea identific rii criminalistice

Se apreciaz c identificarea reprezint “problema central a investiga iilor
criminalistice”, fiind în acela i timp “piatra unghiular a acestei tiin e”. Raportându-se la
necesit ile practice, în literatura de specialitate se învedereaz c acest gen de activitate
este “indisolubil legat de actul de justi ie”.
Identificarea criminalistic presupune recunoa terea unui obiect concret, ce poate
avea elemente sau însu iri de natur s -l apropie de alte obiecte asem n toare, de acela i
gen sau specie, dar care se deosebe te de toate acestea prin tr s turi care îl fac s fie
identic numai cu sine însu i.
Prin identitate se în elege însu irea unei persoane, obiect sau fenomen de a- i
manifesta individualitatea în timp i spa iu, prin caracteristicile fundamentale,
neschimb toare, ce le deosebesc de toate celelalte i le determin s r mân ele însele pe
întreaga durat a existen ei lor.
Identificarea serve te în ultim instan , scopului procesului penal de aflare a
adev rului.
Obiectul identific rii criminalistice

Identificarea criminalistic are un rol determinant în cercetarea datelor faptice,
contribuind la descoperirea, fixarea, ridicarea, conservarea i verificarea elementelor
materiale care pot explica i proba o anumit stare de fapt.
Nu intr în sfera identific ri criminalistice probleme cum ar fi vinov ia sau nevinov ia
unei persoane b nuite de s vâr irea unei infrac iuni, în schimb este posibil ca ea s
contribuie la examinarea i clarificarea împrejur rilor în care s-a comis fapta.
Pe calea identific rii criminalistice nu se rezolv probleme de natur juridic ci probleme
de natur faptic
Obiectul identific rii criminalistice este un obiect material prin natura sa, concret, fie el
fiin sau lucru, precum i fenomenul care a generat o anumit stare de fapt
Clasificarea obiectelor identific rii

Identificarea criminalistic presupune existen a obligatorie a dou categorii de obiecte
• obiectele de identificat sau obiecte scop sau obiecte c utate
• obiectele identificatoare sau obiecte mijloc sau obiecte verificate
Principiile identific rii criminalistice

17
In mod firesc, ca în orice proces de cunoa tere, i procesul de identificare criminalistic
este guvernat de principii ce ofer acestei activit i un caracter tiin ific indiscutabil,
rezultatele ob inute servind i conducând, de regul , f r dubiu, la aflarea adev rului în
procesul penal. Coordonatele tiin ifice ale identific rii nu trebuie confundate cu principiile
fundamentale ale Criminalistica, cele din urm g sindu- i o aplicare absolut în întreaga
activitate criminalistic , inclusiv în procesul de identificare.
In literatura noastr de specialitate, îndeosebi din ultima perioad , se remarc
preocuparea, în contextul trat rii problematicii identific rii criminalistice, de punere în lumin
i a principiilor dup care se conduce activitatea de stabilire a identit ii. Abordarea acestei
problematici se face diferen iat, în sensul c nu se manifest o unanimitate de vederi.
Astfel, într-o opinie, se pune accentul pe principii vizând delimitarea clar i precis a
obiectelor identific rii, dat fiind semnifica ia lor în practica criminalistic . Într-o alt opinie,
principiile se refer atât la delimitarea obiectelor identific rii, cât i la stabilirea
caracteristicilor ce servesc la stabilirea identit ii sau la metodologia general de examinare.
Analizat din aceast perspectiv , sistemul principiilor identific rii criminalistice este
alc tuit din:
• Principiul identit ii. Acest principiu fundamental al gândirii se
impune prin îns i natura activit ii de identificare circumscris domeniului
judiciar. Plecând de la teoria hegelian a identit ii, trebuie s avem în vedere c ,
cel pu in în ipoteza investiga iilor penale, identit ii îi este comun i deosebirea,
astfel încât identitatea cu sine trebuie completat cu deosebirea de orice este
altul. Particularizat la scopul procesului penal, principiul enun at presupune
determinarea unei persoane sau a unui obiect concret. Dar, în m sura în care
intereseaz stabilirea identit ii, în egal m sur suntem interesa i s fie stabilit
i neidentitatea, absolut necesar excluderii din cercul suspec ilor a persoanelor
b nuite de s vâr irea unei fapte penale, ori a obiectelor despre care se
presupune c ar fi fost folosite de infractori. Departe de a fi interpretat într-un
sens abstract, aplicarea principiului identit ii în procesul de identificare
criminalistic se cere riguros respectat pentru evitarea unor confuzii, de natur
s determine scoaterea unei persoane vinovate de sub inciden a legii penale, în
dauna unui inocent. O astfel de situa ie s-ar putea ivi în ipoteza în care
cercetarea se rezum numai la stabilirea elementelor de asem nare a
persoanelor sau obiectelor, f r s se adânceasc cunoa terea i relevarea
elementelor de strict individualitate.
• Principiul delimit rii obiectelor identific rii criminalistice în
obiecte scop al identific rii i obiecte mijloc de identificare. Obiectul scop al
identific rii este, în primul rând, un obiect material, aflat în leg tur cauzal cu
fapta ilicit i concretizat în diverse ipostaze cum ar fi persoana infractorului sau
a victimei, instrumentele destinate s serveasc la s vâr irea faptei, produsele
infrac iunii .a. Obiectul mijloc de identificare este reprezentat de urmele
obiectului scop, precum i de modelele de compara ie, realizate experimental în
laborator cu obiecte presupuse a fi format urmele în câmpul infrac ional.
Distinc ia între cele dou obiecte, subliniat frecvent în literatura de specialitate,
este absolut necesar , orice abatere de la acest principiu fiind de natur s
influen eze negativ solu ia pronun at în cauza penal .
• Principiul stabilit ii relative a caracteristicilor de identificare.
Determinarea identit ii unei persoane sau obiect este posibil numai în ipoteza
în care acesta a creat urme în câmpul infrac ional, urme ce reflect
caracteristicile sale esen iale. Nu este, îns , suficient ca aceste caracteristici s -l
individualizeze, s -l diferen ieze de celelalte obiecte asem n toare, ele trebuind
s prezinte i o anumit stabilitate, o constant . Bineîn eles c stabilitatea nu
este interpretat într-un sens fixist, cu atât mai mult cu cât practica demonstreaz
existen a unor împrejur ri în care identificarea s-a realizat pe baza unor
18
caracteristici temporare. Stabilitatea se raporteaz , în principal, la intervalul de
timp cuprins între momentul descoperirii urmelor i momentul efectu rii
examenelor comparative. Referitor la acest ultim aspect, preciz m c nu avem în
vedere constatarea identit ii obiectului într-un anumit moment, ci faptul c
tr s turile caracteristice, reflectate de obiect în timpul comiterii infrac iunii, coincid
cu tr s turile caracteristice relevate în momentul verific rii obiectelor incluse în
sfera cercet rii criminalistice. În procesul identific rii, expertul criminalist va trebui
s diferen ieze caracteristicile schimb toare de cele relativ stabile i, de
asemenea, s determine cu precizie dac acestea au putut fi influen ate, în form
sau con inut, de diver i factori interni sau externi3. Modific ri pot interveni fie la
urm sau la obiectul purt tor de urm , fie la factorul creator de urm , cercetat
ulterior comiterii infrac iunii, cum ar fi apari ia unei cicatrice în desenul papilar,
modificarea cantitativ a compozi iei firului de p r din cauza st rii patologice
deosebite, uzura pneurilor unui autoturism, uzura literelor unei ma ini de scris
etc.
• Principiul dinamicit ii caracteristicilor de identificare. Organele
judiciare i exper ii criminali ti sunt obliga i s in seama în investigarea faptelor,
de unul dintre atributele inerente materiei, respectiv mi carea, în cuprinsul c reia
intr “toate schimb rile i procesele ce au loc în univers, de la simpla deplasare
i pân la gândire”. Realitatea obiectiv reprezint o totalitate dinamic de
sisteme materiale ale c ror structuri se afl în interac iune, în continu schimbare
i transformare. In procesul de identificare criminalistic este necesar abordarea
cercet rii persoanelor i obiectelor în mi care, prin prisma schimb rii tr s turilor
i propriet ilor caracteristice, a interac iunii cauzale cu factori care pot determina
modific ri sau transform ri de ordin calitativ i cantitativ. Dac nu se are în
vedere posibilitatea schimb rii unor tr s turi caracteristice ale obiectului,
oglindite în urma descoperit , din cauza unor cauze dintre cele mai diverse, s-ar
putea ajunge la excluderea acestuia din cercul obiectelor presupuse a constitui
factorul creator al urmei. Modific rile nu privesc numai obiectul scop al
identific rii, ci însele obiectele mijloc de identificare. De la data s vâr irii
infrac iunii i pân în momentul analizei propriu-zise, mai ales dac acest interval
este mare, intervin modific ri în caracteristicile esen iale ale fiin elor i obiectelor,
dintre care unele sunt fire ti (îmb trânirea persoanei, alterarea urmelor materiale
de natur organic , uzura obiectelor de folosin curent , influen a factorilor
meteorologici asupra urmelor .a.), în timp ce alte modific ri au la origine
încercarea autorului faptei ilicite de a înl tura urmele infrac iunii ( tergerea
urmelor, incendierea magaziei din care a furat sau delapidat etc.).
2.1.2 Fazele i metodologia identific rii criminalistice
Identificarea criminalistic traverseaz mai multe stadii, ale c ror limite reprezint
generalul i particularul. în literatura de specialitate, s-a conturat opinia potrivit c reia
procesul de identificare criminalistic parcurge, în esen , dou faze principale:
• în prima faz , cunoscut sub mai multe denumiri, dar având
acela i con inut, are loc delimitarea grupului (genului sau categoriei)
c ruia îi apar ine obiectul scop al identific rii.
• în faza a doua se finalizeaz procesul de identificare, prin
individualizare sau determinarea obiectului concret, aflat în raport cauzal
cu fapta cercetat .
Evident c nu se poate ajunge la stabilirea identit ii unei persoane sau a unui obiect, în
general a factorului creator de urme, f r ca procesul propriu-zis de identificare s debuteze
cu determinarea apartenen ei de grup sau gen, urmat de etape intermediare, pân la faza
19
final . Iat de ce se poate afirma c îns i împ r irea în cele dou faze are un caracter
relativ teoretic, întrucât fiecare dintre fazele procesului de identificare, chiar i cele
intermediare, î i are semnifica ia sa în atingerea scopului final al acestui proces.
Ultima faz , a identific rii propriu-zise a obiectului scop, are o valoare deosebit sub
raportul stabilirii adev rului în procesul judiciar. Cu toate acestea, înc din momentul
identific rii grupului c ruia îi apar ine obiectul scop, pe baza tr s turilor comune, generice,
se creeaz posibilitatea restrângerii sferei cercet rii, fie prin excluderea obiectelor ce
prezint elemente caracteristice deosebite de cele reflectate în urm , fie prin orientarea
verific rilor spre o categorie de obiecte din ce în ce mai limitat .
De i finalitatea identific rii criminalistice este determinarea persoanei sau obiectului
concret antrenat în s vâr irea infrac iunii - deosebit de valoroas pentru aflarea adev rului i
solu ionarea cauzei penale - nu întotdeauna acest proces poate fi parcurs pân în punctul
dorit, din cauza faptului c diverse împrejur ri, în mare parte obiective, sunt insuficiente sau
împiedic individualizarea factorului creator al urmei. Cel mai adesea, astfel de situa ii se
întâlnesc la urmele ce nu con in suficiente caracteristici de individualizare i, îndeosebi, în
cazul unor urme dinamice în care factorul creator a frecat sau a ters suprafa a de contact
(urmele de frânare ale autovehiculului, urmele de t iere cu fer str ul sau bomfaierul,
alunecarea mâinii pe obiectul atins .a.).
i în ipoteza urmelor care se prezint sub forma unor resturi materiale dintre cele mai
diverse (fire, fibre, vegetale, minerale, cioburile de sticl , lemn, plastic etc.), a petelor de
natur organic (sânge, saliv , sperm ) sau de ulei, vopsea .a., într-un cuvânt, în cazul
a a-numitelor urme materiale, procesul identific rii vizeaz , de regul , determinarea
categoriei sau grupului c ruia îi apar ine urma cercetat . Subliniem îns c , în cazul acestor
urme, nu trebuie exclus posibilitatea individualiz rii obiectului creator al urmei, datorit fie
perfec ion rii mijloacelor tehnico- tiin ifice de investiga ie, fie unor împrejur ri concrete în
care s-a format urma. De exemplu, datorit perfec ion rilor aduse tehnicilor de laborator, în
prezent s-a conturat posibilitatea identific rii persoanelor dup profilul A.D.N.
Metodologia identific rii criminalistice

Metoda principal la care se recurge în identificarea criminalistic a unei persoane,
obiect sau fenomen, aflat în leg tur cauzal cu un fapt juridic este examinarea comparativ .
Compararea elementelor caracteristice generale i particulare, exterioare sau de
con inut, reflectate în urma descoperit la fa a locului, cu elementele caracteristice ale
persoanelor sau obiectelor cuprinse în sfera cercet rii face necesar , în prealabil, o analiz
i sintez a acestora .
Fundamentul metodologic al identific rii criminalistice const , dup cum se

subliniaz în literatura de specialitate, în “selectare i comparare”. Aceasta presupune, a a
cum s-a v zut mai sus, c procesului identific rii criminalistice îi sunt proprii dou faze:
• în prima faz este determinat grupul persoanelor sau obiectelor
suspecte, pe baza unor elemente caracteristice asem n toare, fiind excluse
cele cu particularit i deosebite, evident contrarii celor reflectate în urme,
sau în mijloacele materiale de prob .
• în faza a doua este adâncit examinarea comparativ a
caracteristicilor asem n toare, în scopul stabilirii coinciden ei sau
concordan ei între tr s turile reflectate în urm i cele reflectate de
modelele de compara ie, precum i a deosebirilor sau neconcordan ei între
acestea ajungându-se astfel, fie la obiectul c utat, fie la excluderea celor
care prezentau numai elemente asem n toare.
Pentru a demonstra identitatea factorului creator al urmei, atât concordan a cât i
deosebirea se cer riguros explicate tiin ific. Motivarea este cu atât mai necesar cu cât, în
practic , apar frecvent i unele deosebiri de ordin cantitativ între tr s turile reflectate de
obiect în momentul s vâr irii infrac iunii i cele reflectate în momentul examenului
20
comparativ.
Deosebirile pot fi determinate de uzur , de condi iile în care au fost descoperite i

ridicate urmele, de interven ia unor factori externi etc.3. Neconcordan a în modul de
reflectare a caracteristicilor aceluia i obiect mai poate fi i consecin a altor cauze, cum ar fi:
plasticitatea redus a obiectului primitor de urm i duritatea sc zut a suprafe ei obiectului
creator al urmei; suprafa a de contact redus între cele dou obiecte; apari ia sau dispari ia
unor caracteristici pe parcursul timpului .a. De aceea, orice modificare, dac se constat c
este de natur cantitativ , trebuie interpretat pe baza principiului potrivit c ruia toate
elementele lumii materiale se afl în continu mi care i transformare.
Efectuarea examenului comparativ - în scopul select rii obiectelor ce urmeaz a fi

examinate comparativ se procedeaz , mai întâi, la cercetarea separat a caracteristicilor
generale i individuale oglindite în urm i apoi la cea a caracteristicilor obiectelor suspecte.
Examinarea se va face în func ie de tipul i de natura urmelor, cum ar fi, de exemplu, urme
form , urme materie, microurme etc.
Examinarea se efectueaz , de regul , pe baza unor modele de compara ie (modele tip)
create experimental. Spre pild , se compar mulajul urmei de înc l minte cu mulajul “urmei”
create experimental cu pantoful presupus a fi l sat urma la locul faptei.
Pentru ob inerea modelelor de compara ie este necesar s fie respectate urm toarele
cerin e :
• s se cunoasc cu exactitate persoana sau obiectul de la care
provin. Astfel, trebuie s se cunoasc cu certitudine c impresiunile digitale
apar in persoanei “X” sau c proiectilul model de compara ie a fost tras cu
pistoletul „Y”.
• la ob inerea modelelor de compara ie s se in seama, atât cât
este posibil, de condi iile în care s-a format urma la fa a locului. De
exemplu, în luarea probelor de scris unei persoane b nuite, este necesar s
fie avute în vedere instrumentul cu care s-a scris, pozi ia scriptorului (a scris
în picioare sau la o mas ), natura suprafe ei suportului pe care era a ezat
hârtia.
• urma i modelele tip de compara ie s con in suficiente
elemente caracteristice de individualizare a factorului creator, în primul rând
elemente de ordin calitativ.
• folosirea de modele similare, având aceea i provenien în
momentul examin rii comparative. Astfel, se compar mulajul urmei de
adâncime, cu mulajul impresiunii create experimental cu obiectul suspect;
imaginea fotografic a urmei cu imaginea impresiunii model de compara ie;
urma-materie ridicat din câmpul infrac ional cu substan a prelevat spre
compara ie .a.
La stabilirea factorului creator al urmei trebuie avut în vedere i regula conform c reia,
pentru identificarea criminalistic , importante sunt determin rile calitative i nu cele
cantitative. Cu alte cuvinte, nu se poate condi iona a priori stabilirea identit ii unui obiect de
un num r prestabilit de elemente caracteristice reflectate într-o urm . Chiar i un num r mai
redus de detalii, dar valoroase calitativ, servesc la individualizarea cert a obiectului dintr-un
grup de obiecte asem n toare.
Rezultatele ob inute în procesul identific rii criminalistice, concluziile acesteia pot avea
un caracter categoric de certitudine (pozitiv sau negativ ) sau de probabilitate. De
asemenea, pot exista situa ii de imposibilitate a rezolv rii problemei, fie din cauza
insuficien ei caracteristicilor de individualizare, fie a lipsei unor mijloace sau metode
adecvate de cercetare.
21
2.2.1 No iuni generale privind cercetarea la fa a locului
Un act de justi ie modern i eficient impune folosirea, pe scar din ce în ce mai larg , a
celor mai avansate metode i mijloace tehnico- tiin ifice, în activitatea de prevenire i
combatere a infrac iunilor, precum i l rgirea posibilit ilor de cercetare ale laboratoarelor
criminalistice care influen eaz pozitiv finalitatea procesului penal.
Potrivit atribu iilor care îi revin, fie în calitate de organ de urm rire penal , fie în calitate
de magistrat sau de ap r tor, orice jurist trebuie s fie bine informat despre aceste tehnici
întrucât este obliga ia profesional dar i deontologic :
• s se serveasc direct de mijloacele tehnice criminalistice sau
cu sprijinul speciali tilor;
• s vegheze la corectitudinea folosirii metodelor tiin ifice de
investigare a faptelor penale;
• s aprecieze i s valorifice în deplin cuno tin de cauz
rezultatele expertizelor criminalistice în procesul judiciar.
Nimeni nu mai poate nega faptul c fiecare subiect oficial chemat s participe la
realizarea actului de justi ie trebuie s fie mai mult decât avizat asupra metodelor i
mijloacelor tehnico- tiin ifice de clarificare a împrejur rilor în care a fost s vâr it o
infrac iune, precum i de identificare a subiec ilor faptei penale.
În prezentarea acestor mijloace tehnico- tiin ifice, le vom distinge, pe de o parte, pe cele
folosite în cercetarea la fa a locului, iar pe de alt parte, pe cele folosite în examin rile
criminalistice de laborator. Distinc ia este îns numai de ordin metodologic, întrucât unele
dintre aceste metode sau mijloace, cum sunt, de exemplu, cele specifice fotografiei judiciare,
în radia ii vizibile sau invizibile, pot fi întâlnite în ambele împrejur ri.
Importan a cercet rii la fa a locului - investigarea la fa a locului - asupra c reia vom

reveni pe larg - reprezint unul din actele ini iale de urm rire penal , cu o larg rezonan în
ansamblul preocup rilor consacrate solu ion rii unei cauze penale, ea presupunând
cunoa terea imediat , direct i complet a locului în care s-a comis infrac iunea, sau acolo
unde au fost descoperite urmele sau consecin ele acesteia. Semnifica ia unei asemenea
investiga ii este înscris de art.129 C.pr.pen., potrivit c ruia cercetarea la fa a locului este
necesar în vederea efectu rii de constat ri cu privire la situa ia locului s vâr irii infrac iunii,
descoperirii, fix rii i ridic rii urmelor faptei penale, stabilirii pozi iei i st rii mijloacelor
materiale de prob , precum i împrejur rilor în care a fost s vâr it infrac iunea.
Locul s vâr irii unei fapte este cel mai bogat în urme sau date referitoare la actul
infrac ional i la autorul acestuia. A a se poate explica de ce cercetarea la fa a locului
serve te nu numai la descoperirea urmelor, sau la surprinderea acelor împrejur ri de natur
s conduc la demascarea infractorului, ci i la cunoa terea nemijlocit de c tre procuror,
ap r tor i instan a de judecat a locului respectiv.
Din perspectiva investiga iilor criminalistice, cercetarea la fa a locului parcurge dou
faze principale: static i dinamic , fiec reia fiindu-i caracteristice anumite obiective. Fire te,
cercetarea propriu-zis la fa a locului este, îns , anticipat de ac iuni premerg toare sau
m suri preliminare, având aceea i importan .
Ac iuni premerg toare cercet rii la fa a locului - în debutul cercet rii la fa a locului se
ac ioneaz în direc ia solu ion rii unor probleme urgente de care va depinde direct reu ita
cercet rii ulterioare, cele mai importante fiind urm toarele:
• stabilirea locului comiterii infrac iunii i punerea lui sub paz ,
pentru conservarea i protejarea urmelor de a a-zisul “val al curio ilor”, care
poate schimba înf i area locului, distruge urmele faptei, schimba pozi ia
obiectelor etc.;
22
• acordarea primului ajutor victimei, înl turarea pericolelor
iminente. Aceast m sur este prioritar fa de alte m suri preliminare, ea
implicând o interven ie prompt i, mai ales, calificat ;
• fixarea tuturor împrejur rilor care pe parcurs se pot schimba
sau modifica. In func ie de situa ia concret , organului de cercetate sau de
urm rire penal îi revine o sarcin dificil , în sensul c trebuie s re in o
multitudine de împrejur ri, unele dintre ele trec toare sau perisabile
(temperatur , miros, caracterul ilumin rii etc.).
Cercetarea propriu-zis - se deruleaz în dou faze importante:
• Faza static - în linii mari, cercetarea la fa a locului debuteaz

cu luarea unor prime m suri, constând în înl turarea eventualelor pericole,
delimitarea locului, constatarea mor ii victimei, selec ionarea martorilor
asisten i i re inerea persoanelor suspecte, examinarea general a locului
faptei, stabilirea modific rilor intervenite în câmpul infrac ional .a. În aceste
momente, pe cât este posibil, nici un obiect nu este atins sau mi cat de la
locul s u. Se procedeaz la fixarea pozi iei obiectelor principale, a victimei
(dac este cazul) i, în general, a întregului ansamblu al locului, în scopul
form rii unei imagini asupra naturii faptei, momentului i modului în care s-ar fi
putut desf ur . Fixarea presupune, în aceast faz , fotografierea, filmarea
sau videofilmarea, ultimul procedeu asigurând o operativitate mai mare în
ac iune. Totodat , se execut m sur tori pentru stabilirea distan elor dintre
obiectele principale sau dintre acestea i urmele infrac iunii a a cum au fost
ele g site în momentul sosirii echipei de cercetare.
• Faza dinamic este cea mai complex etap a cercet rii, ea
implicând antrenarea integral a mijloacelor tehnice aflate la dispozi ia echipei,
precum i participarea tuturor lucr torilor la efectuarea investiga iilor. în
aceast etap este permis mi carea sau deplasarea obiectelor pentru a se
putea asigura o examinare optim a lor. Pe lâng c utarea, descoperirea,
fixarea i ridicarea urmelor, microurmelor sau mijloacelor materiale de prob ,
se execut fotografii de detaliu sau m sur tori fotografice la scar . Tot în
aceast faz se încearc clarificarea a ceea ce denumim împrejur ri negative,
caracterizate prin neconcordan a dintre starea i pozi ia victimei sau a unor
obiecte i situa ia de fapt, cum ar fi descoperirea unui cadavru care prezint
pl gi t iate profund, f r ca în jur s existe vreo urm de sânge. împrejur rile
negative pot releva inten ia autorilor unei infrac iuni de a- i masca fapta sau
de a deruta cercet rile.
2.3.1 Rolul fotografiei judiciare în investigarea infrac iunilor
Fotografia judiciar de ine o pozi ie particular bine conturat în ansamblul

investiga iilor criminalistice. Adaptarea tehnicilor fotografice la specificul procesului judiciar a
reprezentat, indiscutabil, o necesitate obiectiv . Investiga ia criminalistic a avut un prim
suport tehnico- tiin ific în metodele fotografice, procedeul fix rii imaginilor fiind pus la punct
de c tre Dagurre în anul 1839. România s-a situat printre primele ri europene care a apelat
la serviciile fotografiei judiciare, practicarea ei fiind semnalat înc din anul 1879 de c tre
serviciile specializate ale poli iei capitalei10.
Rolul fotografiei în activitatea organelor judiciare este ast zi unanim recunoscut .
10
Emilian Stancu – Tratat de criminalistica, Ed Universul juridic, Bucure ti, 2004, p.71
23
Ast zi, al turi de fotografia devenit clasic , se apeleaz la tehnicile de fotografiere digital
ca i la înregistr rile video.
Avantajele mai importante care au impus fotografia în activitatea complex de
cercetare a infrac iunilor constau în:
• fidelitatea în fixarea i redarea imaginii locului faptei, a urmelor
infrac iunilor, a rezultatelor diverselor cercet ri criminalistice de laborator
• obiectivitate în prezentarea datelor ob inute prin mijloace criminalistice,
fixate prin intermediul fotografiei asupra faptei i a persoanei infractorului
• rapiditatea i simplitatea de executare a fotografiilor, ceea ce permite
operativitatea cazului
• eviden a probatorie a fotografiei
• influen a psihologic pe care o poate avea fotografia asupra
învinuitului, inculpatului, precum i asupra organelor de judecat .
În prezent, importan a fotografiei, precum i a înregistr rilor este realmente

considerabil , acestea devenind, potrivit prevederilor Codului de procedur penal , mijloace
de prob .
Fotografia serve te la:

• documentare, prin fixarea locului faptei i a urmelor;
• demonstrare, prin prezentarea vizual a rezultatelor examin rilor optice;
• identificare, prin compararea, juxtapunerea sau suprapunerea imaginilor;
• semnalare, prin reproducerea tr s turilor persoanei (recunoa tere sau c utare
în fi ierul de înregistrare a recidivi tilor);
• m surare, prin introducerea în fotografia judiciar a unui reper etalonat
(centimetru);
• observarea i fixarea rezultatelor observa iilor facute prin intermediul unor
tehnici particulare de iluminare (reflexie, transmisie, inciden , filtrare, polarizare,
luminiscen ); de asemenea în zonele spectrale invizibile (infraro u, ultraviolet, raze X
i gama).
Fotografia judiciara este o ramura a tehnicii criminalisticii care adapteaz i

elaboreaz metodele de fixare prin fotografiere a rezultatelor si modului de desf urare a
unei activit i de urm rire, precum si metodele corespunz toare cercet rii de laborator a
probelor materiale.
2.3.2 Fotografia judiciar de teren
Fotografia judiciar cu caracter operativ – executat cu prilejul cercet rii la fa a locului

sau în împrejur ri similare – de c tre organele de urm rire penal , se înscrie printre
principalele procedee de fixare a rezultatelor cercet rii, reprezentând un auxiliar pre ios al
procesului verbal11.
Procedeele de fotografiere aplicate la fa a locului includ:
• fotografia de orientare
• fotografia schi
• fotografia obiectelor principale
• fotografia de detaliu
• fotografia urmelor i m sur torile fotografice.
Fotografia de orientare – cuprinde întregul tablou al locului faptei cu toate împrejurimile

sale si ajuta la orientarea in teren. In func ie de natura i întinderea locului ea poate fi:
11
Emilian Stancu – Tratat de criminalistica, Ed Universul juridic, Bucure ti, 2004, p.74
24
• unitara, când se realizeaz dintr-o singura pozi ie,
• panoramica în cazul fotografierii pe segmente a locului respectiv.
la rândul sau fotografia panoramica poate fi:
• circular - când locul faptei este foarte întins si nu poate fi
cuprins într-o singura imagine (exemplu: o zona împ durit )
• liniar - când obiectul de fotografiat are dimensiuni mari si
de asemenea nu poate fi cuprins intr-o singura imagine (exemplu: un
imobil de dimensiuni mari situat pe o strada).
Fotografia schi - oglinde te locul s vâr irii faptei, cu toate particularit ile sale, f r
împrejurimi i are în prim plan obiectul principal, central al cercet rii criminalistice, adic obiectul
asupra c ruia s-a îndreptat nemijlocit ac iunea infractorului. In functie de forma locului faptei, de
gradul in care este acoperit cu diverse obiecte, fotografia schita poate fi :
• unitar – în care ceste redat totalitatea locului faptei într-
un singur cadru;
• panoramica – este o alternativ la redarea unitar a
locului faptei, în ipoteza în care acesta ocup o suprafa mare,
imposibil de redat într-o singur fotografie. Poate fi:
liniar – când aparatul se deplaseaz paralel
cu locul faptei
circular – realizat prin luarea de imagini
prin rotirea aparatului situat într-un punct central
• pe sectoare – presupune redarea pe por iuni a locului
faptei,
• Încruci ata – se execut cu aparatul situat succesiv în
puncte diferite sau diametral opuse.
Fotografia obiectelor principale - cuprinde numai o parte din locul faptei în care se afla
obiectele care au leg tur direct cu fapta, ca de exemplu : obiectele corp delict, obiecte care au
suferit modific ri de pozi ie ori deterior ri i toate categoriile de urme. Fiecare obiect trebuie
astfel fotografiat, încât imaginea s redea elementele i detaliile sale caracteristice de
identificare.
Fotografia de detaliu se realizeaz astfel încât s redea detaliile obiectelor i urmelor

fotografiate. Pentru executarea unei fotografii de detaliu se vor alege – un obiectiv fotografic cu
caracteristici optice adecvate m rimii detaliului, filtre pentru punerea în eviden a detaliilor i
surse de lumin adecvate surprinderii detaliilor fotografiate.
2.3.3 Fotografia semnalmentelor
2.3.3.1 Fotografia de identificare a persoanelor
Fotografia de identificare a persoanelor face parte dintre metodele importante de

identificare a recidivi tilor, al turi de identificarea dactiloscopic .
Sub raport tehnic, fotografierea const în a ezarea persoanei pentru executarea a
dou fotografii, una din fa i cealalt din profilul drept. În ipoteza existen ei unor semne
sau forme anatomice particulare, este indicat i executarea de fotografii ale profilului stâng
sau ale inutei întregului corp. Persoana este fotografiat cu capul descoperit, piept nat i
b rbierit , f r ochelari, cu urechea dreapt descoperit .
2.3.3.2 Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute
Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute nu este diferit din punct de

25
vedere tehnic de fotografia de identificare a persoanelor. Se folose te aceea i aparatur i
mod de iluminare cu diferen a c , cadavrul fiind culcat, aparatul se pozi ioneaz într-o pozi ie
plan paralel , pentru fotografia din fa , iar pentru fotografierea profilului, aparatul va fi
instalat în partea lateral a mesei pe care este întins cadavrul.
2.3.4 Fotografia de fixare a rezultatelor unor activit i de urm rire penal
2.3.4.1 Fotografia de recunoa tere
Fixarea tehnic a rezultatelor unei activit i procedurale de genul prezent rii pentru
recunoa tere este deosebit de util pentru eviden a sa probatorie, având în vedere.
îndeosebi, prezentarea pentru recunoa tere de persoane i de obiecte.
Din punct de vedere tehnic, este necesar s se execute astfel de fotografii, din care s
rezulte cu eviden c , din întregul grup de persoane sau obiecte, alc tuit în vederea
recunoa terii, a fost identificat o anumit persoan sau un anumit obiect.
La fotografia de recunoa tere se are în vedere în principal:
• fotografierea grupului de personane sau obiecte în cadrul c ruia
se afl persoana sau obiectul ce urmeaz a fi recunoscut;
• fotografierea momentului în care persoana care face
recunoa terea indic persoana sau obiectul identificate c au legatur cu
fapta cercetat .
2.3.4.2 Fotografia de reconstituire
În cadrul efectu rii reconstituirii se procedeaz la fotografierea sau videoînregistrarea

celor mai semnificative aspecte din cadrul verific rii experimentale a modului în care s-a
desf urat actul infrac ional sau o parte din acesta, precum i a declara iilor martorilor,
învinui ilor sau inculpa ilor. Fotografiile vor surprinde acele secven e din care s rezulte c
actul infrac ional a fost posibil s se comit în condi iile de timp i spa iu date, ori c a fost
perceput în împrejur rile men ionate.
Realizarea acestei fotografii parcurge doua etape :
o fotografierea locului reconstituirii care oglinde te întregul loc în care se
desf oar procesul reproducerii s vâr irii faptei.
o fotografierea momentelor reconstituite care are ca scop redarea fidel a celor
mai importante secven e din procesul s vâr iri faptei, reproduse artificial în vederea
verific rii unor probe sau pentru descoperirea de probe noi.
2.3.4.3 Fotografia de perchezi ie
Fotografia efectuat cu ocazia perchezi iilor se apropie, sub raport tehnic, de fotografia
executat la locul faptei, trebuind s îndeplineasc cerin e similare de efectuare.
Se efectueaz în condi iile de loc i timp în care organul de urm rire penal desf oar
aceasta activitate tactica. Si aceasta fotografie se realizeaz în trei etape :
o fotografia locului perchezi ionat care oglinde te ansamblul locului cu
împrejurimile sale întrunind astfel elementele fotografiei de orientare.
o fotografia ascunz torii obiectelor c utate si descoperite care red locul
în care au fost g site acestea f r împrejurimi.
o fotografia obiectelor descoperite care cuprinde fiecare obiect fixat izolat,
astfel încât s redea particularit ile de identificare a acestora
2.3.5 Fotografia de examinare
26
Fotografia judiciar de examinare reprezint un ansamblu de procedee destinate
cercet rii, în condi ii de laborator, a mijloacelor materiale de prob , precum i fix rii
rezultatelor investig rii rezultatelor tehnico- tiin ifice a corpurilor delicte sau a urmelor ridicate
de la fa a locului.
În func ie de natura procedeelor tehnice folosite, potrivit scopurilor urm rite, fotografia
judiciar de examinare se poate clasifica în:
• fotografia de examinare în radia ii vizibile
fotografia de ilustrare const în redarea urmei sau a obiectului
a a cum se prezint la examinarea vizual .
fotografia de compara ie serve te la demonstrarea identit ii sau
neidentit ii a dou obiecte (de ex. impresiune digital relevat la locul
faptei i cea a persoanei suspecte).
fotografia de umbre se folose te la eviden ierea profilurilor slab
vizibile.
fotografia de reflexie se bazeaz pe capacitatea suprafe ei unui
obiect de a reflecta lumina în mod diferit, fie datorit profilurilor, fie datorit
substan elor de natur diferit din care este compus
fotografia de contrast se bazeaz pe deosebirile de culoare sau
de str lucire / opacitate ale diferitelor elemente de pe suportul fotografiat.
fotografia de separare a culorilor se efectueaz cu ajutorul filtrelor
colorate urmând regula culorilor complementare.
microfotografia
• fotografia de examinare în radia ii invizibile

ultraviolete
infraro ii – IR
roentgen, gamma i beta
radia ii neutronice
holografia
2.3.5.1 Microfotografia
Microfotografia este o metod de fixare a imaginii rezultatelor cercet rii la microscop,

devenit indispensabil în toate domeniile tiin ei care se servesc de microscopia optic sau
electronic . Acest procedeu de fixare se impune în special în criminalistic , unde concluziile
unei expertize – absolut necesare stabilirii adev rului – pot fi cu atât mai conving toare cu
cât demonstra ia este f cut i pe baza microfotografiilor.
2.3.5.2 Holografia
Din punct de vedere tehnic, holografia constituie o metod de înregistrare i redare

integral a obiectelor, a întregului câmp fotografiat, prin intermediul undelor de lumin de tip
laser. Aceasta este o surs de fascicule luminoase, coerente, cu mare directivitate, foarte
intense i înguste. Imaginile ob inute astfel au proprietatea de a fi tridimensionale, con inând
profunzimea care se ob ine din mai multe direc ii.
2. TEHNICA CRIMINALISTIC (continuare) Curs nr.3

27
2.5.1 No iunea de urm . Clasificarea urmelor infrac iunilor
2.5.2 Identificarea dactiloscopic
2.5.3 Cercetarea criminalistic a urmelor de picioare
2.5.4 Cercetarea criminalistic urmelor de din i, buze i alte p r i ale corpului uman
2.5.5 Microurmele
2.6.1 Cercetarea criminalistic a urmelor de sânge
2.6.2 Urmele de saliv , transpira ie i secre ii nazale
2.6.3 Urmele de secre ii vaginale i sperm
Traseologia poate fi definit ca o ramur a tehnicii criminalistice care studiaz urmele

ca impresiuni ale structurii exterioare a obiectelor, ca resturi deta ate din obiect, ori ca
modific ri produse de fenomene, în vederea identific rii persoanei sau a obiectului creator, a
l muririi împrejur rilor legate de formularea acestor urme i aflarea adev rului.
Traseologia se bazeaz pe urm toarele principii generale:

o toate obiectele materiale au o structur exterioar caracterizat printr-o
anumit form i printr-un anumit macrorelief i microrelief strict individual. Nu
exist obiecte absolut netede, plane. Când microrelieful nu poate fi pus în
eviden ori stabilit precis, identificarea prin examinarea traseologic nu este
posibil ;
o structura exterioar a obiectelor este individual datorit unicit ii
caracteristicilor luate în totalitate. Drept urmare, structura exterioar a unui obiect
nu se poate reda la alt obiect, chiar dac ea se modific prin uzare;
o identificarea în traseologie este posibil numai la obiectele care î i
p streaz structura exterioar din momentul form rii urmei pân la efectuarea
expertizei;
o reproducerea fidel în urm a structurii exterioare a obiectului depinde
de mecanismul form rii urmei i de propriet ile în care se formeaz . În toate
cazurile, aceast reproducere apare invers, ca în oglind .
Obiectul pe care se formeaz urma poart denumirea de obiect primitor, iar cel care
creeaz urma se nume te obiect creator. Sarcina fundamental a traseologiei este
identificarea obiectului care a creat urma. O alt sarcin a traseologiei const în l murirea
împrejur rilor în care s-a format o urm , în explicarea mecanismului de formare a urmei
2.5.1 No iunea de urm . Clasificarea urmelor infrac iunilor
A adar, sub aspect criminalistic, se poate considera c prin urm se în elege orice
modificare produs la locul faptei, ca rezultat material al activit ii persoanelor implicate în
comiterea acesteia i este util cercet rii criminalistice.
Clasificarea urmelor
Urme de contact
28
In func ie de modul de formare se disting
o urmele de suprafa care pot fi:
• urme de stratificare atunci când substan a de pe suprafa a
obiectului creator adera pe suprafa a obiectului primitor,
• urme de destratificare când procesul este invers
o urmele de adâncime
o urmele statice
o urmele dinamice
o urmele vizibile
o urmele latente
Intre "originar” (obiectul creator) i "copie" (urm ), în realitate apar diferen e, respectiv
modific ri ale configura iei suprafe ei obiectului redat în urm , datorit unor factori, cum ar fi:
• imprimare defectuoas sau / i incomplet (presiunea redus ,
alunecare pe suport);
• deform ri (proiectile rico ate, tampon ri în accidentele de circula ie);
• plasticitate i aderen insuficient a suportului urmei (p mânt
zgrum uros, suprafa ruguroas sau cu denivel ri);
• îmbâcsirea urmei cu substan e de stratificare (sânge, noroi);
• caracteristici "false" ( pietricele încastrate între profilul t lpii de cauciuc
sau ale anvelopei).
In func ie de natura obiectului creator urmele de contact (form ) se împart în :

• urmele l sate de persoan (urme de mâini,(digitale, palmare), de
picioare, de din i, de buze, de urechi, de unghii, de alte elemente anatomice,
proeminen e ale corpului uman (nas, b rbie, genunchi,etc);
• urme l sate de obiecte (instrumente de lovire: contondente (ciocan,
bata, ranga, muchia toporului, box, etc.), t ietoare – în ep toare (cu it, briceag,
foarfece, bisturiu, etc.), t ietoare – despic toare (topor, târn cop, satâr),
în ep toare (sula, furca, ac, andrea, etc); instrumente de spargere (cle te, patent,
levier, urubelni a, etc.); instrumente de deschidere a încuietorilor ( peraclu, cheie
falsa, cheie potrivita, dispozitive artizanale : pontoarca, ruptor, etc.);
• urme l sate de îmbr c minte (haine, înc l minte, ciorapi, m nu i).
• urme l sate de mijloacele de transport ( auto (anvelope, faruri, bara de
protec ie, etc.), cu trac iune animal (rotile, lad si oi tea c ru ei), propulsate de
for a omului (rotile, ghidonul, pedalele bicicletei, etc.);
• urme l sate de armele de foc (interiorul evii, mecanismul de dare a
focului, înc rc torul);
• urme l sate de instrumente de scriere (caracterele ma inii de scris,
matri e, fax, imprimant de computer, peni , creion, pix, tampil , sigiliu, paraf ,
ablon, poansoane, imprimator de timbru sec).
• urme de substan – vopselele, sticla , solul, fibrele, reziduurile de
tragere, urmele gazoase, urmele biologice. In prezent, folosirea tehnologiei ADN
a revolu ionat tiin ele forensic, oferind posibilitatea exploat rii eficiente a urmelor
biologice si identific rii infractorilor pe baza acestora.
• urme deprinderi - scrierea identificarea persoanei dup voce
• alte genuri de urme - urme negative sau periferice, urme pozi ionale ,
urmele de animale , urmele de picioare ,urmele de din i
2.5.2 Identificarea dactiloscopic
29
Activitatea de identificare cel mai frecvent uzitata in criminalistica este cea care are ca
scop identificarea persoanei. Referitor la identificarea judiciara a persoanei în cazul s vâr irii
infrac iunilor s-au ridicat doua probleme:
• identificarea dup urme (si alte elemente ale s vâr irii
infrac iunii) a persoanei care a înc lcat legea.
• înregistrarea acestei persoane astfel încât dac mai comite o
nou infrac iune s fie cunoscut situa ia ei de recidivist.
Referitor la înregistrarea celor condamna i încât dac mai comiteau si a doua oar astfel
de fapte sunt men ionate metode de însemnare precum: tatuarea si însemnarea cu fierul
ro u. Primul care s-a gândit s aplice un sistem metodic de înregistrare a infractorilor a fost
F. Vidocq, întemeietorul primei politii din lume in Fran a sub Napoleon Bonaparte, poli ie de
la care au aparut si primele metode criminalistice. Pentru înregistrarea infractorilor, F. Vidocq
a înfiin at fi ele personale ale de inu ilor, in care erau notate semnalmentele lor, faptele
comise, procedee folosite precum si cercul în care erau cunoscu i, aceasta constituind si o
cartotec dup ,,Modus Operandi” . Cu timpul, arhiva lui Vidocq a devenit greoaie si
birocratica, imposibil de orientat pentru a recunoa te un recidivist, deoarece dup 70 de ani
de la înfiin are, în 1880 aceasta avea peste 5 milioane de asemenea fi e.
In aceast perioad de criz a metodelor de înregistrare a infractorilor, in anul 1879 si-a f cut
apari ia pe scena identific rii criminalistice Alphonse Bertillon, func ionar de politie, care a
înfiin at sistemul antropometric de înregistrare. Bertillon a demonstrate ca notându-se mai
multe dimensiuni ale corpului, de pild talie, în l ime, circumferin a capului etc. ar fii aproape
imposibil s se g seasc doi indivizi cu toate dimensiunile identice.
Antropometria n-a tr it prea mult, dezv luindu- i repede neajunsurile si posibilit ile de
eroare pe care le genera aplicarea ei, dar a constituit totu i o revolu ie în identificarea
persoanelor, fiind primul sistem care punea amprenta unei activit i metodice si tiin ifice.
In acela i timp cu metoda de înregistrare antropometric si fotografic , se n tea mult mai
lent si mai greu de în eles pentru poli i ti si juri ti, dactiloscopia, una din cele mai sigure
metode de identificare. Descoperitori ai metodei dactiloscopice de identificare sunt
considera i mai mul i autori, deoarece to i, f r a ti unul de altul, în acela i timp i în locuri
diferite pe glob, erau preocupa i de cercet ri si experien e ce priveau identificarea persoanei
dup desenele formate de liniile ce se g seau pe fa a intern a de getelor i a palmei.
Începând cu anul 1855 W. Harschel, un func ionar britanic din India, a fost nevoit s se
foloseasc aproape 20 de ani de amprentele digitale pentru a deosebi indigenii c rora
trebuia s le pl teasc soldele, c ci nu aveau acte de identitate, iar pentru europeni, erau
greu de deosebit deoarece ace tia sem nau intre ei. In acest timp, Harschell a constatat cu
uimire ca amprentele digitale pe care le avea de la un individ la altul nu erau identice, si cu
timpul a înv at s disting , dup mai multe metode, o amprent de alta si s recunoasc
oamenii dup ,,imaginea degetelor”, cum le-a denumit el, iar dintr-un manual de anatomie a
preluat termenul de ,,linii papilare”, denumire pe care el i-a însu it-o.
Ca urmare a acestor experien e, în anul 1877, Harschell a redactat o scrisoare
Inspectoratului General al Închisorilor din Bengal în care î i prezenta constat rile si propunea
folosirea amprentelor digitale pentru identificarea persoanelor, în acest fel punându-se cap t
în el ciunilor care se practicau în domeniul identit ii persoanei. Aproape contemporan cu el,
în anul 1879, dr. Henry Faulds, medic sco ian la un spital din Japonia si profesor la
Universitatea din Tokyo, care nu auzise niciodat de Herschell si de experien ele sale din
India, g sind, în Japonia, unele cioburi preistorice pe care se aflau fragmente de amprente
papilare imprimate pe când lutul era moale, s-a apucat s studieze în anul respective, 1879,
si în cel urm tor, 1880, problema linilor papilare. In acest sens l-au interesat mai multe
probleme: varietatea desenelor papilare, dac exist deosebiri între popoare, dac exist
probleme de ereditate..etc. A remarcat c desenele papilare sunt variate si neschimbabile la
acela i individ. Dac W. Herschell a fost primul om care a conchis c a descoperit o nou
metoda de identificare a identit ii persoanei, Henry Faulds a fost primul care a folosit
30
amprenta digital pentru descoperirea autorului unei infrac iuni.
Introducerea dactiloscopiei la începutul secolului al XX-lea in practica politiei s-a datorat
atât descoperirii unor infractori cu ajutorul amprentelor digitale, cât si a unor personalit i -
sir F.Galton si Edward Henry în Europa si Juan Vucetich în America de Sud.
Astfel în anul 1894 Argentina devine prima ar din lume care introduce dactiloscopia ca
metoda de identificare.
Propriet ile desenului papilar
• longevitate - apar aproximativ în luna a VI-a de via intra-uterin i

exist pân la distrugerea dermei.
• fixitate - nu are loc nici o modificare naturala. Relieful persoanei creste
doar o dat cu descuamarea pielii, dar r mâne neschimbat formelor i
structurilor.
• unicitate - fiec rei persoane îi este propriu un anumit relief -->
posibilitate de repetare este de 1 la 42 miliarde.
• inalterabilitate - generata de fixitate. Practic, dispari ia reliefului papilar
presupune distrugerea stratului dermic - cicatrice de tip scleros cheloidian
inform, de aici sc derea sensibilit ii tegumentare, posibilitate de identificare
dup aceste cicatrice.
Topografia i clasificarea desenului papilar
Relieful papilar este prezent atât pe palme cât i pe talpa piciorului (pe suprafa a
plantar ), dar cel mai frecvent g sit la locul faptei este creat de palme, care ofer i cea mai
elocvent abordare criminalistic .
Palma uman este împ r it conven ional în urm toarele zone:
• zona digitala, digito-palmara, tenar i hipotenara
Degetele sunt împ r ite pe segmente în:

• falangete
• falangine
• falange
Clasificarea reliefului papilar de pe falangete are ca i criteriu principal prezen a

simbolului delta, num rul acestora i pozi ia în care se afl .
Num rul punctelor coincidente necesar în identificarea prin dactiloscopie

Conform practicii actuale, pentru a decide dac urma si impresiunea au fost create de
acela i deget, nu este suficient ca punctele eviden iate s coincid , ci trebuie sa existe un
num r minim de puncte coincidente. Dac nu s-a g sit num rul de puncte coincidente cerut,
identitatea nu este considerata ca fiind dovedita.
Practica si teoria identific rii criminalistice cunoa te trei metode aplicate pentru
identificarea dactiloscopica:
• cantitativa - în care se impune s se g seasc un num r minim
obligatoriu de puncte coincidente;
• calitativa - la care se apreciaz numai valoarea punctelor de
coinciden , valoare dat de frecven a lor, f r a se ine seama de num rul lor;
• mixta - care ine seama în aceea i m sura de calitatea si de cantitatea
detaliilor descoperite în amprent .
31
In România, practica judiciara a a ezat la baza identific rii dactiloscopice metoda
cantitativa, solicitând în toate cazurile, stabilirea pozi iei a cel pu in 12 puncte caracteristice.
Intr-un studiu efectuat în anul 1994, Grupul Europa de Lucru privind Standardele de
apreciere în materie de dactiloscopie, precizeaz cu privire la num rul minim de caracteristici
necesare identific rii dactiloscopice c , situa ia în diferite ri se prezint astfel:
• minim 6-8 caracteristici in Irlanda
• minim 8 caracteristici în Anglia, Adjerbaijan, Armenia si Bulgaria
• minim 10 caracteristici în Danemarca si Ungaria
• minim 12 caracteristici în Andora, Belgia, Croa ia, Elve ia, Finlanda,
Fran a, Germania, Grecia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovenia,
Suedia, Turcia;
• minim 14 caracteristici în Malta;
• minim 16 caracteristici în Cipru, Sco ia si Interpol.
• în Lituania, Luxemburg, Norvegia si Ucraina, practica judiciara nu
pretinde un nr. minim de caracteristici in identificarea dactiloscopica.
La stabilirea num rului minim al punctelor coincidente, un rol important l-au avut
calculele f cute în anul 1911 de c tre Balthazard, finalizate prin enun area ,,regulii celor 12
puncte”, calcule care nu au fost ulterior nici verificate, nici dezvoltate.
Balthazard a adoptat principiul potrivit c ruia, fiecare amprenta ofer în medie 100 de
detalii caracteristice si c fiecare din ele ocup aceea i suprafa p trat din cuprinsul
impresiunii. Luând in considerare, în mod ipotetic, c într-o amprent nu pot exista decât
patru feluri de detalii caracteristice (început de creast , sfâr it de creast , bifurca ie si
contopire) c rora le-a atribuit anse egale de a ap rea în oricare din cele 100 de suprafe e, a
stabilit c într-un p trat poate s fie prezent oricare din cele patru detalii si, deci, sunt posibile
patru situa ii ale desenului papilar în aceast suprafa elementar .
2.5.3 Cercetarea criminalistic a urmelor de picioare
Clasificare
o urme de picior gol (urm plantar )
o urme de picior acoperit cu ciorap
o urme de picior înc l at
Urmele de picioare se descoper cu u urin deoarece, în majoritatea cazurilor, sunt

vizibile cu ochiul liber. Ele se g sesc la locul faptei izolate sau în grup compact. Grupul de
urme, pe lâng valoarea din procesul identific rii, mai ajut i la stabilirea unor date în
leg tur cu num rul de persoane participante, ac iunile desf urate, locurile de p trundere în
perimetrul locului faptei i de ie ire din limitele acestuia. Dac grupul de urme se prezint sub
form de c rare, el furnizeaz date în leg tur cu persoana care a creat urmele respective.
Fixarea urmelor de picioare

Descrierea urmelor în procesul-verbal de cercetare la fa a locului
Primul procedeu de fixare a orice fel de urm - la început se arat zona în care se afl ,
natura obiectelor primitoare, culoarea acestor obiecte, aspectele sub care se prezint ele,
num rul i pozi ia pe care o au fa de diferite obiecte, distan a dintre ele. Apoi se trece la
descrierea lor în mod am nun it, cu toate detaliile, m surându-se dimensiunile necesare la
aprecierea caracteristicilor de grup.
32
Fotografierea urmelor de picioare
Pentru început urmele de picioare se fotografiaz în ansamblu, indiferent de faptul c
sunt create de înc l minte sau de piciorul descul , c se prezint ca urme de suprafa ori
de adâncime.
Dup fotografierea ca obiecte principale a urmelor de picioare, se procedeaz imediat
la fotografierea în detaliu a fiec rei urme luate separat.
Fixarea prin mulare a urmelor de adâncime

În vederea eviden ierii detaliilor create pe toat suprafa a urmei, dup cur irea ei de
felurite corpuri str ine i absorbirea apei, pentru realizarea mulajului se mai fac unele
preg tiri impuse mai ales de starea urmei în situa ia concret . În unele situa ii urma trebuie
îngr dit în jur, altele necesit a fi tratate cu anumite substan e chimice pentru a o face
corespunz toare acestui procedeu de fixare.
Când urmele de adâncime sunt imprimate într-un sol nisipos, cu granula ie mare, cu
goluri de structur care ar deforma mulajul, se recurge la acoperirea acestor goluri. Una din
metodele ce se aplic în acest scop const în pulverizarea în interiorul urmei a unui strat
sub ire de parafin , cear ro ie sau r in , care apoi se tope te cu ajutorul unui izvor de
c ldur , cum sunt, de exemplu, radiatoarele electrice portative. Dup ce pojghi a astfel
creat s-a r cit, se poate proceda la mularea urmei.
O alt metod mai simpl de preg tire a urmei cu goluri de structur const în
pulverizarea pe suprafa a ei a unui strat sub ire de ghips, peste care, dac urma nu este
umed , se pulverizeaz u or pu in ap , spre a-l transforma într-o crust . Când crusta este
înt rit , se poate turna pasta de mulaj.
La o temperatur a aerului de 20 - 30 de grade C, mulajul de ghips face priz în timp de
30 - 40 minute. Ridicarea mulajului deja înt rit se face prin s parea, în prealabil, a
p mântului din jurul s u, dup care se prinde cu amândou mâinile din p r ile laterale.
Sp larea lui nu se face imediat dup ridicare, deoarece detaliile urmei sunt înc sensibile. Nu
se recomand utilizarea periei pentru înl turarea corpurilor str ine. Mulajul de ghips, mai ales
din ghips dentar, î i p streaz detaliile un timp îndelungat, chiar mai mul i ani de zile.
Tot prin mulaje de ghips sau de sulf se pot fixa i urmele de adâncime create în z pad
sau în ghea . În cazul utiliz rii ghipsului, pasta se prepar cu ap rece i tot timpul preg tirii
ei vasul se ine în z pad , pentru a primi temperatura acesteia, dup care se toarn în urm .
Prin folosirea sulfului topit se ob in rezultate foarte bune. C ldura pastei de sulf topit poate s
modifice detaliile urmei. Spre a evita alterarea urmei, sulful se tope te la o temperatur nu
prea ridicat . ,
Copierea cu pelicul adeziv a urmelor de suprafa

Procedeu la care se recurge, de obicei, în situa iile când urmele de picioare au anumite
detalii importante, de mare utilitate pentru cercetarea criminalistic , cum ar fi, de exemplu,
detaliile reliefului papilar sau anumite cicatrice în urmele plantare, unele detalii de uzur în
urmele de înc l minte. Procedeul de aplicare pe aceste urme a peliculei adezive este
asem n tor cu cel de la urmele de mâini. Aici se are, îns , în vedere c suprafa a peliculei
fiind mai mare sunt mai mari posibilit i de creare a bulelor de aer între pelicul i urm . Din
aceast cauz , în momentul aplic rii pelicula se apas bine cu degetele ambelor mâini, din
centru spre periferii, pentru eliminarea bulelor de aer. Trebuie avut de grij ca în aceast
opera ie i în momentul aplic rii peste urma ridicat a peliculei protectoare s nu se produc
alunec ri, fapt ce-ar conduce la alterarea detaliilor. Se va ine seama c pozi ia acesteia este
inversat fa de cum s-a g sit pe obiectul purt tor de la fa a locului. Deci, negativul ob inut
prin fotografierea urmei de pe pelicula adeziv va fi a ezat în aparatul de m rit, în vederea
ob inerii imaginii pozitive, cu emulsia spre izvorul de lumin .
33
Ridicarea urmelor de picioare (decuparea suportului purt tor de urme (de ex. la
c lcarea pe hârtie, transferarea pe pelicule adezive, dac substan ele de stratificare se
preteaz la aceast opera ie, folosirea reactivilor chimici (ninhidirine, coloran i, cianoacrilat),
transferul electrostatic, mulare cu ghips sau alt substan )
Pentru mularea urmelor în z pad s-au experimentat diverse tehnici (de ex. sulf topit)
Urmele friabile (de ex.de nisip) se pulverizeaz în prealabil cu un spray (serlacj, colodiors,
fixativ de p r etc). Dac urma este umed mai întâi se presar talc, praf de ghips, care
absoarbe excesul de ap .
C rarea de urme
C rarea de urme const dintr-un ir de câteva urme consecutiv create de ambele
picioare pe traseul de circula ie. Ea poate fi creat la locul faptei atât de piciorul descul al
omului, cât i de înc l mintea sa. Prin ea se poate cunoa te direc ia de mi care a
persoanei, se stabilesc locurile în care s-a oprit pe traseu, se apreciaz viteza deplas rii
sale, m sura în care cel în cauz cunoa te locul faptei, precum i faptul dac în acel loc s-a
aflat o singur persoan sau mai multe. Ceea ce este i mai important, în aceast privin ,
const în posibilitatea creat de a studia mi c rile de ansamblu ale mersului persoanei în
cauz . Aceste mi c ri, fiind formate de-a lungul mai multor ani de via , devin proprii fiec rei
persoane.
2.5.4 Cercetarea criminalistic urmelor de din i,

buze i alte p r i ale corpului uman
URMELE DE DINTI
FIXAREA URMELOR DE DIN I
• Descrierea urmelor de din i în procesul-verbal
o în prima faz , se arat pe ce obiecte purt toare au fost descoperite, în
ce loc se afl obiectele respective, aspectul sub care se prezint ele, num rul i
forma lor. Când se afl pe acela i obiect mai multe mu c turi, se men ioneaz
i distan a dintre ele.
o a doua faz cuprinde descrierea am nun it a urmelor, pozi ia unora fa
de altele, distan ele dintre ele, m rimea lor.
• Fotografierea
o întâi, ele se fotografiaz în grup, de la o distan de 30 - 50 cm, cu
obiectivul aparatului de fotografiat în pozi ie perpendicular pe suprafa a
obiectului purt tor de urm . Iluminarea poate proveni de la soare sau de la o
surs electric de lumin , cum sunt, de exemplu, becurile mate.
o pentru realizarea fotografiei de detaliu la scar , al turi de urme se a az
o panglic gradat în centimetri i milimetri, ca s se poat aprecia m rimea
real a urmei date dup imaginea ob inut .
• Fixarea prin mulare
o pentru turnarea pastei de mulaj în urm sunt necesare anumite preg tiri.
Pentru început, urma în cauz se cur de eventuale corpuri str ine, apoi se
improvizeaz în jurul urmei, dac -i necesar, un „gard" de plastilin , în vederea
ob inerii unui mulaj mai gros, cu o rezisten mai mare la manipulat. Urmele în
ciocolat , margarin , unt sau brânz topit , înainte de mulare, sunt tratate prin
pulverizare cu erlac de la o în l ime de 25 - 30 cm i indirect, pentru formarea
la suprafa a unei cruste mai rezistente.
o pasta de mulaj, pentru a reda cele mai mici detalii, trebuie s fie destul
de fluid , cam de consisten a smântânii. Dup 20 - 30 minute mulajul este
destul de înt rit pentru a fi ridicat i transportat.
34
o studierea acestor mulaje se face comparativ cu mulajele luate de la
persoanele suspecte, exper ii folosind, în acest scop, tot ghipsul dentar, ceara
dentar , plastilina. Mai rar se recurge chiar la mu carea în obiecte de aceea i
natur cu cel purt tor de urm , dup care se face mulajul.
URMELE DE BUZE
Utilizarea amprentelor labiale este înc redusa i apare mai ales în crimele pasionale i
sexuale. Astfel de urme se pot g si pe pahare, ig ri, pip , tacâmuri, batiste, stilou, etc.
Abia în ultimele dou decenii buzele au început s prezinte interes pentru cercetarea
criminalistic , ca mijloc de identificare a persoanelor dup urmele l sate pe diferite obiecte.
Deja este stabilit cu certitudine c liniile coriale ale buzelor au variate caracteristici
individuale, cu apreciabil durat de existen în privin a formelor i pozi iilor pe care le au în
ansamblul reliefului labial. Aceste linii, prin contactul nemijlocit cu anumite obiecte din lumea
înconjur toare, las pe obiectele respective urme, dup care se poate ajunge chiar pân la
identificarea reliefului labial.
Cele dou obiecte, creator i primitor, trebuie s aib anumite propriet i i procesul de
formare a urmelor respective s se realizeze astfel încât ele s reproduc detaliile reliefului
labial pentru crearea unor urme de buze utile cercet rii criminalistice. Obiectele primitoare
trebuie s fie cu suprafe ele netede, f r substan str in în zonele de contact. Pe obiectele
cu suprafe e rugoase sau îmbâcsite cu substan e str ine, ca obiectele de îmbr c minte
esute ori tricotate, unele alimente, ca, de pild , pâinea, fructele, urmele de buze nu sunt utile
identific rii criminalistice.
Urmele de buze pot fi statice i dinamice, de adâncime i de suprafa , iar acestea
din urm vizibile i invizibile sau latente. Urme de adâncime ale buzelor, cu detalii
individuale, se creeaz foarte rar, doar pe obiecte cu accentuate propriet i plastice, ca, de
pild , untul, margarina, marmelada. Când urmele de buze sunt dinamice, nu avem posibilit i
de identificare dup caracteristicile reliefului labial. Ele, îns , pot fi utile cercet rii
criminalistice sub alte aspecte.
Descoperirea i eviden ierea urmelor de buze

Eviden ierea urmelor de buze, descoperite în starea latent , se face prin unul din
procedeele aplicate la eviden ierea urmelor invizibile de mâini. Alegerea procedeului i a
substan ei potrivite se face în func ie de natura obiectului primitor, de cantitatea substan ei
sedimentate i de vechimea urmelor. Trebuie îns cercetat dac urmele de buze sunt umede
sau uscate, înainte de a proceda la eviden ierea lor, fiindc numai dac sunt relativ zbicite se
eviden iaz cu anse de succes.
Pentru eviden ierea urmelor de buze, prafurile potrivite sunt cele de granula ie fin i
u or uleioase, de culoare contrastant cu fondul obiectului purt tor. Dac obiectul purt tor
de urm este multicolor, urmele se eviden iaz cu prafuri fluorescente utilizate la eviden ierea
urmelor de mâini care, sub ac iunea razelor ultraviolete, redau urma în totalitatea sa. Afar
de pr fuire se mai poate aplica procedeul afirm rii sau una din variantele vaporilor de
iod.
Fixarea i ridicarea urmelor de buze

Atât la fixare, cât i la ridicarea urmelor de buze deja eviden iate se aplic procedeele
folosite la urmele de mâini, adic descrierea lor în procesul-verbal de cercetare la fa a
locului, fotografierea i, unde este cazul, luarea de mulaje, folosindu-se pelicula adeziv
pentru ridicare.
Expertiza criminalistic a urmelor de buze

În procesul identific rii trebuie s fie luate impresiunile labiale de la persoanele
suspecte. Ca material suport se utilizeaz lamele de sticl , coli de hârtie alb , precum i
obiecte de natura celor purt toare de urme - toate sterilizate.
35
Tr s turile generale ale buzelor sunt lungimea i l imea lor, aspectele tuberculului
buzei superioare i ale gropi ei mediane de la buza inferioar , precum i unghiurile
comisurale. Printre caracteristicile individuale ale liniilor labiale pot fi amintite: pozi ia
fiec rei linii în ansamblul reliefului respectiv; bifurca ia sau confluen a, orientându-se
dinspre mucoas spre fa a cutanat ; fragment de linie; punct corial; form concav -
asem n toare semnului grafic pentru deschiderea parantezei; form convex - când
aminte te semnul de închidere a parantezei; linii întret iate - care au aspectul literei „X".
URMELE DE URECHI
Urechea este semnalmentul anatomic cel mai caracteristic element al fe ei umane. Ea
prezint un dublu caracter :
o este imuabil ca propor ii i forma de la na tere pân la moarte;
o este unic , în a a fel încât nu exist doua urechi cu o morfologie
identic Numai accidentele mutilante sau opera iile chirurgicale pot provoca
modific ri (de exemplu t ierea sau penetrarea lobului).
Trebuie inut cont de faptul c în cursul imprim rii i al prelev rii amprentelor (chiar i a
celor de compara ie) se pot produce modificari dimensionale (lungime, grosime), astfel c
acestea nu trebuie considerate ca parametrii siguri de identificare. Se recomand ca urmele
s fie comparate în m rime natural prin juxtapunere i suprapunere, stabilindu-se astfel
asem n ri sau deosebiri.
2.5.5 Microurmele
Defini ie
Cuvântul „microurm " este o expresie din dou componente cuprinzând con inutul
ambelor no iuni, adic a no iunilor de micro i urm . Cuvântul „micro" provine de la cuvântul
din limba greac „MIKROS" i are dou semnifica ii: „micro" poate însemna mic, foarte mic
sau m runt, iar în a doua accep iune „micro" înseamn a milioana parte a unei unit i de
baz .
Microurmele pot fi definite ca fiind acele particule de materie sau caracteristici mecanice
invizibile sau slab vizibile cu ochiul liber, putând fi cercetate numai prin folosirea metodelor
microanalitice.
Clasificarea microurmelor
• Dup mecanismului producerii:

o particule secundare ale unor macrourme;
o particule mici ale unui obiect care ini ial a fost mare;
o microobiecte naturale
o Dup modalitatea de transmitere

o microurme de contact care i-au na tere în toate situa iile în care dou
obiecte intr în contact, indiferent dac acestea au un caracter stabil sau
dinamic.
o microurme transmise unilateral, din categoria c rora fac parte cele
transmise c tre obiecte sau persoane, provenind din atmosfera impurificat ,
precum i ca rezultat al activit ilor desf urate de infractori la locul faptei.
36
• În func ie de clasificarea criminalistic a urmelor
o microurme ale omului: particule de fire de p r, pete de sânge, de
sput , sperm ; fragmente de piele; cantit i mici de secre ie organic , particule
de gr sime, etc.
o microurme animale: în categoria acestora intr atât cele enumerate mai
sus (îns de provenien animal ), cât i particule de pene, solzi de pe te i de
reptile, microorganisme animale f când parte din microfaun , etc.
o microurme vegetale: particule de alge, licheni, ciuperci, mu chi, ferigi,
flori, fructe, semin e, microorganisme vegetale f când parte din microfaun , etc.
o microurme ale obiectelor: particule de sticl , vopsea, lac sau coloran i;
particule de p mânt, tencuial , resturi de lubrifian i, particule de materiale
plastice i sintetice, pulbere ars i nears provenind de la o tragere cu o arm
de foc, etc.
• Concep ia investig rii criminalistice la locul faptei depinde de urm torii

factori:
o natura faptei;
o locul comiterii;
o urm rile produse i amplasarea acestora;
• Respectarea obligatorie a anumitor principii de maxim importan :

o prioritatea care trebuie acordat microurmelor, adic c ut rii,
descoperirii i ridic rii microurmelor;
o trebuie cercetat în primul rând suprafa a orizontal , inând seama de
locurile în care în mod probabil i ipotetic s-a g sit sau a trecut f pta ul;
o începerea cercet rii din locul sosirii f pta ului i terminarea acesteia pe
drumul lui de plecare (iter criminis).
• Descoperirea microurmelor necesit folosirea diferitelor instrumente i

materiale auxiliare ca:
o dispozitive de m rire; lupa, dispozitivul tip binoclu cu putere de m rire
de circa zece ori i microscopul stereoscopic portabil;
o diferite surse de lumin surse reglabile de iluminare, l mpi cu halogen
transportabile cu o putere de 30-50 W, surse de radia ii ultraviolete, infraro ii;
o luminofore lusinol, lucigenina sau siloxen
În unele cazuri, poate fi de utilitate mare folosirea radia iilor infraro ii în combina ie cu un
set de televiziune industrial , la care camera de luat vederi este echipat cu o optic
corespunz toare i cu un tub vidicon sensibil la radia ii infraro ii. Rezultatele cercet rilor pot
fi înregistrate în acest caz pe o band magnetic video.
Descoperirea microurmei înseamn deja foarte mult, îns constituie abia o parte din
succes. Mai trebuie documentat existen a ei la locul evenimetului/faptei, iar urma/microurma
trebuie ridicat /conservat pentru cercet ri.
PROCEDEE SI MIJLOACE DE RIDICARE A MICROURMELOR
Ridicarea microurmelor descoperite se face cu ajutorul:

• aspiratorului de praf, prev zut cu un sistem de recolectare a microurmelor
pe hârtia de filtru;
• benzi adezive incolore; recipientelor de sticl ; magne ilor pentru pulberile
metalice
37
La ridicarea microurmelor, trebuie inut seama i de necesitatea culegerii de material
comparativ care este absolut necesar pentru eliminarea elementelor componente ale
suportului.
Conservarea microurmelor
Conservarea microurmelor se face în coli de hârtie curate sau, atunci când la ridicare
se folose te banda adeziv aceasta se va aplica peste o alt band adeziv , folie de plastic
ori lamel de sticl curat . Este interzis cu des vâr ire, pentru o cât mai bun conservare a
microurmelor, ca obiectele sau celelalte categorii de urme s fie ambalate în vat .
Probleme ce pot fi rezolvate prin examinarea microurmelor
Probleme de ordin tehnic ce pot fi rezolvate de expertiz - care este natura

microurmei; - caracteristicile microurmei; - dac este sau nu asem n toare cu probele care
se pun la dispozi ie pentru examinare.
Probleme de interes operativ care pot fi solu ionate în baza rezolv rilor tehnice:
o stabilirea aproximativ a locului unde s-a comis fapta în raport de
microorganisme specifice microflorei i microfaunei terenului;
o stabilirea leg turii dintre f ptuitori i locul faptei, de exemplu pe baza
urmelor de sol, de pe t lpile f ptuitorului sau a noxelor determinate pe
îmbr c mintea acestuia;
o stabilirea leg turii între instrumentele folosite de f ptuitor i locul faptei
o stabilirea faptului dac este vorba de o infrac iune sau o înscenare (de
exemplu pe baza piliturii de fier descoperit în man eta de la pantalonii
gestionarului care a înscenat furtul);
o determinarea profesiunii f ptuitorului (pe baza prafului profesional l sat
la locul faptei de c tre acesta);
o tipul i culoarea îmbr c min ii f ptuitorului (pe baza fibrelor textile g site
la fata locului);
o stabilirea faptului dacã este vorba de omor sau de înec (pe baza
determin rii prezen ei planctonului în rinichi).

2.6.1 Urmele de sânge
Sângele fiind o prob ob inut prin metode invazive, permite prin intermediul genotip rii
judiciare, identificarea persoanei de la care provine, având din acest motiv o valoare
probatorie ridicat . De asemenea, aceste probe pot fi valorificate i prin determin ri
serologice pentru stabilirea grupei sanguine.
Documentarea dinamicii urmelor de sânge la fa a locului poate furniza informa ii cu
privire la mecanismului de agresare sau la pozi ionarea cuplului victim -agresor.
1. C utarea probelor de sânge

În urma transferului probei biologice (transfer direct sau indirect), aceasta r mâne
ata at pe suport fie prin absorb ie, fie prin stratificare. În general, lichidele biologice vor fi
absorbite, în timp ce probele solide vor adera la suprafa a. Metoda de recoltare depinde de
tipul probei, precum i de modul în care aceasta se prezint .
Uneori este dificil detectarea urmelor de sânge (prezente doar în form latent ). Ele
variaz în func ie de vechime i de suprafa a pe care se afl i pot avea culori începând de la
ro u pân la negru. Din aceste motive, pentru detectarea acestora trebuie s fie folosite
38
procedee suplimentare, cum ar fi utilizarea surselor de iluminare cu lungime de und
variabil (de exemplu Polilight) sau alte metode speciale (de ex. utilizarea Luminolului sau a
Hemidentului).
Urmele de sânge pot avea forme variate de dispunere i, în consecin a, pot furniza
informa ii despre modul lor de formare, inclusiv sub aspect traseologic. Aceste forme sunt:
• pic turi;
• stropi;
• b l i;
• sânge coagulat (cheaguri);
• mânjituri;
• trasee de pic turi;
• alte forme (amprente digitale sau palmare în/cu sânge, urme de picioare
sau înc l minte create cu/în sânge).
2. Colectarea i conservarea probelor constituite din sânge
1. Sânge lichid
o documenta i în detaliu probele de sânge (descriere, fotografiere etc.).
o sunt necesare m nu i de protec ie (chirurgicale), tampoane sterile, ap
steril sau ser fiziologic, foarfece sau alt obiect contondent, ambalaje din hârtie i
masc de protec ie.
o urmele de sânge lichid vor fi ridicate prin transfer pe un tampon din
bumbac (recoltor standardizat) steril. Pot fi folosite tampoane curate din bumbac (tip
fa ) pentru absorb ia sângelui lichid sau a cheagurilor, f r a fi absorbite zonele în
care exist numai ser (lichid incolor). Astfel transferat, sângele va fi uscat pe
suportul de recoltare i apoi ambalat într-un plic din hârtie steril sau în eprubeta
din material plastic (cutia din carton) special destinat , care au rolul de a evita
contactul cu urm torul ambalaj (plic, colet) în care se va introduce. Ultimul ambalaj
se eticheteaz .
o urmele biologice astfel preparate pot fi p strate la temperatura camerei
pentru perioade de timp de pân la 5 ani, dac probele de sânge sunt perfect
uscate. Dac probele se conserv pentru perioade mari de timp sau dac urmele
sunt în stare umed , p strarea se va face în stare congelat , la temperaturi cuprinse
între -16 i -20 C.
o toate probele recoltate, conservate i ambalate trebuie s fie etichetate
conform Anexei 3.
Dac nu poate fi respectat procedura de mai sus, atunci probele de sânge

lichid se colecteaz cu o sering steril sau cu o spatul (dac sângele este
coagulat) i se depun într-un recipient (eprubet ) din sticl sau din material plastic,
se adaug o substan a de conservare (de ex. EDTA), se închide ermetic i se agit
energic. Proba astfel conservata poate fi p strata la o temperatur de maxim 4 C,
pentru o perioada de maxim 30 de zile. Pe durata transportului trebuie s fie
men inut temperatura de maxim 4 C, folosind l zi frigorifice i gheata.
2. Sânge lichid aflat în z pad sau în ap

o documenta i în detaliu forma i localizarea probelor (descriere,
fotografiere etc.).
steril sau ser fiziologic, foarfece sau alt obiect asem n tor, ambalaje din hârtie
i masc de protec ie.
o aceste probe vor fi ridicate în cel mai scurt timp, pentru a preveni
diluarea lor.
o se colecteaz în cantit ile maxim posibile.
o se utilizeaz pentru recoltare spatule, iar probele vor fi depuse în
39
containere din sticl sau din plastic închise etan .
o se eticheteaz în mod corespunz tor ambalajul.
o urmele vor fi congelate.
o urmele se vor înainta la laborator în cel mai scurt timp posibil.
o dac este posibil, probele se depun pe tampoane sterile din bumbac,
concentrând într-o arie limitat întreaga prob i se usuc în condi ii sterile. Se
ambaleaz i eticheteaz . Dac sunt perfect uscate, aceste probe pot fi
p strate la temperatura camerei pentru o perioad de maxim 1 an, iar pentru
perioade mai mari de timp se congeleaz la temperaturi cuprinse între — 16 i -
20 C
3. Probe umede de sânge
A. Sânge umed prezent pe obiecte vestimentare
o documenta i în detaliu forma i localizarea vestimenta iei i a probelor
prezente (descriere, fotografiere etc.).
steril sau ser fiziologic, foarfece sau alt obiect asem n tor, ambalaje din hârtie i
masc de protec ie.
o obiectele de îmbr c minte vor fi a ezate pe suprafe e curate i l sate s
se usuce.
o nu se vor ambala niciodat obiecte de îmbr c minte umede în ambalaje
din material plastic;
o dup uscarea obiectelor de îmbr c minte, acestea se vor ambala
individual în ambalaje din hârtie i se vor eticheta corespunz tor.
o dac pe acela i obiect suport sunt prezente mai multe tipuri de probe
biologice (sau sunt dispuse distinct i pot proveni de la persoane diferite), dup
uscare vor fi protejate împotriva intercontamin rii prin fixarea unor materiale
izolante (coli de hârtie) pe zonele respective.
B. Sânge umed pe obiecte transportabile
documenta i în detaliu forma i localizarea probelor
(descriere, fotografiere etc.).
sunt necesare m nu i de protec ie (chirurgicale), tampoane
sterile, ap steril sau ser fiziologic, foarfece sau alt obiect asem n tor,
ambalaje din hârtie i masc de protec ie.
obiectele vor fi manipulate cu aten ie, utilizând m nu i
sterile i instrumente sterilizate.
obiectele care con in pete de sânge lichid vor fi l sate s se
usuce, se vor ambala în hârtie, eticheta i expedia ca atare.
ridicarea i ambalarea se vor executa astfel încât s se
p streze distribu ia original a petelor de sânge. Dac pe suprafa a
obiectului se presupune c exist i alte tipuri de urme biologice (saliv ,
sperm etc.), zonele respective vor fi protejate împotriva
intercontamin rii prin intermediul unor coli din hârtie care vor separa fizic
aceste zone i nu vor permite transferul urmelor dintr-o zon în alta.
fiecare dintre obiectele expediate va fi individualizat, pentru
a se evita confuziile ulterioare.
fiecare urm va fi plasat într-un ambalaj propriu din hârtie,
care va fi sigilat i etichetat.
4. Sânge uscat prezent pe suprafe ele neabsorbante ale unor obiecte
netransportabile
Dac probele de sânge sunt uscate i dac nu pot fi r zuite ori dac obiectul nu
poate fi ridicat ca atare, se vor utiliza pentru colectare tampoane sterile din bumbac
(recoltoare standardizate pentru exudate biologice) care vor fi umectate cu o pic tur de ap
distilat (steril ), cu ser fiziologic farmaceutic (sterilizat) sau cu o solu ie alcoolic de 75%.
40
În acest caz se respect urm toarea procedur
o se fotografiaz metric suprafa a care con ine urma biologic .
steril sau ser fiziologic, foarfece sau alt obiect asem n tor, ambalaje din hârtie
i masc de protec ie.
o se umecteaz un tampon steril din bumbac (be i or pentru cur at
urechile) cu una dintre solu iile prezentate mai sus.
o se freac zona probei cu unul sau cu mai multe tampoane umectate,
pân la transferul unei cantit i suficiente de prob .
o în cazul microurmelor biologice recoltate direct de la fa a locului, dac
este posibil, se preleveaz un e antion din zona adiacent celei vizate, care va fi
utilizat ca un control negativ pentru testele genetice. Aceasta poate con ine
profile genetice care nu au leg tur cu cel/cele inclus/incluse în urma de
interes.
o tampoanele/ be i oarele con inând probele ridicate se usuc la aer într-
un
mediu steril (se evit intercontaminarea probei recoltate cu probe biologice din
alte surse). Nu vor fi utilizate niciodat containere din sticl sau din
material plastic.
o se plaseaz tampoanele uscate în ambalaje din hârtie etichetate
5. Sânge uscat aflat pe suporturi care pot fi deta ate

documenta i în detaliu forma i localizarea probelor
sunt necesare m nu i de protec ie (chirurgicale), tampoane
por iunea din obiectul respectiv care con ine probe de
sânge va fi t iat /decupat cu ajutorul unui instrument contondent
sterilizat în prealabil.
fiecare fragment t iat va fi ambalat separat în hârtie,
ambalajul final fiind etichetat.
Dac urma este difuz , se va ridica o por iune de control
dintr-o zon f r probe de sânge, care se va supune acelora i opera ii
de ambalare i etichetare.
6.. Microurme de sânge eviden iate prin tehnici
criminalistice
(luminol, surse de lumin cu lungime de und variabil etc.)
A. Obiecte suport care pot fi transportate sau decupate
o documenta i în detaliu forma i localizarea probelor (descriere,
fotografiere etc.).
o evita i contaminarea atunci când se colecteaz probele, folosind
echipament de protec ie constituit din salopet , m nu i, masc facial ,
protec ie pentru înc l minte.
o obiectul va fi manipulat utilizând m nu i sterile i instrumente
sterilizate.
o se va plasa în ambalaje din hârtie protejând, dac este cazul,
zonele vizate.
o în cazul decup rii unor zone ale obiectului, fiecare fragment
t iat va fi ambalat separat, ambalajul fiind inscrip ionat corespunz tor.
o se va decupa i o alt por iune dintr-o zon adiacent urmei,
care va fi utilizat ca urm de control.
41
B. Obiecte suport care nu pot fi transportate sau decupate
o documenta i în detaliu forma i localizarea probelor
o sunt necesare m nu i de protec ie (chirurgicale), tampoane
o se ia un tampon steril i se umecteaz cu ap steril .
o se trece u or cap tul din bumbac al acestuia peste zonele
respective, astfel încât s se poat realiza o concentrare a microurmelor
într-o anumit parte a tamponului.
o se îndep rteaz cap tul neutilizat cu ajutorul unui foarfece
steril sau al altui instrument steril.
o se vor preleva câte dou probe din aceea i regiune.
o tampoanele se usuc în condi ii sterile, ferite de surse de
c ldur ori de radia ii solare sau, dac nu este posibil, se p streaz la
maxim 4 C pân la ajungerea în laborator.
o fiecare urm se ambaleaz separat în dou plicuri din
hârtie i se eticheteaz corespunz tor.
o se va preleva o urm de control dintr-o zon adiacent ,
care nu con ine microurme de sânge.
2.6.2 Urmele de saliv , transpira ie i secre ii nazale
6.1. Saliv i pete de saliv lichid

o Documenta i pozi ia probei (descriere, fotografiere i/sau videofilmare, schi e).
o Evita i contaminarea atunci când se colecteaz probele, folosind echipament de
protec ie constituit din salopet , m nu i, masc facial , protec ie pentru
înc l minte.
o Folosi i instrumentar de lucru i ambalaje sterile.
o Urmele de saliv lichid vor fi ridicate prin transfer pe un tampon din bumbac
(recoltor standardizat) steril. Pot fi folosite tampoane curate din bumbac (tip
fe e) pentru absorb ia salivei lichide sau în amestec cu mucilagii. Saliva astfel
transferat va fi supus opera iei de uscare pe suportul de recoltare i apoi va fi
ambalat într-un plic din hârtie steril sau în eprubeta din material plastic (cutia
din carton) special destinat , care au rolul de a proteja fizic de urm torul
ambalaj (plic, colet), în care se va introduce i eticheta.
o Urmele de saliv perfect uscate astfel preparate pot fi p strate la temperatura
camerei pentru perioade de timp de pân la un an. Dac probele se conserv
pentru perioade mari de timp sau dac urmele sunt în stare umed , p strarea
se va face în stare congelat , la temperaturi cuprinse între -16 i -20 C
dac nu poate fi respectat procedura de mai sus, atunci probele de
saliv lichid se colecteaz cu o sering steril sau cu o spatul i se
depun în câte un recipient (eprubet ) din sticl sau din material plastic i
se închid ermetic. Se inscrip ioneaz eprubeta cu datele probei (inclusiv
numele persoanei care a ridicat urma). Proba astfel conservat poate fi
p strat la o temperatur de aproximativ 4 C, pentru o perioad de
maxim 30 zile. Pe perioada transportului trebuie s fie men inut
temperatura de maxim 4 C, folosind l zi frigorifice i gheata.
toate probele recoltate, conservate i ambalate trebuie s fie etichetate
cu num rul dosarului, data, ora, loca ia i numele persoanei care a
recoltat.
6.2. Saliv prezent pe obiectele care pot fi transportate
42
Din aceast categorie fac parte: obiecte vestimentare, resturi de ig ri, gume de
mestecat, pahare, alimente mu cate, alte obiecte pe suprafa a c rora se presupune c
exist saliv i care pot fi u or manipulate. Aceste obiecte suport vor fi ridicate ca atare, f r
a se preleva probele, respectând urm toarele:
o documenta i pozi ia obiectului (descriere, fotografiere i/sau
videofilmare, schi e).
o folosi i instrumentar de lucru i ambalaje sterile.
o dac saliva se afl în stare lichid sau umed , obiectul suport con inând
urma va fi supus procesului de uscare în condi ii naturale, ferit de surse
de radia ii solare directe, de surse de c ldur sau de curent de aer
direct.
o fiecare obiect se va ambala separat în hârtie (plicuri etc.). Dac pe
obiectul suport sunt prezente i alte tipuri de probe, pentru a evita
intercontaminarea acestea vor fi protejate prin aplicarea unor coli din
hârtie pe zonele care con in probele.
o ambalajul va fi inscrip ionat i sigilat corespunz tor.
o obiectele con inând probele de saliv în stare perfect uscat , ambalate în
hârtie, vor fi p strate la temperatura camerei pentru o perioad de timp
de pân la un an. Pentru perioade mai mari de timp, vor fi p strate
congelate la o temperatur cuprins între -16 i -20 C.
6.3. Pete de saliv prezente pe obiecte de dimensiuni mari, cu structur
absorbant , care pot fi t iate
Din aceast categorie fac parte: covoare, p turi, tapi erie, obiecte din lemn sau
din material plastic etc.
o documenta i pozi ia obiectului (descriere, fotografiere i/sau
videofilmare, schi e).
o se folose te instrumentar steril pentru deta area de restul obiectului a
zonei care con ine urma.
o dac pe unul dintre aceste obiecte exist pete de saliv umede, acestea
se vor l sa s se usuce la aer înainte de ambalare.
o fiecare fragment t iat va fi ambalat în hârtie curat , sigilat i inscrip ionat
corespunz tor.
6.4. Pete de saliv prezente pe suprafe e neabsorbante ale unor obiecte
care nu pot fi mi cate
Din aceast categorie fac parte: podele, birouri, suprafe e metalice etc.
• documenta i pozi ia obiectului (descriere, fotografiere i/sau videofilmare,
schi e).
• evita i contaminarea atunci când se colecteaz probele, folosind echipament
de protec ie constituit din salopet , m nu i, masc facial , protec ie pentru
înc l minte.
• folosi i instrumentar de lucru i ambalaje sterile.
• se r zuie te pata de saliv cu un bisturiu steril i se transfer pe o foaie de
hârtie curat care se împ ture te sub forma unui plic tip farmacie.
• fiecare dintre plicurile tip farmacie va fi ambalat separat în câte un plic de
hârtie care va fi inscrip ionat i sigilat corespunz tor.
• dac pata nu poate fi r zuit , prelevarea se va realiza astfel:
43
a. Sunt necesare m nu i de protec ie (chirurgicale), tampoane sterile, ap
steril , solu ie alcoolic 75% sau ser fiziologic, foarfece sau alt instrument
asem n tor, ambalaje din hârtie i masc de protec ie.
b. Se ia un tampon steril i se umecteaz cu una dintre solu iile men ionate
mai sus.
c. Se trece cap tul din bumbac al acestuia peste zonele respective, astfel
încât s se poat realiza o preluare a unei cantit i cât mai mari din urma
vizat .
d. Se îndep rteaz cap tul neutilizat cu ajutorul unui foarfece steril sau a
altui instrument steril sau în cazul recoltoarelor se introduce direct în
eprubeta suport.
e. Se vor preleva câte dou probe din aceea i regiune, dac este posibil.
f. Tampoanele se usuc în condi ii sterile, ferite de surse de c ldur ori de
radia ii solare, dup care se ambaleaz separat în dou plicuri din hârtie i
se eticheteaz . Probele astfel conservate pot fi p strate la temperatura
camerei pentru o perioad de pân la un an, iar pentru perioade mai mari de
timp se congeleaz la o temperatur cuprins între -16 i -20 C.
g. În cazul probelor difuze se va preleva o urm de control dintr-o zon
adiacent care nu con ine probe de saliv i va fi urmat aceea i tehnic
pentru conservare, specificându-se pe ambalaj tipul probei.
6.5. Saliv depus pe suprafe e ruginite sau aflat în amestec cu
diverse tipuri de substan e
• documenta i pozi ia obiectului (descriere, fotografiere i/sau videofilmare,
schi e).
• evita i contaminarea atunci când se colecteaz probele, folosind echipament
de protec ie constituit din salopet , m nu i, masc facial , protec ie pentru
înc l minte.
• dac urma este în stare uscat - cu ajutorul unui bisturiu sau al altui
instrument steril, se va r zui u or zona unde se presupune c exist urma
biologic , colectând crustele formate direct într-un ambalaj din hârtie. Dup
plasarea într-un alt ambalaj care îi va asigura securitatea i dup etichetarea
corespunz toare, poate fi p strat la temperatura camerei.
• dac urma este în stare umed - cu ajutorul unui tampon steril (bumbac sau
tifon), f r a fi umectat, va fi frecat u or zona, pân la transferul unei cantit i
suficiente. Pot fi utilizate mai multe astfel de tampoane pentru recoltarea unei
probe. Înainte de ambalarea final , acesta trebuie uscat în condi ii sterile i se
p streaz la temperatura camerei.
• dac urma este în stare lichid - va fi recoltat ca atare, utilizând o sering
steril , cu posibilitatea transfer rii într-un flacon din plastic sau din sticl . Va fi
p strat la temperatura de maxim 4 C pân la ajungerea în laborator. Dac
acest lucru nu este posibil, vor fi utilizate tampoane din bumbac sau buc i de
tifon steril pentru a tampona zona vizat , astfel încât s se realizeze o
concentrare a probei pe o suprafa cât mai mic .
2.6.3 Urmele de secre ii vaginale i sperm
1. Descriere
Secre iile vaginale i sperma au un poten ial ridicat de identificare prin
examinarea ADN-ului, din aceste motiv având o valoare probatorie ridicat , în special în
cazurile de viol. Probele de sperm au în general o colora ie alb-g lbuie i un aspect u or
rugos.
44
2. C utarea probelor constituite din secre ii vaginale i sperm
o urmele de sperm sunt deseori destul de dificil de detectat, fiind prezente sub
form de pete de culoare gri-alb/ galben-bej pe obiecte diverse sau pe p r i ale
corpului.
o secre iile genitale sunt foarte dificil de detectat, uneori chiar imposibil.
o utilizarea instrumentelor de iluminat cu lungime de und în domeniul
ultravioletelor (l mpi UV, Polilight etc.) ajut la identificarea acestor tipuri de
probe.
o testele pentru stabilirea exact a constitu iei probelor se efectueaz în cadrul
laboratorului destinat acestui scop.
o urmele constituite din secre ii vaginale i sperm pot fi identificate pe victim ,
astfel:
o pe suprafa a corpului, vagin, penis, anus, gur , p r etc.;
o pe îmbr c minte (care a fost purtat în timpul sau dup comiterea faptei sau
obiecte de îmbr c minte care au fost deja aruncate);
o pe lenjerie intim , în special pantaloni, chilo i, tampoane igienice.
Autorul poate fi purt tor al acestor tipuri de urme, astfel:
• pe suprafa a corpului, penis, p r;
• pe obiectele vestimentare purtate în timpul comiterii actului.
Urmele constituite din secre ii vaginale i sperm pot fi identificate i pe obiecte
de la fa a locului, astfel:
o lenjerie de pat, obiecte aflate în zona în care a avut loc actul
infrac ional sau în zone adiacente, unde pot fi g site urme
transferate;
o interiorul autovehiculelor (tapi erie);
o obiecte folosite la ters de c tre autor sau de c tre victim (de ex.
erve ele, prosoape etc.);
o prezervative;
o dac actul infrac ional a avut loc în mediul exterior, probele pot fi
identificate în zona adiacent pe suporturi diverse, cum ar fi: sol,
plante etc.).

2.6.5 Fire de p r
2.6.6 Fecale i urin
2.6.7 Urme de mu c tur
2.6.9 Probe biologice depuse pe suporturi atipice
2.6.10 esuturi biologice moi
2.6.11 Recoltarea probelor biologice model de compara ie

45
1. Descriere
Unghiile pot asigura o surs probatorie prin analizarea materialului biologic
con inut pe suprafa a acestora i / sau sub form de depozit. Ele pot proveni de la victim
sau de la autor, în func ie de care este c utat materialul biologic.
Infrac iunile în care unghiile i/sau depozitele subunghiale pot avea importanta
includ faptele comise cu violenta, atunci când exist un contact direct între victim i autor ca
urmare a atacului sau ap r rii.
2. Protejarea probelor biologice din depozitul subunghial
Evita i contaminarea atunci când se colecteaz probele, folosind echipament de
protec ie constituit din salopet , m nu i, masc facial , protec ie pentru înc l minte.
Folosi i instrumentar de lucru i ambalaje sterile.
Dac recoltarea nu se face la fa a locului, fiecare mân se ambaleaz separat
în pungi din hârtie care se leag cu band adeziv pe încheietura mâinii, astfel încât s nu
existe posibilitatea pierderii sau deta rii accidentale a acestor probe pân în momentul
efectu rii necropsiei la serviciul de medicin legal . La fel se procedeaz i pentru picioarele
victimei, dac aceasta este g sit desc l at .
3. Recoltarea probelor biologice din depozitul subunghial
Metoda de recoltare depinde de tipul de urm care se presupune c va fi
descoperit : depozit subunghial sau unghii.
A. Depozitul subunghial
Probele biologice din depozitul subunghial pot fi depuse stratificat pe ambele
p r i ale unghiilor (de la mâini i, dac este cazul, de la picioare). Recoltarea acestor tipuri de
probe se realizeaz astfel:
o se documenteaz probele la locul faptei.
o evita i contaminarea atunci când se colecteaz probele, folosind echipament de
înc l minte.
o sunt necesare tampoane sterile (recoltoare, baghete sub iri din plastic sau din
lemn având la capete tampoane din bumbac), ap steril , solu ie alcoolic 75%
sau ser fiziologic, foarfece sau alt instrument asem n tor i ambalaje din hârtie.
o se ia un tampon steril i se umecteaz cu ap steril , cu solu ie alcoolic 75%
sau cu ser fiziologic.
o se pot preleva microurmele atât de pe partea interioar , cât i de pe cea
exterioar a unghiilor cu ajutorul unui tampon umectat steril, prin frecare
u oar , evitându-se pe cât posibil contactul tamponului cu pielea.
o se trece u or cap tul din bumbac al acestuia peste zonele respective, astfel
încât s se poat recolta majoritar celulele epiteliale remanente în stratul
superficial i totodat s se realizeze o concentrare a microurmei într-o zon
cât mai mic a tamponului.
o tamponul se usuc în condi ii sterile, ferit de surse de c ldur , de radia ii solare
sau de curen i de aer. Dac nu este posibil ca tampoanele s fie uscate, se
p streaz prin congelare la o temperatur cuprins între -16 C i -20 C pân la
ajungerea în laborator.
o dup recoltarea materialului biologic re inut superficial pe suprafa a exterioar
i pe cea interioar a unghiilor, se trece la recoltarea depozitului subunghial
constituit din materie vizibil , astfel:
- cu ajutorul unei spatule sub iri sau a unui bisturiu, se deta eaz materia
re inut între unghii i piele (depozitul) direct pe suprafa a unei hârtii curate.
Depozitul fiec rui deget va fi tratat, ambalat i etichetat separat.
• Dup recoltare, probele se ambaleaz în al doilea plic, se eticheteaz
i se sigileaz .
B. Unghiile
46
• dac este posibil, unghiile sunt t iate folosind foarfece sterile.
Probele se colecteaz separat pentru fiecare deget în hârtie
curat , etichetând de fiecare dat ambalajul.
• dup recoltare, probele se ambaleaz în al doilea plic, se
eticheteaz i se sigileaz .
2.6.5 Firele de p r
1. Descriere
P rul uman, corporal sau capilar, este important pentru examinarea ADN. De
asemenea, poate fi determinate! specia din care face parte animalul. Aplica ii criminalistice:
• examinarea ADN a celulelor prezente în bulbul firului de p r,
analiza mitocondrial a firelor de p r.
• examin ri toxicologice.
• examin ri morfologice (aspect, culoare, canalul medular, keratin ,
p r smuls/colorat, parazi i etc.).
2. C utarea firelor de p r
În cazul infrac iunilor cu violenta, o aten ie deosebit trebuie s fie acordat
p rului de pe hainele cadavrului, din depozitele subunghiale ale victimei/autorului, de pe
uneltele folosite la comiterea faptei, de pe m tile faciale sau de pe ca ti, cagule, epci, din
vehicule (tetiere) etc.
În cazul unor infrac iuni sexuale, firele de p r pot fi g site pe lenjeria de pat i
pe haine, precum i pe cadavrul victimei/autorului. În cazul unor accidente de circula ie, p rul
uman poate adera la zonele de impact.
3. Ambalarea/ depozitarea/ transportul
Depozita i separat p rul în litigiu i cel model de compara ie în coli de hârtie
împ turite sau în mici pungi din hârtie, în func ie de zona de unde au fost colectate i
asigura i-v c au fost bine închise. Eticheta i firele de p r în litigiu în mod clar. În ceea ce
prive te ambalarea pentru transport, asigura i-v c probele sunt protejate împotriva
contamin rii i a altor deterior ri. Fiecare urm trebuie s fie ambalat individual i etichetat
clar.
4. Recoltarea i conservarea firelor de p r
A. Probe model de compara ie
• evita i contaminarea atunci când se colecteaz probele, folosind
echipament de protec ie constituit din salopet , m nu i, masc
facial , protec ie pentru înc l minte.
• firele de p r individuale, provenind din diferite zone ale corpului,
pot varia foarte mult. Din acest motiv, trebuie s fie colectate
modele de compara ie suficiente.
• folosi i un nou pieptene pentru a piept na p rul pe o coal de
hârtie. Conserva i pieptenele i p rul împreun cu coala de hârtie.
• din aproximativ 5 zone separate ale capului, smulge i cel pu in 10
fire de p r prinzându-le din apropierea r d cinii.
În cazul incendiilor, trebuie s fie colectat p r model de compara ie nedeteriorat
din zonele relevante ale corpului autorului.
Trebuie s se acorde o grij deosebit atunci când se colecteaz probe
(m nu i, salopete, protec ie pentru înc l minte, m ti). Preveni i intercontaminarea cu
material celular str in (schimba i m nu ile, nu vorbi i). Proteja i probele de umiditate, de
lumin solar direct i de c ldur . L sa i p rul umed s se usuce la temperatura camerei.
Nu colecta i probe folosind benzi adezive. Colecta i firele de p r care au material biologic
folosind o penset cu vârfurile plate, f r atingerea bulbului sau tecii epiteliale.
47
B. Probe în litigiu
o documenta i pozi ia unde a fost descoperit urma (descriere, fotografiere,
schi a).
o evita i contaminarea atunci când se colecteaz probele, folosind echipament de
înc l minte.
o folosi i instrumentar de lucru i ambalaje sterile.
o colecta i cu grij p rul care a fost observat cu ochiul liber sau cu instrumente
optice, folosind pensete cu vârful plat.
o conserva i p rul care a aderat la alte suporturi (posibil urme de sânge, sperm
sau alte probe), împreun cu suportul;
o folosi i un nou pieptene pentru a piept na pe o coal de hârtie material model de
compara ie din zona pubian (medicul sau persoana implicat ar trebui s fac
acest lucru). Conserva i pieptenele i p rul împreun .
o dac se suspecteaz incendierea, se caut p r ars (de ex. pe spatele mâinii
autorului) pentru descoperirea urmelor de ardere a p rului, folosind lupa dac
este necesar; se fotografiaz înainte de a colecta aceste probe. P rul ars se
taie, p strând capetele intacte.
o t ia i p rul foarte scurt folosind un aparat de ras de unic folosin i colecta i
firele de p r pe o coal de hârtie pozi ionat dedesubt. Usca i p rul i ambala i-l
într-o coal de hârtie împ turit .
o înainte de a utiliza band adeziv pentru a colecta alte tipuri de probe care
ader la suport (urme de ardere, urme de explozivi, reziduuri de fum, sticl i
fibre textile etc.), se ridic p rul vizibil care ader direct la suport.
o dac este posibil, nu schimba i pozi ia firelor de p r aflate la fa a locului („prob
de situa ie” - de ex. unealta folosit la comiterea faptei) ori a firelor de p r
deteriorate ( de ex. zdrobite sub un ciob de sticl ), ci conserva i aceast urm
împreun cu suportul.
o fiecare grup de urme se ambaleaz separat, ambalajele fiind inscrip ionate i
sigilate corespunz tor.
o recoltarea se va face cu mare grij pentru a nu se pierde celulele de esut
ata ate de r d cina firului de p r.
o dac p rul este impregnat cu sânge sau cu alte fluide biologice, fiecare urm
distinct se va ambala separat.
o urmele se p streaz în frigider i se înainteaz la laborator în cel mai scurt timp
posibil.
2.6.6 Urmele de fecale i urin
1. Descriere
Aceste tipuri de probe biologice pot fi examinate din punct de vedere al geneticii
judiciare pentru identificarea persoanei de la care provin i par ial din punct de vedere chimic
sau toxicologic (urina).
Este tiut faptul c fecalele, indiferent de origine, sunt un mediu bacteriologic
foarte bun. Acesta poate duce la distrugerea oric rei microurme biologice, care ar putea sta la
baza stabilirii unui profil genetic, dar, în anumite situa ii i cu o prelevare corect a
microurmelor care con in celule nucleate, acestea pot fi genotipate.
2. C utarea probelor
Acestea pot proveni atât de la victime, cât i de la autori. Identificarea acestor
tipuri de probe se poate face dup propriet ile morfologice.
3. Protejarea probelor
48
Evita i contaminarea probelor în momentul recolt rii (utiliza i m nu i, salopete,
protec ii pentru înc l minte, m ti). Preveni i contaminarea cu material celular str in
(schimba i m nu ile, nu vorbi i). Proteja i probele de umiditate, de lumin solar direct i de
c ldur . Probele umede trebuie s fie uscate la temperatura camerei i la întuneric, dac
este posibil.
4. Ambalarea, depozitarea i transportul
Ambala i probele uscate în cutii sau în containere din hârtie i depozita i-le la
temperatura camerei departe de lumina solar (posibil pentru o perioad indefinit );
depozita i i expedia i alte probe la -20°C.
În cazul ambal rii pentru transport, se va avea grij ca probele s fie protejate
de abraziuni, de contamin ri sau de alte deterior ri. Fiecare obiect purt tor de urm trebuie
s fie ambalat individual i etichetat clar.
5. Recoltarea probelor biologice constituite din materii fecale sau urin
• Documenta i în detaliu forma i localizarea (descriere, fotografiere, schi a).
• Sunt necesare m nu i de protec ie (chirurgicale), tampoane sterile, ap
steril sau ser fiziologic, foarfece sau alt obiect asem n tor, ambalaje din hârtie i masc de
protec ie.
• Dac probele sunt g site pe un alt material (de ex. hârtie igienic , obiecte de
îmbr c minte), l sa i probele în starea în care se afl i conserva i întregul material suport.
• Colecta i i depozita i fecalele tari sau uscate prin frecarea exteriorului
fecalelor cu un tampon.
• Fecalele lichide sunt în general mai pu in valoroase pentru examin ri; dac
este necesar, probele se vor conserva la o temp.cuprins între 16 C i -20 C.
2.6.7 Urmele de mu c tur
1. Descriere
Urmele de mu c turi pot proveni de la oameni sau de la animale. Pot fi g site
de regula pe piele i pe alimente par ial consumate, pe guma de mestecat etc. Cel mai
frecvent se întâlnesc în cazul infrac iunilor sexuale, când provin de la victima i/sau autor.
Urmele de mu c turi pot fi analizate atât în ceea ce prive te forma (alinierea,
dimensiunile i orientarea din ilor etc.), cât i prin examinarea ADN a salivei remanente în
zona mu c turii.
2. C utarea urmelor
Urmele de mu c turi provoac frecvent mici sânger ri i/sau urme de din i
dispuse în cerc (corespunz tor urmelor ambelor arcade dentare) sau în semicerc
(corespunz tor urmei unei singure arcade dentare). Uneori o urm de mu c tur const doar
în una sau mai multe vân t i (doar hemoragie subcutanata, f r urme de din i). O ran
deschis (mu c tura prin zgâriere) este rar . In cazul unor mu c turi urmate de sugere, în
afara de urmele de din i apare în centru o vân taie neregulata circular .
Urmele de mu c tura sunt rezultatul:
• unei agresiuni fizice (atac i ap rare); de exemplu abuz de minori,
infrac iuni sexuale, omor etc.;
• unei mu c turi „din dragoste";
• mu c turii create de animale (pe persoane vii sau pe cadavre).
3. Fixarea si ridicarea urmelor
• Urmele de mu c tura vor fi fixate i ridicate în cel mai scurt timp din cauza
faptului c aspectul acestora se poate modifica în doar câteva ore (ca rezultat al usc rii,
deform rii etc.);
• Efectua i fotografii de fixare cat mai repede posibil, astfel:
• fotografii de orientare i de detaliu;
• toate fotografiile vor fi realizate folosind un etalon metric.
• toate fotografiile vor fi efectuate perpendicular pe suprafa a urmei i cel
49
pu in una trebuie s reprezinte urma în totalitate (mai ales dac
mu c tura este circulara).
• Efectua i fotografii i dup circa 6 ore în cazul mu c turilor proaspete pe o
persoan în viat (vân t ile i urmele de din i se pot eviden ia mai clar dup
acest interval de timp).
• Recolta i probele de saliva cu tampon umezit cu ser fiziologic/ap distilata
sterila, prin tamponare cu presiune redus ;
• Colecta i i conserva i probele de saliva (a se vedea sec iunea „ Urme de
saliva, transpira ie si secre ii nazale ")
• Colecta i i conserva i probele de ruj (a se vedea sec iunea „ Urme de
buze”);
Numai dup efectuarea acestor pa i se va trece la fixarea i ridicarea

urmelor de mu c tur prin intermediul mulajului.
• Dac urma de mu c tur este redat în relief, aceasta va fi ridicat prin

mulaj;
Materialul de mulaj trebuie s fie ales în func ie de caracteristicile materialului
în care a fost f cut mu c tura, mai exact în func ie de rezisten a la presiune, la c ldur i
de cantitatea de apa din compozi ie.
- dac materialul con ine substan e solubile în ap (de exemplu ciocolat ,
anumite tipuri de brânz etc.), atunci urma de mu c tur trebuie s fie izolat de materialul
de mulaj prin pulverizarea unui strat de fixativ de p r. De asemenea, este indicat utilizarea
unui spray siliconic pentru a preîntâmpina aderarea compozi iei de mulaj la materialul suport
atunci când acesta este poros. Se pot folosi compozi ii de mulaj pe baz de ghips dentar (la
care se poate ad uga pu in sare de buc t rie pentru mic orarea timpului de înt rire) sau
materiale siliconice.
- în cazul tuturor suporturilor care au o consistenta redus (salam, pate, ficat
etc.), se va pulveriza urma de mu c tura cu spray fixativ pentru a înt ri i proteja suprafa a
acesteia. Se prefer utilizarea materialelor siliconice sau a celor pe baz de cauciuc.
- urmele de mu c turi prezente pe suprafe e sensibile la c ldur (unt,
ciocolat , pr jituri etc.) se vor ridica prin mulaj cu materiale siliconice, dup înt rirea cu spray
fixativ;
- în cazul urmelor prezente pe pielea unei persoane vii, dac exist o ran , se
consult medicul curant înainte de realizarea mulajului cu materiale siliconice.
- în cazul urmelor prezente pe cadavre, nu trebuie recoltat suprafa a
purt toare (pielea) i conservat în alcool izopropilic sau în formol, întrucât aceasta se va
contracta i deforma ca dimensiune i ca detalii caracteristice. În aceste cazuri urma de
mu c tura se va fixa prin fotografiere metric i se va ridica prin mulaj.
1. Descriere
Prin manipularea de mai multe ori a unui obiect vor fi transferate pe suprafa a
acestuia celule epiteliale care se vor depune stratificat. Acestea sunt probe care pot fi folosite
pentru a identifica un individ prin intermediul genotip rii celulelor nucleate care au fost
transferate prin contact sau transpira ie (contact tegumentar).
La recoltarea acestui gen de microurme biologice trebuie s se in cont de
aceast dispunere în straturi, deoarece ofer posibilitatea prelev rii microurmelor sau a
probelor biologice care provin de la persoane diferite, în func ie de modul de prelevare.
Aceste tipuri de probe pot fi g site pe cele mai variate suporturi, cum ar fi:
• haine (înc l minte);
• m nu i;
• p l rii sau m ti;
50
• arme folosite la comiterea faptei (cu it, arm de foc, piatr etc.), unelte
folosite la spargere ( urubelni a, levier etc.) sau alte obiecte;
• piele (de ex. pielea victimei);
• vehicule (volan, schimb tor de viteze etc.).
Urmele provenind din contact sunt, de regul , invizibile. De aceea, ca m sur
de precau ie, conserva i orice obiecte care pot furniza asemenea probe sau zonele din care
se pot colecta astfel de probe (de ex. guler i bat ), chiar dac doar se b nuie te existen a
lor. Folosi i o iluminare corespunz toare pentru efectuarea c ut rii.
3. Recoltarea probelor
sunt necesare echipament de protec ie (salopet , m nu i, masc facial ,
protec ie pentru înc l minte), tampoane sterile (recoltoare, baghete
sub iri din plastic sau din lemn având la capete tampoane din bumbac),
ap steril , solu ie alcoolic 75% sau ser fiziologic, foarfece sau alt
instrument asem n tor, ambalaje din hârtie i masc de protec ie.
folosi i instrumentar de lucru i ambalaje sterile.
documenta i localizarea probei (descriere, fotografiere, schi a).
pentru suporturile neabsorbante, se folose te un tampon steril umezit cu
ap distilat steril .
pentru suporturi absorbante, probele se colecteaz în forma original
împreun cu suportul. În general, plasa i întregul suport (de ex. un obiect
de îmbr c minte) într-un ambalaj din hârtie curat .
pentru materiale suport de mari dimensiuni, care nu pot fi transportate
(covoare mari, tapet etc.) se folose te un instrument steril (lame de
bisturiu) pentru a t ia zona de interes, care ulterior se pune într-un
ambalaj din hârtie curat .
4. Protejarea probelor
Evita i contaminarea când se colecteaz probe ( utiliza i m nu i, salopete,
protec ie pentru înc l minte). Preveni i contaminarea cu material celular str in (schimba i
m nu ile, nu vorbi i). Proteja i probele de umiditate, de lumin solar direct i de c ldur .
Probele umede trebuie s fie uscate la temperatura camerei i în întuneric, dac este posibil.
5. Ambalarea/ depozitarea/ transportul
Ambala i probele uscate în cutii sau în containere din hârtie i depozita i-le la
temperatura camerei departe de lumina solar (posibil pentru o perioada indefinit ).
În cazul ambal rii pentru transport, se va avea grij ca probele s fie protejate
de abraziuni, de contamin ri sau de alte deterior ri. Fiecare obiect purt tor de urm trebuie
ambalat individual i etichetat clar.
6. Recoltarea i conservarea microurmelor biologice de transfer
În cazul în care probele biologice nu formeaz depozite sau pete vizibile pe
obiecte i exist numai suspiciunea unui transfer de celule c tre un anumit suport (prin
frecare , apucare etc.) probele se recolteaz astfel:
a) sunt necesare echipament de protec ie (salopet , m nu i, masc facial ,
protec ie pentru înc l minte), tampoane sterile (recoltoare, baghete sub iri din plastic sau din
lemn având la capete tampoane din bumbac), ap steril , solu ie alcoolic 75% sau ser
fiziologic, foarfece sau alt instrument asem n tor, ambalaje din hârtie i masc de protec ie.
b) folosi i instrumentar de lucru i ambalaje sterile.
c) documenta i localizarea probei (descriere, fotografiere, schi a).
d) în toate cazurile în care este posibil se vor înainta la laborator obiectele
purt toare ca atare, având grij s nu se contamineze sau intercontamineze.
e) dac obiectele purt toare nu se pot ridica de la locul faptei din cauza naturii
sau a dimensiunilor acestora, recoltarea probei biologice se face prin transfer pe un suport
apt de a fi examinat în laborator, astfel:
51
o sunt necesare tampoane sterile (baghete sub iri din plastic sau din lemn
având la capete tampoane din bumbac), ap steril , solu ie alcoolic 75%
sau ser fiziologic, foarfece sau alt instrument asem n tor, ambalaje din
hârtie i masc de protec ie;
o se ia un tampon steril i se umecteaz cu una dintre solu iile de mai sus;
o se trece u or cap tul din bumbac al acestuia peste zonele respective,
astfel încât s se poat recolta majoritar celulele epiteliale remanente în
stratul superficial i totodat s se realizeze o concentrare a microurmei într-
o zon cât mai mic a tamponului;
o se îndep rteaz cap tul neutilizat cu ajutorul unui foarfece steril sau al altui
instrument steril;
o tamponul se usuc în condi ii sterile, ferit de surse de c ldur i de radia ii
solare. Dac acest lucru nu este posibil, se p streaz la maxim 4 C pân la
ajungerea în laborator;
o se ambaleaz corespunz tor în dou plicuri, se eticheteaz i se
sigileaz .
2.6.10 esuturi biologice moi sau dure
esutul respectiv va fi transferat prin apucare cu penseta sau cu mâna (dac se

utilizeaz m nu i sterile) i va fi plasat în containerul care trebuie etichetat corespunz tor.
Obligatoriu va fi p strat congelat pân la ajungerea în laborator.
o sunt necesare echipament de protec ie (salopet , m nu i, masc facial ,
protec ie pentru înc l minte), sering , flacon din material plastic sau din
sticl , o penset , ambalaje din hârtie i masc de protec ie.
o documenta i localizarea probei (descriere, fotografiere, schi a).
o fiecare urm va fi ridicat separat cu o penset sterilizat . Se va preveni
intercontaminarea probelor.
o fiecare urm se va ambala separat, ambalajul va fi inscrip ionat i sigilat
corespunz tor.
o urmele se vor p stra în congelator i vor fi înaintate la laborator în cel mai
scurt timp posibil.
2.7 Identificarea persoanelor sup semnalmente exterioare, dup voce i prin alte
metode criminalistice
2.7.1 Identificarea persoanelor i cadavrelor dup semnalmente exterioare
2.7.2 Identificarea persoanelor dup voce i vorbire
2.7.3 Metode biometrice de identificare
2.7.4 Înregistrarea penala. Programe digitale de identificare
2.8.1 No iuni introductive
2.8.2 Cercetarea urmelor corpurilor delicte folosite la spargeri
2.8.3 Cercetarea urmelor de îmbr c minte
52
2.8.4 Cercetarea urmelor materie
2.8.5 Cercetarea urmelor mijloacelor de transport
2.8.6 Cercetarea urmelor de incendii
2.8.7 Cercetarea urmelor de explozie
2.8.8 Cercetarea sistemelor informatice
2.7 Identificarea persoanelor sup semnalmente exterioare, dup voce i prin alte
metode criminalistice
2.7.1 Identificarea persoanelor i cadavrelor dup semnalmente exterioare
Fundamentul tiin ific al acestei identific ri îl constituie individualitatea i relativa

stabilitate a caracteristicilor somatice ale fiec rui individ adult4. Pentru ca o persoan s
poat fi deosebit de o alta, sub raport criminalistic i deci identificat , este necesar ca
descrierea caracteristicilor sale anatomice s se fac dup metode riguros tiin ifice,
recurgându-se la o terminologie adecvat i la criterii precise de apreciere a dimensiunilor.
Descrierea semnalmentelor - cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de
metoda portretului vorbit - a a cum se va vedea mai jos, are în vedere caracteristicile
întregului corp, accentul fiind pus pe particularit ile anatomice ale fe ei, în descriere fiind
vizate volumul, forma, pozi ia i culoarea p r ilor observate, fiecare element fiind apreciat nu
în func ie de un anumit sistem metric, ci în raport cu alte elemente anatomice care alc tuiesc
ansamblul descris.
Preciz m c posibilit ile de descriere difer în func ie de persoana care le efectueaz ,
precum i de utilajul tehnic ajut tor destinat acestui scop. Uneori descrierea unui individ de
c tre un martor ocular este incomplet , chiar eronat , din cauza unor împrejur ri obiective
sau subiective, ce împiedic o bun percep ie. în acest caz, martorul poate fi ajutat prin
diverse procedee tehnice, începând cu desenul compozi ie i terminând cu portretul robot
computerizat.
In esen , identificarea se face cu ajutorul unor metode i tehnici specializate, în cadrul
unor activit i de urm rire penal , desf urate potrivit unor reguli tactice specifice ascult rii
martorilor sau victimelor infrac iunii.
Metoda portretului vorbit

Portretul vorbit este o metod aplicat frecvent i perfec ionat pe parcursul timpului,
care serve te la identificarea persoanelor, pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale
acestora, de c tre o alt persoan . în descrierea f cut de cel care a perceput
caracteristicile somatice ale individului c utat sunt vizate, pe de o parte, formele statice, iar
pe de alt parte, formele dinamice. Aprecierea formei i dimensiunilor acestora se face dup
un sistem cuprinzând trei grada ii: mare, mijlociu i mic.
1. Descrierea formelor statice. Acest segment al descrierii vizeaz elementele

caracteristice privind talia, constitu ia fizic sau aspectul general al persoanei, forma
capului i a fe ei, eventuale infirmit i .a.:
• talia poate fi scund , mijlocie i înalt , unii autori propunând ca sus- citatele trei
grada ii s fie raportate la 1,60m pentru talia scund , între 1,60 i 1,75m pentru talia
mijlocie i peste 1,75m pentru talia înalt \ în actualele condi ii de cre tere a mediei
în l imii, apreciem c aceste dimensiuni sunt dep ite.
• constitu ia fizic sau corpolen a este apreciat ca robust sau solid , mijlocie,
slab sau usc iv , în func ie de m rimea sistemului osos i de masa muscular a
individului. De asemenea, intereseaz i forma umerilor, lungimea gâtului, parti-
cularit i ale mâinilor i picioarelor etc.
53
• aspectul general sau inuta unei persoane poate fi evaluat , de pild , ca sportiv ,
elegant , atletic , greoaie, ori asociat unor profesiuni, cum ar fi cele de ofi er,
func ionar, intelectual, marinar, ran, student, balerin etc.
2. Descrierea capului. Capul persoanei, atât în întregul s u, cât i în ceea ce prive te

aspectul morfologic, v zut din fa i din profil de ine, în mod firesc, locul principal în
realizarea portretului vorbit. Astfel:
• forma capului, privit din fa , poate fi alungit , oval , dreptunghiular ,
triunghiular , cu baza în sus sau în jos, p trat , col uroas , romboidal etc.
Din profil, capul poate avea un contur normal sau regulat, uguiat etc. Forma
capului trebuie raportat i Ia conturul fe ei, care poate fi triunghiular,
rombic, rotund, asimetric .a., precum i conturul profilului care se descrie,
de regul , în func ie de particularit ile zonei fronto-nazale (profil continuu,
frânt, paralel, curbat, ondulat etc.), ale zonei nazo-bucale (prognatism
superior sau inferior, ortognatism .a.).
• fa a se împarte, de regul , în trei zone: frontal , nazal i bucal . Zona
frontal cuprinde regiunea dintre baza nasului i baza acestuia; zona bucal
include regiunea dintre baza nasului i vârful b rbiei. în func ie de
necesit i, pot fi luate în calcul cinci zone, respectiv fruntea, ochii, nasul,
gura i b rbia. Fiecare element component al fe ei se descrie separat, cu ce
are el mai caracteristic. De pild :
p rul se descrie dup culoare, inser ie frontal , form (cârlion at,
întins, ondulat), calvi ie, lungime, mod de piept nare;
fruntea se descrie dup în l ime, l ime, contur, înclinare,
particularit i (proeminen a arcadelor sau a boselor frontale), mod
de ridare i distan dintre riduri.
Dintre elementele faciale ale c ror caracteristici sunt re inute relativ mai frecvent,
organul judiciar care alc tuie te portretul vorbit trebuie s insiste asupra urm toarelor:
o ochii, se descriu dup form , pozi ie, culoare, spa iu interocular,
particularit ile pleoapelor, genelor, adâncimea în orbite etc. Remarc m
c fiecare persoan are o pigmenta ie caracteristic a irisului (îns
aceasta nu se poate re ine sau aprecia cu u urin ), pigmenta ie care,
contrar unor p reri, nu variaz în func ie de lumin i r mâne stabil la
persoanele adulte.
o nasul, element re inut cu ceva mai mult u urin , are caracteristic
r d cina, linia dorsal sau muchia, în l imea, l imea, baza, conforma ia
n rilor, culoarea. Preciz m îns c , din cauza opera iilor plastice ale
nasului, sau ale altor elemente faciale, pot interveni modific ri în
înf i area persoanei, de natur s fac dificil identificarea, aspect ce nu
trebuie omis, mai ales în cazul femeilor. Totodat , descrierea se
raporteaz la pozi ia din care a fost v zut nasul (fa sau profil).
o gura i buzele se descriu dup m rime, contur, pozi ie, culoare, grosime,
proeminen . Uneori în pozi iile gurii apar diverse elemente particulare,
cum ar fi rictusul sau un tic oarecare.
o b rbia se descrie potrivit profilului ei, l imii, în l imii, particularit ilor sale
(b rbie plat , ascu it , îngropat , b rbie dubl etc.).
o urechea intereseaz atât în privin a aspectului general, pozi ia fa de
cap, cât i sub aspectul elementelor sale componente (lobul, tragusul,
antetragusul, helixul etc.). Subliniem c urechea este unul dintre
elementele anatomice care sufer cele mai pu ine modific ri pe parcursul
vie ii. în descrierea caracteristicilor elementelor urechii, o aten ie special
se acord lobului, antetragusului i pliului interior.
54
o ridurile sunt apreciate în func ie de zona în care se g sesc, dup forma i
num rul lor. Subliniem i aici aceea i posibilitate de modificare a ridurilor
prin opera ii plastice chirurgicale, efectuate destul de des de persoane mai
în vârst , îndeosebi femei.
o culoarea pielii sau particularit ile cromatice, care variaz în func ie de
ras , de la alb deschis la negru, sunt i ele importante pentru alc tuirea
portretului vorbit. Trebuie, îns , avute în vedere posibilit ile de modificare
natural a nuan ei de culoare (îndeosebi la albi) prin expunerea la soare,
de exemplu, dar i prin utilizarea fardurilor, machiajul putând fi folosit în
scop infrac ional .
o semnele particulare fac parte dintre elementele pre ioase pentru
identificarea persoanelor i cadavrelor. Ele pot fi de o mare diversitate.
A a sunt, de exemplu, semnele determinate de varia ii morfologice,
anomalii anatomice, leziuni, urme ale interven iilor chirurgicale, tatuaj
“artistic” sau profesional etc. Natura semnului, locul, forma, m rimea,
culoarea, se indic cu precizie i se m soar .
o tatuajul ocup un loc important în suita semnelor particulare. El poate fi
g sit pe toat suprafa a corpului, cu excep ia palmelor, t lpilor i a pielii
de pe cap. De regul , pentru tatuajul ornamental, se prefer pieptul,
spatele i bra ele2. în afara descrierii, tatuajul se fotografiaz la scar .
Dac , eventual, s-a încercat înl turarea lui chirurgical , cu ajutorul
fotografiei sub radia ii infraro ii, i se poate observa forma ini ial , datorit
resturilor de pigment r mase în esut.
3. Descrierea formelor dinamice. Descrierea acestor forme denumite i func ionale,

este menit s completeze posibilit ile de identificare i se refer , în special, la inuta
corpului, felul mersului, mimic , privire, diferitele forme de manifestare.
De exemplu:
• mersul unei persoane poate fi normal, degajat, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu pa i
mari sau mici, s lt re , cu alte particularit i determinate de morfologia piciorului, de
eventualele infirmit i, precum i de starea de s n tate a individului.
• modul de manifestare, privit în sensul s u larg, prin aceasta în elegându-se, de
pild , gestica sau vorbirea, este în func ie de personalitatea i temperamentul
individului. Astfel, o persoan poate fi calm , nervoas , lent , agitat , impulsiv ,
taciturn , volubil etc. Perceperea acestor caracteristici reclam o perioad mai lung
de observare.
Nu trebuie neglijat situa ia în care se afl persoana în momentul observ rii, fiind
cunoscute, de exemplu, diferen ele de manifestare sau de comportament ale unui individ în
exercitarea profesiei, în mediul familial, fa de superiorii s i ori fa de subordona i, ori în
postura - caracterizat sugestiv în literatura de specialitate - de “spectator” sau „actor”.
Vorbirea, la rândul s u, de i teoretic nu poate fi considerat o caracteristic a
semnalmentelor exterioare, trebuie inclus în conturarea “portretului vorbit” prin particularit i
de genul vorbirii normale, precipitate, bâlbâite, organizate, prolixe, precum i al timbrului,
accentului .a.. Dincolo de prezentarea am nun it a acestor elemente, remarc m
necesitatea observ rii lor cu mult aten ie deoarece, în cazul infractorilor versa i, ace tia
încearc s - i deghizeze vocea, inuta, mersul .a. Deghizarea se poate practica în
momentul s vâr irii infrac iunii, fiind mult mai u or s se modifice aspectul exterior sau unele
tr s turi dinamice pentru o scurt perioad de timp, decât s se apeleze la un deghizaj
permanent, de teama de a nu fi descoperit.
Referindu-ne, în general, la metoda “portretului vorbit”, preciz m c , dintre
semnalmentele exterioare ale unei persoane, se re in mai u or vârsta, sexul, în l imea,
m rimea capului, forma nasului, culoarea p rului i a tenului, mersul, mimica, vocea,
eventualele malforma ii etc., îndeosebi acele particularit i care se abat de la normalitate.
55
Sub raport tactic criminalistic, preciz m c reu ita unei identific ri pe baza descrierii
semnalmentelor exterioare depinde, în bun parte, de modul în care sunt asculta i martorii i
de cum sunt interpretate declara iile lor. Ascultarea presupune din partea organului judiciar
nu numai pricepere, ci i circumspec ie, pentru a se ob ine declara ii precise, obiective,
referitoare la înf i area infractorului. Percep ia i redarea de c tre martor a imaginii unei
persoane sunt procese ce depind de o multitudine de factori obiectivi i subiectivi (distan ,
condi ii de iluminare, starea timpului, fidelitatea memoriei, st rile emotive), de natur s
influen eze uneori decisiv obiectivitatea m rturiei .
în esen , putem afirma c în alc tuirea portretului vorbit, ori a portretului robot, pe baza
descrierilor f cute de persoana care a perceput individul c utat, trebuie aplicate i respectate
regulile tacticii criminalistice specifice ascult rii martorului ori persoanei v t mate.
Metode tehnice folosite în identificarea persoanelor dup

semnalmentele exterioare
1. Portretul schi at. Portretul schi at, sau schi a de portret, reprezint o metod
menit s înl ture, cel pu in în parte, neajunsurile determinate de modul în care o persoan
apreciaz sau descrie semnalmentele exterioare.
Sunt împrejur ri în care persoana de identificat a fost perceput în condi ii aparent
bune, îns fie din cauza momentului îndep rtat în care se face ascultarea, fie posibilit ilor
reduse de descriere de c tre martor - determinate mai ales de gradul de instruire i
inteligen , de vârst , de profesiune etc. - este aproape imposibil s se realizeze un portret
vorbit utilizabil la identificare. Or, neajunsul men ionat poate fi, în parte, înl turat prin
priceperea i imagina ia specialistului care realizeaz schi a de portret.
Metoda ca atare const în schi area unui portret, dup descrierea martorului sau a
victimei, de c tre un desenator cu calit i plastice foarte bune. De i d rezultate notabile,
procedeul se aplic mai rar în practic , din cauza num rului insuficient de desenatori de care
dispun organele de cercetare penal .
2. Fotorobotul. Este o metod de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de

elemente faciale preluate din fotografii ale semnalmentelor unor persoane diferite.
Din punct de vedere tehnic, albumul destinat identific rii este alc tuit dintr-un set de
fotografii executate în condi ii similare de încadrare i m rime, astfel încât cele trei zone ale
fe ei (frontal , nazal i bucal ) s se suprapun perfect. în unele albume, fotografiile sunt
sec ionate în cinci zone, ceea ce l rge te gama posibilit ilor de alc tuire a portretului robot.
Fotografiile sunt sec ionate de-a lungul acestor zone, ceea ce permite martorului s
selec ioneze i s combine zonele faciale pe care le consider apropiate cel mai mult de
imaginea perceput . în final, imaginea ob inut se retu eaz i apoi se refotografiaz .
3. Identi-kit-ul i Photo-identi-kit-ul. Se num r printre mijloacele tehnice folosite

frecvent în practica organelor de cercetare penal . La dispozi ia martorului, ori victimei, este
pus un album ce con ine zeci de variante ale elementelor faciale. Fiecare element facial din
album este reprodus separat pe o pelicul transparent purtând acela i num r de cod.
Persoana care alc tuie te acest portret robot alege, din album, o anumit variant
caracteristic fiec rui element facial, dup care se scot peliculele corespondente acesteia,
care sunt a ezate, prin suprapunere, pe un suport special, cu geam mat, iluminat de jos. Se
ob ine astfel o compozi ie grafic , având o form alc tuit din cifrele de cod ale fiec rui
element facial, necesar pentru transmiterea c tre alte unit i de cercetare i urm rire
penal .
Portretul robot astfel ob inut poate fi retu at, în varianta sa final , inclusiv completat cu
diverse elemente, ce existau pe capul ori figura persoanei atunci când a fost observat .
Pentru aceasta, pe lâng caracteristicile morfologice ale figurii umane, în trusa “Identi-kit-
ului” sau “Photo-identi-kit-ului”, respectiv în album i pe fi e, se mai g sesc o serie de
56
elemente accesorii, cum sunt must ile, b rbile, ochelarii, diverse modele de p l rii etc.
2.7.2 Identificarea persoanelor dup voce si vorbire
Identificarea persoanei dup voce, înregistrat pe diferite suporturi magnetice, se

înscrie, în prezent, printre metodele tehnico- tiin ifice moderne, pe care Criminalistica le
pune în slujba stabilirii adev rului, a descoperirii autorului infrac iunii. Referitor la aceast
nou metod , se impune precizarea c ea nu se restrânge numai la cazurile penale, putând
fi folosit cu succes i în cele civile, cum ar fi, de exemplu, procesele având ca obiect
preten iile între persoane fizice, t gada paternit ii, divor ul .a..
De i nu au trecut nici 50 de ani de la prima identificare de acest gen semnalat în anul
1958, în Germania, într-un caz de r pire a unui copil, cercet rile intense efectuate de c tre
exper ii criminali ti, cu sprijinul speciali tilor în fonetic , au f cut ca noua metod de
identificare s fie privit de juri ti cu o anume încredere.
Fundamentul tiin ific al identific rii sau stabilirii autenticit ii unei înregistr ri este dat de
individualitatea vocii i vorbirii, determinat de diverse particularit i anatomice i fiziologice,
permite individualizarea net a unei persoane de o alt persoan , pe baza unor caracteristici
de natur diferit , fa de cele men ionate în sec iunile anterioare.
Pentru a putea ini ia un astfel de proces de identificare este necesar descoperirea de
urme specifice, respectiv cele ce sunt denumite urme sonore ale vocii i vorbirii, a c ror
existen este determinat de r spândirea pe scar din ce în ce mai larg a mijloacelor
electronice de înregistrare fonic . Este de la sine în eles c formarea acestor “urme”
presupune func ionarea unui mijloc de înregistrare în momentul s vâr irii faptei, ori a unuia
dintre episoadele sale.
Examinarea criminalistic a urmelor sonore pentru identificarea persoanelor, inclusiv
pentru constatarea unor împrejur ri în care a fost s vâr it fapta, a devenit deci posibil
datorit punerii la punct a unor metode tiin ifice, la care i cercet torii români au c utat s - i
aduc o contribu ie important .
Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate, fundamentul tiin ific al metodei
enun ate const în specificitatea elementelor proprii fiec rei voci, în esen , particularit ile
care determin individualitatea vocii fiec rei persoane fiind urm toarele:
• particularit ile de construc ie ale aparatului fonorespirator, ale fiec ruia dintre
componentele sale (pl mâni, trahee, laringe, coarde vocale, cavitatea bucal .a.)
servesc la diferen ierea net a unei persoane de alta. Cu alte cuvinte, configura ia
gâtului, a cavit ii bucale, inclusiv a foselor nazale, face astfel ca sunetele emise s
se situeze într-o anumit band de frecven .
• particularit ile func iei fonatorii, determinate de fiziologia specific actului
respirator i, îndeosebi, de modul de comportare a coardelor vocale. Aceste
particularit i se reflect în cele 3 caracteristici principale ale unei voci: timbru,
frecven i intensitate, în care primele dou sunt deosebit de valoroase pentru
identificarea persoanei, întrucât scap controlului con tient al acesteia.
• particularit ile determinate de modific ri ale aparatului fonorespirator, ap rute ca
urmare a unor maladii. De exemplu, laringitele, paraliziile, diafoniile de natur psihic ,
ce includ o gam de modific ri, de la simpla r gu eal , pân la afonie.
Particularit ile de mai sus nu pot servi pe deplin identific rii persoanei dup voce dac
vocea nu ar prezenta o alt proprietate esen ial , i anume stabilitatea. Din momentul
schimb rii vocii la pubertate, aceasta r mâne relativ stabil pe întreaga durat a vie ii.
Bineîn eles c anumite modific ri apar pe m sura înaint rii în vârst sau în ipoteza survenirii
unor maladii ale aparatului fonorespirator. In schimb, pierderea sau înlocuirea unor din i,
precum i abla iunea amigdalelor nu conduc la modific ri semnificative ale vocii.
57
Caracteristicile de identificare a vocii i vorbirii
În vederea determin rii i aprecierii tiin ifice a caracteristicilor vocii i vorbirii sunt
necesare mijloace tehnice speciale de evaluare, de tipul sonografelor. Sonografele permit
analize complexe ale caracteristicilor generale i individuale fonoacustice, spectrul lor de
audiofrecven fiind situat între 5 i 16000Hz.
Aceste aparate vizualizeaz caracteristicile vocii, prin transcrierea lor grafic sub forma
vocogramelor. Principalii parametrii fizici ai sunetelor eviden ia i de sonograf sunt frecven a,
intensitatea i durata acestora.
Expertiza criminalistic complex a vocii i vorbirii, a imaginilor spectrografice ale
vocalelor i consoanelor relev urm toarele caracteristici generale i individuale mai
importante de identificare.
1. Caracteristicile vocii
Vocea are drept caracteristici acustice generale:
- configura ia de ansamblu a forman ilor transcri i pe vocogram ;
- durata de pronun are a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte;
- intensitatea vocii, toate aceste servind la restrângerea grupului de persoane suspecte.
Caracteristicile acustice individuale sunt formate dintr-un complex de frecven e,
alc tuit din:
- frecven a de rezonan a cavit ii aparatului vocal (forman ii);
- frecven a specific sunetelor nazale i frecven a vocii.
In examinarea frecven ei vocii se are în vedere frecven a forman ial i, mai ales,
frecven a tonului fundamental, apreciat ca o caracteristic neschimb toare a vocii.
In leg tur cu stabilirea acestor caracteristici, trebuie s preciz m c sunt necesare
imprim ri cu aparatur de bun calitate, imprim rile ocazionale, f cute în condi ii tehnice
improvizate creând dificult i în cercetate. Este, de asemenea, interesant de semnalat c
încerc rile de disimulare nu pot avea rezultatul scontat, uneori facilitând chiar examinarea.
2. Caracteristicile vorbirii
Vorbirea se caracterizeaz , în general, prin particularit i de expresie i stil, specifice
unui anumit grup de persoane. Elementele de natur s permit individualizarea vorbitorului
se grupeaz în:
• particularit i fonetice (accent, intona ie, prescurt ri de cuvinte, pronun area
cuvintelor str ine);
• particularit i fonetice str ine, întâlnite la persoanele care au o alt limb matern
decât cea vorbit în momentul audi iei;
• defec iunile de pronun ie i particularit ile lexicale, cum sunt, de pild , cele
specifice regiunii din care provine vorbitorul sau cele caracteristice anumitor profesii.
Cu privire la particularit ile modului de a vorbi al unei persoane, amintim c acestea

pot face obiectul recunoa terii sale de c tre o alt persoan , martor de auditu sau de c tre
victim , situa ie întâlnit frecvent în practic . In asemenea împrejur ri, organizarea i
conducerea activit ii de recunoa tere cad în sarcina organelor judiciare, care se vor ghida
dup regulile tactice specifice efectu rii acestei activit i procedurale.
2.7.3 Metode biometrice de identificare
În prezent, tehnicile de identificare s-au diversificat, apelându-se la metode tiin ifice

care s permit identificarea rapid i sigur a persoanelor. Dezvoltarea unor astfel de
metode a fost impus de necesitatea combaterii mai eficiente a actelor de terorism din ce în
ce mai numeroase în ultimii ani.
58
Astfel, dintre tehnicile moderne folosite sau experimentate în prezent men ion m:
Identificarea pe baza fotografiei semnalmentelor

Cunoscut ca o reprezentare grafic a unei fizionomii sau a unor tr s turi specifice,
realizat la un moment dat, în condi ii de iluminare specifice, fotografia este deocamdat cea
mai utilizat metod biometric .
inând cont de faptul c o serie de detalii ale fe ei se modific , câteodat destul de
rapid, unele echipamente folosesc pentru identificare o serie de date antropometrice,
m surabile pe o imagine bidimensional . Parametrii m sura i trebuie s fie cât mai constan i
în timp. De exemplu, se recomand m surarea distan ei dintre orbite, a grosimii nasului, a
formei pome ilor, a grosimii buzelor etc. În vederea compar rii cu o serie de fotografii
realizate din mai multe unghiuri, unele sisteme de identificare fizionomic construiesc un
model tridimensional al fe ei persoanei. Compararea automat a imaginii fizionomiei cu
informa iile memorate face necesar folosirea tehnicilor digitale pentru stocarea i folosirea
imaginilor. Tehnologia informatic este folosit pentru realizarea unor prelucr ri primare ale
imaginii, necesare pentru potrivirea aproximativ între imaginea achizi ionat în momentul
verific rii i cea memorat . Toate aceste opera iuni dureaz mai pu in de o secund .
O metod de identificare mai sigur , dar mai dificil de aplicat, este folosirea unei
holograme. Aceasta este o altfel de fotografie care prezint marele avantaj c nu
memoreaz doar intensitatea luminoas ci i faza semnalului. Memorarea fazei are ca efect
ob inerea unei imagini tridimensionale a obiectului, îns este mai greu de comparat.
Tehnici antropometrice
Antropometria presupune m surarea unor p r i ale corpului uman în vederea
reconstituirii dimensiunilor acestuia pornind de la cele câteva fragmente de schelet
descoperite.
Dup fotografia judiciar , aceasta este cea mai veche metod biometric folosit în
cercetarea criminalistic . în domeniul identific rii pe baza amprentei papilare, tehnica
informatic este folosit cu succes de câ iva ani, de inând cea mai sigur aplica ie, folosindu-
se de la verificarea zonelor de început i de bifurcare a zonelor papilare, denumit AFIS
(Automatic Finger - Print Identification).
O alt tehnic antropometric apeleaz la dispozitive electronice care permit m surarea
parametrilor antropologici ai mâinilor, respectiv a geometriei mâinii. De asemenea, se poate
evalua tridimensional geometria indexului.
Recunoa terea retinei

Acest procedeu de identificare const în determinarea aspectului i a m rimii vaselor
de sânge care provin de la nervul optic i sunt dispersate în retin . Investiga ia reprezint o
surs de informa ii biometrice datorit celor trei propriet i importante ale retinei: anatomia,
unicitatea i topografia dispunerii vaselor sanguine.
Cercet rile în materie au condus la realizarea primului prototip de dispozitiv pentru a
determina modelul vaselor de sânge ale retinei. Lumina infraro ie a fost ini ial folosit pentru
recunoa terea retinei, deoarece modelul vaselor de sânge din retin poate absorbi lumina
infraro ie la un nivel mai mare i mai rapid decât restul esutului din ochi. În momentul de
fa , ultimul dispozitiv de scanat retina este produs de EyeDentify Inc i se nume te IC AM
2001. Acesta poate stoca pân la 3000 de abloane cu o capacitate de pân la 33.000 de
proceduri de identificare. Tehnologia amintit se distinge prin precizie superioar , fiind cea
mai înalt dintre tehnologiile biometrice, de o rapiditate remarcabil . Prezint , de asemenea,
importan i u urin a cu care este folosit metoda.
Men ion m îns i faptul c tehnologia de recunoa tere a retinei este înc perceput de
public ca o „amenin are” asupra s n t ii, deoarece investiga ia se face f r ochelari, ceea
ce ar afecta ochiul. Toate aceste motive nu permit înc generalizarea acestei proceduri la
nivelul dorit de autorit i.
59
Recunoa terea irisului
Descoperit în 1987 de doi oftalmologi, Leonard Flom i Aron Safir, aceast metod
bazat în special pe tehnici fotografice permite prelucrarea corect a imaginii irisului, chiar
dac persoana respectiv poart ochelari sau lentile de contact.
Procedura de verificare const în achizi ionarea imaginii irisului, m surarea i
digitalizarea parametrilor folosi i pentru identificarea i calculul corela iei între datele
achizi ionate i informa iile stocate într-o baz de date.
Recunoa terea irisului este extrem de eficient , fiind considerat mai performant decât
recunoa terea bazat pe amprente i mult mai exact decât amprenta ADN.
Termograma facial
Termograma facial este o fotografie a temperaturii fe ei unei persoane. O termogram
facial este ob inut prin explorarea fe ei cu un detector sensibil la radia ii infraro ii.
Termograma captureaz o imagine a emisiilor faciale în infraro u, ob inut numai prin
metode pasive, f r a fi emise nici un fel de radia ii d un toare.
Pentru realizarea termogramei sunt folosite camere de termoviziune instalate la cca. 45
cm de persoana care trebuie recunoscut , fiind posibil i scanarea termic a persoanelor
f r ca acestea s tie c sunt verificate.
Al turi de tehnicile prezentate mai sus, în domeniul identific rii persoanelor sunt
utilizate la scar larg i recunoa terea vocal , identificarea semn turii i amprenta ADN
despre care s-au f cut referiri ample în prima parte a tratatului de fa .
2.7.4 Înregistrarea penala. Programe digitale de identificare
Printre problemele care au preocupat, de foarte mult vreme, organele judiciare, a fost
i aceea a identific rii persoanelor condamnate sau împotriva c rora au fost luate m suri cu
caracter penal. O dat cu cre terea criminalit ii, problema a devenit acut , ceea ce a
determinat organele de justi ie i de poli ie, înc de mai bine de dou secole, s g seasc
cele mai adecvate modalit i de înregistrare a infractorilor i a altor date privitoare la faptele
penale, atât pentru combaterea, cât i pentru prevenirea lor.
Prima cartotec central , având acest scop, a fost înfiin at la Londra, în anul 1791, de
c tre judec torul John Fielding. Într-un timp relativ scurt, un alt binecunoscut personaj al
luptei împotriva infrac iunilor, Eugene Frangois Vidocq, de data aceasta în Fran a
napoleonian - sub conducerea nu mai pu in celebrului ministru al poli iei, Fouche, avea s
realizeze importan a înregistr rii datelor cu privire la faptele penale comise, la
semnalmentele infractorilor, la numele i porecla acestora, inclusiv la modul de operare.
Utilitatea cartotecilor sau fi elor din acele timpuri avea limitele ei fire ti, determinate,
printre altele, de stadiul modest al dezvolt rii cuno tin elor despre om i natur . A a se
explic de ce, sub raport tehnic criminalistic, de o înregistrare penal , a ezat pe baze
tiin ifice, se poate vorbi de-abia dup anul 1880, când Alphonse Bertillon avea s - i pun în
aplica ie sistemul s u de înregistrare i identificare antropometric , sistem mai curând
spectaculos decât eficient. Din cauza lipsei sale de fiabilitate, bertillonajul va fi înlocuit cu
înregistrarea dactiloscopic .
România s-a aflat printre primele ri europene care a recurs la aplicarea unor metode
tiin ifice de identificare (de exemplu, fotografia semnalmentelor i dactiloscopia), gra ie unor
oameni de tiin , dintre care s-au distins, a a cum am mai men ionat, fra ii Minovici.
Ast zi, înregistrarea penal româneasc are un serios fundament tehnico- tiin ific,
al turi de sistemele de înregistrare proprii cazierului judiciar recurgându-se la modalit i de
înregistrare diverse, cum ar fi, de exemplu, înregistrarea dactiloscopic monodactilar , ori
înregistrarea dup modul de operare, în care prelucrarea datelor se face prin intermediul
tehnicii modeme de calcul.
60
Importan a înregistr rii penale
Importan a înregistr rii trebuie privit în dublu sens: primul vizând combaterea
infrac iunilor, prin identificarea autorilor lor, inclusiv a celor cu antecedente penale, precum i
a unor mijloace materiale de prob .
Al doilea sens prive te scopul preventiv al activit ii judiciare, înregistrarea celor
condamna i penal, ori împotriva c rora au fost aplicate m suri cu caracter penal, servind la o
supraveghere a modului lor de reeducare i de reinser ie social , în a a fel încât ace tia s
nu mai comit alte infrac iuni.
Înregistrarea în cazierul judiciar
Înregistrarea nominal sau alfabetic - luarea în eviden a cazierului judiciar se face

în dou modalit i distincte, prima constând într-o eviden nominal sau alfabetic , iar a
doua într-una dactiloscopic .
Eviden a nominal se realizeaz prin înregistrarea datelor cu caracter personal, precum
i a datelor privind situa ia juridic a persoanelor luate în eviden a cazierului judiciar. Potrivit
prevederilor legii (art.8 din Legea nr.7/1972), eviden a nominal se organizeaz , în linii mari,
pe baza fi elor de cazier judiciar.
Fi ele cuprind datele de identificare a persoanei luate în eviden (de exemplu nume,
prenume, porecle, domiciliul, data i locul na terii, p rin ii etc.) i date în leg tur cu fapta
comis , pedepsele aplicate, m surile penale luate, date privitoare la executarea pedepsei
(începere, întrerupere, încetare), la amnistie, gra iere, prescrip ie, reabilitare, la eventualele
modific ri în cazier, alte date privind punerea în mi care a ac iunii penale, a lu rii m surii
arest rii preventive .a. Fi a mai con ine, de asemenea, formula dactiloscopic
decadactilar i orice alte men iuni prin care poate fi cunoscut situa ia de fapt i de drept a
persoanei luate în eviden . Înregistrarea datelor în fi ele de eviden se efectueaz pe baza
extraselor de pe hot rârile judec tore ti r mase definitive, a comunic rilor de începere,
întrerupere ori încetare a execut rii pedepsei închisorii, de executare a m surilor de
siguran , la internare în institu ii medicale, sau în colile de reeducare, a comunic rilor de
punere în mi care a ac iunii penale etc., în conformitate cu prevederile art.10 din Legea
nr.7/1972.
Este de la sine în eles c fi ele sunt a ezate în ordinea alfabetic a numelor i potrivit
modului lor de pronun are fonetic . în leg tur cu men iunile din fi a de eviden nominal ,
subliniem c ea trebuie s fie deplin concordant cu fi a dactiloscopic decadactilar din
cazier, între cele dou fiind o strâns leg tur , realizat tehnic prin intermediul formulelor
dactiloscopice, dup cum se va vedea mai jos.
Înregistrarea dactiloscopic .
Înregistrarea dactiloscopic se num r , în prezent, printre cele mai importante forme
ale înregistr rii penale, nu numai în ara noastr , ci i în întreaga lume. Totodat , ea
constituie o component de baz a cazierului judiciar, astfel cum este reglementat în
prezent de Legea nr.7/1972.
Utilitatea acestui gen de înregistrare, respectiv a existen ei cartotecilor dactiloscopice -
îndeosebi a celor decadactilare - const , în esen , în identificarea persoanelor care au mai
s vâr it infrac iuni, inclusiv a persoanelor care nu prezint acte de identitate, ori se folosesc
de acte false ori furate1. De asemenea, cartoteca dactiloscopic poate servi la identificarea
unor cadavre necunoscute, în ipoteza în care cel decedat este înregistrat în cazierul judiciar.
Identificarea se bazeaz pe cunoscutele propriet i ale desenului papilar: unicitatea,
fixitatea i inalterabilitatea - realizat printr-un examen dactiloscopic comparativ - între
impresiunile digitale ale persoanei verificate i impresiunile digitale existente în cazierul
judiciar ori cartotec .
Pentru efectuarea unei verific ri operative, eficiente, este normal ca organizarea
cartotecilor dactiloscopice s se fac în func ie de câteva criterii, care s permit g sirea
61
f r dificultate a unei fi e dactiloscopice (de aici i denumirea de fi ier dactiloscopic folosit
în alte ri) apar inând unei persoane. Cu alte cuvinte, este necesar ca fi ele dactiloscopice
s fie puse într-o ordine strict , f r de care ar fi de neconceput utilizarea unui asemenea
sistem de înregistrare.
Elementele principale luate în calcul la întocmirea unei formule, pe baza c reia fi ele
dactiloscopice se clasific într-o anumit ordine, au la baz tipul desenului papilar, respectiv
existen a deltei, pozi ia ocupat de aceasta în desenul papilar, precum i num rul deltelor.
La acestea se pot ad uga i unele caracteristici ale detaliilor, îndeosebi din centrul desenului
papilar, în ipoteza alc tuirii de formule dactiloscopice monodactilare.
Referitor la formulele dactiloscopice, indiferent c privesc toate cele 10 degete sau
numai unul singur, preciz m, de la bun început, c ele servesc numai la ordonarea fi elor în
colec ie i la determinarea grupului în care se înscrie o anumit amprent ori grup de
amprente.
Identificarea propriu-zis se efectueaz luându-se în calcul detaliile caracteristice ale
crestelor papilare, a a cum s-a precizat la metodologia efectu rii expertizei dactiloscopice.
Din aceast cauz nu vom mai reveni asupra aspectelor privitoare la amprentarea
persoanelor i a cadavrelor, la celelalte probleme ale examin rii comparative, rezumându-ne
la prezentarea modului de alc tuire a unei formule dactiloscopice i, de aici, la organizarea
cartotecii dactiloscopice.
2.8.1 No iuni introductive
Tehnicile de investigare a corpurilor delicte, a urmelor l sate în general de obiecte se

înscriu într-o categorie complex de examin ri de tip traseologic. Sunt avute în vedere atât
urmele care reproduc elementele specifice construc iei sau formei obiectelor ori
instrumentelor, cât i urmele alc tuite din resturi de obiecte, denumite de diver i autori i
urme materie.
Acestora li se adaug i microurmele, precum i urme care nu apar in propriu-zis unui
anumit obiect, cum sunt de exemplu urmele de praf, de sol, urmele de vegeta ie, etc.
2.8.2 Cercetarea urmelor corpurilor delicte folosite la spargeri
URME ALE INSTRUMENTELOR/UNELTELOR

1. Descriere/defini ie
O urm de instrument/unealt poate fi definit ca acea urm creat prin contactul (static
sau dinamic) cu o anume intensitate între instrument/unealt i suprafa a cu rol de suport,
contact care are ca rezultat deformarea suportului i respectiv transferul pe acesta al reliefului/
microreliefului suprafe ei exterioare a instrumentului /uneltei.
Cu ocazia contactului între cele dou suprafe e se creeaz urme specifice sub form
de stria ii, adâncituri, deform ri etc.
Pe baza acestor urme, obiectivul principal al examin rilor criminalistice este acela de a
stabili leg tura între dou obiecte prin determinarea faptului c o urm prezent pe un suport
a fost creat de un anumit instrument sau de o anumit unealt .
Natura i calitatea urmelor instrumentelor/uneltelor este influen at de:

- tipul instrumentului/uneltei;
- duritatea relativ a celor dou suprafe e intrate în contact;
- amplitudinea for ei aplicate;
- mi carea relativ (vitez i unghi) a unei suprafe e în contact cu cealalt .
Urmele instrumentelor/uneltelor pot ap rea când se p trunde într-o loca ie prin folosirea
violen ei utilizând mijloace mecanice sau când sunt for ate containere/ dispozitive i
62
încuietori. Urmele instrumentelor/uneltelor pot fi create de un num r variat de „unelte
infrac ionale”: un termen care are mai multe sensuri decât strict acele dispozitive considerate
instrumente/unelte. Toate acestea sunt folosite cu scopul de a comite o infrac iune i las
urme la fa a locului.
Printre uneltele care las urme identificabile se num r topoarele, cu itele, urubelni ele,
d l ile, r ngile, cle tii, patentele, cutter-ele etc. Unele dintre acestea pot fi fabricate artizanal.
2. C utarea urmelor
Aspecte generale privind c utarea urmelor:
o c utarea urmelor se realizeaz dup reconstituirea succesiunii
evenimentelor;
o dac se observ c instrumente/unelte au fost folosite pe post de pârghie, se
înregistreaz i urmele create acolo unde a fost aplicat contrapresiune;
o folosi i dispozitive cum ar fi lupe i surse de lumin , pentru c urmele de unelte
pot s nu fie vizibile cu ochiul liber sau sunt foarte greu de v zut;
o dac se descoper o unealt /instrument de acela i tip cu eel implicat în
comiterea faptei (la fa a locului sau la autor), acesta trebuie s fie ridicat;
o material din obiectul purt tor (vopsea) poate s adere la unelte i se poate
transfera ulterior pe alte obiecte (buzunare, gen i etc.).
Manifest ri ale urmelor instrumentelor/uneltelor:

Urme stria ii: sunt urme create în mod dinamic i se formeaz în urma unor
ac iuni de t iere, de g urire, de a chiere (create de burghiu, fier str u, polizor
etc.), de prindere, de zgâriere, de lovire cu un corp ascu it pe materiale dure
cum ar fi cilindrii yalelor, broa tele u ilor, geamurilor etc.;
Urme de impresiune: acestea pot fi g site în materiale moi cum ar fi tocuri
de u i, chit de geamuri, l zi, sertare etc.;
Urme materie (deta ri de material de pe unealt ): substan e care sunt
prezente pe unealt i care au fost depuse pe suport (vopsea, ulei, praf,
fibre textile, microfragmente de metal, sânge etc.); uneori pot fi de forma
uneltei folosite.
3. Colectarea urmelor instrumentelor/uneltelor

Toate urmele uneltelor/instrumentelor trebuie s fie colectate pentru c este dificil s se
stabileasc la fa a locului dac urma are sau nu suficiente elemente individuale pentru a
conduce la identificarea uneltei/instrumentului.
documenta i loca ia i urma în sine (fotografia i cu un etalon metric, realiza i
schi e, descrie i urma descoperit , realiza i m sur tori);
ridica i urma în forma sa original , adic împreun cu materialul purt tor.
Acest lucru este valabil în special pentru obiectele mici, portabile (yale,
cilindri, containere, zale de lan , cabluri metalice, lac te etc.);
dac sunt prezente urme materie, acestea se vor ridica împreun cu suportul
pe care se afl urma i vor fi colectate în condi ii de laborator.
dac exist pericolul deta rii de pe suport sau al pierderii urmelor materie,
acestea se vor colecta la fa a locului, avându-se grij s nu se deterioreze
relieful urmei. În acest caz se va lovi u or suportul deasupra urmei
instrumentului/uneltei, inând sub urm o coal alb din hârtie. Urmele
materie care nu cad pot fi deta ate cu o penset cu vârf ascu it, cu un vârf
de bisturiu, cu un bat de chibrit, cu o scobitoare etc., aplicându-se o
presiune redus .
urmele materie pot fi prezente nu numai în urma instrumentului/uneltei, dar i
în zona adiacent acesteia sau sub urm , de exemplu pe podea.
urmele biologice se colecteaz conform procedurii men ionate în sec iunea.
63
„Urme biologice”.
Dac nu este posibil ridicarea urmei împreun cu suportul:
• se fotografiaz urma în detaliu folosind un etalon metric i lumin incident
sub diferite unghiuri;
• se ridic prin mulaj folosind materiale siliconice care nu sunt translucide (de
exemplu Mikrosil de culoare maro sau gri, Sillmark etc.).
SISTEME DE ÎNCHIDERE/ASIGURARE I CHEILE ACESTORA
Pot fi examinate pentru a proba for area i ac ionarea (ori tentativa de ac ionare)
acestora. Dac este utilizat un dispozitiv de for are de tip pontoarc / peraclu, în afara
urmelor produse de utilizarea normal pot fi descoperite zgârieturi pe yal . În cazul în care s-
a utilizat o copie a cheii originale se creeaz urme stria ii pe tifturile sistemului de asigurare.
2. C utarea/ridicarea urmelor
• se demonteaz cu aten ie yala sau cilindrul dup ce acestea au fost fixate fotografic
în pozi ia în care se aflau i etichetate „partea interioara'7„partea exterioara";
• de regul , demontarea unui butuc de yal îngropat se face din interior spre exterior,
pentru a proteja urmele stria ii existente pe semicilindrul exterior;
• dac este necesar, se vor solicita speciali ti în l c tu erie care vor demonta sistemul
(de pe u , fereastr etc.) numai sub supravegherea i îndrumarea speciali tilor criminali ti;
• la demontarea sistemelor de închidere tip yal îngropat se va ac iona semicilindrul
de pe partea interioar a u ii utilizând cea mai uzat cheie original ;
• dup ce yala a fost ridicat , nu se procedeaz la demontarea acesteia în p r ile
componente, nu se verific starea de func ionare i nu se probeaz cheile;
• orice modificare sau alterare produs ca urmare a ridic rii yalei trebuie s fie
men ionat în detaliu;
• toate cheile sistemului trebuie s fie ridicate i conservate (inclusiv copiile acestora).
3. Protejarea/ ambalarea/ depozitarea/ transportarea

• nu se verific starea de func ionare a sistemelor de asigurare ridicate i nu se
utilizeaz în timpul reconstituirilor, al experimentelor judiciare (de ex. cu chei, unelte sau în
mod similar) etc. În nici un caz nu se introduc chei (chiar i cele originale) în yal /cilindru
dup demontare;
• se acoper orificiile cheilor cu scotch sau cu band adeziv ;
• se ambaleaz separat fiecare material ridicat (chei, butuci, yale etc.);
• componentele trebuie s fie ambalate i transportate cu aten ie.
4. Men iuni
Se documenteaz provenien a fiec rei yale i a fiec rei chei (produc torul, marca, tipul,
data producerii, defecte, lipsuri, repara ii, copieri, posesorul fiec rei chei). În circumstan e
complexe se consult un specialist.
2.8.3 Cercetarea urmelor de îmbr c minte i înc l minte
FIBRE TEXTILE
1. Descriere / defini ie
Fibra textil reprezint cea mai mic imitate dintr-un material textil (obiecte de
îmbr c minte, huse etc.). Mai multe fibre textile toarse (r sucite) alc tuiesc firul textil.
Dac se realizeaz o CFL am nun it , pot fi g site fibre textile în aproape fiecare loc al
faptei. Fibrele sunt în general transferate prin contact direct. Marea majoritate a fibrelor sunt
vizibile doar la microscop.
64
Cinci tipuri de fibre textile pot fi întâlnite ca urme: fibre animale (de exemplu lâna), fibre
vegetale (de exemplu bumbacul), fibre sintetice (nylon, poliester), fibre minerale (vat de
sticl ), amestec de fibre sintetice i naturale - cele mai comune fiind poliester i lân .
La locul faptei, fibrele textile sunt transferate în urma contactului:
• dintre victim i autor;
• dintre autor/victim i obiecte aflate la fa a locului (p turi, covoare,
tapi erie etc.).
2. C utarea fibrelor
C utarea se face cu ochiul liber, cu surse de lumin , cu lupe i cu echipament de
protec ie (m nu i, combinezon de protec ie).
Pot fi g site:
• pe îmbr c mintea victimei, în depozitele subunghiale ale victimei în urma luptei cu
agresorul, în gura/pe barba victimei c reia i s-a pus c lu ;
• în cazul furturilor i al spargerilor - pe gardurile din sârm sau din lemn care au fost
escaladate, pe marginile sticlei (geam, u de sticl ) sparte, pe marginea din lemn a
ferestrelor i a u ilor etc.;
• în cazul accidentelor cu fug de la fa a locului - pe partea inferioar a
autovehiculelor (punte, baie de ulei, scut, cutie de vitez , diferen ial, bascul
inferioar etc.);
• pe scaune i în portbagajul autovehiculelor folosite la transportul victimelor;
• pe gâtul/mâinile victimelor spânzurate;
• pe p rul acoperit de c ciuli textile;
• ca aglomer ri de fibre.
3. Protejarea / fixarea / colectarea fibrelor

• prima grij este prevenirea mi c rii curen ilor de aer care pot îndep rta i/sau
amesteca fibrele (contaminare/ intercontaminare);
• înainte de ridicarea fibrelor, pozi ia acestora se marcheaz i se noteaz , se
descriu i se fixeaz în detaliu (fotografii, proces-verbal, schi e la scar );
• aglomer rile vizibile de fire, a e sau fibre industriale pot fi colectate folosindu-se
pensete; se ambaleaz în pungi etan e (autosigilante sau cu band adeziv ) din
material plastic, care se introduc în plicuri din hârtie etichetate i sigilate. Dac fibrele
sunt ude, se usuc . Dac intereseaz solu ia/ substan a cu care sunt îmbibate, se
procedeaz în consecin a;
• atunci când fibrele sunt de mici dimensiuni i este dificil colectarea lor cu penseta,
se utilizeaz o band adeziv de tip scotch (vezi procedura de mai jos);
• dac suportul (pe care se afl fibrele) este de mici dimensiuni i transportabil (de
ex. fibre prinse în lemn) se recomand s se ridice ca atare i s se ambaleze în
colet etichetat i sigilat.
MATERIALE TEXTILE
Materialele textile se ob in prin tricotarea sau prin eserea firelor textile.
Obiectele de îmbr c minte sau alte obiecte formate din fire textile (cear afuri, batiste,
resturi textile ale unor dispozitive incendiare, tricouri etc.) vor fi colectate ca probe model de
compara ie (probe de referin a) sau litigiu.
2. C utarea textilelor
• c utarea se face cu ochiul liber, cu surse de lumin i cu echipament de
protec ie (m nu i, combinezon de protec ie);
65
• obiectele de îmbr c minte se g sesc pe suspect/victim , la fa a locului,
în apropiere sau pe traseul autorului/victimei.
3. Colectarea urmelor
obiectele formate din fire textile (cear afuri, batiste, p turi etc.) vor fi colectate în
pungi din hârtie; dac obiectele sunt ude, se vor usca la temperatura camerei înainte de a fi
ambalate.
hainele victimei i ale autorului trebuie s fie colectate cât mai repede posibil.
îmbr c mintea exterioar este întâi descris , incluzând indica ii despre tipul de
material, calitate, culoare, nasturi, deterior ri i dac este posibil cum s-au format acestea,
pete de substan e sau de mizerie etc. Se efectueaz o examinare preliminar a buzunarelor
i a altor zone ale îmbr c mintei, de exemplu în c ptu eal se pot g si obiecte care pot ajuta
în procesul identific rii. Obiectele de îmbr c minte se îndep rteaz pe rând i se plaseaz
pe o coal curat de hârtie, dac este cazul uscându-se la temperatura camerei.
dac este posibil, la dezbr carea persoanei se va evita efectuarea de t ieturi sau de
rupturi, hainele îndep rtându-se în maniera normal . Persoana care dezbrac un cadavru
trebuie s fie con tient de posibilitatea existen ei unor microurme i trebuie avut grij ca
acestea s nu se piard . Dac este necesar t ierea hainelor, trebuie avut grij s nu se
fac t ieturi în zone unde sunt prezente orificii de gloan e sau de obiecte ascu ite pentru c
acestea vor fi examinate ulterior.
dup ce obiectele de îmbr c minte vor fi ridicate i uscate, trebuie s fie ambalate în
pungi din hârtie, etichetate i sigilate.
dup ce suspectul este re inut, hainele sale trebuie s fie imediat i atent examinate
pentru identificarea urmelor materie care au leg tur cu fapta. Dac asemenea urme sunt
g site, se marcheaz i se noteaz pozi ia lor, se descriu i se fixeaz .
dac este posibil, autorul trebuie s se dezbrace în picioare, fiind a ezat deasupra
unei coli de hârtie. Pe hârtie vor r mâne toate urmele materie care cad de pe haine. Hainele
vor fi colectate i ambalate în pungi/saci din hârtie care se eticheteaz . Se strânge, se
colecteaz i se ambaleaz coala din hârtie pe care a stat autorul.
trebuie s fie evitate pungile din material plastic pentru c în ele se poate forma
condens. Când se plaseaz hainele în pungile din hârtie, niciodat nu trebuie s fie scuturate
pentru c se pot pierde probe. Dac hainele sunt ude sau dac con in sânge ud, înainte de
ambalare trebuie s fie uscate la temperatura camerei. Dac nu este posibil uscarea
hainelor ude la fa a locului, acestea pot fi ambalate pe durata transportului (pân la sediul
unit ii) în ambalaje din material plastic, dup care vor fi uscate imediat.
autorul nu trebuie s fie adus la fa a locului îmbr cat în hainele purtate la comiterea
infrac iunii. Acest lucru va preveni emiterea ipotezei c probele materiale existente pe hainele
suspectului provin din momentul vizit rii locului faptei.
este foarte important ca hainele suspectului s fie inute departe de orice obiecte sau
probe materiale colectate la fa a locului. Dac au fost colectate probe model de compara ie,
niciodat nu trebuie s fie ambalate împreun cu cele în litigiu.
obiectele de îmbr c minte se ambaleaz individual pentru a preveni transferul
probelor între diferite obiecte.
resturile textile ale unor dispozitive incendiare (cocktail Molotov) vor fi ambalate în
pungi din material plastic, în borcane din sticl sau în recipiente metalice etan e, care se vor
eticheta.
URME DE ÎNC L MINTE
1. Defini ie/descriere
Aceste urme sunt rezultatul contactului static sau dinamic dintre obiecte de înc l minte
sau pneuri i suporturile prezente la fa a locului.
66
Clasificare:
o urme în adâncime de înc l minte create pe p mânt afânat, pe z pad etc.;
o urme de suprafa a (stratificare/destratificare) sunt produse atunci când substan ele
(praful, vopseaua, sângele etc.) sunt transferate de pe talpa înc l mintei pe o alt suprafa a
relativ compact sau când talpa înc l mintei preia material de pe suprafa a de contact;
o urme dinamice - alunecare;
o urme statice.
Urmele de înc l minte pot contribui la:

• stabilirea modului de comitere a infrac iunii sau de ac iune a autorului;
• c utarea obiectului de înc l minte care a creat urma;
• probarea prezen ei autorului la locul faptei în cazul în care între elementele
individuale de identificare exist asem nare (între înc l mintea model de compara ie i
urmele ridicate la fa a locului);
• identificarea leg turii existente între autori i urmele descoperite la fa a locului;
• stabilirea unor aspecte conexe (pentru urmele de înc l minte: direc ia de mers,
anomalii ortopedice, modalitatea i viteza de deplasare;).
2. C utarea urmelor
• în cazul condi iilor meteo nefavorabile (ploaie, ninsoare, lapovi a), pentru a preveni
deteriorarea probelor, se cerceteaz în primul rând perimetrul expus condi iilor meteo în
scopul descoperirii i protej rii acestei categorii de urme. Dac cercetarea la fa a locului se
efectueaz pe timp de noapte, aceasta trebuie s fie continuat i pe timp de zi, în condi ii de
lumin natural .
• de obicei, urmele de înc l minte pot fi descoperite în apropierea drumurilor de acces
secundare sau a rutelor ocolitoare. Rutele principale de acces sunt frecventate de un num r
mai mare de persoane sau de vehicule, fapt care face mai dificil descoperirea urmelor cu
valoare de identificare.
• se va avea în vedere faptul c urmele de înc l minte pot apar ine poli i tilor care au
ajuns primii la locul faptei, persoanelor autorizate, martorilor etc. În aceast situa ie, în
vederea elimin rii urmelor se vor preleva modele de compara ie de la persoanele care au
intrat în câmpul infrac ional.
Instrumente utilizate la c utarea urmelor:

Pentru c utarea urmelor se folosesc surse de iluminare de genul: Polilight, blitz,
reflector, proiector, lantern etc. Aceste instrumente se folosesc pentru iluminarea sub
unghiuri de incident (în majoritatea cazurilor) sau pentru iluminarea direct (în cazuri
excep ionale). Când se caut urme situate într-un spa iu închis, se reduce intensitatea sau se
sting sursele de iluminare din spa iul respectiv (dac este necesar, se obtureaz inclusiv
sursele de iluminare natural ).
3. Relevarea urmelor
Pentru relevarea urmelor se folosesc:
• pulberi de relevare, în cazul când urmele sunt create pe suprafe e netede i nu pot fi
eviden iate prin folosirea ilumin rii incidente sau directe. Înaintea utiliz rii pulberilor se
efectueaz un test pe aceea i suprafa a (sau pe una similar ), într-o zon unde nu sunt
prezente urme;
• proceduri de tratare chimic pentru relevarea sau pentru cre terea contrastului
urmelor prezente pe suporturi umede sau ude sau în cazul urmelor de sânge vizibile sau
latente. Pentru înt rirea contrastului sau pentru relevarea urmelor latente create în sânge se
utilizeaz substan e precum Luminol sau Hemident;
• procedura electrostatic de ridicare a particulelor de praf cu ajutorul covorului
electrostatic (pentru urmele de pe covoare, gresie, faian a, suprafe e lucioase, materiale sau
67
suprafe e textile);
• folii adezive cu gelatin (de regul foliile negre) - dac nu sunt descoperite urmele de
înc l minte sau fragmente de urme de acest gen, îns se presupune c acestea exist chiar
dac nu sunt vizibile cu ochiul liber sau cu dispozitivele de iluminare (de exemplu, în cazul în
care infractorul a p truns pe fereastr - pe pervazul ferestrei i pe podea spre zona u ii i în
sens invers etc.).
2.8.4 Cercetarea urmelor materie
URME MATERIE
Urma materie este un termen generic pentru un material de m rime mic , de obicei
microscopic . Asemenea probe pot fi u or omise la fa a locului dac nu li se acord o grij
deosebit . Varietatea de urme materie este foarte mare.
Urmele materie la care vom face referire sunt cele din metal, material plastic, materiale
de construc ii i izola ii de siguran a (materiale folosite la c ptu irea pere ilor seifurilor: azbest,
diatomee, vermiculit , ciment).
2. C utarea / fixarea urme lor

Folosi i surse de iluminare, m nu i, pensete;
• Pot fi g site:
pe unelte folosite la furturi prin efrac ie (dalt , cheie fix /reglabil , levier,
rang , flex, potoarc , peraclu etc.), la furturi de cabluri electrice i telefonice (topor,
bard , cle te, patent, foarfece etc.);
pe arme (cu it, sabie) i pe alte obiecte (seif, dulap, bancomat etc.);
în cazul furturilor prin efrac ie, în punctul de intrare (u i de acces în locuin e,
hambare, garaje, magazii, fereastr , pod, aerisiri etc.) i in orice zon deteriorat
(birou, seif interior, sertare prev zute cu sistem de închidere etc.);
pe/în hainele, înc l mintea i corpul victimei/autorului;
în interiorul autovehiculelor, remorcilor, c ratelor, c rucioarelor folosite la
transportul materialelor furate (cabluri electrice i telefonice, obiecte metalice);
în locurile de îndep rtare prin ardere a mantalelor de protec ie a
cablurilor, în sobe;
pe sol, vegeta ie, garduri, ziduri, pe traseul parcurs de autor;
Fixarea urmelor i a suporturilor acestora se realizeaz cu respectarea

regulilor generale privind fotografia/ videofilmarea judiciar , la care
se adaug schi ele i procesul-verbal de CFL.
3. Colectarea/ambalarea urmelor
o se colecteaz uneltele i obiectele transportabile purt toare sau poten ial purt toare
de urme materie (metale, material plastic, materiale de construc ii i izola ii de siguran a).
Acestea se manipuleaz cu aten ie pentru a nu disloca urmele aflate pe ele, respectiv pentru
a nu le pierde. Întrucât acestea pot con ine i probe biologice, se poart m nu i sterile. Se
protejeaz cu hârtie partea de interes a uneltelor/obiectelor (se aplic scotch pentru fixare),
dup care se ambaleaz în pungi din hârtie sau în colete. Nu se aplic scotch-ul direct pe
urme.
o dac suportul pe care se afl probele are dimensiuni mari sau este netransportabil,
probele se colecteaz cu penseta, cu lama de bisturiu sau prin pensulare cu o pensul
curat în recipiente etan e ori pe o coal de hârtie împ turit . Urmele metalice
feromagnetice se pot colecta cu ajutorul magne ilor (ace tia se curata dup fiecare utilizare
68
pentru a preveni intercontaminarea). Nu se colecteaz urmele materie cu scotch.
o dac pe unelte i pe obiecte exist materiale care pot fi desprinse la manipulare i
la transport (de exemplu pelicule de vopsea, fire de p r, materiale de construc ii, fibre textile,
fragmente metalice etc.), acestea trebuie s fie îndep rtate cu aten ie cu penseta sau prin
scuturare; se ambaleaz în eprubete sau în containere etan e etichetate.
o dac se constat prezen a urmelor de instrumente, atunci nu trebuie s fie colectate
probe de referinta din deteriorarea produs de instrumente, ci din imediata apropierea
acestora. Mai mult, dac se dore te t ierea zonei, nu trebuie s fie afectat deteriorarea
produs .
o hainele autorului/victimei trebuie s fie colectate cât mai repede posibil pentru a
reduce riscul pierderii probelor. Acestea se introduc în ambalaje din hârtie (pungi, saci).
Plasa i coli de hârtie între diferitele suprafe e ale obiectelor de îmbr c minte în momentul
plierii pentru ambalare.
o dac este posibil, suspectul trebuie s se dezbrace în picioare, fiind a ezat
deasupra unei coli din hârtie. Pe hârtie vor r mâne toate probele materie care cad de pe
haine. Dup aceasta, hainele vor fi colectate i ambalate în pungi din hârtie etichetate.
o când se preleveaz probe de referin a de pe un suport (de exemplu: ziduri, garduri,
izola ii etc.) care prezint mai multe deterior ri în diverse zone, este necesar ca acestea s
fie colectate din fiecare deteriorare. Acest lucru este important pentru c pot fi diferen e
compozi ionale de la o zon la alta.
2.8.5 Cercetarea urmelor mijloacelor de transport
Filamentele becurilor
Când este necesar pentru l murirea unor situa ii de fapt sau pentru stabilirea
împrejur rilor comiterii unei infrac iuni, se procedeaz la colectarea becurilor l mpilor care
sunt parte component a sistemelor de iluminare/semnalizare.
Acestea pot furniza indicii despre modul de producere a unui accident de circula ie.
Dac filamentul incandescent este distrus în timpul unui accident, se produc schimb ri
caracteristice, putându-se stabili dac sistemele de iluminare/semnalizare erau pornite sau
nu. Diodele, l mpile cu desc rcare electric , l mpile cu arc electric nu pot fi folosite pentru
examin ri pentru c nu au filament.
2. Colectarea
se efectueaz fotografii de orientare, schi a i de detaliu ale vehiculului i ale
deterior rilor;
se descriu pozi ia i func ia becurilor individuale;
se noteaz i se fotografiaz pozi ia comutatorului (de exemplu pornit-oprit);
nu se efectueaz nici o modificare i nu se aprind l mpile. Dac se efectueaz
modific ri (de exemplu aprindere din gre eal ), acestea trebuie s fie documentate;
se demonteaz i se conserv toate becurile l mpilor, indiferent dac sunt intacte
sau deteriorate; daca este necesar, se demonteaz i l mpile de control de la bord. Se
recomand s se apeleze la speciali ti auto pentru demontarea sistemelor care intereseaz ;
niciodat nu se verific pe vehicul starea de func ionare a becurilor l mpilor.
Identificarea oferului dup producerea unui accident rutier
1. Aplica ia criminalistic
Identificarea oferului vehiculului implicat într-un accident rutier, dintr-un grup cunoscut
de ocupan i ai vehiculului, se realizeaz pe baza inter-contamin rii ap rute între hainele
persoanelor prezente în interiorul vehiculului (inclusiv fibre par ial topite, plastic par ial topit pe
69
textile) ori între ocupan i i elemente ale interiorului vehiculului (tapi erie, volan, schimb tor
de vitez , airbag, parbriz etc.).
2. C utarea urmelor/mijloacelor materiale de prob

• se fixeaz în detaliu interiorul autovehiculului prin fotografiere, schi e, videofilmare i
se noteaz pozi ia i natura probelor prezente;
• zonele în care se caut probe care atest pozi ia în vehicul a ocupan ilor sunt:
c ptu eala portierelor, volan, parbriz, geamuri laterale, zona de sub volan, partea inferioar a
bordului, consola central , schimb torul de viteze, frâna de mân , airbag-uri, centuri de
siguran a, fe ele tetierelor;
• categorii de probe care pot fi identificate: biologice (fire de p r, fragmente de esut
osos, piele, fluide umane), fire i fibre textile, urme form prezente pe podul pedalier i pe
pedale, urme papilare;
• în momentul accidentului, presiunea exercitat de Centur asupra corpului uman
determin apari ia unor echimoze (vân t i) a c ror pozi ie indic modul de purtare a centurii
(de exemplu: pentru ofer de la um rul stâng la oldul drept, pentru pasagerul din dreapta de
la um rul drept la oldul stâng);
• trebuie s fie utilizate dispozitive de iluminare, de m rit i microscoape portabile.
3. Colectarea probelor/mijloacelor materiale de prob

• se folosesc m nu i sterile, masc respiratorie, costum de unic folosin a, bonet ,
protec ie pentru înc l minte;
• se folosesc pensete i band adeziv pentru colectarea probelor slab prinse de
suport (fire de p r, aglomer ri de fibre etc.);
• dac pot prezenta importanta pentru cauz , se conserv înc l mintea i hainele
ocupan ilor, se ridic protec ia pedalei (dac este posibil) i se conserv , se decupeaz
airbag-urile cu un instrument steril i se pliaz cu fa a spre interior,
• se fotografiaz în detaliu echimozele, excoria iile sau orice alte leziuni
prezente pe corpul victimelor. Se noteaz pozi ia acestora i se descriu în detaliu.
Alte probe provenind din vehicule
În afar de urmele de contact, rezultate în urma impactului dintre pasageri i
autovehicul, trebuie avute în vedere i alte genuri de probe: sisteme pasive de siguran cum
ar fi centuri de siguran a, sisteme de pretensionare a acestora, airbag-uri etc.
2. C utarea probelor i a mijloacelor materiale de prob

Metoda de c utare aleas depinde de tipul de accident care s-a produs i de relevan a
pe care probele/mijloacele materiale de prob o pot avea pentru cauz . Trebuie utilizate
surse de iluminare adi ionale, lupe etc.
3. Colectarea
o în cazul centurilor de siguran a, starea sistemului trebuie s fie descris i fotografiat .
De asemenea, trebuie s se clarifice dac exist sau nu sisteme de pretensionare a centurii.
Dac acestea exist , se cheam un expert (distribuitor, expert auto) care va proceda la
demontarea sistemului sub supravegherea unui criminalist; nu încerca i s demonta i - risc
de explozie.
o împ turi i airbag-urile deschise cu fa a unde a avut loc impactul spre interior (folosi i
m nu i de unic folosin a) i deta a i-le folosind un instrument steril (recuperarea ADN - risc
de contaminare).
o În ceea ce prive te posibilitatea identific rii oferului, nu schimba i amplasamentul
mijloacelor de prob în interiorul vehiculului i nu introduce i nimic în interiorul vehiculului
70
(când sunt mutate fragmente, resturi etc.). Colabora i cu alte unit i opera ional (pompieri,
servicii de descarcerare, poli ie rutier etc.) i aten iona ii asupra acestui aspect.
VOPSEA
Vopseaua este o materie colorant ob inut prin suspensia unui pigment într-un lichid,
putând fi g sit la fa a locului sub form lichid sau/ i solid (pelicule, fragmente, dâre, pete
etc.). Caracteristicile importante în descrierea urmelor de vopsea sunt: culoarea, num rul i
succesiunea straturilor, compozi ia chimic a pigmentului i a liantului.
Urmele de acest tip sunt importante pentru elucidarea unor cauze ca de exemplu:
• accidente rutiere între vehicule, între vehicule i pietoni, între vehicule i alte obiecte
(parapete, pomi, por i etc.);
• furturi prin efrac ie - urmele de vopsea pot proveni: a) de la unealta creatoare (rang ,
levier etc.) i sunt transferate pe materialul suport (rame, tocuri etc.); b) de pe materialul
suport i sunt transferate pe unealta creatoare a urmei;
• furturi, când materialul suport (copaci, utilaje, animale, p s ri etc.) a fost marcat cu
vopsea;
• distrugere (graffitti pe pere ii caselor, pe mijloace de transport public etc.);
• în unele cazuri de infrac iuni violente, de ex. tâlh rie cu un obiect acoperit de vopsea.
2. C utarea urmelor de vopsea

• metoda de c utare folosit este în func ie de tipul evenimentului;
• folosi i instrumente (lupe, surse de iluminare) i echipament de protec ie (m nu i);
• pentru accidentele de circula ie se cerceteaz locul impactului i se extinde c utarea
pe o zon mai mare, inând cont i de for ele fizice implicate;
• se caut cu aten ie în zonele unde s-a ac ionat cu unelte/instrumente, de exemplu
pentru for area unei u i, a unui geam, a unui seif etc.;
• se caut unealta implicate în comiterea faptei (ex: pistol de vopsit, rang , polizor
unghiular, disc abraziv, patent, cle te etc.);
• c uta i i pe corpul (piele, sub unghii, p r) sau hainele autorului/victimei.
3. Colectarea probelor
o înainte de ridicarea probelor, acestea se marcheaz , se fixeaz i se descriu în
detaliu (fotografii, proces-verbal, schi e la scar ), notându-se pozi ia în care au fost
descoperite;
o se utilizeaz m nu i de protec ie pe durata colect rii urmelor de vopsea;
o se colecteaz fragmentele uscate prinse superficial sau desprinse i c zute pe alte
suporturi folosindu-se pensete; se ambaleaz separat în pungi mici din hârtie, în coli din
hârtie împ turite sau în recipiente închise ermetic, apoi se introduc în plicuri sau în colete
etichetate i sigilate. Nu vor fi introduse direct în plicuri, deoarece se pot pierde prin col urile
plicurilor;
o se vor lua m suri împotriva pierderii microparticulelor de vopsea prin c derea
acestora din ambalaj (de exemplu se pot utiliza benzi adezive, scotch pentru lipirea
marginilor pungilor ori a colilor împ turite);
o când se colecteaz probe de vopsea în cazul unui accident cu p r sirea locului
faptei, în care sunt implicate dou vehicule, trebuie s fie colectate i ambalate separat un
num r de patru probe de vopsea. De la vehiculul A se colecteaz o prob din punctul
impactului care con ine vopsea transferat de la vehiculul B. De asemenea, se colecteaz
probe de vopsea dintr-o zon nedeteriorat dar adiacent zonei deteriorate. În mod similar, se
vor colecta dou probe de la vehiculul B, una din zona deteriorate! i a doua dintr-o zon
adiacent nedeteriorat pentru a fi folosit ca standard;
o fragmentele de vopsea din zona deteriorate! a vehiculului se colecteaz i se
71
ambaleaz în cel mai scurt timp pentru a evita pierderea acestora. Se ine o bucat de hârtie
i se love te u or o zon a vehiculului cu un cu it sau cu un instrument similar. Astfel se va
disloca vopsea care va c dea pe hârtie i se va ambala corespunz tor;
o când sunt colectate probe de referin a de vopsea de pe automobile, de pe o u ori
de pe un geam, acestea trebuie s fie luate dintr-o zon cât mai apropiat de locul
deterior rii pentru c exist posibilitatea ca o zon mai îndep rtat s fie vopsit diferit;
o în cazul accidentelor de circula ie trebuie prelevate fragmente de vopsea model de
compara ie dintr-o zon apropiat probelor în litigiu, precum i din alte zone (indicând zona).
În cazul ma inilor revopsite, ideal este s se recolteze fragmente de vopsea din mai multe
zone i sa se indice acest lucru;
o vopseaua de pe unelte nu trebuie s fie îndep rtat . Este de preferat s se ambaleze
cu grij cap tul uneltei i s se trimit coletul la laborator;
o dac este posibil, conserva i orice urm i microurm de vopsea pe materialul suport
(bar de protec ie, portiere, faruri, capote, obiecte de îmbr c minte i înc l minte, tocuri de
u i, rame de geamuri) i orice urme dinamice (dâre) de frecare cu suportul; materialul suport,
ambalat i sigilat, va fi expediat pentru expertizare;
o în cazul unor obiecte de dimensiuni mari sau netransportabile, folosi i un bisturiu steril
pentru a colecta vopseaua, având grij ca straturile s r mân intacte;
o obiectele vestimentare trebuie s fie ridicate i ambalate separat, pentru a nu se
produce intercontaminarea urmelor materie.
STICLA
Sticla este definita ca un produs anorganic pe baza de silica i. Pentru examin ri
comparative pot fi utilizate particule de sticla de minim 2 mm.
Urmele constând în sticla se pot utiliza pentru:
o determinarea compozi iei fragmentelor de sticla (foaie de sticla, sticla de plumb
(cristal), sticla de container, sticla de geam, sticla de la geamurile laterale ale unui autoturism
i sticla de parbriz, lentile de ochelari etc.);
o teste fizice comparative (indicele de refrac ie, grosime, nuan a de culoare etc.);
o determinarea modalit ii (c ldura, suflul exploziei), a direc iei (din interior sau din
exterior) i a instrumentului/obiectului (de ex. glon sau piatra) cu care sticla a fost
deteriorata/distrusa;
o reconstituirea succesiunii evenimentelor infrac iunii/accidentului (succesiunea
producerii deterior rilor, direc ia i distanta de tragere, pozi ia tr g torului - în special în
cazurile împu c turilor prin geamuri duble);
o determinarea prezentei acestora într-o anumita loca ie pe diferite suporturi.
• ine i cont de posibilele evenimente de la fata locului i alege i metodele
adecvate, cum ar fi:
- iluminarea sub diferite unghiuri - reflexie;
- utilizarea lupei pentru descoperirea i identificarea celor mai mici fragmente de
sticla;
• în cazul accidentelor rutiere urmate de p r sirea locului faptei, trebuie sa c uta i

fragmentele de sticla. Se caut în special fragmentele care prezint marcaje (litere, cifre,
puncte) ale produc torului; se cerceteaz locul impactului i se extinde c utarea pe o zona
mai mare, inând cont i de for ele fizice implicate;
• la fata locului, in toate situa iile in care au fost sparte (sau se b nuie te ca au fost
sparte) obiecte din sticla;
• pe corp (in par, sub unghii, in ureche) i pe/in obiectele vestimentare ale
72
infractorului/victimei (îmbr c minte, buzunare, înc l minte);
• pe uneltele/instrumentele folosite de infractor;
• pe mobile/imobile (magazine, autovehicule etc.).
URME DE PNEURI
1. Defini ie/descriere
Aceste urme sunt rezultatul contactului static sau dinamic dintre pneuri i suporturile
prezente la fa a locului.
Clasificare:
o urme în adâncime de pneuri, create pe p mânt afânat, pe z pad etc.;
o urme de suprafa a (stratificare/destratificare) sunt produse atunci când substan ele
(praful, vopseaua, sângele etc.) sunt transferate de pe banda de rulare a pneurilor pe o alt
suprafa a relativ compact sau când banda de rulare preia material de pe suprafa a de
contact;
o urme dinamice (frânare, derapare/alunecare);
o urme statice.
Urmele de pneuri pot contribui la:

• stabilirea modului de comitere a infrac iunii sau de ac iune a autorului;
• c utarea anvelopei vehiculului implicat în comiterea faptei;
• probarea prezen ei vehiculului la locul faptei în cazul în care între elementele
individuale de identificare exist asem nare (între banda de rulare a pneurilor model de
compara ie i urmele ridicate la fa a locului);
• stabilirea unor aspecte conexe (pentru urmele de pneuri: ecartament,
l imea/circumferin a pneurilor, tipul i eventualele defec iuni).
2. C utarea urmelor
• în cazul condi iilor meteo nefavorabile (ploaie, ninsoare, lapovi a), pentru a preveni
deteriorarea probelor, se cerceteaz în primul rând perimetrul expus condi iilor meteo în
scopul descoperirii i protej rii acestei categorii de urme. Dac cercetarea la fa a locului se
efectueaz pe timp de noapte, aceasta trebuie s fie continuat i pe timp de zi, în condi ii de
lumin natural .
• de obicei, urmele de pneuri pot fi descoperite în apropierea drumurilor de acces
secundare sau a rutelor ocolitoare. Rutele principale de acces sunt frecventate de un num r
mai mare de persoane sau de vehicule, fapt care face mai dificil descoperirea urmelor cu
valoare de identificare.
Instrumente utilizate la c utarea urmelor:

Pentru c utarea urmelor se folosesc surse de iluminare de genul: Polilight, blitz,
reflector, proiector, lantern etc. Aceste instrumente se folosesc pentru iluminarea sub
unghiuri de incident (în majoritatea cazurilor) sau pentru iluminarea direct (în cazuri
excep ionale). Când se caut urme situate într-un spa iu închis, se reduce intensitatea sau se
sting sursele de iluminare din spa iul respectiv (dac este necesar, se obtureaz inclusiv
sursele de iluminare natural ).
3. Relevarea urmelor
Pentru relevarea urmelor se folosesc:
• pulberi de relevare, în cazul când urmele sunt create pe suprafe e netede i nu pot fi
eviden iate prin folosirea ilumin rii incidente sau directe. Înaintea utiliz rii pulberilor se
efectueaz un test pe aceea i suprafa a (sau pe una similar ), într-o zon unde nu sunt
prezente urme;
73
• proceduri de tratare chimic pentru relevarea sau pentru cre terea contrastului
urmelor prezente pe suporturi umede sau ude sau în cazul urmelor de sânge vizibile sau
latente.
• procedura electrostatic de ridicare a particulelor de praf cu ajutorul covorului
electrostatic (pentru urmele de pe covoare, gresie, faian a, suprafe e lucioase, materiale sau
suprafe e textile);
2.8.6 Cercetarea urmelor de incendii
1. Defini ie
Incendiul este definit ca un proces de oxidare rapid i violent a unui material
combustibil care are ca efect distrugerea par ial sau total a acestuia.
Not :
P trunderea echipei de CFL se va face numai dup îndep rtarea tuturor pericolelor
poten iale generate de incendiu
• se va folosi echipament de protec ie (m nu i groase i/sau sub iri din cauciuc, cizme
din cauciuc, combinezon impermeabil, casc de protec ie), pensete, linguri/spatule i surse
de iluminare.
• primul lucru care trebuie s fie f cut este determinarea locului de unde a izbucnit
incendiul (focarul) prin consult ri cu pompierii, cu martorii i cu victima.
• focarul incendiului apare ca o zon carbonizat , expus la un grad de distrugere
(apar deform ri ale structurilor metalice, calcin ri, sticl topit etc.) sau la temperatur mai
intens pentru o perioad de timp mai mare decât alte zone. Este posibil existen a mai
multor focare ale incendiului.
• de pe podea trebuie s fie îndep rtate resturile pentru evaluarea urmelor incendiului
i stabilirea urmelor de accelera i lichizi. Resturile trebuie s fie îndep rtate cu aten ie
începând de deasupra. Fiecare etap trebuie s fie fixat fotografic/prin videofilmare
utilizându-se banda metric .
• în zonele susceptibile ca fiind focare, resturile trebuie s fie examinate am nun it
pentru descoperirea componentelor de ini iere (chibrituri, l mpi cu gaz, capse, fitiluri,
fragmente de recipiente care puteau con ine acceleran i, blocuri de siguran e, cabluri electrice
etc.) sau a dispozitivelor care puteau s declan eze incendiul.
• fluidele de ini iere a focului vor curge în cr p turi (ex: ale parchetului, du umelei,
mozaicului, pl cilor ceramice i între acestea), sub podea, sub obiectele aflate pe podea i
vor cauza arderea în locuri care în mod normal nu ar trebui s fie afectate de incendiu. De
asemenea, vor carboniza zona unde au ars, uneori arzând i podeaua.
• fluidele de ini iere pot fi introduse la locul incendiului prin spa ii înguste (ex: pe sub
pragul u ii sau rama geamului).
• urmele agen ilor acceleran i pot exista i pe corpul sau pe hainele
suspectului/victimei ca rezultat al unei expuneri termice (ex: p r pârlit) sau prin transferul lor
din locul faptei i din zonele înconjur toare.
• înainte de ridicarea probelor, acestea se fixeaz , se marcheaz i se descriu în
detaliu (fotografii, proces-verbal, schi e la scar ), notându-se pozi ia în care au fost
descoperite.
• se colecteaz probe de reziduuri (materiale de construc ie, sticl , lemn, textile, nisip,
p mânt etc.) din focar i din imediata vecin tate a acestuia folosind penseta, lingura, spatula;
acestea vor fi ambalate în pungi din material plastic, în borcane din sticl sau în recipiente
metalice etan e, care se eticheteaz .
• mochetele, covoarele, fitilele, cârpele, materialele textile (care pot proveni din
74
dispozitive tip cocktail Molotov), podelele din lemn, parchetul, mobila i obiectele din lemn de
la fa a locului se colecteaz ca atare sau prin decuparea por iunilor par ial arse din apropierea
focarului; acestea vor fi ambalate în pungi din material plastic, în borcane din sticl sau în
recipiente metalice etan e, care se vor eticheta.
• recipientele goale, borcanele din sticl sparte, cioburile de sticl , recipientele din
material plastic etc. g site la fa a locului se colecteaz în pungi/saci din material plastic sau în
recipiente metalice etan e, care se vor eticheta.
• obiectele vestimentare (îmbr c minte, înc l minte), cartonul, hârtia care prezint
miros de produs petrolier vor fi ambalate în pungi etan e din material plastic, care se vor
eticheta.
• se colecteaz recipientele (canistre, cutii metalice, sticle etc.) care prezint în interior
lichide; acestea se vor închide ermetic cu sistemul propriu de închidere sau va fi prelevat o
mostr de lichid în recipiente din metal, din sticl sau din plastic de tip PET etan e i cu volum
apropiat de cel al lichidului colectat.
• se colecteaz recipientele (canistre, cutii metalice, sticle etc.) care prezint în interior
miros de produs petrolier; acestea se vor închide ermetic cu sistemul propriu de închidere sau
se vor etan a cu dopuri, garnituri, pungi din material plastic legate cu sfoar etc.
• dac sunt în stare lichid i în cantitate mic , urmele de produs petrolier se
colecteaz cu pipeta sau cu hârtie de filtru care se introduc apoi în ambalaje din sticl (fiole,
eprubete etc.) etan e, care vor fi etichetate.
• în cazul incendiilor în aer liber se va colecta sol din focarul incendiului i din apropierea
acestuia; acesta se va ambala în pungi din material plastic, în borcane din sticl sau în
recipiente metalice etan e. Pentru o interpretare corect (excludere) se va colecta sol de
referin a dintr-o zon nears aflat în apropierea focarului.
• orice obiect despre care se b nuie te c a fost abandonat la locul faptei trebuie s fie
colectat; urme cum ar fi obiecte de îmbr c minte, urme de înc l minte i de pneuri, p r,
sânge, unelte sau fragmente din unelte se pot dovedi importante pentru stabilirea identit ii
autorului sau a succesiunii evenimentelor.
• se colecteaz resturile sau componentele materialelor de ini iere (chibrituri arse, cutii
de chibrituri, lumân ri, l mpi de gaz, capse, fitile etc.) sau ale dispozitivelor care puteau
declan a focul (fragmente din mecanisme cu ceas folosite pentru declan area cu întârziere a
incendiului); acestea se ambaleaz în pungi sau în cutii din material plastic.
• pentru comparare cu substan ele g site la fa a locului, orice acceleran i
(benzin , motorin etc.) care au fost g si i la perchezi ia domiciliar a unui suspect se
colecteaz în recipiente etan e din metal sau din material plastic de tip PET.
2.8.7 Cercetarea urmelor de explozie
Explozia este procesul prin care un material sufer o conversie rapid dintr-o stare
solid sau lichid în stare gazoas cu producerea unei mari cantit i de gaze, c ldur i
zgomot.
Poate fi generat i de autoaprinderea unor substan e în situa ia în care se cumuleaz
factorii necesari.
Din categoria probelor care sunt c utate, colectate i analizate fac parte: substan ele de
marcare, substan ele de declan are/ini iere, fitilele, dispozitivele explozive, containerele i
ambalajele, muni ia i grenadele de mân etc.
Explozivii neconven ionali i dispozitivele incendiare construite de autori constau cel
pu in dintr-o surs de energie, un fitil i explozivi. Nu sunt sigure la manipulare i pot exploda
în orice moment. Trebuie sa se acorde o aten ie deosebit protec iei personale.
Chiar i dup o explozie, nu trebuie s se presupun c pericolul a trecut. Trebuie s fie
împrejmuit o zon extins i se solicit prezen a speciali tilor pirotehni ti.
75
ATEN IE:
• se p streaz o distanta corespunz toare fata de obiectele suspecte i nu li se aduce
nici o modificare - PERICOL DE MOARTE!
• nu plasa i i nu turna i nimic peste obiectul suspect, nu arunca i nimic spre el.
• nu fuma i.
• se interzice utilizarea dispozitivelor electronice (telefoane mobile, radiouri, laptopuri,
detectoare de metal etc.), pentru c exist riscul declan rii unor explozii.
2.8.8 Cercetarea sistemelor informatice
SISTEME INFORMATICE
Num rul sistemelor informatice de stocare i de procesare a datelor (medii i
dispozitive) g site cu ocazia cercet rilor la fa a locului este în continu cre tere. Frecvent,
aceste sisteme se dovedesc a fi utile i de un real folos investiga iilor, cu condi ia manevr rii
conform procedurilor specifice privind manipularea dispozitivelor informatice.
- Sistemul informatic reprezint orice dispozitiv sau ansamblu de
dispozitive interconectate sau aflate în rela ie func ional , dintre care unul sau mai
multe asigur prelucrarea automat a datelor, cu ajutorul unui program informatic. De
ex.: calculatoare personale, telefoane mobile, dispozitive PDA, notebook-uri etc.
- Mediul de stocare este un dispozitiv magnetic, optic sau flash care este
destinat scrierii, stoc rii i citirii datelor informatice; de ex. hard-disk-uri fixe i mobile,
memory stick, CD/DVD/MD, dischete etc.
2. C utarea sistemelor informatice

Situa iile de la fa a locului difer de la caz la caz. Din acest motiv, este imposibil
realizarea unui protocol detaliat i complet; procedura efectiv depinde de situa ia specific .
O recomandare sumar pentru colectarea în condi ii de siguran a a mediilor informatice ca
probe este prezentat în cele ce urmeaz . Aceast procedur se aplic majorit ii situa iilor
întâlnite în practic . Cea mai bun cale de a fi siguri c urmele nu sunt modificate i sunt
autentice este de a urma aceste principii de baz .
ATEN IE: urm toarele etape vor fi parcurse dup ce în prealabil s-au ridicat celelalte
tipuri de probe (urme papilare, biologice etc.) pentru a se preveni distrugerea sau alterarea
acestora.
3. Etapele preliminare ridic rii sistemelor informatice/Fixarea

Este necesar prezen a, pe cât posibil, a unui lucr tor cu preg tire sau cu cuno tin e în
domeniul informaticii.
a. Sistem informatic:
• se îndep rteaz toate persoanele din apropierea sistemului informatic i a surselor
de curent;
• ini ial, nu se schimb starea de func ionare a dispozitivelor informatice (dac sunt
oprite, r mân oprite; dac sunt pornite, r mân pornite) i nu se apas nici un buton i
nici o tast ;
• nu se opre te nici o imprimant care se afl în timpul procesului de tip rire;
• se inspecteaz vizual componentele sistemului informatic (unitate central ,
monitor, tastatur , scanner, imprimant etc.);
• se noteaz pozi ia componentelor, inclusiv starea de alimentare (pornit, oprit);
• se fotografiaz /se filmeaz locul unde sunt amplasate sistemele informatice i se
noteaz pozi ia lor;
• se fotografiaz /se filmeaz în detaliu partea frontal i dorsal a unit ii centrale, a
monitorului i a celorlalte componente;
76
• dac monitorul este deschis iar suprafa a de lucru nu este vizibil , atunci se mi c
mouse-ul u or, f r ap sarea butoanelor, se fotografiaz /se filmeaz imaginea care
apare pe ecranul monitorului;
b. Unitate central
• fiecare cablu de linie telefonic sau de comunica ii de tip modem ori
re ea conectat la calculator se deconecteaz (dac este posibil de la prizele situate
pe perete); dac e conectat un telefon, se încearc identificarea num rului de telefon
i se noteaz ;
• când unitatea central este PORNIT , închiderea se va realiza astfel:
pentru cele de tip desktop - prin scoaterea cablului de
alimentare din partea dorsal a acestuia i nu din priza de
alimentare;
pentru unit tile portabile de tip laptop - prin scoaterea
acumulatorului (acumulatorilor);
pentru sistemele de operare tip server (Windows NT Server,
Windows 2000 Server, Windows 2003 Server, Linux, Unix) se va folosi
procedura normal de închidere a sistemului prin comanda „SHUT
DOWN”. Se recomand apelarea la speciali ti, care vor realiza
opera iunea sub supravegherea speciali tilor criminali ti.
se verific dac în unitatea de citire a dischetelor exist o
dischet ; în caz afirmativ, se scoate i se ambaleaz separat;
nU se ac ioneaz butoanele unit ilor tip CD-ROM, CD-RW, DVD-
RW.
c. Echipamente periferice:
• se închid toate componentele periferice (monitor, imprimant , scanner)
conectate la calculator i se scot toate cablurile de alimentare i de conectare;
• se noteaz datele de identificare ale componentelor (marc , model, num r,
serie, firm produc toare etc.);

2.9.1 Considera ii privind armele de foc si urmele l sate de acestea
2.9.2 Expertiza criminalistica a armelor de foc si a urmelor acestora
2.10.1 Refacerea si reconstituirea înscrisurilor
2.10.2 Stabilirea autenticit ii si vechimii înscrisurilor
2.10.3 Cercetarea criminalistica a hârtiei
2.10.4 Grafoscopia judiciara
2.10.5Cercetarea criminalistica a falsului material în înscrisuri
Balistica judiciar reprezint o ramur distinct a tehnicii criminalistice, destinat

examin rii armelor de foc i urmelor acestora, prin metode i mijloace tehnico- tiin ifice
77
specializate, în scopul determin rii împrejur rilor în care a fost folosit o arm la comiterea
unei infrac iuni i al identific rii sale12.
BALISTICA JUDICIAR
balistica interioar studiaz transformarea energiei chimice a pulberii în energia
mecanic (cinetic ) servind la propulsarea proiectilului, precum i urmele create pe
proiectil i tubul de cartu de c tre diversele piese ale armei;
balistica exterioar studiaz comportamentul i traiectoria proiectilului. Ea vizeaz

m surarea vitezei proiectilului de la ie irea din eav pân la lovirea intei, precum i
studiul traiectoriei descris de proiectil, în practic (omor, suicid) distan ele sunt
scurte, de la câ iva centimetri la câ iva zeci de metri, astfel c de fapt traiectoria se
reduce la o linie dreapt ;
balistica terminal studiaz comportamentul proiectilului care a atins inta, precum i

reac iile fiziologice i biologice pe care le provoac în corpul victimei (probleme de
medicin legal i criminalistic )
No iuni tehnice despre armele de foc,muni ii i materii explozive

Regimul armelor de foc i al muni iei este reglementat în România prin Legea nr.
17/1996 care în art. 3 alin. 1 prevede c : "prin arme de foc se în eleg acele arme a c ror
func ionare determin aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substan e aprinse sau
luminoase, ori împr tierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de
func ionare are la baz for a de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori
prin explozia unei înc rc turi.
eava este confec ionat din tub de o el i serve te pentru a dirija deplasarea glon ului
i a imprima acestuia o mi care de rota ie în jurul axului.
La armele cu eav lis se disting urm toarele tipuri

o foraj cilindric pur - diametrul interior al evii este de la un cap t la altul de
aceea i m rime;
o forare slab (1/4 - 1/2 chake);
o forare mijlocie (1/2 - 3/4 chake);
o forare tare (chake plin).
Dup modelul de montare - demontare evile pot fi:
o evi fixe caracterizate prin aceea c fac corp comun cu corpul armei;
o evi par ial fixe, sunt fixate pe cutia mecanismelor, dup care sunt prinse în
uruburi de patul armei i uluc;
o evi mobile, specifice armamentului modern i pot fi demontate u or ca i
celelalte piese componente ale armei.
Mecanismul de darea focului

Este compus din mai multe piese interdependente (tr gaci, pârghia de leg tur a
tr gaciului cu coco ul, coco , cui percutor, arcul percutorului, sistemul de asigurare) care
contribuie la aprinderea explozivului de ini iere i implicit a pulberii de azvârlire.
Acesta difer de la o arm la alta i se caracterizeaz prin:
o locul de amplasare;
o sistemul de construc ie i forma arcului declan ator;
12
Emilian Stancu – Trata de criminalistic , ed Universul juridic, Bucure ti, 2004, pag. 228
78
o componentele transmisiei dintre tr gaci i percutor;
o sistemul de montare i l ca ul percutorului;
o forma i dimensiunile percutorului;
o tiftul arcului.
Închiz torul
Are rolul de a închide cutia mecanismelor în partea superioar i de a asigura
introducerea cartu ului pe eav . Sistemul de montare a închiz torului poate fi împ r it în
dou grupuri de mecanisme:
o mecanismul de blocare - deblocare a întregului ansamblu, montat pe corpul

armei;
o sistemul de ghidare i fixare a închiz torului în timpul folosirii i demont rii
armei.
Aceste sisteme permit identificarea general sau individual a armei.
Mecanismul de alimentare - Are rolul de a asigura alimentarea armei cu muni ie i

se compune din: - împing torul cartu ului; ridic tor de cartu e; baza
înc rc torului; pl cu a de fixare. Mecanismele de alimentare sunt foarte variate în
func ie de form , capacitate i modul de fixare pe arm . Piesele mecanismului de
alimentare, datorit particularit ilor tehnice constructive permit identificarea generic i
individual a armei, pe baza urmelor create pe tubul cartu ului.
Patul armei - Este confec ionat din lemn i are menirea de a ajuta la sus inerea
evilor, la asamblarea mecanismului de darea focului, i de a fixa arma în um r pentru
ochire i tragere. Patul armei este format din: gâtul patului (cu sau f r obr zar i
pistolet) i talpa patului la care distingem: un c lcâi i un vârf al acestuia. Principalele
caracteristici ale unui pat de arm sunt: panta sau înclinarea, devia ia sau abaterea
lateral , denumit i avantaj i lungimea acestuia. Dac patul nu este potrivit ochirea este
extrem de dificil i tirul îngreunat, chiar i în cazul unui tr g tor experimentat. Lungimea
patului trebuie s fie egal cu lungimea antebra ului pân la jum tatea degetului ar t tor
Accesoriile - Sunt piese, ustensile care se utilizeaz la montarea, demontarea,

cur irea i între inerea armei în perfect stare de func ionare. Acestea sunt: vergeaua, cap
câl i, peria, urubelni a, dornul, bulonul, penarul i bidona ul.
Muni ia - Potrivit dispozi iilor Legii nr. 17/1996 art. 4 privind regimul armelor i
muni iilor prin muni ie se în elege cartu ele, proiectilele i înc rc turile de orice fel care pot fi
întrebuin ate la armele de foc. În procesul tragerii cu armele de foc se utilizeaz cartu e
corespunz toare calibrului i tipului armei Elementele componente ale cartu ului sunt: tubul,
proiectilul, înc rc tura de azvârlire, capsa.
Tubul - serve te pentru asamblarea tuturor p r ilor cartu ului, fere te înc rc tura de
ac iunile agen ilor exteriori, iar pe timpul tragerii opre te dirijarea gazelor spre închiz tor.
Tubul de cartu se compune din: corp, gât i rozet . Gâtul folose te la sertizarea glon ului,
corpul pentru înmagazinarea înc rc turii, iar rozeta serve te la fixarea capsei printr-o
adâncitur special .
Proiectilele pot fi: gloan e, alice,mitralii sau po e. - Gloan ele sunt folosite la armele
cu eava ghintuit , iar alicele, mitraliile, po ele la armele cu eava lis .În func ie de destina ia
pe care o au gloan ele pot fi obi nuite sau speciale. Glon ul obi nuit se compune dintr-o
c ma de o el placat cu tambac i din miezul de o el. Între c ma a de o el i miez se
g se te o c ma de plumb.
79
Glon ul trasor se compune dintr-o c ma , miezul de plumb i paharul în care este
presat substan a trasoare.
Glon ul perforant - incendiar se compune din: c ma cu coaf de tambac, miez de
o el cu c ma de plumb, subfund de plumb i substan incendiar . Este destinat pentru
aprinderea carburan ilor lichizi i nimicirea for ei vii.
Glon ul exploziv con ine o înc rc tur ce explodeaz la impact. Acesta poate exploda
la impact cu inta sau dup ce glon ul a p truns în interiorul intei.
Glon ul exploziv intern este special proiectat astfel încât la impactul cu inta se
multiplic i se împr tie explodând în interior. Vârful glon ului exploziv este în general
concav.
Alicele sunt sfere metalice (plumb) de diametre diferite i se folosesc la cartu ele
pentru armele de vân toare.
Mitraliile sunt alice mai mari care dep esc 5,5 mm în diametru.
Po ele sunt alice confec ionate propriu din diferite materiale.
Înc rc tura de azvârlire serve te pentru a imprima glon ului mi carea propulsiv . Ea
se compune din pulbere de piroxilin .
Capsa are scopul de a aprinde înc rc tura de azvârlire.
CLASIFICAREA ARMELOR DE FOC
Prin arme de foc în sensul Legii se în eleg acele arme a c ror func ionare determin
aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substan e aprinse sau luminoase ori împr tierea
de gaze nocive iritante sau de neutralizare, pe baza for ei de expansiune a gazelor provenite
din detonarea unei capse ori prin explozia unei înc rc turi.
arme de tir, cu glon sau cu alice, special fabricate sau confec ionate pentru practicarea
tirului sportiv, omologate sau recunoscute ca atare de c tre Federa ia Româna de Tir
arme de vân toare, cu glon , cu alice sau mixte, destinate practic rii vân torii
arme confec ionate special pentru a împr tia gaze nocive, iritante sau de neutralizare
arme ascunse, astfel fabricate sau confec ionate încât existen a lor s nu fie vizibil ori
b nuit
arme de panoplie, f cute inofensive, dac , prin valoarea lor istoric , tiin ific sau care
constituie daruri, recompense ori amintiri sunt destinate a fi p strate în institu ii de cultur i
art , asocia ii cultural-artistice i sportive sau în panoplii personale.
arme de recuzit , f cute inofensive, destinate a fi folosite în activitatea – artistic sau
de produc ie cinematografic – a teatrelor, circurilor, studiourilor de filme ori a altor
asemenea institu ii cultural – artistice;
ansamblurile, subansamblurile i dispozi ivele care se pot constitui i func iona ca
arme de foc.
Alte criterii de clasificare

Dup destina ie armele pot fi:
o militare (pistoale, revolvere, pistoale mitralier , mitraliere, etc.);
o de vân toare (cu o eav , cu dou evi, mixte);- sportive (de tir, de agrement);
o speciale (arme de semnalizare, de start, de alarm , de împr tiere a unor gaze, de
fabrica ie proprie)
o deghizate sau ascunse (pistol stilou, baston, etc.)
Dup construc ia canalului evii armele se împart în:

o arme cu eava lis , care au pere ii interiori ai evii netezi (armele de vân toare cu
alice, pistoalele de semnalizare, etc.);
o arme cu eava ghintuit care au pe canalul evii goluri i plinuri dispuse longitudinal.
Ghinturile au rolul de a imprima glon ului o mi care helicoidal , asigurând totodat
stabilitatea glon ului pe traiectorie în scopul atingerii cu precizie a intei;
80
o arme cu evi combinate, având una sau doua evi lise i una ghintuit .
Dup lungimea evii exist urm toarele tipuri:

o arme cu eava lung , 50 – 80 cm (pu tile, pu tile mitralier , pu tile de vân toare
etc);
o arme cu eava mijlocie, 20 – 50 cm (pistoale mitralier );
o arme cu eav scurt , 3 – 20 cm (pistoale, revolvere).
o
Dup modul de func ionare armele pot fi:
o arme simple;
o arme cu repeti ie, la care opera iunile ini iale de înc rcare se repet cu mâna la
fiecare foc (armele militare cu mai multe cartu e);
o arme semiautomate a c ror înc rcare i desc rcare - dup primul foc – se face cu
ajutorul presiunii gazelor;
o arme automate, func ioneaz pe acela i principiu ca i cele semiautomate, fiind
propice îns pentru trageri în serii scurte sau lungi.
o
Dup calibru armele pot fi clasificate:
o arme cu calibru mic – pân la 6.35 mm;
o arme cu calibru mijlociu – 6.35 – 9 mm;
o arme cu calibru mare – peste 9 mm.
La armele de vân toare calibrele sunt i ele diferite (12, 16, 18, 20, 24 etc). Acestea
sunt egale cu num rul sferelor de o el, având diametrul egal cu cel al evii armei ce intr într-
o unitate de m sur a greut ii egal cu un pfund (0.5 kg).
Dup muni ia folosit armele sunt:

o arme cu glon – militare;
o arme cu alice – de vân toare;
o arme mixte (arme de vân toare cu glon i alice).
Dup num rul cartu elor ce se pot înmagazina se disting:

o arme cu un cartu ;
o arme cu mai multe cartu e.
CLASIFICAREA MUNITIILOR
Cartu e pentru arme militare care la rândul lor pot fi:(cartu e cu glon greu; cartu e cu
glon u or; cartu e cu gloan e trasoare; cartu e perforant - incendiare;cartu e
explozive;cartu e teleghidate).
Cartu e pentru pistoale:

cartu e cu glon ;( cartu e cu glon de diferite calibre.), cartu e speciale cu efect sonor, cu
gaze iritant lacrimogene. cartu e pentru armele speciale (racheta);cartu e pentru armele de
panoplie;cartu e pentru arme ascunse, deghizate
Cartu e pentru armele de vân toare care pot fi:cartu e cu alice; (cartu e cu alice de
diferite calibre)cartu e cu mitralii (alice ce dep esc 5.5 mm în diametru);cartu e cu po e
(alice confec ionate propriu din diferite materiale);cartu e tip breneke.
81
2.9.1 Considera ii privind armele de foc si urmele l sate de acestea
1. Defini ie
Arma de foc este arma al c rei principiu de func ionare are la baz for a de expansiune
dirijat a gazelor provenite din detonarea unei capse ori din arderea unei înc rc turi.
2. C utarea / ridicarea urmelor

În cazul comiterii unei infrac iuni care implic utilizarea unei arme de foc se pot trage
concluzii privind succesiunea evenimentelor chiar i numai pe baza locului unde a fost
descoperit arma de foc implicate în comiterea faptei i pe baza faptului dac aceasta era
sau nu înc rcat .
În momentul în care se ridic arme de foc trebuie s se in cont de urm toarele
aspecte:
siguran a celui care manipuleaz arma i a persoanelor prezente;
fotografierea (fixarea detaliat a locului faptei i a pozi iei în care a fost descoperit
arma de foc - se efectueaz fotografii de orientare, schi a, ale obiectelor principale i de
detaliu);
pentru manipularea armelor de foc i a muni iilor utiliza i echipamente de protec ie
(m nu i de unic folosin a, m ti etc.) pentru a evita crearea unor urme suplimentare sau
deteriorarea urmelor existente;
protejarea probelor ADN i a urmelor papilare - se evit atingerea zonelor unde pot fi
descoperite alte genuri de probe (de ex. patul/crosa armei de foc, marginile înc rc torului
etc.);
protejarea oric ror alte genuri de probe, în special a particulelor din zona gurii evii
( esut biologic, sânge, fire de p r, fibre etc.), împotriva tergerii/pierderii. Se aplic un capac
din hârtie fixat pe exterior cu band adeziv ; pentru ambalare/ ridicare/ manipulare nu se
va introduce nici un obiect pe canalul evii.
Înainte de a o desc rca se examineaz preliminar i se descrie arma (în special dac
este sau nu înc rcat i tipul de muni ie), astfel:
• tipul armei de foc (pistol, revolver, pu c etc.);
• pozi ia pârghiei de siguran a (înainte/înapoi, sus/jos, asigurat/ dezasigurat,
marcajul alb sau cel ro u vizibile);
• în cazul armelor automate, pozi ia selectorului de foc (foc cu foc ori foc automat);
• coco ul (armat/ nearmat);
• indicatorul de înc rcare (vizibil/ nevizibil);
• înc rc torul montat (da/nu);
• închiz torul (deschis/ închis/ asigurat);
• defec iuni vizibile (tubul este blocat în fereastra de ejectare etc.);
• magazia cilindric a revolverului (butoia ul) este rabatat (da/nu);
• alte categorii de probe vizibile pe arm (sânge, fire de p r, esut, fibre etc.).
Dup ce a fost documentat starea armei de foc, aceasta poate fi desc rcat astfel
încât s nu se afecteze celelalte categorii de probe care urmeaz a fi ridicate i ambalate
conform regulilor specifice. Doar speciali tii pot desc rca arma de foc.
Înainte de ajungerea echipei de CFL, pozi ia armei poate fi modificat de personalul
prezent la fa a locului doar în cazuri excep ional (pentru a proteja probele etc.), îns numai
dup fixarea fotografic i dup notarea pozi iei acesteia, astfel încât s se poat reconstitui
starea/pozi ia originala a armei de foc.
Arma de foc trebuie s fie descris în detaliu (marc , model, num r de serie, calibru,
descrierea st rii generale, de ex. rugin , deterior ri, gradul de uzur , modific ri etc.) doar
dup ce a fost desc rcat i dup ce au fost ridicate toate celelalte categorii de probe.
Cercetarea urmelor tragerii cu arme de foc
82
URME ALE TRAGERII CU ARME DE FOC
1. Descriere/ defini ie/ informa ii generale

Urmele de acest tip apar în cazul în care este efectuat o tragere cu o arm de foc
(direct sau indirect ) i pot fi descoperite la locul faptei sau recuperate de la persoane
(tr g tor, victim ) sau de pe obiecte (arme, muni ie, mobilier, pere i etc.). Ini ial, urmele
trebuie s fie evaluate (examinate vizual) de c tre exper i/ speciali ti (criminali ti din cadrul
echipei de cercetare la fa a locului).
Din categoria urmelor armelor de foc fac parte: muni ia i elementele de muni ie, orificiile
de intrare i de ie ire, urmele secundare ale împu c turii.
a. Muni ie i elemente de muni ie

În aceast grup , respectiv a muni iei, pot fi incluse atât cartu ele, tuburile, gloan ele, cât
i fragmentele de muni ie (fragmente de gloan e, alice, proiectile tip brenneke, sabo i i/sau
bure apar inând cartu elor de vân toare). Anumite p r i componente ale muni iei pot
prezenta caracteristici generale i individuale de identificare a armelor de foc cu care au fost
trase.
b. Orificiile de intrare i de ie ire

Caracteristicile generale ale orificiilor create de proiectile:
• lipsa de substan a (orificiu rotund de dimensiuni mici);
• inelul de tergere are culoare gri-negru i con ine reziduuri de pe proiectil - particule
de pulbere nears , urme de funingine i particule de unsoare care ader pe proiectil i se
g sesc în jurul orificiului de intrare din prima int ;
• inelul de contuzie creat de gura evii (leziune a pielii, de culoare ro u-maro, cu form
încre it , dispus concentric în jurul orificiului de intrare i a inelului de tergere); se formeaz
în cazul tragerilor cu eava lipit de int ;
• orificiile de intrare i de ie ire pot indica direc ia i, în anumite cazuri, distan a de la
care s-a tras;
• orificiul de ie ire are în general form de fant , de cruce sau de stea i are
dimensiuni mai mari decât orificiul de intrare. Pot exista situa ii când orificiul de intrare are
dimensiunea mai mare decât orificiul de ie ire (de ex. în cazul tragerilor de la distan e mici).
c. Urmele secundare ale împu c turii - prezen a lor este influen at de

distan a de la care s-a efectuat tragerea.
Urmele împu c turii descoperite pe victim

În timpul cercet rii ini iale de la fa a locului este important s se identifice pl gile
împu cate i s se fac o diferen iere clar între acestea i alte leziuni. Este posibil ca pl gile
împu cate s nu fie observate când se examineaz cadavrul pentru prima dat , mai ales în
cazul orificiilor de intrare realizate cu proiectile de calibru mic când orificiile de intrare sunt
practic insesizabile (orificiul format în epiderm disp rând prin apropierea marginilor), sau nu
pot fi descoperite din cauza lipsei orificiului de ie ire.
Dac nu se poate stabili ini ial sau dac exist dubii cu privire la natura pl gilor, se va
proceda la protejarea acestora prin aplicarea unor coli sau a unor pungi din hârtie în scopul
conserv rii urmelor împu c turii pân la examinarea în laborator. Tr g torul se poate
accidenta în timpul execut rii focului de arm (de ex. leziuni între degetul mare i index). De
asemenea, urme secundare ale împu c turii se pot descoperi atât pe mâinile, cât i pe
hainele tr g torului (a se consulta sec iunea „Reziduurile de tragere”).
Dup c utarea i fixarea tuturor urmelor tragerii se va proceda la stabilirea direc iei de
tragere, pe baza urmelor principale (orificii de intrare/ie ire, canale, urme de rico eu) i a
distan ei aproximative de tragere. Direc ia de tragere se stabile te prin unirea orificiului de
83
intrare i a celui de ie ire cu ajutorul unei sfori, al unei vergele, al unei raze laser etc., prin
m surarea unghiurilor de impact i prin stabilirea locului/pozi iei probabile unde s-a aflat
tr g torul.
3. Ridicarea urmelor
• fiecare obiect de îmbr c minte al victimei (purt tor al urmelor împu c turii)
se ridic i se ambaleaz individual în ambalaje din hârtie. Obiectele de
îmbr c minte ude/umede pot fi ambalate temporar în saci din material plastic,
îns numai pe durata transportului de la fa a locului pân la sediul echipei de
cercetare, unde se vor usca imediat i se vor ambala definitiv în ambalaje din
hârtie.
• pentru a preveni intercontaminarea, se vor intercala file de hârtie între
suprafe ele obiectelor de îmbr c minte (în momentul plierii pentru ambalare).
• în cazul în care glon ul a penetrat un obiect, deformarea obiectului poate
furniza indicii despre direc ia din care s-a tras (de ex. în cazul geamurilor,
orificiul din sticl prezint o form de pâlnie, înconjurat de cr p turi radiale i
concentrice). O urm de acest gen trebuie s fie fotografiat metric i, dac
este posibil, ridicat i conservat în forma ini ial .
• înainte de ridicarea urmelor, acestea se marcheaz i se descrie în detaliu
pozi ia în care au fost descoperite (fotografii, proces-verbal, schi e la scar ).
Muni ia i elementele de muni ie trebuie s fie conservate cu aten ie deosebit , în

forma ini ial , astfel:
o se utilizeaz pensete din lemn sau din material plastic pentru ridicarea tuburilor
i a proiectilelor (ori a fragmentelor), se ambaleaz individual în containere/
recipiente etichetate, c ptu ite la interior cu hârtie (preferabil erve ele). Nu se
utilizeaz vat din bumbac pentru c ptu ire;
o se noteaz inscrip ion rile aflate pe rozetele sau pe corpurile tuburilor, pentru a
permite identificarea m rcii i a tipului cartu elor utilizate;
o gloan ele care au penetrat zid rie, lemn etc. trebuie s fie ridicate cu aten ie
prin decuparea materialului în care se g sesc, utilizând un fier str u sau o
dalt ;
o orice muni ie netras (inclusiv orice ambalaj) trebuie s fie recuperat în
vederea efectu rii compara iilor (examin ri comparative, pentru a se determina
caracteristicile balistice);
o ridica i muni ia model de compara ie în cutiile originale ale acesteia (dac este
posibil).
2.9.2 Expertiza criminalistica a armelor de foc si a urmelor acestora
URMELE IMPUSCATURII
Urmele principale si secundare

o Urmele principale sunt urmele ap rute ca rezultat al folosirii armelor de foc si al
ac iunii fenomenelor dinamice : arma, cartu ul, glon ul, tubul, orificiul de intrare,
orificiul de ie ire, canalul orb si urmele de rico eu.
o Urmele secundare ale împu c turii apar ca rezultat al ac iunii fenomenelor termice si
chimice care au loc in canalul evii armei si la o oarecare distanta de aceasta. Din
categoria urmelor secundare cele mai importante sunt : urme rezultate din ac iunea
fl c rii, a gazelor, urme de funingine, particule de pulbere arsa si nearsa, inelul de
metalizare si particule de unsoare.
o Urmele rezultate din actiunea flacarii se manifesta sub forma unei arsuri limitrofe
orificiului de intrare, indeosebi in cazul in care teava este suficient de aproape de tinta.
84
o Urmele rezultate din actiunea gazelor se datoreaza presiunii gazelor provenite din
arderea pulberii in interiorul tevii si pot fi descoperite atunci cand tragerea s-a efectuat
de la o distanta nula sau foarte mica. In acest caz canalul format de glont se prezinta
ca o prelungire a canalului evii si prime te pe pereti presiunea unei cantitati mari de
gaze care il dilata, iar orificiul de intrare capata o forma neregulata.
o Urmele de funingine apar ca urmare a arderii incarcaturii de pulbere din cartus care
formeaza microparticule de funingine ce se g sesc in stare de suspensie in gaze.
Purtata de gaze, funinginea se depune pe inta formând un strat fin, iar in functie de
intensitatea acesteia se pot face aprecieri cu privire la distanta de la care s-a tras.
o Particulele de pulbere arse si nearse constituie o alta urma suplimentara a
împu c turii deoarece in afara gazelor si funinginii de pe eava armei, mai ies in urma
glon ului si particule de pulbere nearsa ce ac ioneaz ca ni te proiectile, având o
viteza ini iala mare.
o Inelul de metalizare mai este cunoscut si sub denumirea de “ gulera “ sau “ inelul de
tergere “ si se reg se te in jurul orificiului de intrare. In cazul in care glon ul a p truns
prin mai multe medii diferite ca densitate, urmele de metalizare si de tergere se
g sesc separat. Inelul de metalizare poate fi eviden iat cu ajutorul radia iilor x.
o Particulele de unsoare se datoreaz faptului ca glon ul preia din canalul evii o parte
din unsoarea si vaselina folosita la între inerea acesteia si o depune pe inta, in jurul
orificiului de intrare. La tragerile de la distante foarte mici aceste urme apar sub forma
de pic turi, iar pentru eviden ierea lor pot fi folosite radia ii ultraviolete care dau o
fluorescenta bleu-alb struie, sau o coala de hârtie alba ce se aplica pe orificiul de
intrare, absorbind astfel urmele de unsoare.
Urme create pe elementele cartu ului (tub, glon ) - In cursul "trecerii" prin arm
proiectilele i tuburile vin în contact cu diverse piese din metal, a c ror structur exterioar se
imprim pe corpul muni iei. Aspectul general al acestor urme variaz în func ie de marca i
modelul armei , iar neregularit ile provenind din prelucrarea armei în fabric sau survenite
ulterior datorit folosirii sunt specifice pentru o arm dat i permit diferen ierea ei de toate
celelalte arme de aceia i tip de fabrica ie .
Urme create pe glon - Ghinturile (golurile), ca i spa iile dintre acestea (plinurile)
denumite "câmpuri", las urme caracteristice pe proiectilul care se freac for at de pere ii
interiori ai evii datorit presiunii gazelor.
Urme create pe tuburile de cartu - Cum armele sunt confec ionate dintr-un metal cu o
înalt rezisten la presiunea gazelor i la vibra ii, în consecin , toate cartu ele trase cu
aceea i arm vor avea imprimate acelea i caracteristici de unde posibilitatea identific rii
armei dup tub.
Probleme ce pot fi l murite prin expertiza balistica judiciara

o dac dispozitivul prezentat pentru examinare constituie sau nu arm de foc, în
sensul legii;
o modelul, seria i calibrul armei;
o starea de func ionare a armei;
o posibilit ile de tragere cu o arm defect ;
o posibilitatea de autodeclan are a armei, f r a se ac iona asupra tr gaciului;
o starea de func ionare, calibrul i eficacitatea unei arme de construc ie artizanal ,
ascunse;
o existen a pe eava armei a urmelor factorilor suplimentari ai tragerii;
o datele care atest o tragere recent ;
o distan a i direc ia din care s-a tras, eventual pozi ia victimei i a tr g torului;
o dac inta a fost lovit printr-un foc tras direct sau prin rico eu;
85
o relevarea seriei armei de foc, în cazul când aceasta a fost înl turat ;
o tipul, modelul i marca armei cu care s-a tras, dup urmele de pe gloan ele i
tuburile supuse examin rii;
o dac tuburile i gloan ele ridicate de la fa a locului au fost trase sau nu cu arma în
litigiu pus la dispozi ie, .a.
BAZELE IDENTIFIC RII PERSOANEI DUP SCRIS
1. Mecanismele fiziologice ale execut rii scrisului
Scrierea, ca mijloc de fixare i comunicare a ideilor, constituie o deprindere, i anume o

deprindere intelectual în care sunt implicare variate acte motrice. Mecanismul fiziologic al
deprinderilor in general, inclusiv al deprinderii de scriere, este dat de complexul de leg turi
nervoase temporare (conexiuni între focoasele de excita ie) i de reflexele condi ionate.
Potrivit teoriei pavloniene, la nivelul scoar ei cerebrale procesele nervoase fundamentale
– excita ia i inhibi ia – sunt permanent sistematizate. Datorit fenomenului de iradiere a
excita iei din focarul mai slab spre focarul mai puternic i al concentr rii celor dou tipuri de
procese nervoase, precum i ca urmare a induc iei lor reciproce, are loc un fenomen de
stabilizare, de b t torire a c ilor nervoase ale unei anumite ac iuni. În acest fel se formeaz
un stereotip dinamic, adic un complex de leg turi temporare, care se manifest sub forma
unor reac ii stabile cu caracter unitar. Stereotipul dinamic nu se na te dintr-o dat , ci necesit
numeroase repet ri i exerci ii, în a a fel încât cu timpul are loc un proces de fizare, iar
efectuarea ac iunii respective devine automatizat .13
Principiile expuse se aplic întrutotul actului scrierii. Executarea scrisului are la baz o
serie de leg turi temporare nervoase produse în cortex, determinate de perceperea
cuvintelor prin citire, ascultare i pronun are; aceste leg turi sunt asociate cu mi carea mâinii
care înscrie semnele grafice. Pentru just apreciere a modului în care ia na tere scrierea
trebuie avut în vedere leg tura indisolubil între limba oral i limba scris , ambele
reprezentând în fond dou aspecte ale limbajului. În realizarea limbajului concur diferite
sisteme: sistemul aferent, compus din analizatori auditivi, vizuali, kinestezici i tactili, care
transmite influxul nervos de la receptorii periferici spre sistemul nervos central, i cel eferent,
alc tuit din organele vorbirii i ale scrierii, care efectueaz procesul invers de transmitere a
influxului nervos de la centru spre organele efectoare. 14
Organul efector – mâna, inclusiv bra ul – este deci pus în mi care, condus i controlat
de
În ceea ce prive te controlul con tient, la început aten ia subiectului este deosebit de
încordat , participând la trasarea fiec rei linii. Pe m sura form rii stereotipului dinamic, a
cristaliz rii unui sistem echilibrat al proceselor nervoase legate de ac iunea de scriere,
aten ia scade, f r s dispar îns cu totul. Chiar la scrisurile cele mai evoluate, la care
aten ia este îndreptat în principal asupra con inutului textului, a expunerii, ea nu înceteaz
s supravegheze modul de executare. Nu se poate concepe o strict automatizare a
deprinderii de scriere, cu ar fi de pild la mers, unde automatizarea este foarte puternic din
cauz c face parte din categoria actelor instinctive (Constantin P unescu). Datorit
fenomenului denumit ”aferenta ie invers ”, scrierea este supus unui control permanent de
c tre excita ia senzorial , vizual i muscular . Astfel, ochiul înregistreaz devierea unui
scris de la linia dreapt i scriptorul se corecteaz prin redresare sau ochiul sesizeaz c se
apropie sfâr itul rândului, ceea ce determin modificarea cursului scrierii, fie prin oprire i
începere de la cap t, fie prin înghesuirea ultimelor cuvinte. Ad ug m c dac un control de
13
L. Ionescu, Expertiza criminalistic a scrisului, Edit. C.H. Beck, pag. 27
14
86
asemenea tip are mai mult un caracter subcon tient, în alte situa ii controlul este perfect
con tient, de exemplu când scriptorul revine asupra celor scrise, f când retu uri pentru o mai
bun vizibilitate a literelor.15
2. Individualitatea scrisului
For a, echilibrul i mobilitatea proceselor superioare ale unei anumite persoane, la care
se mai adaug i al i factori ce in de condi iile concrete în care are loc scrierea confer
scrisului individului respectiv o serie de caracteristici care în gruparea lor sunt unice,
ireperabile, asigurând gradismului proprietatea de a fi strict individual. Caracteristicile din
punct de vedere cantitativ sunt în num r limitat. Totu i, ca i în cazul detaliilor caracteristice
ale unui desen papilar, varietatea cvasiinfinit de combina ii, pe care le pot forma, face
practic irepetabil un scris cu anumite particularit i.16
3. Stabilitatea relativ a scrisului
Prin stabilitatea scrisului se în elege p strarea în mod constant, pe tot parcursul vie ii, a
caracteristicilor generale i de formare a grafismelor dup ce acestea s-au consolidat în
scrierea unei persoane.
Stabilitatea trebuie în eleas în sens relativ, deoarece ea poate fi schimbat ori de câte
ori intervin modific ri constante în determinarea sistemului excitativ de natur a forma un nou
tip de leg turi nervoase temporare, un nou stereotip dinamic sau doar de a perfec iona sau
sl bi vechile leg turi nervoase temporare i stereotipul dinamic. Aceast relativitatea trebuie
privit i prin prisma elasticit ii i mobilit ii stereotipului dinamic la ac iunile excitan ilor
interni i externi care nu se manifest numai în perioada de formare a lui, ci pe tot parcursul
cât el exist .17
Cauzele care pot provoca modific ri ale scrisului, în afar de cele determinate de
evolu ia scrisului în care se includ modific ri care au survenit dup ce scrisul s-a format mai
mult sau mai pu in sunt:
• condi iile de scriere neobi nuite pentru persoana respectiv ; o inut neobi nuit ,
materialul pentru scriere diferit decât cel folosit în mod obi nuit de scriptor;
• traumatizarea mâinii, modificarea patologic a ochilor, scrierea f r ochelari de
vedere;
• scrierea cu mâna stâng când în mod obi nuit se scrie cu mâna dreapt ;
• st ri nervoase i fizice neobi nuite ale scriptorului (spaim , oboseal )
• boli nervoase;
• tendin a de a scrie într-un anumit fel:
- cu aten ie sau grab
- cu denaturarea sau deghizarea scrisului
- imitarea scrisului unei alte persoane18
Modific ri survenite în cursul evolu iei scrisului
În aceast categorie includem modific ri care au survenit dup ce scrisul mai mult sau
mai pu in s-a format, indiferent dac acesta este de factur superioar sau inferioar .
Deprinderile de scriere se perfec ioneaz continuu, dar schimb rile suferite în cursul acestui
proces sunt mai lente i uneori neevidente.
Un factor deosebit de important îl reprezint preocup rile persoanei respective, care
implic o activitate de scriere. De exemplu, se observ diferen e între scrisul elevilor din
15
16
A. Fr il R. Constantin, Expertiza grafic i ra ionamentul prin analogie, Edit. Tehnic , pag. 84
17
18
87
ultimele clase de liceu i scrisul acelora i persoane dup un an sau doi de studii superioare.
Necesitatea de a lua noti e în ritm accelerat i în cantit i mari determin o simplificare a
scrisului: literele î i pierd adeseori individualitatea, se combin între ele în semne grafice
unice, lizibilitatea se diminueaz , spa iile cresc, dimensiunea se mic oreaz , toate atr gând
o schimbare a facturii scrisului.
Desigur c schimb rile intervenite în cursul evolu iei scrisului impun în cazul cercet rilor
în scop criminalistic utilizarea de c tre expert a unor scrisuri de compara ie executate în
perioada în care a fost redactat actul în litigiu. De i aceasta este regula, am constatat c în
majoritatea cazurilor cu caracter evolutiv, chiar pentru intervale de timp mai îndelungate, nu
sunt fundamentale, ceea ce confirm calitatea scrisului de a fi stabil. Ca urmare, în practica
de expertiz s-a putut ajunge în numeroase cazuri la identificarea scriptorului doar pe baza
unor înscrisuri de compara ie mult mai vechi sau, dimpotriv , mai recente decât actul
incriminat.19
2.10.1 Refacerea si reconstituirea înscrisurilor
Refacerea documentelor deteriorate, cum sunt cele arse ori rupte, este deseori absolut
necesar solu ion rii unei cauze penale sau civile. O asemenea activitate efectuat prin
procedee specifice tehnicii criminalistice se impune în împrejur ri de genul distrugerii de
înscrisuri precum i în ipoteza reconstituirii înscrisurilor judiciare, potrivit procedurilor
speciale, penale i civile, referitoare la cazurile de dispari ie a înscrisurilor judiciare.
Prin reconstituirea înscrisurilor disp rute, pe baza metodelor criminalistice, se au în
vedere înscrisurile degradate sau distruse par ial, cu alte cuvinte numai pe cele la care este
posibil refacerea acestora.
Refacerea înscrisurilor rupte sau t iate este o opera iune ce se efectueaz în mai multe
etape. În primul rând, buc ile de hârtie ridicate de la fa a locului sunt selectate în func ie de
caracteristicile lor generale, cum ar fi natura sau calitatea hârtiei i cernelii, caracteristicile
generale ale scrisului, dup alte semne, tampile imprimate pe hârtie.
Refacerea propriu-zis începe de la col urile i marginile actului, continuându-se cu
celelalte fragmente, pe baza formei marginilor acestora, a direc iei rândurilor, a urmelor de
pliere, a con inutului ori a altor elemente grafice care permit stabilirea locului, a succesiunii
fragmentelor de hârtie. Fragmentele de hârtie se fixeaz între dou pl ci de sticl sau dou
coperte de plastic transparent care se lipesc pe margini cu band adeziv .
2.10.2 Stabilirea autenticit ii si vechimii înscrisurilor
Determinarea autenticit ii unui înscris constituie o opera iune efectuat curent de c tre
organele de urm rire penal , de c tre instan ele de judecat , de alte autorit i sau
reprezentan ii unor institu ii publice sau private.
Principalele elemente comune avute în vedere la stabilirea autenticit ii unui înscris sau
document sunt urm toarele:
• îndeplinirea cerin elor legale privind forma i con inutul actului scris, acesta trebuind
s fie datat, semnat, tampilat, înregistrat, eventual numerotat;
• aflarea actului în termenul de valabilitate, care, în majoritatea situa iilor, este limitat
la o anumit perioad de timp, specificat în document;
• coresponden a între înf i area persoanei i fotografia de pe legitima ia sau
înscrisul pe care acesta i-l atribuie, precum i a coresponden ei dintre datele
referitoare la identitatea persoanei men ionate în act i buletinul sau alt document cu
care acesta se legitimeaz ;
• existen a elementelor de protec ie sau de securitate, destinate s ateste
autenticitatea unui document i s previn falsificarea sau contrafacerea sa.
19 19
88
Principalele m suri de securitate destinate prevenirii falsific rii sau contrafacerii sunt:
- securitatea hârtiei, realizat prin modific ri ale compozi iei pastei hârtiei i prin
filigranare, denumit securitate pasiv , sau prin încorporarea în masa hârtiei a unor fibre
colorate, pastile fluorescente, ori a unor fire de securitate, inclusiv asigurarea unui fond
de protec ie, opera ie denumit – securitate activ ;
- imprimarea de securitate, conceput în func ie de natura imprim rii i prin grafica
elementelor imprimate;
- perfec ionarea elementelor succesorii de identificare – astfel s-a îmbun t it modul de
capsare a fotografiilor i de aplicare a tampilelor
2.10.3 Cercetarea criminalistica a hârtiei
SUPORTURI MANUSCRISE
1. Informa ii generale/defini ie
n condi ii normale, specific fiec rei persoane i p streaz o stabilitate relativ de-a
lungul timpului - stabilitatea i individualitatea scrisului reprezint fundamentul tiin ific al
identific rii persoanei dup scrisul de mân . În cuprinsul prezentei sec iuni, prin suport
manuscris se scrisul de mân este relativ în elege orice suprafa a care con ine scris de
mân , de exemplu din hârtie, carton, materiale de construc ie (ziduri), lemn, material plastic,
sticl , metal, ceramic etc.
2. C utarea/ fixarea/ protejarea

C utarea acestei categorii de probe este influen at de natura suportului pe care
acestea se pot afla i de natura locului faptei. Se utilizeaz surse de iluminare cu lungime de
und variabil , lupe, echipamente de protec ie, pensete.
Pot fi g site:
- în înc peri - de exemplu pe/în birouri, în biblioteci, în co uri de gunoi, în sobe, gen i/
po ete/ portofele, în obiecte vestimentare, în spa ii ascunse, seifuri, dulapuri, pe obiecte
sanitare, mobil , podele, pere i, pe spatele tablourilor etc.
- în aer liber - de exemplu pe ziduri, garduri, vehicule, în hainele victimei sau în
jurul/sub aceasta, pe traseul parcurs de autor/victim , pe sol etc.
Pe lâng scrisul de mân , suporturile manuscrise pot con ine i alte categorii de probe,
ca de exemplu: urme papilare, biologice, substan e chimice (medicamente, droguri, reziduuri
de tragere, substan e toxice etc.), urme form (de înc l minte, pneuri, buze etc.), urme
materie (vopsea, sticl , sol, alimente etc.).
Fixarea probelor constând în suporturi manuscrise se realizeaz cu respectarea
regulilor generale privind probele, respectiv: fotografii de orientare, schi a i de detaliu,
videofilmarea, realizarea schi elor, proces-verbal de CFL. În cazul în care suporturile
manuscrise se afl în aer liber (ninsoare, ploaie) sau în pericol de a fi degradate se iau m suri
imediate de protejare i se fixeaz cât mai repede posibil.
3. Ridicarea/ambalarea suporturilor manuscrise

De la fa a locului vor fi ridicate cu penseta toate documentele care con in
scris de mân (care au sau pot avea leg tur cu cauza), atât originale, cât i copii. Rezultate
optime pot fi ob inute din examinarea scrisului de mân în original, întrucât copia unui
document (indiferent de modalitatea de copiere utilizat ) nu p streaz cu fidelitate
caracteristicile scrisului i nu ofer garan ia fidelit ii reproducerii f r modific ri. Se
ambaleaz în plicuri din hârtie, cutii din carton, folii de protec ie din material plastic, etichetate
i sigilate.
89
Dac pe suportul manuscris se b nuie te prezen a altor categorii de probe
care pot fi exploatate (urme papilare, probe biologice etc.), obligatoriu se va men iona
acest lucru pe etichet .
Dac suportul manuscris este ud/umed, se usuc , de preferat în pozi ie orizontal , în

spa ii ventilate i la temperatura camerei (nu se utilizeaz surse de c ldur i nu se expun la
razele solare). Se recomand uscarea la fa a locului, iar dac acest lucru nu este posibil se
ridic i se ambaleaz în suporturi rigide din material neabsorbant, astfel încât s nu se
cuteze, rup sau deterioreze suplimentar pe durata transportului/usc rii. Se manipuleaz
folosind m nu i chirurgicale sterile.
Dac suportul manuscris este ars în totalitate, se înt re te suprafa a acestuia prin
pulverizare cu spray fixativ (se aplic straturi succesive de fixativ), dup care se ridic prin
aerare (crearea unui curent redus de aer sub suport), cu m nu i sau o spatul i se
ambaleaz în recipiente rigide. Dac suportul manuscris este par ial ars, se aplic metoda de
mai sus doar pe partea ars , astfel încât eventualele probe prezente pe zona nears s nu
fie afectate. Este interzis folosirea vatei hidrofile ca i c ptu eal .
În func ie de natura/gravitatea evenimentului, documentul trebuie s fie trimis

pentru examinare grafoscopic înaintea efectu rii altor examin ri care ar putea afecta
sau distruge documentul ori calit ile scrisului (prelevarea urmelor papilare, tratare
chimic etc.), obligatoriu cu respectarea regulilor privind contaminarea/
intercontaminarea probelor. De exemplu, în cazul unui bilet scris de un sinuciga . se face
întâi examinarea grafoscopic dup care se relev urmele papilare (ori de ex. examinarea
ADN); dac este necesar stabilirea cu rapiditate a identit ii persoanei care a
manipulat/scris documentul, se relev întâi urmele papilare (sau se exploateaz probele
biologice) îns numai dup ce documentul a fost fixat corespunz tor prin scanare sau
fotografiere.
DOCUMENTE TIPIZATE I IMPRIMATE
Aceast sec iune se refer la orice act scris prin care se atest un fapt (identitatea,
na terea, c s toria etc.), se confer sau se recunoa te un drept, text scris sau tip rit, inscrip ie
sau alt m rturie servind la cunoa terea unui fapt real actual sau din trecut i care în general
furnizeaz informa ii privind emitentul documentului; materialul în litigiu nu este confec ionat
neap rat numai din hârtie (de exemplu cardurile bancare).
În aceast categorie se încadreaz urm toarele tipuri de documente:
o documentele de identificare, de c l torie;
o documentele personale (certificatul de na tere, certificatul de c s torie,
certificatul de dovad a cet eniei etc.) emise de o institu ie sau de o autoritate;
o autoriza iile i notific rile oficiale (permisul de conducere, vizele i permisele
de rezidenta, autoriza iile de transport etc.);
o documentele vehiculelor (certificate de înmatriculare, c r i de identitate a
vehiculelor etc.);
o documente imprimate, cu valoare monetar (ordine/obliga iuni bancare,
bonuri de tezaur, bancnote etc.);
o contracte tehnoredactate (contracte de vânzare-cump rare, contracte de
dona ie etc.);
o testamente tehnoredactate;
o scrisori de recomandare;
o etichete, m rci (dovezi de achitarea a taxelor, sigilii, ecusoane etc.);
o pl cu e cu numere de înmatriculare ale vehiculelor;
o cip-uri sau cartele magnetice (card-uri bancare, card-uri de credit, card-uri de
90
acces etc.);
Diverse:
• autocolante (etichetele produsului, etichetele de pre etc.);
• plicuri inscrip ionate;
• folii (transparente, adezive, de împachetat etc.);
Dispozitive i instrumente de creare a textului, accesorii de birotic i produse
imprimate, cu rol de materiale model de compara ie (enumerarea nu este restrictiv ) -
markere, stilouri, creioane, creioane mecanice, mine pentru creioane
mecanice, pixuri, rollere cu cerneal , lineare, perforatoare, toc toare de hârtie;
Ma ini de scris/dispozitive de imprimare:
o imprimante (imprimante laser, cu jet de cerneal ) inclusiv sisteme DP (matriciale),

copiatoare, scannere, fax-uri, dispozitive de printare (altele decât imprimantele, de exemplu
offset, plotter);
o ma ini de scris electrice sau mecanice;
o tampile i tu iere;
o pl ci de printare (matri e);
o filme de reproducere;
o materiale conexe imprim rii (hârtie, carton, folii, card-uri, cartu e, ribboane, tonere
etc.) prezente în dispozitivele de printare ori în apropierea acestora;
o rebuturi de imprimare (de ex. în co ul de gunoi sau în co ul de colectare etc.);
o lipici, clei;
o textile pentru legare.
2. Ridicarea/ conservarea/ ambalarea suporturilor imprimate

• în func ie de volumul acestora, ridicarea i depozitarea documentelor se efectueaz în
mod individual sau împreun în plicuri (simple sau cu protec ie anti-shock), în folii sau în cutii.
Dac ave i la dispozi ie doar folii transparente, întotdeauna proteja i materialul scris între
dou /trei coli din hârtie sau din carton fin.
• în situa ia în care este necesar valorificarea altor categorii de probe (papilare,
biologice, materie etc.), la manipularea documentelor se respect regulile de protec ie
împotriva contamin rii/ intercontamin rii i obligatoriu se va men iona acest lucru pe eticheta
prezent pe ambalaj. Se respect men iunile prezentate în sec iunea 2.9 privind ordinea
efectu rii examin rilor.
• documentele ridicate trebuie s nu fie expuse la c ldur , presiune sau lumin direct .
• documentele trebuie s fie protejate pentru a nu fi perforate, imprimate în relief,
realizate nota ii pe acestea, datate etc. În m sura în care este posibil, se evit îndoirea
documentului. Documentele capsate sau legate se p streaz în forma original .
• se p streaz etichetele împreun cu obiectul purt tor, f r a se încerca scoaterea
lor. Etichetele cu un strat adeziv expus trebuie s fie aplicate pe hârtie cerat sau pe
suporturi lucioase neabsorbante.
• dac suportul imprimat este ud/umed se usuc , de preferat în pozi ie orizontal , în
spa ii ventilate, la temperatura camerei (nu se utilizeaz surse de c ldur i nu se expun la
razele solare). Se recomand uscarea la fa a locului, iar dac acest lucru nu este posibil se
ridic i se ambaleaz în suporturi rigide din material neabsorbant, astfel încât s nu se
cuteze, rup sau deterioreze suplimentar pe durata transportului/usc rii. Se manipuleaz
folosind m nu i chirurgicale sterile.
• dac suportul imprimat este total ars se înt re te suprafa a acestuia prin pulverizare
cu spray fixativ (se aplic straturi succesive de fixativ), dup care se ridic prin aerare
(crearea unui curent redus de aer sub suport) sau cu m nu i i se ambaleaz în recipiente
rigide. Dac suportul manuscris este par ial ars se aplic metoda de mai sus doar pe partea
91
ars , astfel încât eventualele probe prezente pe zona nears s nu fie afectate.
• indiferent de form , fragmentele arse (total sau par ial) nu se amestec , ci se
ambaleaz separat.
• este interzis ambalarea hârtiilor arse în recipiente c ptu ite cu vat .
• se conserv orice prob de compara ie sau în litigiu din acest material (a se vedea
mai sus), de ex. hârtia obi nuit din magazia imprimantei sau din apropierea imprimantei.
• dac sunt de dimensiuni mici i sunt transportabile, dispozitivele de imprimare se
ridic f r a le utiliza pentru imprimarea modelelor de compara ie; se sigileaz pentru a nu
putea fi utilizate de c tre alte persoane. Se noteaz pentru individualizare orice serie i se
descrie cu exactitate.
• dac sunt de dimensiuni mari, vor fi sigilate i l sate în custodie, urmând a fi
examinate i folosite la realizarea materialelor de compara ie sub directa îndrumare a unui
specialist tipograf.
• se ridic i se sigileaz ma ini de scris, imprimante, plottere împreun cu toate
cartu ele de cerneal , tonerele i ribbonurile, capetele de scriere i cilindrii de imprimare care
se afl în acestea.
2.10.4 Grafoscopia judiciara
DEFINI IE
Domeniu al tiin ei criminalistice care studiaz legit ile scrisului si elaboreaz
metodele examin rii acestuia în vederea identific rii persoanei, pe cale de expertiz . Ea se
ocupa totodat cu cercetarea limbajului scris în scopul folosirii particularit ilor acestuia la
stabilirea autorului unui text.
Grafoscopia judiciara nu trebuie confundat cu grafologia, întrucât aceasta din urm
reprezint un domeniu de studiu ce are ca preocupare determinarea caracterului unei
persoane dup scris.
Încerc rile de a introduce grafologia în sfera proba iunii judiciare au fost categoric
respinse de doctrina si jurispruden a, care recunosc în schimb rolul important al
grafoscopiei judiciare în identificarea persoanei dup scris.
2.10.5 Cercetarea criminalistic a falsului material în înscrisuri
Actele pot fi falsificate total sau par ial. Ele se redacteaz în numele unei întreprinderi
de stat ori institu ii, al unei organiza ii sau a unei persoane particulare. Persoana în numele
c reia se elaboreaz actul poate s existe în realitate sau s fie fictiv .
Actele falsificate în întregime de c tre aceea i persoan au o unitatea, atât logic cât i
grafic , ceea ce lipse te în majoritatea situa iilor de falsuri par iale.
1. Actul scris ca obiect de materializare a falsului
O particularizare a genului de fals analizat e faptul c se materializeaz in acte scrise.

Actul scris reprezint o scriere ( ca modalitate de exprimare a gândirii ) fixat pe un anumit
suport, care in mod obi nuit este hârtia, dar care poate fi i pergamentul, pânza, lemnul, sticla
sau materialele plastice. Nefiind o exprimare a gândirii în scris, emblemele, m rcile de
fabric , notele muzicale, reproducerile fotografice, înregistr rile fonografice, filmele, nu sunt
cuprinse în no iunea de act scris, dup cum nu intr în aceast no iune nici matri ele, sigiliile,
.a. 20
Dreptul in general i dreptul penal in special nu au in vedere orice fel de inscris, ci doar
pe acelea care pot produce consecin e juridice.21
20
D. Sandu, Falsul în acte, Edit. Dacia 1977, pag. 9
21
92
Actul scris este considerat mijloc de prob atât timp cât veridicitatea sa nu este
contestat .
Din momentul contest rii autenticit ii scrisului, semn turii, a impresiunii de tampil ori
a altor elemente ale actului, acesta devine îns prob material . Astfel, actul nu va mai avea
rolul de atestare a anumitor raporturi juridice, ci va servi la dovedirea falsului i stabilirea
autorului acestuia. Ca mijloc de prob , actului îi este proprie concordan a între ceea ce
comunic i faptul respectiv, în timp ce actul care serve te drept prob material este lipsit
de o asemenea concordan .22
2. No iunea de fals i formele acestuia
No iunea de fals in acte nu este precizat printr-o defini ie legal . Principalele forme de
manifestare a falsului în înscrisuri prev zute de codul penal in vigoare sunt: falsul material în
înscrisuri oficiale ( art.288 ), falsul intelectual ( art.289 ) i falsul în înscrisuri sub semn tur
privat ( art.290 ).
Literatura juridic , jurispruden a au relevat elemente esen iale ale infrac iunii de fals in
acte, ar tând c acestea prezint trei caracteristici principale: alterarea adev rului con inut
intr-un act, producerea sau posibilitatea producerii unor consecin e juridice, s vâr irea faptei
cu inten ie.23
Falsul intelectual const în atestarea unor fapte sau împrejur ri necorespunz toare
adev rului ori în omisiunea con tient de a insera unele date sau împrejur ri într-un act, cu
ocazia întocmirii acestuia.
Falsul în acte oficiale i neoficiale const în falsificarea prin contrafacerea scrierii sau a
subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natur s produc consecin e juridice. Cel
mai frecvent utilizate sunt modalit ile de alterare a actelor prin ters turi i ad ugiri: în
paralel cu acestea, practica expertizei criminalistice a pus în eviden o serie de modalit i,
cum ar fi: modificarea unor semne grafice prin suprapunere, ha urarea unor anumite por iuni
pentru acoperirea scrisului, contrafacerea scrisului, semn turii i impresiunii de stampil .24
Fundamentul tiin ific al acestor expertize este determinat, în primul rând, de
modific rile de structur i de compozi ie produse de ac iunea de falsificare pe suportul
scriptural i pe materialul folosit pentru scriere.
Modificarea unor semne grafice prin simpla suprapunere se întâlne te nu numai la
scrisul de mâna, ci i la imprim rile mecanice, de exemplu la scrisul dactilografiat i la cifrele
imprimate automat sau semiautomat.
Actul poate fi deci modificat i prin ha urarea sau acoperirea cu diferite materiale a unei
por iuni a scrisului ori numai a unor por iuni grafice. În acest fel se exclud unul sau mai multe
cuvinte din text, se altereaz data actului ori se modific cifrele reprezentând sume de bani,
cantit i de m rfuri.25
Falsul se poate comite i prin alc tuirea din nou în întregime a unui act
necorespunz tor realit ii, modalit ile de confec ionare fiind diverse. În practic se întâlnesc
chiar i în cazuri de alc tuire a piesei incriminate din fragmente a dou sau mai multor acte
adev rate.
Constituirea unui act fals se poate realiza i pe calea ob inerii semn turii autentice prin
surprindere ( furtul semn turii cu ajutorul hârtiei copiative ) sau într-un alt mod. Dar cel mai
adesea, pentru pl smuirea unui act nou se recurge la contrafacerea scrisului i mai ales a
semn turii, care s aib prin aceast , aparenta ca e mâna de la titular.26
22
23
24
25
26
D. Sandu, Falsul în acte, Edit. Dacia 1977, pag.20
93
2.1. Falsul prin înl turare de text
Înl turarea sau tergerea de text reprezint o modalitate de falsificare întâlnit frecvent
în practic , ea realizându-se pe cale mecanic sau chimic deseori urmat de ad ugarea
altui text, situa ie în care ne afl m în prezen a unui fals prin substituire. Falsul prin înl turare
de text se face prin înl turare mecanic sau înl turare chimic .
Înl turarea mecanic se realizeaz prin r zuirea textului cu o lam , cu it vârful unui ac,
precum i unele substan e abrazive pulverizate într-un strat fin pe suprafa a hârtiei, dup
care se freac u or locul care urmeaz a fi ters. În general falsul prin r zuire se limiteaz la
înl turarea unui num r redus de cifre, literele sau alte semne, în mod obi nuit se aplic la
actele scrise cu cerneal , past , sau dactilografiate.27
Înl turarea mecanic se realizeaz i prin radierea textului cu o gum , cu miez de
pâine, por iunea tears devenind astfel mai mat , f r luciu, sc mo at i mai sub ire în
compara ie cu zonele terse.28
Înl turarea chimic presupune corodarea sau sp larea cu anumite substan e chimice a
unui text, în întregime sau numai par ial, având ca rezultat decolorarea sa i, uneori, chiar
înl turarea definitiv a textului. Corodarea este o înl turare de text prin utilizarea celor mai
diferi i reactivi chimici, ea decoloreaz scrisul, transformând cerneala într-o compozi ie slab
colorat ori chiar incolor . De obicei, în acest scop se folosesc acizi dilua i i substan e
alcaline care au în solu ie o reac ie bazic .29 Sp larea, realizat tot prin intermediul reactivilor
chimici, mai ales a solven ilor organici, decoloreaz scrisul i chiar îl dizolv de multe ori
disp rând total.
Actele corodate i cele sp late se examineaz sub raze ultraviolete, la microscop i prin
intermediul unor reactivi chimici, în vederea constat rii falsului i mai ales pentru eviden ierea
scrisului alterat.
2.2. Falsul prin acoperire de text
Falsul prin acoperire de text se realizeaz cu ha uri de aceea i substan ca i scrisul

ori se creeaz peste scris pete de cerneal sau de alt substan .
În situa ia când pata nu se înl tur f r deteriorarea hârtiei i scrisului din regiunea
acoperit , se procedeaz la fotografierea actului pe verso cu lumin în transparen sau cu
filtre de culoare. De asemenea, se poate recurge i la fotografierea scrisului acoperit cu
radia ii infraro ii.30
O problem oarecum înrudit cu falsul prin acoperire de text este i scrisul cu cerneluri
invizibile. Relevarea de expert a acestor scrisuri prin acoperire se realizeaz prin mijloace de
laborator, fizice i chimice. Mai întâi se aplic metodele care nu afecteaz în vreun fel
integritatea actului, iar apoi acelea care-i modific par ial aspectul ini ial, dar care pun în
acela i timp în eviden scrisul latent, invizibil cu ochiul liber.31
2.3. Falsul prin ad ugire de text
Falsul prin ad ugare de text const în al turarea la textul existent a unor semne ori
cuvinte, este de regul specific falsurilor par iale. Asemenea adaos schimb sensul ini ial al
con inutului actului, cum se întâmpl în cazul trecerii cuvintelor din masculin în feminin, din
27
E. Stancu, Investigarea tiin ific a infrac iunilor, Curs de criminalistic , Buc. 1986, pag.307
28
29
30
E. Stancu, Investigarea tiin ific a infrac iunilor, Curs de criminalistic , Buc. 1986, pag. 309
31
94
singular la plural doar printr-o singur liter . Uneori, chiar mai simplu, se schimb în elesul
unei fraze printr-o singur virgul . Textul ad ugat se descoper dup criteriul de încadrare
logic în cuprinsul actului dup felul de ordonare i desf urare a scrisului. Specifice la
scrisul ad ugat sunt prescurt rile neobi nuite ale unor cuvinte, înghesuirea literelor sau a
cifrelor, orientarea diferit a rândurilor, precum i numeroase elemente de detaliu ale celor
dou scrisuri, dac falsul s-a comis de c tre o alt persoan decât autorul textului autentic.32
La actele dactilografiate, semnele ad ugate au o pozi ie deviat fa de textul original,
sunt mai sus sau mai jos fa de orizontala scrisului. De asemenea, pasul dintre semnele
imediat apropiate a celor dou scrisuri difer ca m rime, fiind mai mic sau mai mare atât fa
de m rimea distan elor dintre semnele scrisului ini ial, cât i m rimea distan elor dintre
semnele scrisului ad ugat.
2.4. Falsul prin contrafacerea scrisului
Falsul prin contrafacerea scrisului cunoa te dou forme: copierea i imitarea.

Copierea se execut prin reproducerea scrisului ori a semn turii altei persoane în
transparen , utilizând hârtia de calc, copiativ sau cea obi nuit . Textul copiat pe aceast
cale are urm toarele elemente caracteristice: întreruperi în cursivitatea scrisului, retu uri,
relu ri, tremur turi, presiune uniform i acelea i dimensiuni cu ale scrisului copiat.33
Imitarea se efectueaz dup un scris original sau din memorie. Dup scrisul original,
imitarea se realizeaz cu modelul autentic în fa , pe când cea din memorie pe baza unui
prealabil exerci iu .34
Dintre caracteristicile,,sc pate’’ se pot aminti tr s turile de leg tur ale literelor, linia de
baz a literelor i a cifrelor, finaliz rile etc.
3. TACTIC CRIMINALISTIC Curs nr.7

3.1.1 No iunea i importan a cercet rii la fa a locului
3.1.2 Reguli tactice ale cercet rii la fa a locului
3.2.1 CFL în cazurile în care este prezent un cadavru
3.2.2 Examinarea cadavrelor cu ocazia CFL
3.2.3 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin spânzurare
3.2.4 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin înec
3.2.5 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin electrocutare
3.1.1 No iunea i importan a cercet rii la fa a locului
Procedeul probator, denumit în Codul român de procedur penal – cercetarea la fa a

locului – art.129 – cunoscut în legisla iile occidentale ca i cercetarea scenei infrac iunii sau
32
33
34
95
scena crimei – reprezint actul de debut al investiga iei în fapte de periculozitate deosebit –
omucideri, violuri sau tâlh rii urmate de moartea victimei, distrugeri, catastrofe sau accidente
grave, infrac iuni din domeniul crimei organizate, etc.
Conform prevederilor cuprinse în art 129 C.pr.pen. cercetarea la fa a locului (CFL) se
efectueaz atunci când sunt necesare:
o constatarea situa iei locului s vâr irii infrac iunii;
o descoperirea i fixarea urmelor infrac iunii;
o stabilirea pozi iei i st rii mijloacelor materiale de prob i a împrejur rilor în care
a fost comis infrac iunea.
Referitor la în elesul termenului de – fa a locului sau de loc al s vâr irii faptei – trebuie
specificat faptul c prin aceast expresie se are în vedere nu numai locul propriu-zis al
s vâr irii infrac iunii, ci i zonele mai apropiate sau alte locuri din care se pot desprinde date
referitoare la preg tirile, comiterea i urm rile faptei, inclusiv c ile de acces i de retragere a
autorului din câmpul infrac ional.
Prin locul faptei se în elege arealul unde s-a desf urat sau se presupune c s-a
desf urat o activitate ilicit , total sau par ial, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia,
inclusiv zonele în care s-au produs catastrofe sau dezastre. Locul faptei nu este strict limitat
la loca ia incidentului, ci include i zonele unde au fost comise acte relevante înainte sau
dup comiterea infrac iunii. Locul faptei este denumit în continuare i câmp infrac ional.
Obiectivele cercet rii la fa a locului:

o cunoa terea i investigarea direct de c tre organul de urm rire penal sau de
c tre instan a de judecat a scenei infrac iunii sau a locurilor înscrise în categoria
„locului faptei”;
o descoperirea, fixarea i ridicarea urmelor infrac iunii, a mijloacelor materiale de
prob ;
o ob inerea de date cu privire la modul de operare al f ptuitorului, al num rul de
persoane care au luat parte la comiterea infrac iunii;
o identificarea eventualilor martori;
o elaborarea unor versiuni generale privind fapta penal i participan ii la s vâr irea
acesteia.
Echipa de cercetare la fa a locului

• procurorul criminalist
• ofi erii i speciali tii criminali ti din poli ie
• medicul legist
• echipa poate fi completat cu speciali ti din alte domenii, atunci când se impun
cuno tin e specifice : ingineri, pirotehni ti, biologi etc.
Comportamentul specialistului criminalist

• transparent
• deschis
• serie de tr s turi de personalitate:
o spirit de echip
o calm
o meticulozitate
o spirit de observa ie
o capacitate de analiz i sintez
3.1.2 Reguli tactice ale cercet rii la fa a locului
96
Preg tirea cercet rii la fa a locului presupune ini ierea unor m suri specifice, de c tre
organul judiciar chemat s efectueze cercetarea, denumite, ac iuni premerg toare sau
preg titoare:
o preg tirea propriu-zis a echipei care urmeaz s se deplaseze la fa a locului, atât
din punct de vedere judiciar, cât i tehnico-criminalistic
o dispunerea unor m suri cu caracter preliminar, întreprinse direct la fa a locului,
pentru salvarea victimelor, înl turarea pericolelor
La primirea sesiz rii, organul de urm rire penal are obliga ia de a întreprinde de
îndat urm toarele activit i:
• identificarea persoanei care a f cut plângerea sau denun ul, dac sesizarea s-a
f cut pe ceast cale;
• determinarea locului, naturii, gravit ii i a oric rui alt element care s serveasc la
formarea unei prime impresii despre fapta petrecut ;
• dispunerea m surilor urgente, premerg toare CFL
Sub raport tehnico-tactic criminalistic, o aten ie deosebit va fi acordat verific rii i

preg tirii mijloacelor tehnico- tiin ifice criminalistice ce urmeaz s fie folosite pe parcursul
cercet rii.
Cercetarea la fa a locului se efectueaz cu maxim urgen deoarece:

• Prin trecerea timpului exist pericolul producerii unor modific ri la locul faptei
i al dispari iei sau degrad rii urmelor;
• Prin prezen a imediat a organului de urm rire penal la fa a locului se
creeaz posibilitatea identific rii unor martori, f r a se exclude chiar
surprinderea autorului la locul infrac ional.
Cercetarea la fa a locului se efectueaz complet i detaliat pentru descoperirea i

cercetarea riguroas a urmelor i clarificarea împrejur rilor negative, respectiv a
„neconcordan ei” dintre starea locului faptei i fapta sau împrejur rile ca atare.
Organizarea activit ii echipei de CFL are în vedere:

• îndeplinirea de c tre fiecare membru al echipei a sarcinilor concrete i
precise potrivit atribu iilor lor în cadrul echipei
• organizarea desf ur rii activit ilor de investigare într-o ordine bine
stabilit
orientarea în zona în care se afl situat locul faptei
determinarea i examinarea în ansamblu a locului faptei
C utarea, descoperirea i ridicarea urmelor sau a probelor
materiale
fixarea rezultatelor cercet rii la fa a locului
La sosirea echipei de cercetare la locul faptei se pot afla diferite persoane: victima,
p r i v t mate, martori, membrii familiei sau simpli curio i (englezii îi numesc chiar "hoarde" -
"hordes of people ") . Persoanele str ine trebuie s p r seasc locul faptei dup ce au fost
identificate. Printre ele s-ar putea s se afle chiar f ptuitorul!!! Prioritate pentru persoanele
r nite. Cadavrele nu trebuie s fie mutate pân la venirea medicului legist, deoarece exist
pericolul de a se muta lividit ile cadaverice, de a se produce scurgeri de sânge, etc.
Cercetarea propriu-zis a locului faptei se face cu respectarea strict a regulilor tactice

specifice cercet rii ca atare:
• limitarea num rului de persoane care p trund în zona cercetat la strictul necesar;
97
• prevenirea oric rei modific ri în starea sau pozi ia lucrurilor, paralel cu conservarea
urmelor i evitarea cre rii altora care pot dezorienta cercetarea;
• fixarea c ilor de acces i de deplasare a membrilor echipei în perimetrul locului
faptei
• purtarea echipamentului de protec ie pentru protejarea urmelor i prevenirea
contamin rii acestora
• interzicerea comentariilor, aprecierilor sau discu iilor privind natura faptei,
împrejur rile în care a fost s vâr it , starea urmelor, etc.
FAZELE INVESTIGARII LOCULUI FAPTEI
Faza static
Primul contact cu locul faptei
• cercetarea se rezum doar la observare
• într-o înc pere observarea se începe dintr-un loc fix i se continu de-a lungul
pere ilor , de regul în sensul mi c rii acelor de ceasornic
• în loc deschis (curte, câmp, livad , p dure) cercetarea se realizeaz prin
deplasare în spiral de la centru spre margini (excentric) sau invers (concentric)
• prin centru se în elege zona de interes
Faza dinamic
• implic deplasarea obiectelor, privirea i examinarea lor pe toate p r ile, cu precau iile
de rigoare
• urmele latente (impresiuni digitale) se caut i se pun în eviden prin ilumin ri cu
surse speciale echipate cu filtre având diverse lungimi de und , în spectrul vizibil i
invizibil ("polilight")
• urmele latente se relev cu substan e pulverulente i reactivi. Amprentele papilare se
ridic cu pelicule (folio) adezive. Pentru urmele de adâncime se executa mulaje
• faza dinamic se încheie cu ambalarea urmelor i obiectelor
M suri preliminare
Prin modul de operare i particularit i, fiecare infrac iune este unic i de aceea
necesit modalit i de abordare i metode de cercetare diferite. Sec iunile urm toare nu se
aplic în mod necesar întotdeauna i nu trebuie respectate strict în ordinea prezentat .
Aplicarea corect i ordinea activit ilor depinde de circumstan ele particulare fiec rui caz; cu
toate acestea, trebuie s existe întotdeauna o abordare criminalistic „logica".
1. Deplasarea la fa a locului
Deplasarea cu echipament specializat

- autolaboratoare criminalistice i echipamentele necesare desf ur rii activit ii de
cercetare
Deplasarea la fa a locului
- se alege cel mai rapid traseu i cel mai corect din punct de vedere tactic. În func ie de
eveniment, echipa se apropie de locul faptei cu sau f r utilizarea mijloacelor de avertizare
acustic /vizuale.
- se iau în considerare vehiculele folosite pentru p r sirea locului faptei, persoanele
suspecte, bunurile furate i abandonate sau cele furate ori uneltele/ instrumentele utilizate la
comiterea faptei.
98
2.2. Formarea unei vederi de ansamblu asupra locului faptei sau asupra
evenimentului în sine pentru a putea în elege rapid succesiunea producerii
evenimentelor
Se contacteaz persoana care a sesizat/anun at evenimentul, martorii sau alte
persoane (audierea scurt în leg tur cu cele întâmplate, ob inerea unor detalii despre autor
etc.). Se inspecteaz locul faptei (iter criminis), se studiaz planurile cl dirii i împrejurimile
etc.
2.3 Siguran a proprie, furnizarea asisten ei i evitarea pericolelor
Siguran a proprie, furnizarea asisten ei i evitarea unor pericole sunt prioritare în fa a
m surilor de protec ie a probelor. În cazul producerii unor evenimente cu consecin e
poten ial periculoase (contaminare chimic , biologic , radiologic , pericol de pr bu ire,
explozie etc.), se va interveni doar dup ce unit ile specializate vor îndep rta pericolul,.
Personalul acestor unit i de interven ie va fi instruit cu privire la necesitatea protej rii
probelor i a minimaliz rii efectelor interven iei. Dac este necesar, se contacteaz oficiali ai
altor institu ii (servicii de salvare, pompieri, armat etc.).
2.4 Determinarea arealului
care reprezint locul faptei - zona care va fi delimitat
Dup ce locul faptei a fost delimitat, trebuie s fie protejat de interven ii neautorizate cu
ajutorul poli i tilor sau altor for e (jandarmi, poli ie comunitar etc.) i/sau al
materialelor/echipamentelor speciale (de ex. band de interzicere a accesului, conuri
reflectorizante, lanterne intermitente etc.). Perimetrul serve te, pe de o parte, la protejarea
probelor i, pe de alt parte, previne orice pericol prezent la locul faptei (pericol provenind de
la autori afla i în preajm , explozibili, capcane, substan e otr vitoare sau gaze explozive,
chimice periculoase, materiale radioactive sau biologice periculoase etc.). Dac este necesar,
se va stabili un perimetru interior (pentru cercetarea propriu-zis ) i un perimetru exterior
(locul unde se vor strânge probele, reprezentan ii autorit ilor, personalul de salvare, centrul
de comand i coordonare etc.).
2.5 Accesul controlat în câmpul infrac ional

Accesul controlat în locul faptei se realizeaz în concordan cu prevederile stabilite de
eful echipei de CFL. Nimeni nu este autorizat s p trund în locul faptei f r acceptul Sefului
echipei CFL i nu înainte de a se stabili/crea un traseu de acces de c tre Responsabilul cu
activit i criminalistice.
Constituie excep ii urm toarele situa ii:
- acordarea primului ajutor i salvarea de vie i omene ti;
- interven ia echipelor de pompieri/ pirotehni ti;
- interven ia echipelor de decontaminare nuclear , chimic , biologic .,
2.6 Determinarea „traseului de acces”

Traseul de acces se stabile te de c tre responsabilul cu activit i criminalistice.
P trunderea în locul faptei se face prin locurile unde în mod normal nu se g sesc
probe. Traseul de acces va fi examinat în prealabil, pentru descoperirea probelor prezente
(de ex. c utarea urmelor de înc l minte cu ajutorul luminii incidente). La stabilirea traseului
de acces, Responsabilul cu activit i criminalsitice ( i eventual personalul care ajut ) va purta
echipamente de protec ie de unic folosin a (costum de protec ie, masc , m nu i, protec ie
pentru înc l minte).
2.7 Men ionarea persoanelor prezente

Este necesar s se înregistreze datele de identificare ale tuturor persoanelor prezente la
fa a locului, pentru c acestea pot fi martori sau creatori de urme în timpul p trunderii
neautorizate sau al contamin rii (de înc l minte, amprente, ADN, fire de p r etc.).
99
PROTEJAREA PROBELOR
1. Protejarea
Probele pot fi distruse de efectele condi iilor meteo (ploaie, umezeal etc.), ceea ce
impune conservarea imediat a acestora, sau de eforturile de salvare.
Întotdeauna trebuie s se acorde prioritate conserv rii probelor, substan elor volatile sau
perisabile (de exemplu urmele suplimentare de tragere prezente pe mâinile tr g torului se
pot pierde ca rezultat al sp l rii mâinilor etc.).
În condi ii meteo nefavorabile (ploaie, ninsoare etc.) se deviaz apa, se acoper
urmele (se utilizeaz cutii, folii de plastic, cartoane etc.).
2. Nu trebuie s fie create probe suplimentare
Se depun toate eforturile pentru a evita crearea de urme suplimentare provenind de la
persoanele prezente, cum ar fi urme de înc l minte, urme papilare, biologice sau fire de
p r; de ex., nu este permis aplecarea peste cadavru sau peste alte zone care au leg tur
cu fapta (pericol de a c dea fibre sau fire de p r etc.) f r a purta echipamente de protec ie.
Este interzis l sarea de obiecte în zon (resturi de igar ), nu este permis manipularea
utilit ilor i nici efectuarea de compara ii la locul faptei. Dac sunt realizate accidental urme,
acestea trebuie s fie documentate i trebuie s fie informat imediat Seful echipei de CFL.
3. Nu trebuie s fie distruse/ deteriorate probele prezente
Chiar dac sunt folosite m nu i i se poart protec ie pentru înc l minte, se pot
distruge/deteriora anumite categorii de probe (urme papilare, de înc l minte, biologice
etc.).
4. Dac este necesar, se folosesc materiale de protec ie de unic folosin
Se vor folosi m nu i de examinare sau sterile, m ti respiratorii, costume de protec ie i
protec ie pentru înc l minte. Când se colecteaz sau se depoziteaz probe biologice
pentru examinarea ADN, întotdeauna trebuie s se foloseasc m nu i i m ti respiratorii.
5. Contaminarea i inter-contaminarea probelor
Nu trebuie s se permit contactul între victim i autor (inclusiv prin intermediul unei a
treia persoane). Nu se permite audierea victimei i a autorului unul dup cel lalt, în aceea i
înc pere, nu se transporta i în acela i vehicul (posibilitatea de transfer a probelor). Probele
provenind de la victim sau de pe hainele acesteia trebuie s fie ridicate i depozitate în
înc peri separate fata de cele provenind de la autor sau de pe hainele acestuia. Ambalarea
fiec rei probe se face separat. Se folosesc doar instrumente sterile, iar cele de unic
folosin se folosesc doar o singur dat
6. M suri suplimentare
La fa a locului sunt interzise fumatul i consumul de alimente sau de lichide. Nu este
permis folosirea toaletei, telefonului, co ului de gunoi etc. din câmpul infrac iunii. Nu este
permis stabilirea centrului de comand i coordonare în perimetrul locului faptei.
C UTAREA PROBELOR
C utarea probelor nu se limiteaz strict la locul faptei, ea va fi extins i asupra c ilor
de acces i de p r sire a zonei (pot fi descoperite unelte utilizate la comiterea faptei,
m nu i, prezervative etc.) sau asupra unor alte zone care au leg tur cu fapta (obiecte de
îmbr c minte ale victimei/autorului pot fi g site la spital sau în co ul de rufe etc.). Înainte de
începerea c ut rii probelor, situa ia existent la locul faptei trebuie s fie atent examinat
(în special dac locului faptei au fost aduse modific ri).
Trebuie s se procedeze conform maximei „vezi – fotografiezi – examinezi - atingi”,
adic proba trebuie mai întâi s fie localizat , apoi fixat i la final ridicat /ambalat i
depozitat .
Daca primul poli ist prezent la fa a locului i speciali tii sunt implica i în c utarea
probelor, este esen ial ca înainte de aceast etap s se realizeze un plan de ac iune i de
coordonare între ace tia.
100
1. Determinarea sistematic a zonelor care pot con ine probe
Pentru o mai bun individualizare a probelor, se folose te o metod de numerotare a
acestora (de ex.: nr. 1 - fereastra de acces, nr. 2 - sufragerie, 2/1, 2/2 - urme de înc l minte
ridicate din sufragerie, nr. 3 - seiful din sufragerie, 3/1 - urm papilar de pe seif)
2. Examinarea sistematic a întregului perimetru al locului faptei

Marcarea perimetrului câmpului infrac ional i stabilirea modului de desf urare a
cercet rii.
Responsabilul cu activit i criminalistice p trunde (singur ori împreun cu Seful echipei de
CFL sau al i membri ai echipei) în câmpul infrac ional i marcheaz drumul de acces pentru
ceilal i membri ai echipei, pentru martorii asisten i i pentru persoanele participante. În cazul
cercet rii unor zone extinse, este recomandat împ r irea pe sectoare i cercetarea ca atare.
În faza static , se procedeaz la fixarea locului faptei în contextul mediului înconjur tor
prin fotografieri i videofilm ri din unghiuri i din direc ii diferite.
Faza static presupune c utarea, descoperirea, marcarea, fixarea i protejarea urmelor
infrac iunii i a celorlalte mijloace materiale de prob (f r a le mi ca din locul în care se
g sesc). Faza dinamic presupune relevarea, ridicarea, conservarea, examinarea,
interpretarea i ambalarea acestora.
Trebuie s se in seama de faptul c locul faptei este tridimensional. De obicei,
c utarea probelor începe de la sol (urme de înc l minte, urme de sânge, gloan e etc), dup
care se cerceteaz întreaga zon pentru descoperirea altor tipuri de probe. Se vor folosi
surse de iluminare, lupe, reactivi etc. Uneori, datorit insuficientei ilumin ri, probele nu sunt
g site sau pot fi distruse. Este recomandat începerea cercet rii dinspre limitele locului
faptei i continuarea c tre centrul acesteia.
3. C utarea specific a probelor

Dup determinarea traseului urmat de f ptuitor (iter criminis), este recomandabil ca cel
care face cercetarea s se pun în locul autorului pentru a încerca s reconstituie
succesiunea evenimentelor petrecute la locul faptei, pentru a putea în elege anumite
mecanisme prin care se puteau crea probele.
RIDICAREA/COLECTAREA PROBELOR
1. Alegerea metodei de colectare i stabilirea ordinii colect rii/ ridic rii diferitelor
tipuri de probe
Acest lucru se realizeaz în func ie de relevan a pentru fapta comis , de cantitatea i
importan a probelor descoperite, de riscul contamin rii i de experien a profesional a
persoanei care colecteaz probele. În general, trebuie s fie ridicate i depozitate f r
întârziere acele probe care pot fi pierdute sau deteriorate ca rezultat al influen elor mediului
sau care pot fi contaminate în urma folosirii unei alte metode de colectare a unei alte probe.
Exemplu: probele constând în fibre prinse de marginea unui ciob de sticl se
deterioreaz dac se folose te o pensul pentru relevarea amprentelor.
Toate probele care au leg tur cu fapta comis trebuie s fie colectate i depozitate,
chiar dac exist mai multe probe de acela i tip. În cazul în care urmele de acela i fel sunt
foarte multe, se vor folosi planuri de e antionare care s asigure reprezentativitatea.
De regul , este mai bine s se înceap cu ridicarea urmelor de înc l minte, astfel încât
s poat fi accesat locul faptei
1. Fixarea locului faptei
Se efectueaz fotografii de orientare, schi a, de detaliu, ale obiectelor principale. Se
folosesc repere/etaloane metrice
2. Documentarea formei, a st rii i a loca iei probelor
101
Se fotografiaz , se videofilmeaz , se descrie, se efectueaz schi e.
Urmele, obiectele purt toare sau corpurile delicte vor fi ridicate ca atare, ambalate
separat cu respectarea procedurii de relevare, prelevare, ridicare, ambalare i transport al
urmelor
5. Colectarea probelor aflate pe materialul suport
Dac materialul suport nu permite ridicarea ca atare, se procedeaz la prelevarea
urmelor i la ambalarea lor conform procedurii. Dac metoda de colectare/ridicare presupune
distrugerea sau deteriorarea par ial /total a suportului pe care se afl proba, Responsabilul
cu activit i criminalistice va cere acordul Sefului echipei de CFL i va consemna acest fapt în
procesul-verbal de CFL. În cazul în care Seful echipei de CFL nu este de acord cu
deteriorarea/distrugerea suportului, proba se va colecta prin alte metode sau se va ridica
suportul ca atare.
6. Colectarea probelor aflate pe materiale auxiliare, cu rol de suport
Tampoane pentru probe ADN, benzi adezive pentru urme materie, folii pentru amprente
etc.
3.2.1 Cercetarea la fa a locului
în cazurile în care este prezent un cadavru
(omor, lovituri cauzatoare de moarte, moarte suspect , pruncucidere etc.)
M suri preliminare
- stabilirea aspectelor care prezint sau care pot prezenta interes din punct de vedere
al cercet rii, cum ar fi: pozi ionarea locului faptei (în aer liber/în înc peri, posibilit i de
acces), condi ii de iluminare, de mediu i atmosferice;
- preg tirea mijloacelor tehnice i a echipamentelor necesare, constituirea echipei de
CFL (în componen a ei va intra un procuror i un medic legist) i deplasarea la fa a locului.
1. În faza static :
• verificarea modului în care a ac ionat primul poli ist prezent la fa a
locului cu privire la m surile luate pentru conservarea locului faptei;
• determinarea modific rilor survenite în aspectul ini ial al locului faptei;
• întocmirea listei cu persoanele care au avut acces legitim la locul
faptei, înainte i dup comiterea faptei, pentru a li se putea ulterior preleva
probe model de compara ie în vederea excluderii;
• identificarea persoanelor care, în momentul g sirii cadavrului, au intrat
în contact cu acesta (sau cu materialele în care era ambalat ori cu funia cu
care s-a spânzurat etc.) pentru prelevarea ulterioar a probelor model de
compara ie de la acestea în vederea excluderii;
• luarea m surilor pentru identificarea i pentru stoparea eventualelor
pericole care pot ap rea. Echipa de cercetare la fa a locului p trunde în locul
faptei numai dup ce personalul specializat (pompieri, personal de la compania
de distribu ie a gazului etc.) a îndep rtat sursa de pericol. Se vor c uta
eventualele emana ii de gaze ori alte substan e nocive, având ca scop
identificarea sursei i luarea m surilor pentru stoparea emisiilor;
• îmbr carea costumelor de protec ie de unic folosin a, pentru
prevenirea contamin rii;
• stabilirea perimetrului locului faptei i, dac se impune, sectorizarea
lui. Dup ce se delimiteaz perimetrul locului faptei, acesta se protejeaz de
interven ii neautorizate cu ajutorul poli i tilor i/sau echipamentelor speciale
(de ex. band de interzicere a accesului);
• stabilirea traseului de acces în locul faptei i marcarea acestuia;
• stabilirea eventualelor locuri de unde pot fi exploatate urme de miros
cu ajutorul câinelui de urm rire;
102
• stabilirea metodelor concrete de cercetare, dup constatarea st rii de
fapt a probelor i a mijloacelor materiale de prob , f r atingerea i f r
schimbarea pozi iei acestora. Determinarea cauzei prezumtive a mor ii, fie c
implic înjunghierea, împu carea, strangularea sau alte metode, reprezint
punctul de pornire al cercet rii i ajut prin aceea c aduce în prim plan
aspectele i circumstan ele care au determinant moartea - de exemplu în cazul
utiliz rii armelor de foc cercetarea va avea ca principal obiectiv g sirea
armelor de foc, a proiectilelor, tuburilor, urmelor de rico eu, orificiilor i
stabilirea corela iei dintre acestea etc.;
• examinarea preliminar a locului faptei i marcarea prin numere/litere
a principalelor probe/mijloace materiale de prob . Se marcheaz doar
aspectele vizibile cu ochiul liber, f r a produce vreo modificare locului faptei.
Se protejeaz probele care sunt în pericol a fi deteriorate;
• cercetarea locului faptei în vederea descoperirii probelor care s
ateste modul de p trundere în câmpul infrac ional, respectiv de p r sire a
acestuia (urme de for are sau de spargere, urme materie, urme de
înc l minte, de escaladare, papilare, biologice etc.);
• este indicat ca în acest moment al fazei statice s se înceap
c utarea, relevarea, fixarea i protejarea probelor care se afl pe podea/sol,
pentru c acestea sunt în pericol a fi distruse de persoanele care p trund în
locul faptei. Acest fapt este valabil în special pentru urmele latente, invizibile
cu ochiul liber. În situa ia în care exist un pericol iminent ca probele s fie
deteriorate ori contaminate (condi ii atmosferice neprielnice, al i factori),
acestea sunt fixate i ridicate cu prioritate în aceast faz a cercet rii;
• fixarea fotografic /videofilmarea locului faptei. Se vor realiza fotografii
de orientare i schi a (videofilmare);
• efectuarea m sur torilor i realizarea schi ei/schi elor locului faptei;
• indicarea locului de unde câinele de urm rire va începe prelucrarea
urmelor de miros.
2. În faza dinamic :
o fixarea prin fotografiere metric i prin videofilmare a obiectelor principale i a

probelor materiale;
o este indicat ca pozi ia obiectelor principale (de exemplu arm de foc, tuburi,
proiectile, obiecte de mobilier etc.) s fie marcat , de ex. cu cret , pentru a se
putea reconstitui cu u urin a pozi ia acestora dup ce sunt ridicate sau mi cate;
o colectarea/ridicarea probelor aflate pe sol i care sunt în pericol de a fi distruse;
o înainte de se trece la examinarea detaliat a cadavrului, se cerceteaz cu
aten ie zona adiacent acestuia pentru descoperirea, relevarea, fixarea i
ridicarea/ colectarea probelor;
examinarea cadavrului la fa a locului se face cu respectarea prevederilor
anterioare. În situa ia în care cadavrul este ambalat de autor, este
indicat ca acesta s se ridice ca atare i s se transporte la morg , unde
examin rile se vor putea face mai detaliat, iar riscul pierderii
probelor/urmelor este mai redus;
o amprentarea digito-palmar i, dup caz, amprentarea plantar a victimei, îns
numai dup recoltarea depozitului subunghial;
o dac la fa a locului nu este posibil recoltarea depozitului subunghial, mâinile
cadavrului vor fi protejate cu pungi din hârtie, colectarea urmând s se fac
înainte de efectuarea necropsiei;
o c utarea, relevarea, fixarea i ridicarea/colectarea tuturor categoriilor de probe
i de mijloace materiale de prob . Se respect regulile specifice men ionate
103
anterior. Prioritate au probele i obiectele care prezint un pericol iminent de
modificare, de deteriorare sau de contaminare;
o dac exist indicii c au fost utilizate substan e toxice pentru inducerea mor ii,
se caut , se fixeaz , se ridic , se ambaleaz i se sigileaz toate recipientele
susceptibile a con ine astfel de substan e, ambalaje de medicamente sau
medicamente c zute etc.;
o probele de natur biologic pot fi descoperite de regul pe corpul i pe
îmbr c mintea victimei i ale agresorului ori în apropierea acestora, pe obiecte
vulnerante i pe obiecte aflate în apropierea victimei, pe traseul parcurs de
victim sau de f ptuitor;
o pentru a evita contaminarea probelor, se recomand ca obiectele purt toare s
fie ridicate i ambalate corespunz tor, urmând ca relevarea/ridicarea probelor
s se efectueze în condi ii de laborator în urma e antion rii. Se va acorda o
aten ie deosebit modului în care este ambalat i ridicat cadavrul, avându-se în
vedere pericolul pierderii ori al contamin rii probelor aflate pe acesta ori pe
obiectele de îmbr c minte (se vor folosi saci ori ambalaje de unic folosin a);
o interpretarea urmelor descoperite, examinarea obiectelor din jurul cadavrului
pentru stabilirea pozi iei fire ti ori nefire ti a acestora, identificarea
împrejur rilor negative;
o toate constat rile f cute cu ocazia cercet rii vor fi consemnate în procesul-
verbal potrivit regulilor generale i specificului faptelor de acest gen;- la
încheierea activit ilor specifice cercet rii la fa a locului, toate probele i
mijloacele materiale de prob , cu excep ia urmelor papilare, a obiectelor care
pot con ine urme papilare i a celor ude/umede care necesit a fi uscate, r mân
în custodia Sefului echipei de cercetare la fa a locului
4. Locul faptei în aer liber
În general, în aceste cazuri, se aplic aceleasj reguli men ionate anterior, cu

urm toarele men iuni:
examinarea locului faptei în aer liber trebuie s fie planificat rapid i efectuat cât
mai repede cu putin a. Schimb rile climaterice pot pune în pericol ansele de a
g si probele existente sau le deterioreaz . Anumite indicii u or detectabile pot
disp rea rapid, de exemplu, din cauza precipita iilor, a usc rii vegeta iei, a ac iunii
animalelor etc.
nu este indicat ca cercetarea s se efectueze pe timp de noapte, chiar dac se
dispune de suficiente surse de lumin , pentru c este dificil s se formeze o
vedere de ansamblu. Dac exist pericolul schimb rii (înr ut irii) condi iilor de
mediu, atunci cercetarea trebuie s fie realizat i pe timpul nop ii, chiar dac
exist riscul omiterii sau al deterior rii unor probe.
în unele cazuri victima este omorât în alt parte i transportat în zone izolate
pentru a se împiedica g sirea ei. Acestea sunt cele mai dificile situa ii, pentru c
volumul de probe este redus.
cercetarea se va concentra pe examinarea cadavrului i a zonei adiacente acestuia,
aspectele de interes g sindu-se în acest caz pe sol (ori imediat sub sol) sau pe
vegeta ie (copaci, arbu ti, iarb etc.). Din aceste motive este foarte important
protejarea locului faptei i interzicerea accesului persoanelor neautorizate.
trebuie sa se stabileasc cu exactitate care sunt persoanele care au adus
modific ri locului faptei înainte de ajungerea echipei i în ce anume au constat
aceste modific ri (inclusiv traseul urmat de persoane înainte i dup g sirea
cadavrului).
cercetarea se face sistematic, fiind foarte recomandat sectorizarea locului faptei.
c utarea probelor i a mijloacelor materiale de prob trebuie s fie realizat pe o
104
zon extins (de exemplu traseul posibil urmat de victim /autor, albia unui râu
etc.), pentru c pot exista obiecte abandonate/aruncate pe traseu, r m i e umane
transportate de ap sau de animale etc. Se utilizeaz detectoare de gaze i
detectoare de metale.
probele biologice, cum ar fi fire de p r, fluide seminale, urin , fecale, vomismente,
saliv , secre ii nazale, fragmente de piele, materie cerebral etc., se pot modifica
rapid prin uscare sau pot fi sp late de ploaie. În perioadele în care insectele sunt
abundente, probele biologice pot fi distruse/deteriorate de acestea.
urmele de înc l minte i de cauciucuri trebuie s fie protejate i fixate cât mai
repede posibil.
înainte de examinarea detaliat a cadavrului, solul din jur trebuie s fie atent
examinat. Un num r mare de persoane vor examina cadavrul i vor c lca în jurul
lui, iar poten ialele probe vor fi distruse.
dac au fost folosite crengi, paie, frunze etc. pentru acoperirea corpului, acestea
trebuie s fie examinate pentru c este posibil s poarte urme al autorului.
3.2.2 Examinarea cadavrelor

cu ocazia cercet rii la fata locului
3.2.2.1 Activit i desf urate la fa a locului

În general, examinarea unui cadavru presupune luarea m surilor necesare într-o
anumit ordine, ceea ce va garanta c nimic nu va fi uitat sau trecut cu vederea. În continuare
sunt descri i pa ii urma i într-o examinare când este prezent i medicul legist. Dac medicul
legist nu ajunge în timp util, examinarea se va desf ura în acela i mod, dar ac iunile
investigatorului trebuie s fie gândite în a a fel încât indiciile pe care le poate observa i
examina doar un medic legist s fie cât mai bine protejate.
Prima m sur care trebuie s fie luat este confirmarea semnelor mor ii.
Starea cadavrului în momentul constat rii mor ii trebuie s fie men ionat în procesul-
verbal de CFL.
individualizarea cadavrului prin atribuirea unui num r sau a unei litere.
fotografierea cadavrului. Toate fotografiile ini iale trebuie s fie f cute înainte de
mi carea cadavrului. Toate fotografiile vor fi metrice, utilizându-se fie banda decimetric
(pentru fotografiile de orientare i schi a), fie un etalon gradat milimetric (pentru
fotografiile de detaliu). Se vor efectua fotografii: din lateral (ambele p r i), ale bustului
(se recomand fotografierea pe baz mic ), de detaliu a fe ei (indiferent dac este
toaletat sau nu cadavrul i chiar dac fa a nu este complet vizibil ), ale profilelor, ale
pozi iei mâinilor/picioarelor, ale pozi iei i st rii obiectelor de îmbr c minte /
înc l minte, ale bijuteriilor/ceasurilor, ale aspectelor care au/pot avea leg tur cu
cauza mor ii sau care ofer indicii (de ex. obiecte inute în mân , la uri/noduri, urme de
înc l minte pe hainele/corpul cadavrului etc.), ale direc iei de curgere a sângelui din
r ni (pot indica modificarea pozi iei cadavrului). Dac din anumite motive a fost
modificat pozi ia cadavrului dup g sirea sa (de exemplu familia l-a acoperit cu o
p tur sau echipele medicale au încercat resuscitarea), se fotografiaz în pozi ia în
care se afl acesta. Dac este relevant pentru cercetare, se reconstituie (pe cât posibil)
pozi ia original i se fotografiaz . În timpul examin rii de c tre medicul legist, aparatul
foto se ine preg tit pentru a fotografia unele aspecte în timpul examin rii. Când
cadavrul este îngropat total sau par ial, se marcheaz i se fixeaz loca ia în care se
afl , chiar dac nici o por iune din cadavru nu este vizibil . Foarte importante sunt
urmele de înc l minte prezente pe/în jurul gropii, precum i starea vegeta iei
(contribuie la estimarea vechimii gropii), de exemplu uscat total/par ial, l stari tineri
etc.
efectuarea schi ei pozi iei cadavrului. Pentru c pozi ia corpului va fi
105
modificat , se vor face semne pe podea, de exemplu la partea superioar a capului,
urechi, coate, mâini, vintre, genunchi, c lcâie, vârful degetelor de la picioare. Întregul
contur al corpului poate fi trasat cu o linie continu . În situa ia în care cadavrul se afl
pe un loc moale, pozi ia sa va fi marcat într-un mod similar. Dac dup ce corpul a fost
ridicat este necesar reconstituirea pozi iei originale, acest lucru se poate face u or pe
baza conturului trasat anterior. Se marcheaz (se m soar i se noteaz ) pozi ia
cadavrului în raport cu cel mai apropiat obiect de mobilier, obiect sau punct fix.
descrierea i examinarea cadavrului. Se recomand ca aceast etap s se
fac simultan cu fotografierea, pentru nu fi omis nici un aspect i pentru a exista
concordanta între cele dou etape. Descrierea se face de c tre medicul legist, de c tre
lucr torii de cercetare penal i de c tre criminali ti. Se descriu în detaliu obiectele de
îmbr c minte (tipul, culoarea, modelul prezent pe acestea, materialul din care sunt
confec ionate, etichetele prezente, inscrip iile, deterior rile), se noteaz pozi ia exact a
hainelor, dac sunt proprii sexului victimei i dac sunt adecvate sezonului, pozi ia i
ordinea în care sunt dispuse pe cadavru, urmele de târâre, de murd rire recent sau
alte probe prezente pe îmbr c minte, prezen a, starea i pozi ia nasturilor i a celorlalte
accesorii de fixare. Se examineaz buzunarele hainelor pentru c uneori este necesar
s se stabileasc rapid dac exist acte de identitate, portofel, ceas sau alte obiecte de
valoare. Aceast examinare trebuie s se fac cu o grij deosebit astfel încât s se
poat restabili u or pozi ia anterioar a hainelor. Trebuie s se noteze dac buzunarele
sunt întoarse pe dos - acest lucru indic faptul c au fost deja examinate. Toate
obiectele descoperite vor fi ridicate, fixate fotografic, descrise i ambalate individual. Se
verific împreun cu medicul legist coresponden a dintre leziunile create pe corpul
victimei i urmele identificate pe obiectele de îmbr c minte. Este de preferat s se
descrie mai întâi capul, apoi trunchiul, mâinile i în final picioarele.
• Capul este descris i examinat în raport cu pozi ia sa fata de
corp, dac ochii sau gura sunt deschise, culoarea pielii, leziunile, prezen a
sângelui, starea p rului, prezen a salivei, a flegmei, a vomei i a corpurilor
str ine (sol, nisip, materii vegetale, p r etc.). Direc ia curgerii lichidelor se
determin cu u urin a pe pielea fe ei i trebuie notat pentru c pot ap rea
modific ri ale acesteia pe durata transportului.
• la examinarea trunchiului, se va nota pozi ia sa, orice înclinare
sau r sucire, pozi ia hainelor vizibile, prezen a cutelor i a r nilor, prezen a
sângelui, a salivei, a flegmei, a vomei i a corpurilor str ine (în special p r).
• examinarea bra elor i a picioarelor se face în acela i mod ca i
cea a trunchiului. Mâinilor li se va acorda o aten ie deosebit . Prezen a
inelelor, a bijuteriilor sau a ceasului de mân ori semnele l sate de acestea
trebuie s fie notate. Obiectele str ine vor fi colectate, în special fragmentele
de p r i de piele de sub unghii. Dac nu se poate face o examinare detaliat
a mâinilor la fata locului, acestea trebuie s fie ambalate în pungi din hârtie
prinse la încheieturi (de ex. cu band scotch). Se acord o aten ie deosebit
t lpilor înc l mintei pentru stabilirea prezen ei urmelor de sânge sau a altor
materiale pe care a c lcat victima.
• cadavrul se examineaz (împreun cu medicul legist) pentru a se
stabili: prezen a leziunilor i a eventualelor urme de autoap rare; armele,
instrumentele, mijloacele întrebuin ate de autor la comitere faptei;
posibilitatea execut rii unor ac iuni de autolezare de c tre victim ;
coresponden a dintre locul unde a fost g sit victima i locul real al comiterii
infrac iunii; aspectele negative care nu concord cu natura mor ii (de ex.
leziuni de ap rare în caz de sinucidere).
• când cadavrul este îngropat total sau par ial, acesta se dezgroap
cu aten ie, f r a-i cauza alte leziuni - acest lucru este valabil mai ales în
cazurile când se folosesc lope i, târn coape ori alte asemenea unelte. Pe
106
m sur ce cadavrul este dezgropat, se efectueaz fotografii iar întregul
proces se videofilmeaz .
• dup scoaterea cadavrului, acesta se a eaz pe o folie din
material plastic sau pe un cear af curat i se examineaz în modul descris
mai sus. Obligatoriu se descrie i se noteaz pozi ia avut de cadavru în
groap . Se m soar lungimea, l imea (sau diametrul) i adâncimea gropii. În
momentul scoaterii cadavrului este posibil ca o parte din p mântul afânat, cu
care a fost acoperit cadavrul, s cad în fundul gropii pentru m surarea
adâncimii gropii acesta trebuie s fie îndep rtat iar m sur toarea se face
pân la por iunea de sol mai compact. P mântul scos din groap trebuie s
fie examinat pentru a fi descoperite orice obiecte sau probe materiale care au
leg tur cu cauza - prin cernere pot fi descoperite obiectele de mici
dimensiuni. Trebuie s se acorde o aten ie deosebit prezen ei oric rui
material/oric rei substan e neobi nuite i care difer de restul solului sau
obiectelor folosite pentru acoperirea cadavrului, de ex. var nestins.
se colecteaz toate probele/mijloacele materiale de prob care sunt
prezente pe cadavru i care pot c dea în timpul manipul rii sau al transportului (urme
materie, fire de p r etc.). Se fixeaz fotografic i se ridic obiectele prezente asupra
cadavrului.
dup ce se examineaz p r ile vizibile ale corpului, poli istul trebuie s
încerce s interpreteze cursul evenimentelor pe baza observa iilor f cute. Estimarea
poli istului trebuie s ia în calcul i opiniile altora, în special ale patologului.
examinarea detaliat a p r ilor acoperite de haine nu se face de regul la fa a
locului decât în prezen a i la cererea medicului legist. În mod normal, corpul nu va fi
dezbr cat pân în momentul autopsiei.
dup ce corpul a fost fotografiat i descris în detaliu i dup ce a fost
transportat din zon , zona de sub cadavru trebuie s fie examinat (o prob esen ial
este posibil s fi fost ascuns sub cadavru). Gloan ele sau fragmentele de gloan e trec
uneori prin corp, dar sunt oprite de haine. Proiectilul se poate rostogoli afar din haine i
poate r mâne neobservat dac nu se acord o grij deosebit ridic rii i transport rii
cadavrului. Chiar i în situa ia în care corpul este bine ambalat pot c dea stropi de
sânge. Asemenea urme pot induce în eroare dac nu sunt observate. Persoanele care
ridic pentru a transporta corpul trebuie s fie avertizate s nu calce pe sânge. Dac
este necesar, hainele pot fi fixate în pozi ia original cu bolduri sau cu agrafe. În
anumite cazuri, corpul poate fi depozitat pe un cear af din bumbac sau pe o folie din
material plastic. Acest lucru este par ial pentru protejarea cadavrului împotriva
contamin rii i par ial pentru a preveni pierderea probelor minuscule.
se recomand ca un poli ist s înso easc cadavrul la spital, la morg sau în
alt loc unde se face autopsia.
3.2.3 Reguli specifice cercet rii la fata locului

în cazul mor ii prin spânzurare
Spânzurarea este asfixia mecanic ce const în comprimarea gâtului cu un la sub

ac iunea greut ii propriului corp sau a unei p r i din acesta.
În cazul cercet rii care implic un cadavru spânzurat se aplic acelea i reguli
men ionate anterior., la care se adaug unele aspecte particulare:
o faza static este foarte important pentru a fixa (prin videofilmare,
fotografiere, descriere, m sur tori, schi e) corespunz tor probele (mai ales pe sol sau
pe podea) i obiectele de interes care sunt prezente în jurul cadavrului i mai ales
rela ia dintre acestea;
o cadavrul se fotografiaz în pozi ia în care se afl în momentul descoperirii.
Dac victima a folosit un obiect pe care s-a urcat pentru a ajunge la la , rela ia dintre
107
pozi ia cadavrului i obiect se fotografiaz metric;
o capul cadavrului se fotografiaz în detaliu, din ambele profiluri i din spate
(dac e posibil), pentru a se ilustra modul de pozi ionare a la ului i a nodului. Se
fotografiaz modul de legare/prindere a la ului de obiectul de sus inere (cui, cârlig,
balustrad , grind , arbore etc.). Toate aceste aspecte se descriu în detaliu i se
noteaz ;
o pentru coborârea cadavrului pe sol se taie materialul folosit la spânzurare
(aproximativ din zona median , niciodat de lâng nod sau pe nod, iar capetele libere
se leag între ele cu un alt fir textil mai sub ire) i se sus ine corpul pentru a nu se lovi
în c dere. Corpul se a eaz pe un cear af curat sau pe o folie din material plastic i se
examineaz în modul indicat anterior;
o se sec ioneaz la ul din lateral sau din partea frontal , iar capetele libere se
leag între ele cu un alt fir textil mai sub ire. Nu se desface i nici nu se sl be te nodul
la ului;
o zona de fixare de obiectul suport se sec ioneaz în acela i mod i capetele
libere se leag ;
o se examineaz i se descriu forma nodului i modul de înnodare;
o la examinarea cadavrului, pe lâng aspectele prezentate anterior., se
descriu în detaliu an ul de spânzurare i lividit ile cadaverice. an ul se va descrie
sub aspectul amplas rii, direc iei, num rului, formei, culorii, dimensiunilor, reliefului,
consisten ei i particularit ilor, inându-se cont c în dreptul nodului an ul este
absent sau mai pu in vizibil;
o se descriu celelalte leziuni de pe cadavru (hemoragii i staz sanguin ,
prezen a lividit ilor în membrele inferioare i în treimea inferioar - 14/16 ore de la
instalarea mor ii);
o se interpreteaz mecanismul de formare a leziunilor în raport cu obiectele
g site în jur;
o se examineaz inuta vestimentar i înc l mintea (existen a fiec rui
obiect în parte, dac sunt proprii sexului victimei i dac sunt adecvate sezonului;
pozi ia i ordinea fireasc în care sunt dispuse pe cadavru; caracteristicile individuale
ale fiec rui articol de uz vestimentar; urmele de târâre, de murd rire recent sau alte
probe prezente pe îmbr c minte; prezen a, starea i pozi ia nasturilor i ale celorlalte
accesorii de fixare);
o se c ut categoriile de urme nespecifice spânzur rii în forma de suicid;
o este posibil ca materialul folosit pentru realizarea la ului s se rup la prima
tentativ i victima s cad , dar aceasta mai poate încerca s se sinucid ulterior, chiar
în alte loca ii. Acest lucru necesit o investigate foarte atent pentru e posibil ca
victima s se fi lovit i s -i fi curs sânge i pe m sura ce a mers prin locuin a a
r sturnat lucruri sau a l sat urme de sânge care pot fi interpretate ca urme de lupt .

În cazul mor ii prin înec
Înecarea este o asfixie produs prin obstruc ionarea orificiilor respiratorii cu substan e
lichide i p trunderea ulterioar a acestora în c ile respiratorii, în alveole i chiar în sânge. În
cazul acestui tip de cercetare se aplic regulile care sunt men ionate anterior.
În cazul decesului prin înec, principala ( i de regul singura) surs de urme i de
mijloace de prob o reprezint cadavrul, având în vedere c frecvent acesta este transportat
de ap pe distan e mari.
În aceste cazuri, cercetarea presupune desf urarea urm toarelor etape:
fotografierea cadavrului atât în locul unde a fost descoperit, cât i imediat
dup scoaterea din ap ;
examinarea împrejurimilor zonei (inclusiv pe/în ap ) unde a fost g sit
108
cadavrul în vederea descoperirii obiectelor care apar in sau nu victimei, precum i
a altor probe care intereseaz cauza (urme de înc l minte, ale unor mijloace de
transport);
examinarea de urgenta a cadavrului, deoarece acesta sufer
transform ri rapide în contact cu aerul (descrierea în detaliu a tuturor modific rilor
cadaverice i a pielii). Din acest motiv este indicat ca toate preg tirile pentru
examinarea pe mal a cadavrului s se fac înainte de scoaterea acestuia din ap ;
leziuni posibile:
• leziuni specifice datorate apei: la orificiile respiratorii se g se te o
spum alb cu vezicule foarte mici (semn c moartea s-a produs recent);
piele cu aspect neregulat, rugos (piele de gâsc ); macerarea pielii la
palme i în zona plantar (condi ionat de timpul cât a stat în ap
cadavrul);
• leziuni de lovire provenite din lovirea corpului - de stânci, pietre,
pilonii podurilor, elicele b rcilor etc. - ori din târârea cadavrului într-o ap
curg toare i atingerea de fundul albiei;
• leziuni provocate de animale (pe ti, raci, roz toare, p s ri, insecte
acvatice), caracterizate prin deta area unor falange sau chiar a unor
membre, prin lipsa nasului, a buzelor, f r nici un infiltrat sanguin;
• leziuni de putrefac ie, care încep de la cap i se continu pe
torace, unde apar pete ro iatice.
Atunci când sunt descrise leziunile existente pe cadavru, trebuie s se acorde o mare
aten ie delimit rii acestora de leziunile produse cu ocazia scoaterii din ap - de cârlige,
frânghii, scafandri etc. - ori de cele survenite în urma manevrelor de respira ie artificial ; ( se
examineaz inuta vestimentar conform regulilor men ionate anterior- c utarea categoriilor
de urme nespecifice înecului.)

în cazul mor ii prin electrocutare
Electrocutarea reprezint un complex de modific ri patologice morfofunc ionale, locale

ori generale, care apar în momentul în care curentul traverseaz corpul sau o parte din
corpul unei persoane. În cazul acestui tip de cercetare, se aplic regulile care sunt
men ionate anterior.
Etape specifice:
o îndep rtarea de c tre un electrician a sursei de curent electric sau
deconectarea acesteia;
o la examinarea cadavrului se vor c uta leziunile specifice
electrocut rii:
marca sau amprenta electric - locurile pe unde a
intrat i a ie it curentul;
metalizarea - impregnarea pielii cu pulbere metalic
fin care eman de la obiectul conductor al curentului.
Aceasta poate fi atât de mare încât apare ca o decolora ie
a pielii, uneori neagr sau gri i alteori verde-albastr ;
poate fi determinat spectrografic, motiv pentru care trebuie
sa fie colectat ;
edemul electrogen - tumefierea dur i paloarea
pielii în apropierea punctelor de contact;
arsurile electrice - se întâlnesc mai des la cap i la
membre;
o stabilirea faptului dac electrocutarea s-a produs accidental, ca
109
urmare a voin ei de suicid sau, mai rar, a unei inten ii criminale. În acest sens
se va c uta descoperirea împrejur rilor negative;
o identificarea surselor de curent electric, a conductorilor electrici, a
substan elor conductoare de electricitate, a existen ei improviza iilor.
3. TACTIC CRIMINALISTIC (continuare) Curs nr.8
3.2.6 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin tr snire

3.2.7 Reguli specifice CFL în cazul utiliz rii armelor de foc
3.2.8 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin traume mecanice folosind arme albe
sau corpuri contondente
3.2.9 Reguli specifice CFL în cazul precipit rii de la în l ime
3.2.11 Cercetarea la fa a locului în cazul persoanelor disp rute

în cazul mor ii prin tr snire
Aspecte care delimiteaz tr snirea de electrocutare

o fotografierea cadavrului i a împrejurimilor unde a fost g sit acesta
(mediul ambiant poate avea modific ri: pomi rup i, p mânt r scolit, case
avariate, obiecte din metal rupte sau îndoite, stabilirea traiectului
desc rc rii electrice);
o examinarea cadavrului - în cazul tr snetului, pe cadavru apar arsuri
superficiale, uneori cu aspect de ramificare, i orificii cu marginile arse. Pot
exista urme pe gât i în talp ; hainele pot fi rupte, obiectele metalice din
haine fuzioneaz , sunt arse chiar i atunci când nu sunt prezente urme pe
corp;
o la examinarea obiectelor de îmbr c minte acestea pot fi rupte sau arse iar
pe talpa înc l mintei vor exista g uri.

în cazul utiliz rii armelor de foc
În cazul cercet rii care implic un cadavru împu cat sau folosirea armelor de foc se
aplic acelea i reguli men ionate anterior, la care se adaug unele aspecte particulare:
o cercetarea zonei în care s-a comis fapta pentru identificarea victimelor i
pentru acordarea primului ajutor. Delimitarea ariei de investigat în func ie de
modific rile produse;
o c utarea, descoperirea, fixarea, marcarea pozi iei i descrierea armei în
faza static a cercet rii. Ridicarea, scoaterea înc rc torului sau a cartu ului aflat
pe eav (dac este cazul), ambalarea i sigilarea armei, în faza dinamic a
cercet rii;
o dac armei de foc îi lipsesc piese componente majore (ca de exemplu
110
închiz torul, eava/ evile, înc rc torul), acestea se caut cu cea mai mare aten ie,
în special pe drumul parcurs de autor pentru a veni sau pentru a pleca din locul
faptei, în vegeta ia înconjur toare, sub poduri sau în orice alte locuri unde autorul
le putea arunca sau ascunde. În nici un caz nu se verific starea de func ionare a
armei de foc la fa a locului;
o c utarea, descoperirea, fixarea i ridicarea urmelor papilare de pe arm ;
o c utarea, descoperirea, fixarea i ridicarea tuburilor, a gloan elor i a
cartu elor;
o c utarea, descoperirea, marcarea, fixarea prin fotografiere i/sau
videofilmare, notarea pozi iei orificiilor sau a urmelor de rico eu create de
proiectile;
o stabilirea direc iei (dac este posibil i a distan ei aproximative de
tragere) pe baza rela iei dintre orificiile de intrare-ie ire, urmele de rico eu i pozi ia
tuburilor/proiectilelor. Dac locul faptei este în aer liber, aceste lucruri sunt in
general greu de stabilit; uneori ramurile sau frunzele rupte indic drumul parcurs
de glon prin tufi uri, prin coroanele copacilor sau prin garduri vii, îns dup
câteva ore aceste urme pot disp rea;
o dac este prezent un cadavru i dac sunt indicii de suicid, se colecteaz
urmele suplimentare de tragere prezente pe mâna/mâinile acestuia sau se
protejeaz cu pungi din hârtie pentru colectarea ulterioar . În situa iile când autorul
este identificat, se colecteaz cât mai repede posibil urmele suplimentare de
tragere prezente pe mâinile acestuia. Este indicat s nu se încerce ridicarea
urmelor suplimentare de tragere prezente pe hainele victimei/autorului; este mai
bine s se ridice hainele ca atare pentru examin ri detaliate în condi ii de
laborator;
o stabilirea pozi iei cadavrului în raport cu arma i dac era posibil
suicidul, accidentul sau omorul;
o pe lâng aspectele men ionate anterior, examinarea cadavrului
presupune: localizarea orificiilor de intrare i de ie ire ale proiectilului, a urmelor
rezultate din ac iunea fl c rii, a urmelor rezultate din ac iunea gazelor - ruptura
sub form de stea, urmele de funingine, urmele de pulbere nears , inelul de
metalizare, urmele de unsoare, existen a fumului i a pic turilor de sânge pe
mâna în care s-a aflat arma în momentul tragerii;
o c utarea de înscrisuri care s justifice actul de suicid.
3.2.8 Reguli specifice CFL în cazul mor ii prin traume

mecanice folosind arme albe sau corpuri contondente
Din categoria armelor albe fac parte obiectele t ietoare, în ep toare, t ietor -
în ep toare i cel despic toare.
Cu ajutorul armelor albe se produc r ni t iat-despicate (cu toporul, securea, sapa etc.),
sec ionate (cu briciul, lama, cu itul etc.), în epate (cu furca, cuie, urubelni a, foarfecele etc.).
Cu ajutorul corpurilor contondente se pot produce excoria ii, echimoze, pl gi, entorse,
luxa ii ori fracturi sau traumatisme grave care pot produce moartea victimei.
La fa a locului se g sesc urme de sânge sub form de pic turi (împro care) sau de b l i.
Obiectele în ep toare sau t ietor-în ep toare produc leziuni care au form apropiat de
obiectul vulnerant.
Nu trebuie exclus posibilitatea ca din obiectul în ep tor sau t ietor s se desprind
anumite fragmente care, odat descoperite, s poat duce la identificarea instrumentului
folosit la comiterea faptei, prin reconstituirea întregului din p r ile sale componente.
Când sunt folosite obiecte despic toare, pl gile sunt t iate sau zdrobite, iar lungimea lor
depinde de lungimea lamei i de unghiul de înclinare.
111
Interpretarea corect a leziunilor în ansamblu i individual poate conduce la
identificarea obiectului vulnerant i totodat la stabilirea faptei: omor sau sinucidere.

in cazul precipit rii de la în l ime
o notarea pozi iei în care a fost g sit cadavrul i fotografierea acestuia,

precum i a obiectelor din apropiere;
o examinarea cadavrului cu respectarea regulilor generale, descrierea
leziunilor (fracturi, hemoragii, excoria ii, hematoame etc.) i a lividit ilor
cadaverice. Excoria iile se vor descrie sub aspectul amplas rii, direc iei,
num rului, formei, culorii, dimensiunilor, reliefului, consisten ei i particularit ilor,
inându-se cont de eventualele obiecte pe care le putea întâlni în c dere;
o interpretarea mecanismului de formare a leziunilor în raport cu obiectele
g site în jur;
o examinarea i interpretarea urmelor de pe înc l minte i de pe
obiectele de îmbr c minte (urme de smoal sau de bitum, materiale specifice cu
care se acoper i se izoleaz acoperi urile construc iilor, urme de zgâriere pe
mâini, ag ri, rupturi, urme cu aspect dinamic - se va urm ri natura lor, cum, unde
i cu ce au fost create, urme de târâre sau de murd rire recent ) care ne pot
conduce la identificarea locului i a cauzelor precipit rii;
o examinarea criminalistic a traseului parcurs de victim pân în locul de
unde s-a aruncat sau a c zut, în vederea delimit rii de accident sau de omor a
voin ei de suicid a victimei;
o examinarea ferestrei pe care se presupune c s-a produs precipitarea i
a obiectelor din apropierea acesteia;
o c utarea de urme papilare, de fragmente de sticl , de fibre/fire pe
pervaz, pe tocuri, pe z vor/mâner de închidere (cremon);
o c utarea de înscrisuri care s justifice actul de suicid.
În cazul cercet rii la fa a locului care implic ipoteza sinuciderii unei persoane se aplic
acelea i reguli men ionate anterior, cu urm toarele aspecte particulare:
determinarea faptului dac moartea a fost rezultatul sinuciderii sau a unor ac iuni
criminale este de o importanta major în faza ini ial a investiga iei. De obicei, decizia se ia
pe baza examin rii leziunilor care au cauzat moartea i a altor factori
privind starea mental sau psihic a decedatului înainte de moarte;
modurile cele mai comune de sinucidere sunt înecarea, spânzurarea, împu carea,
otr virea sau intoxicarea cu diferite substan e, aruncarea de pe cl diri, t ierea arterelor,
înjunghierea i strangularea;
examinare detaliat a locului faptei trebuie s fie efectuat pentru a determina dac
faptele indic o sinucidere. De exemplu, este rezonabil s se presupun c mijlocul prin care
s-a indus moartea (de ex. cu it, arm de foc, substan e toxice etc.) este în apropierea
cadavrului. Dac nu se g se te acest lucru, atunci ipoteza sinuciderii trebuie s fie verificat
în cele mai mici detalii;
natura i pozi ia leziunilor sunt considera ii folositoare în formularea unei concluzii;
de exemplu: urmele de ezitare sunt comune în cazurile de sinucidere prin t ierea venelor sau
a gâtului (r ni multiple, paralele ori încruci ate cu profunzimi diferite i forme neregulate),
tatuajul în jurul orificiului de intrare indic faptul c tragerea s-a efectuat de la distanta mic
etc.;
r nile de ap rare nu trebuie s existe în cazul unei sinucideri;
victima trebuie s fi putut realiza rana, atât din punctul de vedere al pozi iei pe corp,
112
cât i din cel al metodei de sinucidere folosite;
în cazul sinuciderilor cu ajutorul unui pistol/revolver, de regul victima scap arma
sau o arunc câ iva metri când bra ele sunt aruncate în spate. În asemenea cazuri solul sau
podeaua trebuie s fie examinate pentru identificarea zgârieturilor sau a adânciturilor ap rute
ca urmare a impactului. Ocazional, arma este g sit în mâna victimei, dar acest lucru este
datorat de obicei faptului c arma sau mâna au fost sprijinite în vreun fel în momentul tragerii;
dac nu exist sânge pe interiorul mâinilor sau pe p r ile corespondente ale patului
armei iar restul mâinii este acoperit de sânge, atunci acest lucru este de obicei un bun indiciu
c victima este cea care a tras. Acela i lucru se aplic mânerului unui cu it când victima se
taie. Prezen a sângelui pe interiorul mâinii sau pe patul armei nu indic neap rat o crim ,
îns exist motive de suspiciune dac urmele de sânge de pe arm i cele de pe mân nu se
potrivesc. În unele cazuri, uciga ul a plasat arma crimei în mâna victimei dup ce s-a instalat
rigor mortis;
dac victima este g sit într-o camer în care u a a fost încuiat din interior, de
regul este vorba de sinucidere, dac i alte elemente indic acest lucru. Nu trebuie s fie
omis nici faptul c exist metode de z vorâre din exterior a unei u i/ferestre, motiv pentru
care acestea vor fi examinate cu aten ie;
în cazul precipit rii de pe cl diri, corpul poate c dea la o distanta destul de mare
fata de perpendicular (uneori înso it i de o deviere în lateral), îns acest lucru este un
fenomen fizic explicabil (distan a pe orizontal este propor ional cu distan a pe vertical i
depinde de greutatea victimei, de viteza/direc ia vântului i de punctul cardinal);
3.2.11 Cercetarea la fa a locului în cazul

persoanelor disp rute
Regula general este c cercetarea în cazul persoanelor disp rute se desf oar în
acela i mod ca i cercetarea omorului, îns fata de omor prezint i unele aspecte particulare:
cercetarea criminalistic a înc perilor locuite de c tre disp rut i la locul de munc
al acestuia, a obiectelor personale, în scopul descoperirii, al fix rii fotografice i al ridic rii
tuturor probe lor i mijloacelor materiale de prob care pot furniza indicii privind persoana
disp rutului, motivele i împrejur rile în care s-a produs evenimentul;
ridicarea de obiecte, înscrisuri provenind de la disp rut, cele mai recente imagini
reprezentându-l pe acesta (fotografii ori imagini digitale);
consemnarea obiectelor, a bunurilor, a valorilor care lipsesc i a caracteristicilor
acestora;
ridicarea obiectelor de igien personal care pot p stra urme pe baza c rora s se
poat realiza identificarea genetic a persoanei;
relevarea i ridicarea urmelor papilare de pe obiecte folosite de c tre disp rut sau
cu care acesta a venit în contact;
- interven ia echipelor medicale în zona în care s-a produs explozia, pentru descoperirea
victimelor i pentru acordarea primului ajutor. C utarea i descoperirea resturilor umane;
- delimitarea ariei de cercetare în func ie de modific rile produse ori de zonele afectate.
În func ie de întinderea zonei afectate, este indicat stabilirea urm toarelor perimetre de
ac iune:
•S exterior - unde se vor evacua, verifica i identifica persoanele prezente în momentul
producerii evenimentului etc.
•S median - unde se vor afla echipajele mobile, punctul de comand i coordonare,
punctul de colectare i inventariere a probelor, echiparea/dezechiparea personalului etc.
113
•S interior - unde exist probe i mijloace materiale de prob . În acest perimetru se va
permite accesul numai echipelor de interven ie sau de decontaminare, echipelor de cercetare
la fa a locului i echipelor medicale, pe cât posibil neînso ite de autoturisme.
- luarea m surilor pentru identificarea i îndep rtarea eventualelor pericole care pot
ap rea: eman ri de gaze toxice sau inflamabile, pericol de pr bu ire sau de incendiu,
posibilitatea unei explozii secundare etc. Personalul specializat (pompieri, geni ti, speciali ti
în rezisten a materialelor etc.) va lua m suri de îndep rtare/stopare a pericolului i va fi
instruit cu privire la necesitatea protej rii probelor i a minimaliz rii efectelor interven iei;
- asigurarea iluminatului artificial necesar pentru cercetarea la fa a locului pe timp de
noapte;
- fixarea fotografic i videofilmarea întregii zone afectate, atât de la sol, cât i din aer
sau de pe cl diri adiacente. Fotografiile/ videofilmarea trebuie s ilustreze pe cat posibil
întreaga zon afectat , din cât mai multe unghiuri cu putin a;
- stabilirea traseului i a itinerarului pe care membrii echipei de cercetare pot p trunde
în zona stabilit . Dac se impune, se constituie mai multe echipe de cercetare, fiecare dintre
acestea fiind responsabil de un anumit sector;
- sectorizarea ariei de investigat din punct de vedere criminalistic i
numerotarea fiec rui sector pentru individualizare. În acest mod probele/urmele
descoperite pot fi individualizate în func ie de sectorul din care provin.etc.;
- examinarea, împreun cu pompieri, geni ti etc., a spa iului în care a avut
loc explozia în vederea descoperirii locului de distrugere maxim i stabilirea focarului
sau a craterului. Se vor c uta urme ale exploziei pe recipiente sau pe vase care lucrau
sub presiune: perfor ri, cr p turi, rupturi, urme de corodare, frec ri sau loviri etc.;
- cercetarea împrejurimilor, a tuturor resturilor materie în vederea
identific rii fragmentelor elementelor componente ale vreunui dispozitiv exploziv, ale
vreunui dispozitiv de ini iere a exploziei, ale detonatorului sau fragmente ale obiectului
explodat;
- descoperirea urmelor de înc l minte / picioare, de mâini, ale mijloacelor de transport,
de instrumente folosite, resturi de ig ri etc. care pot proveni de la autor;
- examinarea obiectelor pentru identificarea schijelor r spândite radial din focar i care
reproduc direc ia de propagare a undei de oc;
- identificarea prezen ei urmelor distructive ale suflului exploziei;
- identificarea urmelor de fumizare aflate la locul exploziei, ca efecte ale arderii;
- fiecare aspect relevant va fi fixat metric prin fotografiere/ videofilmare, va fi marcat
corespunz tor (cu litere/cifre), se va nota pozi ia acestuia în func ie de repere fixe (se pot
folosi inclusiv coordonate GPS) pentru a putea fi marcat pe schi a, se descrie i se ridic . Se
recomand ca aceste etape s se efectueze succesiv pentru o mai bun organizare.
Asisten a personalului specializat (pompieri, geni ti, speciali ti în rezisten a materialelor etc.)
sau a martorilor este necesar pentru indicarea aspectelor care prezint interes;
- dac este posibil , se va efectua examinarea victimelor avându-se în vedere locul în
care au fost g site, pozi ia i situarea acestora fata de elementele din decor. Se va lua în
considerare i pozi ia corpului, a trupului, a mâinilor i a picioarelor;
- fixarea foto i video, în timpul consum rii incendiului, a aspectului, a localiz rii, a
direc iei de propagare i a extinderii fl c rilor i fumului, precum i a zonelor învecinate;
- interven ia echipelor medicale în zona în care s-a produs incendiul, pentru
descoperirea victimelor i pentru acordarea primului ajutor. C utarea i descoperirea resturilor
umane;
- delimitarea ariei de cercetare în func ie de modific rile produse ori de zonele afectate.
În func ie de întinderea zonei afectate, este indicat stabilirea urm toarelor perimetre de
ac iune:
114
•S exterior - unde se vor evacua, verifica i identifica persoanele prezente în momentul
producerii evenimentului etc.
•S median - unde se vor afla echipajele mobile, punctul de comand i coordonare,
punctul de colectare i inventariere a probelor, echiparea/dezechiparea personalului etc.
•S interior - unde exist urme i mijloace materiale de prob . În acest perimetru se va
permite accesul numai echipelor de interven ie sau de decontaminare, echipelor de cercetare
la fa a locului i echipelor medicale, pe cât posibil neînso ite de autoturisme.
- luarea m surilor pentru identificarea i îndep rtarea eventualelor pericole secundare
care pot ap rea: eman ri de gaze toxice sau inflamabile, pericol de pr bu ire sau de explozie
etc. Personalul specializat (cadre medicale, pompieri, geni ti, speciali ti în rezisten a
materialelor etc.) va lua m suri de îndep rtare/stopare a pericolului i va fi instruit cu privire la
necesitatea protej rii probelor i a minimaliz rii efectelor interven iei;
- în cazul incendiilor de mari propor ii, care afecteaz o zon întins de teren, se
recomand ca participan ii s survoleze zona incendiat , pentru a observa propor iile
incendiului i limitele sale, focarele, punctele principale unde se poate interveni pentru
localizare i pentru a se orienta în desf urarea cercet rii la fa a locului. Cu aceast ocazie se
efectueaz fotografii i film ri asupra evolu iei focului sau a altor aspecte concrete care pot
disp rea în timpul incendiului;
- stabilirea traseului i a itinerarului pe care membrii echipei de cercetare pot p trunde
în zona stabilit . Dac se impune, se constituie mai multe echipe de cercetare, fiecare dintre
acestea fiind responsabil de un anumit sector;
- sectorizarea ariei de investigat din punct de vedere criminalistic i
numerotarea fiec rui sector pentru individualizare;
- ob inerea i consemnarea datelor referitoare la condi iile atmosferice i la
manifest rile meteorologice din timpul producerii incendiului;
- dup localizarea i stingerea incendiului se va proceda la c utarea,
descoperirea i fixarea prin fotografiere/ videofilmare a focarului/focarelor incendiului.
Pentru localizarea focarului se va avea în vedere grosimea stratului de carbonizat,
gradul de distrugere, îndoirea sau topirea sticlei sau a metalelor prin expunerea la c ldur un
timp mai îndelungat decât alte zone i vopseaua ars sau cu urme de expunere la c ldur
ridicat . Toate aceste opera iuni se vor desf ura sub îndrumarea direct a pompierilor;
- c utarea i fixarea foto/video a efectelor specifice incendiului:
carboniz ri, afum ri, calcin ri ale zidurilor, deform ri ale metalelor, vitrific ri ale
sticlei, aspect sticlos al c r mizilor/pietrelor, toate aceste modific ri fiind evidente in
zona focarului;
- c utarea, fixarea, ridicarea i ambalarea urmelor l sate de factorii cauzali ai
incendiului. Se vor avea în vedere: chibrituri, aprinz toare, resturi de fitile, cârpe, pete de
petrol, aparate electrice, conductori electrici scurtcircuita i etc.;

3.2.18 Cercetarea la fa a locului în cazul furtului de i din autovehicule
115
delimitarea locului producerii accidentului aviatic i împrejmuirea
acestuia cu stegule e sau cu band care s interzic accesul persoanelor care nu au atribu ii
pe linie de cercetare la fa a locului;
sectorizarea câmpului accidentului, prin marcarea cu stegule e numerotate sau cu
benzi pentru delimitarea fiec rui sector, începând de la locul de impact i pân la aeronav .
stabilirea drumului de acces al membrilor echipei de cercetare pentru a nu aduce
modific ri în câmpul infrac iunii;
asigurarea iluminatului artificial necesar pentru cercetarea la fa a locului pe timp de
noapte;
stabilirea modific rilor aduse de echipele de interven ie (pompieri, salvare) pentru
stingerea incendiului sau pentru salvarea victimelor;
realizarea fotografiilor sferice, panoramice, unitare i schi a, inclusiv videofilm ri
pentru ilustrarea raportului de pozi ie dintre principalele p r i ale aeronavei, desprinse din
aceasta în zbor sau la impactul cu solul, precum i a urmei l sate pe suprafa a terestr de
aparatul de zbor. Se recomand efectuarea fotografiilor i videofilm rilor de orientare atât de
la nivelul solului, cât i din spa iul aerian;
fixarea, prin fotografii judiciare i prin filmare a componentelor
aeronavei, a structurii acesteia, a capotelor i, separat, a pozi iei lor fa de fuselajul din care
s-ar fi putut desprinde, precum i fotografierea interiorului din cabina echipajului,
insistând asupra pozi iei manetelor, a panourilor cu butoane i contacte i a instrumentelor
de bord;
examinarea cu prioritate a probelor i a obiectelor care prezint un pericol iminent
de modificare sau de dispari ie, în condi ii nefavorabile meteo (ninsori, ploi etc.);
interpretarea corect a urmelor la fa a locului ofer r spuns la o
multitudine de probleme, ca de exemplu: partea de impact a aeronavei cu solul, dac s-a rotit
sau târât etc.;
ridicarea topografic a caracteristicilor de relief ale terenului în vederea efectu rii
schi ei;
fixarea de detaliu a caracteristicilor individuale proprii fiec rui obiect i fiec rei urme
prin fotografiere, filmare i consemnare în documentele scrise;
c utarea i conservarea cu prioritate a înregistratorului de zbor (cutia neagr ), care
poate furniza principalele elemente de zbor ale aeronavei;
fixarea prin fotografiere i ridicarea probelor de la sol în care s-au impregnat petrol,
ulei sau lichid hidraulic, în vederea dispunerii unor expertize tehnico- tiin ifice ulterioare;
identificarea i evaluarea p r ilor care s-au d esp ins ori s-au rupt, ale îndoiturilor i
ale torsion rilor care s-au produs la impactul cu solul sau cu obstacolul cu care a venit in
contact ori care s-ar fi putut produce în aer ca urmare a unei explozii la bord;
fixarea prin fotografiere a tabloului de comand , examinarea i ridicarea tuturor
corpurilor str ine existente între manetele i cablurile de comand ;
fixarea pozi iei tijelor, cablurilor, amplificatoarelor hidraulice,
amortizoarelor, articula iilor, eleroanelor, arsurilor i marginilor r sfrânte în interior ori exterior,
esen iale în stabilirea focarului exploziei;
ridicarea probelor din rezervoarele de combustibil i de ulei (dac mai sunt
prezente), în vederea efectu rii expertizelor fizico-chimice;
fixarea prin fotografie a pozi iei aparatelor de bord, indicative i valorile la care au
r mas blocate, pozi ia manetelor de comand a motoarelor, pozi ia manetelor de comand a
trenului de aterizare, a flapsurilor i a eleroanelor;
ridicarea probelor de sânge, a resturilor umane, a cadavrelor, amprentarea acestora
116
i a probelor ADN în vederea identific rii victimelor;
întocmirea fi elor de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscut i
transmiterea impresiunilor papilare i a fotografiilor frontale pentru verificarea în bazele de
date de tip AFIS i IMAGETRAK;
ridicarea, ambalarea, etichetarea i sigilarea probelor i a obiectelor care au
leg tur cu producerea evenimentului, pentru a fi supuse expertizelor sau constat rilor
tehnico- tiin ifice;
fixarea rezultatelor cercet rii la fa a locului prin întocmirea procesului-verbal, a
plan ei fotografice i a schi ei.

2. Cercetarea propriu-zis
dac în momentul ajungerii echipei la fa a locului se desf oar activit i care
produc modific ri (echipe medicale i de descarcerare, pompieri etc.), se vor efectua
fotografii (de orientare i schi a) imediat, chiar în timpul desf ur rii interven iei. Acestea au
ca scop fixarea locului faptei a a cum se prezint acesta în momentul ajungerii echipei;
stabilirea, delimitarea i protejarea perimetrului locului faptei. Locul faptei cuprinde
locul de unde încep urmele de frânare, urmele de frânare, autovehiculul, victima, precum i
tot perimetrul pe care se afl obiecte, fragmente i probe provenind de la autovehicul i/sau
victim ;
identificarea obiectelor i a probelor care intereseaz cauza i marcarea lor cu
pl cu e indicatoare în ordinea descoperirii, începând de la locul impactului (inclusiv cadavrul);
dac se impune, se accentueaz cu cret pozi ia acestora (fapt deosebit de util în cazul
urmelor de frânare). Înainte de ridicarea i de transportarea victimei, conturul acesteia pe
carosabil se marcheaz cu cret ;
stabilirea pozi iei i a raportului dintre vehicule, corpul victimei, obiectele principale
i carosabil prin efectuarea de m sur tori. Exemplificativ, efectuarea m sur torilor trebuie s
includ :
• l imea total a p r ii carosabile;
• l imea benzii de rulare pe care se deplasa autovehiculul;
• l imea acostamentului;
• l imea i lungimea urmelor de frânare, ecartamentul (distan a
dintre zona median ale urmelor de frânare de pe aceea i osie) i
ampatametul (distan a dintre osia din fata i cea din spate);
• lungimea / l imea urmelor de târâre a victimei ori a altor obiecte;
• distan a dintre autovehicul i banda de rulare sau acostament;
• distan a dintre victim i punctul probabil de impact, dintre victim
i autovehicul, dintre victim i banda de rulare sau acostament,
dintre victim i unele obiecte principale (de exemplu c ru a,
biciclet etc.);
• distan a dintre autovehiculele implicate în accident. M sur torile
vor fi utilizate la întocmirea schi ei locului faptei i vor fi men ionate
în procesul-verbal de cercetare la fa a locului.
efectuarea fotografiilor de orientare utilizând procedeele fotografierii unitare, pe
sectoare i pe direc ii încruci ate, pentru pozi ionarea exact a locului accidentului, având în
vedere bornele kilometrice, indicatoarele i marcajele rutiere prezente în zon ori alte repere
fixe;
efectuarea fotografiilor schi a, urmând s fie redat locul accidentului f r
împrejurimi, locul impactului, urmele rezultate în urma accidentului în ansamblul lor, pozi ia
autovehiculelor implicate i a victimei, a obiectelor principale în raport unele fata de altele. Ca
reper metric se utilizeaz banda decimetric ;
fotografierea (sau video-filmarea) de detaliu a urmelor i a mijloacelor materiale de
117
prob descoperite la locul accidentului, respectiv:
• a urmelor de frânare, de derapare, de târâre, de impact;
• a obiectelor/fragmentelor provenind de la autovehiculele implicate ori de la victim
sau mijlocul de transport pe care se deplasa aceasta (c rata, biciclet etc.);
• a probelor de natur biologic provenind de la victim (eschile osoase, pete de
sânge sau alte fluide etc.);
• a petelor de produse petroliere sau de materii/ substan e din înc rc tura
vehiculelor.
Dac membrii echipei consider c prezint importanta pentru cauz , acestea se vor
ridica, ambala, sigila (conform Procedurilor de relevare, ridicare, ambalare, conservare i
transport a urmelor i mijloacelor materiale de prob i a celor de referin a pentru
exploatarea în procesul judiciar) i vor r mâne în custodia organului de urm rire penal . În
cazul unui accident urmat de p r sirea locului faptei sau cu victim cu identitate
necunoscut , se vor ridica toate obiectele/fragmentele de obiecte pentru a fi utilizate ulterior
la identificarea autovehiculului sau a victimei.
Examinarea în detaliu a cadavrului victimei se realizeaz cu respectarea
men iunilor precizate anterior.
Examinarea detaliat a autovehiculului
1. Se fixeaz fotografic ( i se video-filmeaz în func ie de situa ie)

exteriorul i interiorul autovehiculului.
La exterior se fixeaz metric, în detaliu, toate deterior rile prezente; ini ial se fixeaz
metric pozi ia acestora pe autovehicul, dup care se execut fotografii metrice de detaliu. În
cazul accidentelor comise în timpul nop ii, în condi ii de vizibilitate redus (de exemplu fum )
sau în condi ii meteo nefavorabile (de exemplu ceata, ninsoare sau ploaie toren ial ),
întotdeauna se va fixa prin fotografiere/ videofilmare i se va descrie starea sistemelor de
iluminare/semnalizare.
La interior se fixeaz starea instrumentelor de bord i a înregistr rilor prezente (în
special acul vitezometrului), a manetei schimb torului de viteze, a airbag-ului etc.
2. Pe exteriorul autovehiculului pot fi g site probe biologice (sânge, fire de p r,

esut moale sau dur) sau fragmente de es tur provenind de la victim , pelicule de vopsea,
fragmente de sticl ori de plastic, produse petroliere transferate în urma
impactului cu un alt autovehicul/obiect. Probele biologice se caut , se descoper ,
colecteaz /ridic , manipuleaz , ambaleaz i sigileaz cu respectarea men iunilor din
sec iunea anterioar „ Urmele biologice ”. Probele de vopsea se colecteaz conform
men iunilor i preciz rilor anterioare.
3 În interiorul autovehiculului, de interes sunt zonele care pot furniza

probe/indicii care atest pozi ia în vehicul a ocupan ilor: pozi ia scaunelor i a oglinzilor
(din interior i din exterior), c ptu eala interioar a portierelor din fata, volan, parbriz,
geamuri laterale, zona de sub volan, partea inferioar a bordului, consola central ,
schimb torul de viteze, frâna de mân , airbag-uri, centuri de siguran a, fe ele tetierelor.
În cazul accidentelor urmate de p r sirea locului faptei, trebuie s fie c utate i
colectate fragmente de sticl , resturi ale sistemelor de iluminare/semnalizare, pelicule de
produse petroliere. Se caut în special fragmentele care prezint marcaje (litere, cifre,
puncte) ale produc torului; se cerceteaz locul impactului i se extinde c utarea pe o zon
mai mare, inând cont i de for ele fizice implicate. Toate probele i mijloacele materiale de
prob se ambaleaz individual în recipiente/pungi curate sau sterile i se eticheteaz
corespunz tor, astfel încât acestea s poat fi individualizate i s se cunoasc cu exactitate
locul de colectare. Înc l mintea i hainele ocupan ilor se ambaleaz individual i se
118
eticheteaz clar cu numele purt torilor. Dac sunt ude/umede, se usuc înainte de a fi
ambalate.
La încheierea activit ilor specifice cercet rii la fa a locului, toate probele i mijloacele
materiale de prob , cu excep ia urmelor papilare sau a obiectelor care pot con ine urme
papilare, r mân în custodia organului de urm rire penal . Dac se impune, se interpreteaz
urmele în vederea stabilirii situa iei de fapt i pentru luarea operativ a m surilor de
identificare a autorilor care au p r sit locul faptei.
În cazul victimelor (persoane în viata sau cadavre) cu identitate necunoscut , se vor
executa activit ile prev zute conform formularisticii cerute de fi ele tip.
Toate activit ile de fotografiere i întocmirea plan ei fotografice cu aspecte fixate la
fa a locului se vor efectua cu respectarea regulilor i a men iunilor Procedurii efectu rii
fotografiilor judiciare i întocmirii plan elor fotografice”.
Se întocmesc documentele procedurale de fixare a rezultatelor cercet rii locului faptei.
informarea preliminar cu privire la starea de fapt existent la locul faptei, preg tirea
mijloacelor tehnice i a echipamentelor necesare, constituirea echipei de CFL i deplasarea la
fa a locului;
verificarea modului în care a ac ionat primul poli ist prezent la fa a locului. Stabilirea
aspectelor care prezint sau pot prezenta interes din punct de vedere al cercet rii;
determinarea modific rilor survenite asupra aspectului ini ial al locului faptei;
întocmirea listei cu persoanele care au avut acces legitim în locul faptei, înainte i
dup comiterea faptei, pentru a li se putea preleva probe model de compara ie în vederea
excluderii;
luarea m surilor pentru identificarea i stoparea eventualelor pericole care pot
ap rea. Echipa de cercetare la fa a locului p trunde în locul faptei numai dup ce personalul
specializat (pompieri, personal de la compania de distribu ie a gazului etc.) a îndep rtat
sursa de pericol. Se vor c uta eventualele emana ii de gaze ori alte substan e nocive, având
ca scop identificarea sursei i luarea m surilor pentru stoparea emisiilor;
stabilirea perimetrului locului faptei i, dac se impune, sectorizarea lui. Dup ce se
delimiteaz perimetrul locului faptei, acesta se protejeaz de interven ii neautorizate cu
ajutorul poli i tilor i/sau echipamentelor speciale (de ex. band de interzicere a accesului);
stabilirea traseului de acces în locul faptei i marcarea acestuia;
dup constatarea st rii de fapt, stabilirea metodelor concrete de cercetare a
probelor i a mijloacelor materiale de prob , f r atingerea i f r schimbarea pozi iei
acestora;
examinarea preliminar a locului faptei i marcarea prin numere/litere a principalelor
probe/mijloace materiale de prob . Se marcheaz doar aspectele vizibile cu ochiul liber, f r
a produce vreo modificare locului faptei. Se protejeaz probele care sunt în pericol a fi
deteriorate;
cercetarea locului faptei în vederea descoperirii urmelor care s ateste modul de
p trundere în câmpul infrac ional, respectiv de p r sire a acestuia (urme de for are sau de
spargere, de escaladare, urme materie, urme de înc l minte, papilare, biologice etc.);
este indicat ca în acest moment al fazei statice s se înceap c utarea, relevarea,
fixarea i protejarea probelor care se afl pe podea/sol, pentru c acestea sunt în pericol a fi
distruse de persoanele care p trund în locul faptei. Acest fapt este valabil în special pentru
urmele latente, invizibile cu ochiul liber;
fixarea fotografic a locului faptei. Se vor realiza fotografii de orientare i schi a;
efectuarea m sur torilor i realizarea schi ei/schi elor locului faptei;
identificarea urmelor sau a obiectelor care pot fi folosite ca urm odorizant în
vederea utiliz rii câinelui de urm rire, marcarea locurilor, a zonelor de acces pentru membrii
119
echipei de cercetare;
stabilirea aspectelor „negative” i a neconcordan elor care pot indica simularea
comiterii faptei; de exemplu: absen a urmelor de for are la exterior i prezen a acestora în
interior, z vorul sistemului de asigurare îndoit în sensul de deschidere a u ii/ferestrei, cioburi
ale geamurilor g site exclusiv în exterior, dispari ia numai a unei par i din bani ori din bunuri
de valoare aflate în acela i loc, imposibilitatea cre rii urmelor cu obiectul/instrumentul aflat în
proximitatea acestora etc.
fixarea prin fotografiere metric a obiectelor principale i a probelor;
este indicat ca pozi ia obiectelor principale (de exemplu levier, seif, mobil etc.) s
fie marcat , de ex. cu cret , pentru a se putea reconstitui cu u urin a pozi ia acestora dup
ce sunt ridicate sau mi cate;
documentarea, colectarea/ridicarea probelor sau a mijloacelor de prob aflate pe
sol i care sunt în pericol a fi distruse;
verificarea sistemelor de închidere i de asigurare ale u ilor i ale ferestrelor. Dup
caz, acestea vor fi ridicate pentru expertizare;
c utarea, relevarea, fotografierea metric de detaliu, ridicarea, ambalarea i
sigilarea urmelor papilare descoperite la locul faptei;
fixarea prin fotografii metrice, notarea pozi iei, descrierea, colectarea/ ridicarea,
ambalarea i sigilarea tuturor probelor sau mijloacelor materiale de prob ;
identificarea martorilor oculari i a persoanelor care pot furniza date cu privire la
semnalmentele f ptuitorilor, în vederea întocmirii portretelor robot ale acestora.
o vor fi fixate prin fotografiere aspecte caracteristice locului comiterii faptei: localizare,
împrejmuiri, posibilit i de acces, vizibilitate;
o se vor examina i se vor fixa fotografic sistemele de asigurare/închidere i de paz
ale grajdurilor/ad posturilor;
o se recomand folosirea câinelui de urm rire;
o vor fi fotografiate metric urmele de înc l minte sau ale mijloacelor de transport
descoperite i care pot proveni de la autor. Aceste urme vor fi ridicate prin mulaj cu ghips sau
cu silicon;
o vor fi fotografiate metric eventualele urme create de animalul sustras (copite, labe,
gheare);
o se vor recolta mostre de p r, blan , piele, provenite de la animalul reclamat ca fiind
furat, în cazul în care animalul era desp r it de celelalte prin spatii amenajate în acest sens;
o se vor extinde în mod obligatoriu examin rile în împrejurimi, unde vor fi c utate,
examinate, fotografiate i ridicate urmele de înc l minte ale f ptuitorilor, precum i urmele
create de instrumentele, de obiectele, de mijloacele de transport care ar fi putut fi folosite de
autori pentru comiterea faptei;
o consemnarea unor tr s turi individualizatoare ale animalului furat:
dimensiuni, gabarit, pilozitate, colora ie, temperament, afec iuni, disfunc ii, eventualele
marc ri, locul pe corpul animalului unde au fost f cute acestea.
3.2.18 Cercetarea la fa a locului în cazul furtului

de i din autovehicule
o deplasarea cu operativitate la locul furtului;
o identificarea martorilor i a altor persoane care se g sesc la fa a locului i ob inerea
120
primelor date de la acestea;
o îmbr carea de c tre membrii echipei de cercetare a echipamentului adecvat pentru
evitarea contamin rii locului faptei;
o utilizarea câinelui de urm rire din interiorul auto sau de la locul unde se afl parcat
cel din care s-au sustras bunuri sau de la locul unde a fost g sit abandonat autovehiculul
sustras;
o identificarea obiectelor i a urmelor form sau materie care intereseaz cauza i
marcarea lor cu pl cu e indicatoare în ordinea descoperirii;
o efectuarea fotografiilor de orientare utilizând procedeele fotografierii unitare, pe
direc ii încruci ate, pentru pozi ionarea exact a locului unde se afl parcat, de unde a fost
sustras i unde a fost g sit abandonat autovehiculul;
o efectuarea fotografiilor schi a prin acelea i procedee de fotografiere, inclusiv prin
procedeul fotografierii la scar , urmând s fie redate aspecte atât din exteriorul, cât i din
interiorul autovehiculului;
o fotografierea obiectelor principale, respectiv a celor care au fost folosite de autor, a
celor care poart urmele infrac iunii sau care sunt produse ale infrac iunii;
o videofilmarea locului faptei i a probelor descoperite.
c utarea, relevarea, fotografierea direct , ridicarea, ambalarea i
sigilarea urmelor papilare descoperite în exteriorul sau în interiorul autovehiculului sau pe
obiecte abandonate în apropierea acestuia, insistându-se în cazul furtului de auto pe locurile
de contact obligatoriu din pozi ia avut în autovehicul de conduc torul auto (volan, maneta
schimb torului de viteze, oglinda retrovizoare din habitaclu, manete de
reglare a banchetei oferului etc.);
fotografierea celorlalte probe descoperite la locul furtului, ridicarea, ambalarea i
sigilarea corespunz toare a acestora (se vor avea în vedere inclusiv probele biologice i
fibrele textile depuse ca urmare a interac iunii dintre autor i elemente ale autoturismului);
interpretarea urmelor în vederea stabilirii semnalmentelor f ptuitorilor (în cazul
furtului de auto important fiind pozi ia în care a fost reglat bancheta oferului, a volanului, a
oglinzilor retrovizoare etc.) ori a caracteristicilor obiectelor sustrase pentru luarea operativ a
m surilor care s conduc la prinderea autorilor i la recuperarea prejudiciului cauzat prin
comiterea faptei;
efectuarea de m sur tori i culegerea de date pentru întocmirea schi ei locului faptei;
identificarea persoanelor care au avut acces legal în autovehicul i amprentarea
acestora în vederea efectu rii compara iilor dactiloscopice de excludere;
identificarea martorilor oculari sau a persoanelor care pot furniza date cu privire la
semnalmentele f ptuitorilor, în vederea întocmirii portretelor robot ale acestora;
întocmirea documentelor procedurale de fixare a rezultatelor cercet rii locului faptei.
Constatarea tehnico- tiin ific - aspecte procesual penale
Constatarea tehnico- tiin ific se înscrie printre mijloacele de prob specifice actualei
noastre legisla ii procesual-penale. Potrivit prevederilor art.112 C.pr.pen., constatarea
tehnico- tiin ific are un caracter de urgen , valorificarea tiin ific a urmelor fiind impus de
existen a pericolului dispari iei unor mijloace materiale de prob sau de schimbarea unor
situa ii de fapt.
În cazurile urgente, la care se impune l murirea f r întârziere a faptelor i
împrejur rilor cauzei, organul de urm rire penal are posibilitatea s foloseasc cuno tin ele
unui specialist sau tehnician, dispunând, fie din oficiu, fie la cerere, efectuarea unei
constat ri tehnico- tiin ifice asupra materialelor i faptelor pe care le pune la dispozi ie sau le
121
indic specialistului. De regul , constatarea tehnico- tiin ific este efectuat de c tre
speciali ti - în cazul nostru tehnicieni criminali ti - care func ioneaz în cadrul ori pe lâng
institu ia de care apar ine organul de cercetare sau de urm rire penal , f r ca ace tia s - i
însu easc atribu ii de organ de urm rire penal .
Consider m c aceast precizare este foarte important , întrucât constat rile tehnico-
tiin ifice criminalistice sunt efectuate de speciali ti ai Ministerului de Interne, care nu pot
desf ura, în acela i timp, i activitate de cercetare penal . O atare cerin este determinat
cu prec dere de necesitatea asigur rii obiectivit ii i corectitudinii urm ririi penale.
Spre deosebire de expertiza criminalistic , constatarea tehnico- tiin ific se dispune
numai în cursul urm ririi penale, exceptând cazul refacerii sau complet rii acesteia, când
poate fi dispus i de instan a de judecat (art.116 C.pr.pen.).
Expertiza criminalistic - aspecte procesual-penale
Expertiza criminalistic face parte din categoria mai larg a expertizelor judiciare ce
constituie un mijloc de prob , un procedeu probator valoros, prin care, pe baza unei cercet ri
fundamentate pe date i metode tiin ifice, expertul aduce la cuno tin organului judiciar
concluzii motivate tiin ific cu privire la fapte pentru a c ror l murire sunt necesare cuno tin e
specializate.
Expertiza criminalistic reprezint o cercetare tiin ific a probelor materiale, destinat
identific rii persoanelor, obiectelor, substan elor i fenomenelor aflate în leg tur cauzal cu
fapta, stabilirii anumitor propriet i ale acestora, precum i a unor eventuale modific ri de
form , con inut sau structur 35.
Pentru clarificarea no iunii de expertiz criminalistic nu este lipsit de interes s amintim
formularea unor opinii ce contestau existen a unui asemenea mijloc de prob autonom,
argumentându-se c “deoarece expertiza criminalistic se efectueaz de c tre speciali ti din
diverse ramuri ale tiin ei i tehnicii, nu este justificat concluzia c exist o expertiz proprie
criminalisticii”. Fire te c , al turi de expertizele criminalistice i medico-legale, în practica
judiciar se întâlnesc frecvent expertize contabile, tehnice, agrotehnice, zootehnice,
merceologice etc.
Amintim, în contextul celor ar tate mai sus, c i în lucr rile de Drept procesual civil se
subliniaz rolul expertizei criminalistice în l murirea unor situa ii de fapt, tipice procesului
civil, în care metodele criminalistice sunt tot atât de utile ca i în procesul penal.
Efectuarea expertizei este facultativ , în principiu ea fiind dispus , conform prevederilor
art.116 C.pr.pen., de organul de urm rire penal sau de o instan de judecat , atunci când,
pentru l murirea unor fapte sau împrejur ri ale cauzei, în vederea afl rii adev rului sunt
necesare cuno tin ele unui expert. Potrivit prevederilor art.117 C.pr.pen., în ipoteza s vâr irii
unei infrac iuni de omor deosebit de grav ori a existen ei unor îndoieli asupra st rii psihice a
învinuitului sau inculpatului, expertiza psihiatric este obligatorie.
Spre deosebire de constatarea tehnico- tiin ific , la efectuarea expertizei poate
participa, al turi de expertul numit de organele judiciare i un expert recomandat de p r i.
Cu toate diferen ele de ordin procesual, în principal cele determinate de momentul
procesual al dispunerii (expertiza putându-se efectua numai dup punerea în mi care a
ac iunii penale) i de participarea unor exper i recomanda i de p r i (imposibil la
constatarea tehnico- tiin ific ), între cele dou mijloace de prob exist i asem n ri
evidente, dar numai pe plan tehnic criminalistic. De i constatarea tehnico- tiin ific are un
caracter aparent mai restrâns decât expertiza criminalistic , mijloacele i metodele de
efectuare sunt acelea i.
Prin urmare, în tratarea problemelor generale privind expertiza criminalistic , precum i
a specificului unor categorii de expertize, cum sunt cele dactiloscopice, traseologice,
balistice, expertiza înscrisurilor .a., vom avea în vedere inclusiv constatarea tehnico-
35
Emilian Stancu – Tratat de criminalistic , Universul juridic, Bucure ti, p.344
122
tiin ific , acolo unde este necesar f când, bineîn eles, men iunile cuvenite referitoare la
unele diferen e.
Dac , pentru sublinierea calit ii tiin ifice a examin rii, constatarea tehnico- tiin ific va
fi denumit expertiz , atunci se impune s fie avute în vedere toate elementele care decurg
din aceast modificare (de i legal este imposibil), cum ar fi, de pild , acceptarea prezen ei
unui expert solicitat de p r i. O asemenea prezen nu poate fi aprobat , din motive lesne de
în eles, atunci când examinarea tehnico- tiin ific se execut în unit ile de specialitate ale
Ministerului de Interne, mai ales în faza actelor premerg toare.
Expertiza complex
Conturarea domeniului de cercetare al fiec rei categorii de expertize judiciare -

expertiza simpl , dup cum e denumit în literatura de specialitate este determinat de
obiectul cercet rii i de metodele proprii de investigare.
Sunt frecvente situa iile în care nu se mai poate vorbi de o expertiz simpl
criminalistic , medico-legal , tehnic sau artistic , elementele de fapt i împrejur rile cauzei
reclamând o cercetare multidisciplinar , cu participarea exper ilor din domenii diferite.
Asemenea situa ii se întâlnesc, de exemplu, în cazul infrac iunilor împotriva persoanei, al
accidentelor auto sau de munc , al expertizelor operelor de art etc. In literatura de
specialitate s-a eviden iat existen a unor elemente de interferen , îndeosebi între
criminalistic i medicina legal , ce impun o strâns colaborare între criminali ti i medicii
legi ti, concretizat în efectuarea de expertize complexe.
Dup cum se cunoa te, expertiza complex nu este reglementat ca atare de c tre
actuala legisla ie procesual . De aceea, în literatura de specialitate, s-au avansat i
propuneri de “lege ferenda” referitoare la o reglementare proprie, autonom , a acestei
categorii de expertize.
În acest cadru amintim, totodat , c al turi de expertiza criminalistic , în expertiza
judiciar întâlnim categoria important a expertizelor medico-legale i psihiatrice, precum i
expertizele contabil i tehnic .
Oportunitatea expertizei
Asigurarea oportunit ii expertizei constituie o prim cerin ce trebuie avut în vedere

de c tre organele judiciare. In func ie de probele, datele sau materialele existente în cauz ,
este necesar s se aprecieze dac i în ce m sur o expertiz este util , astfel încât nici s
nu se întârzie efectuarea unei expertize indispensabile solu ion rii cazului.
Înc se mai întâlnesc situa ii, comb tute în literatura de specialitate, de admitere, cu
relativ u urin , a cererilor de expertize sau de noi expertize, formulate de p r i sau de
ap r tori, ce se refer fie la aspecte neconcludente, fie la probleme deja clarificate prin alte
mijloace de prob sau chiar prin alte expertize ale c ror concluzii au fost acceptate de p r i .
De exemplu, în cazul unui accident de circula ie, determinat de nerespectarea culorii ro ii a
semaforului, dup ce s-a stabilit c autoturismul în litigiu era în perfect stare de func ionare,
ap r torul inculpatului mai cere s se stabileasc dac cel lalt autovehicul, care circula
corect, avea defec iuni la sistemul de frânare.
Oportunitatea expertizei se raporteaz i la momentul dispunerii acesteia, mai ales în
ideea c o dispunere prematur , ca i întârzierea acesteia, pot avea consecin e negative
asupra solu ion rii cauzei. în prima ipotez , obiectele sau materialele trimise expertului pot
suferi modific ri, degrad ri etc. Iar în a doua ipotez , datele sau urmele sunt insuficiente
pentru realizarea cercet rii.
Redactarea raportului de expertiz
Raportul de expertiz criminalistic prezint rezultatele investiga iilor tiin ifice i
123
cuprinde, potrivit art.123 C.pr.pen., trei p r i:
• partea introductiv , în care este men ionat organul judiciar ce a dispus efec-
tuarea expertizei, data la care s-a dispus efectuarea, numele i prenumele
expertului, data i locul unde a fost efectuat lucrarea, data întocmirii raportului
de expertiz , obiectul acesteia i întreb rile la care urma s r spund expertul,
materialul pe baza c ruia a fost efectuat expertiza i dac p r ile ce au
participat la aceasta au dat explica ii în cursul expertizei.
• partea descriptiv , referitoare la mijloacele i metodele tehnico- tiin ifice
folosite în efectuarea expertizei, eventualele obiec ii sau explica ii ale p r ilor,
analiza acestor obiec ii ori explica ii în lumina celor constatate de expert.
• partea final , în care sunt prezentate concluziile expertului, ca r spuns la
întreb rile adresate, precum i p rerea acestuia în leg tur cu obiectul
expertizei.
Raportul de expertiz se redacteaz în termeni clari i preci i, evitându-se formul ri
incomplete, echivoce sau tehniciste, astfel încât ele s reflecte temeinicia tiin ific a
cercet rii. Din modul de redactare a raportului trebuie s rezulte, în esen , urm toarele:
• respectarea de c tre expert a prevederilor legale i limitarea strict la
sarcinile indicate în actul de dispunere a expertizei.
• examinarea complet i riguroas a întregului material trimis spre expertiz
de c tre organul judiciar.
• folosirea celor mai moderne i adecvate metode i mijloace tehnico- tiin ifice
de examinare din domeniul de specialitate al expertului.
• fundamentarea tiin ific a rezultatelor cercet rii i concordan a între con-
stat rile f cute pe parcursul examin rii i concluziile raportului.
Totodat , raportul de expertiz va con ine o ilustrare adecvat (fotografii, schi e,
desene, plan e, diagrame etc.) a celor mai semnificative aspecte desprinse în cadrul
examin rii criminalistice.
Modalit i de formulare a concluziilor - o deosebit importan pentru atingerea

scopului urm rit prin expertiza criminalistic o are formularea r spunsurilor la întreb rile
adresate de organul judiciar. In func ie de rezultatele la care a ajuns examinarea, concluziile
pot fi certe, probabile sau de imposibilitate a rezolv rii problemei, astfel:
• concluziile categorice sau certe reflect nu numai convingerea ferm a
expertului privind solu ionarea problemei în cauz , ci, în primul rând,
rezultatele tiin ifice categorice la care s-a ajuns prin expertiz . Concluziile
certe pot fi pozitive sau negative, în sensul c pot da fie un r spuns net
afirmativ la întrebare, clarificând sau stabilind existen a unui fapt, a identit ii
unei persoane sau obiect .a., fie negativ, ceea ce poate echivala cu
excluderea persoanei sau obiectului din cercul de b nui i, cu respingerea
unor afirma ii sau sus ineri privind un anumit fapt sau o împrejurare. De
exemplu, o concluzie cert pozitiv este aceea prin care se precizeaz c
urmele digitale descoperite la fa a locului apar in persoanei “X”, în timp ce
concluzia c semn tura de pe actul în litigiu nu apar ine persoanei “Y” este
cert negativ .
• concluziile de probabilitate sunt consecin a existen ei unui anumit grad de
îndoial , de incertitudine, determinat de insuficien a calitativ sau
cantitativ a elementelor caracteristice ale materialului cercetat, de limitele
posibilit ilor tehnico- tiin ifice de cercetare, dar i de considerente
subiective. Subliniem, totu i, c , prin con inutul lor, aceste concluzii sunt
relativ apropiate de cele certe, f r a se confunda cu acestea. Ele se
bazeaz nu numai pe prezen a caracteristicilor de grup sau de categorie, ci
i pe elemente de individualizare, capabile s diferen ieze obiectul scop
dintre obiectele verificate, dar f r a-l identifica cu certitudine.
124
• concluziile de imposibilitate a rezolv rii problemei sau, în denumirea
prescurtat “n.s.p.”, care nu trebuie confundate cu o concluzie cert
negativ , sunt determinate de calitatea cu totul nesatisfac toare a
elementelor caracteristice de identificare a obiectelor cercetate, ca i de
lipsa unor mijloace tehnico- tiin ifice adecvate de investigare.
Imposibilitatea formul rii unei concluzii poate avea drept cauz i modul defectuos de
revelare, fixare i ridicare a urmelor i a corpurilor delicte de la fa a locului sau de expediere
a acestora c tre laboratorul de expertize, îndeosebi în cazul urmelor biologice. Aceasta se
motiveaz la fel de clar i complet, ca i în situa ia rezolv rii problemei, cu excep ia cazurilor
în care expertiza a fost solicitat unui specialist care nu are cuno tin ele necesare efectu rii
lucr rii.
3.4 Tactica ascult rii martorului
3.4.1 Activit i premerg toare în vederea ascult rii martorului

3.4.2 Reguli i procedee tactice criminalistice aplicate în ascultarea
propriu-zis a martorilor
3.4.3 Ascultarea martorului minor
3.4.4 Ascultarea altor categorii de martori
3.4.5 Metode i mijloace de fixare i apreciere a declara iilor martorilor
3.4.1 Activit i premerg toare în vederea ascult rii martorului
În procesul penal, martorul este persoana care are cuno tin e despre infrac iunea
cercetat i, de obicei, neinteresat în cauz . Cuno tin ele pe care le are în leg tur cu fapta
sunt ob inute prin intermediul perceperii nemijlocite sau din alte surse.
Declara iile martorilor, de i, din felurite cauze obiective sau subiective, uneori
oglindesc doar par ial realitatea, ocup un loc însemnat în suita mijloacelor de prob din
procesul penal, fiind de cele mai multe ori de un real folos la stabilirea st rii de fapt i la
descoperirea infractorilor.
Importan a pe care o au declara iile martorilor pentru cercetarea criminalistic rezid ,
înainte de toate, în aceea c aproape totdeauna infrac iunea este perceput de persoane
neinteresate în cauz i apoi, în faptul c ele, prin natura lor, îmbrac forma cea mai vie, mai
expresiv de a prezenta, reproduce, faptul infrac iunii în toat realitatea sa. 36
Definind ancheta ca “cercetare ordonat de un organ de stat pentru strângerea
dovezilor privitoare la o fapt i stabilirea r spunderii”, avem în vedere activitatea
exponen ilor autorit ilor judiciare, adic cei care activeaz în sfera urm ririi penale i a
activit ii judec tore ti, c reia îi este specific ancheta judec toreasc .
Pentru realizarea oric ror obiective ale anchetei judiciare, urm rirea lor începe prin
stabilirea unor rela ii primare interpersonale cu o anumit persoan al c rui loc i rol în
ancheta judiciar se va contura pe m sur ce ancheta înainteaz spre adev rul st rilor de
fapt. Ob inerea unor declara ii veridice i complete, menite s duc la aflarea adev rului, este
influen at în mod hot râtor i de preg tirea sau superficialitatea în efectuarea acestei
activit i, ceea ce poate avea ca i consecin ob inerea unor declara ii de slab calitate,
necesitatea repet rii ascult rii, cheltuieli de timp i tergiversarea cercet rilor, cu urm ri
deosebite asupra finalit ii judiciare.
36
Ion Mircea, Criminalistic , Edi ia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucure ti, edi ia din 2010, pag. 262
125
Prin urmare o cerin primordial în desf urarea activit ii de ascultare a martorilor
este ca aceast activitate s fie realizat de un anchetator care s fie conform cu exigen ele
din punct de vedere legal, moral, dar mai ales de competen .
Exigen ele legale cer anchetatorului cunoa terea profund i nuan at a dispozi iilor
legii penale i procesual penale, precum i a drepturilor fundamentale ale omului, la care
trebuie sa se raporteze în permanen .
Exigen ele morale, într-o perspectiv mai larg , vizeaz raportarea real i sincer a
anchetatorului la valorile umane – dreptate, justi ie, bun -credin .
Din acest punct de vedere, anchetatorul va trebui s cunoasc în ce constau i cât au fost de
lezate valorile i interesele legitime ale omului, din prisma drepturilor i obliga iilor sale.
În ceea ce prive te activit ile premerg toare în vederea ascult rii martorilor, doctrina
a statuat ca principale activit i: studierea dosarului penal, cunoa terea persoanelor care
urmeaz s fie ascultate, întocmirea planului de ascultare, asigurarea prezen ei martorilor la
data i ora fixat pentru ascultare i asigurarea condi iilor în care se va desf ura
ascultarea.37
Studierea dosarului penal

Ca prim faz a activit ilor preg titoare, studierea dosarului cauzei se impune cu
necesitate i are un rol de prim ordin în asigurarea cadrului propice desf ur rii în bune
condi ii a activit ii de ascultare a martorilor. O studierea atent a întregului material existent
la dosarul cauzei duce la evitarea apari iei unor consecin e negative în procesul de ascultare.
Scopul principal al acestei faze este stabilirea faptelor i împrejur rilor ce pot fi
clarificate pe baza declara iilor martorilor, precum i stabilirea cercului de persoane care
cunosc, în parte sau în totalitate aceste fapte, dintre care vor fi selec iona i martorii.
Studiul materialelor cauzei presupune un serios examen al întregului material probator
existent, adic analiza fiec rei probe, verificarea sursei din care provine, urmat de o sintez
a ansamblului probelor, a tuturor împrejur rilor. De asemenea, studierea dosarului
presupune o aprofundare a tuturor datelor, informa iilor existente în cauz , a altor materiale
cu caracter probator, inclusiv o eventual documentare în vederea elucid rii unor aspecte de
ordin tehnic, care ies din cadrul judiciar, dar care pot servi indirect elucid rii unor împrejur ri
ale cauzei38.
Finalitatea studierii dosarului const în stabilirea faptelor i împrejur rilor necesare
rezolv rii cauzei, persoanele care urmeaz s fie ascultate i modul de desf urare al
anchetei pentru atingerea acestor obiective.
Rezultatul studierii dosarului va fi materializat în form scris , fapt justificat prin aceea
c exist posibilitatea ca organul judiciar s confunde informa iile actuale cu cele dobândite
anterior, având în vedere existen a unor elemente de asem nare între diverse cauze ce
trebuie solu ionate39.
Cunoa terea persoanelor care urmeaz s fie ascultate

Cunoa terea martorilor presupune ob inerea i analizarea unor date personale despre
persoanele care urmeaz s fie ascultate. În afara datelor de identificare, trebuie s fie
ob inute cât mai multe informa ii legate de tr s turile psihice i, în acela i timp, este necesar
s se cunoasc gradul de dezvoltare a gândirii, starea s n t ii în momentul perceperii,
mediul de unde provine, profesia i ocupa ia, tr s turile de caracter.
De asemenea, la adoptarea tacticii de ascultare trebuie avute în vedere o serie de alte
considera ii, între care faptul c unele dintre persoanele care urmeaz a fi ascultate au
perceput nemijlocit procesul s vâr irii infrac iunii, în întregime sau în parte, îns altele au
cuno tin e din diferite informa ii.
37
Florin Ionescu, Criminalistic , Editura Universitar , volumul II, Bucure ti, 2010, pag. 124
38
Emilian Stancu, op. citat , pag. 67
39
Aurel Ciopraga, Criminalistica. Tactica, Universitatea “Al. I. Cuza”, Ia i, 1986, pag. 143
126
Al turi de acest aspect, trebuie avute în vedere particularit i precum natura cauzei,
personalitatea i psihologia martorului, faptele i împrejur rile cunoscute de martori i care
prezint importan pentru cauz , condi iile în care a avut loc percep ia faptelor, pozi ia
martorului fa de p r ile implicate, natura i valoarea probelor ce urmeaz a fi administrate
pentru a ob ine m rturii exacte din partea persoanelor, i altele.40
De asemenea, nu trebuie uitat faptul c fiecare persoan , în func ie de tr s turile sale
morale, interpreteaz diferit faptele de genul celei s vâr ite. Unele persoane le socotesc ca
manifest ri condamnabile, pentru altele, poate sunt comport ri fire ti într-o societate, de i
reprobabile, iar altele le g sesc chiar i o justificare.41
În ceea ce prive te persoanele care pot fi ascultate ca martori, articolul 78 din Codul
de procedur penal arat c singura condi ie cerut ca o persoan s fie ascultat ca
martor o constituie cunoa terea unor fapte sau a unor împrejur ri de fapt, de natur s
serveasc la aflarea adev rului.
Asigurarea prezen ei martorilor la data i ora fixat pentru ascultare
Organele de urm rire penal sau instan a, în virtutea rolului activ, sunt obligate s
citeze persoanele ar tate prin denun 42 sau plângere43 sau/ i alte persoane propuse ca p r i
în proces. Dreptul de a dispune citarea unor persoane ca martori apar ine în exclusivitatea
organului judiciar.
Persoana chemat ca martor este obligat s se înf i eze la locul, ziua i ora fixate
în cita ie, în fa a organului judiciar,44 lipsa nejustificat a acesteia fiind sanc ionat de legea
procesual penal .
La stabilirea datei pentru ascultare, trebuie avute în vedere mai multe aspecte.
În primul rând, trebuie s fie avut în vedere ca între momentul lu rii la cuno tin i cel
al ascult rii s treac cât mai pu in timp, pentru a feri martorul de influen e str ine.
De asemenea, organul judiciar trebuie s in seama de evitarea posibilelor
neîn elegeri dintre martori, precum i de influen a pe care ei o pot exercita unii asupra altora.
Altfel, citarea trebuie s se fac de urgen , preferabil în intervale diferite de ore, astfel încât
s fie exclus posibilitatea martorilor de a- i comunica date referitoare la declara iile f cute
sau la întreb rile puse de anchetator. În acest sens, este indicat ca martorii s fie cita i în
aceea i zi, la intervale de timp diferite i în înc peri diferite, ceea ce ar reduce mult
posibilitatea contactului dintre ace tia.
Asigurarea condi iilor în care se va desf ura ascultarea
Asigurarea cadrului i contactului psihologic optim între anchetator i anchetat
depinde de atitudinea i de modul de comportare a organului judiciar. De aceea, anchetatorul
trebuie s adopte o atitudine plin de calm, seriozitate, obiectivitate, în elegere i încredere
fa de cel anchetat. Prin aceasta, martorul este convins de inutilitatea ascunderii adev rului.
Se recomand din punct de vedere tactic, a se încerca familiarizarea martorului cu mediul
judiciar, cu atmosfera înc perii unde se desf oar audierea. Acest lucru se realizeaz
printr-un ton adecvat, prin întreb ri i discu ii exterioare cauzei, menite s distrag aten ia
martorului asupra locului unde se afl .
Organul judiciar trebuie s manifeste o atitudine plin de interes fa de martor i
depozi ia sa, s sublinieze importan a unor declara ii sincere pentru aflarea adev rului,
pentru înf ptuirea justi iei45. El trebuie s manifeste acela i interes fa de toate aspectele
relevate de cel audiat, f r îns a-l influen a. Dac fa de unele aspecte manifest
40
Aurel Ciopraga, op.citat , pag. 78
41
Ion Mircea, op.citat , pag. 260
42
“Denun ul este modalitatea de sesizare a organului de urm rire penal , constând în încuno tin area despre
s vâr irea unei infrac iuni f cute de o persoan fizic sau o persoan juridic , alta decât cea v t mat prin
infrac iune” - Mihail Udroiu, Procedur penal , Partea general . Partea special , Ed. C.H.Beck, Bucure ti, 2010,
pag.270
43
“Plângerea este modalitatea de sesizare a organelor de urmîrire penal , prin care o persoan fizic sau
juridic încuno tin eaz autorit ile c a fost victima unei infrac iuni” – Mihail Udroiu, op.citat anterior, pag. 268
44
Art. 83, Codul de procedur penal a Romaniei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2011, pag. 199
45
Tiberiu Bogdan i Ioana Sântea, Psihologie judiciar , Editura Themis Cart, Bucure ti, 2012, pag. 178
127
indiferen , iar fa de altele un interes marcant, aceast atitudine a organului judiciar poate
indica martorului direc ia pe care acesta dore te s o imprime depozi iilor sale. Consecin ele
întreb rilor sau atitudinilor sugestive ale organului judiciar se pot repercuta în dou direc ii:
astfel, este posibil ca martorul s nu opun nici o rezisten , dând declara ii în sensul dorit de
cel care audiaz , sau sesizând inten ia organului judiciar de a dirija audierea într-o anumit
direc ie, martorul s opun rezisten acestor întreb ri. Se ob in în acest mod declara ii ce nu
corespund adev rului46.
De asemenea, organul judiciar trebuie s manifeste în elegere fa de martorul aflat
sub st pânirea unor st ri emo ionale. Totu i, trebuie curmat orice manifestare a martorului
dac acesta î i permite anumite intimit i sau adopt o pozi ie de arogan ori plictiseal ,
printr-o atitudine ferm a organului judiciar.
Nu în utlimul rând, anchetatorul trebuie s se preocupe pentru luarea unor m suri
preg titoare – cum ar fi de exemplu: invitarea p rintelui, tutorelui, curatorului sau
educatorului, când martorul este minor (nu a împlinit vârsta de 14 ani), invitarea unui interpret
în situa ia în care martorii nu cunosc limba în care se desf oar procesul penal, selectarea
i preg tirea materialelor ce vor fi folosite pe parcursul ascult rii i determinarea modului i
momentului, i a ordinii în care vor fi folosite, asigurarea decont rii cheltuielilor de transport i
cazare impuse de deplasarea martorilor, i altele. 47
3.4.2 Reguli i procedee tactice criminalistice aplicate în ascultarea

propriu-zis a martorilor
Audierea propriu-zis a martorilor reprezint momentul în care devine pregnant rolul

regulilor de efectuare a acestui act procesual, act cu larg rezonan .
Procesul ascult rii primare a martorului este marcat în tiin a criminalisticii de trei faze,
anume: verificarea identit ii i ascultarea cu privire la datele personale, relatarea liber ,
adresarea de întreb ri i ascultarea r spunsurilor.48
Discu iile prealabile – verificarea identit ii i ascultarea cu privire la datele personale

În cadrul acestei etape, martorul este solicitat s r spund la întreb rile ce i se
adreseaz cu privire la datele de identificare – nume, prenume, etate, adres i ocupa ie49,
urm rindu-se i confruntându-se r spunsurile acestuia cu men iunile din actul de identitate.
Dup ce organul de urm rire penal s-a l murit cu privire la identitatea persoanei,
acesta este obligat s întrebe pe martor dac este so sau rud apropiat cu vreuna din p r i
i, în caz afirmativ s -i aduc la cuno tin c nu este obligat s depun m rturie. De
asemenea, martorul este întrebat în ce raporturi se afl cu p r ile i dac a suferit vreo
pagub de pe urma s vâr irii infrac iunii.50 Aceste întreb ri au menirea de a stabili raporturile
ce exist între martori i p r i i interesul pe care ace tia l-ar avea în cauza penal
respectiv , cât i pentru aprecierea declara iilor ob inute.
Urmeaz apoi ca martorul s depun jur mânt, obliga ia martorul fiind aceea de a nu
face afirma ii mincinoase i, sub prestare de jur mânt, s declare adev rul cu privire la
împrejur rile cauzei. Jur mântul este un act solemn i este necesar pentru a=i determina pe
martori s declare adev rul.51 Jur mântul este anterior depozi iei i precedat de
avertismentul pe care organul de urm rire penal il d martorilor cu privire la consecin ele ce
decurg din nerespectarea obliga iilor care le revin.
46
Tudorel Butoi, Psihologie judiciar , Editura Trei, 2012, pag. 170
47
Aurel Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Ed. Juminea, Ia i, 1979, pag. 171
48
Ion Mircea – Criminalistic , Edi ia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucure ti, edi ia din 2010, pag. 262
49
Art. 84 alin 1 din Codul de procedur penal prevede: “Martorul este întrebat mai întâi despre nume,
prenume, etate, adres i ocupa ie.”
50
Conform cu art. 84 alin 3 din Codul de procedur penal
51
Vasile Bereche an, Tudorel Butoi, în colectiv, Tratat de tactic criminalistic , Ed. Carpa i, 1992, pag. 139
128
Martorului ii se aduce apoi la cuno tin obiectul cauzei i i se arat care sunt faptele
i împrejur rile pentru l murirea c rora a fost propus ca martor.
De i aceast etap pare a fi guvernat doar de norme procedurale, organul judiciar

este obligat s respecte câteva tactici necesare cre ri unui context psihologic adecvat pentru
ob inerea unor declara ii complete i adev rate. Astfel, trebuie avute în vedere:
a. Primirea martorului într-o manier , civilizat care trebuie s fie prezent înc din
momentul a tept rii pân în momentul audierii propriu-zise. În acest context, reamintim
necesitatea lu rii unor m suri pentru evitarea contactului cu al i martori i cu alte p r i din
proces.
b. Crearea unui cadru de ascultare caracterizat de seriozitate, lipsit de factori de stres
care pot distrage aten ia martorului, cum ar fi de exemplu prezen a unor persoane str ine, a
unor obiecte, aparate sau instala ii ce pot stârni curiozitate sau team .
c. Comportarea organului judiciar într-un mod calm, astfel fiind redus încordarea,
nelini tea fireasc a martorului. Atitudinea de r ceal , de sfidare, de arogan poate conduce
la inhibarea martorului sau chiar determinarea acestuia s evite declara ia, sau poate
determina pe martor s nu declare tot ce tie cu privire la faptele i împrejur rile cauzei ori s
refuze s r spund la întreb ri, de i este de bun -credin .
De asemenea, cel care conduce ascultarea trebuie s g seasc un limbaj comun cu
martorul, trebuie s citeasc psihologia martorului pentru a putea realiza contactul psihologic,
întrucât tactica ascult rii se stabile te în fiecare cauz concret , pentru c fiecare martor
este diferit.
Faza relat rilor libere
Aceast etap începe prin adresarea de întreb ri generale, denumit întrebare –
tem , de natur a da posibilitatea martorilor s declare tot ceea ce tiu în leg tur cu faptele
sau împrejur rile pentru a c ror l murire au fost solicita i s depun .
Relatarea liber reprezint un anumit avantaj, datorit spontaneit ii sale, faptele fiind
prezentate a a cum au fost percepute i memorate de c tre martor. Astfel, martorul este
invitat de c tre organul de urm rire penal s prezinte prin viu grai, cu cuvintele sale tot ce
tie despre infrac iune i persoanele implicate în s vâr irea ei. De exemplu, “Ar ta i ce
cunoa te i în leg tur cu accidentul de circula ie produs pe data de… în locul …?” sau “Ce
cunoa te i în leg tur cu împrejur rile s vâr irii furtului din data de … în paguba…?”.
Adresându-li-se o asemenea întrebare general , martorii au posibilitatea s povesteasc
faptele, împrejur rile în succesiunea lor logic , fireasc , s prezinte tot ce cred c ar interesa
cauza, f r ca relatarea s fie limitat prin interven iile celui care conduce ascultarea.
Relatarea liber ofer i alte avantaje. Astfel, povestind ceea ce consider c ar
interesa organul de urm rire penal , martorii pot prezenta i unele fapte, date, împrejur ri,
detalii necunoscute pân atunci, cu importan pentru cauz sau elemente din care s
rezulte s vâr irea altor infrac iuni de cei cu privire la activitatea c rora au fost chema i s
fac declara ii. 52
Concluzând, putem spune c relatarea liber prezint numeroase avantaje, dintre
care amintim:
− eviden ierea limitelor cuno tin elor martorilor cu privire la împrejur rile cauzei i la
persoanele care au s vâr it infrac iunea
− reducerea considerabil a influen ei pe care organul de urm rire penal o poate
exercita asupra martorului (s-a constatat c solicitarea martorului de a povesti tot
ce tie în leg tur cu cauza i cu persoanele faptei, spore te încrederea atât în
organul judiciar cât i în el însu i);
− eviden ierea posibilit ilor de exprimare a martorilor (lipsa unui cadru impus ofer
posibilitatea unei nara iuni spontane, înso it de expresii particulare, de intona ie i
52
Tudorel Butoi, Psihologie judiciar , Editura Trei, 2012, pag.140
129
gestic proprii martorului, toate acestea fiind de un real folos organelor judiciare
atât în timpul ascult rii cât i în procesul aprecierii declara iilor);
− posibilitatea oferit organului de urm rire penal de a face aprecieri cu privire la
nivelul de dezvoltare a proceselor psihice, temperamentul, starea de emotivitate i
gradul de cultur ale martorului.
Faza punerii întreb rilor i ascultarea r spunsurilor
Aceast etap este facultativ , spre deosebire de primele dou care sunt obligatorii. În
literatura de specialitate, aceast etap mai este denumit i “interogarea martorului”,
“ascultare dirijat ”, sau “relatare ghidat ”.
Tactica ascult rii în aceast etap se stabile te având în vedere, în principal pozi ia
martorilor asculta i. În cazul martorilor de bun credin , care în cadrul relat rii libere au avut
omisiuni, probleme insuficient clarificate, confuzii sau afirma ii contradictorii, li se vor adresa
întreb ri de precizare i verificare pe marginea acestor aspecte. Întreb rile vor fi puse cu
scopul de a ajuta martorii s - i aminteasc de rela iile necesare l muririi complete a
împrejur rilor cu privire la care sunt asculta i, s - i formuleze declara ia clar i precis pentru a
avea valoare în cauz . În aceast situa ie, cu ajutorul interogatoriului, vor fi înl turate
reticen ele, sentimentul de incertitudine, iar martorul va fi îndemnat s vorbeasc i s devin
mai comunicativ.53
Astfel, întreb rile folosite la ascultarea martorilor se stabilesc în concret pentru fiecare
martor în parte, în raport cu particularit ile cauzei, cu pozi ia martorilor, con inutul relat rii
libere, cu problemele sau aspectele care trebuie s fie clarificate, verificate. Acestea vor avea
ca scop completarea relat rii libere, convingerea organului judiciar de siguran a martorului în
privin a m rturiei depuse sau determinarea martorului s revin asupra unor afirma ii
neconforme cu realitatea perceput .
În raport cu succesiunea prezent rii lor, întreb rile se pot împ r ii în trei categorii54:
1) Întreb ri cu privire la raporturile anterioare infrac iunii dintre persoanele participante în
proces, care vor fi completate cu întreb ri referitoare la starea general a
organismului celui care a perceput (martorul) cu preciz ri necesare pentru explicarea
neconcordan elor, necesare în procesul aprecierii m rturiei.
2) Întreb ri cu privire la s vâr irea propriu-zis a infrac iunii, care au menirea de a limita
activit ile din cadrul procesului infrac ional, precizându-se condi iile de los i timp în
care s-a produs. Astfel, se vor adresa întreb ri pentru l murirea perioadei de timp i a
locului s vâr irii infrac iunii, cu toate condi iile de vizibilitatea, obiecte i persoane
aflate în acel loc. Apoi, i se va cere martorului s precizeze exact momentul în care a
perceput evenimentul i pân unde l-a perceput.
3) Întreb ri pentru l murirea unor aspecte întreprinse de anumite persoane dup
comiterea infrac iunii. Acestea au ca scop l murirea raporturilor stabilite ulterior
s vâr irii infrac iunii de c tre persoanele interesate.
Ascultarea repetat
Din diverse motive se poate ivi necesitatea audierii repetate a unor martori, fie pentru
a înl tura contradic iile dintre depozi ia ini ial i probele administrate anterior, fie din motiv
de suspiciune cu privire la sinceritatea martorului.55 Astfel martorii pot fi solicita i de organul
judiciar s - i completeze relat rile anterioare.
De regul , ascult rile repetate se organizeaz de organul judiciar, iar preg tirea
ascult rii se face în func ie de natura neajunsului relat rilor din ascultarea primar , de
personalitatea i de pozi ia procesual a persoanei care urmeaz a fi invitat în acest scop.
Pentru ascultare se vor re ine din dosarul cauzei sursele datelor ce urmeaz a fi verificate
prin ascultarea repetat , se rev d declara iile altor persoane, se verific condi iile de loc i de
timp în care au fost percepute p r ile vizate din declara iile anterioare i se va avea în vedere
53
Nelu Viorel C tura, Crimialistic , Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2011, pag. 174
54
Nelu Viorel C tura, op.citat , pag. 175-176
55
Adriana Iuliana Tudorache, op.citat , pag. 181
130
starea lor emo ional , a organismului, în general, în momentul recep ion rii evenimentului
infrac ional.
Ascultarea repetat presupune faza relat rilor libere i faza punerii de întreb ri i
ascult rii r spunsurilor. Faza discu iilor prealabile nu mai este necesar , întrucât persoana
care face declara iile i organul judiciar se cunosc în suficient m sur , contactul psihologic
fiind realizat.56
Se începe prin a i se cere martorului s arate din nou tot ce cunoa te cu privire la
fapta cercetat , deoarece unele relat ri libere pot con ine detalii diferite i importante, fa de
cele anterioare. Este posibil ca cel ascultat s î i aminteasc despre secven e din procesul
s vâr irii faptei, pe care la audierea primar le-a pierdut din vedere, sau în cazul în care la
audierea primar a prezentat faptele denaturat, poate revenii asupra celor relatate i poate
prezenta situa ia real , astfel c se pot stabilii i cauzele unor declara ii nesincere din
ascult rile primare ale persoanelor interesate în cauz .
Confruntarea
“Confruntarea este o activitatea de urm rire penal care const în ascultarea a dou
persoane, una în prezen a celeilalte, ce, anterior, au mai fost audiate separat , între
declara iile lor existând contraziceri esen iale cu privire la aceea i problem ”57.
Aceast defini ie corespunde cu cea din Codul de procedur penal unde se arat , în
articolul 87 c se utilizeaz „când se constat contraziceri între declara iile persoanelor
ascultate în aceea i cauz […] dac este necesar pentru l murirea cauzei.” Tot în Codul de
procedur penal , articolul 88, alineatul 1, se arat c “persoanele confruntate sunt ascultate
cu privire la faptele i împrejur rile în privin a c rora declara iile date anterior se contrazic.”
Motivele care duc la existen a contrazicerilor între declara ii sunt multiple. În ceea ce îi
prive te pe martori, chiar i cei anima i de dorin a de a relata adev rul, contrazicerile pot
ap rea întrucât ei nu au perceput fidel faptele sau împrejur rile de fapt la care au asistat, nu-
i amintesc cele percepute, sau nu reu esc s le redea cu ocazia ascult rii.
În ceea ce prive te contrazicerile martorilor de rea-credin i ale celorlaltor persoane
ascultate, acestea se datoreaz fie coruperii acestora de persoanele interesate în cauz , fie
sentimentelor de afec iune ori du m nie pe care le nutresc fa de p r i, fie re inerilor pe care
le au în sprijinirea organelor de justi ie pentru aflarea adev rului.
Scopul principal al confrunt rii îl constituie înl turarea contrazicerilor dintre declara iile
persoanele ascultate în aceea i cauz , îns confruntarea poate ajuta i la identificarea unor
date, indicii, probe noi care au fost omise cu ocazia ascultarea individuale a persoanelor.
Dup epuizarea întreb rilor, organul judiciar recurge, dac este cazul, la
întreb ri pentru precizarea unor date, explicarea anumitor situa ii men ionate în r spunsurile
date de persoanele confruntate, sau, eventual, de control sau le poate întreba pe p r i dac
mai au ceva de ad ugat, complet ri sau preciz ri.
De asemenea, la sfâr itul ascult rii, organul judiciar va da posibilitatea persoanelor
confruntate ca, prin intermediul s u, s - i pun întreb ri reciproce.
3.4.3 Ascultarea martorului minor
De multe decenii i mai ales în ultimii ani asist m, nu numai la noi, dar i pretutindeni
în lume la o îngrijor toare cre tere a criminalit ii în rândul adolescen ilor i al tinerilor adul i,
la o înmul ire, perfec ionare i organizare a formelor de activitate infrac ional juvenil .
Furturile, tâlh riile, violurile i în general infrac iunile de violen s vâr ite individual sau în
band prolifereaz siguran a social fiind grav pus în pericol.58
Unul dintre cele mai vechi mijloace de proba iune i printre cele mai utilizate în cadrul
procesului judiciar îl reprezint declara iile martorilor, a victimelor i a f ptuitorilor.
56
Ion Mircea – Criminalistic , Edi ia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucure ti, edi ia din 2010, pag.283
57
Aioni aoie Constantin, Tudor St nic , Vasile Gheorghe, în colectiv, op. citat , pag. 132
58
Corneliu Turianu – R spunderea juridic pentru faptele penale s vâr ite de minori, editura Continent XXI,
Bucure ti, 1995, pag. 22-23
131
Dic ionarul de criminalistic define te ascultarea ca fiind “un act procedural prin care
învinuitul, inculpatul, celelalte p r i din procesul penal, martorii sau exper ii sunt chema i s
dea declara ii sau explica ii în fa a organelor de urm rire penal sau instan elor de judecat
în conformitate cu legea i cu respectarea regulilor de tactic criminalistic ”59.
Prin intermediul organelor sale de sim i al gândirii abstracte, omul cunoa te ceea ce
se întâmpl în lumea înconjur toare i p streaz mult vreme în memorie imaginile
evenimentelor ce se produc în fa a sa. De asemenea, el are capacitatea s reproduc în
con tiin a sa faptele i fenomenele petrecute cu mult vreme în urm . Astfel, principalul scop
al ascult rii martorilor, inclusiv a martorilor minori, este acela de a ob ine declara ii complete
i veridice, care s reflecte just realitatea obiectiv .60
Pentru realizarea acestui scop, sunt necesare a fi îndeplinite urm toarele condi ii:
1) cel ascultat s fie capabil s perceap exact faptele, s le memoreze i s le
reproduc just i
2) el s doreasc sincer, f r s ascund nimic, s comunice anchetatorului toate
faptele pe care le cunoa te.
Particularit i psihologice ale minorilor

Fiecare minor prezint o anumit "formul " psihocomportamental , ce cuprinde, ce
cuprinde o serie de tr s turi specifice, iar cunoa terea profilului de personalitate al minorului
prezint o mare importan pentru organul judiciar care organizeaz o activitate de ascultare
a acestuia.
În primul rând, în func ie de structura de personalitate minorul se va manifesta i se va
exterioriza într-un anumit fel în timpul confrunt rii cu organul judiciar. El va manifesta o
deschidere mai mare sau mai mic în cadrul confrunt rii interindividuale cu organul judiciar.
În al doilea rând, în func ie de structura de personalitate, minorul se va manifesta într-

un anumit fel fa de fapta comis , fiind mai mult sau mai pu in marcat de aceast fapt sau
dimpotriv , manifestând indiferentism fa de ea.
Psihologia copilului studiaz cre terea mintal , dezvoltarea comportamentului s u,
inclusiv con tiin a, pân la faza de trecere pe care o constituie adolescen a i care
marcheaz inser ia individului în societatea adult . Cre terea mintal este inseparabil de
cre terea fizic , în special de maturizarea sistemului nervos i a sistemelor endocrine,
continuând pân la vârsta de 16 ani61.
Reputa ia, considera ia de care se bucur martorul în mediul social c ruia
apar ine, atitudinile, convingerile, aspira iile, idealurile, educa ia, ca aspecte de con inut ale
caracterului uman, de natur a configura caracterul s u moral, constituie elemente de
apreciere a credibilit ii personale a martorului. Indiciul psihologic ce deriv din moralitatea
martorului minor este insuficient pentru a aprecia pozi ia de impar ialitate sau de par ialitate a
martorului, dar o pluralitate concordant de astfel de indicii dobânde te într-o anumit
m sur o valoare sporit . Personalitatea celui de la care eman m rturia, considerat în
ansamblul atributelor sale, constituie un criteriu de apreciere a valorii acesteia. Îns , acestui
element trebuie s i se asocieze i altele, mai ales pozi ia subiectiv a minorului în pricina în
care depune m rturie.
Un alt element valoros de credibilitate al martorului îl furnizeaz cunoa terea trecutului
s u, a educa iei primite, a mediului al c rui produs este, deoarece toate aceste elemente îi
determin minorului concep ia despre lume i via i modul de a gândi.
M rturia va purta întotdeauna amprenta unui anumit mediu social, a deprinderilor, a
educa iei primite de c tre minori.
59
Dic ionar de criminalistic – dr. Ion Anghelescu, dr. Nicolae Dan, dr. Ion Grigorescu, dr. Dumitru Sandu, dr.
Mircea Constantin, Ioan R. Constantin, Ion Sima, Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1984, pag. 25
60
S. A. Golunski – Criminalistica, Editura tiin ific , Bucure ti, 1961, pag. 315
61
Jean Piaget, Barbel Inhelder, Psihologia copilului, Editura didactic i pedagogic , Bucure ti, 1966, pag. 3
132
În cadrul m rturiei, un element de credibilitate al martorului îl constituie apartenen a sa
la unul din tipurile psihologice c ruia îi apar ine. În literatura psihologic exist încerc ri de a
a eza martorii într-o categorie sau alta, în func ie de tr s turile temperamentale dominante,
deoarece acestea î i pun amprenta asupra percep iei, memor rii i reproducerii faptelor în
cadrul m rturiei, fidelitatea acesteia fiind dependent de ele62.
Preg tirea ascult rii martorului minor
Indiferent de calitatea pe care o au în proces, preg tirea ascult rii martorilor minori
const atât în preg tirea acelora i activit i tactice ca i pentru martorii majori, cât i în
activit i specifice, cerute de v rsta i dezvoltarea lor psihic .
Vârsta la care copiii pot fi audia i ca martori nu este expres prev zut de lege i
aceasta deoarece se are în vedere faptul c nu to i copii se dezvolt în acelea i condi ii, iar
audierea lor se face în func ie de gradul de dezvoltare, precum i de natura faptelor asupra
c rora acesta este chemat s depun ca martor.63
Activitatea premerg toare ascult rii martorului minor trebuie s plece de la cuno terea
temeinic a probelor administrate în cauz i s continue cu adunarea datelor referitoare la
toate p r ile participante în proces, oprindu-se în special la minorul care urmeaz a fi audiat.
În acest sens, prima problem care se cere a fi rezolvat este cunoa terea personalit ii
minorului pentru ca organul judiciar s poat fixa tactica de ascultare, fixându- i tactica
audierii în concordan cu vârsta, anii de colarizare i dezvoltarea psihic a acestuia, dar i
pentru a alege persoana corespunz toare care s -l asiste la ascultare.
Datele despre personalitatea minorului vor fi culese de la p rin i, de la rude apropiate,
profesori sau chiar colegi de serviciu i se pot referi la dezvoltarea intelectual , situa ia la
înv tur , pasiuni, aspira ii, cercul de prieteni, raporturile cu colegii i altele. Aceste
informa ii sunt necesare întrucât minorii prezint o dezvoltare intelectual diferit , astfel c pe
lâng tr s turile generale proprii vârstei i preg tirii colare, trebuie cunoscute i
particularit ile psihice ale fiec ruia64.
În cazul în care sunt mai mul i martori minori, organul judiciar va stabilii ordinea
i modalitatea în care vor fi chema i i va stabilii i locul unde vor fi asculta i. De regul ,
ascultarea va fi acolo unde organul judiciar consider c poate exercita o influen favorabil
asupra minorului în vederea ob inerii unor declara ii exacte. Astfel, în cazul martorilor minori,
locul de ascultare poate fi sediul organului judiciar sau un loc apropiat ca atmosfer de
mediul în care tr ie te minorul, la coal , la el acas , mai ales dac acesta este sub vârsta
de 10-12 ani65.
Ascultarea în calitate de martor a minorului care nu a împlinit 16 ani se face cu
asisten a reprezentantului autorit ii tutelare, a p rin ilor, a tutorelui, curatorului ori a
persoanei în îngrijirea sau sub supravegherea c reia se afl .
Ascultarea martorului minor
Ascultarea propriu-zis a martorilor minori reprezint momentul în care se pun în
eviden regulile tactice de efectuare a acestui act procedural, cuno tin ele psihologice ale
organului judiciar privind dezvoltarea minorului în diferite etape de via , particularit ile
psihologice ale organului judiciar, profesionalismul i capacitatea lui psihic de investiga ie.
Ascultarea martorilor minori este un act cu o mare importan în stabilirea faptelor i
împrejur rilor unei cauze pentru aflarea adev rului.
Ascultarea unui martor minor care se afl pentru prima oar în fa a organului de
urm rire penal sau în fa a instan ei de judecat trebuie s parcurg cele trei etape
principale ale audierii, inându-se cont, pe lâng regulile procesual penale i de tactic
criminalistic , i de reguli psihologice, în func ie de dezvoltarea minorului pe grupe de
vârst 66.
62
Francois Gorphe, La critique du temoignage, Paris, 1927, pag. 200 citat în Aurel Ciopraga, op.citat , pag. 192
63
Nelu Viorel C tura, Crimialistic , Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2011, pag. 177
64
65
Aurel Ciopraga, Criminalistica. Tactic , Universitatea “Al. I. Cuza”, Ia i, 1986, pag. 155
66
133
Discu iile prealabile i identificarea martorului minor
Organul judiciar începe ascultarea martorului minor prin luarea datelor persoanei ale
acestuia i ale persoanei care îl asist . Identificarea martorului minor trebuie îns s aib un
caracter cât mai pu in oficial.
Este foarte important realizarea unei atmosfere destinse, a unui climat de încredere
între anchetator i minorul ascultat în faza discu iilor prealabile, prin aceasta c utându-se
familiarizarea minorului cu organul judiciar. Discu iile vor avea o manier capabil de a
convinge pe minor de interesul evident al anchetatorului fa de cele relatate de el.67
-
Relatarea liber
Dup ce a fost realizat o atmosfer familial minorului, în momentul în care acesta
este relaxat emo ional, se trece la faza relat rilor libere.
La începutul acestor relat ri, organul judiciar îi arat minorului fapta la care se refer
audierea i calitatea procesual a lui. Dac este f ptuitor, i se prezint învinuirea, cerându-i-
se s dea o declara ie scris asupra învinuirii, dup care s arate tot ce cunoa te în leg tur
cu fapta respectiv i totodat s propun probe pentru a fi administrate în cauz . Când este
martor sub 14 ani sau are calitatea de parte v t mat în proces, i se cere s declare sincer
tot ce tie în leg tur cu fapta cercetat .68
În cazul martorului minor aceast etap începe prin adresarea unei întreb ri generale,
întrebare tem de natur a da posibilitatea minorului s declare tot ceea ce tie în leg tur
cu faptele sau împrejur rile pentru a c ror l murire a fost solicitat s depun . de exemplu:
"Spune ce cuno ti în leg tur cu împrejur rile s vâr irii furtului din data de 29 octombrie
1999 în magazinul X din Arad?".
Relatarea liber prezint un anumit avantaj fa de declara iile ob inute pe cale
interogativ , datorit spontaneit ii sale69, faptele fiind prezentate a a cum au fost percepute
i memorate de martorul minor.
Faza adres rii de întreb ri i ascult rii r spunsurilor

Aceasta este urm toarea faz a procesului de ascultare a martorului minor.
Întreb rile se pun de organul judiciar dup relat rile libere i numai dac sunt
necesare. Scopul lor este de a completa declara ia dat cu date noi, care se pot ob ine prin
dezvoltarea unor situa ii deja men ionate în relatarea liber , reamintirea unor secven e sau
momente omise în expunere. De asemenea, prin intermediul întreb rilor se realizeaz i un
control asupra celor declarate.70
- Aceast ordine de grupare poate s difere în raport cu fapta concret , cu
particularit ile infrac iunii i ale minorului, organul judiciar fiind în m sur s schimbe
ordinea categoriile. Esen ial este ca întreb rile s fie clare, concrete, exprimate într-o
form accesibil minorului, potrivit cu vârsta, experien a, preg tirea i inteligen a lui,
s nu aib mai multe în elesuri i s nu fie sugestive.
Particularit i tactice în ascultarea martorului minor

Rela ia interpersonal anchetator – martor minor
Pentru a câ tiga încrederea sa, anchetatorul trebuie s fie blând, încrez tor, prietenos
i s adopte o min deschis , aspect ce nu va fi neglijat pe întreaga perioad a ascult rii.
Pentru apropierea minorului sunt necesare discu ii prealabile, câteodat destul de
lungi, pe teme care îi sunt familiare, potrivit vârstei sale. Astfel se creeaz posibilitatea
cunoa terii mai exacte a nivelului intelectual i de cuno tin e, a modului de exprimare, a
67
Adriana Iuliana Tudorache, Criminalistic , Colec ia Carte Universitar , Bucure ti, 2010, pag.178
68
Ion Mircea, op. cit., pag. 275
69
Emilian Stancu, op. citat ., pag. 81
70
Ion Mircea, op. citat , pag. 282
134
temperamentului.71 Pot fi de asemenea depistate unele deficien e psihice sau de dezvoltare
intelectual , situa ie în care se solicit ajutorul unui specialist.
În studierea psihologic a delincventului minor, anchetatorul trebuie s utilizeze dup
caz una sau mai multe metode de studiu: observa ia, metoda conversa iei exploratoare,
metoda experimentelor de laborator i metoda cercet rii rezultatelor activit ii creatoare.
Observa ia este baza cea mai solid a muncii psihologice. Minorul urmeaz s fie observat
tot timpul, în contact cu al i minori, în dormitor, în timpul ocupa iei dirijate i libere, în timpul
execut rii sarcinilor anume trasate, în timpul discu iilor cu experimentatorul. În timpul
observa iei, orice activitate a minorului va fi observat i de cel pu in doi psihologi.
A doua metod este metoda conversa iei exploratoare, principala cale de contact cu
minorul. Asemenea conversa ii trebuie s aib loc potrivit (nu în cabina prea mic sau prea
mare), ci într-o loca ie unde s nu fie obiecte neobi nuite care distrag aten ia sau care s
îngrozeasc minorii la primul contact. Conversa ia trebuie preg tit în prealabil conform
obiectivului urm rit, preg tire care presupune cunoa terea aprofundat a antecedentelor
economice, familiare, psihologice, colare ale minorului i, de regul , trebuie purtat de un
anchetator de acela i sex cu minorul.
Pe aceast cale se stabilesc posibilit ile de gândire i de exprimare ale minorului, a
"înzestr rii mintale", elementele pozitive ale personalit ii minorului, moralitatea sa,
con tiin a, posibilit ile de autoapreciere.
În timpul conversa iei, anchetatorul trebuie s fie atent cu privire la urm toarele
aspecte:
a) s nu noteze nimic în prezen a subiectului, pentru ca minorul s nu cread c este
vorba de întocmirea unui proces verbal de interogatoriu
b) s nu for eze nota când prime te un refuz din partea minorului, c ci i acesta este
semnificativ în unele cazuri
c) s nu fac aluzii c ar cunoa te antecedentele minorului, de i aceast conversa ie
are în fa datele obiective furnizate de anchet
d) s cear pe cât posibil la fiecare punct o autoapreciere i o judecat moral a
faptului relatat
e) dac minorul este suficient de antrenat i i s-a câ tigat încrederea, dar numai i
numai în acest caz, s i se cear sub un titlu camuflat o autobiografie.72 De
exemplu: “Ai avut o via interesant ?”.
3.4.4 Ascultarea altor categorii de martori
Ascultarea martorilor oculari

De la martorii oculari, prezen i la desf urarea evenimentelor, se pot lua cele mai
complete i veridice declara ii.
Pe parcursul ascult rii acestor martori este indicat s se insiste pe scoaterea în
eviden a tuturor detaliilor legate de condi iile în care au avut loc faptele i s-a realizat
perceperea lor.
Cu ajutorul acestor martori trebuie reconstituite scenele din desf urarea faptelor,
evenimentelor sau împrejur rilor de fapt pe care ace tia le-au perceput sau cred c le-au
perceput. De exemplu, în cazul accidentelor de circula ie, martorii se sesizeaz despre
acestea ca urmare a zgomotului produs sau a strig tului persoanei v t mate. 73
Totu i, organul de urm rire penal trebuie s manifeste circumspec ie, deoarece
m rturia acestor martori este supus devierii din cauza ac iunii unor multitudini de factori,
obiectivi i subiectivi. În aceste condi ii, martorii au tendin a de a completa declara iile cu
presupunerile, p rerile sau concluziile personale referitoare la ceea ce s-a petrecut pân în
71
Emilian Stancu, op. citat , pag. 79
72
Tiberiu Bogdan i Ioana Sântea, Psihologie judiciar , Editura Themis Cart, Bucure ti, 2012, pag. 213
73
C. Ani oaie, V. Berche an, în colectiv, op. citat ., pag. 109
135
momentul în care s-au sesizat despre producerea evenimentului. 74 Astfel, trebuie stabilite
faptele i împrejur rile pe care martorii oculari le-au perceput într-adev r, i “contribu iile” pe
care le aduc declara iilor.
Prin ascultarea acestei categorii de martori se vor solicita în mod deosebit declara iile
privind condi iile de percepere i m sura în care pot s contribuie pe baza celor memorate, la
identificarea f ptuitorilor în cazul prezent rii acestora pentru recunoa tere.
Ascultarea martorilor care au luat cuno tin indirect despre faptele sau
împrejur rile ce formeaz con inutul declara iilor
Datorit faptului c infrac iunile s vâr ite sunt foarte variate, la fel i m surile luate de
infractori, num rul persoanelor care iau cuno tin în mod indirect de împrejur rile faptei
uneori sunt destul de reduse.
Din aceast cauz cei mai mul i martori fac parte din rândul persoanelor ce iau
indirect cuno tin despre faptele i împrejur rile în leg tur cu care urmeaz s depun . De
aici aten ia ce trebuie acordat stabilirii persoanelor care urmeaz s fie ascultate în aceast
calitate, determinarea problemelor ce pot fi l murite prin ascultare, precum i verificarea i
aprecierea declara iilor ob inute.
Ace ti martori vor fi întreba i cu privire la persoanele de la care au aflat datele pe care
le de in i li se va cere s reproduc afirma iile acestora cu privire la faptele i împrejur rile
ce fac obiectul m rturiei. Verificarea afirma iilor astfel ob inute impune ascultarea persoanelor
de la care martorii au aflat cele relatate, stabilirea faptului dac sunt sau nu de buna-credin ,
precum i dac au perceput, re inut i difuzat fidel cele petrecute în realitate.
La aprecierea acestor declara ii trebuie s se in seama atât de posibilit ile i pozi ia
persoanelor care au perceput i transmis informa iile, cât i de cele ale martorilor ce se
prezint în fa a organelor de urm rire penal cu ocazia ascult rii. Numai a a, declara iile
ob inute din surse mediate vor putea fi admise în cauz ca având valoare pentru aflarea
adev rului.
Ascultarea martorilor propu i de p r i

Ascultarea tuturor martorilor propu i de p r i este obligatorie, indiferent dac sunt
chema i s confirme sau s infirme cele afirmate.
Înainte de a se asculta ace ti martori, organul de urm rire penal va proceda la o
temeinic cunoa tere a acestora: cine sunt, în ce rela ii se afl cu p r ile, interesul pe care-l
au în cauz , dac s-a încercat cump rarea lor sau nu, date despre personalitatea lor, i
altele. Este posibil ca ace ti martori s nu tie pentru ce fapte sau împrejur ri au fost chema i
s depun m rturie. În acest caz este indicat ca martorilor s li se pun întreb ri despre
fiecare aspect, am nunt în leg tur cu care s-a solicitat ascultarea lor, inclusiv a rela iilor în
care se afl cu p r ile în cauz .
În ascultarea acestor categorii de martori, întreb rile pe mai multe variante, cele de
rezerv ori cele care s oblige martorii s furnizeze am nuntele prin care se asigur
verificarea informa iilor f cute, trebuie s stea, în mod special, în aten ia organului de
urm rire penal . 75
În declara ia scris se vor consemna atât r spunsurile lor, cât i întreb rile care le-au
generat. Astfel, organul de anchet înl tur posibilitatea ca unii din ace ti martori s fie
determina i ulterior s fac declara ii mincinoase.
74
Nelu Viorel C tura, Crimialistic , Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2011, pag.178
75
Adriana Iuliana Tudorache, op.citat , pag. 181
136

3.6 Tactica ascult rii învinuitului i inculpatului
3.8.1 Tactica efectu rii confrunt rii
3.8.2 Tactica efectu rii prezent rii pentru recunoa tere
3.8.3 Tactica efectu rii reconstituirii
Caracteristici ale form rii declara iilor persoanei v t mate
Prelucrarea i decodificarea informa iilor.

Aceast etap , esen ial în formarea declara iilor persoanei v t mate, const în
prelucrarea i decodificarea la nivel cortical a informa iei percepute.
Factorii de bruiaj ce ac ioneaz în procesul perceptiv, ac ioneaz în egal m sur i în
procesul decod rii informa iilor. De aceea, trebuie lua i în calcul la:
• aprecierea dimensiunilor - este important în situa ii de genul aprecierii
m rimii, deosebit de util atunci când se au în vedere instrumentele ce au
servit la s vâr irea infrac iunii, la autoap rare .a. Cercet rile psihologice au
pus în eviden tendin a de supraestimare a dimensiunii obiectelor mici i de
subestimare a dimensiunii obiectelor mari. Aprecierea m rimii obiectelor se
poate situa mult peste m rimea lor real dac acestea apar pe nea teptate,
în timpul nop ii sau într-o atmosfer înc rcat . Aprecierea adâncimii i
distan ei poate fi distorsionat de factori care conduc la percep ii false, cum
ar fi, de pild : m rimea imaginii retinale; un obiect este perceput de la
distan ca mic, ca i în cazul perspectivei lineare în care se vede cu cât
mai îndep rtat, cu atât mai mic. De asemenea, umbrele, modul de
repartizare a luminii pe un obiect, reprezint un factor important de
percepere a reliefului. Partea mai luminat este v zut ca fiind mai
proeminent datorit form rii unei leg turi între impresiile vizuale i tactil-
kinestezice, în cursul experien ei cu obiectele etc. De aceea, ar fi excesiv s
se pretind persoanei v t mate (ca i martorilor) s fac aprecieri cu o
precizie ce dep e te limita omului normal înzestrat asupra tipului i
dimensiunilor obiectelor vulnerante, a leziunilor provocate de acestea.
• aprecierea timpului este strâns legat de fenomenele susceptibile de
modificare, de transformare în timp i constituie o reflectare a duratei,
vitezei i succesiunii fenomenelor realit ii. Fa de semnifica ia sa, în
literatura de specialitate, raportat la elementul timp, cu inciden e în
comiterea faptului penal, se au în vedere:
durata în timp a infrac iunii, a altor fapte având leg tur cu
infrac iunea sau f ptuitorul.
localizarea temporal a faptei s vâr ite i a altor activit i legate de
infrac iune i f ptuitor.
succesiunea în timp a unor episoade având leg tur cu infrac iunea
i f ptuitorul.
ritmul, viteza de desf urare în timp a unor asemenea fenomene.
• aprecierea mi c rii este dictat de împrejurarea c cele mai multe
infrac iuni se s vâr esc prin manifest ri pozitive - prin ac iuni materializate
137
de multe ori prin mi care. Aprecierea vitezei cu care se desf oar aceste
ac iuni, a ritmului în care se succed evenimentele, intereseaz , de multe
ori, în cauzele penale, pentru în elegerea mecanismului producerii
infrac iunii, a cauzelor acesteia sau a materializ rii activit ii ce formeaz
latura obiectiv a infrac iunii.
Frecvent, în declara ia persoanei v t mate privitoare la mi care, sunt întâlnite informa ii
decodate de analizatorul vizual i de cel auditiv. Evaluarea vitezei mi c rii obiectelor
percepute este influen at de distan a dintre obiectul în mi care i subiect, cu cât aceast
distan este mai mare, deci unghiul vizual mai mic, cu atât mi carea va fi perceput ca mai
înceat .
Tactica audierii propriu-zise a persoanei v t mate
Preg tirea în vederea ascult rii victimei
Preg tirea ascult rii persoanei v t mate este o activitate absolut necesar , care se
cere efectuat în toate împrejur rile, indiferent de gradul de dificultate al cauzei i care
trebuie dirijat în direc ii tipice oric rei audieri, începând cu aceea a martorului, i anume:
• studierea materialului cauzei presupune stabilirea persoanelor care
trebuie ascultate în calitate de parte v t mat , parte civil ori parte
responsabil civilmente, a problemelor ce vor fi l murite prin ascultare, a
datelor i a probelor ce vor fi folosite în ascultare, precum i a ordinii folosirii
lor. Studiind materialele cauzei, organul de urm rire penal trebuie s
stabileasc dac persoanele pot avea calitatea procesual de parte
v t mat , de parte civil ori de parte responsabil civilmente în procesul
penal, precum i temeiul acestei calit i.
• cunoa terea persoanelor care urmeaz a fi ascultate, constituie o alt
cerin tactic a preg tirii audierii. Organul judiciar trebuie s manifeste o
preocupare deosebit pentru cunoa terea personalit ii i a tr s turilor
psihice specifice p r ilor care urmeaz a fi ascultate. Datele cu privire la
identitatea, preg tirea, profesia, locul de munc , trebuie completate cu cele
referitoare la comportarea persoanelor v t mate înainte i dup s vâr irea
infrac iunii, la profilul psihologic, la natura eventualelor rela ii cu persoanele
antrenate în s vâr irea faptei. Din informa iile ob inute, organele judiciare
trebuie s desprind eventualul interes pe care persoana v t mat l-ar avea
în solu ionarea cauzei penale, altul decât interesul dovedirii vinov iei
învinuitului (inculpatului) pentru ca acesta s fie cât mai^ aspru pedepsit.
• întocmirea planului de ascultare, dac situa ia o impune - teoretic,
întocmirea planului în vederea ascult rii vizeaz problemele ce urmeaz a fi
l murite prin ascultarea persoanei v t mate, materialul probator ce va fi
folosit în timpul ascult rii i ordinea în care va fi folosit acesta. Con inutul
concret al planului de ascultare difer , fire te, de la caz la caz. In esen ,
elaborarea unui plan de audiere, în cazul persoanei v t mate, ca i al altor
p r i, va urm ri:
condi iile în care p r ile au luat cuno tin despre faptele sau
împrejur rile cu privire la care sunt ascultate;
pozi ia p r ii v t mate ori a p r ii civile fa de celelalte p r i,
interesul lor de a declara într-un anumit fel;
natura i valoarea probelor ce urmeaz a fi folosite în ascultare;
138
Tactica audierii în faza relat rii libere
Verificarea identit ii reprezint primul moment al audierii propriu-zise. Dup ce

organul judiciar s-a edificat cu privire la identitatea persoanei v t mate, îi aduce la
cuno tin faptele i împrejur rile în leg tur cu care va fi ascultat , inclusiv posibilitatea
legal de a se constitui ca parte v t mat , parte civil în proces, de a renun a la acest drept
conferit de lege i de a fi ascultat în calitate de martor.
Practic, sfera întreb rilor prev zute de lege (nume, prenume, etate, adres i ocupa ie -
art.84 alin.1 C.pr.pen.) poate fi l rgit prin formularea altor întreb ri cu caracter neutru.
Acestea au avantajul de a familiariza victima cu atmosfera în care se desf oar audierea i
convingerea acesteia c organul judiciar este bine informat i o pot determina s renun e la
orice încercare de inducere în eroare.
Conduita tactic în momentul ascult rii libere - relatarea liber sau spontan începe
prin adresarea unei întreb ri de ordin general, menite s ofere posibilitatea persoanei
v t mate s declare tot ce tie cu privire la faptele i împrejur rile pentru a c ror l murire
este ascultat .
Printre regulile tactice principale aplicate se g sesc:
• ascultarea persoanei v t mate cu r bdare i calm, f r a fi întrerupt ,
chiar dac aceasta relateaz faptele cu lux de am nunte, unele f r
semnifica ie pentru clarificarea cauzei. Limitarea expunerii la aspectele
importante comport neajunsul de a nu fi sesizate aspectele care prezint
importan pentru victim i din punctul de vedere al organelor judiciare.
• evitarea oric rui gest, reac ie, min sau expresie, mai ales de
nemul umire, ironic , prin care se aprob sau se resping declara iile
persoanei v t mate, evitarea apostrof rii sau oric ror aprecieri cu privire la
posibilit ile sale de a percepe, de a memora sau reproduce faptele ori
împrejur rile cu privire la care este ascultat .
• ajutarea ei cu mult tact, f r a o sugestiona sub nici o form dac nivelul
intelectual, cultural, împiedic persoana v t mat s fac o relatare liber
cât de cât coerent .
• în timpul relat rii libere, organul judiciar î i va nota aspectele
semnificative, ca i eventualele contraziceri sau neclarit i în expunere.
Sub raport tactic criminalistic, relatarea spontan prezint unele avantaje:

• persoana v t mat poate relata împrejur ri necunoscute de organul de
urm rire penal pân la acea dat .
• pot ap rea date din care s rezulte s vâr irea altor fapte penale de c tre
învinuit sau inculpat.
• organul de urm rire penal are posibilitatea s studieze modul în care victima
î i formuleaz declara iile sub aspectul veridicit ii, al încerc rilor de completare
a unor lacune, al explic rii cauzelor agresiunii.
• pot fi evaluate sinceritatea i buna-credin a victimei, dar i dorin a de
r zbunare.
Studierea persoanei v t mate constituie, pentru cel care conduce ascultarea, temeiul
tacticii ce va fi folosit în faza ulterioar a audierii. Dac , prin relatarea liber ori spontan ,
au fost l murite complet toate faptele i împrejur rile, se trece la consemnarea declara iei
p r ii, f r s se mai recurg la adresarea de întreb ri.
Conduita tactic în momentul formul rii de întreb ri - ultima etap a audierii nu are,
teoretic, caracter obligatoriu. în practic îns , sunt numeroase cazuri în care organul judiciar
este nevoit s formuleze întreb ri în scopul l muririi unor aspecte neclare, confuze.
Veracitatea, claritatea r spunsurilor care s completeze relatarea liber este, fire te,
139
condi ionat de modul de comunicare dintre organul judiciar i persoana audiat , de modul
de adresare a întreb rilor i de succesiunea acestora. Aceasta presupune claritate, concizie,
precizie, adaptabilitate la personalitatea, gradul de cultur , profesiunea sau inteligen a p r ii
v t mate audiate.
Adresarea de întreb ri devine obligatorie în ipoteza victimelor asupra c rora exist
suspiciuni cu privire la sinceritatea lor, respectiv la buna-credin . în consecin , întreb rile
trebuie formulate astfel încât s determine persoana ascultat s fac declara ii conforme cu
realitatea. Sub aspectul tacticii criminalistice, ascultarea acestor persoane se aseam n cu
ascultarea unor martori mincino i, deci cu a unor posibili învinui i:
• întreb rile de completare sunt necesare în cazurile în care persoana
v t mat relateaz mai pu in decât ceea ce a perceput în mod real.
Caracterul incomplet al declara iilor ob inute pe calea relat rii libere este
consecin a unor cauze obiective sau subiective diverse: recep ie
distorsionat , memorare incomplet , redare irelevant , cu omiterea unor
episoade semnificative, atitudine de rea-credin .
• întreb rile de precizare vizeaz acele aspecte la care persoana v t mat
s-a referit, dar lipsa de claritate impune unele detalieri. Acest gen de
întreb ri se refer la aspecte aparent secundare, destinate circumstan ierii
de loc, timp i mod privind producerea agresiunii (vezi, de exemplu, for a i
num rul loviturilor, starea psihologic a agresorului .a.).
• întreb rile ajut toare sunt destinate reactiv rii memoriei i înl tur rii
denatur rilor de genul substituirilor sau transform rilor. Procedeul tactic îl
constituie reamintirea prin asocia ia de idei, îndeosebi asocia ia prin
contiguitate, ce reprezint acele leg turi dintre obiecte i fenomene,
caracterizate prin simultaneitatea producerii lor în timp i în spa iu. Organul
judiciar îi poate sugera ideea asocierii faptului temporar uitat unor alte fapte,
aflate în contiguitatea spa ial sau temporar .
• întreb rile de control destinate verific rii unor afirma ii sub raportul
exactit ii i veridicit ii. Acest gen de întreb ri este util întrucât permite
verificarea pozi iei de fidelitate sau de nesinceritate pe care o adopt
persoana v t mat .
Adresarea acestor întreb ri trebuie f cut cu respectarea regulilor tactice, similare celor
de la martor. întreb rile trebuie s fie clare, precise, concise, i exprimate într-o form
accesibil persoanei ascultate, potrivit vârstei, experien ei, preg tirii i inteligen ei sale. Dar
acestea vor viza strict faptele percepute de c tre persoana v t mat , iar nu punctul de
vedere referitor la natura acestora sau la problemele de drept. Bineîn eles, întreb rile nu vor
con ine elemente de intimidare, de punere în dificultate a persoanei v t mate, iar tonul pe
care sunt adresate nu trebuie, în nici un caz, s sugereze r spunsurile.
Verificarea i aprecierea declara iilor persoanei v t mate - este absolut necesar

pentru stabilirea veracit ii lor i aprecierea corect a depozi iei. Verificarea se va face prin
compararea declara iilor persoanei v t mate cu celelalte mijloace de prob administrate în
cauz , precum i prin efectuarea unor activit i de urm rire penal , cum ar fi: ascultarea
martorilor, învinui ilor (inculpa ilor), confrunt rile, constat rile tehnico- tiin ifice ori expertizele,
reconstituirile, cercet rile locului faptei etc.
Evaluarea declara iilor se poate realiza i prin efectuarea altor activit i în afara celor de
urm rire penal , precum: studierea unor înscrisuri emanate de la persoana ascultat ,
verificarea activit ilor desf urate în perioada în care sus ine c s-a aflat la locul s vâr irii
faptei.
140
3.6 Tactica ascult rii învinuitului sau inculpatului
Reguli i procedee tactice aplicate în ascultarea învinuitului sau a inculpatului
Preg tirea ascult rii
Pentru ca interogarea învinuitului sau a inculpatului s - i ating scopul propus, se

impune, în primul rând, o organizare riguroas a acestei activit i care, în linii mari, se
apropie de preg tirea ascult rii martorului. Astfel:
• studierea materialelor sau datelor existente în cauz - pe plan tactic
criminalistic, studierea materialelor cauzei presupune cunoa terea datelor
referitoare la modul i împrejur rile în care s-a s vâr it fapta, la probele
existente în acel moment la dosar, la participan i, la persoana v t mat , la
martori .a., date care urmeaz s fie completate, confirmate sau verificate
i prin declara iile învinuitului sau ale inculpatului. Studierea materialului
cauzei, ca, de altfel, întreaga preg tire a ascult rii, se efectueaz cu
maxim urgen i operativitate, regul tactic dominant în încercarea de
solu ionare a cauzelor penale.
• cunoa terea personalit ii învinuitului sau a inculpatului - aceast cerin
tactic are o inciden direct , imediat asupra stabilirii tacticii de ascultare,
servind la conturarea ulterioar a laturii subiective a infrac iunii. Dintre
principalele elemente de natur s conduc la definirea personalit ii unui
individ, men ion m:
tr s turile psihice ale personalit ii:
• caracterul, tr s tur psihic ce define te manifest rile de
conduit cu semnifica ie moral pozitiv (sinceritate,
corectitudine, con tiinciozitate, demnitate, sociabilitate etc.)
sau negativ (nesinceritate, egoism, susceptibilitate,
îngâmfare, cruzime etc.);
• temperamentul, tr s tur ce determin diferen ierea psihic
a indivizilor în func ie de capacitatea energetic i dinamic
a comportamentului, ca de pild , tipul coleric (puternic,
neechilibrat i excitabil) tipul sanguinic (puternic, echilibrat,
mobil), tipul flegmatic (puternic, echilibrat, inert) i tipul
melancolic (slab);
• aptitudinile, unele având un sens general (inteligen ,
precizia memoriei, spiritul de observa ie, imagina ia .a), iar
altele un sens special, ajungând pân la talent (pentru
muzic , poezie, sport etc.).
factorii care au influen at sau condi ionat evolu ia somato-psihic
(vorbire, mers) i social a învinuitului sau inculpatului, cum ar fi:
• mediul familial sau social în care a evoluat i s-a format,
colile urmate, locul în care i-a satisf cut serviciul militar.
• cercul de prieteni, în general sistemul i natura rela iilor
sociale în care a fost sau se afl antrenat, deci al mediului
ales.
• nivelul de inteligen , sl biciunile, pasiunile sau viciile, st rile
psihofizice, gradul de preg tire intelectual , comportamentul
în familie i în societate, activit i desf urate.
• eventuale antecedente penale, raporturile cu al i participan i
la s vâr irea infrac iunii sau cu victima. Toate aceste date
pot fi ob inute din studierea materialului cauzei, din
informa iile culese de la locul de munc , de la domiciliu, din
141
declara iile martorilor, din studierea cazierului, precum i din
discu iile preliminare purtate cu învinuitul sau inculpatul.
• organizarea modului de desf urare a ascult rii - modul de interogare se
circumscrie planului general de urm rire penal elaborat într-o anumit
cauz penal i care con ine versiunile, problemele de clarificat, metodele
tactice folosite, ordinea de efectuare a diverselor activit i procedurale, dup
cum s-a precizat mai sus. Tactic, organizarea ascult rii presupune:
stabilirea cu precizie a problemelor, care urmeaz a fi clarificate cu
ocazia ascult rii, precum i a datelor ce trebuie verificate cu acest
prilej.
preg tirea materialului probator ce urmeaz s fie folosit în timpul
ascult rii (mijloace materiale de prob , fotografii, diverse
înregistr ri).
determinarea ordinii în care se va face ascultarea. Dac în cauz
exist mai mul i învinui i sau inculpa i, la început vor fi asculta i cei
care de in mai multe date, sau cei care fac declara ii sincere i
complete. Pentru ob inerea cât mai multor date, deseori se impune
ascultarea mai întâi a martorilor, prioritate având martorii oculari.
Date mai pot fi ob inute din informa ii extraprocesuale, efectuarea
de expertize judiciare.
stabilirea modalit ii de citare, a datei, orei i locului în care ace tia
urmeaz s fie prezen i în vederea ascult rii. Ordinea i
modalitatea de citare trebuie astfel concepute, încât s se evite, cel
pu in în faza primelor ascult ri, contactul între diversele persoane
interesate în cauz , îndeosebi în ipoteza existen ei mai multor
învinui i sau inculpa i, martori, persoane v t mate, p r i civile etc.
In asemenea împrejur ri, dac ascultarea se face la intervale de
timp care permit contactul între cei asculta i i cei care urmeaz s
fie audia i, primii pot dezv lui problemele asupra c rora a insistat
organul judiciar, ce au declarat în leg tur cu ele i care ar putea fi
datele de inute de anchetator. Sub raport psihologic, eficien a
primei ascult ri poate fi foarte mare în cazul în care aceasta se
face la locul comiterii infrac iunii, îndeosebi în situa ia celor
s vâr ite cu violen (omor, viol, tâlh rie).
• planificarea ascult rii - finalizarea preg tirii ascult rii învinuitului sau
inculpatului se va materializa într-un plan de ascultare, întocmit pentru
fiecare învinuit sau inculpat în parte. Acesta va con ine problemele de
clarificat i succesiunea de abordare a lor, întreb rile de fond sau de
am nunt, la care va trebui s r spund cel audiat, materialele care îi vor fi
prezentate .a. Pentru elaborarea planului se va ine seama de orice situa ie
care se poate ivi în timpul ascult rii, chiar neprev zut , astfel încât organul
judiciar s nu fie luat prin surprindere sau derutat de atitudini, de reac ii
nea teptate. De aici rezult i necesitatea ca planul s aib un caracter
flexibil. Aceasta va conduce i la posibilitatea adapt rii, modific rii sau
formul rii de noi întreb ri referitoare la fapta cercetat i la persoana
autorului. Dac întocmirea unui plan este absolut necesar , în cazurile
dificile, cu învinui i sau inculpa i care refuz s recunoasc , fac declara ii
nesincere, mincinoase sau se contrazic, elaborarea cel pu in a unei schi e
de plan se impune i în cazurile simple, aspect de natur s serveasc la
urgentarea solu ion rii cauzei.
Tactica ascult rii în faza adres rii de întreb ri - formularea întreb rilor reprezint
ultima etap activ a audierii, aceasta fiind socotit momentul cel mai încordat al ascult rii
142
învinuitului sau inculpatului. Potrivit prevederilor art.72 C.pr.pen., dup ce învinuitul sau
inculpatul a f cut declara ia, i se pot pune întreb ri cu privire la fapta care formeaz obiectul
cauzei i la învinuirea ce i se aduce. El este întrebat cu privire la probele pe care în elege s
le propun , aspect de maxim importan pe linia asigur rii dreptului la ap rare.
Tactica formul rii de întreb ri este în func ie de declara iile f cute anterior de învinuit
sau inculpat, de caracterul lor sincer i complet. în esen , pozi ia unui învinuit sau inculpat,
cu privire la învinuirea adus , poate lua urm toarele forme:
• recunoa terea sincer i complet a faptelor i a învinuirii aduse.
• respingerea învinuirii i probarea lipsei lor de temeinicie.
• disimularea adev rului prin recunoa terea de fapte, unele cu caracter
penal, îns minore, având sau nu leg tur cu cauza cercetat .
• refuzul de a face declara ii, respingerea acestora sau prezentarea de
probe i alibiuri false.
Pentru formularea întreb rilor vor fi avute în vedere atât problemele a c ror rezolvare
era prev zut în planul ini ial de ascultare, cât i aspectele noi, ap rute în timpul audierii.
Procedeele tactice de ascultare a învinuitului sau a inculpatului, raportate la

împrejur rile men ionate anterior, pot fi urm toarele:
• tactica ascult rii repetate, utilizat frecvent în cazul declara iilor incomplete,
contradictorii i mincinoase, în care întreb rile de detaliu au o mare importan .
• tactica ascult rii încruci ate, având drept scop destr marea sistemului de ap rare
al învinuitului sau inculpatului, privit îns , cu anumite rezerve, deoarece poate avea
ca efect dezorientarea, încurcarea celui ascultat. Interogarea învinuitului de dou sau
mai multe persoane, în acela i timp, poate deruta, z p ci, o persoan sincer , mai
ales dac are o structur psihic mai slab . Un alt neajuns, este acela c nu to i cei
care ancheteaz au aprofundat datele din dosar i uneori se pot încurca reciproc.
• tactica întâlnirilor surpriz , folosit în momentele psihice de o anumit tensiune,
create special pentru ob inerea unor declara ii sincere. De exemplu, adresarea
întreb rii “cine v-a ajutat s transporta i obiectele sustrase?”, dup ce învinuitul a
v zut c unul dintre complici a fost introdus într-o înc pere al turat (procedeu
denumit i “tactica întâlnirilor nea teptate”).
• tactica “complexului de vinov ie “, care const în alternarea unor întreb ri neutre
cu întreb ri ce con in cuvinte “afectogene”, referitoare la fapt , la rezultatele ei, la
persoanele implicate (numele victimei, denumirea bunurilor furate etc.), care d
rezultate bune la persoanele mai sensibile.
Utilizarea acestor modalit i de audiere sau de adresare a întreb rilor, reprezentând
prin ele însele procedee distincte, trebuie conjugate cu celelalte reguli tactice aplicate în
activit ile desf urate în direc ia ob inerii de declara ii sincere i complete.
Modalit i tehnico-tactice de depistare a comportamentului simulat
Printre cei care au contribuit la ini ierea unui sistem tiin ific probator în procesul penal,
s-a aflat cunoscutul criminolog Cesare Lombroso, despre care un alt mare jurist italian,
Enrico Ferri, amintea, în “Sociologia criminal ”, c a reu it s detecteze st rile emo ionale pe
baza varia iilor de puls i de tensiune.
Dup 1900, cercet rile întreprinse în direc ia detect rii simul rii, a minciunii, au fost tot
mai numeroase, speciali tii plecând de la faptul c st rile de tensiune psihic , ap rute în
momentele de nesinceritate, cum sunt i cele specifice învinuitului sau inculpatului care
caut s ascund adev rul, determin o serie de modific ri fiziologice. Unele dintre aceste
modific ri (r gu eala, congestionarea, crisparea, sc derea saliva iei, dereglarea ritmului
respira iei i a celui cardiac .a), pot fi sesizate direct de c tre cel care efectueaz
ascultarea, dac are cuno tin e de psihologie, fiziologie i bineîn eles spirit de observa ie
143
adecvat profesiunii1.
Plecându-se de la manifest rile specifice tensiunii psihice, în literatura de specialitate s-
a încercat chiar stabilirea unor reguli dup care se poate detecta minciuna, vinov ia sau
inocen a. Astfel potrivit lui Le Clere:
o r spunsul vinovatului este mai lent i ezitant, cel al inocentului este spontan,
detaliat i deseori indignat.
o vinovatul suport mai greu privirea, spre deosebire de inocent, care, îns ,
ro e te mai u or.
o inocentul face apel la corectitudinea sa i caut s demonstreze c nu ar avea
nici un interes pentru faptele care i se imput .
o inocentul d mai greu explica ii privind modul în care i-a petrecut timpul, spre
deosebire de vinovat care ofer imediat un “excelent” alibi.
o inocentul este consecvent în declara iile pe care le face.
Necesit ile practice evidente au condus la o serie de încerc ri de g sire a unor tehnici
prin care s se detecteze cu precizie i obiectivitate principalele modific ri cauzate de
tensiunea psihic , modific ri care nu pot fi depistate printr-o simpl observa ie vizual , fie
chiar i a unui anchetator avizat i cu experien .
Primul aparat specializat de “detectare a minciunii” (lie-detector) a fost realizat în anul

1925, în Statele Unite, de Larson, ulterior fiind concepute aparate tot mai perfec ionate.
Aceste tehnici de investigare care detecteaz emo ia - iar nu cauza acesteia - se bazeaz ,
în esen , pe urm toarele elemente:
• în momentul simul rii, individul prezint o serie de manifest ri emo ionale.
• persoana ascultat nu- i poate controla în întregime aceste manifest ri
emo ionale.
Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emo ionale, folosi i de
actualele tehnici de detectare a sincerit ii sau nesincerit ii, sunt consecin a unor procese
fiziologice (cauzate de tensiunea psihic specific ), cum ar fi:
• modific rile activit ii cardiovasculare, manifestate în ritmul i amplitudinea
pulsului, precum i în tensiunea arterial .
• modificarea caracteristicilor normale ale respira iei care, în prezen a emo iei,
devine neregulat i mai grea.
• modificarea rezistentei electrice a pielii, denumit reac ia electrodermic
(R.E.D.).
• modificarea caracteristicilor normale ale vocii, func ia fonatorie influen at de
schimbarea tremurului fiziologic al mu chiului aparatului fonorespirator.
• modificarea caracteristicilor scrierii, îndeosebi în privin a vitezei de execu ie i a
presiunii, care poate cre te sau se poate reduce.
Dintre mijloacele tehnico- tiin ifice de detectare a tensiunii emo ionale, folosite în
diverse ri, de c tre organele de cercetare penal , iar în unele state occidentale i de c tre
institu ii particulare, cele mai apreciate ca r spunzând nevoilor anchetei sunt considerate
urm toarele:
Poligraful, cunoscut i sub denumirea inexact de “detector de minciuni”, este

rezultatul experimentelor efectuate de c tre Larson, care a conceput un detector denumit
“KELLER POLYGRAPH” i care avea s fie perfec ionat, dup al doilea r zboi mondial, de
c tre John Reid i Fred Inbau. In prezent, el este aplicat frecvent în Fran a, Germania,
Spania, Polonia, SUA, Japonia, Israel, Coreea etc., inclusiv în scopuri “civile”, cum ar fi
verificarea loialit ii func ionarilor unor mari nume sau de c tre servicii de informa ii.
Poligraful, folosit inclusiv în ara noastr , este un instrument care înregistreaz sub
form grafic trei indicatori de baz i modific rile fiziologice tipice st rilor de stres
psihologic:
144
Tensiunea arterial i pulsul.
Deregl rile respira iei (dou trasee).
Rezisten a electrodermic (R.E.D.) sau biocuren ii.
Contractura muscular .
Înregistrarea se face pe o band de hârtie special , prin intermediul unor pârghii
prev zute cu peni e, a c ror ac iune se face electronic, peni e care descriu trasee specifice,
din interpretarea c rora se pot deduce momentele de tensiune ale persoanei ascultate. La
aparatele mai noi se înregistreaz un al patrulea indicator: presiunea muscular exercitat
de mâinile i picioarele celui ascultat, care se modific în momentele de stres-tensiune.
Detectorul de stres emo iona! în voce (P.S.E.), cunoscut i sub denumirea de

“Dektor” (de aici i unele confuzii cu “detectorul de minciuni” de tip poligraf), este de dat
relativ mai recent , apari ia lui fiind situat în perioada anilor 1970, tot în Statele Unite. în
mod curent, Dektor-ul se folose te împreun cu poligraful.
Dup cum arat i denumirea aparatului, indicatorul fiziologic folosit pentru detectarea
tensiunii psihice, îl reprezint microtremurul vocii, determinat de st rile neurovegetative
specifice emo iei.
Detectorul de stres emo ional în scris este un dispozitiv anex al poligrafului, care
înregistreaz tot sub form grafic modific rile intervenite în scrisul unei persoane aflate într-
o stare de tensiune psihic . Se înregistreaz trei caracteristici ale scrierii: timpul de laten ,
durata scrierii r spunsului i presiunea scrierii.
Cabinetele de detec ie mai dispun de posibilit i de înregistrare fonic i
videomagnetic care se efectueaz într-o camer al turat . La nevoie, în cabinet se poate
face i proiec ia unor imagini, reprezentând stimuli vizuali afectogeni, ale unor persoane, ale
consecin elor faptelor infrac ionale etc.
Printre factorii care concur direct la reu ita unei perchezi ii, un loc central îl ocup
factorii de natur psihic , factori a c ror cunoa tere de c tre organul judiciar este absolut
necesar . Conturarea exact a problematicii psihologiei presupune, de la bun început,
sublinierea distinc iei dintre psihologia persoanei care efectueaz perchezi ia i psihologia
celui perchezi ionat. Aceast distinc ie este impus de faptul c ne afl m în fa a unui act
procedural, întrucâtva asem n tor (desigur pe teren psihologic) ascult rii învinuitului sau
inculpatului. În acest “duel” putem constata c nu numai organul de urm rire penal caut s
sesizeze modul de gândire i de ac iune al celui perchezi ionat, dar i cel perchezi ionat, mai
ales dac este o persoan versat , va încerca s se transpun în pozi ia persoanei venite s
perchezi ioneze în momentul în care ascunde obiectele.
Psihologia organului judiciar care face perchezi ia trebuie s fie definit printr-un sim de
observa ie bine dezvoltat, o putere mare de concentrare i de stabilitate a aten iei, o intui ie
rapid , capacitate de analiz i de sintez . Totodat , el trebuie s fie perseverent, ordonat,
s dea dovad de mult calm i chiar de o anumit rezisten fizic , mai ales în cazul
perchezi iilor de lung durat .
In esen , efectuarea unei perchezi ii reclam , printre altele, i o serie de calit i
psihofiziologice determinate, printre altele, de for a, mobilitatea i dinamismul sistemului
nervos, de echilibrul existent între procesul de excitare i inhibi ie.
Fa de importan a perchezi iei pentru aflarea adev rului, este evident necesitatea
urm ririi de c tre organul judiciar a unei conduite guvernate de reguli generale, comune
tuturor acestor acte procedurale. Astfel:
• examinarea minu ioas i observarea permanent , în accep ia sa psihologic , de
dirijare a aten iei spre o percep ie mai bun , complet , atât a comportamentului
145
persoanei perchezi ionate cât i a particularit ilor întregului loc în care se face
perchezi ia. îndeosebi în cazul perchezi iilor mai dificile, de lung durat , este indicat
ca o persoan s fie îns rcinat cu supravegherea comportamentului celui
perchezi ionat, de regul acesta fiind cel care conduce perchezi ia. men inerea
stabilit ii aten iei, ceea ce impune evitarea monotoniei, printr-o anumit varia ie în
cercetare, precum i prin efectuarea de pauze pentru odihn , dar nu într-o manier
comun .
• adaptarea rapid la situa ii concrete întâlnite la fa a locului, dublate de mobilitatea
gândirii în interpretarea datelor ob inute pe parcursul perchezi iei. Organul de
urm rire penal trebuie s fie preg tit, în orice moment, s renun e la versiunile
ini iale, îndreptându- i aten ia într-o alt direc ie care se dovede te corespunz toare
realit ii.
• perchezi ia necesit mult perseveren , calm i r bdare, o asemenea activitate
fiind incompatibil cu superficialitatea, nervozitatea, graba ori repulsia fa de anumite
lucruri sau obiecte, elemente pe care sconteaz deseori cel care ascunde un lucru.
Sesizând reac iile tipice tensiunii emo ionale, ale persoanei perchezi ionate, în func ie i
de particularit ile locului perchezi ionat în acel moment, organul de cercetare penal va
avea posibilitatea, pe baza unor ra ionamente inductive i deductive, s determine în ce
m sur un anumit obiect sau spa iu cercetat are leg tur cu scopul perchezi iei.
Psihologia persoanei perchezi ionate ofer elemente deosebit de semnificative pentru

orientarea cercet rii, elemente pe care organul judiciar trebuie s le aib în permanen în
vedere, întrucât, dac sunt valorificate cu pricepere, pot contribui direct la reu ita
perchezi iei. În momentul perchezi iei persoana în cauz va traversa o stare emo ional
specific . Tensiunea psihic va fi cu atât mai pronun at cu cât obiectele sau înscrisurile
c utate se afl la domiciliul sau asupra persoanei perchezi ionate, ajungând la limita
superioar pe m sur ce organul de urm rire penal se apropie de locul în care se g sesc.
Principalele manifest ri somato-viscerale determinate de st rile de tensiune psihic ,
manifest ri ce pot fi sesizate direct de c tre cel care face perchezi ia sunt, dup cum s-a
subliniat în capitolul anterior, urm toarele:
• dereglarea respira iei i a emisiei vocale, de r gu irea înso it de sc derea
saliva iei i de mi carea neregulat a “m rului lui Adam”.
• modificarea activit ii cardiovasculare, manifestat , printre altele, prin
congestionare sau paloare, tipice emo iei.
• crisparea, schimbarea expresiei normale a fe ei, efectuarea de mi c ri, de gesturi
sau ac iuni nefire ti,
• modificarea timpului de laten , individul r spunzând cu întârziere, iar alteori
precipitat la întreb rile care au înc rc tur afectogen .
Un argument important în sprijinul necesit ii observ rii permanente a persoanei
perchezi ionate este i acela potrivit c ruia comportarea unui individ reprezint , în fond, o
modalitate de comunicare extraverbal prin mimic , gestic , fondul sonor al vorbirii .a..
Persoana perchezi ionat comunic , f r voia sa, date pe care ar dori ca organul de
urm rire penal s nu le afle. A a se explic de ce, în unele cazuri, obiectele c utate au fost
descoperite imediat dup începerea perchezi iei, f r s mai fie nevoie de o c utare
sistematic , am nun it a întregului domiciliu .
Exist i persoane ce insist s fie verificate diverse înc peri sau obiecte, situa ie ce
poate fi interpretat fie ca o încercare de distragere a aten iei, fie ca o determinare a
organului de urm rire penal s nu caute tocmai în acele locuri. Desigur, într-o asemenea
împrejurare, nu poate fi exclus nici sinceritatea persoanei perchezi ionate. în prezent,
protestele fac referire frecvent la “înc lcarea drepturilor omului”, cunoscându-se
sensibilitatea unor anchetatori la asemenea argument.
Sunt i situa ii în care obiectele c utate nu pot fi descoperite de la bun început, într-o
asemenea împrejurare este posibil s se constate o anumit relaxare a persoanei
146
perchezi ionate, dar dup reluarea c ut rii, în locul perchezi ionat anterior, aceasta devine
brusc agitat , încercând, câteodat , s se împotriveasc .
Din punct de vedere tactic, pentru dejucarea “manevrelor” întreprinse de cel
perchezi ionat (proteste, invita ie de a verifica anumite locuri, distragerea aten iei etc.), este
indicat ca organul judiciar s adopte o atitudine sobr , re inut , s nu reac ioneze imediat,
demonstrând c este sigur pe sine i hot rât s duc perchezi ia la bun sfâr it.
Un procedeu tactic util pentru sesizarea mai clar a reac iilor persoanei perchezi ionate
este i acela al adres rii de întreb ri referitoare la destina ia unor obiecte, la dispunerea
înc perilor locuin ei .a., precum i imitarea acesteia s deschid sau s mute diverse
obiecte de mobilier.
Primele m suri luate la locul perchezi iei
Dup intrarea la locul perchezi iei, cel care conduce echipa î i va prezenta legitima ia
de magistrat sau poli ist i, dac este cazul, autoriza ia dat de procuror în vederea efectu rii
acestui act (art.101 C.pr.pen.). înainte de începerea perchezi iei propriu-zise, se impune
luarea unor m suri cu caracter preliminar, cum sunt:
• inspectarea rapid a întregului loc perchezi ionat, îndeosebi a W.C.- urilor, sobelor,
ma inilor de g tit, tuburilor de aruncat gunoiul i, în general, a oric rei instala ii ce ar
putea fi folosit în vederea distrugerii obiectelor sau înscrisurilor c utate. Prevenirea
încerc rilor de semnalizare în exterior, prin manevre de genul a ez rii sau mut rii
unor glastre de flori din geam ori balcon, sau tragerea storurilor pân la o anumit
în l ime, aranjarea perdelelor într-o pozi ie dinainte stabilit etc. În prezent, este
posibil i comunicarea cu diver i complici prin aparatur telefonic mobil , radio
miniaturizat .
• luarea m surilor de contracarare a oric rei ac iuni violente - din momentul începerii
i pe întreaga durat a perchezi iei, organul de urm rire penal trebuie s fie preg tit
s contracareze orice ac iune violent a persoanei perchezi ionate, mai ales dac se
de in date c aceasta ar putea fi înarmat sau c va încerca s se apere. Prin
asemenea m suri, trebuie prevenite eventualele încerc ri de sinucidere, posibile în
cazul descoperirii unor obiecte care probeaz categoric participarea persoanei la o
infrac iune cu un grad ridicat de pericol social.
• strângerea tuturor persoanelor g site la locul perchezi iei într-o singur înc pere
sau într-un spa iu limitat, inclusiv a celor care dorm, în afara copiilor mici, a bolnavilor,
spa iu pe care nu-l vor p r si pân la terminarea perchezi iei, decât cu aprobarea
organului de urm rire penal îns rcinat s -i supravegheze. Persoanele întâlnite la
locul supus perchezi iei domiciliare vor fi legitimate i întrebate în ce calitate sau scop
se afl în acel loc. într-un mod asem n tor se1 procedeaz i cu persoanele care vin
dup începerea perchezi iei. Sunt exceptate de la aceast m sura persoanele venite
în interes de serviciu (angaja i ai po tei, telefoanelor, RENEL-ului etc), c rora nu li se
va permite s ia contact direct cu persoanele perchezi ionate. În func ie de natura
faptei, mai ales în cazul infrac iunilor flagrante, ca i de particularit ile obiectelor
c utate, se poate recurge la o perchezi ie corporal a persoanelor g site la locul
perchezi iei.
• studierea atent i familiarizarea cu locul ce va fi perchezi ionat, în vederea
cunoa terii exacte a topografiei i caracteristicilor sale, prilej cu care se verific i
datele ini iale de inute de organul de urm rire penal . Persoanei la care se face
perchezi ia i se va cere s dea explica ii referitoare Ia destina ia fiec rei înc peri, la
cei care le locuiesc sau le folosesc, precum i cu privire la mobilierul, aparatele sau
instala iile existente în locul respectiv. Explica iile vor fi cu atât mai am nun ite, cu cât
exist înc peri i dependin e folosite de mai multe familii. Dup recunoa terea locului
perchezi ionat, pân la verificarea lor efectiv , înc perile vor fi încuiate, ca i
mobilierul prev zut cu încuietori. în acest scop, vor fi luate toate cheile de la persoana
147
la care se face perchezi ia domiciliar , stabilindu-se dac aceasta nu de ine i alte
chei de la posibile ascunz tori.
• organizarea perchezi iei propriu-zise - dup luarea m surilor preliminare, potrivit
planului stabilit în vederea perchezi iei, ca i pe baza datelor ob inute în urma
recunoa terii locului de perchezi ionat, vor fi indicate modalit ile de ac iune, fiecare
membru al echipei primind sarcini exacte de la conduc torul perchezi iei. Vor fi
completate m surile destinate bloc rii intr rilor i ie irilor i vor fi puse sub control alte
posibilit i de comunicare cu exteriorul, cum ar fi, de pild , telefonul, soneriile,
interfoanele, eventualele radiotelefoane.
Reguli tactice aplicate la efectuarea perchezi iei propriu-zise
Efectuarea unei perchezi ii se raporteaz la natura i particularit ile locului cercetat.

Indiferent, îns , de aceste particularit i, perchezi iilor le sunt comune câteva reguli cu
caracter tactic. Dintre acestea, ne vom referi, în primul rând, la regulile de baz ale
perchezi iei domiciliare, privite în sensul lor larg, reguli care, într-un mod specific, pot fi
adaptate i perchezi iei corporale:
• perchezi ia se efectueaz cu minu iozitate, întinderea i profunzimea cercet rii fiind
în func ie de natura obiectelor care trebuie descoperite: într-un fel se procedeaz în
ipoteza c ut rii unor obiecte furate, de genul autoturismelor, motocicletelor,
radiocasetofoanelor, hainelor de blan etc. i, altfel, în ipoteza c ut rii unor obiecte
de valoare cu volum mic (bijuterii, valut ) sau a unor înscrisuri. în acest sens, se va
avea în vedere i posibilitatea dezmembr rii sau fragment rii obiectelor furate.
• perchezi ia se desf oar metodic, sistematic, ceea ce presupune cercetarea
detaliat a fiec rei înc peri, a fiec rei piese de mobilier, instala ii sanitare sau obiect
casnic care ar putea servi ca ascunz toare, potrivit particularit ilor corpurilor c utate.
• se stabile te direc ia în care se face cercetarea, pornindu-se de la dreapta sau
stânga intr rii. Dac la c utare particip mai multe persoane, perchezi ia se efectu-
eaz “la întâmplare”, pornindu-se de la intrare, la dreapta i la stânga, de-a lungul
pere ilor i apoi, spre centrul înc perii. Perchezi ia poate fi efectuat i în paralel,
pornindu-se la cercetarea concomitent a mai multor înc peri, dac echipa de
perchezi ie dispune de suficient personal.
• va fi observat în permanen comportamentul persoanei perchezi ionate, aspect
subliniat la începutul acestui paragraf. Observarea va fi f cut , de regul , de organul
de urm rire penal care conduce perchezi ia sau de c tre cineva cu experien în
materie. Dac se constat accentuarea tensiunii emo ionale în momentul examin rii
unei înc peri, a unui anumit obiect sau deconectare dup trecerea de un anumit
spa iu, se va insista asupra locurilor respective, persoanei perchezi ionate cerându-i-
se cât mai multe detalii referitoare la acestea, pentru a se vedea modul în care
reac ioneaz .
• perchezi ia trebuie efectuat în strict conformitate cu prevederile legii. Astfel, pe
întreaga durat a perchezi iei, începând cu p trunderea la fa a locului i terminând cu
ridicarea obiectelor, cu fixarea rezultatelor perchezi iei, organul de urm rire penal ,
sub conducerea c ruia se desf oar acest act, va veghea la respectarea neab tut
a legii, în primul rând a celei procesual-penale.
Magistratul sau poli istul va impune o atmosfer de calm, de obiectivitate, dirijând cu

competen activitatea membrilor echipei, pentru evitarea unor atitudini sau opera ii abuzive,
de genul intimid rii persoanelor perchezi ionate, al distrugerii i degrad rii unor obiecte,
r v irii inutile a înc perii.
Pentru descoperirea ascunz torilor - cei care efectueaz perchezi ia, trebuie s se
raporteze particularit ilor locului cercetat - practic acestea prezentându-se într-o infinitate de
148
variante. De exemplu, în literatura francez , printre cele mai uzuale ascunz tori sunt
enumerate recipientele de orice natur , alimentele care pot fi t iate ori str punse cu cu itul,
lenjeria de pat, mobila i tablourile care se pot întoarce, parchetul, gresia, faian a, sertarele
cu fund dublu, tapiseria, plan eele, c m rile, debaralele i pivni ele în care se depoziteaz
tot felul de obiecte etc.:
• stabilirea, prin m sur toare, a concordan ei dintre dimensiunile exterioare i cele
interioare, ceea ce permite descoperirea pere ilor dubli sau a vaselor cu fund dublu.
• determinarea greut ii normale a unor lucruri, a con inutului unor vase, rezervoare,
borcane (cu mur turi, dulcea , untur etc.) în care se introduc, frecvent, obiectele
produs al infrac iunii.
• depistarea unor “împrejur ri negative ”, cum ar fi diferen a de nuan sau de
prospe ime a culorilor cu care sunt vopsi i pere ii, mobila .a., lipsa depunerilor
specifice de praf între scândurile parchetului, modificarea frecven ei sunetului emis la
cioc nirea unui corp sau perete, dispunerea unor obiecte sau mobile în locuri în care
nu- i justific prezen a etc.;
• studierea modului de construire i de asamblare a mobilei, obiectelor i instala iilor
casnice, frecvent folosite ca ascunz tori (recamiere, picioare de mese i de scaune,
statuete, ornamente de mobil , aparatur electronic etc.).
Pentru descoperirea obiectelor ascunse se apeleaz la mijloacele tehnice aflate în trusa
criminalistic , mai ales, în ipoteza apari iei necesit ii control rii interiorului unor obiecte
aparent compacte, a pere ilor .a., actuala gam de instala ii portabile de investigare tehnic
permi ând acest lucru.
Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezi iei - se face potrivit prevederilor

art.105 C.pr.pen. i art.109 C.pr.pen. Fa de prevederile legii, pot fi ridicate obiectele sau
înscrisurile având leg tur cu fapta cercetat i, desigur, cele a c ror de inere este interzis
de lege sau care apar in altor persoane, de la care au fost sustrase i care nu doresc s fie
cunoscut con inutul lor.
In aceast categorie mai pot fi incluse (în anumite limite) i alte obiecte. Avem în
vedere, îndeosebi, obiectele ce pot oferi indicii cu privire la circumstan ele în care a fost
preg tit i s vâr it infrac iunea i la persoanele care au participat sau cunosc ceva despre
fapt : agende de telefon, fotografii, desene, însemn ri, coresponden .a.
Potrivit prevederilor art.108 C.pr.pen. despre efectuarea perchezi iei, ca i despre
ridicarea de obiecte sau de înscrisuri, se întocme te un proces-verbal. Al turi de procesul-
verbal, ca mijloace tehnice auxiliare de fixare a rezultatelor perchezi iei, se mai folose te
fotografierea, înregistrarea video-magnetic , filmarea i, atunci când este necesar, se
execut schi e sau desene ale locului perchezi iei.
Consemnarea în procesul-verbal este principalul mijloc de consemnare a rezultatelor

unei perchezi ii. El va trebui s cuprind , în primul rând, men iunile prev zute de art.91
C.pr.pen., cum sunt data i locul de încheiere, numele i calitatea celui care îl încheie, datele
de identificare a martorilor asisten i i ale persoanelor la care se refer procesul-verbal,
descrierea celor constatate i a m surilor luate etc.
De asemenea, procesul-verbal va mai trebui s cuprind , în plus, men iunea referitoare
la locul, timpul i condi iile în care au fost descoperite i ridicate obiectele i înscrisurile,
enumerarea i descrierea lor am nun it , pentru a putea fi recunoscute. Totodat se vor face
men iuni despre obiectele care nu au fost ridicate, precum i despre acelea care au fost
l sate în p strare (art.108 C.pr.pen.alin.2 i 3).
Cu privire la modul de redactare a procesului-verbal, dat fiind calitatea sa de mijloc de
prob , atragem aten ia asupra necesit ii consemn rii cât mai exacte, clare i precise a celor
constatate din momentul p trunderii la locul perchezi iei i pân la terminarea acesteia.
Descrierea obiectelor i înscrisurile descoperite, a ascunz torilor sau locurilor în care au
fost g site trebuie s se fac riguros, f r a se omite nici o caracteristic general sau
149
particular (dimensiune, form , culoare, marc , serie, urme specifice de folosire etc.).
Necesitatea descrierii am nun ite a acestor caracteristici este dovedit în practic , unii
învinui i sau inculpa i sus inând, ulterior, c obiectele au fost introduse la locul perchezi iei
f r tirea lor.
Astfel, cu ocazia unei perchezi ii, a fost descoperit un plic cu droguri, ascuns în cutia de
scrisori fixat la u a de la intrare în locuin . In instan , inculpatul a încercat s sus in c
plicul a fost introdus de o persoan str in , ca s -l compromit . Din procesul-verbal încheiat
cu ocazia perchezi iei, semnat inclusiv de inculpat, a rezultat, cu claritate, c plicul avea o
grosime prea mare ca s poat fi introdus prin deschiz tura practicat în cutia de scrisori.
Procesul-verbal de perchezi ie se face în mai multe exemplare, o copie a acestuia
l sându-se persoanei la care s-a f cut perchezi ia ori reprezentantului acesteia, unui
membru al familiei, celor cu care locuie te sau unui vecin i, dac este cazul, custodelui
(art.108 C.pr.pen.alin.ultim).
Fixarea prin fotografiere - este un procedeu tehnic deosebit de valoros nu atât prin
caracterul s u ilustrativ, ci mai ales prin obiectivitatea i precizia cu care sunt redate
caracteristicile obiectelor, precum i a ascunz torilor în care au fost descoperite.
A a cum am men ionat în prima parte a acestei lucr ri, în capitolul consacrat fotografiei
judiciare operative, fotografia de perchezi ie se apropie mult de fotografia executat cu
prilejul cercet rii la fa a locului, ea trebuind s îndeplineasc acelea i cerin e de ordin tehnic
i metodic.
Astfel, pentru a fi cât mai sugestiv , fotografia de perchezi ie va fixa, în ordine,
imaginea de ansamblu a locului perchezi iei, fotografiile schi e ale înc perii sau spa iului în
care au fost descoperite obiectele sau înscrisurile, precum i fotografiile de detaliu ale
acestora, a ascunz torilor sau ale modului de camuflare, în scopul punerii în eviden a
caracteristicilor de identificare.
Pentru a u ura în elegerea mai exact a imaginilor, raportat la men iunea din procesul-
verbal, în ipoteza descoperirii mai multor obiecte în diverse locuri, este indicat s se
procedeze la fotografierea i indicarea acestora cu numere existente în trusa criminalistic .
Fotografiile care redau imaginea obiectelor i înscrisurile ce nu sunt ata ate la dosar vor fi
vizate, tampilate i incluse în dosar, sub forma unor plan e.
Înregistrarea pe band videomagnetic - ca i filmarea, sunt modalit i tehnice de

fixare a rezultatelor perchezi iei (care se dovedesc superioare fotografierii), modalit i
devenite, în prezent, aproape indispensabile surprinderii de secven e, de momente-cheie ale
unor perchezi ii dificile, efectuate în cazuri deosebite, complexe. înregistrarea video va reda
mai exact, complet, sub o form dinamic , cele mai semnificative aspecte ale perchezi iei i,
mai ales, imaginea obiectelor ori înscrisurilor cu toate caracteristicile din chiar momentul
descoperii lor. Acesta nu exclude, îns , efectuarea de fotografii judiciare.
Desenul-schi - vor cuprinde locul perchezi iei, în întregime, indicându-se punctele în

care au fost descoperite obiectele sau înscrisurile, într-o manier asem n toare schi ei
efectuate cu ocazia cercet rii la fa a locului.
Fixarea prin intermediul desenului-schi î i g se te utilitatea atât în cazul
perchezi ion rii unor suprafe e mari de teren, cât i a unor locuri închise, cu o
compartimentare complicat , greu de descris în procesul-verbal sau de fixat prin
fotografiere. De exemplu, este necesar s se execute schi a unor înc peri construite prin
modificarea zidurilor, în scopul ascunderii persoanelor care se sustrag de la urm rirea
penal sau de la executarea pedepsei, a unor depozite de arme, de produse toxice,
stupefiante etc.
150
3.8.1 Tactica efectu rii confrunt rii
In cadrul actelor de urm rire penal , confruntarea se înscrie printre procedeele

probatorii cu caracter complementar, efectuarea ei fiind condi ionat de existen a unor
declara ii date de persoanele ascultate în aceea i cauz , declara ii între care s-a constatat
c exist contradic ii. De i confruntarea nu este un mijloc de prob , întrucât aceasta nu este
men ionat ca atare în art.64 C.pr.pen., ea reprezint o modalitate distinct de ascultare a
subiec ilor procesuali. Efectuarea ei este absolut necesar în numeroase împrejur ri i, prin
urmare, supus i unor reguli tactice criminalistice i procesual penale (art.87 i 88
C.pr.pen.).
Importan a confrunt rii în clarificarea unor fapte sau împrejur ri rolul confrunt rii este
pus în eviden îndeosebi în cazurile în care contradic iile, neclarit ile, neconcordan ele din
declara iile personale ascultate într-o cauz penal nu pot fi înl turate pe baza examin rii
altor mijloace de prob , confruntarea r mânând singura modalitate de limpezire, de
clarificare a aspectelor incerte. Cu atât mai necesar devine un asemenea act procedural, cu
cât neconcordan ele între declara ii vizeaz împrejur ri esen iale pentru cunoa terea
adev rului.
Avantajele acestui procedeu pot fi, în esen , urm toarele:
• confruntarea î i are importan a sa, prin plusul de informa ii pe care îl poate aduce
în leg tur cu personalitatea, cu psihologia persoanelor ascultate, mai ales în ipoteza
în care acestea se dovedesc a fi nesincere, persistând în încercarea de ascundere a
adev rului. confruntarea poate constitui un element de stimulare a memoriei
persoanelor ascultate, care, de i de bun -credin , nu reu esc s - i reaminteasc o
serie de am nunte referitoare la faptele i împrejur rile percepute.
• este un valoros mijloc tactic de verificare a declara iilor, de precizare a pozi iei
învinui ilor sau inculpa ilor, fa de faptele imputate1. în acest context, consider m
necesar s subliniem i semnifica ia tactic a momentului psihologic creat prin
punerea “fa în fa ” a persoanelor care au f cut declara ii contradictorii.
• procedeul determin , de regul , apari ia unui stres psihologic aparte, astfel încât
persoanele care persist în declara iile lor nesincere i care i-au controlat destul de
bine emo iile în ascultarea anterioar pot avea reac ii de natur s le dema te reaua-
credin , reac ii pe care organul judiciar trebuie s fie preg tit s le surprind i s le
valorifice în interesul afl rii adev rului.
Cauzele contradic iilor din declara iile învinui ilor sau inculpa ilor pot fi multiple.
Frecvent, acestea sunt determinate de încerc rile acestora de a sc pa de r spundere, prin
punerea faptelor în sarcina altor persoane. Exist , îns , i situa ii opuse, în care un învinuit
sau inculpat ia asupra sa întreaga vin , urm rind s - i acopere complicii.
Contradic iile din declara iile martorilor pot avea drept cauze, în primul rând, factorii
obiectivi i subiectivi care influen eaz procesul de percep ie, memorare i redare. în al
doilea rând, nu trebuie exclus nici influen area martorilor de c tre p r ile interesate în cauz
(învinui i sau inculpa i, parte responsabil civilmente etc.) prin rug min i, promisiuni sau
amenin ri.
Oportunitatea confrunt rii reprezint un aspect important de care trebuie s in seama

organul judiciar atunci când recurge la efectuarea acestui procedeu probator. Confruntarea
între persoanele care au f cut declara ii contradictorii se impune numai dac aceasta este
necesar pentru l murirea cauzei. Cu alte cuvinte, dac exist posibilitatea clarific rii
neconcordan elor dintre declara ii prin alte probe aflate la dosar sau dac contradic iile
vizeaz împrejur ri neesen iale, lipsite de semnifica ie în stabilirea adev rului, este firesc s
nu se mai recurg la acest procedeu probator.
151
Lipsa oportunit ii unei confrunt ri poate genera dificult i sau complica solu ionarea
cauzei. Astfel, învinui ii sau inculpa ii pot s - i men in sau s revin asupra declara iilor
anterioare, speculând contradic iile în interesul lor. Ei pot sesiza punctele slabe ale
probatoriului i insista, ca urmare, în nerecunoa terea faptelor de care sunt învinui i. Efectul
negativ al confrunt rii este cu atât mai mare cu câ persoanele ascultate reu esc s se pun
de acord asupra celor ce vor declara. În cazul martorilor, confruntarea devine inutil dac
contradic iile reprezint consecin a unor factori obiectivi care au împiedicat procesul
perceptiv. Spre pild , între declara iile a doi martori apar neconcordan e evidente datorit
faptului c unul a perceput evenimente din imediata apropiere, în timp ce altul se afla la o
distan mai mare; un martor declar c l-a v zut pe învinuit lovind victima cu un cu it în
piept, spre deosebire de cel lalt, care sus ine c a v zut numai cum victima încerca s
împing cu mâna pe învinuit.
Organizarea confrunt rii
Dup studierea materialului cauzei, stabilirea problemelor de clarificat, dup

cunoa terea i ascultarea prealabil a persoanelor care vor fi confruntate, organul judiciar
procedeaz la organizarea confrunt rii, ceea ce presupune:
• alegerea locului i momentului tactic celui mai potrivit de desf urare, a ordinii în
care persoanele vor fi chemate la confruntare. Citarea se va face potrivit regulilor
procesuale cunoscute, indicat fiind s se efectueze chiar în diminea a zilei în care
urmeaz s aib loc confruntarea.
• evitarea unor posibile în elegeri între cei confrunta i, dac în cauz sunt mai mul i
martori, învinui i sau inculpa i, afla i în stare de libertate, confrunt rile urmând s se
organizeze în aceea i zi, una dup alta (“confruntare în lan ”).
• stabilirea succesiunii întreb rilor sau a problemelor care urmeaz s fie clarificate
prin confruntare.
Organizarea confrunt rii, îndeosebi în situa iile dificile, complexe, va face obiectul unui
plan orientativ, care, ca i în cazul ascult rii, poate fi modificat, în func ie de aspectele nou
ivite sau de pozi ia celor confrunta i.
Cu ocazia organiz rii, vor fi stabilite i persoanele care vor participa la supravegherea
celor confrunta i. Credem c este necesar ca aceste persoane s fie avizate asupra
problemelor care fac obiectul confrunt rii, astfel încât s fie preg tite s surprind cu
exactitate reac iile celor confrunta i în momentul punerii în discu ie a problemei principale.
Num rul persoanelor care efectueaz supravegherea trebuie s fie cel pu in egal cu cel al
persoanelor confruntate i este de la sine în eles c ele apar in unit ii judiciare în care are
loc confruntarea.
Reguli tactice de efectuare a confrunt rii propriu-zise
În abordarea regulilor tactice de efectuare a confrunt rii trebuie men iona i mai întâi
factorii psihologici specifici acestui moment, care vin s se adauge factorilor proprii
momentului unei ascult ri obi nuite. Astfel, pe lâng tensiunea psihic existent la persoana
ascultat ( i aici trebuie s ne raport m i la calitatea sa procesual : martor, învinuit, parte
v t mat etc.), cu ocazia confrunt rii apar elemente suplimentare de emo ie, specifice
acesteia.
Tensiunea psihic a celor confrunta i poate avea cauze dintre cele mai diverse:
• teama fa de reac iile celui cu care este confruntat.
• sentimente de mil sau prietenie fa de acesta.
• complexul de vinov ie sau preocuparea de a nu fi învinuit pe nedrept.
• teama de a nu se descoperi adev rul, în cazul celor nesinceri .a.
152
Plecând de la aceste elemente, organul judiciar este obligat s asigure, înc de la
începutul confrunt rii, o atmosfer de calm i de sobrietate. Atitudinea sa trebuie s se
caracterizeze printr-o deplin obiectivitate, astfel încât nici unul dintre cei confrunta i s nu
aib sentimentul c este defavorizat. Numai în acest fel este posibil stabilirea contactului
psihologic cu participan ii la confruntare.
La efectuarea confrunt rii propriu-zise - pentru început, în înc pere este introdus
persoana considerat mai sincer , sau cel care a solicitat expres s se recurg la
confruntare.
Se recomand ca cei confrunta i s stea cu fa a spre organul judiciar care conduce
confruntarea, fiind contraindicat ca ei s fie a eza i spate în spate, pozi ie considerat cel
pu in umilitoare, mai ales pentru un martor de bun -credin , sincer1. în func ie de situa ia
creat , este posibil , în anumite cazuri, chiar a ezarea fa în fa , pozi ie care incomodeaz
psihic persoana de rea-credin . în acest fel se creeaz i posibilitatea observ rii mai bine a
celor confrunta i i, eventual, sesizarea unor încerc ri de comunicare nonverbal .
Înainte de începerea confrunt rii propriu-zise, persoanelor li se pune în vedere c nu au
voie s - i fac semne, s vorbeasc între ele, atât întreb rile cât i r spunsurile adresându-
se numai prin intermediul organului judiciar care conduce confruntarea.
Dac vreuna din persoanele confruntate are calitatea de martor, se va proceda potrivit
prevederilor art.85 C.pr.pen., cerându-i-se s depun jur mântul c va spune adev rul, în
caz contrar s vâr ind infrac iunea de m rturie mincinoas (art.260 C.pen. sau art.335
N.C.pen.). Despre toate acestea se fac men iunile cuvenite în procesul-verbal de
confruntare.
Primele întreb ri au un caracter introductiv, ele vizând faptul dac persoanele se
cunosc i care este natura raporturilor dintre ele. Aceste întreb ri se justific mai ales în
cazul confrunt rii dintre învinui i ori inculpa i, ca i dintre partea v t mat , învinui i sau
inculpa i, întrucât, în eventualitatea în care sus in c nu se cunosc, procedeul probator al
confrunt rii se poate transforma într-o prezentare pentru recunoa tere.
În continuare, se procedeaz la adresarea întreb rilor, procedur tactic destinat
clarific rii contradic iilor, evitându-se simpla citire a declara iilor. întreb rile se formuleaz
într-un mod clar i concis. Prima întrebare se adreseaz persoanei considerate sincere. Ca
i în cazul ascult rii obi nuite, vor fi evitate elementele de sugestie din con inutul întreb rilor,
inclusiv din comportamentul organului judiciar.
Persoanele confruntate pot avea atitudini diferite. De pild , unii vor continua s nege, s
nu recunoasc cele afirmate de adversar, sau, pur i simplu, s se înc p âneze s tac . în
astfel de împrejur ri, este necesar s se insiste cu întreb ri de detaliu, care, în majoritatea
cazurilor, înfrâng rezisten a persoanei nesincere, apelându-se la procedee tactice specifice
ascult rii martorului sau învinuitului.
Pe întreaga durat a confrunt rii se vor urm ri cu aten ie atitudinea, reac iile celor
confrunta i, care pot oferi indicii cu privire la pozi ia fa de aspectele de clarificat, inclusiv în
leg tur cu sinceritatea lor. De exemplu, unele persoane, pe lâng manifest rile tipic
emo ionale, încearc s -l intimideze pe adversar printr-o atitudine agresiv , prin insulte sau
amenin ri ori, din contr , s -l sensibilizeze printr-un comportament care ar putea provoca
mil .
Dup ce ascult r spunsurile la întreb rile destinate clarific rii afirma iilor contradictorii,
organul judiciar poate permite persoanelor confruntate s - i adreseze întreb ri, desigur tot
prin intermediul s u. i acest moment î i are importan a sa pentru c pot ap rea elemente i
date noi, utile pentru stabilirea adev rului în cauz .
Este recomandabil ca, în cadrul unei singure confrunt ri, s nu se încerce clarificarea
mai multor probleme principale, mai ales dac au un caracter complex, preferabil fiind s se
recurg la mai multe confrunt ri, organizate la perioade scurte i cu respectarea acelora i
reguli tactice. În încheiere, persoanele confruntate sunt întrebate dac mai au ceva de
declarat, în ipoteza în care o persoan revine asupra declara iilor date anterior, aspectul va fi
153
consemnat în procesul-verbal de confruntare, persoana urmând s fie ascultat în mod
obi nuit.
Fixarea rezultatelor confrunt rii
Consemnarea rezultatelor confrunt rii se face printr-un proces-verbal, a c rui structur

este asem n toare declara iei date cu prilejul ascult rii i în conformitate cu prevederile
art.91 C.pr.pen.
In partea introductiv vor fi men ionate data i locul confrunt rii, organul judiciar care a
efectuat-o, precum i persoanele care au fost confruntate, în leg tur cu care vor fi
men ionate datele de identificare i calitatea procesual . Dup aceasta, vor fi men ionate, în
ordine, întreb rile i r spunsurile date de fiecare dintre cei confrunta i, inclusiv dac au mai
avut ceva de declarat, în afara întreb rilor.
Procesul-verbal este citit celor confrunta i sau dat lor spre a fi citit, dup care se
semneaz pe fiecare pagin i la sfâr it de c tre organul judiciar i de persoanele
confruntate. Dac una dintre persoane refuz s semneze, se face men iune despre
aceasta.
Referitor la folosirea mijloacelor tehnice de înregistrare, se poate aprecia, ca i în
cazul ascult rii martorilor ori învinui ilor sau inculpa ilor, c acestea prezint avantaje
deosebite. In cazul confrunt rii, o înregistrare pe band videomagnetic ofer posibilitatea
nu numai a fix rii integrale i obiective a întreb rilor i r spunsurilor, ci i a
comportamentului celor confrunta i. În prezent, înregistr rile video au devenit o practic
curent , mai ales în cazurile cu un grad mare de dificultate. De exemplu, în ipoteza
confrunt rii, dac una dintre persoane refuz s r spund la întreb ri sau î i men ine
declara iile f r nici o justificare, de i exist date care atest nesinceritatea lor, înregistrarea
videomagnetic ofer avantajul unei studieri atente a reac iilor emo ionale ale acesteia. În
asemenea împrejur ri, este practic imposibil s nu fie sesizat un cât de mic indiciu cu privire
la virtualele fisuri în “sistemul de ap rare” al celui care încearc s disimuleze adev rul.
Regulile procedurale i tactice privind înregistrarea pe band magnetic sau
videomagnetic sunt acelea i ca i în cazul ascult rii martorilor, a învinui ilor sau a
inculpa ilor.
3.8.2 Tactica efectu rii prezent rii pentru recunoa tere
Prezentarea pentru recunoa tere este o activitate cu caracter practic destinat

identific rii unor persoane, cadavre sau obiecte, de c tre anumite persoane, cum sunt, de
exemplu, martorii care le-au perceput în împrejur ri determinate de s vâr irea unei
infrac iuni sau a unui alt fapt juridic cu implica ii penale.
Pe lâng numeroasele metode i mijloace tiin ifice, pe care tehnica criminalistic le
pune la îndemâna organelor judiciare pentru identificarea persoanelor, obiectelor sau
fenomenelor, în acest caz putem vorbi i de existen a unei metode de identificare proprii
tacticii criminalistice, pe baza c reia diver i subiec i procesuali (martori, persoane v t mate,
uneori chiar infractori) sunt chema i s recunoasc persoane sau obiecte având o anumit
leg tur cu o cauz penal .
In esen , ne afl m în fa a unui proces memorial de identificare a unor indivizi sau
lucruri percepute, cunoscute anterior. inem s facem aceast precizare i în ideea
prevenirii oric rei confuzii între procesul psihic de recunoa tere, ca form a reactiv rii i
no iunea de recunoa tere în accep iunea sa juridic , respectiv de m rturisire.
Recunoa terea prin acest procedeu tactic nu este reglementat în mod distinct de c tre
legisla ia noastr procesual penal , ea nefiind consfin it ca atare în categoria mijloacelor de
prob enumerate în cuprinsul art.64 C.pr.pen. Desigur, aceast reglementare nici nu se
impune cu necesitate, întrucât ea nu reprezint altceva decât o modalitate de ascultare a
persoanelor, c p tând forma unor declara ii ale martorilor, p r ii v t mate, ale învinuitului
154
sau inculpatului.
Prezentarea pentru recunoa tere are o importan egal cu importan a activit ii de
ascultare propriu-zis a oric rui subiect procesual care are cuno tin despre vreo fapt sau
împrejurare de natur s serveasc la solu ionarea cauzei, inclusiv la identificarea autorului
sau victimei unei infrac iuni.
Este firesc i obligatoriu ca prezentarea pentru recunoa tere s se supun prevederilor
procedurale incidente ascult rii martorilor i, totodat , datorit particularit ilor i importan ei
sale, s fie efectuat pe baza unor reguli tactice specifice.
Preg tirea prezent rii pentru recunoa tere
Prezentarea pentru recunoa tere presupune, ca i în cazul celorlalte acte de urm rire
penal analizate, o preg tire atent i minu ioas , care s asigure reu ita acestui procedeu
tactic de identificare. în linii mari, activitatea de preg tire se înscrie în coordonatele
men ionate în sec iunile precedente, raportate la particularit ile prezent rii pentru
recunoa tere. Astfel:
• studierea materialului cauzei - cunoa terea materialului cauzei, vizeaz stabilirea
cu exactitate a obiectului prezent rii pentru recunoa tere, respectiv a persoanelor,
cadavrelor, obiectelor care trebuie identificate. în leg tur cu aceasta, organul judiciar
va analiza în ce m sur identificarea ar fi posibil i prin valorificarea altor date,
existente în dosar, date care s serveasc i la verificarea ulterioar a rezultatelor
prezent rii pentru recunoa tere. Prin studierea materialelor cauzei vor fi stabili i
subiec ii procesuali care vor fi chema i s fac recunoa terea, ace tia fiind în
exclusivitate persoane care au perceput direct subiectul prezent rii pentru
recunoa tere. Acestor persoane trebuie s li se cunoasc posibilit ile de percep ie,
fixare i redare, precum i pozi ia fa de fapta cercetat sau fa de cei pe care
trebuie s -i recunoasc la fel ca i la celelalte genuri de ascultare. In fine, un aspect
care nu va trebui neglijat în studierea materialului, este i acela al determin rii
condi iilor în care a avut loc percep ia, de ele urmând s se in seama în momentul
prezent rii pentru recunoa tere.
• ascultarea prealabil a persoanei care face recunoa terea, în leg tur cu
persoanele, cadavrele, obiectele ce urmeaz s fie identificate, are un caracter de
sine st t tor, ea fiind efectuat independent de faptul c persoana a mai fost
ascultat i asupra unor aspecte privind cauza, altele decât cele referito?re la
obiectul recunoa terii. Prin aceast ascultare prealabil sunt vizate mai multe
obiective:
cunoa terea exact a posibilit ilor reale de percep ie, fixare i redare ale
persoanei respective, a tr s turilor sale psihice.
determinarea condi iilor de loc, timp i mod de percep ie, precum i a
factorilor subiectiv care ar fi putut influen a procesul de percep ie senzorial .
stabilirea volumului de date referitoare la caracteristicile de identificare pe
care persoana le-a perceput i, mai ales, memorat, astfel încât
recunoa terea s fie realmente posibil i util .
Prin aceasta se verific fidelitatea memoriei i posibilit ile de redare a celui ascultat,
aspect de natur s confere o baz solid recunoa terii i s o fac cât mai credibil . Din
practica organelor judiciare rezult , îns , c nu întotdeauna persoanele ascultate reu esc s
fac o descriere satisf c toare a semnalmentelor sau caracteristicilor de identificare, ceea
ce, la prima vedere, ar putea conduce la concluzia c prezentarea pentru recunoa tere nu
va avea rezultatul scontat, fiind nesigur .
Sunt relativ frecvente împrejur rile în care se ajunge la o recunoa tere sigur , în ciuda
faptului c , în faza ascult rii prealabile, martorul a fost nesigur, imprecis în alc tuirea unui
portret vorbit sau în descrierea unui obiect. Dac în timpul ascult rii prealabile, o persoan
este nesigur de declara ii, aceasta nu trebuie s exclud efectuarea prezent rii pentru
155
recunoa tere. Martorul nu poate, în toate cazurile, s fac o descriere a persoanei sau a
obiectului care îi va fi prezentat. Aceast incapacitate nu constituie semnul unei erori, dup
cum descrierea corect nu dovede te nici posibilitatea de recunoa tere i nici conservarea
exact a imaginii memoriale.
Organul judiciar trebuie s interpreteze, de la caz la caz, astfel de situa ii, fiind necesar
s se insiste cu întreb ri, pentru ca martorul s - i reaminteasc semnalmentele persoanei.
De asemenea, se poate apela la mijloace tehnice cum sunt, de pild , cele folosite în
identificarea persoanelor i cadavrelor dup semnalmentele exterioare (identi-kit-ul sau
minicompozitorul).
Pentru înl turarea dificult ilor men ionate, este decisiv efectuarea urgent a
prezent rii pentru recunoa tere, evitându-se astfel posibilitatea tergerii din memorie a
semnalmentelor i eventual, exercitarea de influen e din partea persoanelor care nu au
interesul s fie identificate.
Organizarea prezent rii pentru recunoa tere
Organizarea prezent rii pentru recunoa tere se face în func ie de condi iile în care a
avut loc percep ia i de natura obiectului recunoa terii. Pentru a avea garan ia unei
recunoa teri precise i obiective este necesar ca organizarea acesteia s se fac în condi ii
cât mai apropiate, asem n toare, pe cât posibil, cu cele existente în momentul observ rii
persoanei sau obiectului de identificat de c tre martor, victim .a.
Persoana care va fi prezentat pentru recunoa tere trebuie s fie îmbr cat în
acelea i haine în care a fost observat de c tre martor sau în haine asem n toare. Chiar
dac aceasta neag c ar fi purtat hainele la care se refer martorul, ele trebuie s fie
îmbr cate de cel supus recunoa terii. In eventualitatea în care autorul a fost deghizat în
momentul s vâr irii infrac iunii, vor fi folosite acelea i elemente de deghizare (ochelari,
peruci, must i, obiecte de îmbr c minte etc).
Va fi alc tuit un grup de persoane în care va fi introdus persoana de recunoscut.
Alegerea celor din grup se va efectua cu respectarea unor criterii de asem nare privind
vârsta, talia, semnalmentele exterioare, îmbr c mintea .a., evitându-se orice element de
contrast. învinui ii sau inculpa ii aresta i, care urmeaz s fie prezenta i pentru recunoa tere,
vor avea o înf i are îngrijit . În ipoteza în care recunoa terea se face dup mers sau dup
voce, pentru alc tuirea grupului se vor alege persoane cu caracteristici dinamice sau de
voce asem n toare. O cerin important privind formarea grupului în care va fi introdus
individul de recunoscut, este i aceea ca nici una dintre persoanele selectate s nu fie
cunoscut de c tre martor.
Dac recunoa terea urmeaz s se fac dup & fotografie, se va c uta o fotografie care
s redea cât mai exact imaginea persoanei de identificat. Aceast fotografie se va introduce
într-un grup de alte 3-4 fotografii executate în condi ii tehnice cât mai apropiate (aceea i
m rime, sau scar a imaginii, alb-negru sau color) ale unor persoane prezentând
semnalmente apropiate.
Prezentarea cadavrelor pentru recunoa tere impune o preg tire special , date fiind
dificult ile fire ti de identificare, datorate unor cauze diverse.
Principala dificultate obiectiv este determinat de modific rile naturale consecutive
mor ii (rigiditate, lividitate, deshidratare .a.), dar i de prezentarea cadavrului în pozi ie
orizontal , dezbr cat, astfel încât întregul s u aspect difer de cel ai persoanei în via ,
perceput de martor în mi care i într-o pozi ie fireasc .
Cadavrul este posibil s prezinte unele mutil ri sau alter ri ca urmare a activit ilor
violente exercitate de agresori ori a accidentului, sinuciderii, ca i în urma proceselor de
putrefac ie, care îl fac aproape imposibil de recunoscut. în asemenea împrejur ri, înainte de
prezentare, este indicat s se procedeze la efectuarea “toaletei cadavrului”, opera ie despre
156
care am amintit în capitolul consacrat metodelor de identificare a persoanelor.
Refacerea înf i rii cadavrului are i o semnifica ie psihologic , în sensul c ea
contribuie la reducerea emo iei celui c ruia îi este înf i at cadavrul spre recunoa tere.
Prezentarea obiectelor pentru recunoa tere necesit selec ionarea unui grup de
obiecte asem n toare cu obiectul de identificat, îns nu “identice”. De exemplu, dac este
necesar s se recunoasc un radiocasetofon furat, el nu trebuie introdus într-un grup de
radiocasetofoane de aceea i marc , tip, serie sau an de fabrica ie, în astfel de situa ii fiind
greu de identificat, dac nu imposibil.
Locul în care se organizeaz recunoa terea este, în majoritatea cazurilor, sediul

serviciului medico-legal, al poli iei sau parchetului, dac recunoa terea se face dup
fotografie. Sunt îns i împrejur ri deosebite, în care recunoa terea se poate face în locul în
care martorul a perceput persoana sau obiectul, ori în locuri cu caracteristici asem n toare,
p strându-se anumite limite.
Condi iile de iluminare în care martorul a perceput persoana sau obiectele trebuie, de
asemenea, s fie avute în vedere la preg tirea recunoa terii. De exemplu, dac percep ia s-
a f cut la lumina artificial , organul judiciar va apela la acelea i surse de lumin , îns ,
indiferent de intensitatea luminii ini iale, se va folosi o lumin mai puternic , care s permit
observarea în condi ii bune a caracteristicilor de identificare.
O dat încheiate preg tirile prezent rii pentru recunoa tere, se trece la efectuarea
propriu-zis a acestui act, în func ie de natura obiectului recunoa terii, urmând s se aplice,
al turi de regulile procedurale incidente, i o serie de reguli tactice criminalistice.
Particularit i tactice privind efectuarea prezent rii pentru recunoa tere
Pentru recunoa terea persoanelor dup semnalmente statice, în înc perea în

care este prev zut s se desf oare recunoa terea vor fi invitate, mai întâi, cele 3 sau 4
persoane alese pentru alc tuirea grupului în care va fi introdus persoana care urmeaz a fi
recunoscut . În camer vor fi prezen i, de asemenea, i martorii asisten i.
Persoanele invitate vor primi explica ii despre actul la care iau parte i, totodat , li se va
pune în vedere c nu au voie s vorbeasc sau s - i fac semne. în continuare, persoanei
de identificat i se va cere s ocupe un loc în cadrul grupului, cum crede ea, pentru a se
preveni orice suspiciune referitoare la obiectivitatea recunoa terii.
Este invitat apoi persoana stabilit pentru efectuarea recunoa terii i care, pân în
acest moment, a a teptat într-o înc pere al turat , astfel încât s nu aib posibilitatea s
vad dinainte pe cei care formeaz grupul. Dac aceast persoan are calitatea de martor,
se procedeaz potrivit prevederilor art.85 C.pr.pen., punându-i-se din nou în vedere c este
obligat s spun adev rul. Preciz m, îns , c identificarea martorului i depunerea
jur mântului au loc cu prilejul ascult rii prealabile, nu în timpul recunoa terii.
Organul judiciar cere martorului s examineze persoanele din grup i s declare dac
recunoa te vreuna dintre ele. Dac martorul solicit , pentru înl turarea unor dubii, ca
persoanelor din grup s execute anumite mi c ri care îi pot facilita recunoa terea, cel care
conduce recunoa terea va indica persoanelor respective s fac aceste mi c ri (schi area
unor gesturi, întoarcerea capului, efectuarea unor pa i etc.).
Pe parcursul recunoa terii, este interzis s se pronun e numele vreunei persoane sau
s se fac anumite gesturi care pot fi interpretate ca elemente de sugestie. Dac martorul
recunoa te persoana prezentat , va trebui s se refere la elementele caracteristice de care
s-a servit pentru recunoa tere, toate aceste aspecte fiind men ionate în procesul-verbal. în
procesul-verbal vor fi men ionate i datele de identificare ale persoanei recunoscute, aceasta
urmând s fie ascultat separat în leg tur cu recunoa terea sa.
Nu trebuie s surprind , îns , faptul c martorul sau victima nu ofer cu suficient
157
precizie elementele de care s-a servit ori la care s-a raportat pentru recunoa terea
persoanei, la felul cum, în faza ascult rii prealabile, nu a f cut un portret vorbit conving tor
al celui recunoscut.
In ipoteza în care martorul nu recunoa te persoana prezentat , pot fi avute în vedere
cel pu in dou alternative:
• martorul sau victima a identificat persoana, dar a evitat s-o declare în momentul
recunoa terii, informând despre aceasta ulterior organul judiciar. în aceast situa ie
trebuie s se stabileasc cu exactitate motivele re inerii, dup care recunoa terea va
fi reluat în acelea i condi ii i acela i grup de persoane.
• martorul nu a recunoscut persoana fie c nu a avut suficiente elemente de
identificare pe care s se bazeze; fie c , pur i simplu, în grup a fost introdus o alt
persoan decât cea c utat . în aceast alternativ (excluzând ipoteza introducerii în
grup a unei alte persoane decât cea perceput ini ial de martor), în care persoana nu
a fost recunoscut din cauza insuficien ei caracteristicilor de identificare fixate în
memoria martorului, organul judiciar va trebui s se orienteze dup varianta potrivit
c reia persoana, de i nerecunoscut , este totu i prezent în grup.
O asemenea ipotez este obligatoriu s fie avut în vedere, chiar înaintea prezent rii
pentru recunoa tere, mai ales atunci când nu exist nici o prob referitoare la vinov ia
persoanei suspecte. Or, într-un astfel de caz, dac persoana suspect constat c nu a fost
identificat i c nu i s-a adus nici o alt dovad în sprijinirea vinov iei sale, va fi cu atât mai
hot rât s nu recunoasc învinuirea ce i se aduce.
La efectuarea prezent rii pentru recunoa tere a persoanelor, mai este necesar s fie
avute în vedere urm toarele reguli:
• persoana care urmeaz s fie recunoscut de mai mul i martori: va fi prezentat
separat, fiec ruia dintre ace tia, în acelea i condi ii i în acela i grup de persoane,
dar în care î i va schimba locul dup fiecare prezentare.
• dac sunt mai multe persoane care urmeaz s fie recunoscute de un singur mar-
tor, acestea vor fi prezentate pe rând, în grupuri având de fiecare dat alt alc tuire;
In cazul recunoa terii persoanelor dup fotografie, se va proceda la a ezarea

fotografiei celui vizat pentru identificare într-un grup de 4 fotografii executate în acelea i
condi ii tehnice i reprezentând indivizi cu caracteristici de identificare asem n toare. Pe
spatele fiec rei fotografii vor fi men ionate datele de identificare ale persoanelor din imagine.
întreaga opera ie se va desf ura numai în prezen a martorilor asisten i. În continuare,
martorul va fi introdus în înc pere i invitat s procedeze la recunoa terea persoanei dup
fotografie, în dreptul fiec rei fotografii fiind un num r, ca i la recunoa terea din grup.
Recunoa terea persoanei dup voce sau vorbire presupune, în mod firesc,
separarea martorului de persoanele din grupul alc tuit în acest scop. Pentru asigurarea
obiectivit ii recunoa terii, se vor crea condi ii de audibilitate cât mai apropiate de cele în
care martorul a perceput vocea i vorbirea persoanei de identificat.
De exemplu, se va asigura un zgomot de fond apropiat de cel ini ial, obstacole de o
grosime sau densitate asem n toare (pere i, u i, plafoane .a.). Totodat , se va indica
persoanelor s pronun e cu aceea i intensitate cuvintele sau expresiile auzite ini ial de c tre
martor.
Organul judiciar trebuie s fie preg tit s previn posibilele încerc ri de disimulare ale
persoanei suspecte prin modificarea vocii i vorbirii, tiind c este ascultat tocmai în acest
scop. Dac exist indicii c este posibil o astfel de disimulare, organul judiciar nu trebuie s
aduc la cuno tin persoanei de identificat de ce este ascultat .
Intr-o astfel de ipotez , organul judiciar trebuie s încerce s orienteze discu ia spre o
tem apropiat de faptele cercetate, determinând indirect persoana de identificat s
foloseasc o parte din cuvintele sau expresiile percepute anterior. Desigur c martorilor
asisten i li se va aduce la cuno tin aceste motive. Procedeul este aplicabil în cazul
158
învinui ilor sau inculpa ilor, îndeosebi în ipoteza în care se dovedesc a fi nesinceri,
persistând în negarea sau nerecunoa terea învinuirii care li se aduce.
Recunoa terea persoanelor dup mers va fi efectuat în condi iile indicate de martori.
Astfel, va fi avut în vedere distan a de la care martorul a perceput mi carea, lungimea
aproximativ a drumului parcurs de persoana observat , precum i direc ia în care se
deplasa (se apropia sau se îndep rta de martor).
i la acest gen de recunoa tere, prezen a martorilor asisten i este obligatorie. De
asemenea, este obligatorie respectarea regulilor tactice generale men ionate, cu
aplicabilitate în aceste dou ipoteze.
Recunoa terea cadavrelor prezint o serie de dificult i specifice, sub raport tactic
fiind necesar aplicarea de reguli, dintre care unele se deosebesc de cele ale recunoa terii
persoanelor. în leg tur cu recunoa terea cadavrelor, se impune sublinierea c aceast
activitate nu este întâlnit numai în ipoteza cercet rii unor fapte prev zute de legea penal ,
ci i în alte împrejur ri, cum ar fi, de exemplu, sinuciderile, accidentele de munc ,
accidentele rutiere, navale i aeriene, catastrofele naturale (inunda ii, cutremure).
Dificult ile în identificare sunt determinate de faptul c martorul nu mai percepe o
persoana în via , cu tot ce are ea specific i firesc din punct de vedere dinamic, de la facies,
la modul de manifestare. Înf i area cadaveric , determinat de transform rile tipice mor ii,
starea i pozi ia corpului, alter rile i mutil rile grave (unele provocate inten ionat de autorul
unui omor) reprezint tot atâtea obstacole în calea identific rii. La aceasta se adaug i
tensiunea psihic ce apare la vederea unui cadavru, cu atât mai puternic cu cât este vorba
de o rud sau o persoan apropiat .
Prezentarea pentru recunoa tere nu se face decât dup o preg tire corespunz toare, la
nevoie recurgându-se i la “toaleta cadavrului”. în nici un caz cadavrul nu trebuie prezentat
dezbr cat, aspect care este neglijat uneori în practic . Bineîn eles c , într-o astfel de
situa ie, nu mai poate fi vorba de introducerea cadavrului într-un grup de alte 3-4 cadavre
pentru a se asigura obiectivitatea procedeului, ca în cazul persoanelor în via .
Un cadavru nu poate fi prezentat spre recunoa tere mai multor persoane odat , întrucât
exist pericolul unei sugestii colective. De aceea, persoanele se introduc separat în
înc perea în care se afl cadavrul.
Dac starea cadavrului nu permite identificarea decât dup diverse caracteristici
particulare, cicatrice, negi .a., rezultatele recunoa terii trebuie s fie interpretate cu mult
pruden , neexcluzând-se posibilitatea unor asem n ri i, de aici, a unor false identific ri.
Aceea i pruden se impune i în ipoteza în care persoanelor chemate s fac
recunoa terea le sunt prezentate obiecte de îmbr c minte ale cadavrului ori alte obiecte
aflate asupra sa (ceasuri, inele, cercei, medalioane etc.).
3.8.3 Tactica efectu rii reconstituirii
Reglementarea reconstituirii în legisla ia procesual penal actual a fost determinat

atât de necesitatea l rgirii posibilit ilor de aflare a adev rului cu privire la faptele i
împrejur rile cauzei, cât i de consfin irea prin lege a unui procedeu cu caracter probator
întâlnit frecvent în activitatea organelor judiciare.
În conformitate cu prevederile art.130 C.pr.pen., organul de urm rire penal sau
instan a de judecat , dac g se te necesar pentru verificarea i precizarea unor date, poate
s procedeze la reconstituirea la fa a locului, în întregime sau în parte, a modului i
condi iilor în care a fost s vâr it fapta. Reconstituirea este, în esen , o activitate
procedural auxiliar , un procedeu probator destinat realiz rii scopului procesual penal.
Raportând-o la alte activit i procedurale, unii autori de specialitate consider
159
reconstituirea drept o form auxiliar a cercet rii la fa a locului prin care se poate verifica
dac faptele i împrejur rile unei cauze cercetate s-au s vâr it într-un anumit mod.
Tr s tura caracteristic definitorie a reconstituirii este conturat de reproducerea
experimental a condi iilor existente în momentul s vâr irii unei fapte penale, în scopul
verific rii directe de c tre organul judiciar a veridicit ii lor, a posibilit ilor de percep ie,
precum i al verific rii unor date ob inute prin alte mijloace de prob (declara ii date de
învinui i sau inculpa i, confrunt ri).
Obiectul reconstituirii îl constituie reproducerea cu caracter experimental, fie în

întregime, fie în parte, a faptelor cercetate, a modului i a circumstan elor în care acestea au
fost s vâr ite, inclusiv a condi iilor în care au putut fi recuperate. Desigur, este vorba de o
interpretare extensiv a prevederilor art.130 C.pr.pen., îns , absolut necesar , întrucât
reconstituirea vizeaz verificarea declara iilor mai multor subiec i procesuali (martori, învinui i
sau inculpa i), ca i a posibilit ilor de efectuare a anumitor acte, ori de producere a unor
rezultate.
Func iile reconstituirii sunt, a adar, mult mai numeroase, i anume:

• verificarea i precizarea unor date privitoare la latura obiectiv i subiectiv
a infrac iunii, prin reproducerea artificial total sau par ial , a faptelor sau
împrejur rilor cauzei.
• desprinderea de concluzii nu numai cu privire la veridicitatea declara iilor
învinuitului sau inculpatului ori ale martorului, ci i în leg tur cu versiunile
elaborate în cauza respectiv .
• ob inerea posibil de probe noi, nedescoperite într-o faz anterioar , cum ar
fi, de pild , cercetarea la fa a locului, chiar i o perchezi ie, urmat de
reconstituire.
Importan a reconstituirii rezult , în primul rând, din rolul pe care-l are acest procedeu
probator în conturarea elementelor constitutive ale infrac iunii, în aflarea adev rului. Prin
reconstituire, elementele de prob îndoielnice sau simple indicii pot, dup caz, s fie re inute
ca probe serioase sau înl turate ca lipsite de valoare. Importan a sa trebuie privit , îns , în
lumina dispozi iilor art.63 C.pr.pen. conform c rora, reconstituirii ca i celorlalte mijloace de
prob , nu i se poate atribui o valoare probant deosebit , concluziile ce se desprind din
precizarea i verificarea elementelor de fapt urmând s fie apreciate în raport cu celelalte
probe administrate în cauz .
Potrivit practicii organelor de urm rire penal , în literatura de specialitate s-a încercat
clasificarea principalelor categorii de reconstituire, în func ie de câteva criterii de natur
subiectiv i obiectiv , potrivit obiectului reconstituirii, cum ar fi, de exemplu, verificarea
declara iilor martorilor, a învinui ilor sau inculpa ilor. De exemplu, reconstituirea în vederea
verific rii unor sus ineri ale martorilor, explica iilor învinuitului, condi iilor de audi ie i de
vizibilitate, posibilit ii s vâr irii anumitor ac iuni sau reconstituirea efectuat în vederea
verific rii posibilit ilor de observare, percepere sau memorare.
Desigur c aceste clasific ri pot fi mai mult sau mai pu in diversificate. Raportându-ne,
îns , la semnifica ia lor practic , putem considera c principalele tipuri de reconstituire sunt,
în esen , urm toarele:
• reconstituirea destinat verific rii veridicit ii declara iilor martorilor,
învinuitului sau inculpatului, ca i ale persoanei v t mate. Aceasta presupune
reproducerea pe cale experimental , fie în totalitate, fie în parte, a împrejur rilor, a
faptelor sau episoadelor privind o anumit ac iune, la care s-au referit subiec ii
procesuali men iona i, referiri ce pot con ine neclarit i sau contradic ii. In acest
context, amintim c reconstituirea prezint i avantajul reactiv rii procesului
memorial al persoanelor ascultate, al stabilirii exacte a succesiunii producerii în timp
160
a unor acte.
• reconstituirea destinat verific rii posibilit ilor de percep ie, mai ales
vizual sau auditiv , în condi iile existen ei unor factori care ar fi putut influen a
acest proces. Este vorba, fire te, de factorii meteorologici, de distan , de
particularit ile locului în care s-a f cut percep ia .a., deci de factori obiectivi, dar i
de factori subiectivi, cum ar fi, spre pild , calitatea organelor de sim , gradul de
concentrare a aten iei etc.
• reconstituirea destinat verific rii posibilit ilor de s vâr ire a anumitor
ac iuni în condi iile date. De pild , trebuie verificat posibilitatea efectu rii unor
ac iuni în anumite condi ii de timp i spa iu ori posibilitatea p trunderii sau ie irii
dintr-un anumit loc ori dac o persoan are capacitatea sau deprinderea necesare
realiz rii unor opera ii (de exemplu, falsificarea bancnotelor).
Preciz m c , prin reconstituirile men ionate, organul judiciar va fi în m sur s verifice
versiunile elaborate în caz, s cunoasc nemijlocit sau mai exact locul faptei.
Dispunerea i organizarea reconstituirii

Potrivit prevederilor art.130 C.pr.pen., reconstituirea poate fi dispus motivat de c tre
organul de urm rire penal , sau de c tre instan a de judecat , dac aceasta consider
necesar s verifice ori s precizeze o serie de date ce prezint importan pentru
solu ionarea cauzei i care nu au fost clarificate prin alte mijloace de prob .
O dat întrunite aceste condi ii, inclusiv condi iile care s permit efectuarea verific rii
în împrejur ri cât mai apropiate de cele ale s vâr irii infrac iunii, este posibil dispunerea
reconstituirii în orice moment al desf ur rii procesului penal. Pentru luarea deciziei de
efectuare a reconstituirii, organul judiciar este obligat s in seama de oportunitatea ei,
ceea ce face necesar examinarea probatoriului existent în cauz , pentru a se evita
dispunerea unui act inutil.
Referitor la modalitatea de dispunere, amintim c aceasta se face, în faza de urm rire
penal , printr-o rezolu ie motivat a organului judiciar, dup începerea urm ririi penale. In
faza de judecat , reconstituirea este dispus de c tre instan , printr-o încheiere, dup
începerea cercet rii judec tore ti.
Ca i în cazul celorlalte acte procedurale analizate anterior, reconstituirea presupune
aceea i preg tire atent , aceea i organizare temeinic sub raport tehnico-tactic, pe baza
unui plan întocmit judicios, organul judiciar îns rcinat cu efectuarea ei trebuind s aib în
vedere urm toarele probleme:
• determinarea cu exactitate a problemelor ce vor fi verificate, în func ie de
obiectul reconstituirii. Pentru aceasta, se vor vedea materialele, datele existente
în dosar i, Ia nevoie, va fi efectuat o nou ascultare cu privire la aspectele ce
se cer a fi clarificate. Referitor la acest ultim aspect, men ion m c pot ap rea
situa ii în care, de exemplu, o persoan suspect revine asupra declara iilor
anterioare, recunoscând c a simulat spargerea pentru a acoperi o lips în
gestiune, împrejurare ce determin renun area la efectuarea reconstituirii.
• stabilirea persoanelor participante la reconstituire. în mod obligatoriu, la
reconstituire trebuie s participe persoanele (învinuite, inculpate, martori,
persoane v t mate) ale c ror declara ii se verific , prezen a celorlalte p r i
impunându-se numai în m sura în care se consider necesar sau acestea
insist . Fire te c , potrivit actualelor reglement ri, p r ile pot fi asistate de
ap r tori ale i. In leg tur cu participarea martorilor asisten i, din coroborarea
prevederilor art.130 i art.129 alin.2 C.pr.pen., rezult c reconstituirea se face în
prezen a lor, afar de cazul când aceasta nu este posibil . Al turi de asigurarea
obiectivit ii, se preîntâmpin , astfel, o eventual încercare de retragere a
declara iilor într-o faz ulterioar a procesului penal.
• asigurarea efectu rii reconstituirii în condi iile de Ioc, timp i mod cât mai
apropiate de cele în care s-a s vâr it fapta cercetat , ceea ce reprezint o
161
cerin tactic deosebit de important . De la aceast regul fac excep ie faptele
cu un anumit grad de pericol (incendii, explozii, trageri cu arme de foc) a c ror
reconstituire, în majoritatea cazurilor, este limitat numai la aspectele tehnice
efectuate în condi ii de laborator. în aceste împrejur ri se poate recurge la ceea
ce este denumit experiment.
Exist desigur i fapte sau împrejur ri care nu pot face obiectul reconstituirii, cum sunt,
spre pild , cele de natur s lezeze demnitatea ori s pun în pericol via a sau s n tatea
persoanelor participante la reconstituire, s prejudicieze patrimoniul.
Dintre principalele condi ii care se cer a fi respectate la organizarea unei reconstituiri,
men ion m:
• condi iile de loc, de regul reconstituirea efectuându-se chiar la locul s vâr irii
faptei, ea fiind cea mai propice pentru reproducerea cât mai fidel a modului în
care s-a s vâr it infrac iunea sau o parte din aceasta. Dac la locul infrac iunii
au intervenit modific ri, se poate proceda la refacerea aspectului ini ial, dac
reamenajarea nu implic distrugeri sau degrad ri de obiecte. Efectuarea
reconstituirii la locul faptei mai prezint i avantajul c permite verificarea
declara iilor martorilor referitoare la percep ia vizual sau auditiv a faptelor.
• condi iile de timp, prin aceasta în elegându-se efectuarea reconstituirii la orele
sau intervalul de timp similar celui din momentul s vâr irii faptei. Necesitatea
respect rii acestei condi ii se explic prin aceea c posibilit ile de vizibilitate, de
audibilitate, de orientare, difer dup perioada de zi în care se desf oar o
anumit ac iune. Avem în vedere ac iunile din locurile deschise, nu din cl diri,
înc peri .a., unde datele problemei sunt altele.
• condi iile atmosferice au o influen asem n toare asupra percep iei auditive
sau vizuale, inclusiv asupra modului de executare a unor acte. Ploaia,
ninsoarea, cea a îndeosebi, reduc vizibilitatea. Vântul poate favoriza sau face
dificil audibilitatea, în func ie de direc ia în care bate. Noaptea, stratul de
z pad , mai ales pe cer senin, creeaz condi ii relativ bune de vizibilitate. La
lumina fulgerelor se poate vedea foarte bine sau pe lun plin . Zgomotele
furtunii, ale tunetelor acoper orice alt sunet. Prin urmare, în organizarea
reconstituirii se va ine seama, dac este posibil, i de aceste condi ii, cu atât
mai mult cu cât unele pot influen a posibilit ile de percep ie. Pentru ob inerea de
date cu privire la condi iile atmosferice dintr-o anumit zi sau interval de timp, se
poate apela la sprijinul Institutului de meteorologie, al filialelor acestuia, care in
o eviden complet a evolu iei vremii. în acest fel, este posibil i verificarea
afirma iilor unor persoane, referitoare la starea timpului din momentul comiterii
faptei.
• alte condi ii pot fi luate în considerare, dac au avut o anumit semnifica ie în
s vâr irea faptei sau în percep ia ei. A a, de exemplu, intereseaz :
• condi iile de iluminare artificial sau natural , la care ne-am
referit mai sus;
• condi iile de distan , de la care se percepe o ac iune sau pe care
trebuie s o parcurg o persoan pentru a ajunge într-un anumit timp la o
anumit destina ie;
• particularit ile terenului sau spa iului de comitere a infrac iunii
(teren arat, împ durit, nisipos etc.);
• prezen a unor condi ii specifice, cum ar fi, de exemplu, zgomotul
de fond într-un anumit loc (zgomot de strad circulat , zgomotul din
halele industriale .a.).
Particularit ile terenului î i au semnifica ia lor pentru a verifica de pild , viteza cu care
o persoan poate s fug pe un teren proasp t arat sau prin l st ri ; posibilitatea de
întoarcere a unei ma ini într-un spa iu strâmt ori accidentat, posibilitatea urc rii unei pante,
având un unghi mare de înclinare, cu o anumit greutate în spate.
162
Efectuarea reconstituirii
Dup încheierea preg tirilor în vederea efectu rii reconstituirii, a organiz rii sale,
potrivit planului întocmit, organul judiciar va trece la efectuarea sa, în condi iile prev zute de
lege. Condi iile prealabile reconstituirii propriu-zise sunt urm toarele:
• alegerea momentului reconstituirii, astfel încât s nu se repercuteze negativ
asupra mersului cercet rilor. Avem în vedere, îndeosebi, o eventual organizare,
în condi iile în care nu se de ine un minimum de date necesar realiz rii acestui
act procedural ori nu este determinat cu precizie scopul reconstituirii.
• verificarea prealabil a îndeplinirii tuturor condi iilor ce trebuie respectate,
pentru reproducerea cât mai exact a modului i împrejur rilor în care s-a
s vâr it fapta, cerin deosebit de important pentru reu ita reconstituirii.
• verificarea prezen ei persoanelor stabilite s participe la reconstituire, cum
sunt persoanele ale c ror declara ii se verific , a martorilor asisten i, a
speciali tilor, eventual a reprezentan ilor institu iilor, firmelor sau unit ilor, dac
reconstituirea se efectueaz într-un astfel de loc ori prive te un anumit aspect în
leg tur cu activitatea din acel loc.
Tot în faza preliminar , va fi verificat existen a mijloacelor tehnice criminalistice,
necesare pe timpul reconstituirii, a mijloacelor materiale de prob , a corpurilor delicte,
folosite de autor în comiterea infrac iunii sau a actelor reconstituite.
Cu privire la corpurile delicte, se recomand ca, de regul , ele s fie cele originale. Se
excepteaz , îns , din motive lesne de în eles, obiectele de genul armelor, topoarelor,
cu itelor, r ngilor etc. în locul lor pot fi folosite obiecte ce reproduc m rimea, forma, culoarea
celor originale.
În continuare, organul de urm rire penal care conduce desf urarea reconstituirii va
proceda la explicarea participan ilor a ac iunilor pe care le au de efectuat. Astfel, martorilor
asisten i li se dau explica ii asupra obiectului i scopului reconstituirii, fiind invita i s ocupe o
pozi ie din care s observe întreaga desf urare a ac iunii. Reprezentan ii parchetului,
poli iei vor primi sarcini precise, referitoare la supravegherea reconstituirii, a pazei locului în
care aceasta se desf oar i la fixarea rezultatelor cu ajutorul mijloacelor tehnice din
dotarea echipei.
Ap r torii ale i de p r i pot cere explica ii suplimentare, pot face obiec ii, cu condi ia ca
acestea s fie întemeiate i s nu obstruc ioneze desf urarea acestui procedeu probator.
Efectuarea reconstituirii propriu-zise - indiferent de natura obiectului verific rii,

reconstituirea trebuie s se desf oare într-o atmosfer de calm i de sobrietate, f r
exager ri, gesturi sau ac iuni spectaculoase, nesemnificative, inutile.
Reconstituirea nu se va limita la o singur reproducere a faptei sau a unor împrejur ri,
fiind necesar o repetare a lor, astfel încât s se observe i s se fixeze cu exactitate
rezultatele.
Ritmul de desf urare a ac iunilor va fi asem n tor cu cel în care se presupune ori se
declar c a avut loc fapta. Pentru o apreciere corect a rezultatelor, pentru evitarea unor
erori de percep ie, este bine ca la repetare ac iunea s fie efectuat într-un ritm ceva mai
lent.
Pe parcursul reconstituirii se va insista asupra aspectelor, episoadelor mai importante
ce se cer verificate sau precizate, evitându-se secven ele lipsite de importan . De pild ,
dac se reconstituie modul de p trundere la un apartament aflat la etajul 8, nu mai este
cazul s indic m autorului s urce 8 etaje pe sc ri, pân la intrarea în apartamentul din care
a furat. Nu trebuie exclus nici posibilitatea simplific rii unor ac iuni care se pot reduce
numai la componentele sale esen iale, cu semnifica ie în caz.
Pentru asigurarea obiectivit ii, a corectitudinii reconstituirii, vor fi evitate sugestiile,
163
“indica iile” privind efectuarea corect a unor anumite gesturi ori fapte, persoana verificat
fiind l sat s ac ioneze potrivit sus inerilor sale anterioare. Numai astfel este posibil
verificarea sincerit ii declara iilor unui învinuit, care încearc , de exemplu, s ia asupra sa o
fapt s vâr it de alt persoan , care a s vâr it mai multe furturi din apartamente, inclusiv
de congelatoare i obiecte de dimensiuni mai mari.
Fixarea rezultatelor reconstituirii
Consemnarea rezultatelor reconstituirii se face în primul rând în procesul-verbal. în

redactarea acestuia, se va acorda aten ie consemn rii cât mai exacte a condi iilor în care s-a
efectuat reconstituirea, a ac iunilor efectuate, consemnarea limitându-se strict la aceste
aspecte, evitându-se concluziile sau interpret rile referitoare la rezultatele ob inute.
Un mijloc tehnic de fixare a rezultatelor reconstituirii îl reprezint , ca i în cazul altor
acte de urm rire penal , înregistrarea video i fotografierea. Organul de urm rire penal
îns rcinat cu efectuarea fotografiilor trebuie s surprind acele secven e din care s rezulte
c ac iunea a fost posibil s se comit în condi iile date de timp i de spa iu ori c a fost
posibil percep ia sa în acele împrejur ri.
Ca i în cazul perchezi iilor, va fi evitat abuzul de fotografii întâlnit în practic ,
insistându-se numai asupra aspectelor într-adev r importante, relevante pentru stabilirea
veridicit ii declara iilor sau a posibilit ilor de s vâr ire a unor acte.
Un mijloc tehnic superior de fixare este înregistrarea pe band videomagnetic , în
cazurile deosebite ea fiind necesar pentru re inerea complet i exact a modului în care s-
a desf urat întreaga reconstituire. Dac situa ia de fapt o impune, se poate recurge i la
efectuarea de desene-schi e ale locului în care s-a desf urat reconstituirea, indicându-se
punctele sau locurile în care au avut loc ac iunile mai semnificative pentru elucidarea cazului.
Fotografiile i celelalte înregistr ri vor înso i procesul-verbal în care vor fi f cute
men iunile referitoare la succesiunea imaginilor, la modalit ile tehnice de redare, precum i
la secven ele sau scenele pe care le reprezint . Fotografiile vor fi numerotate i lipite pe
plan e anex la procesul-verbal, tampilate i vizate de cei în drept.
4. METODICA CRIMINALISTIC Curs nr.12

Reguli generale metodologice aplicate în investigarea omorului
In investigarea oric rei infrac iuni, organul de urm rire penal trebuie s respecte,
al turi de prevederile legale, o serie de reguli metodologice, atât cu caracter general, cât i
particular, potrivit specificului fiec rei categorii de infrac iuni. Cu atât mai important se
dovede te necesitatea respect rii unor reguli generale metodologice de cercetare a
omuciderii, cu cât aceste infrac iuni se distan eaz de alte categorii de fapte penale printr-un
pericol social cu totul deosebit, ca i prin circumstan ele în care sunt comise, aspect care nu
mai poate fi negat în prezent.
Fa de cerin ele impuse de practica judiciar , rezult c regulile generale metodologice
sunt, în esen , urm toarele:
• efectuarea cercet rii omorului de c tre o echip complex , format din
164
procuror, medic legist i lucr tori de poli ie, conducerea acesteia fiind
asigurat de c tre procuror, potrivit prevederilor art.209 C.pr.pen., în scopul
desf ur rii activit ii de urm rire penal într-un mod unitar, bine coordonat.
• asigurarea operativit ii, printr-o organizare eficient a cercet rii, acordându-
se prioritate activit ilor care reclam o maxim urgen , cum ar fi:
o cercetarea la fa a locului.
o ascultarea imediat a persoanelor care au cuno tin despre fapta
s vâr it , despre victim sau agresor.
o dispunerea constat rilor tehnico- tiin ifice i a expertizelor judiciare.
o urm rirea f r întârziere a persoanei suspecte.
• cercetarea atent , complet i calificat a locului faptei, dat fiind rezonan a
sa în stabilirea precis a faptelor i a împrejur rilor cauzei, precum i în
identificarea autorului omorului, a instrumentelor sau mijloacelor vulnerante,
aspecte asupra c rora vom reveni.
• planificarea judicioas a întregii activit i de urm rire penal , în func ie de
particularit ile fiec rui caz, în elaborarea versiunilor urmând s se in
seama de datele reale, bine verificate, ale cazului, astfel încât s fie posibil
administrarea la timp a probelor, evitându-se ac iunile de natur s
tergiverseze solu ionarea cauzei.
• stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infrac iunii, ancheta
trebuind s porneasc de la fapt la autor i nu invers, cerin subordonat
direct principiului afl rii adev rului i prezum iei de nevinov ie, prin care se
previn, în primul rând, o posibil eroare judiciar , ca i efectuarea unor acte
de urm rire penal inutile.
• asigurarea continuit ii desf ur rii urm ririi penale, fiind indicat ca echipa de
investigare i, în primul rând, procurorul care a efectuat actele
premerg toare, s desf oare întreaga cercetare pân la finalizarea cazului,
ceea ce presupune ca, înc de la cercetarea la fa a locului, s participe
procurorul competent.
• efectuarea cercet rii în strict conformitate cu prevederile legii procesual
penale i cu aplicarea consecvent a celor mai adecvate metode tehnico-
tiin ifice i reguli metodologice criminalistice pe întreaga durat a
desf ur rii procesului penal.
Rolul i importan a cercet rii în echip a omuciderii
Regula metodologic privind cercetarea în echip a omorului, prin importan a ei în

ansamblul preocup rilor destinate solu ion rii infrac iunilor împotriva vie ii, impune câteva
preciz ri:
• cercetarea în echip permite concentrarea cuno tin elor, a priceperii i a
form rii unor speciali ti în valorificarea complet i operativ a datelor despre
fapta comis , în direc ia afl rii adev rului. Or, în condi iile în care factorii
antrena i în clarificarea problemelor specifice unei anumite omucideri
ac ioneaz disparat, necoordonat, solu ionarea cazului ar întârzia.
• din cauza naturii sale, cercetarea omorului impune desf urarea de activit i,
de investiga ii judiciare i tiin ifice complexe, sub coordonarea procurorului.
Acesta, sprijinit de ofi erii de poli ie din serviciul judiciar i criminalistic,
efectueaz actele de urm rire penal destinate stabilirii elementelor
constitutive ale infrac iunii i identific rii subiec ilor acesteia, apelând la
metodele criminalistice.
• medicul legist cerceteaz aspectele medicale, concluzionând asupra cauzei
i naturii mor ii, asupra leg turii cauzale dintre ac iune i consecin ele sale
165
etc.
Ne afl m, prin urmare, în fa a unei evidente interdependen e impuse obiectiv de
necesitatea stabilirii adev rului, la care concur dou tiin e de grani - criminalistica i
medicina legal - împrejurare care a f cut s se afirme, pe bun dreptate c , în cercetarea
infrac iunilor împotriva vie ii, medicul legist are o dubl calitate: “una de expert i una de
consilier”. Calitatea de consilier ar reie i din numeroasele probleme noi ce apar pe parcursul
urm ririi penale, altele decât cele existente la începutul cercet rii i care î i g sesc o
rezolvare medico-legal , conducând la completarea expertizelor ini iale.
Primele m suri luate de organele de urm rire penal în cercetarea omorului
Organele de urm rire penal pot lua cuno tin despre s vâr irea unui omor, potrivit
prevederilor art.221 C.pr.pen. prin plângere, denun , ori sesizându-se din oficiu când afl pe
orice cale despre s vâr irea unei omucideri sau a unei mor i suspecte. In practic , aceasta
presupune fie descoperirea unui cadavru, prezentând semne de moarte violent , fie
descoperirea unor fragmente sau resturi de cadavru, inclusiv p r i de schelet.
De asemenea, sesizarea poate privi dispari ia unei persoane în leg tur cu care exist
motive întemeiate s se cread c a fost ucis , împrejurare în care este necesar
întreprinderea unor m suri serioase de verificare a datelor, de investiga ii i de supraveghere
operativ , pentru a se stabili dac într-adev r ne afl m în fa a unei omucideri.
M suri luate de cadrul de poli ie sosit primul la fa a locului
La fa a locului sose te primul poli istul sesizat, în condi iile ar tate, sau alt organ judiciar
care, indiferent de competen , informeaz dispeceratul de poli ie, de aici parchetul i
serviciul medico-legal .
Tot el este obligat ca, pân la sosirea echipei de cercetare s întreprind cu maxim
urgen urm toarele:
• stabilirea faptului dac victima mai este sau nu în via , pentru un eventual
prim-ajutor i transportarea sa imediat la spital.
• determinarea locului s vâr irii faptei, punerea lui sub paz i protejarea
urmelor, inclusiv a zonelor adiacente.
• fixarea tuturor împrejur rilor care, pe parcurs, se pot modifica sau disp rea,
chiar i a acelora care trebuie înl turate, întrucât prezint pericol.
• identificarea martorilor i re inerea eventualelor persoane suspecte, a oric rei
persoane care poate oferi informa ii despre victim .
Activit i preg titoare întreprinse de echipa de cercetare propriu-zis
În cadrul activit ilor preg titoare, potrivit regulilor generale metodologice, organele de
urm rire penal - preferabil fiind ca în i i membrii echipei de cercetare s fac acest lucru -
vor proceda la:
• identificarea victimei i a celorlalte persoane implicate în s vâr irea faptei, în
primul rând a autorului, dac acesta nu a putut fi stabilit de la începutul
cercet rii.
• efectuarea examenului medico-legal de c tre medicul anatomopatolog din
echip , pentru stabilirea decesului i desprinderea primelor concluzii cu
privire la cauza i natura mor ii, la mecanismele care au provocat-o i la
agen ii vulneran i.
• prevenirea contamin rii scenei crimei cu produse biologice, în contextul
obliga iei de conservare a tuturor urmelor.
• ascultarea imediat a martorilor oculari sau a persoanelor care au cuno tin
166
despre fapt , despre victim sau despre persoana agresat .
• urm rirea operativ a persoanei suspecte, efectuarea de perchezi ii domi-
ciliare i corporale pentru descoperirea urmelor, a instrumentelor folosite,
eventual chiar a unor fragmente de cadavru, dac ini ial au fost descoperite
numai p r i din acesta, aruncate în diverse locuri.
În esen , este important s re inem c trebuie ac ionat cu deosebit operativitate, în
conformitate cu regulile generale metodologice men ionate anterior, atât în luarea primelor
m suri, cât i în preg tirea echipei, ceea ce reclam mobilizarea urgent a organelor
judiciare competente s efectueze investigarea.
Particularit ile cercet rii la fa a locului în caz de omor
Activitatea de cercetare a locului în care s-a s vâr it omorul sau a locului în care a fost
descoperit cadavrul se desf oar potrivit regulilor generale ale cercet rii la fa a locului.
Cercetarea în faza static
Cercetarea locului omorului va începe cu luarea unor m suri preg titoare de c tre
procurorul care conduce echipa de cercetare. Preg tirea vizeaz , printre altele, completarea
sau verificarea m surilor ini iale luate de c tre organul de urm rire penal sosit primul la fa a
locului, activitate ce se circumscrie primelor m suri întreprinse în asemenea cazuri.
Investigarea ca atare a locului faptei, în ipoteza unei mor i violente, va debuta cu:
• constatarea mor ii victimei, efectuat de c tre medicul legist. în prezen a
procurorului.
• examinarea general a locului faptei pentru ca procurorul s - i formeze o imagine
de ansamblu asupra câmpului infrac ional.
• ob inerea unor date referitoare la victim , la fapt i la persoanele care au
cuno tin despre omor i autorul acestuia, interesând mai ales martorii oculari.
• stabilirea eventualelor modific ri survenite la fa a locului dup s vâr irea omorului.
• determinarea punctului din care va începe cercetarea, de regul plecându-se de la
victim spre marginea locului faptei.
• selec ionarea martorilor asisten i la efectuarea cercet rii locului faptei.
În aceast faz preliminar , pentru reu ita anchetei, reamintim una dintre regulile
importante ale cercet rii la fa a locului, potrivit c reia la început, în câmpul infrac ional vor
intra numai procurorul i medicul legist. Se evit , astfel, posibilitatea distrugerii unor urme si
modificarea pozi iei obiectelor din preajma cadavrului. Orice modificare, provocat chiar
accidental de c tre num rul mare de persoane ce p trund adeseori la locul omorului,
conduce la concluzii gre ite cu privire la împrejur rile în care a fost comis fapta.
P trunderea unui num r mare de persoane în zona cercetat , mai poate determina serioase
dificult i în exploatarea urmelor olfactive cu ajutorul câinelui de urm rire.
Insist m, totodat , asupra respect rii cerin elor de prevenire a contamin rii scenei
crimei cu produse biologice ale investigatorilor, sau „curio ilor”, pentru a nu fi anulate
ansele expertizelor genetice.
Referitor la p trunderea altor persoane decât cele competente s efectueze cercetarea,
avem în vedere chiar i p trunderea unor ziari ti sau reporteri care, de i de bun -credin ,
pot prejudicia mersul anchetei. Prin urmare, i ei trebuie s se conformeze acelora i reguli.
Cercetarea în faza static se finalizeaz prin fixarea pozi iei în care a fost g sit cadavrul
i pozi ia celorlalte obiecte din câmpul infrac ional. Fixarea se realizeaz prin fotografiere,
conform procedeelor specifice fotografiei judiciare operative, i/sau înregistrare pe band
video.
Subliniem utilitatea fix rii cu ajutorul aparaturii video, pentru operativitatea sa i pentru
posibilitatea re inerii complete a imaginii întregului loc al faptei, a a cum se g se te el în
167
momentul sosirii echipei de cercetare. In practica de specialitate, se întâlnesc cazuri în care
înregistrarea pe band magnetic serve te direct la studierea minu ioas a locului faptei i la
elaborarea unor versiuni realiste privind autorul infrac iunii. Fixarea pozi iei cadavrului, a
obiectelor, a mijloacelor materiale de prob descoperite la fata locului, coroborat cu datele
ob inute operativ de c tre echipa de cercetare, inclusiv prin investiga ii (în accep iunea lor
tactico-operativ ), serve te la formarea unor ipoteze referitoare la natura faptei, a
momentului i circumstan elor în care s-ar fi putut comite omorul i, eventual, a mobilului
care a determinat infrac iunea.
Cercetarea în faza dinamic
Faza dinamic a cercet rii la fa a locului este, dup cum se cunoa te, cea mai
complex etap , la ea participând to i membrii echipei. Cercetarea va începe de la cadavru,
fiind examinat mai întâi corpul acestuia, precum i locul de sub cadavru dup care se va
continua cu por iunea de teren din jurul victimei.
Examinarea cadavrului - (aspect asupra c ruia vom insista mai jos), de c tre medicul
legist împreun cu procurorul sau cu unul dintre exper ii criminali ti prezen i la fa a
locuIui va fi efectuat cu prioritate i maxim aten ie.
Descoperirea, fixarea i ridicarea urmelor – în cazul urmelor biologice, se solicit i
concursul medicului legist ori biocriminalistului. Vor fi executate fotografiile de detaliu i
m sur torile fotografice, se va efectua schi a locului faptei, toate rezultatele cercet rii
urmând s fie consemnate în procesul-verbal
Clarificarea împrejur rilor negative, caracterizate prin neconcordan e între starea în
care se afl victima, leziunile prezentate de aceasta i situa ia de fapt este o problem
de importan esen ial pentru stabilirea adev rului în cauz .
Examinarea cadavrului
Examinarea cadavrului, efectuat de c tre medicul legist împreun cu procurorul

criminalist, este o activitate esen ial a cercet rii la fa a locului, cu o rezonan deosebit în
desf urarea ulterioar a anchetei, în solu ionarea cazului.
Prin examinarea cadavrului se urm re te s se stabileasc ori s se ob in cât mai
multe date referitoare la:
• cauza i natura mor ii, precum i prezen a leziunilor, a eventualelor urme
tipice luptei dintre victim i agresor.
• posibilitatea execut rii unor ac iuni de autolezare de c tre îns i victima.
• coresponden a dintre Iocul în care a fost g sit victima i locul real al
comiterii infrac iunii.
• data i modul în care s-a s vâr it omorul, mijloacele, armele sau
instrumentele întrebuin ate etc.
Aceste informa ii sunt de natur s permit g sirea r spunsului la întreb ri esen iale cu
privire la fapt , printr-o cooperare între procurorul criminalist i medicul anatomopatolog,
cooperare ce se întinde pe întreaga durat a urm ririi penale. Examinarea cadavrului, fiind o
activitate mai ampl , debuteaz o dat cu cercetarea la fa a locului i continu la unitatea
medical la care se efectueaz necropsia.
Constatarea mor ii victimei. Examinarea cadavrului va începe numai dup ce medicul

legist a constatat decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instal rii
mor ii biologice i confirmat cu prilejul examenului necroptic.
F r a intra într-un domeniu care apar ine în exclusivitate medicinii legale, consider m
totu i necesar s amintim, foarte pe scurt, principalele semne care servesc la diagnosticarea
mor ii, semne care se împart în precoce, semitardive, tardive i conservatoare.
168
Semnele precoce, cum sunt absen a respira iei, încetarea activit ii cardiace i
areflexia total , au o valoare relativ , întrucât pot fi rezultatul unei mor i aparente.
Semnele semitardive permit diagnosticarea cu certitudine a mor ii, în general ele
constând în r cirea cadavrului, deshidratarea, rigiditatea cadaveric , instalarea lividit ilor i
petele cadaverice. Ele au importan în stabilirea cauzei i datei mor ii, inclusiv în
determinarea pozi iei cadavrului dup instalarea mor ii.
Semnele tardive i conservatoare sunt determinate de apari ia fenomenelor de
putrefac ie i, respectiv, a celor de mumifiere, adipocear , congelare .a., semne care depind
atât de timpul scurs de la data decesului, dar i de condi iile în care s-a aflat cadavrul.
Examinarea propriu-zis a cadavrului. Dup constatarea mor ii, medicul legist i
procurorul vor trece la examinarea cadavrului care, evident, nu poate fi executat în condi iile
oferite de o sal de autopsie. Ea trebuie efectuat cu maxim aten ie i minu iozitate, pentru
a se evita concluzii pripite, în primul rând cu privire la cauza i natura mor ii.
Un argument serios în sprijinul importan ei examin rii, cu toat aten ia, a cadavrului
este i acela potrivit c ruia, în eventualitatea punerii unui diagnostic inexact de moarte
neviolent (patologic ), cercetarea locului faptei se va face într-un mod sumar, uneori cu
superficialitate, ceea ce va prejudicia serios desf urarea cercet rilor viitoare, dup
constatarea cauzei reale a mor ii.
Examinarea cadavrului parcurge acelea i faze ca i cercetarea locului faptei - faza
static i faza dinamic - rezultatele fiind consemnate în procesul-verbal i fixate prin
fotografiere sau prin înregistrarea videomagnetic , în aceea i ordine.
Astfel în faza static se determin , în principal, urm toarele:
• locul în care a fost descoperit cadavrul, amplasarea în raport cu urmele i
obiectele din jurul s u (mobil , elemente de construc ie, vegeta ie etc., potrivit
particularit ilor locului), distan a pân la acestea, precum i sexul, talia i
vârsta aproximativ a victimei.
• pozi ia corpului, privit în ansamblul s u, cum ar fi, de exemplu, pe spate, cu
fa a în jos sau lateral (decubit dorsal, ventral sau lateral), precum i pozi ia
membrelor i a capului. De exemplu, membrele pot fi în extensie sau îndoite,
capul întors într-o parte etc.
În faza dinamic , vor fi examinate, în ordine:

• îmbr c mintea i înc l mintea cadavrului, interesând caracteristicile lor
(culoarea, croiala, materialul din care sunt confec ionate, diverse accesorii),
precum i urmele sau petele existente pe acestea. De asemenea, se va
preciza lipsa unor p r i din îmbr c minte sau înc l minte, care, în mod
normal, trebuia s existe (pantofi, pantaloni, fust , lenjerie), inclusiv lipsa unor
obiecte de genul ceasului sau a verighetei ce las urme specifice pe
încheietura mâinii sau pe degete. Va fi cercetat cu aten ie fiecare buzunar,
indicându-se con inutul i pozi ia acestuia (normal sau scos în afar ), precum
i urmele de murd rie sau pete.
• întreaga îmbr c minte trebuie bine verificat pentru a nu sc pa cercet rii
buzunarele practicate în locuri mai pu in obi nuite.
• corpul cadavrului se examineaz plecându-se de la elementele generale,
cum sunt de pild , constitu ia fizic , culoarea pielii, semnele particulare,
inclusiv semnele cadaverice.
Dup stabilirea i consemnarea elementelor generale, se va trece la examinarea
am nun it a întregului corp, începând cu capul victimei, apoi gâtul, regiunea toracelui, a
abdomenului, regiunea dorsal , a membrelor superioare i inferioare.
Leziunile vizibile vor fi descrise ca pozi ie, form i m rime, la fel i fiecare pat
biologic ori de alt natur , într-un cuvânt orice urm ce ar putea avea o anumit leg tur cu
omuciderea.
Mâinile i unghiile cadavrului, în care pot fi g site fire de p r, resturi de îmbr c minte,
169
fire de textile sau nasturi smul i în timpul luptei cu agresorul. în depozitul subunghial se pot
descoperi celule epiteliale, urme de sânge, fragmente de fire de p r .a., provenind de la
autorul infrac iunii.
Orificiile naturale ale cadavrului, îndeosebi gura, orificiul anal, orificiul vaginal sunt
examinate cu aten ie, de i finalizarea investiga iei se face în condi ii de laborator. De
exemplu, în gur se descoper materiale folosite pentru a împiedica victima s strige
(batiste, cârpe, hârtie .a.), iar în celelalte orificii, urme de natur biologic sau diverse
obiecte.
Totodat , vor fi f cute men iuni exacte cu privire la cercetarea obiectelor sau
materialelor ce au servit la imobilizarea ori la strangularea victimei, cum sunt: buc i de
frânghie, sfoar , sârm etc.
Stabilirea datei mor ii i a eventualelor modific ri în pozi ia cadavrului. Cu prilejul

investiga iilor de la fa a locului, i, îndeosebi, a cadavrului, printre numeroasele probleme ce
sunt avute în vedere se num r i aceea a stabilirii momentului la care a survenit moartea,
precum i a eventualelor modific ri intervenite în pozi ia cadavrului. Desigur c aceste date
vor fi determinate cu mai mare precizie în urma necropsiei, îns , chiar din momentul
examin rii la fa a locului a victimei, pot fi ob inute o serie de informa ii apte s serveasc la
orientarea operativ a cercet rilor în direc ia descoperirii autorului omorului. În acest scop, se
procedeaz la studierea semnelor specifice mor ii, mai ales a celor precoce i semitardive.
Preciz m îns , c siguran a în stabilirea datei mor ii scade pe m sura cre terii intervalului de
timp scurs între momentul decesului i cel al descoperirii cadavrului. Cu cât acest interval
este mai scurt, cu atât determinarea datei mor ii este mai exact . Astfel1:
În cazul semnelor precoce, semnificative sunt reac iile pupilei la unele substan e
chimice, care se produc în limita de 4 ore de la deces, în cazul atropinei, ori a 6 ore în cazul
policarpinei. De asemenea, contractarea local a vaselor la adrenalin se produce în cel mult
24 de ore de la deces.
Celelalte semne precoce ale mor ii, men ionate anterior (încetarea activit ii cardiace,
absen a respira iei), nu pot fi luate în calcul pentru determinarea momentului mor ii, decât în
ipoteza sesiz rii lor de c tre o persoan avizat , aflat lâng victim în^chiar momentul
survenirii mor ii.
In cazul semnelor semitardive, problemele sunt ceva mai complexe, în func ie de tipul
de semn clinic i de condi iile în care a fost g sit cadavrul. Astfel:
• pierderea de c ldur se face, în general, cu un grad pe or , cadavrul ajungând la
c ldura mediului ambiant în aproximativ 20 de ore, la acestea contribuind mai
mul i factori (temperatura mediului înconjur tor, condi iile de loc i de timp, vârst
i constitu ia fizic a victimei, îmbr c mintea).
• rigiditatea cadaveric se instaleaz începând cu mu chii maxilarului inferior i
coboar treptat spre membrele inferioare, dup care cunoa te o rezolu ie în
acela i sens, întreg ciclul fiind cuprins între 2 i 36 de ore de la deces, rigiditatea
maxim fiind la aproximativ 10 ore, dar i aici în func ie de cauza mor ii, în cazul
traumatismelor cerebrale masive întâlnindu-se i rigiditatea cataleptic (împu care
în cap, electrocutare).
• lividit ile cadaverice apar dup circa 5 ore, sunt maxime dup circa 10-15 ore i
nu se mai modific prin schimbarea pozi iei cadavrului dup aproximativ 12 ore din
momentul mor ii.
Lividit ile cadaverice î i au semnifica ia lor în stabilirea unor eventuale modific ri
intervenite în pozi ia cadavrului. De exemplu, dac la fa a locului cadavrul este descoperit în
pozi ia de decubit ventral (cu fa a în jos), iar lividit ile cadaverice se g sesc pe partea
dorsal , este evident faptul s ne afl m în fa a unei schimb ri a pozi iei cadavrului la
aproximativ 12 ore dup deces.
Referitor la semnele precoce i semitardive, în literatura occidental se indic
urm toarele:
170
• corpul cald i suplu, cu corneea umed i transparent , f r lividit i, denot c
moartea s-a produs de 1-2 ore.
• apari ia lividit ilor la nivelul gâtului, r cirea i rigiditatea articula iei maxilarului se
face la 3-4 ore.
• apari ia petei negre scleroticale indic cca. 6 ore din momentul instal rii mor ii.
• confluen a lividit ilor pe suprafa mare i rigiditatea întregii musculaturi
scheletice înso it de pierderea transparen ei corneei este tipic pentru 8-10 ore.
• persisten a la presiune a lividit ilor i nemodificarea pozi iei lor este specific
mor ii instalate de aproximativ 12 ore.
în stabilirea momentului în care s-a instalat decesul, sunt lua i în calcul mai mul i factori,
cum ar fi, starea digestiei alimentare din stomac, prezen a faunei cadaverice, rezultatele
unor examene histochimice sau biochimice (vezi stabilitatea ph-ului esuturilor i umorilor),
aceasta, îns , numai în condi ii de laborator, iar nu în cele ale cercet rii la fa a locului.
Stabilirea cauzei mor ii
Stabilirea cauzei mor ii se face cu ajutorul datelor puse la dispozi ie de medicina

legal , constatarea efectuat de c tre medicul anatomopatolog fiind hot râtoare pentru
clarificarea “diagnosticului juridic” al decesului: moarte violent sau moarte patologic *. Din
moment ce datele ob inute converg spre o moarte violent , care poate fi consecin a unei
omucideri sau a unui accident, va fi necesar clarificarea tuturor împrejur rilor apte s
serveasc la încadrarea juridic corect a faptei.
Determinarea acestor elemente se face, în mod firesc, prin coroborarea tuturor datelor
ob inute pe baz de expertiz medico-legal , a expertizelor criminalistice, precum i a actelor
de urm rire penal efectuate în cauz . Aceast cerin este evident , mai ales în condi iile
insuficien ei datelor necesare stabilirii cauzei reale a mor ii. Se evit astfel posibilitatea
apari iei unei erori de ordin subiectiv în aprecierea situa iei de fapt.
Determinarea leg turii de cauzalitate dintre actele de agresiune i decesul victimei, mai
ales în împrejurarea în care acestea pot fi asociate cu o serie de afec iuni preexistente ale
victimei este o problem deosebit de important , frecvent subliniat în literatura de
specialitate. Determinarea leg turii de cauzalitate este esen ial pentru încadrarea corect a
faptei în categoria omorului, a loviturilor cauzatoare de moarte ori a v t m rilor corporale.
Evident c aceast încadrare este f cut de c tre magistrat, îns , în bun parte, pe
baza concluziilor expertizei medico-legale, chemat s pun în lumin elementele nexumului
cauzal dintre fapt i urm rile sale. în consecin , se impune delimitarea, mai întâi pe teren
medico-legal, a cauzelor mor ii, de condi iile de ordin predispozant sau de ordin favorizant,
opera ie ce a avut uneori un caracter arbitrar.
Pentru delimitarea exact a leg turii de cauzalitate, potrivit opiniilor exprimate în
literatura de specialitate, este necesar s fie luate în calcul patru categorii de factori: victima,
instrumentul sau substan a vulnerant , circumstan ele în care a fost s vâr it fapta, precum
i autorul faptei. în privin a autorului faptei, se va ine seama de modul în care acesta a
conceput i preg tit actul, i-a prev zut i acceptat urm rile, precum i de scopul urm rit.
Dificult ile în stabilirea cauzei mor ii apar frecvent din cauza caracterului contradictoriu
al leziunilor, a st rii avansate de putrefac ie a cadavrului, ca i a unor deficien e în efectuarea
necropsiilor. De exemplu, în cazul unei mor i suspecte, medicul legist ocazional conchide c
decesul are drept cauz o hemoragie meningo-cerebral i pune diagnosticul de moarte
violent . Din cercet rile întreprinse de organele de urm rire penal , s-a desprins concluzia
c nu poate fi vorba de o asemenea moarte. Procuratura a dispus efectuarea unei noi
expertize medico-legale, de data aceasta stabilindu-se c moartea nu a fost violent , cauza
constituind-o o hemoragie intraventricular , ap rut pe un fond patologic preexistent.
171
Investigarea furtului i a tâlh riei
Cercetarea furtului i a tâlh riei, atât în paguba propriet ii private, cât i a celei publice,
presupune elucidarea unor aspecte de natur s serveasc la conturarea elementelor
constitutive ale acestor infrac iuni. Principalele probleme care se cer a fi rezolvate sunt, în
esen , urm toarele:
• determinarea concret a bunurilor mobile luate din posesia sau deten ia legitim
a unei persoane ori a unei unit i din cele prev zute de art. 145 C.pen. (sau art. 159
N.C.pen.) De rezolvarea acestei probleme depind atât încadrarea faptei în prevederile
art.208 sau 211 C.pen. (sau art.249 - furtul i 252 - tâlh ria N.C.pen.), cât i stabilirea
calit ii, cantit ii i valorii bunurilor furate, în vederea estim rii cuantumului prejudiciului
cauzat i a recuper rii sale. Determinarea precis , concret , a bunurilor furate, ofer
posibilitatea urm ririi lor, în vederea identific rii i recuper rii acestora, precum i a
prinderii f ptuitorilor.
• stabilirea exact a locului i momentului s vâr irii faptei are semnifica ii juridice
multiple. De exemplu, în func ie de locul din care s-a sustras, furtul poate fi simplu sau
calificat (furt într-un loc public sau într-un mijloc de transport în comun). Determinarea
momentului s vâr irii este important , pe de o parte, pentru încadrarea faptei în
categoria furtului, atunci când este luat un bun ce apar ine în întregime sau în parte
f ptuitorului, dar care se g sea în posesia sau de inerea legitim a altei persoane
(art.208 C.pen. sau art.249 N.C.pen.). Pe de alt parte, comiterea faptei în timpul nop ii
ori al unei calamit i conduce la încadrarea acesteia în categoria furtului calificat.
Stabilirea precis a locului i momentului furtului prezint interes pentru cercetarea
criminalistic a faptei, în primul rând pentru urmele ce pot fi descoperite la fa a locului i
care pot conduce la identificarea autorului. Mai sunt posibile, de pild , delimitarea mai
exact a cercului de b nui i, verificarea modului în care i-au petrecut timpul, în ipoteza
în care unii invoc alibiuri, selec ionarea martorilor din rândul persoanelor care ar fi
putut percepe actele infrac ionale .a.
• identificarea mijloacelor i metodelor folosite în s vâr irea infrac iunii serve te
la încadrarea juridic a faptei în categoria furtului simplu ori calificat (de exemplu, furt
s vâr it de c tre o persoan având asupra sa o arm , prin efrac ie, escaladare etc.)
sau în categoria tâlh riei (furt s vâr it prin întrebuin area de violen e). Totodat , va fi
posibil conturarea modului de operare, aspect important pentru organele de urm rire
penal în alc tuirea cercului de suspec i, fiind recunoscut specializarea unor infractori
pentru furtul din buzunare, din locuin e, folosindu-se de anumite pretexte, calit i,
deghiz ri etc.
• identificarea f ptuitorului i a participan ilor la s vâr irea furtului, pe lâng
importan a sa cunoscut , este absolut necesar pentru conturarea formelor calificate
ale furtului i pentru stabilirea exact a r spunderii penale ce revine fiec rui coautor ori
complice, în func ie de contribu ia avut la s vâr irea infrac iunii, la t inuirea bunurilor
sau la favorizarea infractorului.
• identificarea persoanei v t mate, opera ie care trebuie privit sub dou aspecte:
identificarea posesorului unor bunuri furate i descoperite asupra autorului. De
exemplu, sunt dese cazurile în care se s vâr esc furturi din apartamente, din
autoturisme, de la serviciu, bunurile sustrase fiind ori ascunse ori folosite de f p-
tuitor, în diverse moduri, inclusiv puse în vânzare. în asemenea împrejur ri, este
nevoie s se procedeze la stabilirea persoanelor c rora le-au apar inut aceste
bunuri.
identificarea persoanei v t mate, reprezint o sarcin deosebit în cazul
s vâr irii unor tâlh rii, în care victima se afl în stare de incon tien din cauza
violen elor la care a fost supus sau chiar a murit în urma leziunilor provocate de
172
autor, care o dat cu bunurile i-a sustras i actele de identitate.
• stabilirea condi iilor care au favorizat s vâr irea infrac iunii, reprezint o sarcin
cu un caracter preventiv, în sensul sprijinirii, a îndrum rii celor în drept s ia m suri
eficace de asigurare a securit ii, a pazei bunurilor apar inând patrimoniului public sau
privat. Din cauza neglijen ei sau lipsei unui elementar sim de prevedere, deseori
infractorii sunt “invita i” s s vâr easc furtul. De exemplu, obi nuin a unor persoane,
în special femei, de a umbla cu po etele deschise, mai ales în aglomer ri, l sarea în
autoturisme, la vedere a unor obiecte de valoare sau tentante, nesupravegherea
bagajelor în sta ii etc. În cazul furtului din locuin e, frecvent, nu sunt luate m suri de
siguran minime, iar deseori, se poate afla cu u urin ce bunuri sunt în aceasta, care
este programul celor care locuiesc acolo, ce persoane frecventeaz locuin a .a.
Particularit i metodologice ale investig rii delapid rii
Problemele principale care se cer clarificate în cadrul investig rii delapid rii privesc, în
esen , determinarea obiectului material al infrac iunii, stabilirea laturii obiective, identificarea
f ptuitorilor, stabilirea vinov iei sale, precum i a scopului sau mobilului infrac iunii .
Sub raport metodologic criminalistic, în cadrul anchetei trebuie s se ac ioneze în
direc ia asigur rii recuper rii prejudiciului cauzat, a bunurilor sau valorilor sustrase, precum
i a lu rii de m suri vizând prevenirea s vâr irii unor asemenea fapte.
Determinarea obiectului material al infrac iunii. Pentru aceasta trebuie identificate

atât natura bunurilor, calitatea, cantitatea exact , valoarea prejudiciului, cât i faptul c
obiectul material al delapid rii s-a aflat în gestionarea sau administrarea unui func ionar sau
alt salariat. Având în vedere c gestionarea presupune primirea, p strarea i predarea de
diverse valori sau bunuri, este necesar s se stabileasc c acestea au fost primite în mod
efectiv, nu scriptic i c nu au ie it din gestiune, de asemenea în mod efectiv. In privin a
administr rii, este necesar ca dispozi iile referitoare la mi carea bunurilor delapidate din
patrimoniul unit ii, regiei autonome, societ ii comerciale sau altui tip de agent economic,
potrivit atribu iilor de serviciu ale f ptuitorului.
Stabilirea elementelor componente ale laturii obiective. în leg tur cu aceast

component complex ce intr în structura infrac iunii de delapidare intereseaz , în primul
rând, modalit ile în care s-a s vâr it infrac iunea. Astfel:
o însu irea de bani, valori sau bunuri realizat prin diverse procedee, cum ar fi,
de exemplu:
sustragerile, acoperite cu acte falsificate ori fictive (contracte de livrare,
bonuri de transferare), ori realizate prin neoperarea reducerilor de
pre uri, prin falsificarea listelor de inventariere sau distrugerea
eviden elor, profitându-se de s vâr irea altor infrac iuni, îndeosebi furtul
ori simularea acestora, practicarea unor pre uri m rite dincolo de limitele
legale.
crearea de plusuri în gestiune, prin în elarea la m sur toare, cânt rire
sau num r toare, prin înregistrarea unor produse la pierderi,
neînregistrarea întregii cantit i de m rfuri primite ori înregistrarea la o
calitate inferioar , substituirea sau falsificarea m rfurilor .a.,
introducerea de m rfuri expirate sau de provenien dubioas .a.
o folosirea unor bunuri în scop personal, prin scoaterea lor pentru un timp din
patrimoniul unit ii, dup care sunt readuse, bineîn eles cu valoarea sc zut
din cauza uzurii, în caz contrar, fapta întrunind elementele infrac iunii de abuz
în serviciu.
o traficarea de bani, valori sau bunuri, în vederea ob inerii de profituri ilicite, prin
173
împrumuturi, darea de m rfuri pe credit în condi ii interzise de lege,
schimbarea unor bunuri de valoare mai mic pe altele cu valoare mai mare i
invers etc.. Pentru conturarea laturii obiective este important, de asemenea,
s se stabileasc leg tura de cauzalitate dintre prejudiciul efectiv i ac iunea
de delapidare, întrucât sunt frecvente lipsurile în gestiune provocate de alte
cauze obiective sau subiective, neimputabile celui care gestioneaz sau
administreaz .
Identificarea autorului i a eventualilor participan i la s vâr irea infrac iunii. Cu

privire la f ptuitor, fiind vorba de un subiect calificat, se va stabili dac acesta avea calitatea
de func ionar sau alt salariat i gestiona ori administra banii sau valorile delapidate. În
leg tur cu ceilal i participan i, pentru c cel mai adesea responsabile de s vâr irea
delapid rii se fac mai multe persoane, trebuie v zut dac acestea pot fi considerate ca
alc tuind un grup, în care fiecare îndepline te un anumit rol: magaziner, vânz tor, contabil,
revizor. De asemenea, este necesar s se stabileasc func iile, atribu iile de serviciu,
sistemul de lucru, pentru a se delimita contribu ia fiec ruia la prejudiciul provocat, fiind
cunoscut c cei care ac ioneaz în grupuri organizate î i repartizeaz “rolurile” potrivit
atribu iilor de serviciu pe care le au - gestionare, administrare, control, consum - roluri
împ r ite pe aceea i treapt de serviciu sau pe scar ierarhic .
Stabilirea cauzelor i condi iilor care au favorizat s vâr irea infrac iunii. Pe lâng
aspectele sus-men ionate, mai trebuie clarificate prin cercetarea delapid rii, cauzele care au
determinat-o i condi iile care au favorizat s vâr irea infrac iunii, aspecte evocate anterior.
De exemplu, cele întâlnite în cazurile de înc lcare a dispozi iilor legale referitoare la primirea,
circula ia i depozitarea bunurilor, la efectuarea necorespunz toare a controalelor i reviziilor
etc.
Primele m suri luate în cercetarea delapid rii
Pentru stabilirea complet a elementelor constitutive ale delapid rii este necesar ca
organele judiciare sesizate de s vâr irea infrac iunii s ini ieze în mod operativ o serie de
m suri cu caracter preliminar. Sub raport metodologic, organul de urm rire penal va trebui
s se raporteze inclusiv la modul în care a fost sesizat. Aceasta poate fi efectuat pe diverse
c i, cum ar fi, de exemplu, sesizarea de c tre conducerea unit ilor în urma reviziilor
contabile ori a controalelor efectuate de Garda Financiar , de organele de poli ie. Frecvent,
sesizarea are la baz semnal ri ale cet enilor privind în elarea la cântar, punerea în
vânzare a unor m rfuri expirate sau de provenien dubioas , practicarea unor pre uri peste
cele legale, semnal ri care pot fi f cute prin intermediul presei.
Pentru declan area urm ririi penale, se impune mai întâi verificarea atent a sesiz rii,
astfel încât s se stabileasc dac fapta este real i dac ea întrune te condi iile infrac iunii
de delapidare, de aceasta f cându-se vinovate anumite persoane. Ca urmare, primele
m suri ini iate de c tre organele de urm rire penal , vor consta în:
o cunoa terea situa iei exacte, reale a gestiunii. în vederea determin rii
situa iei gestiunii, se va proceda la inventarieri, la revizii contabile, ori la verifi-
carea suplimentar a actelor încheiate de organele de constatare, în condi iile
prev zute de art.214 C.pr.pen. Totodat , se impune stabilirea unor eventuale
falsuri materiale sau intelectuale cu privire la banii, bunurile sau valorile din
gestiune, ceea ce necesit deseori efectuarea de expertize grafice, contabile,
merceologice, pentru stabilirea cuantumului pagubei. Se vor cere explica ii
persoanelor care gestioneaz sau administreaz bunurile respective, precum
i celor care au efectuat controlul, revizia sau inventarierea.
o stabilirea cauzelor lipsurilor sau plusurilor din gestiune. Stabilirea
174
cauzelor reale ale delapid rii este absolut necesar întrucât de ea depinde
încadrarea corect a faptei. De pild , sustragerea poate fi s vâr it de o
persoan din cele prev zute de art.2151 C.pen. (sau art.314 N.C.pen.) ori de o
alt persoan , dup cum lipsa se poate datora neglijen ei ori unor cauze
obiective. Pentru determinarea cauzelor sustragerilor, a a cum am men ionat
anterior, organul de urm rire penal care efectueaz cercetarea în cauz va
trebui s - i formeze o imagine de ansamblu asupra activit ii din unitatea în
gestiunea c reia s-au constatat lipsurile sau plusurile, documentându-se, de
exemplu, asupra urm toarelor aspecte mai importante:
organizarea, caracterul i specificul activit ii desf urate de c tre regia
sau societatea comercial în care s-a produs paguba.
circula ia bunurilor, banilor sau valorilor, interesând modul în care se face
primirea sau recep ionarea, p strarea, livrarea sau distribuirea, precum i
felul în care este asigurat paza lor.
sistemul de inere a eviden elor i dac acestea corespund legii, ca i
regulilor sau normelor cu caracter intern ori departamental.
modul de verificare scriptic i faptic a gestiunii, persoanele care efec-
tueaz controlul i intervalele de timp la care este efectuat .
salaria ii care se ocup de gestionarea i administrarea banilor sau bunu-
rilor, inclusiv cei care le manipuleaz sau le asigur paza. Totodat , este
foarte important s se ob in date cât mai am nun ite despre persoanele
ce s-ar putea face r spunz toare de existen a lipsurilor sau plusurilor,
interesând, de pild , modul în care î i îndeplinesc sarcinile de serviciu,
eventualele leg turi infrac ionale, pasiuni sau vicii, cum ar fi practicarea
jocurilor de noroc etc.
o efectuarea de perchezi ii i ridicarea de obiecte i înscrisuri. Aceste acte de
urm rire penal se impun de la sine, ele servind Ia ob inerea de probe directe
privind fapta i împrejur rile în care s-a comis.
perchezi iile, ca i ridicarea de obiecte sau înscrisuri trebuie efectuate cu
maxim urgen pentru descoperirea bunurilor, valorilor sau banilor sustra i,
ca i a unor mijloace materiale de prob , îndeosebi a înscrisurilor falsificate.
În acest scop, organul de urm rire penal trebuie s stabileasc , înc din
faza ini ial a investiga iilor, rela iile celui b nuit, mai ales în împrejurarea în
care se constat c Ia s vâr irea infrac iunii au participat mai multe
persoane. Perchezi iile vor fi efectuate i la locul de munc al gestionarilor
sau angaja ilor.
ridicarea de înscrisuri sau de obiecte se impune, practic, în marea
majoritate a cazurilor de delapidare, nu numai pentru studiul modului în care
au fost inute eviden ele, s-a înregistrat mi carea banilor, au fost efectuate
reviziile .a., ci i pentru prevenirea distrugerii înscrisurilor care au servit la
comiterea infrac iunilor. Astfel, trebuie ridicate actele fictive sau falsificate
utilizate în acoperirea lipsurilor sau în crearea de plusuri în gestiune, cum
sunt procesele-verbale i listele de inventariere, situa iile de consum, bonurile
de transfer, avizele de expedi ie, fi ele de pontaj, procesele-verbale privind
perisabilit ile acordate i riscurile comerciale etc. Prin studierea acestor
documente, este posibil s se stabileasc procedeele, metodele folosite de
infractor, inclusiv cuantumul prejudiciului. Totodat , se va avea în vedere i
posibilitatea descoperirii unor eventuale erori de înregistrare sau de calcul.
175
4. METODICA CRIMINALITIC (continuare) Curs nr.13

Investigarea accidentelor de munc , în accep iunea sa cea mai larg , este o activitate
care se distinge de cercetarea altor fapte sau evenimente prin aceea c ei îi sunt aplicabile
nu numai regulile metodologice criminalistice propriu-zise ci i reguli prev zute expres în
legisla ia muncii sau în alte acte normative speciale.
Din perspectiva legisla iei în vigoare, cercetarea accidentelor de munc se face astfel:
de c tre persoana juridic , în cazul accidentului care a produs incapacitate
temporar de munc ;
de c tre inspectoratele de stat teritoriale pentru protec ia muncii, în cazul
accidentelor care au produs invaliditate, deces, precum i al accidentelor colective,
precum i în cazul accidentelor de munc care au produs incapacitate temporar de
munc salaria ilor angaja i la persoane fizice;
de c tre Ministerul Muncii i Protec iei Sociale, în cazul accidentelor de munc
colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile.
Rezultatul cercet rii accidentului de munc se va consemna într-un proces-verbal care

va stabili:
cauzele i împrejur rile în care a avut loc accidentul;
prevederile din normele de protec ie a muncii care nu au fost respectate;
persoanele care se fac r spunz toare de nerespectarea normelor de protec ie a
muncii;
sanc iunile aplicate;
persoana juridic sau fizic la care se înregistreaz accidentul de munc ;
m surile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente.
In caz de deces al persoanei accidentate în munc , unitatea medico-legal competent

este obligat s înainteze inspectoratului de stat teritorial pentru protec ia muncii, în termen
de 7 zile de la data decesului, o copie de pe raportul de constatare medico-legal .
L rgirea sferei metodologice se impune îndeosebi în ipoteza particip rii procurorului la
cercetare în conformitate cu prevederile art.209 C.pr.pen. în cazul infrac iunilor contra
protec iei muncii, urm rirea penal este efectuat obligatoriu de c tre procuror, singurul
abilitat s stabileasc cauzele i împrejur rile producerii accidentului, pentru a stabili dac
acesta întrune te elementele constitutive ale unei infrac iuni contra protec iei muncii.
Amintim, în acest context, c , potrivit prevederilor legale, conducerile persoanelor
juridice, agen ilor economici în care au avut Ioc accidente de munc colective, mortale ori
care au produs invaliditate sunt obligate s anun e de îndat Inspectoratul de stat teritorial
pentru protec ia muncii i organele de urm rire penal , respectiv Parchetul i Inspectoratul
de poli ie.
Un alt element de specificitate al investig rii este determinat nu numai de faptul c ea
se efectueaz în func ie de particularit ile fiec rui caz în parte, ci i de componen a echipei
care o realizeaz , aceasta având o compunere complex . Astfel, al turi de procurorul
competent s efectueze urm rirea penal în cauz , de organele de poli ie i, dup caz, cele
ale S.R.I., particip i speciali ti din domeniul în care a avut loc evenimentul, inclusiv medicul
176
legist, dac accidentul a provocat r nirea sau moartea unor persoane.
Preciz m c echipa care efectueaz cercetarea infrac iunilor contra protec iei muncii nu
se confund cu “comisia de cercetare a accidentelor de munc ”, desemnat de conducerea
persoanei juridice, în ipoteza unor evenimente care au drept consecin invaliditatea
temporar de cel pu in o zi a unui angajat. De asemenea, ea nu trebuie confundat nici cu
“echipa de cercetare” a unor evenimente de genul avariilor determinate de incendii sau de
explozii.
De regul , în aceste cazuri comisia de cercetare este format din pre edintele comisiei
tehnice de prevenire i stingere a incendiilor, eful compartimentului în care a avut loc
evenimentul, speciali ti în domeniu, inclusiv cadrele tehnice chemate s supravegheze i s
conduc activitatea de paz i de stingere a incendiilor, împreun cu conduc torul forma iei
civile de pompieri. Sunt situa ii în care aceste comisii sunt numite de conducerea forurilor
superioare, a ministerelor, iar în împrejur ri deosebite, cercetarea este efectuat de c tre o
comisie guvernamental , ancheta judiciar propriu-zis realizând-o îns organele stabilite de
lege.
Principalele aspecte, obiect al proba iunii,

care trebuie clarificate prin investigarea accidentelor de munc
Principalele probleme care trebuie clarificate prin investigarea unui accident de munc ,
probleme care sunt comune i evenimentelor sau avariilor din industria minier i
petrochimic , provocate de explozii sau incendii, sunt, în esen , urm toarele :
stabilirea cauzelor accidentului - care, de i sunt de o mare diversitate, se clasific ,
de regul , în dou mari categorii: cauze de natur tehnic i cauze de natur
organizatoric . în ipoteza unor avarii, cum sunt cele provocate de explozii sau
incendii, cauzele pot fi i consecin a unor ac iuni inten ionate, premeditate.
• cauzele de natur tehnic , mai frecvente fiind cele determinate de func ionarea
defectuoas a instala iilor i utilajelor, uzura prematur a aparatelor, ma inilor sau
instala iilor, calitatea necorespunz toare a materialelor, defec iuni în aprovizionarea
tehnic .
• cauzele de natur organizatoric , frecvente fiind lipsa lu rii unor m suri
corespunz toare de protec ie a muncii, neglijen e în procesul de produc ie, în
exploatarea ma inilor, utilajelor, instala iilor, superficialitate în respectarea normelor
tehnice de securitate a muncii sau indisciplina.
determinarea împrejur rilor în care a avut loc accidentul - sau evenimentul
prezint interes pentru stabilirea elementelor pe baza c rora s se fac o încadrare
juridic corect a faptei. Frecvent, pentru încadrarea evenimentului în categoria
accidentelor de munc , trebuie stabilit dac acesta s-a produs în timpul procesului de
munc , i dac cel accidentat era în curs de îndeplinire a atribu iilor sale de serviciu.
determinarea consecin elor accidentului - în investigarea acestor cauze, organul
judiciar are obliga ia s stabileasc cu exactitate consecin ele accidentului de munc ,
inclusiv pericolele ap rute prin nerespectarea normelor de protec ie a muncii sau a
altor norme cu caracter tehnic i existen a raportului de cauzalitate între ac iunea ori
inac iunea persoanelor responsabile i rezultatul produs. Aceste aspecte sunt i ele
deosebit de importante pentru încadrarea juridic a faptei. De pild , dac accidentul s-
a soldat cu moartea unei persoane, ne vom afla în fa a unui concurs ideal de
infrac iuni: infrac iune contra protec iei muncii i ucidere din culp .
stabilirea prevederilor legale care au fost înc lcate. Normele legale de protec ie a
muncii care au fost înc lcate ori alte norme prin care se stabilesc m suri tehnice sau
organizatorice privind procesul de produc ie, exploatarea, între inerea utilajelor,
instala iilor i ma inilor, condi iile de aprovizionare cu materiale i combustibili, trebuie
s fie cunoscute pentru o corect stabilire a r spunderii penale, civile sau
177
administrative.
identificarea persoanelor care r spund de organizarea i conducerea procesului
de produc ie. In aceast categorie intr atât persoanele care au obliga ia s ia
m surile de protec ie a muncii, cât i cei care trebuie s le respecte, în scopul stabilirii
cu exactitate a formei de vinov ie (inten ie sau culp ) în func ie de care se va aplica
sanc iunea penal i, fire te, va fi încadrat juridic fapta comis .
ini ierea m surilor de prevenire a altor accidente. M surile tehnice i
organizatorice de prevenire a altor accidente sau avarii în sectorul respectiv reprezint
o problem deosebit de important , de a c rei rezolvare r spund, în egal m sur ,
conduc torul procesului de produc ie din compartimentul în care s-a produs
evenimentul i speciali tii chema i în acest scop.
Cercetarea la fa a locului a accidentelor de munc
Cercetarea la fa a locului a accidentelor de munc este o activitate cu o importan

particular , care nu poate fi pus la îndoial , de calitatea acesteia depinzând efectiv întreaga
rezolvare a cauzei. Pentru aceasta se impune efectuarea cercet rii cu maxim urgen de
c tre echip , în componen a c reia vor intra organele competente s efectueze cercetarea.
Luarea primelor m suri. Este firesc ca primele m suri s vizeze, în exclusivitate,

acordarea primului ajutor victimelor accidentului de munc sau avariei, limitarea sau
înl turarea pericolelor iminente, repunerea în func iune cât mai urgent a instala iilor i
utilajelor. Cercetarea propriu-zis a locului faptei urmeaz s se desf oare, în linii mari,
potrivit regulilor tactice criminalistice proprii acestei activit i procedurale, parcurgând
acelea i faze, static i dinamic , desigur, dup luarea primelor m suri i dup preg tirea
prealabil a cercet rii.
Dup cum rezult din practica de specialitate, una dintre primele probleme c reia
trebuie s i se acorde o aten ie deosebit o constituie stabilirea modific rilor produse la locul
accidentului sau avariei. Privitor la acest aspect, amintim c însu i legiuitorul a interzis orice
schimbare a pozi iei obiectelor, de orice fel, care au fost antrenate în accident.
O singur excep ie de la aceast regul permite modificarea st rii ini iale, i anume
dac aceasta ar putea produce alte accidente sau ar putea periclita via a i s n tatea
oamenilor ori securitatea întreprinderii. în aceast ipotez , înainte de modificarea locului, va
fi fixat imaginea ini ial , vor fi efectuate schi e care urmeaz s fie puse la dispozi ia
organelor judiciare.
Aceast problem este deosebit de important , deseori organele judiciare fiind
confruntate cu încerc ri de modificare inten ionat a locului evenimentului efectuate de cei
care pot fi g si i vinova i de producerea accidentului i, uneori, chiar de responsabilii
sectorului de activitate care doresc s evite diverse nepl ceri.
Obiectivele cercet rii propriu-zise la fa a locului. Direc iile principale asupra c rora
trebuie s - i concentreze aten ia membrii echipei de cercetare pot fi structurate astfel:
• stabilirea pozi iei, st rii ini iale a instala iilor, ma inilor i utilajelor, interesând, printre
altele, dac erau sau nu în func iune înainte de accident, dac erau manevrate de
personalul muncitor autorizat, dac nu au fost observate anomalii în func ionare .a.
• cercetarea minu ioas a urmelor, în acest scop acordându-se aten ie descoperirii,
fix rii i ridic rii tuturor categoriilor de urme, de mijloace materiale de prob care pot
servi la clarificarea împrejur rilor producerii evenimentului.
• examinarea minu ioas a victimei, dar numai în ipoteza în care nu a fost transportat
de la locul accidentului, în vederea stabilirii cauzei mor ii, a raportului de pozi ie fa
de ma inile, instala iile sau utilajele antrenate în accident.
• verificarea i ridicarea documentelor (registre, jurnale), a înregistr rilor, diagramelor
178
etc., care pot con ine date privitoare la desf urarea procesului tehnologic, la starea
instala iilor, la luarea m surilor corespunz toare de protec ie a muncii, la respectarea
acestora, la efectuarea de revizii etc.
• clarificarea eventualelor împrejur ri negative în starea de fapt a locului accidentului,
împrejurare de natur s ofere indicii privind încercarea de disimulare a naturii
evenimentului produs.
• cunoa terea specificului i particularit ilor locului evenimentului, interesând atât
procesul de produc ie propriu-zis, cât i modul de supraveghere, leg turile cu alte
compartimente de activitate pe linia fluxului tehnologic al aprovizion rii, între inerii i
repara iilor.
• ini ierea primelor m suri tehnice i organizatorice de prevenire a altor evenimente, ori
de extindere a celor în curs de cercetare, la compartimente învecinate, m suri care
trebuie aplicate de îndat , organele judiciare având obliga ia s supravegheze modul
de punere a lor în aplicare.
• ascultarea martorilor oculari, a victimelor (numai dac acest lucru este efectiv posibil),
a responsabililor procesului de produc ie, a oric rei persoane care poate oferi date
privitoare la evenimentul produs, este o activitate care se va desf ur în paralel cu
cercetarea locului evenimentului. i în acest caz, este necesar s se procedeze cu
maxim urgen la ascultare, cu efectuarea ascult rii fiind îns rcina i o parte dintre
membrii echipei. Consider m indicat s se procedeze la o ascultare concomitent a
factorilor implica i direct în procesul de produc ie (director, ef de sec ie, de atelier, de
abataj, maistru, ef de echip sau brigad etc.), inclusiv a celor cu responsabilit i pe
linia procesului de produc ie.
Fixarea rezultatelor cercet rii locului faptei - unui accident de munc se face prin
mijloacele cunoscute, procesul-verbal fiind principala modalitate de consemnare a acestora.
Procesul-verbal încheiat de c tre organele de urm rire penal cu prilejul cercet rii locului
faptei, în conformitate cu prevederile art.90 i 91 C.pr.pen. nu trebuie confundat cu procesul-
verbal încheiat de inspectoratul de protec ia muncii, uneori, în practic , ultimul înlocuindu-l
pe primul.
Procesul-verbal va fi înso it de fotografii, de schi e, de revel ri, de înregistr ri
videomagnetice ori de filmare.
Ultimele dou tipuri de înregistr ri, mai ales cele videomagnetice, au devenit în prezent
deosebit de utile în fixarea rezultatelor cercet rii, îndeosebi în împrejur ri de genul avariilor
provocate de incendii, de explozii soldate cu consecin e deosebit de grave. Aceste
înregistr ri pot fi f cute înc din momentul sosirii la fa a locului a echipei de cercetare, fiind
surprinse imagini din momentul activit ii de stingere a incendiilor, de salvare a victimelor, de
limitare sau înl turare a pericolelor.
Insist m asupra importan ei înregistr rilor videomagnetice, mai ales în ipoteza
accidentelor sau avariilor cu consecin e grave cum sunt, de exemplu, cele din domeniul
chimic i petrochimic, minier, unde activitatea echipelor de interven ie, a unit ilor de
pompieri, f r a mai lua în considerare consecin ele efective ale exploziei sau incendiului,
determin modific ri importante în aspectul locului faptei.
Efectuarea altor acte de urm rire penal
Efectuarea altor acte de urm rire penal , în mod evident necesar pentru clarificarea,
sub toate aspectele, a accidentului, pentru stabilirea vinov iei, a responsabilit ii juridice sau
administrative care revine fiec rei persoane implicate în accident. Dintre actele de urm rire
penal efectuate în aceste cazuri, mai frecvente sunt urm toarele:
• audierea martorilor - atât a celor oculari, cât i a celor care au cuno tin despre
particularit ile locului accidentului, are drept scop ob inerea de date despre starea i
comportarea victimelor înaintea producerii evenimentului, despre func ionarea
179
instala iilor, precum i despre orice alte situa ii speciale sesizate. Vor fi adresate
întreb ri i în leg tur cu modul de asigurare ori respectare a m surilor de protec ie a
muncii, precum i despre m surile tehnice vizând asigurarea securit ii func ion rii
ma inilor, utilajelor .a.
• ascultarea învinuitului sau inculpatului. Ascultarea inculpa ilor, a celor responsabili
de buna desf urare a procesului de produc ie, de luarea m surilor de protec ia
muncii, vizeaz clarificarea modului în care au fost ini iate, respectate aceste m suri,
dac ele au fost bine cunoscute, dac s-a controlat în mod eficient i permanent
respectarea lor. De asemenea, trebuie stabilit în ce m sur personalul muncitor de
deservire a cunoscut parametrii de func ionare a instala iilor i dac a fost bine instruit
în acest scop, inclusiv dac a fost autorizat s lucreze în locul sau cu instala ia
respectiv .
• dispunerea de expertize judiciare. Prin dispunerea de expertize judiciare se
urm re te îndeosebi clarificarea aspectelor de natur tehnic , a circumstan elor de
loc, de timp i de mod în care s-a produs accidentul ori avaria. Astfel, expertizele
tehnice vor avea ca obiect, de exemplu, stabilirea cauzelor func ion rii defectuoase a
instala iilor ori utilajelor ca i a posibilit ilor de apari ie a unor anomalii de natur
mecanic , fizic sau chimic în func ionarea utilajelor. La rândul lor, expertizele
criminalistice, îndeosebi cele traseologice, au rolul de a oferi date referitoare la
dinamica producerii accidentului, prin examinarea i interpretarea urmelor descoperite
la fa a locului. Expertizele medico-legale sunt destinate examin rii persoanelor r nite,
a victimelor, a leziunilor provocate prin accident, în scopul stabilirii cauzelor i naturii
lor reale i al determin rii corecte a incapacit ii de munc . Pe lâng activit ile de mai
sus, frecvent sunt necesare ridic ri de obiecte i de înscrisuri, perchezi ii, uneori
confrunt ri. Dac este posibil, se pot efectua i reconstituiri, mai ales dac este
necesar verificarea declara iilor unor martori sau inculpa i. Din punct de vedere
tehnic se pot face i experimente de natur mecanic , fizico-chimic ori chimic etc.,
care, îns , nu se confund cu reconstituirea în accep iunea sa procesual-penal . În
consecin , organele judiciare vor apela la întreaga gam de mijloace legale de
proba iune pentru stabilirea adev rului.
Cercetarea la fa a locului în cazul accidentelor de circula ie reprezint unul dintre cele

mai importante acte de urm rire penal , cu caracter imediat i necesar, de modul în care
este efectuat depinzând direct solu ionarea cauzei.
Din cauza specificului ei, de i se supune regulilor generale tactice criminalistice i
procesual penale, cercet rii accidentelor de circula ie îi sunt proprii i câteva particularit i
care se reg sesc, într-o form sau alta, în întreaga metodologie a cercet rii evenimentelor
rutiere. Men ion m, în acest context, c problematica i particularit ile cercet rii la fa a
locului au stat în centrul aten iei multor autori de specialitate.
Cercetarea la fa a locului a accidentelor de circula ie este orientat în dou direc ii
importante:
• stabilirea împrejur rilor de Ioc, timp i mod în care s-a produs accidentul,
• descoperirea, fixarea i ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii accidentului.
Pe baza datelor ob inute prin cercetarea la locul faptei, în care se include i ascultarea
persoanelor implicate în accident i a martorilor oculari, organul de cercetare penal are
posibilitatea s formuleze primele versiuni referitoare la natura evenimentului.
Elaborarea versiunilor reprezint o component tactic important a cercet rii unor
evenimente rutiere în care autorul faptei a p r sit locul accidentului. De altfel, acest ultim
aspect a impus sublinierea c , sub raport tactico-metodologic, cercetarea accidentelor de
180
circula ie se poate împ r i în dou mari categorii:
• cercetarea accidentelor de circula ie în care autorul a r mas la locul faptei, într-o
situa ie asem n toare aflându-se i cel care s-a reîntors la fa a locului, dup ce, de
exemplu, a dus victima la spital.
• cercetarea accidentelor în care autorul a p r sit locul accidentului, ceea ce impune
s se procedeze la identificarea autovehiculului i a conduc torului acestuia.
Primele m suri la locul accidentului sunt luate de organul de poli ie care se deplaseaz
operativ la fa a locului. Sarcinile lucr torului de poli ie sosit primul la locul evenimentului sunt
urm toarele:
• acordarea primului ajutor victimelor, identificarea i trimiterea lor de urgen la spital.
• asigurarea pazei locului i luarea m surilor necesare de conservare a urmelor
accidentului.
• identificarea celorlalte persoane implicate în accident i a martorilor oculari.
• raportarea evenimentului pentru ca, în func ie de gravitatea accidentului, s se
decid dac se impune ca cercetarea s fie efectuat de c tre o echip specializat .
• luarea m surilor de descongestionare, în m sura posibilit ilor, a circula iei, de
înl turare a unor pericole create de producerea accidentului.
Preg tirea cercet rii locului accidentului - se face de c tre o echip , în componen a
c reia vor intra, pe lâng lucr torii serviciului circula iei, speciali ti criminali ti i eventual
medicul legist, dac accidentul a avut ca urmare moartea unor persoane r mase la fa a
locului. în situa ii deosebite nu se exclude participarea direct a procurorului la efectuarea
cercet rii.
Preg tirea cercet rii va consta în:
• verificarea i completarea m surilor luate ini ial de lucr torul de poli ie sosit primul la
locul faptei, îndeosebi de protejarea i conservarea urmelor.
• delimitarea exact a locului faptei, care nu se reduce numai la locul în care se afl
victima sau autovehiculul, acesta cuprinzând întreaga por iune de drum i
terenul înconjur tor al accidentului.
• ob inerea unor prime informa ii cu privire la împrejur rile de producere a
evenimentului.
• stabilirea sarcinilor i a metodelor tehnico- tiin ifice care vor fi aplicate pe parcursul
cercet rii, precum i a locului de unde începe cercetarea.
Efectuarea cercet rii propriu-zise
În faza static a cercet rii se procedeaz la examinarea i fixarea aspectului de

ansamblu a locului accidentului, la stabilirea pozi iei i a raportului de distan dintre
vehicule, dintre victim i vehicul, dintre acesta i urmele descoperite. Vor fi efectuate
fotografii judiciare operative de orientare, schi , m sur tori fotografice, alte genuri de
m sur tori necesare ridic rii schi ei locului accidentului, o aten ie deosebit trebuind s fie
acordat m sur rii urmei de frânare.
Un alt aspect asupra c ruia trebuie s se concentreze organul de urm rire penal este
cel al surprinderii unor eventuale împrejur ri negative ale accidentului.
În faza dinamic , cea mai laborioas etap a cercet rii, se trece la examinarea
am nun it a locului accidentului în vederea descoperirii, fix rii, ridic rii, i interpret rii
urmelor accidentului, examinare ce se efectueaz în func ie de specificul fiec rei categorii de
urme i pe baza unor metode tehnico- tiin ifice proprii, la care ne-am referit în prima parte.
Astfel, într-un accident de circula ie se întâlnesc urme de mai multe categorii:
• urme ale sistemului de rulare ce se formeaz în raport de natura suprafe ei pe care
se ruleaz , de modul de mi care (rulare normal , frânare, derapare) i tipul de
181
bandaj sau in ;
• urme ale unor p r i din caroserie sau diverse subansambluri (bar de protec ie,
masc , far etc.) formate prin tamponarea sau lovirea victimei, a altor vehicule sau
obstacole;
• urme sub form de resturi de obiecte i materiale ca, de exemplu, cioburi de far i de
parbriz, resturi de vopsea, resturi metalice desprinse din caroserie, urme de benzin ,
ulei etc.;
• urme biologice de natur uman îndeosebi urme de sânge, fire de p r, resturi de
esut, precum i urme digitale sau ale altor p r i ale corpului;
• urme sub forma unor resturi de îmbr c minte sau a altor obiecte purtate de victim
asupra sa (ochelari, map , saco e, umbrel etc.).
Preciz m c urmele mijloacelor de transport sunt frecvent descoperite pe corpul i
îmbr c mintea victimei, în astfel de condi ii, încât permit identificarea obiectului creator din
cauza fidelit ii cu care sunt redate o serie de caracteristici de individualizare.
Prin examinarea i interpretarea urmelor descoperite la locul accidentului este posibil

s se rezolve mai multe probleme importante, înc din prima faz a cercet rilor, cum ar fi, de
exemplu:
• stabilirea tipului de vehicul, posibil prin studierea caracteristicilor constructive
reflectate în urme (ampatament, ecartament, desen antiderapant etc.);
• determinarea direc iei de deplasare, pe baza urmelor desenului antiderapant
ori a formei luate de pic turile de ulei, a altor lichide c zute în timpul mersului;
• stabilirea vitezei de circula ie, posibil prin m surarea lungimii urmei de
frânare, care este direct propor ional cu viteza vehiculului, dar i în raport cu
al i factori.
Pentru determinarea vitezei de rulare se recurge la mai multe formule matematice, în
care sunt incluse diverse elemente, cum sunt, de exemplu, distan a de frânare, coeficien ii de
eficacitate a frânei i de aderen a ro ilor, durata întârzierilor fiziologice etc.
4. METODICA CRIMINALITIC (continuare) Curs nr.14
Pentru depistarea trafican ilor i a drogurilor, organele de poli ie specializate apeleaz

la mijloace diverse care depind de complexitatea fenomenului, de modul de organizare i de
specificul organelor cu atribu ii în acest domeniu, de capacitatea i competen a profesional
a acestora i de experien a pe care o au în acest gen de activitate:
• metode tactice - în vederea descoperirii activit ilor infrac ionale, a identific rii
persoanelor implicate i a ob inerii mijloacelor de prob , Legea nr. 143/2000 privind
combaterea traficului i a consumului ilicit de droguri, permite autorizarea de c tre
procuror a folosirii investigatorilor acoperi i, procurarea de droguri, substan e chimice,
esen iale i precursori, în vederea desf ur rii unor asemenea ac iuni, precum i
folosirea i supravegherea sistemelor de telecomunica ii sau informatice. Pentru
depistarea traficului de stupefiante se efectueaz supravegheri i verific ri, verific ri
de registre, coresponden e i eviden e financiar contabile, inclusiv cele pe suport
182
informatic, care ar putea avea leg tur direct sau indirect cu bunurile importate,
exportate sau tranzitate pe teritoriul na ional. De asemenea, se efectueaz
supravegherea i verificarea operativ a cl dirilor, depozitelor, terenurilor, unde ar
putea s se g seasc stupefiante sau precursori (substan e utilizate frecvent în
fabricarea drogurilor), precum i prelevarea de probe în vederea identific rii i
expertiz rii bunurilor ce au f cut obiectul opera iunilor vamale. Chiar simplele discu ii
cu cei care trec frontiera, purtate cu abilitate, pot oferi indicii asupra unui posibil trafic.
Pentru depistarea trafican ilor se apeleaz i la ceea ce este denumit “urm rirea
zborurilor sensibile", adic a acelora despre care se de in informa ii c sunt folosite
pentru transportul unor produse i substan e stupefiante, ascunse în diferite locuri de
pe aeronave. In aceast situa ie, controlul se va efectua atât asupra c l torilor,
personalului navigant i a bagajelor acestora cât i asupra aeronavei, verificându-se
cu aten ie toate locurile posibile de ascundere a stupefiantelor, folosindu-se speciali ti
(mecanici) care cunosc caracteristicile tehnice de construc ie ale aeronavei. O metod
specific folosit de poli ie pentru depistarea trafican ilor o constituie “livrarea
controlat ”, când drogurile sunt l sate inten ionat s treac prin filtrele organelor de
control, pentru ca, prin urm rirea persoanelor care le transport , s se ajung în final
la marii trafican i sau la alte persoane implicate, la re elele i filierele organizate de
ace tia, la mijloacele i metodele folosite etc.
• metode tehnico- tiin iflce de depistare - drogurile i implicit trafican ii pot fi
descoperi i cu ajutorul câinelui detector de droguri (special dresat pentru depistarea
stupefiantelor). Pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitive cu raze X,
mai ales pentru controlul bagajelor i a locurilor greu accesibile, ca i aparatur de
examinare neutronic . Pentru interceptarea transporturilor clandestine, autorit ile
folosesc tehnic ultrasofisticat , cum ar fi nave rapide, aparatur de control (radare),
avioane AWACS (radar cu raz foarte mare de scanare) i sateli i. Ace tia mai sunt
folosi i i pentru depistarea culturilor clandestine.
• identificarea toxicomanilor - pentru identificarea toxicomanilor în mod operativ, pân
la efectuarea unei investiga ii medico-legale, trebuie tiute urm toarele:
când se apropie momentul inject rii sau inger rii, deci nevoia de drog, ia
toxicomani apar simptome ca l crim ri, curgeri nazale, dureri, mânc rimi,
c sc turi, st ri de team , transpira ii, frisoane, dilatarea pupilelor, irascibilitate,
agita ie, nervozitate;
toxicomanii afla i sub influen a stupefiantelor sunt somnolen i, apatici, pu in
comunicativi, privesc în gol i se izoleaz pentru a “gusta pl cerea” stupefiantului.
diversele obiecte aflate în preajma drogatului, asupra sa (pipe cu care s-a fumat,
resturi de ig ri, fiole groase etc.) sau mirosurile specifice îi pot tr da pe cei care au
consumat stupefiante;
urmele l sate de instrumentele de administrare (în ep turi, cruste, cicatrice etc.) pe
membrele superioare sau inferioare sunt indicii c este vorba de toxicomani, ceea
ce presupune examinarea medical .
De asemenea, identificarea toxicomanilor este posibil i pe baza registrelor aflate la
proprietarii de farmacii i angaja ii acestora, a re etelor cu timbru sec onorate de policlinici,
spitale i farmacii în care, pentru aceea i persoan , sunt trecute, la intervale de timp scurte,
diagnostice diferite, a carnetelor de eviden a re etelor cu timbru sec distribuite medicilor,
care pot duce la descoperirea unor Activit i i falsuri sau prescrieri de stupefiante f r a fi
necesare. Aceste nereguli pot fi depistate prin verificarea pe teren a datelor înscrise în
carnetele respective.
Condicile de la camerele de gard ofer indicii despre persoanele de serviciu în ale
c ror schimburi consumul a fost mai mare, depistându-se “bolnavii” ce frecventeaz mai des
aceste locuri pentru a li se administra stupefiante, iar eviden ele de la unit ile de interven ie
i salvare ajut la identificarea persoanelor care solicit mai des interven ia salv rii, acuzând
dureri acute, urm rind s li se administreze stupefiante.
183
Metodologia investig rii propriu-zise a traficului de stupefiante
Activitatea de documentare presupune ob inerea unor informa ii, date referitoare la

fapta s vâr it i autorul ei pentru ca, pe baza acestora, organele competente s decid
dac este sau nu cazul s dispun începerea urm ririi penale.
In func ie de locul i modul de operare, se poate recurge la urm toarele mijloace de
prob :
In cazul trafican ilor depista i la punctele de frontier , la intrarea sau ie irea
din ar cu stupefiante asupra lor:
• procese-verbale încheiate de vame i sau cadre ale poli iei de frontier , în care
trebuie s se precizeze cu exactitate persoanele asupra c rora s-au g sit
substan ele stupefiante, locurile unde au fost ascunse acestea, sortimentele i
cantit ile, forma de ambalare i prezentare, metodele de ascundere precum i
orice alte am nunte referitoare la acestea;
• rapoartele de constatare tehnico-criminalistic sau buletinele de analiz din care
s rezulte c substan ele sau produsele în cauz sunt ori con in stupefiante;
• informa iile desprinse din declara iile date de alte persoane audiate sau de
complici ai acestora;
• fotografii judiciare operative efectuate cu ocazia controlului sau al perchezi iei
corporale;
• obiecte sau înscrisuri g site asupra persoanelor implicate în traficul de
stupefiante ori în mijloacele de transport, care au leg tur cu stupefiantul g sit,
ce se ridic conform art.96-99 din Codul de procedur penal .
A a cum dovede te practica, de multe ori, unele înscrisuri, cum ar fi notele de plat a
caz rii la hoteluri, chitan ele de achitare a convorbirilor telefonice, diferite adrese, fotografii,
vizele de pe pa apoarte etc., pot contribui la dovedirea vinov iei suspec ilor.
în cazul trafican ilor depista i în interiorul rii noastre:
• procesele-verbale de prindere în flagrant cu substan e stupefiante asupra lor ori
în momentul vânz rii-cump r rii, care trebuie s îndeplineasc toate condi iile
prev zute de art.91 din Codul de procedur penal ;
• fotografii operative efectuate cu ocazia prinderii în flagrant, în care vor fi
prezentate stupefiantele g site, locurile de ascundere, mijloacele folosite,
persoanele implicate, locurile în care s-au s vâr it faptele etc.;
• datele furnizate de martori oculari, la care se adaug obiecte i înscrisuri pe care
trafican ii le au asupra lor.
în cazul persoanelor depistate c sustrag stupefiante din spitale: procesele-
verbale de prindere în flagrant.
In asemenea cazuri, prinderea în flagrant trebuie realizat în momentul în care
stupefiantele sunt sustrase sau predate unor solicitan i, pentru a se putea dovedi c
substan ele în cauz au fost sustrase cu inten ia de a fi folosite de c tre toxicomani i nu în
scopuri umanitare.
Investiga ia în aceste cazuri face necesar ridicarea actelor i întocmirea de procese-
verbale de constatare din care s rezulte: cine a ridicat i pe ce baz stupefiante în ziua
respectiv sau în zilele anterioare, pentru a se descoperi i alte persoane implicate în
comiterea infrac iunii; faptul c din farmacia spitalului s-au eliberat fiole cu aceea i serie ca a
celor consemnate în procesul-verbal încheiat cu ocazia realiz rii flagrantului; faptul c în
condicile de prescriere a unor asemenea substan e exist ad ugiri sau modific ri etc.
în cazul prescrierii de droguri prin re ete cu timbru sec, f r ca aceasta s fie
necesar:
re etele cu timbru sec în baza c rora s-au eliberat stupefiante precum i caietele
cu eviden a re etelor cu timbru sec aflate asupra medicilor, dac în ele au fost
184
trecute numele unor persoane iar în re ele ale altora.
procesele-verbale de constatare ce atest c persoanele pentru care s-au prescris
stupefiante nu exist în realitate sau copiile dup actele de deces, atunci când la
data prescrierii re etelor persoanele pe numele c rora s-au eliberat erau moarte.
actele de expertiz medical întocmite pentru persoanele c rora li s-au prescris
stupefiante, de i în realitate nu sufereau de afec iunile trecute pe re ete i nici nu
necesitau un astfel de tratament.
declara ii ale unor persoane pentru care s-au prescris stupefiante, f r ca ele s
cunoasc acest fapt, din care s rezulte c nu au primit re etele sau substan ele în
cauz i c nici nu li s-au f cut asemenea injec ii.
In cazul stupefiantelor abandonate sau ascunse. Practica a demonstrat c sunt
situa ii când produsele i substan ele stupefiante pot fi g site abandonate. De
exemplu, în raza unor puncte de frontier , camere de hotel, sau ascunse în locurile
de depozitare a bagajelor, toalete, s li de mese i alte locuri de acces public din
mijloacele de transport (autocare, autobuze, avioane, trenuri, vapoare etc.). Astfel de
situa ii pot ap rea atunci când persoanele implicate în traficul de stupefiante au
sesizat intensificarea controlului vamal ori i-au dat seama c sunt urm rite. În
împrejurarea ar tat se impune o deosebit aten ie, fiind necesare o cercetare
am nun it a locului în care substan ele au fost descoperite, efectuarea de fotografii
(schi de detaliu) i audierea persoanelor prezente. Produsele i substan ele trebuie
s fie ridicate cu grij , ambalate în mod corespunz tor i predate speciali tilor în
vederea descoperirii amprentelor sau oric ror alte urme ce pot contribui în final la
identificarea i prinderea de in torilor.
Particularit i ale cercet rii la fa a locului
Pentru descoperirea i ridicarea mijloacelor materiale de prob , un rol important îl are

cercetarea la locul s vâr irii infrac iunii.
Prin specificul s u, traficul de droguri este susceptibil s se comit în locuri diverse:
punctele de trecere a frontierei i terenurile înconjur toare, unde pot fi abandonate sau
ascunse substan ele stupefiante; terenurile cultivate cu plante ce con in substan e
stupefiante; fabricile i unit ile care produc medicamente pe baz de stupefiante; unit ile
medico-farmaceutice cum sunt spitalele, policlinicile, dispensarele i farmaciile care de in i
prescriu medicamente pe baz de stupefiante; porturi, aeroporturi i g ri; mijloacele de
transport, locurile de cazare etc.
În cercetarea la fa a locului se vor folosi, pe lâng trusa criminalistic , i urm toarele
mijloace tehnico-criminalistice sau truse specializate:
truse cu reactivi pentru testarea stupefiantelor;
sonda de control (periscop) pentru verificarea locurilor greu accesibile din
autovehicule;
aparatura necesar radiografierii unor obiecte în care sunt ascunse stupefiante.
Trusele pentru testarea stupefiantelor con in tuburi cu reactivi ce permit identificarea
unor substan e stupefiante, printre care ha i ul, marijuana, LSD, substan e din grupa
opiaceelor, amfetaminelor etc.
În faza static a cercet rii la fa a locului se va insista asupra urm toarelor aspecte:
luarea m surilor de prevenire a intoxica iilor cu stupefiante i de salvare a eventualelor
victime; fotografierea sau filmarea stupefiantelor, a locurilor unde au fost ascunse;
descoperirea obiectelor corp delict i a urmelor vizibile; efectuarea perchezi iei corporale
asupra persoanelor implicate sau g site la fa a locului; darea spre prelucrare a urmei de
miros câinelui de urm rire.
185
În faza dinamic a cercet rii la fa a locului, se vor întreprinde urm toarele:
examinarea am nun it de c tre medic a persoanelor suspecte c sunt sub influen a
stupefiantelor, în vederea recolt rii probelor de sânge i urin i a lu rii m surilor medicale
ce se impun; precum i examinarea îmbr c mintei, a bagajelor i coletelor (pere ii, capacele
sau fundurile duble); examinarea con inutului real al unor cutii de conserve, alimente, sticle
cu b uturi (alcoolice sau r coritoare) etc.
Vor fi efectuate fotografii sau film ri de detaliu, îndeosebi asupra urmelor de injec ii, a
resturilor pulberilor de stupefiante, a pachetelor de ig ri, a mucurilor de igar , a re etelor i
altor documente ce intereseaz cauza; controlarea autovehiculelor pentru a se identifica
locurile special amenajate în vederea ascunderii stupefiantelor, prin modific ri aduse
caroseriei, verificarea barelor de protec ie, a pneurilor, ro ilor de rezerv , rezervoarelor de
benzin , a sistemelor de ventila ie i înc lzire, a bateriei.
În cazul navelor i aeronavelor vor trebui avute în vedere cabinele personalului
navigant, obiectele pe care acesta le are asupra sa (de îmbr c minte, alimente, ig ri etc.)
p r ile comune ale navei (toalete, tubulatura de aerisire din b i - în cazul navelor), calele de
depozitare a m rfurilor, s lile de mese, locurile destinate depozit rii alimentelor, bunurilor
echipajului i bagajelor pasagerilor.
La vagoanele de cale ferat se va verifica cu deosebit aten ie exteriorul i interiorul
acestora, locurile accesibile c l torilor cum sunt: cu etele de dormit sau cele de bagaje,
toaletele, tablourile electrice, co urile pentru resturile menajere, scrumierele, sistemele de
înc lzire, canapelele din compartimente.
O aten ie deosebit se va acorda modului de ambalare i ridicare a corpurilor delicte.
Având în vedere nenum ratele forme i variet i de droguri, pentru împachetarea acestora
nu se recomand un anumit tip de ambalaj. Cerin a general este aceea de a preveni
pierderea sau contaminarea probei, fiind de preferat, de cele mai multe ori, s se p streze
ambalajul original. Probele suspecte a con ine solven i volatili vor fi împachetate în
containere etan eizate, pentru a preveni evaporarea solventului. Pachetele astfel sigilate vor
fi apoi etichetate.
Fixarea rezultatelor cercet rii la fa a locului se va face prin proces-verbal la care se pot
anexa fotografii, schi e, desene ori alte asemenea lucr ri, cum ar fi, de exemplu: rolele de
film sau benzile videomagnetice.
Constatarea infrac iunilor flagrante reprezint , practic, cea mai sigur modalitate de
probare a faptelor de corup ie. Pentru aceasta, am g sit de cuviin s -i acord m un spa iu
distinct.
În conformitate cu prevederile art.465 din Codul de procedur penal , este flagrant
infrac iunea descoperit în momentul s vâr irii sau imediat dup s vâr ire, ori infrac iunea al
c rui f ptuitor, imediat dup s vâr ire, este urm rit de persoana v t mat , de martorii oculari
sau de strig tul public ori este surprins aproape de locul comiterii infrac iunii cu arme,
instrumente sau orice alte obiecte de natur a-l presupune participant la infrac iune.
Luarea de mit , darea de mit i traficul de influen sunt infrac iuni care se consum
instantaneu, ceea ce face ca acestea s nu poat fi u or constatate în flagrant. Mita
presupune desf urarea unor ac iuni conjugate. Probele rezultate din aceste ac iuni sunt
utile pentru descoperirea atât a d rii cât i a lu rii de mit , ceea ce face ca ambele infrac iuni
s fie investigate prin modalit i tactice similare.
Surprinderea în flagrant nu se realizeaz pentru a constata s vâr irea infrac iunii, ci
pentru a se constata primirea banilor sau a altor foloase de c tre func ionarul necinstit,
moment situat la o dat ulterioar consum rii infrac iunilor în discu ie. Excep ii întâlnim în
cazul primirii de foloase necuvenite, când prinderea în flagrant poate s coincid cu
s vâr irea infrac iunii. În esen , flagrantul este o activitate de urm rire penal , desf urat
186
pe baza unor reguli tactice criminalistice bine conturate, cu o semnifica ie particular în
probarea faptelor infrac ionale, inclusiv de factura infrac iunilor de corup ie.
Preg tirile în vederea constat rii infrac iunii flagrante
Organizarea flagrantului presupune, obligatoriu, efectuarea atent a unor activit i
de preg tire, raportate la fapte, în sine, dar i la modul de sesizare. Organele de urm rire
penal pot fi sesizate din oficiu sau prin denun , de s vâr irea unui act de corup ie. în
practic , îns , sunt destul de rare cazurile în care persoana care d , ofer , ca i cel c ruia i
se ofer , accept sau prime te s sesizeze organul de urm rire penal . Explica ia este
simpl : cele dou sunt conjugate, ambele fiind atente la secretul actelor lor. în cazul lu rii i
d rii de mit , i cel care d i cel care ia profit de pe urma aranjamentelor ilegale.
Frecvent, sesiz rile apar in persoanelor din mediul autorilor - mediul familial,
profesional, alte medii frecventate din motive diverse. De exemplu:
din mediul familial, denun torii sunt, de regul , rude apropiate, chiar i so ia/so ul,
nemul umi i, invidio i, r zbun tori, pentru c nu profit de câ tig, sau invers, pentru
c sufer prin darea de mit .
din mediul profesional, denun torii sunt, în primul rând, colegii de serviciu, efii sau
subordona ii, unii one ti, al ii r zbun tori, invidio i, dar i nemul umi i c nu s-au
“bucurat” de câ tigul operat, în urma unei anumite complicit i la comiterea actului de
corup ie.
din mediul celor antrena i în actul de corup ie, cum ar fi, de exemplu, cei obliga i s
mituiasc sau for a i s pl teasc o sum de bani peste a tept rile lor, inclusiv cei
care pot s profite, în urma denun ului.
Ini ial, în func ie de complexitatea actelor, de amploarea lor, dar i de modul de
sesizare, organele judiciare trebuie s procedeze cu mult rigoare la preg tirea flagrantului ,
apelând la modalit ile procesual penale, tehnico-tactice criminalistice, în care le includem i
pe cele proprii poli iei judiciare sau unor servicii speciale de investiga ie (vezi compartimente
ale Parchetului Na ional Anticorup ie).
Elemente de referin în preg tirea flagrantului - fire te c primul element luat în

calcul pentru preg tirea surprinderii în flagrant, îl reprezint modul în care s-a f cut
sesizarea. De exemplu:
în cazul sesiz rii din oficiu, organul judiciar va verifica datele existente despre
fapte i f ptuitori. Va fi investigat , în primul rând, persoana mituitorului sau a celui
care ofer folosul necuvenit. Se va verifica dac are sau nu antecedente penale, ce
profesie are i unde este angajat, dac sunt explica ii plauzibile în cazul denun ului
sau autodenun ului i alte date care ar face verosimil probabilitatea s vâr irii faptei
i identificarea subiec ilor activi ai infrac iunii. Verificarea acestor date se poate
realiza prin metode/mijloace tipice poli iei judiciare: supravegherea persoanei în
locuri publice, investigarea acesteia, intercept ri sau înregistr ri. Se va verifica, care
sunt rela iile dintre persoana care urmeaz s dea bani sau alte foloase necuvenite
i persoana care urmeaz s primeasc aceste bunuri, urmându-se a se stabili dac
nu cumva aceste rela ii sunt de du m nie sau dac nu se urm re te, de fapt,
compromiterea acesteia din urm .
în cazul sesiz rii prin denun - din perspectiva urm ririi penale, denun ul este
alternativa cea mai bun pentru stabilirea unor astfel de acte. în aceste cazuri, este
posibil audierea detaliat a denun torului, audiere care va fi efectuat potrivit
tuturor regulilor tactice criminalistice, astfel încât s se poat realiza o imagine
complet asupra faptelor infrac ionale. Audierea denun torului se va desf ura cu
respectarea atât a regulilor procedurale, cât i a regulilor tactice criminalistice care
guverneaz audierea martorilor raportat la personalitatea sau gradul de cultur ,
vârsta i, bineîn eles, pozi ia social . Preciz m, îns , c fa de particularit ile
investig rii infrac iunii de corup ie, ca i de o anume diferen între calitatea de
187
denun tor i aceea de martor, este necesar o cunoa tere mai atent a profilului
psihologic a celui dintâi. În ob inerea declara iei, trebuie insistat asupra tuturor
aspectelor legate de fapt , de f ptuitor, i de persoanele (martorii) care pot confirma
afirma iile acestuia. Denun torul va face preciz ri privind rela iile pe care le are cu
func ionarul public i privind problemele pe care trebuie s le rezolve prin intermediul
acestuia. Totodat , vor fi descrise persoana func ionarului, locul în care acesta î i
desf oar activitatea. De asemenea, trebuie s dea explica ii cu privire la natura
bunurilor, sau valorilor pretinse de func ionar, împrejur rile, condi iile în care
urmeaz s înmâneze aceste bunuri. În cazul în care înmânarea banilor sau
bunurilor se va face printr-un intermediar, se impune ob inerea acelora i date privind
persoana, locul s u de activitate, modul în care vor fi predate bunurile.
Problemele esen iale urm rite în realizarea flagrantului - potrivit unei experien e
semnificative a organelor judiciare - parchet i poli ie - învederat i în literatura de
specialitate, problemele vizate de preg tire sunt:
identitatea func ionarului, profilul personalit ii, calitatea oficial a acestuia,
atribu iunile sale de serviciu, locul de munc .
locul în care s-a consumat, sau urmeaz s se consume fapta ilicit . Identificarea
locului vizeaz denumirea ora ului, strada, topografia imobilului, descrierea i
localizarea mobilierului, dispunerea locurilor în care s-ar putea ascunde banii sau
bunurile. Pentru determinarea acestor locuri, conform art.9l'-914 din Codul de
procedur penal , se pot instala sisteme tehnice de înregistrare care vor surprinde i
s vâr irea faptei ca atare.
determinarea modului de operare, a circumstan elor în care se va comite
infrac iunea. Totodat , trebuie stabilit dac exist intermediari, dac banii vor fi da i
direct func ionarului, sau vor fi l sa i într-un loc indicat anterior. Raportat la modurile
de operare mai noi trebuie v zut dac nu se recurge la depunerea la banc a unei
sume de bani sau dac nu exist o simulare de acte comerciale sau financiare,
aparent legale.
Alc tuirea echipei de prindere în flagrant - echipa de prindere în flagrant va fi

coordonat de c tre procuror i va fi alc tuit din poli i ti i criminali ti speciali ti în domeniul
înregistr rilor i intercept rii comunica iilor. În cazul în care informa iile provin de la servicii
speciale, în m sura în care speciali tii acestora au calitatea de organ de cercetare penal ,
vor fi coopta i în echipe i cadre ale acestor organisme. Vor fi stabilite atribu ii precise i
clare pentru fiecare membru al echipei, în func ie de competen a material a fiec ruia.
Ace tia vor transmite conduc torului echipei în permanen datele pe care le de in.
Stabilirea modului de ac iune al echipei care realizeaz flagrantul este o m sur
deosebit de important . Vor fi stabilite variante diverse de ac iune inând cont de datele pe
care le de in, de comportamentul autorilor. Aceste variante vor cuprinde pe larg inclusiv
atribu iile fiec rui membru al echipei, modul s u de ac iune. În cazuri excep ionale,
complexe, unii membrii ai echipelor nu trebuie s cunoasc sarcinile celorlal i.
Este evident c fiecare caz presupune modalit i particulare de preg tire a constat rii
infrac iunii flagrante. Totu i se pot contura cu adev rat câteva m suri ce trebuie luate de
c tre membrii echipei pentru derularea acestei ac iuni:
supravegherea atent a locului unde urmeaz s se deruleze infrac iunea.
protejarea participan ilor la comiterea faptelor, începând cu denun torul i
terminându-se cu organele judiciare.
stabilirea modalit ilor i mijloacelor de comunicare între membrii echipei.
apelarea la mijloace tehnice, logistice, adecvate ac iunii.
Toate aceste m suri vor servi la realizarea flagrantului ca atare, identificarea i
ridicarea bunurilor sau valorilor, conservarea unor mijloace materiale de prob i fixarea
rezultatelor.
188
Preg tirea de capcane criminalistice i folosirea altor mijloace tehnice criminalistice
capcane criminalistice - în cazurile de flagrant, în infrac iunile de luare sau dare
de mit , se recurge frecvent la capcane cu substan e fluorescente, scriindu-se
cuvântul “MIT ” cu un creion fluorescent, pe bancnotele sau pe alte valori ce
urmeaz a fi înmânate drept mit . Totodat , în procesul-verbal de preg tire a
ac iunii, vor fi înregistrate i seriile acestor bancnote. Dup flagrant, bancnotele vor fi
supuse unei constat ri tehnico- tiin ifice. Tot sub form de capcane criminalistice
mai sunt folosite prafurile invizibile, care devin vizibile, fluorescente, sub ac iunea
l mpii cu raze ultraviolete. Aceste prafuri se depun pe bani sau bunuri diverse, fiind
apoi preluate de mâna acelora cu care iau contract. Pentru eliminarea riscului
contamin rii probelor, este recomandat ca opera iunea de marcare sau pudrare s
se realizeze de c tre specialistul criminalist cu câteva minute înaintea flagrantului i
s nu aib acces la acestea nici o alt persoan , cu excep ia denun torului.
mijloace tehnice de înregistrare sau supraveghere - organele judiciare pot utiliza
mijloace tehnice de înregistrare video i audio. Aceste înregistr ri reprezint
procedee tehnice de înmagazinare, relevare, conservare i eviden iere a probelor a
c ror for probatorie este egal cu a celorlalte probe1. Utilizarea face posibil
documentarea direct a faptelor de corup ie chiar în faza consum rii infrac iunii de
luare sau dare de mit . In cazul infrac iunii de primire de foloase necuvenite,
infrac iunea flagrant exist când func ionarul a îndeplinit deja un act în virtutea
func iei sale i la care era obligat în temeiul acestuia.
Dup efectuarea înregistr rilor, organul de urm rire penal va întocmi un proces-verbal
care va cuprinde, în afara datelor prev zute de art.91(1) lit. a-e din Codul de procedur
penal , urm toarele:
autoriza ia dat de procuror, conform legii.
numerele posturilor telefonice între care se poart convorbirea.
numele persoanelor care poart convorbirea.
data, ora i durata fiec rei convorbiri.
numele i calitatea persoanei care a realizat înregistrarea.
num rul de ordine al casetei, din eviden a serviciului care efectueaz înregistrarea.
înregistr rile redate în form scris .
La procesul-verbal se ata eaz caseta în original, fiind sigilat de c tre organul de

cercetare penal . Aceste înregistr ri se vor putea expertiza la cererea procurorului, instan ei,
sau p r ii v t mate.
Din punct de vedere tehnico-tactic criminalistic, în realizarea acestor înregistr ri, se vor
avea în vedere urm toarele:
specialistul îns rcinat cu înregistrarea convorbirilor va transmite imediat mesajele
cu valoare sau semnifica ie infrac ional organului de cercetare penal , orice
întârziere prejudiciind activitatea de probare a infrac iunii.
alegerea mijloacelor/aparaturii de înregistrare video, fotografice, în func ie de
condi iile specifice în care se va realiza înregistrarea. Astfel, se va ine cont de
particularit ile sau topografia locului de întâlnire, de spa iul închis sau deschis,
timpul de zi sau noapte, sursele de radia ii electromagnetice, .a. în cazul denun ului
se va putea utiliza procedeul mont rii pe corpul denun torului a unor aparate de
înregistrare a întregii convorbiri.
stabilirea martorilor asisten i - ei nu trebuie s aib , fire te, leg tur cu cei implica i
în activitatea ilicit . Ace tia sunt ale i înainte de trecerea la prinderea f ptuitorului, i
vor înso i echipa în toate activit ile derulate, îns nu trebuie s fie i martori oculari,
în momentul în care are loc înmânarea bunurilor.
189
Realizarea propriu-zis a ac iunii de constatare a infrac iunii flagrante
Desf urarea propriu-zis a ac iunii de surprindere în flagrant va parcurge urm toarele

etape:
supravegherea locului în care va fi surprins f ptuitorul - fiecare membru al
echipei va supraveghea zonele sau spa iile, persoanele care i-au fost încredin ate. Ei
vor comunica în permanen cu conduc torul echipei, informându-1 prompt asupra
celor întâmplate, asupra unor elemente noi, neanticipate, care pot afecta
desf urarea flagrantului, cum ar fi: trimiterea de c tre autor a unor complici, cu
mesajul de a li se da banii sau bunurile; transmiterea denun torului de a reveni în
alt zi sau de a preda banii la o anume adres ori într-un cont în banc ; apari ia unor
noi persoane care doresc s dea bani sau bunuri. În cazul prezen ei denun torului,
acesta este instruit s fac anumite gesturi prin care s transmit echipei mesaje.
Cele mai indicate sunt înregistr rile video i audio care pot fi valorificate ulterior în
administrarea probatoriului.
realizarea efectiv a flagrantului - în func ie de complexitatea ac iunii, echipa va
alege momentul interven iei, asigurându-se de efectul elementului surpriz asupra
infractorului, element tactic semnificativ pentru destr marea sistemului de ap rare a
acestuia.
Regulile tactice criminalistice care trebuie urmate în aceste momente sunt urm toarele:
intrarea cu rapiditate în spa iul infrac ional, în a a fel încât f ptuitorul s nu poat
s fug . Dac spa iul este deschis, se vor bloca toate direc iile, iar dac spa iul este
închis se vor bloca toate c ile de acces spre u i sau geamuri. Membrii echipei,
prestabili i, vor avea grij ca f ptuitorul s nu distrug obiecte sau bani afla i la
vedere ori asupra sa, s nu încerce s se sinucid .
conduc torul echipei, ceilal i membri, trebuie s - i decline identitatea, prezentând
legitima ia, astfel încât toate persoanele prezente s aud . Totodat , se atrage
aten ia c orice atingere adus reprezentan ilor organelor judiciare de fa , constituie
infrac iunea de ultraj.
identificarea func ionarului, subiect activ al infrac iunii pe baza documentelor de
identitate pe care le are asupra sa. Vor fi re inute toate datele din documentul de
identitate.
identificarea tuturor persoanelor care se g sesc în acel Ioc i care ulterior ar putea
confirma sau oferi date despre activit ile desf urate de f ptuitor, despre bunuri i
bani, în calitate de martori oculari. Pân la finalizarea opera iunii, aceste persoane
vor r mâne Ia fa a locului pentru audiere i pentru semnarea actului de constatare.
efectuarea perchezi iei corporale a autorului. înaintea perchezi iei se recomand
f ptuitorului s declare ce valori sau bunuri de ine i de unde provin. Apoi se solicit
f ptuitorului s scoat din buzunare obiectele i valorile i s dea explica ii cu privire
la acestea, explica ii ce vor fi consemnate în scris. în cazul în care se vor g si sume
de bani sau bunuri provenite din fapte posibil similare, primite în aceea i zi, acestea
vor fi consemnate în procesul-verbal.
perchezi ia întregului spa iu în care a fost surprins f ptuitorul. Se vor c uta valori
sau bunuri care vor putea fi folosite ca mijloc de prob . în cazul în care s-au g sit
bani sau bunuri marcate criminalistic, autorul va fi întrebat dac a pus mâna pe
acestea i în ce context. înscrisurile, ca i unele obiecte care aparent nu au valoare
probatorie, vor fi analizate i ridicate pentru eventualele conexiuni cu alte materiale.
înainte de a fi ridicate, bunurile vor fi fotografiate, video-filmate i descrise cu
minu iozitate în procesul-verbal. Vor fi men ionate locul i pozi ia unde au fost g site .
Obiectele care nu sunt supuse confisc rii pot fi remise persoanei c reia îi apar in, cu
obligativitatea de a le p stra pân la solu ionarea cauzei.
190
în tiin area autorului cu privire la dreptul de a fi asistat de un ap r tor. Ascultarea
acestuia se va realiza la fa a locului, dup ce au fost audiate toate celelalte
persoane. Declara iile vor cuprinde detaliat faptele, scopul urm rit de f ptuitor,
persoanele care l-au ajutat, precum i toate împrejur rile necesare l muririi faptei.
Dac se consider necesar, procurorul poate dispune i efectuarea unei perchezi ii
domiciliare.
Principalele probleme care trebuie clarificate în cadrul investig rii infrac iunilor
informatice ce se refer , în special, la identificarea aparaturii sau altor mijloace de accesare
care au fost folosite sau au fost destinate s serveasc la s vâr irea faptei, a informa ilor
ob inute în urma ac iunii ilegale, a hardware-ului ca rezultat al delictului, identificarea
autorului i a eventualilor participan i, stabilirea condi iilor care au favorizat comiterea faptei,
consecin ele faptei, .a.:
identificarea obiectelor ce au fost folosite sau au fost destinate s serveasc
la s vâr irea infrac iunii - f când parte din categoria „corpurilor delicte”, aceste
mijloace materiale de prob reprezint mijloace de s vâr ire a infrac iunii, fie c au fost
folosite în acest scop, fie c urmau s fie utilizate de infractor pentru comiterea faptei.
De regul , astfel de obiecte constituie izvor de probe, c p tând calitatea de surse de
date procesuale. Aceste mijloace - examinate cu ajutorul metodelor i mijloacelor
tiin ifice - pot revela elemente informative de maxim importan . Cu toate acestea,
ele nu au o valoare probatorie dinainte stabilit , urmând a fi valorificate în coroborare
cu celelalte mijloace de prob .
identificarea informa iilor ob inute ca rezultat al infrac iunii - deoarece indivizii
ob in copii de software, violând legea copyright-ului, acestea vor putea fi în mod
normal sechestrate, la fel ca ori care alt documenta ie care este ob inut în mod
ilegal. De aceea, în cadrul cercet rii, trebuie avut în vedere de la început produc torul
de soft care poate permite cump r torului crearea unei copii de rezerv , dar care nu
poate fi comercializat sau r spândit ca urmare a legii propriet ii intelectuale
(Copyright). De asemenea, ob inerea listei codurilor de acces i a parolelor pentru
re elele guvernamentale, ob inut neautorizat, este o fapt penal , ea putând s
reprezinte un act de spionaj, sabotaj, terorism, diversiune .a. Totodat , trebuie
identificate alte date ob inute neautorizat.
identificarea hardware-ului ca fruct/rezultat al delictului - procedurile legale
autorizeaz emiterea de mandate pentru sechestrarea datelor, produs al infrac iunilor
de acest gen i a altor lucruri asem n toare. Conform defini iei americane, ,,fructele
crimei” includ bunuri ob inute din activit i criminale (de exemplu: sume de bani ghea
i bijuterii ob inute în urma folosirii unei c r i de credit falsificate), iar „contrabanda”
reprezint proprietatea unui bun pe care un cet ean nu o poate poseda (de exemplu,
drogurile). Organul de urm rire penal va examina dac împrejur rile au condus în
mod cert i sigur la consecin ele ilicite, astfel încât investigatorul s fie convins c acel
obiect a fost fruct al crimei sau a fost posedat ilegal. Pornind de la aceste premise,
este evident c accesul ilegal la hardware-ul i software-ul unui computer reprezint , în
termenii S.U.A., contraband sau fruct al crimei, respectiv un delict informatic.
identificarea autorului i a circumstan elor care au favorizat s vâr irea faptei -
cu privire la f ptuitor, se va stabili modalitatea prin care acesta a avut acces la
informa iile securizate, pornind i de la posibilitatea utiliz rii nepermise a unui
calculator. în leg tur cu ceilal i participan i, pentru c adesea se fac vinovate mai
multe persoane de s vâr irea unei astfel de infrac iuni, trebuie stabilit dac acestea
pot fi considerate ca alc tuind o re ea care ac ioneaz în vederea acces rii ilegale a
unor conturi, prin programe proprii, ori a altor site-uri int sau în leg tur cu o crim
191
cibernetic .
Mijloace materiale de prob
Urma electronic - impunându-se ca o veritabil amprent , acest gen de urm este

una din cele mai importante inte ale investiga iei criminalistice a infrac iunilor informatice. În
momentul conect rii la Internet, fiecare utilizator prime te o identitate unic , un IP ce poate fi
stabil (în cazul conect rii directe) sau dinamic (în cazul conect rii prin modem). în cazul celui
din urm , experien a demonstreaz c pot fi întâlnite probleme, în momentul încerc rii de
identificare, pe parcursul anchetei.
Este cunoscut faptul c ISP-urile (Internet Service Provider) au obliga ia de a men ine,
pentru o anumit perioad de timp, fi iere cu loguri care ofer informa ii utile anchetatorilor,
mai ales în cazul IP-urilor dinamice, a c ror identitate poate fi greu determinat dup mai
mult timp de la s vâr irea faptei. Ac iunea unui utilizator pe Internet las o urm electronic
care se înregistreaz într-un fi ier log. Perioada de timp în care se p streaz fi ierele log la
nivel de servere private este la latitudinea administratorului re elei respective.
În practic , în vederea contracar rii atacurilor, a scan rilor de porturi, s-au specializat
soft-uri pentru analiza de fi iere de log de pe servere. Prin aceste analize se pot examina
anumite elemente care se repet .
Astfel, un fi ier log de pe un server va con ine: data i ora accesului, IP-ul utilizatorului,
porturile folosite, porturile scanate, fi ierele accesate, timpul petrecut în loca ie.
Mai trebuie, de asemenea, precizat c toate serverele au încorporate servicii interne
care s descopere scanarea de porturi, acesta fiind primul i cel mai important element în
prevenirea infrac iunilor electronice prin care se urm re te accesul în sistem.
De regul , majoritatea re elelor au montate pe fiecare sta ie de lucru (ma in ) un
dispozitiv de tip Firewall, destinat prevenirii accesului din exterior a re elei. Prin acest sistem
re eaua devine practic inutilizabil .
Informa ia ca instrument al infrac iunii - instrumentul infrac iunii poate include atât
elemente tangibile, cât i virtuale. Astfel, în anumite cazuri, documentele care con in
informa ii i instrumentele financiare folosite în comiterea faptei, pot fi sechestrate ca
instrumente ale crimei.
Este necesar s subliniem c trebuie acordat mult aten ie conserv rii acestor date, în
accep iunea lor larg . Astfel, sunt avute în vedere nu numai datele afi ate, ci i cele
memorate sau salvate, inclusiv notele scrise de mân dup care s-a condus f ptuitorul în
s vâr irea infrac iunii.
De asemenea, investigatorii pot sechestra obiectele ce sunt destinate sau urmeaz a fi
folosite ca instrumente ale delictului. Uneori acestea se vor potrivi criteriilor generale (de
exemplu, proiecte pentru a ajuta hacker-ul s sparg parolele sau s fure listele cu numerele
de pe c r ile de credit), dar, în alte cazuri, acest lucru s-ar putea s nu fie atât de simplu.
In practic , dac se cerceteaz natura unui bulletin-board ilegal i se cunoa te c
respectivul bulletin opereaz într-un singur PC ca home-page, un al doilea computer care se
afl în aceea înc pere nu va fi considerat instrument al delictului; dar, dac anchetatorul tie,
în mod sigur, c suspectul avea în plan extinderea opera iilor într-o a doua loca ie, cel de-al
doilea computer va fi considerat ca având aceea i destina ie delictual i va fi sechestrat ca
instrument adi ional, dac suspectul i-a modificat în mod substan ial configurarea PC-ului
sau a ac ionat pentru îmbun t irea capacit ii de utilizare a acestuia, în vederea comiterii
unui anumit tip de infrac iune.
Hardware-ul ca prob - un obiect fizic de acest tip este considerat prob în

identificarea unei persoane care a comis o infrac iune, f r ca aceasta s fie admis în mod
necesar la proces. Instan ele vor efectua o sechestrare a aparaturii, în func ie de
convingerea intim a anchetatorului, în circumstan ele date, f r ca acestuia s i se impute,
192
ulterior, irelevant probei. Computerele con in probe materiale; de exemplu, dac o persoan
trimite o scrisoare de amenin are, în care pot fi identificate caracterele specifice, (partea de
sus de la „W” este tears , atunci cartu ul i imprimanta vor constitui probe).
Dac un computer i toate perifericele sale reprezint instrumentele unei infrac iuni,
mandatul ar trebui s autorizeze sechestrarea lor integral . Dar dac se cerceteaz
computerul doar pe documentele pe care aceste le con ine, justificarea re inerii i
sechestr rii hardware-ului ar putea fi mai greu de dispus.
De exemplu, dac un individ comite o fraud , prin intermediul cablului, tr gând la
imprimant mii de facturi false. In acest caz, se va dispune sechestrarea computerului, a
monitorului, a tastaturii i a imprimantei. în cazul în care individul a transmis electronic
facturile victimelor, se va dispune de asemenea, sechestrarea modemului extern. Dac , în
loc s foloseasc po ta electronic , ar fi utilizat un fax conven ional, acesta trebuie
sechestrat, jucând un rol important în anchet .
Efectuarea unor acte de urm rire penal
Perchezi ia calculatoarelor - dac un computer reprezint fruct al crimei (în

terminologia nord american ), instrument al infrac iunii sau prob , mandatul de perchezi ie
trebuie s vizeze computerul în sine i în subsidiar informa iile pe care le de ine. Mandatul ar
trebui s fie cât mai detaliat în ceea ce prive te descrierea componentelor care vor fi ridicate.
Se vor include, acolo unde este posibil, date privind fabricantul, modelul, alte informa ii care
pot servi la identificare. Sub raport tactic criminalistic este indicat s fie detaliate în mandat
urm toarele:
descrierea locului ce trebuie perchezi ionat - de regul , un mandat specific
loca ia în care trebuie s aib loc o perchezi ie, anchetatorii urmând s ridice
obiectele aflate în locul pe care ace tia le puteau accesa. Computerele con in îns o
lume virtual , în care datele exist nu sub o form material . Într-o re ea, loca ia
fizic a informa iei poate fi necunoscut ; de exemplu, un informator indic o fraud
financiar la firma la care lucreaz , acesta vizând registrele falsificate în terminalul
dintr-o cl dire sau dintr-un anumit ora , îns server-ul se afl într-o alt cl dire, ora ,
ar .
Practic, ne putem afla în trei situa ii:
informa iile se afl într-o loca ie extern , iar aceasta se afl în afara localit ii, zonei
etc. ;
informa iile se afl într-o loca ie, iar anchetatorii tiu c aceasta se afl în aceea i
zon ;
informa iile se afl într-o loca ie extern , necunoscut .
descrierea obiectelor/aparaturii care trebuie perchezi ionate i ridicate - în

primul rând, trebuie pornit de la modalitatea i capacitatea de stocare. Atunci când
proba con ine informa ii dintr-un sistem computerizat, dar computerul însu i nu este
instrument al infrac iunii, hardware-ul este un simplu dispozitiv de stocare. O
diferen important dintre mediul fizic de stocare i mediile electronice este dat de
capacitatea lor de stocare. Un hard-drive standard de 40 de megabi i con ine
aproximativ 20.000 de pagini de informa ii, iar ast zi un drive de 200 con ine 100.000
de pagini.
Pornind de la aceast analogie, dac anchetatorii au mandat doar pentru documentele
din computer i nu pentru computerul însu i, mandatul ar trebui redactat cu precizie, concret.
Ca i în alte cazuri de perchezi ie, aria de aplicare a autorit ii mandatului va fi condi ionat
de gravitatea infrac iunii. Fiecare mandat trebuie redactat în func ie de natura faptei. El va
trebui s vizeze con inutul documentelor relevante i în subsidiar dispozitivele de stocare pe
care ar putea s le con in . Nici m car argumentul privind volumul mic de probe nu poate
193
justifica ridicarea tuturor dispozitivelor de stocare.
Constatarea infrac iunii flagrante - dup cum se cunoa te, potrivit art.465 (1)
C.pr.pen., este flagrant infrac iunea descoperit în momentul comiterii sau imediat dup
s vâr ire. Reprezentând o procedur special , constatarea infrac iunii flagrante cap t
caracter procesual penal, iar procesul-verbal în care se consemneaz aceasta devine, ca
orice înscris ce are leg tur cu fapta, mijloc de prob . Infrac iunea flagrant reprezint i în
cazul delictelor informatice o a doua excep ie de la efectuarea perchezi iei cu autorizarea
magistratului.
În constatarea infrac iunilor cibernetice flagrante este esen ial s se manifeste aceea i
aten ie în modul de ac iune, ca i în cazul perchezi iilor, pentru conservarea urmelor
electronice, a tuturor datelor în leg tur cu delictul s vâr it.
194

Criminalistic A

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Criminalistic A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRA OV

SCOPUL UNIT ILOR DE ÎNV ARE

TEMATICA UNIT ILOR DE ÎNV ARE

Unitatea de înv are nr.1 – No iuni introductive

Unitatea de înv are nr.2 - Tehnica criminalistic

Unitatea de înv are nr.3 – Tehnica criminalistic (continuare)

Unitatea de înv are nr.4 – Tehnica criminalistic (continuare)

Unitatea de înv are nr.6 – Tehnica criminalistic (continuare)

Unitatea de înv are nr.7 – Tactica criminalistic

Unitatea de înv are nr.8 – Tactica criminalistic (continuare)

Unitatea de înv are nr.9 – Tactica criminalistic (continuare)

Unitatea de înv are nr.10 – Tactica criminalistic (continuare)

Unitatea de înv are nr.11 – Tactica criminalistic (continuare)

Unitatea de înv are nr.12 – Metodica criminalistic

Unitatea de înv are nr.13 – Metodica criminalistic (continuare)

Unitatea de înv are nr.14 – Metodica criminalistic (continuare)

Adrian Fr il , Radu Constantin - Expertiza grafic i ra ionamentul prin analogie, Editura

Mircea I. - Criminalistica Editura “ Lumina Lex” Bucuresti 2001;

Mihuleac E. - Expertiza judiciara , Editura stiintifica Bucuresti, 1971;

Vaduva N. - Criteriile de apreciere a rapoartelor de expertiza judiciara si de constatare

Almoreanu S. - Criminalistica, note de curs, Editura Risoprint, Cluj 2009;

Unitatea de înv are nr.1 – No iuni introductive pag.9

Unitatea de înv are nr.2 - Tehnica criminalistic pag.17

Unitatea de înv are nr.3 – Tehnica criminalistic (continuare) pag.27

Unitatea de înv are nr.4 – Tehnica criminalistic (continuare) pag.45

Unitatea de înv are nr.5 – Tehnica criminalistic (continuare) pag.52

Unitatea de înv are nr.6 – Tehnica criminalistic (continuare) pag.77

Unitatea de înv are nr.7 – Tactica criminalistic pag.95

Unitatea de înv are nr.8 – Tactica criminalistic (continuare) pag.110

Unitatea de înv are nr.9 – Tactica criminalistic (continuare) pag.115

Unitatea de înv are nr.11 – Tactica criminalistic (continuare) pag.137

Unitatea de înv are nr.12 – Metodica criminalistic pag.164

Unitatea de înv are nr.13 – Metodica criminalistic (continuare) pag.170

Unitatea de înv are nr.14 – Metodica criminalistic (continuare) pag.175

1.1 No iunea i importan a criminalisticii

1.1 No iunea i importan a criminalisticii

Tr im o perioad de complexe transform ri în domeniul mentalit ilor, în cel al modului

Este incontestabil faptul c renumitul magistrat austriac a beneficiat de eforturile depuse

Din punct de vedere terminologic, criminalistica mai este definit :

Criminalistica este o tiin judiciar , cu caracter autonom i unitar, care

1.2 Leg turile cu tiin ele juridice i judiciare

Conexiunile cu tiin ele juridice.

Conexiunea cu Dreptul penal.

Conexiunea cu Dreptul procesual penal.

Conexiunile cu tiin ele judiciare.

Leg tura cu Psihologia judiciar . în procesul judiciar, este necesar ca organele de

1.3 Obiectul criminalisticii

Sublinierea principalelor aspecte menite s contureze obiectul propriu Criminalisticii

1.4 Caracterele criminalisticii

Raportat la alte tiin e chemate s participe la activitatea judiciar , cum este

• caracterul unitar - structura complex a Criminalisticii este

1.5 Sistemul criminalisticii

2.1 Identificarea criminalistic

2.1 Identificarea criminalistic

2.1.1 Obiectul i principiile identific rii criminalistice

No iunea identific rii criminalistice

Obiectul identific rii criminalistice

Clasificarea obiectelor identific rii

Principiile identific rii criminalistice

2.1.2 Fazele i metodologia identific rii criminalistice

Metodologia identific rii criminalistice

Fundamentul metodologic al identific rii criminalistice const , dup cum se

Deosebirile pot fi determinate de uzur , de condi iile în care au fost descoperite i

Efectuarea examenului comparativ - în scopul select rii obiectelor ce urmeaz a fi